FIȘĂ JUDEȚUL ILFOV

Informații și date statistice

1.Informații geografice

Județul Suprafața km2 Populație Municipii și orașe Comune

Ilfov 1.583 km2 388.738 Bragadiru – oraş 39 comune
Buftea – oraş
Chitila – oraş
Măgurele – oraş
Otopeni – oraş
Pantelimon – oraş
Popeşti-Leordeni –
oraş
Voluntari - oraş

Județul Ilfov - (Sectorul agricol Ilfov înainte de 1997) este un județ în Muntenia, România, ce

înconjoară municipiul București. Reședința oficială este orașul București și majoritatea instituțiilor județene
își au sediul acolo.
Urme ale existenței umane descoperite pe raza județului Ilfov, mai ales în zona Căldărușani, Glina și
Chiajna, lângă București, datează din paleolitic și neolitic. Trebuie de asemenea menționate
vestigiile dacice scoase la lumină în zona Pantelimon, Snagov, Măgurele și Bragadiru. Bogăția descoperirilor
arheologice (relicve, inscripții etc.) este dovada locuirii neîntrerupte a zonei de către daco-romani, care
mai târziu au format Principatul Țara Românească, prin unirea cnezatelor și voievodatelor (primele
organizări statale) în secolele XII-XIV. Încă de la întemeire, la sfârșitul secolului al XIV-lea, sub domnia
lui Basarab I, multe așezări și orașe au prins viață până în secolul XVI, cum ar fi Snagov, Chitila, Afumați sau
Tâncăbești și care au supraviețuit până în zilele noastre. Numele de Ilfov este pentru prima data menționat
într-un act de donație din 1482 al domnitorului Vlad Călugărul către Mănăstirea Snagov.
Județul Ilfov, cel mai mic județ al României ca suprafață, se află în Câmpia Română. În monografia
din 1972 se precizează că acesta se întinde pe o suprafață de 8.225 km², fiind în dimensiunea pe care o
deținea atunci, al cincilea ca mărime din România. Nouă ani mai târziu, al cincilea județ al României ca
suprafață, a fost dezmembrat: partea de sud-vest a format județul Giurgiu, partea de nord-vest a fost
alipită la Dâmbovița, partea de nord-est a fost trecută la Ialomița iar partea de sud-est a intrat în
componența noului județ Călărași. Comunele care înconjurau zona capitalei au fost subordonate Municipiului
București, sub numele de Sectorul Agricol Ilfov.
 În ziua de astăzi, Ilfov se învecinează cu județele Prahova (la nord), Dâmbovița(la nord-
vest), Giurgiu (la sud și vest), Călărași (la sud-est) și Ialomița (la nord-est). Clima este temperat-
continentala cu o medie anuală a precipitațiilor de 460–500 mm. Râuri importante
sunt Dâmbovița și Colentina (care aprovizionează cu apă orașul Buftea), iar lacuri importante
sunt Cernica, Snagov și Căldărușani în partea nordică a județului. Județul este străbătut și de râul Ialomița
împreună cu afluentul său Gruiu.
În județul Ilfov, la Otopeni, se află cel mai mare aeroport din România, aeroportul Henri Coandă.
Acesta deservește municipiul București, județul Ilfov și alte zone din sudul României și nordul Bulgariei.
 Întrucât el înconjoară Bucureștiul, județul Ilfov este străbătut de toate cele 7 drumuri naționale
principale care pornesc din București, precum și de autostrăzile A1 (la vest), A2 (la est) și A3 (nord). Alte
drumuri naționale care trec prin județ sunt DN1A (în partea de nord-vest) și centura Bucureștiului.
De asemenea, principalele magistrale de cale ferată care pornesc din București traversează
Ilfovul: București-Ploiești cu gările Chitila, Buftea și Periș; București-Urziceni cu gările Mogoșoaia, Balotești,
Căciulați și Moara Vlăsiei; București-Constanța cu gările Pantelimon, Pasărea și Brănești; București-Videle cu
gara Chiajna.
Infrastructura de transport. La sfârşitul anului 2017, judeţul Ilfov deţinea următoarea infrastructură
de transport:
 infrastructura rutieră are o lungime totală de 799 km, dintre care 252 km drumuri naţionale, 411 km
drumuri judeţene şi 136 km drumuri comunale. După tipul de acoperământ sunt 55 km autostradă, 336
km de drumuri modernizate, 363 km de drumuri cu îmbrăcăminţi rutiere uşoare, 28 km de drumuri
pietruite şi 17 km de drumuri de pământ;
 infrastructura feroviară are o lungime totală de 180 km de cale ferată electrificată. Din lungimea totală,
71 km sunt linii cu ecartament normal cu o cale şi 109 km linii cu ecartament normal cu două căi.

Municipiul București - este capitala României. Este cel mai populat oraș și cel mai important centru
industrial și comercial al țării. Populația de 1.859 milioane de locuitori (2014) face ca Bucureștiul să fie al
zecelea oraș ca populație din Uniunea Europeană. Conform unor estimări ale unor specialiști, Bucureștiul
adună zilnic peste trei milioane de oameni, iar în următorii cinci ani, acest număr va depăși patru
milioane. La acestea se adaugă faptul că localitățile din preajma orașului, care vor face parte din
viitoarea Zonă Metropolitană, însumează o populație de peste 400.000 de locuitori.
Prima mențiune a localității apare în 1459. În 1862 devine capitala Principatelor Unite. De atunci a
suferit schimbări continue, devenind centrul scenei artistice, culturale și mass-media românești. Arhitectura
elegantă și atmosfera sa urbană i-au adus în Belle Époquesupranumele de „Micul Paris”. Deși clădirile și
cartierele din centrul istoric au fost deteriorate sau distruse de război, cutremure, și programul lui Nicolae
Ceaușescu de sistematizare, multe au supraviețuit.
Bucureștiul se află în sud-estul României, între Ploiești, la nord și Giurgiu, la sud. Orașul se află în
Câmpia Vlăsiei, care face parte din Câmpia Română. La est se află Bărăganul, în partea de vest Câmpia
Găvanu-Burdea, iar la sud este delimitat de Câmpia Burnazului. Istoric, se consideră că Bucureștiul a fost
construit pe șapte dealuri, asemenea celor șapte coline ale Romei. Cele șapte dealuri ale Bucureștiului
sunt: Dealul Mitropoliei, Dealul Spirii, Dealul Cotrocenilor, Dealul Arsenalului, Dealul Filaretului, Dealul
Văcărești și Colina Radu Vodă. Cu excepția Dealului Mitropoliei, restul pantelor din București sunt rezultatul
eroziunii fluviale a celor două cursuri principale de apă care îl străbat.
Bucureștiul are o suprafață de 228 km², ceea ce înseamnă că orașul ocupă 0,8% din întreg teritoriul
României. Altitudinea variază de la 55,8 m în zona podului de la Cățelu, la sud-est de oraș, la 96,3 m în zona
Hotelului Carol Parc de pe Dealul Filaretului. Raportat la coordonatele geografice fixe, orașul București se
regăsește la intersecția paralelei de 44º24′49″ (ca Belgrad, Geneva, Bordeaux și Minneapolis) cu meridianul
de 26º5′48″, meridian ce străbate, de asemenea, Helsinki și Johannesburg. Orașul are o formă aproximativ
rotundă, cu centrul situat la intersecția axelor imaginare nord/sud și est/vest din Piața Universității.
Monumentul pentru kilometrul zero al României este plasat chiar la sud de Piața Universității, în
fața Bisericii Sf. Gheorghe Nou din Piața Sf. Gheorghe. Raza Bucureștiului, din Piața Universității până la
periferie în toate direcțiile, variază de la 10 la 12 km.
Până de curând, regiunile din jurul Bucureștiului erau predominant rurale, dar după 1989 au început
să se construiască suburbii în jurul orașului. Este de așteptat ca dezvoltarea urbană să continue, de vreme
ce zona metropolitană București va deveni operațională până în 2020 și va incorpora alte comune și orașe
din județul Ilfov și județele învecinate.
Bucureștiul se află situat pe malurile râului Dâmbovița, ce se varsă în Argeș, afluent al Dunării. Mai
multe lacuri – dintre care cele mai importante sunt Herăstrău, Floreasca, Tei și Colentina – se întind în
părțile de nord ale orașului, de-a lungul Colentinei, afluent al Dâmboviței. În plus, în centrul capitalei se
află un mic lac artificial – Lacul Cișmigiu – înconjurat de parcul omonim. Acest parc are o istorie bogată,
fiind frecventat odinioară de poeți și scriitori. Deschis în 1847 după planurile arhitectului german Carl F. W.
Meyer, parcul este principalul loc de agrement din centrul orașului.
Lacul Văcărești este situat în sudul orașului. 183 de hectare de spațiu verde adăpostesc circa 97 de
specii de păsări, mai mult de jumătate protejate, dar și 6–7 specii de mamifere (vidră, vulpe,  nevăstuică,  
bizam etc), amfibieni și reptile. Zona era un mic sat pe care Nicolae Ceaușescu intenționa să îl transforme
într-un lac. După demolarea caselor și construirea bazinului de beton, planul a fost abandonat în
urma Revoluției din 1989. Timp de aproape două decenii, zona a devenit dintr-un spațiu verde abandonat,
unde copiii puteau să se joace și să facă plajă, un loc contestat de proprietarii de terenuri. Ulterior, zona a
fost închisă pentru reamenajare într-un centru sportiv. Proiectul a eșuat, astfel că, peste ani, în zonă s-a
format un ecosistem acvatic cu întinderi de mlaștini, ochiuri de apă, stufăriș, crânguri de sălcii, cuiburi din
plopi și perdele de trestie și stuf. În 2016, lacul Văcărești a fost declarat parc natural, primul astfel de parc
într-o zonă urbană din România.
Clima în București este specifică României, respectiv temperat-continentală. Sunt specifice patru
anotimpuri: iarnă, primăvară, vară și toamnă. Iernile în București sunt destul de blânde, cu puține zăpezi și
temperaturi relativ ridicate, în timp ce, în ultimii ani, verile sunt foarte calde, chiar caniculare (cu
temperaturi foarte ridicate de până la 35°C) și cu puține precipitații. Aceasta face ca diferențele de
temperatură iarnă–vară să fie de până la 50 de grade. Cea mai friguroasă lună este ianuarie, cu o medie de –
2,9°C, iar cea mai călduroasă este iulie, cu o medie de 22,8°C. În general, variațiile de temperatură dintre
noapte și zi sunt de 34–35°C, iarna și de 20–30°C, vara.
Volumul precipitațiilor este în jurul valorilor de 500–600 mm anual. Cu toate acestea, apar unele
diferențieri în relația centru (550–600 mm/an) și spațiile periferice (500 mm/an). Zona periferică este
influențată de construcțiile joase (1–2 nivele) cu suprafețe verzi și mari zone industriale; această zonă
urbană este în mare măsură expusă vântului, valurilor de căldură și de frig, dar cu contraste mici,
o umiditate ridicată și aer curat.
Legenda spune că Bucureștiul a fost fondat de un oier pe nume Bucur. Conform altei variante mai
probabile, București a fost întemeiat de către Mircea cel Bătrân la sfârșitul secolului al XIV-lea.
Pe malurile Dâmboviței și ale Colentinei este atestată cultura paleolitică și neolitică. Până în 1800 î.
Hr. apar anumite dovezi ale unor comunități în zonele Dudești, Lacul Tei și Bucureștii Noi de astăzi.
Săpăturile arheologice arată trecerea acestei zone printr-un proces de dezvoltare din epoca bronzului și
până în anul 100 î. Hr., în timpul căruia zonele Herăstrău, Radu Vodă, Lacul Tei, Pantelimon, Dealul Mihai
Vodă, Popești-Leordeni și Popești-Novaci sunt populate de indo-europeni (mai precis geto-daci). Primele
locuințe după retragerea aureliană din 273 d. Hr. sunt atestate în secolele III–XIII, până în Evul Mediu.
Așezarea este atestată documentar la 21 septembrie 1459 într-un act emis de Vlad Țepeș, domn
al Țării Românești, prin care se întărește o moșie unor boieri. Cetatea Dâmboviței, cum mai apare în primii
ani orașul, avea rol strategic, urmând să supravegheze drumul ce mergea de la Târgșor la Giurgiu, în ultima
așezare aflându-se o garnizoană otomană. În scurt timp, Bucureștiul se afirmă, fiind ales la 14
octombrie 1465 de către Radu cel Frumos ca reședință domnească. În anii 1558–1559, la Curtea Veche este
construită Biserica Domnească, ctitorie a domnului Mircea Ciobanul, aceasta rămânând până astăzi cel mai
vechi lăcaș de cult din oraș păstrat în forma sa inițială.
 Viața culturală a Bucureștiului este un melanj bogat între cultura tradițională (elitistă) –
reprezentată de un sector consistent de arte ale spectacolului (teatru, operă, dans și muzică), dar și de o
rețea extinsă și diversă de muzee –, o cultură de masă (recreere) – reprezentată de un număr tot mai mare
de festivaluri, concerte și evenimente în aer liber – și o scenă a artelor contemporane cu dezvoltare rapidă.
În București își au sediul Parlamentul (găzduit în Palatul Parlamentului sau Casa
Poporului ), Guvernul și Președinția României. De asemenea, își au sediul numeroase instituții de cultură,
precum: Academia Română (fondată în 1866), peste 60 de institute de cercetare, Universitatea, Institutul
Politehnic, Institutul de Medicină, alte numeroase institute de învățământ superior, mari biblioteci
(Biblioteca Academiei, Biblioteca Națională, Biblioteca Centrală Universitară, printre altele)etc.
O serie de festivaluri culturale se desfășoară în București pe tot parcursul anului, însă majoritatea
festivalurilor au loc în iunie, iulie și august. Societatea culturală „Ateneul Român” organizează Festivalul
„George Enescu” în diferite locații din București în septembrie, la fiecare trei ani. Ediția inaugurală a avut
loc în 1958, iar astăzi este cel mai important festival de muzică clasică și contemporană găzduit de
România, reunind interpreți și orchestre din întreaga lume. Lansat în 2010 de către Muzeul Național al
Literaturii Române, Festivalul Internațional de Poezie, unul dintre cele mai importante festivaluri de gen din
România, a atras în 2016 peste 100 de poeți din 30 de țări. Cel mai longeviv eveniment dedicat cărții din
România, Târgul Internațional Gaudeamus, are loc tot în București și este vizitat anual de peste 125.000 de
cititori.
Există și festivaluri dedicate dansului, artelor vizuale (din 2005, Bucureștiul are propria bienală), dar
și muzicii de orice gen, de la jazz la rock și muzică electronică. Notabile sunt Summer Well, desfășurat
anual pe domeniul Știrbey din Buftea, B'Estfest și TimeShift, ambele organizate la Romexpo.
Cultura tradițională românească continuă să aibă o influență majoră în arte, precum teatru, film și
muzică. Bucureștiul are două muzee etnografice de renume internațional: Muzeul Țăranului Român și Muzeul
Satului, unul dintre cele mai mari muzee în aer liber din țară.
Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti”, situat în Parcul Herăstrău, acoperă o suprafață de 14 ha
și conține peste 380 de monumente de arhitectură tradițională din toate colțurile țării. Muzeul Satului este,
de asemenea, cel mai vizitat obiectiv cultural din România.
Muzeul Țăranului Român a fost declarat în 1996 Muzeul European al Anului. Patronat de Ministerul
Culturii, muzeul conservă și expune numeroase colecții de obiecte și monumente ale culturii materiale și
spirituale. Muzeul deține una dintre cele mai bogate colecții de obiecte țărănești din România, cu un
patrimoniu evaluat la peste 90.000 de piese organizate în mai multe colecții: ceramică, port, textile,
obiecte din lemn, religioase, obiceiuri etc. Muzeul Național de Istorie a României este un alt muzeu
important din București, care conține o colecție de artefacte care detaliază istoria și cultura românească
din preistorie și până în epoca modernă.

Orașul Otopeni - este așezat în centrul județului, la nord de București. Este străbătut de șoseaua
națională DN1, care leagă Bucureștiul de Ploiești. La Otopeni, din această șosea se ramifică șoseaua
județeană DJ100, care duce spre est la Tunari, Ștefăneștii de Jos, Afumați(unde se intersectează
cu DN2), Găneasa, Brănești (unde se intersectează cu DN3) și mai departe în județul Călărași la Fundeni.
Din punct de vedere fizico-geografic, orașul Otopeni este așezat pe interfluviul Colentina - Pasărea,
în Câmpia Vlăsiei, subdiviziune a Câmpiei Române, iar din punct de vedere administrativ - teritorial este
situat în județul Ilfov.
Cele mai vechi așezări omenești descoperite în regiunea în care se află localitatea Otopeni datează
din comuna primitivă. Cu prilejul săpăturilor efectuate în anul 1966 pentru construirea Aeroportului
Internațional Henri Coandă, arheologul Margareta Constantiniu de la Muzeul de Istorie al
municipiului București a identificat fragmente de ceramică veche și alte obiecte care au aparținut unei
importante asezări omenești existentă înca din prima perioadă a epocii fierului. Într-un strat suprapus a fost
descoperită o altă așezare, mai nouă, din secolul al X-lea.
Prin hrisovul din 14 februarie 1587, Mihnea Turcitu — voievodul Țării Românești — dăruiește
mănăstirii Sfânta Troiță jumătate din satul Islazul, jumătate din satul Hodopeni (azi Otopeni) cu mori și
țigani, toate dăruite de Dobromir ban, jupânița Vilaia și fiul lor Mihai postelnicul.
La 20 mai 1620, Maria, mare băneasă, dăruiește din nou mănăstirii Sfânta Troiță (numită mai
târziu Radu Vodă) jumătate din satul Hodopeni, cu rumâni, dăruit de jupânița Vilaia, poruncind rumânilor să
asculte. Istoricul Constantin Giurăscu este de părere că denumirea satului Hodopeni, se trage de la un
anume Hodopa sau Hodoba.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Otopeni făcea parte din plasa Dâmbovița a județului Ilfov,
fiind formată din două sate, Otopenii de Jos și Otopenii de Sus, cu 851 de locuitori în total. În comună
funcționau o școală cu 29 de elevi și două biserici (câte una în fiecare sat).Satul Odăile făcea pe atunci
parte din comuna Bucoveni, având 125 de locuitori. În 1925, satul Odăile trecuse deja la comuna Otopeni,
care era arondată plășii Băneasa, având 1938 de locuitori.
În 1950, comuna a fost inclusă în raionul 30 Decembrie al orașului regional București, până în 1968.
Atunci, satele Otopenii de Jos și Otopenii de Sus au fost comasate, formând satul Otopeni, reședința
comunei, arondată municipiului București cu statut de comună suburbană. În 1981, comuna a trecut în
subordinea Sectorului Agricol Ilfov, la rândul său subordonat municipiului București, sector devenit în
1997 județul Ilfov. Comuna Otopeni a fost declarată oraș în 2000.

Comuna Snagov - se află în zona centrală a județului, pe malul sudic al lacului Snagov, liman
fluviatil format de râul Ialomița. Prin comună trec autostrada București–Ploiești, pe care comuna are o ieșire
în zona satului Ghermănești, și șoseaua națională DN1, care leagă Bucureștiulde Ploiești. În satul Tâncăbești,
această șosea se intersectează cu șoseaua județeană DJ101B, care o leagă spre vest de Periș și mai departe
în județul Dâmbovița de Niculești și Butimanu (unde se termină în DN1A); și spre est de Gruiu, Nuci și mai
departe în județul Ialomițade Rădulești, Maia și Adâncata.
Întemeierea localității Snagov este strâns legată de construirea mănăstirii Snagov pe ostrovul din
nordul lacului Snagov, de către primii voievozi de după Basarab, poate Vladislav sau succesorul său Radu I.
Astfel, primele atestări documentare despre satele Snagovului aparțin secolului al XV-lea, ele fiind dăruite
tot în aceeași perioadă Mănăstirii Snagov. Mai precis, cel mai vechi document este datat 7 noiembrie 1428,
emis de către Dan al II-lea la Târgoviște, oraș care era în acea vreme capitala Țării Românești. „Drept accea
după dăruirea pământului soției mele și doamna mea, am dăruit cu toată cinstea și buna chibzuială
Snagovul, cu o bună dragoste împreună cu bălțile și satele Fringhișești și Turbați”, este textul documentului
amintit.
În comuna Snagov se află ansamblul fostei mănăstiri Snagov, monument istoric de arhitectură de
interes național, aflată pe o insulă de pe lacul Snagov și existând de la sfârșitul secolului al XIV-lea și unde
se bănuiești că ar fi îngropat trupul domnitorului Vlad Țepeș. Ansamblul constă din biserica „Intrarea Maicii
Domnului în Biserică” (1517) și turnul clopotniță.
În rest, alte zece obiective din comună sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul
Ilfov ca monumente de interes local. Șase dintre ele sunt situri arheologice — așezarea din marginea sudică
a pădurii Scroviștea de lângă Tâncăbești, atribuită culturii Glina din Epoca Bronzului; situl de la Tâncăbești,
găsit pe malul nordic al lacului, la marginea estică a satului Tâncăbești, cuprinzând așezări din Epoca
Bronzului (cultura Tei) și secolul I î.e.n. (epoca geto-dacică); și cele patru situri de la Vlădiceasca, din
diverse puncte.
Trei monumente sunt clasificate drept monumente de arhitectură — biserica „Sfântul Nicolae” din
Ciofliceni (datând din secolul al XIX-lea); biserica cu același hram din Ghermănești (construită în 1790); și
hanul din secolul al XIX-lea aflat la Tâncăbești, la kilometrul 32 al șoselei DN1. Al zecelea monument istoric
este clasificat ca monument de for public, fiind constituit de monumentul eroilor din Primul Război Mondial,
aflat în Tâncăbești.

Comuna Mogoșoaia - se află în partea de vest a județului, la nord-vest de București, pe malul stâng
al râului Colentina, care formează în dreptul comunei lacurile Chitila și Mogoșoaia. Este traversată de
șoseaua națională DN1A, care leagă Bucureștiul de Ploiești prin Buftea, șosea care la limita de sud-est a
comunei, cu municipiul București, se intersectează cu șoseaua de centură a acestui oraș. Prin comună trece
și calea ferată București–Urziceni, pe care este deservită de stația Mogoșoaia. De asemenea, pe la limita de
vest a comunei trece și calea ferată București-Ploiești.
În comuna Mogoșoaia se află ansamblul palatului brâncovenesc Mogoșoaia, monument istoric de
interes național, cuprinzând palatul propriu-zis, biserica „Sfântul Gheorghe”, turnul de poartă, cuhnia, vila
d'Elchingen, serele, zidul de incintă, parcul și ghețăria. Un alt monument de interes național este situl
arheologic de la „Chitila Fermă”, ce cuprinde două telluri neolitice aparținând culturilor Gumelnițași Boian,
precum și așezări din Epoca Bronzului (cultura Tei, fazele II–III), perioada Halstatt, epoca geto-dacică,
secolele al II-lea–al III-lea e.n., secolele al V-lea–al VI-lea, secolele al IX-lea–al XI-lea și secolele al XVII-lea–
al XIX-lea (ultima cuprinzând și o necropolă).
În afara acestora, cinci alte obiective din comună sunt incluse în lista monumentelor istorice din
județul Ilfov ca monumente de interes local. Unul este monumentul eroilor din Primul Război Mondial, aflat
în fața ștrandului, și clasificat drept monument de for public. Celelalte patru sunt situri arheologice. Pe
malul sudic al lacului Mogoșoaia, în punctul „Livadă” s-a descoperit o așezare geto-dacică, iar pe malul
nordic, la sud de pădurea Moțoc, s-a descoperit o așezare din Epoca Bronzului. În punctul „Administrația
Fermei”, se află urmele unei alte așezări geto-dacice, precum și ale uneia din secolele al IX-lea–al X-lea. La
„Luncă”, pe malul estic al lacului Chitila s-au găsit urme ale unei așezări medievale

Orașul Buftea - se află așezat în partea de nord-vest a județului Ilfov, la 20 km nord de București,
în Câmpia Vlăsiei, fiind străbătut de la nord la sud de râul Colentina, cu o salbă de lacuri și fiind înconjurat
de o perdea deasă de păduri rămase aici mărturie a vechiului codru al Vlăsiei.
Malurile sinuoase ale Colentinei au adăpostit din cele mai vechi timpuri numeroase așezări omenești
favorizate de condițiile naturale ale acestei zone. Datorită cercetărilor arhelologice s-a dovedit continua și
intensa locuire umană. S-au descoperit: o vatră de locuire paleolitică, o așezare neolitică, 8 așezări din
epoca bronzului, 4 din epoca fierului, 12 din secolele al III-lea –a l IV-lea, 2 din secolele al VI-lea – al VII-lea
și 5 din secolele al IX-lea – al XI-lea.
Ca urmare a cercetărilor efectuate a fost identificată cea mai veche așezare de pe teritoriul actual
al orașului Buftea, satul medieval Mănești de pe râul Colentina — așezare atestată încă din perioada
lui Mircea cel Bătrân - menționată pentru prima oară într-un hrisov dat de Alexandru al II-lea Mircea la 15
iunie 1577 prin care Domnul dăruia satul „cu tot hotarul” după ce-l moștenise de la bunicul său Mihnea.
Locuitorii orașului au participat la războiul de independență al României din 1877-1878 (în timpul
căruia în satul Buftea a funcționat un spital pentru răniți, deschis de prințesa Maria Alexandru Știrbei),
precum și la Primul Război Mondial, numele celor morți atunci fiind scrise pe Monumentul Eroilor din centrul
orașului.
La Buftea s-a semnat Tratatul Preliminar de Pace între România și Puterile Centrale la 5-18 martie,
pe baza căruia încep la București la 9-22 martie tratativele în vederea încheierii păcii. Parafarea tratatului
preliminar a avut loc la Palatul lui Știrbei aflat pe Domeniul Știrbei din Buftea semnat de guvernul condus
de Alexandru Marghiloman.
 Până la sfârșitul perioadei interbelice, comuna se numea deja Buftea, fiind în continuare în 1938
reședință de plasă. În 1950, Buftea a trecut în subordinea raionului Răcari din regiunea București, din care a
făcut parte până în 1968. Atunci, comuna Buftea a fost declarată oraș, format din localitățile Buftea și
Buciumeni (satul Bucoveni fiind inclus în Buftea), devenind parte din județul Ilfov. În 1981, în urma unei
reorganizări administrative a zonei, a trecut la Sectorul Agricol Ilfov din subordinea municipiului  București,
sector devenit în 1997 județul Ilfov.
Pe malul lacului Buftea se află Studiourile cinematografice Buftea, la care s-au produs de-a lungul
timpului mai multe filme românești, și care acum este în proprietatea trustului MediaPRO.
În Buftea se află ansamblul fostului palat Știrbei, datând de la jumătatea secolului al XIX-lea,
monument istoric de arhitectură de interes național. El cuprinde palatul propriu-zis, capela, parcul, turnul
de apă și pavilionul de poartă. Palatul a reprezentat locul de reședință al lui Barbu Știrbei, fost domnitor
al Valahiei. În capela familiei Știrbei, aproape de castel, regizorul Francis Ford Coppola a filmat câteva
scene din filmul „Dracula”.
În rest, în oraș mai există alte nouă obiective incluse în Lista monumentelor istorice din județul Ilfov.
Șapte dintre ele sunt situri arheologice. Unul este monument de arhitectură — biserica „Sfinții Împărați” din
localitatea Buciumeni, fostă biserică de curte ridicată în 1787. Crucea comemorativă ridicată în 1928 în
memoria victimelor Primului Război Mondial este clasificată și ea ca monument de for public

2.Structuri de cazare clasificate (vz. http://turism.gov.ro/web/autorizare-turism/

Date actualizate la data de 01.10.2018

Județul Hoteluri Pensiuni Alte tipuri TOTAL

Număr 19 25 48 92
Locuri 2.221 484 1.172 3.877

Din care

1stea 2 stele 3 stele 4 stele 5 stele

Tip unitate număr locuri număr locuri număr locuri număr locuri număr locuri
Hoteluri - - 2 268 11 861 5 1.057 1 35
Pensiuni 2 57 3 75 11 236 8 96 1 20
Alte tipuri 6 62 7 208 32 864 3 38 - -

3.Agenții de turism licențiate - (vz. http://turism.gov.ro/web/autorizare-turism/

Județul Turoperatoare Detailiste TOTAL

Agenții 43 12 55

4.Centre de informare turistică, indiferent de sursa de finanțare - (vz.și

http://turism.gov.ro/web/autorizare-turism/- informațiile vor cuprinde adresa centrului, web-ul, date de
contact persoane – În judeţul Ilfov nu există centre de informare turistică (*).
(*)
– Primăria comunel Otopeni a înfiinţat un centru de informare turistică care nu mai este
funcţional.
 5.Localități atestate ca stațiuni turistice - (vz. http://turism.gov.ro/web/autorizare-turism/

Județul Interes național Interes local

Ilfov - Snagov

6.Localități și areale atestate ca stațiuni balneare și balneoclimatice - (vz. HOTĂRÂRE nr.

1.072 din 11 decembrie 2013) – în judeţul Ilfov nu sunt staţiuni acreditate ca staţiuni balneare sau
balneoclimaterice.

7.Pârtii de schi omologate -(vz. http://turism.gov.ro/web/autorizare-turism/ , cu detalii privind

transportul pe cablu folosit, alte facilități (ex. instalație nocturnă, tunuri de zăpadă, alte dotări)

Județul Nr. pârtii schi Lungime metri

Ilfov - -

8.Trasee turistice omologate în județ (vz. http://turism.gov.ro/web/autorizare-turism/

Județul Trasee turistice Propuneri

omologate
Ilfov - -

9.Date statistice număr turiști- total sosiri în ultimii trei ani (2015-2017), eventual actualizare
2018 la luna iunie (dacă avem date de la INS)

Județul Total turiști Români Străini

01.01 – 31.08.2018 128.080 74.334 53.746
2017 158.907 98.658 60.249
2016 138.093 79.327 58.766
2015 126.858 66.466 60.392

10. Forme de turism din județul Ilfov

Principala formă de turism practicată în judeţ este turismull de tip city break şi de business.
Apropierea de capitala ţării Bucureşti, existenţa sediilor centrale a firmelor multinaţionale puternic din
Europa şi din lume, existenţa celui mai mare aeroport din ţară, Otopeni şi a aeroportului pe care se
opereazăa cursele interne, Băneasau dus la contruirea de magazine de tip mall şi la deschiderea de
restaurante, discoteci, baruri de noapte pentru fiecare ˝buzunar˝şi care satisfac gusturile celor mai
pretenţioşi consumatori.
La fel de bine dezvoltat în judeţ este turismul cultural. În jurul Bucureştilor, capitala Tării Româneşti
şi a României Unite s-au construit reşedinţele marilor domnitori români, edificii care în prezent,
transformate în muzee, sunt vizitate anual de un număr foarte mare de vizitatori. Enumerăm Palatul
Mogoşoaia aparţinând lui Constantin Brâncoveanu, Palatul Snagov aparţinând Prinţului Nicolae, Palatul
Ştirbei Buftea aparţinând lui Barbu Dimitrie Ştirbei etc. Nu în ultimul rând, faptul că în capitala ţării se află
cele mai mari edificii culturale din România (Ateneul Român, Filarmonica ˝George Enescu˝, Teatrul Naţional
 şi multe altele) unde au loc cele mai mari evenimente din România, a dus la dezvoltarea semnificativă a
acestei forme de turism în judeţul Ilfov.
Turismul rural este încă sub influenţa târgurilor care s-au organizat în jurul oraşului lui Bucur, a
obiceiurilor tradiţionale legate de diferitele perioade a anului şi de practicarea agriculturii. Principalele
evenimente au scopul de a perpetua atât manifestările populare tradiţionale străvechi, cât şi portul şi
dansul popular autentic (Ziua Cucilor – com. Brăneşti, Drag Mi-e Portul Rmânesc – Buftea etc). În cadrul
acestora se organizează târguri tradiţionale de unde se pot achiziţiona diverse obiecte meşteşugăreşti şi de
îmbrăcăminte, produse culinare preparate după reţete străvechi sau băuturi alcoolice şi nonalcoolice
naturale.
Festivalul „Ziua Cucilor”, - organizat de către primăria şi consiliul local al comunei Brăneşti este o
manifestare populară tradițională străveche care transformă centrul satului, în fiecare an de Lăsata Secului
a Sfintelor Paști (duminică) și prima zi a Postului Mare (luni), în scena unui adevărat carnaval popular în aer
liber. Băieții și bărbații tineri, îmbrăcați în diferite costume care mai de care mai ciudate, ies pe ulițele
satelor și îi „bat” cu un pămătuful sau îi ating pe spate pe toți cei pe care îi întâlnesc: copii, fete, femei,
sau ceilalți bărbați care nu sunt costumați. Jocul prezintă două aspecte distincte care se conturează în jurul
a două personaje principale: primul, jucatul cucilor, tineri îmbrăcați femeiește și mascați fantezist, numiți
„cucoaice” și al doilea defilarea cucilor cu măști numite „chipuri” care au o înfățișare a costumației
bărbătească. Dacă în urmă cu mai mulți ani manifestarea avea un caracter spontan, de câțiva ani
autoritățile locale împreună cu oameni de cultură din localitate au intervenit pentru revigorarea tradiției
stimulând unitățile școlare în pregătirea unor grupuri organizate de cuci tradiționali care se întrec în cadrul
unui concurs al cucilor.
Festivalul “Drag mi-e portul românesc” – este organizat în cursul lunii mai de către primăria şi
consiliul locaL al localităţii Buftea, urmărindu-se promovarea tradiţiei populare romanești, a portului și a
obiceiurilor.Proiectul are ca scop cultivarea valorilor și autenticității creației populare romanești la nivel
national.
Folclorul românesc are o tradiţie milenară, iar forţa creatoare a poporului românesc este viguroasă.
Ca parte integrantă a istoriei şi civilizaţiei poporului român, portul popular constituie un document viu care,
dăinuind peste veacuri, a transmis generaţiilor mesajul unei creaţii artistice autentice. Costumul popular
este un preţios document artistic, social şi istoric.
Evenimentul propune o zi de conferinţe în care să se vorbească despre importanţa portului popular
românesc,semnificaţia lui şi rezistenţa lui în timp. Conferinţa este susţinută de specialişti în domeniu.Se va
vorbi despre: semnificaţia portului popular românesc,semnificaţia culorilor,a modelelor alese,tipurile de
costum popular în funcţie de zona şi de momentul ales,asemănările costumului popular românesc cu cele din
alte ţări,etc.
Există o cămaşă a duminicilor, a sărbătorilor de peste an, a Paştelui şi Crăciunului, cămaşa fecioarei
şi a văduvei, a nunţilor, a naşterii şi a botezului, a datinilor şi obiceiurilor, cămaşa morţii.Pentru ţăranul
român, naşterea, nunta şi înmormântarea erau evenimentele cele mai importante, fiind tratate în
conformitate cu indicaţiile şi interdicţiile moştenite prin tradiţie.
Portul popular are aceeași structură pe tot teritoriul țării dar se deosebește de la o regiune la alta
prin amănunte cum ar fi croiul, forma și culoarea.
Pe partea de turism activ se practică drumeţiile pedestre în pădurile din jurul capitalei (Snagov,
codrul Vlăsiei etc) şi plimbările cu biciclete puternic reprezentate în Bucureşti şi în apropierea acestuia.
Pe partea de turism de agrement vă prezint următoarele repere:
 Aquaparcul WaterPark este situat în localitatea Otopeni, s-a deschis din anul 2004 şi îşi continuă
activitatea an de an, sezon de sezon, fiind un adevărat complex de distracţie destinat sezonului de
vară.Oraşul distracţiei fără sfârşit se întinde pe o suprafaţă de 40.000 mp şi are capacitatea de 5000 de
 persoane. În interiorul Water Park-ului se regăsesc 10 piscine, 1 râu care înconjoară “Muntele distracţiei”,
30 de tobogane cu apă având o lungime totală de 1.170 metri, sezlonguri, umbrele, colaci, teren de volei şi
fotbal pe nisip, toate puse la dispoziţie în mod gratuit.Complexul Water Park utilizează cea mai avansată
tehnologie de tratare a apei din piscine, cuprinzând un sistem performant de filtrare şi tratare, ce
presupune folosirea echipamentelor de ultimă generaţie, dotate cu microprocesoare care transmit pompelor
dozatoare valoarea optimă de substanţă necesară dozării. În acest mod, valorile optime nu sunt depăşite
niciodată, obtinându-se o apă perfect curată. În plus, se mai utilizează şi o tehnologie de filtrare cu nisip
quartz pentru menţinerea calităţii apei în parametrii normali. Detalii pe pagina web:
http://www.waterpark.ro/
 Aquaparcul DivertiLand este situat în localitatea Chiajna. În parcul de distracţii te aşteaptă o piscină
dimensiuni olimpice, cu servicii VIP şi 200 de sezlonguri.Pentru ca experienţa de neuitat la Divertiland să fie
una completă, au fost deschise două restaurante care îţi vor răsfăţa poftele cu preparate americane şi
greceşti, pline de savoare: Divertiland Diner şi LNKO. Iar când vrei să pui pauză la distracţie, te aşteptăm in
jurul barului, unde căldura va fi mai uşor de suportat în compania unui cocktail răcoritor!Copiii vor avea
parte de surprize: distracţia se extinde şi pentru ei cu o nouă piscină cu apă încălzită, multe evenimente,
jocuri şi activităţi.
Dacă vrei să fii explorator şi să ai parte de experienţe memorabile, te aşteptăm în Divertiland Water
Park. Detalii pe pagina web: http://www.divertiland.ro/
 Aquaparcul Acvamania este situat în localitatea Mogoşoaia şi este primul parc de distracţie acvatic
de concepţie Aquaglide din România, care îţi promite distracţie pe cinste şi vacanţe pe apă cum n-ai mai
întâlnit. Localizat pe lacul Mogoşoaia, la doi paşi de Bucureşti, parcul de distracţie va fi în întregime
realizat prin combinarea unor module individuale în întregime gonflabile: tobogane, piste de alergare,
module speciale pentru catapultare, trambuline. Laturile parcului sunt de 25×25 m, ele putând fi modificat
în permanenţă şi mărit ulterior prin adăugarea de noi module. Acvamania este un parc de agreement nautic,
concept unic în ţară! Pe lângă circuitul format din tobogane, piste de alergare pe apă, module speciale
pentru catapultare şi trambuline, vei avea ocazia să participi la cursuri de caiac, stand-up-paddle şi de
sailing sau te poţi distra împreună cu cei mici într-o cursă cu scuterele submersibile See Doo, pe un traseu
bine demarcat. Detalii pe pagina web: http://www.acvamania.ro/
 SPA Balneo Therme este situat în localitatea Baloteşti - Ideea de SPA balneo este la modă, drept
dovadă că şi lângă Bucureşti a fost deschis un centru care face din capitala noastră al doilea mare oraş
termal din Europa, după Roma. Complexul termal de la Baloteşti are o capacitate de 4.000 de persoane şi
este împărţit în trei zone. În zona destinată relaxării au fost aduse peste 800.000 de plante. Sute de
palmieri înconjoară piscina principală. Aici gasim cea mai mare piscină cu valuri din Romania şi 16 tobogane.
În zona de răsfăţ, vizitatorii au de ales dintr-o varietate de saune tematice şi o piscină cu seleniu.
La Therme Bucuresti, apa geotermală este adusă la suprafaţă de la o adâncime de peste 3.100 de metri.
Forajul este o dublă premiera pentru România modernă, pentru că este cel mai adânc foraj de apă termală
realizat dupa 1989 şi foloseşte o tehnică revoluţionară, care pastrează toate calităţile fizice şi chimice ale
apei, până la suprafaţă. Noutatea absolută din zona Spa & Wellness este oferită de cele şase saune tematice
şi o baie de aburi. Zona Galaxy din cadrul Therme deţine cel mai spectaculos sistem de tobogane indoor din
Centrul şi Sud-Estul Europei. Lungimea totală a acestora este de 1,5 kilometri, iar zonele de plecare au o
înălţime de până la 14 metri, ele fiind concepute pentru a oferi multiple ocazii de entertainment pentru
toate vârstele. Zona cuprinde 16 tobogane, dintre care 7 pentru copii, 2 tobogane care ‘străpung’ acoperişul
clădirii, tobogane interactive cu jocuri de lumini sau ‘Racer’, unde pot concura până la 3 participanţi
simultan, precum şi ‘Crazy River’, cu un volum de apă de peste 2.500 mc/ora. Detalii pe pagina web:
https://therme.ro/
 Parcul de aventură Edenland Park este situat în localitatea Baloteşti. Edenland Park reprezintă destinaţia
ideală pentru aventura în aer liber, relaxare şi distracţie în familie sau cu prietenii. Fiind cel mai mare şi cel
mai sigur parc de aventură din România, Edenland Park oferă o varietate largă de activităţi în aer liber, atât
pentru adulţi cât şi pentru copiii de toate vârstele.
Aflat la doar 20 de minute distanţă de Bucureşti, Edenland Park a creat programe de activităţi pentru toate
preferinţele, oferind şi una dintre cele mai căutate şi apreciate atracţii din România: căsuţele în copaci.
Acestea din urmă sunt total funcţionale şi pot fi refugiul liniştit pentru câteva nopţi, în cuplu ori cu prietenii
sau familia. De la o plimbare cu bicicleta, până la echitaţie, trasee în copaci, tir cu arcul sau paintball,
Edenland Park oferă o multitudine de activităţi potrivite ieşirilor în familie, team-building-urilor, suprizelor
în cuplu, petrecerilor corporate sau aniversărilor zilei de naştere. Detalii pe pagina web:
https://www.edenland.ro/
 Parcul de aventură Phoenix Extreme Park este situat la 15 kilometri de centrul municipiului Bucureşti, în
apropierea Pădurii Cernica; amplasamentul îmbină prospeţimea ieşirilor în natură cu adrenalina oferită de
activităţile sportive. Oferta parcului este variată pentru a satisface toate gusturile vizitatorilor. Astfel, sunt
puse la dispoziţie următoarele facilităţi: spaţiu de picnic dotat cu mese şi băncuţe, 9 trasee prin copaci
dintre care,  2 trasee galbene pentru copiii de peste 6 ani şi adulţi, 1 traseu portocaliu pentru copiii de
peste 8 ani şi adulţi, 3 trasee verzi cu înălţimea de până la 4 metri, pentru copiii de 8-10 ani şi adulţi, 2
trasee albastre cu o înălţime de 6-7 m pentru copiii peste 10-14 ani şi adulţi, 1 traseu roşu, care necesită o
condiţie fizică bună şi foarte multă energie, cea mai lungă tiroliană, care are 800 de m şi trece peste lacul
Cernica, tir cu arcul dedicat celor care doresc să trăiască viaţa lui Robin Hood şi pescuit sportiv pe lacul
Cernica. Detalii pe pagina web: http://www.extremepark.ro/
 Centru de echitaţie Palomino Club este situat în localitatea Voluntari şi oferă lecţii de călărie pentru
începători şi avansaţi, plimbări prin pădure însoţiţi de instructori cu experienţă, sărituri peste obstacole.
Şedintele pot avea loc atât în manej, dar şi în mijlocul naturii. Pădurea se află la o distanţă de câteva
minute (călare). Deoarece ştim cât de importantă este pasiunea dumneavoastră pentru cai şi pentru că
avem cele mai blânde şi cele mai prietenoase exemplare, vă stăm la dispoziţie cu preţuri foarte
avantajoase, pentru toate buzunarele. Detalii pe pagina web: http://www.equitana.ro/centrul-de-
echitatie-palomino-voluntari-judetul-ilfov/
 Centru de echitaţie EQUESTRIA a fost înființat în primăvara anului 2010, după doar un an de construcţii într-
o modernă bază ecvestră, se doreşte a fi un loc unde iubitorii de cai pot veni să se relaxeze, să se plimbe
călare pe câmp sau prin pădure, să înveţe să călărească sau doar să-i privească pe alţii, savurând o ceaşcă
de cafea aromată, sau – pur şi simplu – ascultând muzică. Proiectul a fost conceput şi realizat de o
importantă companie germană specializată în construcţii şi amenajări ecvestre de toate tipurile, partea de
infrastructură – foarte complexă, de altfel – şi hotel-pensiune, fiind realizată de o companie română de
construcţii. Clubul dispune de 50 de boxe pentru cai, de dimensiuni 3,7m / 4m, 40 dintre ele având acces
direct în padocuri exterioare individuale, cu dimensiuni de 3,7m / 5m, calul având posibilitatea să stea cat
mai mult timp afară, în aer liber, chiar nesupravegheat. Şase duşuri cu apa caldă şi rece, dintre care patru
sunt în interior (deci, pot fi folosite şi iarna) şi două solarii pentru uscare/încălzire după duş, stau la
dispoziţia căluţilor cazaţi aici. Adăpători automate, cu sistem de încălzire a apei la temperatură dorită –
lucru foarte important pentru iernile geroase – sunt, de asemenea, montate în fiecare boxă. Centru de
echitaţie EQUESTRIA se află în satul Tâncăbeşti din comuna Snagov. Detalii pe pagina web:
https://www.equestria.ro/
 Cavalcada este un club de echitaţie lângă Bucureşti, la 15 minute de Floreasca şi 10 minute de Pipera, în
localitatea Voluntari. Sunt organizate şedinţe şi lecţii de echitaţie pentru copii şi adulţi. În acest club de
echitaţie, accentul este pus pe experienţa călăreţului cu caii, în securitate. Caii fac parte din familie, sunt
îngrijiţi nu sunt obosiţi şi sunt trataţi cu respect. Se oferă cursuri de echitaţie pentru începători şi, o dată ce
 veţi avea controlul calului, se pot face plimbări în pădurea din spatele clubului. Se poate învăţa, progresiv,
mersul la pas, la trap şi la galop şi bineînţeles exersarea echilibru. Se fac iniţieri pentru cei care nu au
călărit niciodată şi care doresc poze cu cai. Initierile se fac cu calul ţinut la lonja sau la mâna sau în pădure
unde un însoţitor va fi pe jos. Detalii pe pagina web: http://cavalcada.ro/
 Arkadia Horse Club este amplasat în satul Ciofliceni din comuna Snagov, şi oferă condiţiile ideale pentru cei
pasionaţi de echitaţie. Aici, caii şi călăreţii se bucură de antrenament în aer liber într-un manej exterior
foarte spaţios, de o pistă de galop şi un manej interior, realizat conform standardelor europene.
Poziţionarea la marginea pădurii Snagov, permite acestuia să fie un loc ideal de plecare pentru plimbări
călare prin pădure sau exerciţii de călărie în câmp deschis. Proprietarii pot închiria boxe, pot lăsa caii în
pensiune sau pot angaja antrenori specializaţi care să se ocupe de caii personali. De asemenea, Arkadia
oferă sesiuni de agrement sau şcoală pentru pasionaţii sportului ecvestru. Detalii pe pagina web:
http://www.arkadiahorse.ro/
 Centrul de echitaţie Povestea cu Cai este situat în localitatea Snagov. “Povestea cu Cai” e nascută din
dragostea faţă de cai şi din dragostea şi generozitatea cailor. Pentru cei care vor sa înveţe să îi cunoască şi
să-i iubească sau cei care deja iubesc caii, în “Povestea cu Cai” se pot experimenta cele mai plăcute
experienţe alături de ei. Dintre activităţile desfăşurate în acest centru de echitaţie, enumerăm: agrement
cu cai şi ponei pentru copii şi adulţi, şedinţe de iniţiere în echitaţie cu cai şi ponei, şedinţe de echitaţie
terapeutică şi hipoterapie, plimbări călare în natură pentru iniţiaţi (prin parc, pe malul Lacului Snagov, prin
pădurea Snagov), închiriere de cai şi/sau ponei pentru diferite ocazii. Detalii pe pagina web:
http://www.povestecucai.ro/ro/#.W2i_99UzYdU
 Clubul de echitaţie Academia Ecvestră Mogoşoaia este situat pe malul lacului Mogoşoaia, în apropierea
Palatului Brâncovenesc, la numai 15 km de centrul capitalei. Clubul Sportiv Academia Ecvestră este locul
unde înveţi tot ce ţine de sportul călare şi despre minunatul animal ce se numeşte CAL. Toată lumea are
şansa să iubească aceste fiinţe curate, numai voinţă şi răbdare îţi trebuie! Serviciile oferite de club sunt:
pensiune cai, creştere şi îngrijire, antrenament cai, cursuri de echitatie: iniţiere în echitaţie, relaxare,
hipoterapie, voltijă, obstacole, dresaj, turism ecvestru, plimbări şi şedințe cu poneii, antrenamente pentru
începători şi avansaţi, atelaje; organizări team-building, şcoala altfel, şedinţe foto, tabere ecvestre,
închiriere cai şi atelaje; pensiunea Rider Club *** (15 camere), restaurant Hanul Boierilor *** (locaţie
evenimente cu capacitate de 200 persoane), etc. Detalii pe pagina web:
http://www.equitana.ro/academia-ecvestra-mogosoaia-judetul-ilfov/
 Grădina Zoo Chiajna - programul de vizitare este de luni până duminică între orele 10.00-12.00 și 13.00-
20.00. Nu se percepe taxă de vizitare. Cel puțin 30 minute poți să zăbovești în fața animalelor. Dintre
animalele care sunt în acestă grădină menţionăm o pereche de lei, specii de lame, specii de struți,
căprioare, fazani, iepuri, păsări domestice (găini, gâște), porumbei etc. Perimetrul este bine întreținut,
destul de curat.
 Aeroportul Internațional Henri Coandă este cel mai mare aeroport din România și unul dintre cele două
aeroporturi importante din București, cel de al doilea fiind Aeroportul Internațional București Băneasa -
Aurel Vlaicu din cartierul Băneasa. Aeroportul Henri Coandă este situat în afara zonei urbane a
Bucureștiului, în orașul Otopeni, județul Ilfov. În anul 2015 pe Aeroportul Henri Coandă au tranzitat
9.274.629 de pasageri. Numele aeroportului a fost schimbat în mai 2004, până atunci el numindu-
se Aeroportul Internațional Otopeni.
În timpul celui de Al Doilea Război Mondial, aeroportul Otopeni a fost o bază pentru Al Treilea Reich al
lui Hitler. Înainte de 1965, doar Aeroportul Băneasa oferea zboruri comerciale. Totuși, în locul vechii baze
militare de la Otopeni, a fost construit un nou aeroport cu scopuri comerciale. Pista modernizată avea o
lungime de 3500 m, fiind mai lungă decât cea a Aeroportului Orly din Paris. În programul de modernizări a
fost inclus și un nou terminal de pasageri, atât pentru zboruri interne, cât și pentru zboruri externe.
 Modernizările au continuat prin crearea unui foaier pentru celebrități, odată cu vizita în România a
președintelui SUA, Richard Nixon, în august 1969. În anul 1986 a fost inaugurată a doua pistă, cu o lungime
de 3500 m și a fost implementat un nou sistem de balizaj. Capacitatea de prelucrare a ajuns la 35–40 de
aeronave pe oră. În 1992 Aeroportul Otopeni a devenit un membru cu drepturi depline al Consiliului
Aeroportuar Internațional.
Aeroportul București Otopeni este unul dintre cele mai moderne din Europa de Est și încă este în proces de
dezvoltare. În ultimii zece ani, exclusivitatea în domeniul aeroportuar a fost încheiată mai ales datorită
dezvoltării aeroporturilor Cluj, Iași și Timișoara, care au devenit stații importante pentru TAROM și Blue Air.
Lista companiilor pentru care operează pe acest aeroport este următoarea: Aegean Airlines, Aeroflot –
Russian, Airlines, Air Berlin, Air Bucharest, Air France, Air Moldova, Air Serbia, Austrian Airlines, Blue
Air,British Airways, CSA Czech Airlines, EL AL, Ernest Airlines, Eurowings, Farnair Switzerland, FlyDubai,
KLM-Royal, Dutch AIRLINES, LOT Polish Airlines, Lufthansa, Pegasus Airlines, Qatar Airways, Ryan Air, SAS
Scandinavian Airlines, Sky Airlines, Swiss International Airlines, Tap Portugal, Tarom, Turkish Airlines,
Vueling şi Wizz Air. Detalii pe pagina web: http://www.bucharestairports.ro/
 Camping Snagov - Marina Port. Suprafaţa întinsă a locaţiei, cu plajă, apă şi pădure, este locul ideal pentru
un week-end în mijlocul naturii. Se asigură camparea rulotelor şi a corturilor, odată cu facilităţile necesare:
apă, curent, grupuri sanitare, duşuri, se închiriază spaţii pentru grupuri de rulote şi corturi, amplasarea
acestora putându-se face în padure la umbră sau la loc deschis şi însorit pe malul apei.
Camping-ul Marina Port mai pune la dispoziţie: sezlong-uri, TV în aer liber, mese de biliard şi tenis de masă,
jocuri de societate (carţi de joc, remi, table). De asemenea, bărcile, hidrobicicletele, şalupele şi vaporaşele
pot fi închiriate pentru plimbări pe lac, vizitarea obiectivelor riverane, pescuit etc. Detalii pe pagina web:
http://www.marinaport.ro/camping_snagov-parc.php
 Iazul Vlasia - este situat pe DN1 Bucureşti - Ploieşti, la graniţa dintre localităţile Săftica şi Tâncăbeşti,
imediat după ieşirea din localitatea Săftica, putându-se observa canalul de alimentare al bălţii. Balta se
întinde pe o suprafaţă de 27 ha şi este compartimentată în 6 bazine distincte. Adâncimea iazului este
diferită în funcţie de structura substratului şi variază între 1.20m şi 6m. Adâncimea medie se situeaza în
jurul valorii de 2.5 m.
Balta a fost populată cu crap, caras, novac, cteno, biban şi somn, între anii 2009-2018 şi populările
continuă. În iaz se remarcă exemplare de peste 10 kg de crap,cteno şi somn. Punctele forte ale bălţii sunt
reprezentate prin accesul facil pe orice fel de vreme, densitatea mare de peşte, posibilităţi extraordinare
de campare, atitudinea civilizată a personalului, umbrare, foişoare, leagăne şi nu în ultimul rând curăţenia
bălţii – iarba este tunsă în fiecare săptămână, astfel încât să ofere tot confortul de a petrece ziua în aer
liber în conditii excelente. Detalii pe pagina web: http://www.iazulvlasia.com/
 Lacul Periş - Indiferent ca doriţi să vă relaxaţi în mijlocul naturii sau că dorţti să vă depăşiţi recordurile
personale, Lacul Periş este locaţia ideală. Balta este populată cu mai multe specii de peşti: crap românesc
(cu greutăţi între 1 kg şi 20 kg per bucata), caras, cteno şi peşte mărunt (roşioara, biban, oblete). După
terminarea sezonului de pescuit sportiv (Martie – Octombrie în fucţie de condiţiile de vreme), Lacul Periş vă
oferă o varietate largă de peşte proaspăt, de consum: fitofag, novac, crap românesc, caras şi, ocazional,
ştiucă şi şalău. Peştele este din lacurile proprii şi are un ciclu de producţie de 3 ani, nefiind hrănit cu
îngrăşăminte artificiale, astfel, peştele îşi păstreze gustul, mirosul, aroma şi fragezimea naturală, lucru
apreciat de toţi clienţii nostrii. Detalii pe pagina web: http://www.lacul-peris.ro/
11.Destinații europene de excelență - EDEN, pe teritoriul județului (rugăm colaborare cu doamna
Iulia Dangulea, informațiile vor cuprinde câteva detalii și fotografii) – Pe teritoriul judeţului Ilfov nu există
obiective turistice declarate destinaţii europene de excelenţă.
12.Obiective turistice pe raza județului (denumirea obiectivului – eventual www., unde se află
situate, cum se ajunge, facilități, cost bilete de intrare, o fotografie etc)
 - Biserici de lemn, mănăstiri, cule etc

- Mănăstirea Căldăruşani - a fost ctitorită în 1638 de Matei

Basarab (1632-1654). Dintr-un hrisov din anul 1615, emis de cancelaria
voievodului Radu Mihnea, reiese că la Căldăruşani există o sihastrie
înainte de 1637. Biserica mănăstirii Căldăruşani poartă amprenta
Mănăstirii Dealu. Numele mănăstirii provine de la configuraţia locului,
care are aspectul unei căldări. În vremea Sfântului Stareţ de la Cernica,
Mănăstirea Căldăruşani devine unul din cele mai importante centre de
cultură şi duhovnicie. Mănăstirea Căldăruşani este una dintre cele mai
mari şi vechi mănăstiri ortodoxe din Muntenia. Aflată la mică distanţă de
municipiul Bucureşti, pe malul lacului Căldăruşani, pe teritoriul comunei
Gruiu, in judetul Ilfov, mănăstirea a fost zidită între anii 1637-1638, fiind înzestrată cu multe daruri de
către domnitorul Matei Basarab. Mănăstirea Căldăruşani, pastorită pentru o vreme de Sfântul Cuvios
Gheorghe de la Cernica, este una dintre marile mănăstiri cu viaţa de obşte din sudul ţării noastre.
Ansamblul monahal de la Căldăruşani este compus astăzi din următoarele elemente: biserica cea mare,
zidită în centru; chiliile, aşezate iniţial pe trei laturi; zidul de răsărit; turnul clopotniţă; biserica din cimitir,
aflată în partea de nord a mănăstirii.  Accesul la obiectiv se face din DN1 Bucureşti-Ploiesti, pe DJ101
Baloteşti-Căciulaţi-Moara Vlăsiei, apoi DJ 101C spre Lipia, până la mănăstire

- Mănăstirea Cernica - situată la 14 km de

Bucureşti este ctitorită la începutul secolului 17, dar
continuă să uimească prin istoria ei minunată şi prin
marea ei forţă duhovnicească. Aici a trăit Sfântul
Calinic, care avea, între alte daruri, şi pe acela de a citi
gândurile celor din preajma sa.
Mănăstirea de călugări, ctitorie a vornicului
Cernica Izvoranul, zis Ştirbei, e atestată documentar la
1608, prin hrisovul domnesc al lui Radu Vodă Şerban. În
acel an, vornicul a refăcut un vechi schit, căruia i-a dat
numele său şi l-a înzestrat cu pământuri, păduri şi sate.
Mănăstirea este zidită în mijlocul unui lac înconjurat de
păduri, prezentând în orice anotimp aceeaşi fascinaţie,
atât pentru ochi, cât şi pentru inimă. După ce a fost
părăsită vremelnic din pricina unei epidemii, mănăstirea a fost restaurată în 1842 de către Sf. Calinic (1787-
1868), care a fost stareţ al mănăstirii timp de 31 de ani. Moaştele acestuia, făcătoare de minuni, odihnesc
într-o raclă din biserica mare a mănăstirii. Multe sunt minunile vrednice de pomenire ale Sfântului Calinic,
de la vindecări miraculoase la întoarcerea bărbaţilor acasă, la maritişul fetelor sau la dezbărarea de vicii
cumplite. La Cernica, nu există zi în care credincioşi din toată ţara să nu vină să se roage dinaintea Sfintelor
Moaşte pentru alinarea necazurilor şi iertarea păcatelor. 
Ierarhul Calinic a murit în 1955, în plina prigoană comunistă. Printre cele mai celebre profeţii ale
sale se numară prezicerea morţii Mitropolitului Nifon, a izgonirii lui Cuza, a celor două Războaie Mondiale şi
chiar a „izbăvirii“ României, ce-ar fi trebuit să înceapă în anul 1996. Vechea chilie în care a trăit e situată în
insula Sfântului Gheorghe de pe lacul Cernica şi a devenit cu timpul casa memorială. Acolo se păstrează
obiecte care i-au aparţinut marelui stareţ. Un fapt cel puţin curios e acela că în jurul chiliei broaştele nu
cântă niciodată. Legenda spune ca într-o seara, pe când sfântul era cufundat în rugăciune, liniştea i-a fost
tulburată de orăcăitul broaştelor. Atunci el s-a dus pe malul apei şi, delimitând cu privirea o porţiune din
lac, atât cât „zgomotul“ să nu ajungă la chilie, a binecuvantat broaştele şi le-a spus: „Duceţi-vă în stânga şi
în dreapta, de cântaţi cât vreţi! Dar aici voi să nu-mi mai cântaţi!“. Din acea zi, în zona binecuvantată de
Sf. Calinic, broaştele au încetat să mai orăcaie. Accesul la mănăstire se face din DN 3 pe ramificaţia din
com. Pantelimon pe DJ 301 spre sud până la obiectiv.

- Mănăstirea Chiajna - Doamna Chiajna - a fost ridică sub doi

domnitori: Alexandru Ipsilanti (1774-1782) şi Nicolae Mavrogheni (1786-1790).
Biserica mănăstirii are o lungime de 43 de metri şi o înălţime de 18 metri.
Mănăstirea nu s-a bucurat însă de nici o slujbă, cu puţin timp mai înainte de
sfinţire, turcii demolând-o. Turla ce rămăsese în picioare a picat şi ea, la
cutremurul din 1977. Abia în anul 2008, Arhiepiscopia Bucureştilor a luat
decizia de a rezidi mănăstirea şi a înfiinţa aici o obşte monahală. Mănăstirea se
află la marginea cartierului Giuleşti-Sârbi din Bucureşti, în comuna Chiajna.

- Mănăstirea Pasărea - aflată la 29 km de Bucureşti pa malul lacului Pustnicu, a fost fondată în 1813
de Sfântul Calinic de la Cernica, dar este şi  ctitoria arhimandritului Timotei, care a fost stareţ al Sfintei
Mănăstiri Cernica în timpul domniei lui Caragea Vodă. O legenda susţine că mănăstirea are acest nume după
o pasăre care a călăuzit paşii ctitorului. O alta poveste, transmisă prin
viu grai, afirmă ca în timpul slujbei de sfinţire a noului locaş, în 1813, o
pasăre s-a aşezat pe Sfânta Evanghelie şi nu şi-a luat zborul decât după
ce sfinţirea s-a săvârşit, în timp ce o alta, mult mai “raţionala“
precizează ca numele mănăstirii provine de la numărul impresionant de
păsări care vieţuiau pe marginea lacului Pustnicu, în mijlocul unei păduri
falnice, parte din foştii Codri ai Vlasiei.
În plan spiritual, Mănăstirea Pasărea, mareaţă şi zveltă, este sora
geamană a mănăstirii Cernica, nu doar pentru că au acelaşi sfânt ctitor,
ci şi după tipicul Sfântului Sava, după care se conduc mănăstirile. Fac
parte din acelaşi tot, gândit şi făurit de un sfânt român, sunt părţi inseparabile, deosebite doar prin sexul
celor ce vieţuiesc în ele.
La Pasărea miroase a tămâie, a smirnă şi simţi că te afli într-o zona unică, în care câteodată, atunci
când oboseşte, cerul se pogoară pe pământ. “Miresele lui Hristos“ trăiesc în rugăciune, protejate de zidurile
impresionante prin semeţia lor. Accesul la obiectiv se face din DN3 Bucureşti-Constanţa pe ramificatie "la
Troita" prin Cozieni până la mănăstire.

Mănăstirea Samurcăşeşti din Ciorogârla -se află pe cursul râului

cu acelaşi nume din localitatea Ciorogârla. Mănăstirea inspiră o stare
unică, mai ales datorită celor trei altare pe care le deţine; datorită
acestora, ea este numită în partea locului şi "Biserica cu trei altare".
Biserica mănăstirii, purtând hramul Sfintei Treime, a fost ridicată
de marele vornic Constantin Samurcaş în anul 1808, fiind sfinţită în anul
1870, după ce pictorul Gheorghe Tătăraşcu terminase pictura. Biserica
are formă de navă, cu o turlă pe naos, iar altarul este încadrat de alte
două abside, având fiecare un nume şi purtând câte un altar separat. Altarul propriu-zis este închinat Sfintei
Treimi, absida din dreapta este închinată Naşterii Maicii Domnului, iar cea din stânga Adormirii Maicii
Domnului.
Pe la anul 1848 la intrarea în mănăstire a fost construită o bisericuţă cu hramul Sfântul Ierarh
Nicolae care a fost demolată în timpul regimului comunist. În anul 1876, în spatele bisericii mari, a fost
ridicată o capelă cu hramul Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, care a fost şi ea demolată. În timpul
primului razboi mondial germanii au topit clopotele pentru a face piese de artilerie. La data de 28
septembrie 1914, un incendiu a distrus aproape în întregime Mănăstirea Ciorogârla, iar după cutremurul din
anul 1940 generalul Th. Ciurea reface totul.
Mănăstirea urmează un plan dreptunghiular cu absida poligonală triplă la altar - trei altare - pictura
interioară a acesteia fiind realizată în frescă, exteriorul fiind acoperit cu ceramică şi ornamentaţie cu
cărămidă aparentă. Pridvorul mănăstirii este larg şi deschis, faţada acestuia fiind susţinută de o serie de
şase coloane.
De Mănăstirea Ciorogârla - Samurcăşeşti este legat şi numele lui Tudor Vladimirescu care în drumul
sau spre Bucureşti, în anul 1821 a poposit aici unde primeşte delegaţia boierilor condusă de Dinicu Golescu,
venită să trateze cu comandantul pandurilor. Tot aici este vizitat si de episcopul Ilarion al Argeşului, în
noaptea de 15 martie 1821, cu scopul de a tempera situaţia, iar după uciderea lui Tudor, episcopul va fi cel
care va face slujba pentru odihna sufletului său. Accesul la obiectiv se face din Bucureşti pe A1, apoi DJ 601
în dreptul indicatorului spre Ciorogârla, pânaă la mănăstirea aflată în sat.

- Mănăstirea Balamuci - este situată în nord-estul judeţului

Ilfov, în pădurea din apropierea satului Sitaru din comuna Grădiştea
- mai este cunoscută şi sub numele de Mănăstirea Sitaru.
Movila pe care a fost construită mănăstirea a fost iniţial o
insulă în mijlocul apelor Ialomiţei, fapt pentru care, Patriarhul
Macarie al Antiohiei care a vizitat mănăstirea în anul 1656, o numea
în însemnările sale de călătorie "Mănăstirea în apă" . Ulterior, apele
şi-au schimbat cursul, insula rămânând o simplă movilă de pământ.
Primul hrisov domnesc care aminteşte despre Mănăstirea
Balamuci este cel din 15 aprilie 1631, prin care Leon Tomşa
întăreşte Mănăstirii Balamuci stăpânirea asupra Mănăstirii Pârvuleşti
care i-a fost închinata ca subordonată. La acea dată construcţia
mănăstirii fusese deja finalizată, iar mănăstirea era suficient de mare şi de bine organizată ca să-i fie
închinată o altă mănăstire ca metoc. În secolele XVIII şi XIX constatăm că Mănăstirea Balamuci devenise
metoc al Mănăstirii Şarindăr din Bucureşti şi ambele mănăstiri fuseseră închinate Mănăstirii Sfinţii Părinţi din
Ianina (numită în unele documente Mănăstirea Paterias din Rumelia).
Vechile chilii de pământ acoperite cu stuf, construite de călugării basarabeni în 1944 se aflau într-o
stare jalnică: ploua în ele, erau pline de şobolani, broaşte şi şerpi. Primul proiect de renovare nu a fost
aprobat şi atunci a fost întocmit un al doilea proiect, care avea în vedere construirea unui corp de chilii care
să acopere toată latura de nord a incintei mănăstirii, acolo unde fuseseră amplasate vechile chilii din
secolul XIX. Acest nou proiect a primit aprobările legale şi astfel au început lucrările de construcţie. Cu greu
a fost ridicat corpul de chilii de pe aripa nordică a mănăstirii, care cuprinde stareţia, căteva chilii pentru
călugări şi blocul alimentar (bucătărie, brutărie şi două trapeze). Chiliile insalubre de pământ au fost
demolate în anul 1975, iar în anul 1980 a fost introdus curentul electric. Accesul la mănăstire se face  din
DN1 Bucureşti-Ploieşti, pe DJ 101 Baloteşti-Căciulaţi-Moara Vlasiei-Gradiştea-Sitaru, până la mănăstire.
 - Schitul Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil - este un schit
ortodox, asezat pe teritoriul comunei Găneasa, pe malul Lacului
Pasărea. Schitul ortodox, întemeiat după tradiţie sub forma unei
mici aşezări monahale, este situat într-un loc mai retras, unde o
comunitate monahală traieşte în isihie, adică într-o deplină
linişte a trupului, a minţii şi a inimii. Biserica a fost concepută în
stil brâncovenesc, după proiectul arhitectului Vladimir Popov.
Regretatul arhitect, care a conceput proporţiile echilibrate şi
arcadele zvelte ale bisericii, deşi avea o vârstă venerabilă,
proiecta pentru prima dată un astfel de edificiu. În ciuda acestui
fapt, a izbutit să dăruiască bisericii o acustică ieşită din comun şi
intimitatea atât de specifică sentimentului prezenţei nemijlocite
a lui Dumnezeu. Catapeteasma şi mozaicurile exterioare, care împodobesc biserica din anul 2001, poartă
semnătura profesorului Ion Achitenie. Icoanele catapetesmei au fost pictate în stil bizantin, iar exteriorul a
fost împodobit cu 23 de medalioane în mozaic. Sfântul Altar este împodobit cu două vitralii reprezentându-l
pe Mântuitorul şi pe Maica Domnului. Vitraliile, care înfăţişează sfinţi români sau sfinţi cu moaşte la noi în
ţară, au fost realizate de Iosif Cadar, în anii 2002-2003. Naosul este inundat de lumina ce pătrunde
abundent prin vitraliile minunate - Sfânta Filofteea, Sfânta Teodora de la Sihla, Sfântul Apostol Andrei,
Sfântul Cuvios Dimitrie Basarabov - şi patronat de turla împodobită şi ea cu vitralii decorative. În pronaos te
întâmpină cei doi Arhangheli, Mihail şi Gavriil, ocrotitori ai locaşului, cernând din ferestre lumina caldă şi
colorată. Accesul la obiectiv se face din DN 3 Bucuresti-Constanta, la ramificaţia "la Troiţă" spre Cozieni
până la schit.

- Mănăstirea Snagov - este o veche

mănăstire ortodoxă, situată pe o insulă a lacului
Snagov. Ansamblul monahal de pe insula Snagov a
constituit un important centru duhovnicesc şi
cultural al Ţării Româneşti în epoca
feudală. Potrivit descoperiilor arheologice din
anul 1933, care fac dovada unei locuiri vechi şi
neîntrerupte pe această insulă, Mănăstirea
Snagov a fost ridicată pe locul unei străvechi
asezări dacice. Astfel, se crede ca încă din
vremea domnitorului Vladislav I (1364-1379) aici
exista un mic paraclis, având hramul Buna
Vestire, care s-ar fi scufundat; cea mai veche
atestare a mănăstirii apare în anul 1408, într-un
hrisov al domnitorului Mircea cel Bătrân. În jurul
aşezământului monahal de pe insula Snagov, în
jurul anului 1485, domnitorul Vlad Ţepeş dispune
construirea unui zid de apărare, a unui pod, a unei închisori pentru trădători şi tâlhari şi a unui tunel pe sub
apă.
Iniţial ansamblul monahal din insulă ridicat din cărămidă, era înconjurat de ziduri puternice pentru
apărare, străjuite de un turn înalt de observare şi pază, care servea, în acelaşi timp şi pe post de clopotniţă.
Din vechile clădiri se mai păstrează numai biserica cea mare, clopotniţa, o fântână şi o serie de ruine ale
chiliilor şi ale închisorii.
 Mănăstirea Snagovului a servit, pentru o perioada, ca închisoare de stat pentru boieri. Fiind
înconjurată de ape şi păduri dese şi întunecoase, insula făcea evadările dificile şi foarte rare..
Biserica actuală, având hramul "Intrarea in biserica a Maicii Domnului", a fost construită din
cărămidă, în stil bizantin de către domnitorul Neagoe Basarab între anii 1517-1521. Biserica are patru turle
poligonale, acoperite cu ţiglă ca şi restul suprafeţei bisericii. Interiorul bisericii a fost îmbrăcat în frescă în
anul 1563, de către zugravul Dobromir cel Tânăr, prin grija domnitorului Petru cel Tânăr, fiul lui Mircea
Ciobanul şi al doamnei Gheajna.
În interiorul bisericii se pot distinge fresce din secolul al XV-lea, precum şi portretele unor
personalităţi de seamă ale vremii: Sfântul Neagoe Basarab cu fiul său, Teodosie şi Mircea Ciobanul cu
familia. Deşi, de-a lungul vremii, frescele din Mănăstirea Snagov au suferit numeroase transformări şi
restaurări, acestea reprezintă încă cel mai mare ansamblu mural care se păstrează într-o biserică din ţara
noastră.
Biserica cea mare din Mănăstirea Snagov a fost folosită şi pe post de necropolă domnească, aici
aflându-se mormântul voievodului Vlad Ţepeş. De asemenea, tot pe aceasta insula a murit în anul 1662,
bătrânul postelnic Constantin Catacuzino, victimă a intrigilor boierilor în lupta pentru domnie.
Mănăstirea Snagov a devenit renumită mai ales după înmormântarea domnitorului Vlad Ţepeş.
Potrivit legendelor, dupa moartea lui Vlad Ţepeş survenită în urma unei bătălii cu turcii în anul 1476,
călugării mănăstirii ar fi găsit şi ascuns trupul domnitorului, respectiv l-ar fi înmormântat creştineşte după
terminarea luptelor pentru putere. Înmormântarea s-ar fi petrecut pe ascuns şi fără nici un fast, din cauza
noului domnitor instalat de turci, duşman ai lui Vlad Ţepeş, însă adevarul nu poate fi stabilit cu certitudine.
Accesul până la mănăstire se face din Bucuresti pe DN1 spre Ploieşti,iar din Ciolpani pe DJ101C până la
debarcaderul Siliştea Snagovului.

- Mănăstirea Ţigăneşti - înconjurată de un curs de apă

cunoscut sub numele de "Lacul Maicilor" se află în dreptul
localităţii Ciolpani.
Sub numele de "Ţigăneşti", mănăstirea este amintită în
hrisoavele domneşti de danii ale domnitorilor Moruzi (1793),
Caragea (1813) şi Dimitrie Ghica Voievod (1824). Biserica
mănăstirii datează de mai bine de două sute de ani, însă vatra
monahală de la Ţigăneşti este cu mult mai veche, obştile
monahale din Mănăstirea Căldăruşani şi Schitul Maicilor zidind
actuala biserică pe locul unui mai vechi schit de călugări.
Prima aşezare monahală de la Mănăstirea Ţigăneşti este
atestată încă din secolul al XVII-lea. Legenda locului, susţinută
de faptul că pomelnicul mănăstirii începe cu voievodul Mihai
Viteazul şi Doamna Stanca, ne arată că aşezarea monahală există încă de la începutul secolului al XVII-lea şi
menţionează că aceasta a fost zidită de câţiva călugări romani din Sfântul Munte Athos.
Biserica a fost construită în stilul vremii, cu un pridvor şi o singura turlă, decorată cu ferestre
prelungi. Uşa de intrare în pronaos prezintă un ancadrament cu motive florale, admirabil executate.
Exteriorul bisericii, împărţit în două registre inegale, este decorat cu ferestre şi firide, pereţii fiind zugrăviţi
în alb. Partea superioara a faţadelor este împodobită cu medalioane în mozaic, realizate de pictorul
Gheorghe Radu în a doua jumătate a secolului trecut. Mozaicul exterior lucrat de pictorul Gheorghe
Răducanu, a fost refăcut, iar catapeteasma, pictată în anul 1895, de către Gheorghe Stoenescu, a fost
refăcută în anul 1989, de Gheorghe Samoilă.
 Mănăstirea Ţigăneşti este renumită pentru atelierele sale, în care sunt lucrate minunate veştminte
preoţeşti şi broderii liturgice. În atelierele mănăstirii, maicile lucrează materiale de croitorie pentru hainele
preoţeşti, din mătase vegetală sau din bumbac, cu fir de aur şi argint. În aceste ateliere a fost lucrată
broderia pentru Sala Maura, din Castelul Peleş din Sinaia. Obştea de aproape o sută de maici este slujită de
trei preoţi. Accesul la obiectiv se face pe DN1 până la Ciolpani unde există ramificaţie rutieră până la
mănăstire.

- Schitul Vidra - a fost construit şi donat Arhiepiscopiei Bucureştilor de către Fundaţia Tezaurul
Sacru. S-au construit un paraclis şi o clădire (chilii şi sediul fundaţiei). Schitul Vidra este, de la începutul  
anului 2008, metoc al Mănăstirii Radu Vodă. Schitul este amplasat între localităţile Vidra şi Berceni, din
Bucureşti pe DJ 401, 7 km de la staţia de metrou IMGB, în comuna Vidra.

- Schitul Moara Vlăsiei - a fost înfiinţat din inţiativa PF Daniel, Patriarhul BOR, în anul 2008.  În
prezent se fac demersuri pentru recuperarea terenului bisericii, urmând ca în scurt timp aceasta să fie
restaurată şi să înceapă zidirea unui corp de chilii. Schitul se află în plin câmp, în imediata apropiere a
punctului nodal Snagov de pe autostrada Bucureşti-Ploieşti, în comuna Snagov.

- Muzee

- Centrul de Cultură „Palatele

Brâncovenești de la Porțile Bucureștiului” -
este un muzeu județean din Mogoșoaia,
amplasat în Str. Valea Parcului nr. 1. Palatul
brâncovenesc de la Mogoșoaia a fost atestat
prima oară într-un act din 24 aprilie 1698.
Construcția s-a finalizat la 20 septembrie
1702 (precizată în pisania prinsă deasupra
ușii de intrare). Palatul a servit ca locuință
lui Ștefan, fiul domnitorului Constantin
Brâncoveanu. Așezat pe malul lacului, într-o
curte dreptunghiulară împrejmuită de ziduri
puternice, palatul are un plan regulat,
rectangular, înălțându-se pe trei niveluri:
subsol (pivnița), parter și etaj. Pivnița se
remarcă prin dimensiuni și masivitate. Un pilon central împarte spațiul în patru încăperi, acoperite fiecare
cu câte o cupolă pe pandantivi. Parterul cuprindea opt încăperi destinate slujitorilor domnului, iar etajul
era rezervat în întregime familiei domnești. La etaj, pe fațada dinspre lac, se află cel mai rafinat element
de arhitectură al palatului: splendida loggia de inspirație venețiană, cu trei arcade. Azi apare încadrată de
două foișoare, adăugate în timpul renovării din perioada 1860 - 1880, remarcându-se prin coloanele lor cu
capiteluri sculptate în piatră. Foișorul de pe latura de răsărit a palatului este de asemenea sprijinit pe opt
coloane de piatră, având o balustradă bogat decorată. Bolta foișorului fusese acoperită cu pictură murală cu
motive geometrice și vegetale, din care se mai păstrează câteva fragmente. La etaj - probabil în sala
spătăriei - exista o mare frescă ce istorisea, în panouri de câte doi metri, călătoria domnitorului la
Adrianopol, în 1703, și întâlnirea lui cu sultanul. Fragmente din această frescă se mai păstrau încă la
jumătatea secolului al XIX-lea, dar majoritatea picturilor, stucaturilor și decorațiilor interioare au fost
distruse de turci în 1775. Incrustațiile bogate reunesc elemente stilistice caracteristice atât renașterii cât și
barocului. Domeniul Mogoșoaia cuprinde azi un parc englezesc, cu grădini în stil italian, o curte în care se
afla palatul, cuhnia, ghețăria, turnul porții (ante 1702), casa de oaspeți (secolul al XVII-lea, refaceri în 1927
- 1936), iar în exteriorul ei serele N. Bibescu (1890), paraclisul Sf. Gheorghe (1688) și capela Gheorghe
Bibescu (secolul al XIX-lea). Palatul adăpostește donația Liana și Dan Nasta, o colecție de artă comparată
(circa 300 de piese), în sălile parterului și în anexe fiind prezentate anual circa 12 expoziții temporare,
tematice sau de artă contemporană. În casa de oaspeți funcționează un centru de conferințe și rezidențe.
Detalii pe pagina web: http://www.palatulmogosoaia.ro/

- Palatul Știrbei din Buftea este un palat

situat la 20 de kilometri de București, în
localitatea Buftea. Barbu Dimitrie Știrbei,
domnitor al Țării Românești a început în 1850
construcția palatului de la Buftea ca o culă,
prevăzută cu două tuneluri de ieșire în caz de
primejdie. Urmașii săi au adăugat acestei clădiri
încă două etaje și i-au adus o serie de modificări
importante, în ton cu moda arhitectonică a acelor
ani, și anume stilul Tudor. Palatul a fost terminat,
în linii mari, de fiul său Alexandru B. Știrbei, în
1863.
În 1916, în Primul Război Mondial, palatul a
fost loc de refugiu pentru Regina Maria împreună
cu cinci dintre cei șase copii ai săi. Îi plăcea să
călărească în pădurea domeniului și să se plimbe cu copiii.
În 1917, în Palatul rechiziționat de armata germană și-a stabilit locuința Mareșalul August von
Mackensen și tot aici a fost negociată pacea cu Puterile Centrale Pacea de la Buftea, semnată la 5/18 martie
1918, prin care România pierdea Dobrogea și versanții Carpaților.
Clădirea a fost mărită treptat de-a lungul timpului, ultima extindere având loc după Primul Rrăzboi
Mondial. Într-o fotografie din 1920 se vede cum ultimul nivel al părții dinspre sud-est a fost completat cu noi
spații de locuit, rezultând numărul actual de camere. La parter, de o parte și de alta a unui vestibul legat
de scara principală din lemn erau dispuse sălile de recepție, sufrageria, salonul mare, biblioteca, salonul de
muzică. La primul etaj erau camerele stăpânilor, iar la etajul al doilea, camerele invitaților și ale
personalului superior. Bucătăria era la demisol.
Alături de palat, între anii 1850-1890 a fost construită capela familiei, în stil neogotic, după
proiectul arhitectului austriac baron Theophil von Hansen, de origine daneză, cu altar și gropniță, în care se
găsesc mormintele domnitorului Barbu Dimitrie Stirbey Voievod, al prințului Barbu Alexandru Stirbey și ale
rudelor acestora. Din pictura executata în 1890 de Gheorghe Tattarescu, rudă cu familia Știrbeilor, au mai
rămas doar fragmente din pictura Maica Domnului cu Isus în brațe, restul picturilor și textul “Acest sfânt
lăcaș fondat de Vodă Barbu Știrbei și soția sa Elisaveta s-a terminat de fiul lor Alexandru Barbu Știrbei în
anul 1890”, fiind pierdute. Accesul în capelă se face pe o scară monumentală compusă din două rampe de
formă semicirculară, construite din marmură de Carrara. Detalii pe pagina web: http://palatulstirbey.ro/
 - Palatul Snagov - este un fost palat regal
construit în anii 1930 de către Henrieta
Delavrancea-Gibory pentru Prințul Nicolae al
României pe malul lacului Snagov, la aproximativ 40
km nord-est de București, în județul Ilfov, România.
Palatul se află lângă comuna Snagov și în
vecinătatea mănăstirii Snagov.
După ce Prințul Nicolae a fost dezmoștenit în
1937, palatul a fost preluat de Ion Antonescu iar
după al doilea război mondial de Gheorghe
Gheorghiu Dej.
La începutul anilor 70, Nicolae Ceaușescu a
cerut ca palatul să fie mărit, deoarece dorea să facă
din el locul de întâlniri cu consiliul de miniștri.
Extinderea, realizată după planurile profesorului
Nicolae Vlădescu a durat aproape șapte ani, dar din
palatul original s-au mai păstrat doar intrarea, holul și scara care duce la etaj. Astfel, acesta a devenit un
amplu loc de celebrare al ceremoniilor de căsătorie, botez şi alte evenimente cotidiene, petreceri private,
petreceri corporatiste, zile onomastice și de naștere, evenimente culturale şi sociale precum: lansări de
carte, lansări de disc, expoziţii, licitaţii, filmări etc.
Palatul dispune de multiple săli de evenimente, de mai multe terase superbe unde cu uşurință pot fi
montate pentru ceremonii , mese cu umbreluţe, corturi , etc. , în funcție de preferinţele fiecărui client , de
un hotel ce cu generozitate oferă opt apartamente cu două camere şi baie proprie.
Peluza, atracţia naturii,  destinată evenimentelor  de mari proporţii care se pot desfăşura în aer
liber, pe pajiştea special amenajată din incinta complexului Snagov. Detalii pe pagina web:
http://www.palatulsnagovoficial.ro/

- Obiective turistice naturale

- Lacul şi Pădurea Snagov - se găsesc la aproximativ
35 de kilometri de Bucureşti, pe autostrada ce leagă
Capitala de Ploieşti. Fiind un loc ferit de agitaţia oraşului,
răcorit la umbra unei vegetaţii generoase şi pierdut în
liniştea unui sat cu viaţă domoală, locul este preferat atât
de cei care vor să petreaca o zi relaxată, cât şi de cei care
au la dispoziţie un week-end în care vor să se recreeze. De
asemenea  se poate opta pentru o plimbare cu bicicleta
prin misterioasa regiune a Snagovului sau pentru un circuit
pe lacul Snagov cu vaporaşul.
Lacul Snagov are o suprafaţă de 5.75 kmp, 16 km
lungime şi 9 m adâncime maximă. Acesta este mărginit
parţial de Pădurea Snagov şi reprezintă cel mai important lac de agrement din jurul capitalei, fiind cel mai
pitoresc dintre atracţiile turistice din zonă. Forma lacului este alungită şi sinuoasă, cu multe golfuri, iar în
partea din aval este insula pe care se găseşte Mănăstirea Snagov, ce adăposteşte mormântul domnitorului
Vlad Dracula Ţepeş.
 Pe malurile lacului Snagov, în afară de stuf şi papură creşte şi nufărul indian (lotusul), nuferi albi şi
galbeni. Fauna piscicolă, care atrage numeroşi pescari amatori, se remarcă prin existenţa mai multor specii
de peşti: plătica, crap, biban, somn, ştiucă, roşioară şi guvizi. Aici au fost pescuite exemplare care
reprezintă adevărate recorduri: platică de 28 kg, somn de 150 kg, crap de 32 kg, ştiucă de 16 kg. De
asemnenea, luciului apei este perfect  pentru practicarea canotajului sau a altor sporturi nautice.
Pădurea Snagov este un pâlc al vechilor Codrii ai Vlăsiei, ce acopereau odinioară întreaga Câmpie
Română. Amenajată sub formă de parc, cu alei pietruite ce se
strecoară pe sub arbori umbroşi, această pădure se întinde pe
1470 hectare.
O suprafaţă de 10 ha din pădure a fost denumită
rezervaţie naturistă, geobotanică şi forestieră. Pădurea Snagov
este formată din arbori de mai multe generaţii şi găsim
numeroase exemplare de stejari, frasini, tei care ating  înălţimi
de 30 de metri. Printre arborii masivi se dezvoltă tufişuri de alun,
cătină, lemn câinesc şi soc. Primăvara înfloresc ghioceii,
brânduşele, brebeneii, mărgăritarul şi crinul de padure. Pădurea
adăposteşte căprioare, cerbi lopătari, pisici sălbatice, fazani,
potârnichi, cintezoi,  piţigoi, privighetori, porumbei sălbatici, turturele, sitari şi becatine. Detalii pe pagina
web: https://www.fundatiasnagov.ro/ro/index.php?s=43

- Fortul 13 Jilava - este un monument istoric

aflat pe teritoriul satului Jilava fiind construit
întocmai după planurile generalului Henri Alexis
Brialmont, ca parte din Cetatea Bucureștiului,
centura de apărare, cu forturi și baterii, care
înconjoară inelar Bucureștiul. Are reduitul în formă
de as de pică, cu o valoare arhitecturală unicat. A
fost utilizat ca și închisoare politică, prima dată
după răscoala din 1907, iar apoi după cel de Al Doilea
Război Mondial, când în anul 1956 a fost
cedat Ministerului de Interne. A devenit o parte tristă
și crudă a gulagului românesc. Încăperile cazarmei au
fost utilizate ca și celule colective sau de maximă
siguranță.
În noaptea de 26/27 noiembrie 1940, Poliția Legionară a ucis, în celulele închisorii militare Jilava, un
număr de 64 de deținuți politici (v. Masacrul de la Jilava).
Foarte multe din personalitățile istorice, politice, culturale interbelice (Mareșalul
Antonescu, Corneliu Coposu, Mihai Antonescu, monseniorul Vladimir Ghika sau Radu Lecca) au trecut pe aici
și unii chiar și-au aflat sfârșitul pe câmpul de execuție Valea Piersicilor (Valea Plângerii), de lângă fort.
Ultimii deținuți care au fost închiși aici au fost cei de la Revoluția din 1989.
În prezent, o parte dintre fostele celule sunt deja amenajate în scop muzeal comemorativ. Detalii pe
pagina web: http://anp.gov.ro/penitenciarul-bucuresti-jilava/fortul-13-jilava/
 Pădurea Pustnicu, după cum este cunoscută în
termeni populari, este de fapt o zonă a Pădurii Cernica
situată la marginea Lacului Pasărea. Pădurea se
situeaza la aproximativ 11 km de Bucureşti, pe drumul
DN3, pe vechiul drum spre mare. A făcut parte din
vestiţii Codrii ai Vlăsiei, la fel ca Pădurea Snagov.
Pădurea adăposteşte un mal al Lacului Pasărea, pe
malul opus al lacului aflânduse Mănăstirea Pasărea.
În Pădurea Pustnicu se găseste un complex
turistic situat pe malul lacului cu restaurant şi terasă
în aer liber şi un debarcader de unde se poate merge
într-o plimbare cu barca lac.
Accesul în pădure se face din DN3 din localitatea Brăneşti. Drumul care duce la complexul turistic
are aproximativ 3 km, este asfaltat si străbate pădurea dintr-o parte în alta.
La intrarea de pe aleea principală s-au amenajat spaţii speciale pentru grătare, de către proprietarii
restaurantului şi ai angajaţilor de la Ocolul Silvic. Pădurea Pustnicu este o locaţie ideala pentru o escapadă
în natură, lipsită de vacarmul şi aglomeraţia urbană.

- Lacul Pasărea - este format de apele pârâului

Pasărea, care îşi trage izvorul din pădurea Buciumeni de
lângă Mogoşoaia şi care se varsă în râul Dâmboviţa. Acesta
nu este un lac natural, ci s-a format prin îndiguire. Numele
lacului a provenit de la numărul impresionant de păsări
care vieţuiau odinioară pe marginea lacului.
Pe vremuri era un lac foarte bogat în peşte, păsări
sălbatice, stufăriş, papură şi trestie, un loc strategic foarte
bun de refugiu în vremuri de răstrişte.
Pe malul lacului se află şi Mănăstirea Pasărea,
construită în anul 1813 de stolnicul Grigore Asan.
Cei care vor să scape de oraş şi să se recreeze în
aer liber se pot refugia pe malul Lacului Pasărea potrivit
pentru plimbările cu barca sau pentru pescuit, fiind unul
din puţinele lacuri din vecinătatea Bucureştiului amenajate
pentru agrement. Pe malul acestui lac este construit şi un complex turistic cu terasă în aer liber, restaurant
şi spaţii de joacă pentru copii.
 -Tradiții și obiceiuri, legende ale locului

- Legendele Mănăstirii
Snagov - La numai câteva zeci
de kilometri de Bucureşti, un mit
şi o atracţie a turismului
românesc se scaldă în apele
lacului Snagov. Mănăstirea
Snagov se află pe o insuliţă, se
întinde pe o suprafaţă de peste 3
hectare şi ascunde o mare
dilemă: este sau nu Vlad Ţepeş
înmormântat aici?
Secole la rând,întrebarea
aceasta a lăsat loc diverselor
controverse legate de legenda
care dăinuie peste acest
aşezământ monahal. Mitul
mănăstirii Snagov a fost
subiectul mai multor
documentare ale televiziunilor
străine,tocmai datorită
controverselor pe care le naşte.
Legenda spune că mormântul ascuns lui Vlad Ţepeş taie de-a latul calea spre altar,fiind veşnic
vegheat de o candelă aprinsă şi de un portret al domnitorului Ţării Româneşti. În anul 1476,călugării acestui
aşezământ monahal,ar fi găsit trupul domnitorului,l-ar fi ascuns şi l-ar fi înmormântat în incinta
bisericii,după ce luptele pentru putere s-au terminat. Înmormântarea s-ar fi făcut pe ascuns,fără fast,din
cauza noului domnitor înscăunat de turci şi care era dintr-o familie rivală lui Vlad Ţepeş,cea a Dăneştilor.
Numele mănăstirii se leagă şi de alte nume sau evenimente istorice,lăcaşul fiind martor mut al mai
multor întâmplări. Bunăoară,se zice că aici au fost înmormântaţi mai mulţi panduri ai lui Tudor
Vladimirescu. În incinta mănăstirii s-a înfiinţat în anul 1835 o şcoală de reeducare pentru tineri,iar după
revoluţia de la 1848,aici au fost închişi zeci de participanţi la revolte.
În anul 1853,54 de revoluţionari paşoptişti,legaţi în lanţuri,s-au înecat în apele Lacului
Snagov,imediat după ce frânghiile podului s-au rupt. Peste 150 de ani,drumul dintre ţărm şi mănăstire s-a
putut face numai pe calea apelor,cu barca. În noiembrie 2010,noul pod pietonal a fost inaugurat şi
sfinţit,construit fiind pe vechiul traseu.

- Povestea Palatului Mogoşoaia - începe acum 300 de ani. Este considerat cel mai bine conservat
palat brâncovenesc, iar adevărata sa perioada de glorie a fost atunci când s-a aflat în proprietatea  Marthei
Bibescu, care a facut totul pentru ca acest loc să străluceasca şi astăzi.
Palatul Mogosoaia îşi păstrează şi astăzi farmecul şi valoarea. El a fost ridicat la dorinţa
lui Constantin Brâncoveanu şi a fost inaugurat în 1702. Din păcate, domnitorul roman s-a bucurat de el prea
puţin timp, pentru că în anul 1714 a fost executat la Constantinopol împreună cu întreaga sa familie, averea
i-a fost confiscată, iar palatul a devenit han.
 Turcii au golit palatul de mobilier şi de obiectele de preţ pe care moştenitorii domnitorului l-au
redobândit trei ani mai tarziu. Astfel Brâncovenii l-au avut în proprietate aproape 120 de ani.
Astăzi ne putem doar imagina luxul vieţii de la palat, care, la momentul construcţiei, avea picturi
interioare şi exterioare, încăperi maiestuoase, grădini şi peisaje fermecătoare. Un musafir al palatului se
lovea totuşi de un neajuns: mâncarea era întotdeauna rece.

- Trasee pedestre, cicliste și off-road

Pe teritoriul judeţului Ilfov nu există amenajate trasee pedestre din cauza reliefului de câmpie pe
care îl are. Singurele zone în care se pot face plimbări sunt cele amenajate pentru campare sau pentru
pescuit.
Bine dezvoltată este reţeaua de trasee amenajate pentru cicloturism. În judeţul Ilfov se găsesc un
număr de 33 de astfel de trasee cu lungimi cuprinse între 25 şi 100 km şi cu grad de dificultate între foarte
uşor şi greu. Detalii pe pagina web:
http://mtb-tours.kerucov.ro/locuri_destinatii_trasee_biciclete.php?din=Romania&prin=Judetul_Ilfov

13.Propuneri de trasee/itinerariu în județul Ilfov (una sau mai multe zile)

Defavorizat de distanţa mică faţă de capitala ţării Bucureşti, de numărul redus de obiective turistice
pe care le deţine şi de suprafaţa mică pe care se întinde, judeţul Ilfov nu este cel mai indicat pentru
organizarea de itinerarii. Vizita obiectivelor din judeţ se poate face în tranzit, pe drumul dinspre Bucureşti
către alte zone ale ţării. Singurele obiective în care turiştii pot sta 1-2 zile, în special pe timpul weekend-
ului sunt cele în care se asigură campare sau se practică pescuitul sportiv.
Traseele pe care le propun în judeţul Ilfov sunt:
- Bucureşti – Palatul Mogoşoaia – Palatul Ştirbei - în drumul spre Ploieşti pe DN 1A;
- Bucureşti – Complexul Snagov – în drumul spre Ploieşti pe DN1;