RELATIILE DINTRE SENZATII SI PERCEPTII SI ROLUL LOR IN ACTILITATEA

UMANA

Motto :

„Nimic nu este intelect, fara ca mai inainte sa fi fost simturi.“(John Locke).

De la inceputurile studiului psihologiei si pana astazi au aparut date noi, teorii diferite
(aparent), concepte evaluate bazate pe descoperiri in diverse domenii.

Desi studiem un anumit domeniu, in speta psihologia, studiul nu se poate face decat prin
secvente, concepte de baza: senzatii, perceptii, reprezentari, memorie, gandire, limbaj,
imaginatie, atentie. Dar importante sunt relatiile dintre ele, relatii care ajuta la formarea
intregului.

Def: Senzatiile definesc captarea si transformarea energiei din mediu in energie nervoasa,
recunoscuta ca atare de sistemul nostru nervos.
Def: Perceptia se refera la interpretarea acestei informatii, la modul in care noi ii acordam un
inteles.

Chiar din aceste definiri apare un mod implicativ de relatie in sensul ca daca nu exista
senzatii nu poate aparea perceptia.

Teorii precum cele asociationiste au redus perceptia la o suma de senzatii sau altele, cum ar fi
cele gestaltiste reduc perceptiile la proprietatile de ansamblu, negand aparitia distincta a
senzatiilor .

Relatia senzatii-perceptii poate fi definita ca o relatie dintre proprietatile separate(distincte) si

proprietatile de ansamblu.

Diferentierea in practica a senzatiilor de perceptii este destul de dificila. Sunt imprejurari in

care deosebirea intre senzatii si perceptii se poate constata si pe plan concret cu destula
usurinta, ca de exemplu in anumite cazuri de agnozie.

Def: Agnozia este pierderea capacitatii de recunoastere a obiectelor, ca efect al unor conditii
patologice ale scoartei, desi sensibilitatea este mai mult sau mai putin pastrata.

Si in dezvoltarea genetica a reflectarii senzoriale se constata trecerea de la reflectarea

stimulilor elementari spre reflectarea stimulilor complecsi.

Ca mecanism fiziologic, perceptia reprezinta formarea si functionarea sistemului de legaturi

reflex conditionate la stimulii complecsi sau la relatiile dintre stimuli.

Desi in viata de toate zilele percepem obiecte care au diferite insusiri, senzatiile pot fi
considerate elemente constitutive. Totusi, in conditiile obisnuite noi nu vedem culori izolate,
detasate de obiecte, vedem obiecte care au anumite insusiri.
Chiar si atunci cand izolam o insusire a unui obiect pentru a o studia mai bine, noi o
cunoastem ca insusire a acelui obiect care pe langa insusirea respectiva mai are si alte
insusiri.

Datorita legaturilor reciproce dintre analizatori, prin perceptie pot fi reflectate si aspecte ale
lumii obiective pentru care nu exista aparate de receptie specialede exemplu: distanta, relieful
etc.

Focarele de excitatie din scoarta cerebrala provocate de actiunea, asupra diferitilor

analizatori, a insusirii stimulului complex, se leaga intre ele, are loc un fenomen de
integrarecare produce rezultatul final, perceptia

In perceptie, elementele constitutive ale situatiei concrete actioneaza ca un singur stimul.

Def: Observatia este o forma superioara a perceptiei, o perceptie premeditata, dirijata,

planificata si selectiva, inreprinsa cu un anumit scop.

Observatia este foarte mult ajutata daca in procesul perceperii sunt implicati cat mai multi
analizatori.(senzatii)

De asemenea, observatia devine mult mai adanca si mai precisa daca stim ca asupra celor
observate va trebui sa facem o relatare verbala sau scrisa.(limbajul)

Perceptia se leaga strans si cu celelalte procese psihice. Obiectul pe care-l percepem poate sa
trezeasca in noi diferite trairi afective(afectivitate) si atitudini(gandire).

BIBLIOGRAFIE

Psihologie- Manual pentru cls. aX-a, Ed. Polirom, Bucuresti, 2000

Psihologie Generala, Ed. Didactica si pedagogica, Bucuresti, 1980