Ministerul Educaţiei, Culturii, şi Cercetării al Republicii Moldova

Direcţia Educaţie, Cultură şi Turism Donduşeni

Centrul Comunitar “Solnîşco”

Referat
“Educatia intelectuala – unitatea dintre
gandire, actiune si vorbire”

Educator: Seligherskaia Mariana

Director: Borodac Iulia
Cuprins
1
I. Întroducere p. 3
II. Conceptul si importanta educatiei intelectuale p. 4
III Teoria cognitiva a dezvoltarii Piaget p. 4
IV. Cerinţele actuale ale educaţiei intelectuale la vârsta
preşcolară p. 6
V. Exerciții pentru dezvoltarea abilităților intelectuale ale
copiilor p. 7
VI. Inchierea p. 8
VI. Bibliografie p.

2
 I. Introducere
Copilul se construieşte ca om prin netulburata îndrăzneală cuprinsă în
primele sale confruntări cu necunoscutul, prin curiozitatea epistemică a primelor
sale aventuri de cunoaştere, concentrare in repetatul: ce? de ce?, în înariparea
imaginaţiei lipsite de cenzură.

Dintre toate componentele educaţiei rolul primordial îi revine educaţiei

intelectuale dat fiind contribuţia ei la formarea personalitaţii. Parte componentă a
procesului dirijat al dezvoltării copilului, educaţia intelectuală şi instituţia
preşcolară are o mare greutate specifică pentru că asigură deschiderea către
cunoaştere şi oferă posibilitatea reală a primilor paşi în procesul de integrare. În
epoca preșcolară, acumularea de cunoștințe are loc într-un ritm rapid, procesele
cognitive sunt perfecționate, se formează vorbirea. Prescolarii cu inteligență
dezvoltată învață repede și memorează materiale noi, sunt mai încrezători în
propriile abilități și, după cum arată practica, au o dorință mai mare de a învăța.

Implicarea treptată şi antrenarea copiilor în acţiuni tot mai complexe

(pretenţioase) şi ajutaţi să le rezolve corect a reprezentat de fapt realizarea scopului
final şi anume pregătirea temeinică a preşcolarilor pentru activitatea următoare :
cea şcolară.

Conform unei concepţii moderne în grădiniţă “învăţarea” capătă un sens larg

fiind îndreptată nu numai spre acumularea de cunoştinţe ci este concepută ca o
activitate legată strâns de latura psiho-socială a copilului sprijinindu-se pe structura
concretă a gândirii acestuia. În grădiniţă se realizează învăţarea spontană, dar şi cea
dirijată, mai ales prin conţinutul activităţilor obligatorii, adică pe calea acelor
modalităţi, care anunţă şi pregătesc copilul pentru lecţia din şcoală, pentru trecerea
treptată de la joc la activitatea şcolară.Prin intermediul acestora copilul primeşte
informaţii suficiente şi corecte despre mediul înconjurător şi formează priceperea
de a observa, capătă deprinderea de exprimare corectă, înţelege sensul noţiunii de
mulţime, învaţă să opereze cu mulţimile, în anumite condiţii care devin cerinţe ale
modului de lucru.

Educaţia intelectuală are ca scop formarea individului intelectual, impunînd unele

legităţi şi reguli. Educaţia intelectuală are rolul de a dezvolta capacităţile cognitive,
de a acumula cunoştinţe intelectuale, de a asimila tehnici culturale, şi anume:
cititul, scrisul, socotitul, capacitatea de a substrage cunoştinţe derivate din cele
vechi, pentru a evidenţia independenţa cognitivă la formarea individului.

3
 II Conceptul si importanta educatiei intelectuale

Termenul vine din latinescul intellectus - minte, gandire, ratiune, capacitate

de a gandi, rationa, cunoaste, de a opera cu notiuni, concepte. Transmiterea
experientei sociale de la o generatie la alta, transferul de valori de la societate la
individ reprezinta una dintre functiile importante ale educatiei. Educatia are
menirea de a selecta si suntetiza, in functie de cerintele societatii si de capacitatile
de asimilare ale individului, ceea ce este mai valoros in cultura materiala si
spirituala a omenirii. Se transmit, sub forma prelucrata, in conformitate cu anumite
principii si norme didactice, bagajul de cunostinte, experienta, morala, estetica
generatiei tinere.
Educatia intelectuala este acea componenta a actiunii educationale care, prin
intermediul valorilor stiintifice si umaniste pe care le prelucreaza si vehiculeaza,
contribuie la formarea si dezvoltarea tuturor capacitatilor intelectuale, functiilor
cognitive si instrumentale, schemelor asimilitatorii, structurilor operatorii, precum
si a tuturor mobilurilor care declanseaza, orienteaza si intretin activitatea obiectului
educational.

III Teoria cognitiva a dezvoltarii Piaget:

Cea mai cunoscuta teorie a dezvoltarii cognitive a copilului este cea a
psihologului francez Jean Piaget. La baza teoriei sta principiul ca dezvoltarea
intelectuala apare intr-o serie de stadii distincte, universale, fiecare caracterizat de
nivele de gindire din ce in ce mai complexa. Aceste stadii apar mereu in aceeasi
ordine si se construiesc pe ceea ce a invatat deja in stadiile anterioare.
Dezvoltarea implică reușita succesivă a celor trei sfere ale ideilor - acțiune,
imagine și simbol (cuvânt). Acest lucru, în același timp, și modalități de a cunoaște
lumea din jurul nostru. În primul rând, copilul învață lumea prin acțiunile sale
obișnuite. Apoi, lumea îi apare și în imagini relativ libere de acțiuni. Treptat, apare
o altă cale nouă - traducerea acțiunilor și imaginilor în limbi. Fiecare dintre aceste
trei metode reflectă în mod diferit evenimentele din jurul copilului și fiecare are o
amprentă puternică asupra vieții mentale a copilului în diferite stadii de vârstă.
Prima sferă de idei pe care o are un copil este o acțiune. Copilul primește
cunoștințe despre subiect din cauza acțiunilor obișnuite și repetitive cu acesta. Mai
mult decât atât, în opinia sa, subiectul și acțiunea sunt fuzionate, subiectul
copilului devine, ca atare, o continuare a acțiunii.
Dezvoltarea intelectuala la copii (0-3 ani virsta):
Imediat cum sunt nascuti copiii incep sa invete cum sa-si foloseasca
simturile pentru a explora lumea din jurul lor. Cei mai multi nou-nascuti pot fixa si
urmari obiectele in miscare, disting volumul sunetelor si de unde vin, vad toate
culorile si le disting stralucirea si incep sa anticipeze evenimente, cum ar fi suptul
la vazul mamelonului. La 3 luni pot recunoaste fetele, imita expresiile faciale ale
altora cum este zimbetul si raspund la sunete familiare.

4
 La virsta de 6 luni incep sa inteleaga cum merge lumea din jurul lor. Imita
sunete, se bucura auzindu-si propria voce, isi recunosc parintii, le este frica de
straini, fac diferenta intre obiecte animate si neanimate si apreciaza distanta pina la
un obiect. Deasemeni realizeaza ca daca scapa un obiect il pot ridica din nou. La 4-
7 luni isi recunosc propriile nume.
La 9 luni pot imita gesturi si actiuni, experimenteaza cu proprietatile fizice
ale obiectelor, inteleg cuvinte simple precum "nu" si ca obiectele inca exista chiar
daca nu le vad. Incep sa testeze raspunsurile parintilor la comportamentul lor cum
ar fi aruncatul mincarii pe podea. Isi amintesc actiunile lor si testeaza parintii din
nou ca sa vada daca au aceeasi reactie.
La virsta de 12 luni copiii pot urmari un obiect care se misca cu viteza, pot
vorbi 2-4 cuvinte, imita sunetele animalelor, asocia numele cu obiectele, dezvolta
atasamente fata de obiecte si experimenteaza anxietatea de separare cand sunt luati
de linga parinti. La 18 luni pot intelege 10-50 de cuvinte, identifica partile
corpului, au simtul propietatii folosind cuvintele "al meu" si pot urma directii care
implica doua sarcini diferite cum ar fi sa ridice jucarii si sa le puna in cutie.
Intre 18 luni si 3 ani copiii au atins stadiul sensorimotor din teoria lui Piaget
care implica gindirea rudimentara. De exemplu ei inteleg permanenta obiectelor si
a oamenilor, urmaresc vizual mutarea obiectelor si incep sa foloseasca
instrumentele. Doresc mai multa independenta. Inteleg disciplina si ce
comportament este adecvat si inteleg conceptele cuvintelor precum "te rog" si
"multumesc".
Conceptele timpurii (virsta 3-7 ani):
Timpul:
Comparind un copil de 3 ani cu unul de 7 ani se observa diferente mari in
cadrul dezvoltarii intelectuale, acoperind diferite zone de cunoastere si intelegere.
Cel de 3 ani are de obicei un concept limitat al timpului, descriind trecutul doar ca
fiind ieri iar viitorul mine. Peste un an cistiga notiuni mai detaliate, cum este
distingerea intre dimineata, dupa-amiaza si noapte, chiar si modificarile
anotimpurilor.
Limbajul vorbit:
Dezvoltarea vocabularului si abilitatea de a-si comunica nevoile si dorintele
poate fi cea mai mare avansare a copilului din punct de vedere intelectual, intre
virstele de 3 si 7 ani. Propozitiile simple reprezinta conversatia principala a unui
copil de 3 ani, multe cuvinte fiind intelese de catre membrii familiei dar nu si de
catre alte persoane. Cei mai multi copii de 4 ani intra in conversatii cu copii si
adulti, povestind fericiti activitatile lor continuind astfel sa se dezvolte pentru
urmatorii citiva ani pina cind copilul are 7 ani si se poate exprima singur articulat
intelegind povestiri detaliate.
Cititul:
Copilul de 3 ani are probabil citeva carti preferate pe care le cer povestite de
catre parinti si chiar au memorat unele dintre ele, prefacindu-se ca citesc mamei.
La 5 ani copiii recunosc literele si citeva cuvinte simple scrise, ajutindu-i sa

5
citeasca independent. In functie de unii factori multi copii incep sa citeasca cind au
6 sau 7 ani.
Gindirea logica:
Este capacitatea de a folosi cunostintele actuale pentru a forma opinii
educate despre posibile prognosticuri. Copilul de 7 ani fiind capabil sa traga
concluzii corecte pe o baza de informatii. Pot deasemeni intelege perspectivele
altor persoane si conceptual unor gindiri opuse care pot fi adevarate.

IV. Cerinţele actuale ale educaţiei intelectuale la vârsta

preşcolară
O cerinţă esenţială a realizării educaţiei intelectuale la vârsta preşcolară este
aceea ca elementul de joc să rămână o dominantă a întregii activităţi din grădiniţă,
chiar dacă sarcinile procesului instructiv devin din ce în ce mai complexe.Păstrarea
echilibrului dintre creşterea volumului informaţional şi specificul vârstei preşcolare
este asigurat de respectarea acestei cerinţe.
Cu obiective diferite în funcţie de conţinutul lor, de grupa de vîrstă,
activităţile dirijate reprezintă un ansamblu de căi care, armonizate cu logica
dezvoltării proceselor de gândire, trebuie să asigure ceea ce rezumăm ca fiind
proces al educaţiei intelectuale în grădiniţă.
Prin intermediul acestora, copilul capătă informaţii suficiente şi corecte
despre mediul înconjurător, îşi formează, priceperea de a observa, capătă
deprinderea de exprimare corectă, inţelege sensul noţiunii de mulţime, învaţă să
opereze cu mulţimile în anumite condiţii care devin cerinţe ale modului de lucru.
Înţelegerea se condiţionează de participarea activă a copilului în procesul
cunoaşterii prin angajarea lui în descoperirea noului din universul necunoscutului,
prin accentuarea elementelor de problematizare.
Operaţiile gândirii, pot fi la fel de bine dezvoltate într-un joc-exerciţiu, pe
cât sunt de bine realizate într-o oră de aritmetică la micul şcolar din clasa I, cu
priceperea că realizarea cadrului de joc este în mare măsură condiţionată de tactul
şi măestria pedagogică a educatoarei.
Procesul instructiv din grădiniţă este, de asemenea, condiţionat de măsura în
care, alături de alte cerinte, se respectă şi aceea a valorificării experienţei personale
a copilului. Grădiniţa are datoria de a sistematiza, de a organiza, de a completa şi
de a corecta informaţiile pe care le deţin copiii la începutul activităţii preşcolare
organizate. În acest mod se realizează de timpuriu structură gândirii sistematice şi
devine posibilă integrarea noilor cunoştinţe în sfera celor deţinute anterior de copil.

Modalităţile de intervenţie ale educatoarei în timpul diverselor forme de

observare reprezintă şi ele condiţii de reuşită sau de insucces în procesul de
instruire: mai exact, ne referim la formele de intervenţie verbală şi explicaţiile
necesare, indispensabile dar accesibile la grupa mare, contraindicate la grupa mică.
Caracterul mai liber, mai puţin direcţionat al jocului la grupa mică
favorizează dezvoltarea gândirii prin acţiune în timp ce, la grupa mare, acest efect
6
se obţine prin formularea unor sarcini precise de către educatoare care să permită
apropierea copilului de activitatea şcolară.
În strânsa legatura cu evolutia gândirii evolueaza si limbajul, saltul
calitativ înregistrat în dezvoltarea proceselor cognitive explicându-se si prin
dezvoltarea limbajului. Desi nu sunt fenomene identice, gândirea si limbajul se
afla în strânsa unitate si interconditionare. Copilul apeleaza la realitate, dar
limbajul îl ajuta sa se îndeparteze de ea, perceptiile si reprezentarile dobândind
semnificatie prin verbalizare.
Limbajul prescolarului evolueaza sub toate aspectele: fonetic, lexical,
semantic, ca structura gramaticala si expresivitate. El se îmbogateste sub raport
cantitativ, iar diferenta dintre vocabularul activ si pasiv se micsoreaza discret,
astfel ca la 6 ani vocabularul sau activ însumeaza peste 3500 cuvinte. Cunoasterea
la copil, dupa cum bine se stie, începe de la actiunea practica cu obiectele. Treptat,
actiunile externe se transforma în actiuni verbale, iar în cele din urma aceste
operatii se interiorizeaza desfasurându-se în limbaj interior, într-o forma
prescurtata si oarecum automatizata; ele devin operatii si actiuni intelectuale.
Comunicarea verbala cunoaste o dezvoltare intensa, trecându-se de la
vorbirea situativa la vorbirea contextuala. Între 4 1/2 ani si 5 1/2 ani apare limbajul
interior, cu implicatii. semnificative în dezvoltarea intelectuala a copilului, el
reprezentând mecanismul fundamental al gândirii. Se intensifica : functiile
cognitiva si reglatorie a limbajului. Expresivitatea limbajului si bogatia sa se
manifesta atât în sporirea caracterului explicit al vorbirii, cât si în cresterea
lungimii propozitiei. Desi pronuntia cunoaste o evolutie sub aspectul corectitudinii,
aceasta nu este perfecta, fiind posibile omisiuni, substituiri, inversiuni de sunete.
Ca urmare a dezvoltarii gândirii prescolarului, a limbajului interior, memoria
acestuia înregistreaza o trecere de la forme inferioare si mai putin productive la
altele superioare, cu grad mai mare de productivitate. Progrese înregistreaza toate
procesele memoriei (memorarea, pastrarea, reactualizarea), cât si calitatile acesteia
(volumul, rapiditatea întiparirii, durata pastrarii etc.). Cu toate acestea, cercetarile
efectuate au evidentiat si unele caracteristici ale memoriei prescolarului, precum:
caracterul nediferentiat, difuz; caracterul incoerent, nesistematic; caracterul
concret, plastic, intuitiv; caracterul pasiv.
La vârsta prescolara putem vorbi de o adevarata explozie a procesului
imaginativ, explozie întretinuta în special de joc- acti¬vitate dominanta - care
poate fi desfasurat oricând si oriunde. În timpul jocului are loc un proces de
conjugare a imaginatiei creatoare cu cea reproductiva; proces sustinut si de
experienta cognitiva mai bogata, de sfera mai extinsa a reprezentarilor, de
intensificarea functiei reglatoare a cuvântului, de dezvoltarea gândirii si a noilor
trebuinte, dorinte, interese.
Imaginatia devine mai activa si mai intentionala, creste activitatea de
prelucrare analitico-sintetica a reprezentarilor, procesul imaginativ fiind stimulat
de joc, activitatile obligatorii si liber-creative, de îndrumarea parintilor si a
educatoarei. L. S. Vâgotski (1970) constata ca imaginatia prescolarilor este foarte
variata si foarte bogata, copilul proiectând dorintele lui dincolo de ceea ce este real.

7
 V. Exerciții pentru dezvoltarea abilităților intelectuale ale
copiilor
1. Desenarea unei povestiri sau a unei povesti prin poze. Copilul are 4
imagini, care prezintă un basm sau evenimente cunoscute. Sarcina copilului este să
aranjeze fotografiile în ordinea corectă și să compună o mică poveste folosind
ilustrații.
2. Recunoașterea obiectelor pe mai multe motive. Copilul numește epitete,
de care trebuie să ne dăm seama despre ce subiect discutăm. De exemplu, galben,
acru, oval (lamaie).
3. Compararea a două sau mai multe obiecte. Copilul este invitat să
numească cuvintele. De exemplu, o pisică, o carte, un acoperiș. Puteți oferi
copilului numele de pisică și de câine sau de masă și scaun. Apoi, trebuie să găsiți
diferențele dintre obiecte: un stilou și un creion, un copac și un tufiș.
4.Ridicați o pereche potrivită pentru obiect, care va fi conectat logic cu
acesta. De exemplu, săgeata - un ceas, o roată -? (săgeata este parte a ceasului, deci
răspunsul corect este mașina, deoarece roata face parte din mașină.) Veverita este
gol, ursul este vânătorul este arma, pescarul este pădurea este copacii, câmpul este?
5. Analiza conceptelor și identificarea trăsăturilor la subiecți. Care dintre
elementele este inutilă și de ce? Lampă de noapte, lampă de podea, lampă; vacă,
cal, leu; cartofi, morcovi, castraveți.
6. Alegeți cuvântul cu semnificația opusă. Cumparare - vinde, deschis - ?;
amintiți - ?; completă - ?; foame -?
7. Rezolvarea problemelor logice.
Pe masă stăteau 3 plăci cu căpșuni. Kolya a mâncat o farfurie de căpșuni.
Câte plăci de căpșuni sunt lăsate?
8. Capacitatea de a găsi erori logice. Copilul ar trebui să explice ce eroare de
judecată propusa:
zebra dungi, și vulpile viclean; vaza este cristal, iar cratița este greoaie;
Castravetele este verde, iar perele crește pe un copac; frigiderul este alb și salteaua
este moale.
9. Abilitatea de a opera cu numere în termen de 10. Copilului i se pot oferi
următoarele jocuri didactice: "Sunați vecinii" - numim cifrele vecine la numărul
dat. "Corectați greșeala" - corectăm greșeala educatorului, care anulează în mod
specific numerele.
O caracteristică specială a organizării dezvoltării intelectuale a copiilor este
crearea de bune dispoziții și emoții pozitive din noile cunoștințe, realizări și
succese.

VI. Inchierea

8
 Formarea şi consolidarea unei atitudini receptive , contante şi conştiente în
procesul activităţii este un pas foarte important în dezvoltarea intelectuală a
preşcolarilor.
Corectarea atitudinilor, încurajarea, solicitarea treptată a diverselor funcţii ,
evaluarea obiectivă a progreselor sunt la fel de importante şi trebuie avute tot
timpul în vedere.
În domeniul educaţiei intelectuale, formarea şi dezvoltarea capacităţilor
individului, a funcţiilor cognitive, a structurilor operatorii precum şi a mobilurilor
sau a mecanismelor motivaţionale reprezintă esenţa întregii activităţi
preşcolare.Activitatea de învăţare presupune o abilă intervenţie menită să îndrume,
să dirijeze şi o alta să stimuleze şi să întreţină interesul preşcolarului pentru
cunoaştere şi formare.
Educaţia intelectuală încorporează principale valori:
(binele,frumosul,adevărul, demnitatea, cinstea) şi devine suportul principal al
structurii unei personal al structurii unei personalităţi autentice. Modul în care
aceste valori se întrepătrund în ceea ce numim cultură generală sau specială
constituie specificul unor persoane şi influenţează stilul de viaţă al acestora.
Perioada preşcolară reprezintă o etapă a dezvoltării copilului în
care se contruiesc, se aşează, se împletesc şi se delimitează treptat principalele
trăsături ale viitoarei personalităţi.

De aceea educatoarea se consideră ,,un arhitect , ,,un proiectant , şi un

,,constructor de un gen cu totul aparte care trasează liniile viitoare de dezvoltare a
unor fiinţe aflate în creştere şi într-o devenire permanentă.

Bibliografie

9
1. “Premise ale dezvoltării intelectuale a preşcolarilor” :
https://ru.scribd.com/doc/200574317/educatia-intelectuala
2. “Dezvoltarea intelectuala a copilului”: https://www.la-
psiholog.ro/info/dezvoltarea-intelectuala-a-copilului
3. “Cerinţele actuale ale educaţiei intelectuale la vârsta preşcolară” :
http://www.rasunetul.ro/cerintele-actuale-ale-educatiei-intelectuale-la-
varsta-prescolara
4.
5.

10