Sunteți pe pagina 1din 2

Maica Domnului ocrotitoarea copiilor

În urmă cu peste două mii de ani trăiau în Ţara Sfântă Ioachim şi Ana, doi soţi foarte credincioşi.
În familia lor, respectarea poruncilor lui Dumnezeu era foarte importantă, iar acest lucru le aducea
bucurie în suflet. Un singur lucru le umbrea viaţa: nu aveau niciun copil şi erau deja bătrâni. Pe
vremea aceea, familiile fără copii erau considerate ca fiind pedepsite de Dumnezeu, motiv pentru care
şi cei doi soţi erau priviţi cu neîncredere de oamenii din jurul lor. Cu toate acestea, ei nu şi-au pierdut
credinţa, ci sperau din tot sufletul că Dumnezeu le va dărui un copil. În rugăciunile lor, făcute cu
multe lacrimi, I-au promis Tatălui Ceresc că vor duce acel copil să fie crescut la templul din
Ierusalim. Dumnezeu a îndeplinit rugăciunile stăruitoare ale celor doi oameni, iar după un timp,
Drepţii Ioachim şi Ana, deși erau foarte bătrâni, au avut o fetiţă, căreia i-au pus numele Maria.
Când fetiţa a împlinit trei ani, părinţii ei şi-au îndeplinit promisiunea făcută lui Dumnezeu. În
sufletul lor era şi tristeţe, dar şi bucurie. Erau trişti pentru că se despărţeau de copilul lor drag, dar şi
bucuroşi pentru că, în vremea aceea, doar copiii cu totul deosebiţi erau crescuţi la templu. Cât a stat
la templu, Fecioara Maria s-a rugat lui Dumnezeu, a citit din cărţile sfinte, a postit, sufletul ei fiind
curat ca lumina.
Când fetița a împlinit cincisprezece ani, o poruncă a regelui ordona ca toate fetele de la
cinsprezece ani să se căsătorească, pentru a avea cât mai mulți tineri pentru armată. Aşa că, pentru a
nu fi ucisă că nesocotea porunca împăratului, Fecioara Maria, deși fusese făgăduită lui Dumnezeu și
trebuia să rămână fecioară, a fost luată de Iosif, o rudenie de-a ei, un bătrân drept, care a dus-o în
casa lui din Nazaret. Astfel că ea putea fi socotită ca fiind căsătorită, cu Iosif, în realitate însă Iosif
nu a fost niciodată soțul ei, ci doar logodnic cu numele, pentru a scăpa de urmăririle autorităților de
atunci. Iosif a avut multă grijă de Fecioara Maria.
Acolo, în casa lui Iosif, i s-a arătat îngerul Gavriil, care i-a spus că a fost aleasă de Dumnezeu
pentru a-L naşte pe Fiul Sfânt.
Aşa cum ştiţi deja, Domnul Iisus Hristos S-a născut în Betleem, într-o peşteră. Fecioara Maria
L-a îngrijit pe Pruncul Sfânt şi L-a ocrotit împreună cu Dreptul Iosif, care, în ochii tuturor celor de
atunci, era privit drept tatăl copilului ei. La scurt timp după naşterea lui Iisus, cei trei au luat drumul
pribegiei, prin pustiu, spre Egipt, pentru a-L scăpa pe Prunc de mânia regelui Irod. Nici nu ne putem
noi imagina ce însemna acum două mii de ani să iei un copil de câteva săptămâni şi să mergi cu el
într-o ţară străină, cu toate primejdiile drumului prin deşert. După moartea acelui rege tiran, cei trei
s-au întors în Nazaret, unde Domnul creştea într-o familie în care era iubit şi ocrotit.
Când a împlinit treizeci de ani, Domnul Iisus Hristos a părăsit Nazaretul şi a mers prin Ţara
Sfântă să îi înveţe pe oameni. Maica Domnului L-a însoţit de multe ori. La rugămintea ei, Domnul
Iisus Hristos a făcut prima minune: a transformat apa în vin, la nunta din Cana Galileii. Ea ştia de la
îngerul Gavriil că Iisus este Fiul lui Dumnezeu, dar păstra această taină sufletul ei. Nu a spus acest
lucru nimănui, nici când Fiul ei a fost răstignit. Nimeni nu poate reda în cuvinte suferinţa ei când a
văzut că oamenii vorbesc urât despre Fiul ei iubit, că râd de El şi că Îi doresc moartea.
După Învierea Domnului şi Înălţarea Lui la cer, Maica Domnului a rămas în grija Sfântului
Apostol Ioan. Când a plecat din această lume spre cea veşnică, Însuşi Fiul ei a venit şi a dus-o cu El,
în cerul cel sfânt. Adormirea Maicii Domnului este cea mai mare sărbătoare dintre cele închinate ei,
deoarece este momentul din care noi, toţi creştinii, avem în Cer o mamă ocrotitoare.