Maitreyi 

(eseu) 
 
 
Romanul experienței reprezintă o categorie a romanului interbelic, având
la bază crearea impresiei de veridicitate, de autenticitate, fie prin intermediul
utilizării unor elemente care au legătură directă cu realitatea (fragmente de
jurnal, scrisori, biografii reale, documente etc.), fie prin fabricarea acestora, cu
scopul mimării realității. Un astfel de roman este și „Maitreyi”, roman modern
apărut în perioada interbelică, publicat pentru prima dată în anul 1933, la
București. Acțiunea romanului este inspirată dintr-o întâmplare reală, și anume,
povestea de dragoste dintre Mircea Eliade și Maitreyi Devi, o poetă și
romancieră născută în Bengalul de Vest.
Acest tip de roman conține caracteristici moderne,narațiunea fiind
subiectivă exprimand autenticitate.Maitreyi este primul roman exotic,prezinta o
lume orientală,din India,în care va pătrunde europeanul,Allan.Aici se afla o
lume formată din trei comunități : cea autohtonă care era foarte
conservatoare,apoi comunitatea albilor si încă o comunitate eurasiatica care îi
dispretuia pe bastinasi.In acest cadru social,se desfasoara idila dintre cele doua
fiinte,de rase diferite despărțite de moravuri,dar unite de cea mai veche tema
romantică și anume,dragostea.Pe parcursul romanului,asistăm la iubirea
incompatibila dintre Allan și Maitreyi ce formează un cuplu care amintește de
Romeo și Julieta.
Titlul romanului coincide cu numele personajului,romanul fiind structurat
în cincisprezece capitole,relatate la persoana I de către europeanul Allan.Cu
ajutorul titlului,autorul atrage atentia cititorului asupra personalității exotice a
eroinei.Noutatea construcției subiectului constă în folosirea dublei perspective
temporale,contemporană și ulterioară astfel,naratorul folosește jurnalul intim dar
se folosește și de starea de după “vindecare”.
Incipitul romanului surprinde confesiunea și sinceritatea povestirii lui
Allan,un tanar inginer englez care atras exotismul Indiei dar și dornic de a-si
face o cariera se angajează în Calcutta la o societate de canalizare a Deltei.
Tema romanului este iubirea initiatica,imposibilă,formă de cunoaștere
spiritualizata,dezvoltată într-un cadru pitoresc oferit de India,țara pe care Mircea
Eliade a admirat-o constant.Cuplul format din Allan și Maitreyi, trăiesc o
tulburatoare experiența de dragoste,care nu se împlinește din diferite
motive(mentalitate,religie,istorie etc.),dar care le marchează existența prin
modul în care cele doua fiinte se împlinesc,suferă si-si asumă sentimentul.
Allan își amintește ca atunci cand a vazut-o prima data pe Maitreyi i s-a părut
urata : “Mi se parea urata - cu ochii ei prea mari și prea negri,cu buzele carnoase
si rasfrante,cu sanii puternici de fecioara bengaleza crescută prea plin,ca un
fruct trecut în copt.”,dar a fost atras de brațul ei gol si de pielea ei bruna.In
atmosfera casei parintesti,dupa ce a fost primit de către Narendra Sen sa
locuiasca cu el și familia sa,Maitreyi părea din ce în ce mai frumoasa,iar Allan
este fermecat de misterul care o înconjoară: “Maitreyi mi s-a părut atunci mult
mai frumoasa(...)”.
Intimitatea casei bengaleze le oferă tinerilor prilejul participării comune
la unele evenimente și al dezvoltării unor discuții variate de cunoaștere a
celuilalt,punand in fata reprezentări,uneori prejudecăți,mentalități,valențe ale
unei ontologii indiene și “experimentarea întâlnirii cu celălalt ca realitate
etică”.În romanul lui Mircea Eliade,descoperirea celuilalt plasează eroii pe
următoarele coordonate: pentru familia Sen,celălalt este străinul,oaspetele,ființa
venită de departe,iar pentru Allan,celălalt este tot străinul,dar descoperit la el
acasă și,mai ales,Maitreyi este un simbol al Indiei de fata de care personajul
manifesta o mare curiozitate reflexiva.In perioada locuirii sale în casa lui
Sen,Allan ține un jurnal intim despre iubirea lui fata de Maitreyi,care ulterior,va
fi folosit în roman,generand ceea ce alți critici literari numesc dubla perspectiva
temporala.Capitolul al XII-lea contine punctul culminant al actiunii.De ziua
Maitreyiei,Chabu sora ei,a avut o criza puternica și i-a spus mamei sale ce a
văzut în timpul petrecut cu Maitreyi si Allan.Domnul Sen,decide ca Allan
trebuie sa paraseasca familia si-i da o scrisoare prin care îl anunța sec de ruperea
relațiilor amicale de pană atunci,ceea ce marchează adancirea conflictului
exterior.Dacă pana aici romanul a curs în direcția afirmării iubirii,în ciuda
opozitiilor existente,se realizeaza o radiografie a suferinței din iubire,prin
urmare conflictul interior este și el la apogeu.După cele întâmplate între cei doi
și după dezvăluirea relației dintre ei,Maitreyi este pedepsită aspru,iar Chabu va
muri.După cele întâmplate,putem vedea clar iubirea imposibila dintre cei
doi,datorită diferențelor lor legate fie de statut,fie de rasă sau chiar de
mentalitate.Facand legatura cu o precizare anterioara legate de asemănarea
poveștii lui Allan și Maitreyi cu povestea lui Romeo și Julieta,putem spune ca
acestea două au în comun nerespectarea diferențelor dintre oameni și în final
toata lumea ramane marcată spiritual cuprinsa de suferință.
Așadar,romanul Maitreyi scris de Mircea Eliade,este un roman exotic al
experientei din perioada interbelica care pune in prim-plan iubirea imposibilă a
celor doi eroi,Allan și Maitreyi care în final se despart din cauză a mai multor
diferente si a neaceptarii relației de către familia Maitreyiei,finalizandu-se cu
suferință profundă a celor doi eroi.