Sunteți pe pagina 1din 5

CORTEZ CONSTANTINESCU

 PĂDURILE DE ARGINT
 
Asfalturi vinete, oxizi, carburi;
Păduri metalice şi fără lună.
Alămuri şi pirite împreună
Şi cerbi de bronz se-adună în păduri.
 
Arginturile curg, auzul piere
Cu stolul greu de clopote şi orgi.
De pe tăişuri chipul îţi întorci
Către tristeţile aurifere.
 
Din văile de sus un vifor cald
Mai fierbe încă plumbul în clepsidre.
Doar ochiul cerberului se deschide
Deasupra lacurilor de asfalt.

 FLOTE DE FUM
Vezi pacheboturile de aramă
Prea încărcate cu miresme noi?
Din turle cad ca-n Ziua de Apoi
Arhanghelii într-o supremă iarnă.
 
Prin porturi trec, prin calmele zăpezi,
Prin crânguri boreale şi imagini
Iar ochiul în deplinele paragini
Le-aşteaptă ca un golf cu ape verzi.
 
Recifuri lacome şi faruri oarbe -
Din turle goale sunetele cad;
Trec pacheboturi peste culmi de jad;
Pătratul Pegasului sus le soarbe.

 ROMANŢĂ

 
Mai trec tramvaie galbene, cum ştii,
Către depourile nupţiale.
Din înfloririle absenţei tale
Miresme, seri se scurg în suburbii.
 
Membrana orizontului se rupe,
Migrează baobabii spre pustii;
În cariopse suple şi în drupe
Cresc nevăzutele vocale vii.
 
Din timpul tău rarefiat să vii,
Uimiri să arcuieşti, iniţiale!
Prin pulberi vechi de voci şi nopţi bengale
Mai trec tramvaie galbene, cum ştii.
VÂNĂTOARE DE IARNĂ
 
Păianjeni albi ca fulgii cad din lună
Pe ochii tăi, iubito, şi pe sân.
În lacuri curbe fulgere rămân -
Lumina îngheţată se adună.
 
Pierdute ritmuri genele îmbină
Sub pânzele simfonice, subţiri.
Patriarhiile în năruiri
Ale popasurilor pe retină.
 
Şi-n transparenta sală unde intri
Din când în când, imagine sau gând,
Din pânda lor se-aud alunecând
Dodecaedre, prisme şi cilindri.

 ARENE AMPLE
 
Arenele cu morse şi cu urşi -
Tridentul lunii se înfige-n gheţuri.
Plătim luminii crude alte preţuri:
Imaginile-n care-am fost ascunşi.
 
Arene ample cu cefalopode -
Cu săbii scurte ceţurile cresc
Şi aripa păunului ceresc
Peste epifanii miriacorde.
 
Către Golgote iată-ne curând!
Repopulând ontologii şi farse
Cuvintele din epode întoarse
Sub clopote vor împietri pe rând.

 MORENE

 
Nimeni în munţi nu se mai roagă.
Cad nopţi, popoare de ierunci.
Urcând pe văi la peşteri lungi -
Eşarfa cântecului, vagă.
 
Şi mânăstirile de stânci
Şi de pădure se dezleagă,
Plutind cu taina lor întreagă
În cerurile prea adânci.
 
La poale ne oprim. Heralzi
Cu inutile veşti secrete
Din ţara cu luceferi calzi
 
Şi cu oglinzi incongruente;
Îmblânzitori de leoparzi,
De solilocvii, de comete.
ÎNTOARCEREA ÎN TRUPURI
 
Se-ntorc în trupuri oamenii pe rând
Aproape vii şi aş putea să-i sperii
Rupând sonor sigiliile serii
La marginea de nord a unui gând.
 
Prin pieţe părăsite de fântâni
Vânez închis cu alte simulacre
În cutele văzduhului ca-n racle
Lunare cratere de ochi păgâni.
 
Ogive ciclic zarea o deschid,
Oraşul cade-n iederi şi uitare;
Înconjurat de flăcări fiecare
Se-ntorc în trupuri oamenii din vid.