Sunteți pe pagina 1din 4

Activitate 3.1.

4 Plan de acțiune pentru integrarea copiilor cu dizabilități

Noile viziuni asupra procesului educațional, cele incluzive, trebuie să pornească de la


premisa responsabilității sociale și profesionale a cadrului didactic, care trebuie format,
susținut și împuternicit pentru cunoașterea și aplicarea tehnologiilor didactice de
adaptare/diferențiere curriculară, evaluare și promovare. În școala incluzivă, cadrele didactice
se conduc de următoarele axiome: fiecare elev este capabil să învețe și rostul educației este de
a dezvolta potențialul fiecăruia; abilitățile copiilor pot fi dezvoltate printr-o instruire
individualizată și diferențiată eficace; inteligența nu este distribuită diferit (unii copii sunt mai
inteligenți, alții mai puțin inteligenți), ci există mai multe tipuri de inteligență ce trebuie
identificate, dezvoltate și valorizate pentru fiecare copil; rolul educației nu este de a-i selecta
pe cei capabili, ci de a dezvolta potențialul fiecărui copil.

Elevul C.P. din clasa a VI-a, fost diagnosticat cu ADHD, iar semnele bolii au apărut din
perioada preșcolarității și școlarității mici.  El nu se poate concentra, este agitat şi nu poate sta aşezat
pe scaun, se foiește tot timpul şi-i deranjează pe ceilalţi copii. Se plictisește repede, trece adesea cu
repeziciune de la o activitate la alta fără a le finaliza, se află într-o permanentă mişcare, vorbește
întruna şi nu ascultă ce spun ceilalţi. De cele mai multe ori are dificultăţi în temporizarea răspunsului.
Răspunde înaintea şi în locul altor copii şi adesea dă un răspuns înainte de finalizarea întrebării. Este
în permanenţă atrasă de stimuli nerelevanţi pentru activitatea pe care o desfăşoară.
Se știe că astfel de copii hiperactivi şi cu dificultăţi de concentrare a atenţiei pot simţi că sar-
cinile şcolare sunt fie prea uşoare, monotone şi plictisitoare şi nu au răbdare să le finalizeze, fie prea
dificile, ceea ce îi conduce la abandon. Din acest motiv performanţele lor sunt adesea mult mai
scăzute în raport cu capacităţile intelectuale de care dispun. Lipsa recompenselor şi a sentimentului
de satisfacţie conduce la experimentarea unor situaţii de eşec şcolar, care le afectează încrederea în
forţele proprii şi stima de sine.
Deprinderile lor de muncă intelectuală nu sunt sistematizate. Ei nu respectă nici o regulă.
Impulsivitatea lor poate conduce la accidente, deoarece se angajează adesea în activităţi periculoase,
fără a evalua posibilele consecinţe.
Ca și în cazul altor copii cu această tulburare, elevul C.P. are relaţii slabe sau inexistente cu
ceilalţi copii. El este adesea respins de ceilalţi pentru că este  posesiv şi vrea să acţioneze sau să se
joace după propriile reguli, iar în momentul în care este contrariat, devine agresiv. Astfel, reacţia
celor din jur - prieteni de joacă, vecini, părinţi, profesori - este adesea negativă şi afectează stima de
sine a copilului cu ADHD. Nu este uşor pentru un copil să audă mereu „nu eşti bun de nimic" sau „nu
eşti în stare să faci nimic aşa cum trebuie".
Această tulburare are efecte negative asupra performanţelor, dar şi asupra vieţii de familie şi
a vieţii sociale. Copilul hiperactiv şi cu deficit de atenţie este un „copil problemă" pentru toată
familia: pentru părinţi care, pe lângă frustrarea şi descurajarea provocate de neputinţa de a gestiona
situaţia, mai trebuie să înfrunte şi animozitatea celor din jur, dar şi pentru fraţii care sunt cele mai la
îndemână victime.

Idei de activități:
- regulile şi cerinţele trebuie reamintite, ori de câte ori este nevoie, într-o manieră prietenoasă şi
neameninţătoare, dar exigentă;
- este bine chiar ca orarul şi regulile să fie scrise clar şi distinct, utilizând culori, pe un afiş aflat în
permanenţă la îndemâna copilului;
-pentru a reduce efectul de dezordine  este de preferat ca acesta să fie mutat alături de profesor şi
departe de zgomotul de pe hol şi de fereastră, care ar putea să-l distragă;
-pentru a evita eşecul şcolar, sarcinile mai complexe trebuie divizate în sarcini mai simplificate în ceea
ce priveşte datele şi detaliile, dar nu prea facile, şi să fie prevăzut timpul în care acestea trebuie
rezolvate;
- instrucţiunile pentru rezolvarea sarcinilor trebuie date într-un limbaj accesibil, cerându-i-se copilului
să repete cele cerute;
-divizarea sarcinilor dificile în sarcini mai mici şi mai simple asigură rezolvarea lor, ceea ce creşte
simţul productivităţii şi eficienţei şi stima de sine;
- materialele didactice care îl ajută la învăţare să fie la îndemână; 
- jocuri de integrare în colectiv și de cunoaștere mai bine a acestuia   (Pânza încrederii, Schimbă locul!,
Ghici cine e?, Cartea mea de vizita); 
- tehnici dramatice pentru dezvoltarea abilităților sociale și de comunicare (Tot ca tine sunt și eu,
Bingo, Statuile );
-ascultarea unei melodii/povești în clasă;
-dreptul de a face prezența/ coordona unele activități;
-permisiunea de a aduce ceva în clasă (prezintă și povestește);
-ocazia de a prezenta/citi  colegilor o poezie, o poveste, compunere, la alegerea copilului;
- conținuturile activităților adaptate   prin introducerea unor imagini și simboluri cu scopul de a
facilita învățarea  ( alcătuirea unui PIP sau Plan de remediere, după caz);
- activități pe baza soft-urilor destinate elevilor cu dizabilități;
- activități sub formă de concurs cu tematică diferită (sport, abilități artistice, pe discipline de studiu )
ce dezvoltă la elevii cu tulburări de comportament, spiritul de competiţie, de echipă, încrederea în
forţele proprii.; 
- activităţile să fie scurte și  formularea instrucţiunilor într-un mod accesibil;
- alocarea de timp suficient pentru sarcinile de învățare sau acordarea de timp suplimentar;
- organizarea unor momente frecvente de consolidare și exersare;
-coordonarea în parteneriat cu cadrul didactic a unei activități.
 
Strategii de învățare:
- învățarea individualizată sau individualizarea unor secvențe de învățare;
- tratarea diferențiată;
- metode activ-participative şi practice ( jocul didactic adaptat: Explozia stelară, Ciorchinele, Turul
galeriei);
-este importantă implicarea copilului în jocuri şi activităţi comune cu ceilalţi colegi, dar profesorul
trebuie să vegheze la evitarea ridiculizării copilului de către ceilalţi;
 
- învățarea prin cooperare: în perechi, în echipă;
- adaptarea activităților în funcție de interesele copilului, hobbyurile lui, pentru motivare.
 
Resurse:
- folosirea de material didactic adecvat și ușor de manipulat (litere magnetice, cuburi,  planșe
tematice, etichete, rebusuri simple cu imagini ajutătoare,);
- mijloace IT (calculator, videoproiector, tabletă, CD-uri );
- fișe cu scheme de fixare.
 
Evaluare:
- este recomandabil ca elevul să primească un feed-back  clar, direct şi imediat pentru
comportamentul său. Profesorul trebuie să încurajeze în permanenţă eforturile şi reuşitele copilului,
oricât de neînsemnate ar părea acestea, pentru a dezvolta stima de sine şi o imagine de sine pozitivă;
-creativitatea este deseori o  trăsătură care poate fi intens exploatată pentru obținerea unor
progrese remarcabile;
-lista manifestărilor comportamentale;
- observarea sistematică a comportamentului și progresului;
- evaluări orale și scrise diferențiate și cu sprijin (indicații);
- autoevaluarea, dacă e cazul;
- aprecieri verbale.
 
Părinți - Idei de activități
 
-pentru părinţi, regula de aur este consecvenţa în cerinţe. Ei trebuie să-i explice copilului ce se
întâmplă cu el şi ce se aşteaptă de la el;
- părinţii trebuie să stabilească obiective realiste, cu termene şi cerinţe ferme, pe care copilul trebuie
să le cunoască şi să le accepte. Este ceea ce am putea numi un „contract psihologic" cu copilul, în
care fiecare dintre părţi are responsabilităţi, dar şi drepturi;
-este necesară alocarea unui timp destul de îndelungat pentru formarea unor deprinderi de lucru,
dar este posibil, cu răbdare, înţelegere şi constanţă în cerinţe, în acelaşi timp este foarte important ca
şi părinţii să încurajeze eforturile copilului, să evite pedepsele neraţionale şi mai ales să evite
comparaţiile devalorizante cu fraţii sau cu ceilalţi copii din jur;
- informări asupra naturii activităților care pot fi realizate cu copiii acasă, în afara programului școlar;
- mentinerea unei strânse  și constante legături  cu părinții elevului în vederea stabilirii unui plan
comun de acțiune și a cunoașterii mai bine a elevului (Părinți la școală-părinți acasă));
- activități comune cu invitați de specialitate - psihologi, profesori de sprijin, consilieri școlari
(Împreună suntem mai buni!  );
- activități comune părinți-elevi-diriginte /profesori (ateliere de lucru- excursii, vizite, serbări);
- lectorate despre integrarea copiilor cu CES, toleranță, tipuri de temperament ;
- implicarea în proiecte care să elimine/diminueze acțiunile de bullying (Stop bullying);
 
Strategii de învățare:
- dezbateri- lectorate- workshop-uri pe diverse teme, expoziții;
Resurse:
 - materiale: prezentări Power-Point, pliante, articole de specialitate, afișe informative,
 - umane: psihologi, consilieri școlari, profesori de sprijin;
 
Evaluare:
- observarea  sistematică, chestionare, portofolii cu produsele activităților;
Cadre didactice - Idei de activități
- informarea acestora cu privire la particularitățile de învățare ale anumitor elevi;
-stabilirea unor ținte realiste în ceea ce privește realizările și progresul elevilor cu ADHD;
- antrenarea copilului în strategii care să ofere succesul unor activităţi la care acesta are probleme;
-să aibă o abordare individualizată (în predare, sarcini de lucru, metode de evaluare) în urmărirea
competențelor/ obiectivelor educaționale;
- să amintească permanent copilului că este inteligent, dar este diferit de ceilalţi, prin felul în care
învaţă ;
- să identifice punctele forte şi talentele copilului, să îl încurajeze în dezvoltarea lor;
- colaborarea cu profesorul de sprijin/consilierul școlar (PIP sau Plan de remediere, după caz);
participarea la simpozioane/conferințe/
-  activități extracurriculare și extrașcolare;  proiecte educaționale specifice integrării și socializării; 
- analiza constantă a progresului elevului;
-ateliere de lucru/mese rotunde în cadrul Comisiei metodice
- activități comune părinți-profesori-elevi (Copilul vostru-elevul nostru)
- predarea în echipă cu profesorul de sprijin/consilierul școlar etc.

Strategii de învățare:
- dezbateri, mese rotunde, lucrul în echipă, fișe de observații;
Resurse:
- curriculum adaptat, plan de intervenție personalizat,  lucrări de specialitate; cadrul normativ;
materiale didactice adecvate ;   Evaluare:
-asigurarea unei evaluări continue/ informarea cu ajutorul familiei cu privire la activitățile extra-
școlare care pot influența performanța acestor elevi;
- abordarea pozitivă a comportamentului elevului, ameliorarea practicilor educaţionale, cum ar fi:
evitarea discriminărilor, a favorizării sau etichetării copiilor, evitarea reacţiilor impulsive neadecvate,
a ameninţării şi intimidării copiilor;
- exprimarea încrederii în posibilităţile fiecărui copil de a reuşi;
- chestionare;
- portofolii cu produsele activităților.