PRELEVAREA PROBELOR DE SOL ÎN VEDEREA

ANALIZELOR DE LABORATOR

Prelevarea probelor de sol

Probele de sol se prelevează conform cerinţelor STAS-ului 17.4.4.02-84 „Protecţia
naturii. Solurile. Metode de recoltare şi pregătire a probelor pentru analiza chimică,
bacteriologică şi helmintologică”, cât şi a STAS-ului 28168-89 „Solurile. Recoltarea probelor”.
Probele de sol se recoltează în scopul controlului poluării solului şi evaluării calităţii lui.
Pentru analiza chimică, bacteriologică şi helmintologică probele de sol se iau minimum o dată pe
an. Pentru controlul poluării cu metale grele probele de sol se iau minimum o dată în 3 ani.
Pentru controlul poluării solurilor din grădiniţe cu copii, instituţiile curativo-profilactice şi
zonele de recreaţie, probele se recoltează minimum de 2 ori pe an – primăvara şi toamna. Pentru
controlul poluării solului din zona agricolă, în dependenţă de caracterul sursei de poluare, planta
cultivată şi relief, la fiecare 0,5-20,0ha se separă un teren cu aria de 10×10m. Pentru controlul
asupra stării sanitare a teritoriului pe care se află grădiniţa de copii, terenul de jocuri, fosele
septice, lăzile de gunoi etc. se separă un teren cu mărimea de 5×5m.
De pe aceste terenuri probele se iau din unul sau câteva straturi sau orizonturi prin
metoda plicului, pe diagonală sau prin altă metodă.
Probele se recoltează cu cuţitul, spatula sau sapa specială. Proba medie se face prin
amestecarea probelor luate din cele 5 puncte ale „plicului”; masa probei unite trebuie să aibă nu
mai puţin de 1kg de sol. Probele destinate pentru determinarea substanţelor chimice volatile se
toarnă imediat în flacoane sau borcane din sticlă, care se umplu şi se închid cu dopuri de sticlă.
Pentru analiza bacteriologică pe un teren-lot se iau 10probe unite (medii). Fiecare probă unită se
obţine din 3 probe unite cu masa de 200-250g fiecare, luate stratular la 0-5cm şi 5-20 cm. În scop
bacteriologic probele se iau în condiţii aseptice cu instrumente sterile, se pun în vase sterile.

În scopul investigaţiilor helmintologice de pe fiecare teren-lot se ia o probă medie de

200g alcătuită din 10probe unitare cu masa de 20g fiecare, luate din straturile cu adâncimea de 0-
5cm şi 5-10 cm.
La toate probele medii se anexează un certificat, care conţine următoarele date:
1. Data şi ora recoltării probei _______________________________________
2. Adresa________________________________________________________
3. Nr. sectorului___________________________________________________
4. Nr. terenului-lot_________________________________________________
5. Nr. probei medii, orizontul (stratul), adâncimea recoltării probei ___________
6. Caracteristica condiţiilor meteorologice în ziua recoltării probei __________
7. Particularităţile evidenţiate la recoltarea probei (insolarea, aplicarea substanţelor
chimice, felul de prelucrare a solului cu maşini etc.) _________________________
8.Alte particularităţi________________________________________________
Executorul_______________________________________________________
Semnătura _____________________________________________________
Funcţia ___________________________________________________

Probele de sol pentru analiza chimică se usucă bine şi se păstrează în săculeţe de pânză,
în cutii de carton sau în vase de sticlă. Probele de sol pentru determinarea substanţelor chimice
volatile şi nestabile se transportă în laborator şi imediat se analizează.
Probele pentru analiza bacteriologică se transportă la laborator în genţi frigorifere şi
imediat se analizează. Păstrarea lor se admite la temperatura de 4-5ºC, durata – până la 24ore. În
cazul determinării bacteriilor coliforme şi a enterococilor probele de sol se păstrează în frigidere
nu mai mult de 3 zile. Probele de sol destinate determinărilor helmintologice se transportă în

1
laborator imediat după recoltare. Dacă nu este posibilă efectuarea imediată a analizei, probele pot
fi păstrate în frigider.
Pentru investigaţiile ouălor de biohelminţi probele de sol fără o prelucrare anumită pot fi
păstrate până la 7 zile, pentru investigaţiile ouălor de geohelminţi – până la o lună. În scopul
preîntâmpinării uscării şi dezvoltării larvelor, solul se umezeşte şi se aerează o dată pe
săptămână: probele se lasă 3 ore la temperatura camerei, se umezesc în măsură necesară şi iarăşi
se pun în frigider. Dacă este necesară păstrarea probelor de sol mai mult de o lună, se utilizează
conservanţi: solul se trece în cristalizator, se acoperă cu soluţie de 3% formol pregătită pe soluţie
izotonică de clorură de natriu sau cu soluţie de 3% acid clorhidric, apoi se pun în frigider.

Pregătirea pentru analiză. Pentru determinarea substanţelor chimice în laborator, proba

de sol se toarnă pe o foaie de hârtie sau calc. Se fărâmiţează bulgării, se înlătură rădăcinile
plantelor, insectele, pietricelele, bucăţelele de sticlă, cărbune, oase etc. Apoi solul se fărâmiţează
în mojar (piuă) cu ajutorul pistilului, se cerne prin sită cu diametrul ochiurilor de 1mm.
Neoformaţiunile înlăturate se analizează aparte, fiind pregătite pentru analiză ca şi probele de
sol.
Pentru determinarea conţinutului de componente minerale din proba cernută se iau până la
20g şi se fărâmiţează în mojar până la stare de pulberi.
În scopul determinării substanţelor volatile, solul se ia fără pregătire prealabilă.
În scopul analizei bacteriologice probele de sol se pregătesc analog celor pentru
determinarea substanţelor chimice, însă cu respectarea minuţioasă a condiţiilor aseptice: solul se
toarnă pe o suprafaţă sterilă, toate operaţiile se fac cu ajutorul instrumentarului steril, se cerne
prin site sterile cu diametrul ochiurilor de 3mm şi acoperite cu hârtie sterilă. Solul se fărâmiţează
în mojar steril.
Pentru analiza helmintologică solul se pregăteşte analog celui pentru determinarea
substanţelor chimice.

Analiza de laborator a solului

Deosebim următoarele forme de analiză de laborator a solului:
- fizică (compoziţia granulometrică, umiditatea, capacitatea de reţinere a apei, porozitatea,
capilaritatea etc.);
- chimică (microelementele şi macroelementele naturale, pesticidele, componenţii
eliminărilor în atmosferă etc.);
- fizico-chimică (pH, capacitatea de absorbţie etc.);
- bacteriologică (număr total de germeni, titrul bacteriilor coliforme, bacterii şi virusuri
patogene);
- helmintologică (număr total de helminţi);
- entomologică (analiza insectelor);
- radiometrică ( analiza radioactivităţii solului).

Analiza stării fizice a solului

Determinarea compoziţiei granulometrice. Granulaţia (compoziţia granulelor în
dependenţă de dimensiune) se determină prin stabilirea proporţiei dintre granulele de diferite
dimensiuni într-un kg de sol. În acest scop se foloseşte o serie de site (Knopp). În sita superioară
se toarnă 200-300g de sol uscat şi se cerne. Particulele de sol se răspândesc în diferite site în
funcţie de diametru. Pe sitele nr. 1-3 se reţin particulele de sol cu dimensiunea de 10,5mm şi
3mm (pietrele, pietrişul); pe sitele nr. 4,5 – particulele cu diametrul 3mm şi 1mm (nisipul
maşcat); pe sitele nr. 6,7 – nisipul mediu cu diametrul de 0,25 – 1 mm, pe fundul setului de site
se adună particulele mici cu diametrul mai mic de 0,25mm (nisipul mărunt, pulberi, particulele
de argilă). Particulele separate pe fiecare sită se cântăresc şi se calculează raportul în g la kg/sol
sau procentual.

2
 Determinarea porozităţii (volumului total de pori). Într-un cilindru de 100mL se introduc
3
50cm de sol tasat (prin baterea cilindrului de palmă), la care se adaugă lent 50mL de apă. O
parte din apă adăugată se infiltrează în sol, umplând porii acestuia şi dezlocuind aerul respectiv.
Pe cilindru se citeşte volumul ocupat de sol împreună cu apă. Numărul de mL care constituie
diferenţa dintre 100 şi volumul ocupat de sol împreună cu apa reprezintă volumul porilor.
Exemplu. După amestecarea a 50cm3 de sol cu 50mL de apă volumul total a constituit
88mL, adică volumul porilor a fost de 100 - 88 = 12mL aer. Deci porozitatea solului este
următoarea:
(100  88) 100
 24%
50

Determinarea capacităţii de reţinere a apei (cantitatea de apă în g, care este reţinută de

100g de sol de analizat). Pentru analiză se foloseşte un tub de sticlă cu lungimea de 20cm şi
diametrul 5cm, deschis la ambele capete, având montată la un capăt o sită, pe care se trasează un
strat de sol de aproximativ 10cm înălţime. Tubul se cântăreşte înainte şi după introducerea
solului. Tubul cu sol se introduce într-un pahar cu apă, la 2-3 cm sub nivelul menţinut constant al
apei. Apoi paharul cu apă se înlătură, tubul se lasă să se scurgă până la ultima picătură din
surplusul de apă din sol şi se cântăreşte. Se calculează diferenţa de greutate faţă de tubul gol şi
cantitatea de apă reţinută la 100g de sol.

Determinarea permeabilităţii pentru apă. Se determină timpul necesar pentru strecurarea

unui strat de 4cm de apă printr-un strat de sol de 20cm. Un cilindru cu înălţimea de 30-35cm şi
diametrul de 3-4cm fără fund se fixează pe un stativ. Orificiul de jos se acoperă cu hârtie de filtru
şi se leagă cu tifon. În cilindru se trasează un strat de 20cm de sol, pe care se toarnă un strat de
4cm de apă. Se înregistrează timpul în care vor trece prin stratul de sol primele picături de apă.
Presiunea apei se menţine încontinuu prin menţinerea stratului de 4 cm de apă.

Determinarea capilarităţii. În tubuşoare de sticlă cu diametrul de 2-3cm fixate în

suporturi în poziţie verticală şi legate în partea de jos cu tifon se toarnă solul analizat. Capetele
inferioare ale tubuşoarelor se cufundă într-un vas cu apă la adâncimea de 0,5 cm. Se măsoară
nivelul ridicării apei în tubuşoare peste 10min, 15min, 30 min. şi 24 ore. Mărimea capilarităţii se
exprimă în centimetri.

Determinarea umidităţii solului. Fiola se pune în etuvă şi se menţine la 105ºC timp de

2ore, apoi se răceşte timp de 30-40 min în excitator şi se cântăreşte din nou. Umiditatea se
calculează în procente folosind formula:
( m  m2 )
Umiditate  1 100
m1
m1 – greutatea solului proaspăt până la uscare (g),
m2 – greutatea solului după uscare (g).

Analiza unor compuşi chimici ai solului

Determinarea azotului organic. Metoda determină azotul organic împreună cu azotul
amoniacal din sol. Principiul ei constă în distrugerea materiei organice cu acid sulfuric
concentrat în prezenţa unui catalizator şi transformarea azotului în amoniac, care se distilează din
mediul alcalin.
În balonul Kjeldahl se introduc 1-2g de sol, se adaugă 10mL de acid sulfuric concentrat;
0,3g CuSO4 şi 5g K2SO4. Se agită uşor, se încălzeşte întâi la foc slab, apoi la foc puternic până la
fierberea şi decolorarea conţinutului. După răcire conţinutul se trece în balonul aparatului de
distilare, se adaugă 100mL apă distilată şi NaOH 40 % până la alcalinizare netă. Se distilează cel
puţin 2/3 din conţinut. Apoi se demontează vasul în care s-a captat distilatul şi se titrează cu
NaOH 0,1 n până la virajul indicatorului.
3
 Calculul. 1mL H2SO4 0,1n = 1,4mg azot = 1,7NH3
100  b 100
Cantitatea de (azot organic + azot amoniacal)  
a (100  c )
a – cantitatea de sol cântărită pentru analiză;
b – mg azot amoniacal în cantitatea cântărită de sol;
c – procentul apei din sol;
100
– recircularea faţă de solul uscat.
100  c
Din rezultatul obţinut se scade azotul amoniacal şi se obţine azotul organic.

Determinarea azotului proteic. Principiul metodei constă în precipitarea substanţelor care

conţin azot proteic cu hidroxid de cupru. Într-un pahar Berzelius se iau 3-5g sol, se adaugă 50mL
apă distilată, se agită, se fierbe 5min. La soluţia fierbinte se adaugă 25mL de soluţie CuSO 4 6 %,
apoi agitând continuu, se adaugă 25mL de NaOH 0,1n. Precipitatul obţinut se spală de 5-6 ori cu
apă distilată fierbinte, se filtrează şi iarăşi se spală cu apă fierbinte. Filtrul cu precipitat se usucă
în etuvă, apoi se trece într-un balon Kjeldahl, adăugându-se 0,3gCuSO 4 cristalizat, 5gK2SO4 şi
10mL de acid sulfuric concentrat. Mersul ulterior al lucrării este identic cu cel al determinării
precedente.

Determinarea azotului amoniacal, nitriţilor, nitraţilor, clorurilor şi oxidabilităţii se face

în extractul apos prin metodele folosite la analiza lor în apă. Rezultatele se exprimă în mg/kg sol,
în afară de oxidabilitate care se măsoară în miligrame de oxigen necesar pentru oxidarea
substanţelor organice din extractul apos obţinut din 100g de sol.

Analize biologice ale solului

Determinarea numărului total de germeni. Se iau 10g de sol în mojar şi se pisează cât
mai omogen, se introduc într-un flacon cu perle, apoi se adaugă 90mL de apă distilată, obţinând
o diluţie de 1:10. Suspensia se agită minuţios, se lasă 2-3min. pentru depunere. Se iau cu pipeta
sterilă 1mL de suspensie obţinută şi se introduc într-o eprubetă, se adaugă 9mL de apă sterilă,
obţinând o diluţie de 1:100. Astfel pot fi obţinute şi diluţii mai mari. În câte o placă Petri se
introduc câte 1mL din fiecare diluţie, apoi peste suspensie se toarnă geloză topită la temperatura
45°C, conţinutul se omogenizează şi se pune în termostat la 37°C pentru 24ore. Se numără cu
ochiul liber coloniile crescute pe toată suprafaţa, împărţind placa în sferturi sau cu ajutorul reţelei
de numărat colonii. Se iau în considerare numai plăcile pe care au crescut mai puţin de
300colonii. Se face calcularea pentru a exprima rezultatul final în numărul de germeni la 1g de
sol uscat.

Determinarea titrului bacteriilor coliforme. Poate fi făcută pe 2 căi:

1. însămânţarea suspensiei de sol în eprubete cu mediul lichid bulion lactozat sau în mediul
Kessler – Svenerton;
2. metoda filtrelor de membrană.
Când solul nu este poluat prea mult, se foloseşte metoda accelerată a filtrelor de
membrană, care constă în următoarele: prin filtrele de membrană nr.3, sterile, se filtrează 5-
10mL suspensie de sol în diluţie 1:10 centrifugată în prealabil timp de 5min pentru sedimentarea
macroparticulelor. Filtrele cu bacteriile absorbite se iau cu pensa flambată şi se pun pe suprafaţa
mediului nutritiv Endo turnat în prealabil în placa Petri. Într-o cutie pot fi puse 4 filtre. Pe cutie
sub fiecare filtru se scrie numărul probei şi volumul suspensiei filtrate. Însămânţările se lasă în
termostat la 37°C pentru 24ore. După incubare se numără coloniile şi se calculează titrul coli
(numărul bacteriilor coliforme la 1g de sol uscat). 2-3 colonii tipice se colorează prin metoda
Gram şi se identifică prin metoda titrometrică.

4
 Determinarea ouălor de helminţi în sol. Principiul metodei constă în flotaţia ouălor de
helminţi în soluţia saturată de nitrat de sodiu. 5-10g sol omogenizat se introduc într-un flacon cu
perle, apoi se adaugă 10-20mL soluţie hidrat de sodiu sau potasiu 5% care are rolul de a separa
ouăle de paraziţi de particulele de sol. Amestecul se agită bine timp de 30minute. Se
centrifughează la 200-300turaţii/minut, timp de 1-2minute, îndepărtându-se apoi lichidul
supernatant prin decantare. La sedimentul obţinut se adaugă o cantitate dublă (faţă de sediment)
de soluţie saturată de nitrat de sodiu cu densitate de 1,19g/cm 3; se amestecă cu o baghetă de
sticlă şi se centrifughează de 5-6ori câte 2minute la turaţii scăzute. Din stratul superficial, cu o
ansă sau baghetă de sticlă în formă de L, se recoltează pelicule, care se adaugă într-o eprubetă de
centrifugă de 10cm3, în care au fost pregătite 1cm 3 de ser fiziologic sau apă distilată. Se
centrifughează 15minute tot la 200-300 turaţii/minut. La sfârşit, supernatantul (care pluteşte pe
suprafaţa apei) se analizează cu o pipetă prevăzută cu o pară de cauciuc şi se examinează în
întregime în preparat proaspăt la microscop, notând numărul şi specia de helminţi.

Evaluarea gradului de poluare a solului

Concluzia igienică privind inofensivitatea solului pentru sănătatea populaţiei se trage pe
baza analizelor de laborator.
Pe baza datelor despre compoziţia mecanică a solului se trag concluziile despre
conţinutul natural al substanţelor organice, despre capacitatea de filtrarea a solului,
permeabilitatea pentru aer şi apă, capacitatea de autopurificare.
Analiza mecanică (granulometrică) permite determinarea tipului de particule de sol şi
tipul solului. Importantă este determinarea compoziţiei procentuale a argilei, nisipului, nămolului
etc.
Poluarea solului din punct de vedere chimic se apreciază în funcţie de conţinutul
substanţelor poluante, cât şi a conţinutului de azot organic, carbon, amoniac, nitriţi, nitraţi,
cloruri în comparaţie cu conţinutul acestora în solul sectorului de control. Gradul poluării solului
cu pesticide şi alte substanţe toxice se apreciază prin compararea cu mărimile C.M.A.
(concentraţia mărimilor admisibile) ale lor. Mărimile poluărilor biologice, inclusiv
bacteriologice, se apreciază prin compararea cu normativele stabilite după STAS 3001/91, care
se folosesc şi pentru evaluarea poluării chimice a solului. În acest scop sunt recomandabile şi
datele privind compoziţia chimică a aerului din sol.

Evaluarea stării sanitare a solului în funcţie de indicii chimici ai aerului din sol
Caracteristica Conţinutul în aerul solului (°C, presiunea 760 mm/col Hg)
la adâncimea 1m în % de volum
CO2 O2 NH3 H2
Nepoluat 0,38-0,08 20,3-19,8 - -
Slab poluat 1,2-2,8 19,9-17,7 - -
Poluat 4,1-6,5 16,5-14,2 - -
Foarte poluat 14,5-18,0 5,5-1,7 0,8-2,7 0,3-3,4

Obţinând datele despre gradul de poluare a solului, se formulează şi concluzia despre

vechimea poluării, se schiţează măsurile de preîntâmpinare a poluării interioare şi căile de
asanare a lui.