SCIATICA

Sciatica este termenul utilizat pentru a defini o durere frecvent întâlnită mai ales la
femei, care radiază de-a lungul nervului sciatic. Nervul sciatic este un nerv major, care se
întinde din partea inferioară a coloanei lombare spre partea posterioară a fiecărui picior.
Când nervul sciatic este lezat sau este supus unei presiuni suplimentare, apare durerea în
zona deservită de acesta. Până la 90% dintre persoanele afectate îşi revin complet, fără a fi
nevoie de intervenţii chirurgicale.

Plexul sacrat este compus din rădăcinile lombara 5, sacrata 1 şi 2 şi cea mai mare
parte din rădăcinile L4 şi S3. Fiecare rădăcină a plexului se împarte într-o ramură anterioară
şi una posterioară. Colateralele ramurilor anterioare inervează muşchiul pătrat femural,
muşchii gemeni, muşchiul obturator intern, iar cele ale ramurilor posterioare inervează
muşchii fesieri şi muşchiul piriform. Ischiogambierii sunt inervaţi dintr-un ram al nervului
tibial. Ramurile anterioare se unesc formând nervul tibial (sciaticul popliteu intern), în timp
ce ramurile posterioare vor forma nervul peroneu comun (sciaticul popliteu extern). Ambii
formează trunchiul unic al nervului sciatic, ce iese din bazin prin marea scobitură sciatică sub
muşchiul piriform, coboară pe partea posterioară a coapsei spre spaţiul popliteu. La nivelul
fosei poplitee nervul sciatic intern şi extern se desparte din nou. Astfel, sciaticul popliteu
extern coboară pe fața antero-laterală a gambei, inervând articulaţia genunchiului şi
împărţindu-se în două ramuri terminale:

 Nervul musculocutanat care inervează mușchiul peronierul lung și scurt.

 Nervul tibial anterior care inervează mușchiul gambier anterior.

Sciaticul popliteu intern coboară de-a lungul gambei până la gleznă. La nivelul gleznei
se desface în cele două ramuri terminale: nervul plantar intern şi extern. Prin inervarea
muşchilor adiacenţi, ramurile terminale produc flexia în articulaţiile metatarso-falangiene,
abducţia şi adducția halucelui şi adducția degetelor.
 Epidemiologie

Majoritatea persoanelor care suferă de sciatică au vârsta cuprinsă între 30 şi 50 de

ani. Femeile sunt mai susceptibile de a suferi de sciatică în timpul sarcinii, deoarece uterul în
curs de dezvoltare pune o presiune suplimentară asupra nervului sciatic.

Factori de risc

Vârsta – din cauza deteriorării discurilor intervertebrale odată cu înaintarea în vârstă

Profesia – meseriile care presupun ridicarea de jos sau căratul unor obiecte grele pentru
perioade îndelungate

Sedentarismul

Fumatul

Cauze

Hernia de disc – cea mai frecventă cauză a durerilor cauzate de nervul sciatic, poate
provoca inflamarea nervului prin deplasarea discului intervertebral;

Morb Pott sau spondilita tuberculoasă;

Sindromul piriform;

Tumori primitive ale nervilor periferici: benigne (fibromul, neurinomul, neurofibromul

generalizat Recklinghausen) şi maligne (sarcomul şi neuroepiteliomul);

Tumori spinale – uneori, sciatica poate fi determinată de tumori în creştere la nivelul

măduvei spinării, durerea se amplifică odată cu mărirea în volum a tumorii;

Tumori secundare ce invadează din vecinătate şi prind în calea lor filete şi trunchiuri
nervoase producând dureri locale şi dureri iradiate la distanţă. Metastazele în nervi sunt
extrem de rare. Plexul lombosacrat poate fi lezat în tumori ale uterului şi vezicii urinare;

Carcinoamele ce produc neuropatii (în paraneoplazii);

Radiaţiile Roentgen în doze mari, folosite în tratamentul neoplasmelor regionale ce

produc în nervii teritoriali demielinizări cu consecinţe senzitivo-motorii;
 Inflamaţia nervului;

Lezarea nervului (în traumatisme sau fracturi de pelvis şi cap femural);

Infecţiile nervului;

Osteoartrita (boala degenerativă a discului): discurile se micşorează, pierzându-şi

flexibilitatea şi proprietăţile de amortizare. În timp, aceste schimbări duc la stenoză sau la
hernie de disc şi ulterior la inflamarea nervului;

Stenoza: îngustarea canalului spinal şi a canalelor radiculare nervoase apare pe

măsură ce discurile se umflă sau bombează, articulaţiile de faţetă se măresc şi ligamentele se
întăresc de-a lungul timpului. Pe măsură ce canalul spinal se îngustează, el comprimă
măduva şi nervii lezându-i;

Paralizii prin presiunea patului apar la pacienţii imobilizaţi;

Paralizii posturale ale sciaticului popliteu extern la pacienţii care execută munci
agricole;

Neuropatii iatrogene din diverse cauze:

- droguri neurotoxice;
- utilizarea de bandaje, garouri, manşete strânse ce produc compresii;
- injecțiile în fese;
- diabetul (în peste 80% din cazuri, diabeticii prezintă neuropatii);
- cauze vasculare ale unor mononevrite.

Simptome

Sciatica apare cel mai adesea pe o singură parte. Unii pacienți au o durere ascuţită pe
o parte a şoldului sau a unuia dintre picioare. Durerea poate fi resimţită, de asemenea, în
spatele gambei sau în zona tălpii piciorului. Persoana care suferă de sciatică îşi simte slăbit
piciorul afectat. Durerile variază de la uşoare până la severe şi sunt clasificate ca fiind acute
sau cronice. Sciatica acută are legătură, deseori, cu leziunile ţesuturilor moi (entorse de
muşchi, tendoane sau ligamente) sau hernia de disc şi de aceea este adesea numită durere
mecanică acută de spate. Durerea acută apare brusc şi, de obicei, se vindecă în câteva zile
sau săptămâni. Durerea sciatică cronică persistă (durează mai mult de 3 luni) şi sursa sa
poate fi greu de determinat. Durerea cronică poate fi prezentă tot timpul sau se agravează
odată cu anumite activităţi. Alţi factori care contribuie pot fi legaţi de modificările celulelor
nervoase, cicatrizarea ţesutului, modificări artritice sau efecte psihologice ale durerii cronice.

Durerea sciatică clasică afectează un picior, apare în zona lombară şi iradiază în

partea posterioară a coapsei, până la genunchi şi pe gambă către tălpi. Durerea resimțită la
nivelul piciorului este mai puternică decât durerea lombară şi poate varia în intensitate, de la
uşoară la severă. Este adesea descrisă ca o presiune sau o durere cu caracter de arsură.
Uneori sunt prezente, de asemenea, şi paresteziile. Gesturi cum ar fi îndoirea sau răsucirea
agravează durerea împreună cu tuşitul, strănutul, râsul sau statul prelungit în ortostatism.
Durerea se calmează la mers sau în clinostatism. În cazul paraliziei totale ale sciaticului are
loc o paralizie completă a tuturor mişcărilor gleznei şi degetelor şi o pareză sau o paralizie a
flexorilor gambei. Pacientul poate sta în picioare, dar la mers are un stepaj accentuat.
Fibrele vegetative afectate ale sciaticului pot produce tulburări vasculo-nutritive (edem,
hiperkeratoză, uscăciunea pielii, modificări de culoare a pielii, uneori chiar ulceraţii).

În leziunile parţiale ale nervului sciatic, atingerea nervului sciatic extern are o
manifestare evidentă. În ortostatism, piciorul este mai puţin scobit şi există o prăbuşire a
bolţii plantare. Când pacientul stă la marginea patului, vârful piciorului este mai căzut pe
partea bolnavă. În timpul mersului, bolnavul ridică mult gamba deasupra solului şi vârful
piciorului este căzut. Din cauza paraliziei peronierilor, bolnavul nu poate bate tactul cu talpa
piciorului când stă în picioare şi nu poate face eversiunea labei. Tulburările de sensibilitate
pot lipsi. Uneori, pot să apară tulburări vasomotorii şi trofice sub formă de edem sau
cianoză.

În cazul paraliziei nervului sciatic popliteu intern, piciorul este eversat şi se produce
„picior valgus”. Pacientul nu poate flexa degetele, nu poate să coboare vârful piciorului, nu
poate face flexia plantară, nu poate să se ridice pe vârful degetelor şi nu poate sta în capul
metatarsienelor. Reflexul achilian şi medioplantar este abolit. Forţa este diminuată în flexorii
degetelor şi ai piciorului. Testul Pitres poate fi pozitiv (imposibilitatea de a ridica călcâiul
când vârful piciorului este în contact cu solul). Muşchii mici ai piciorului se atrofiază,
rezultând o exagerare a boltei plantare prin acţiunea antagonistă a gambierului şi a
peronierilor. Degetele formează o gheară din cauza paraliziei interosoşilor, se produce un
picior scobit, atrofic.