VALORILE PROFESIONALE SI ROLUL LOR ÎN DEMERSUL CONSILIERII CARIEREI

Contextul socio-economic, criza actuală, criza civilizaţiei industriale în ansamblu aduce cu sine
inflaţie, şomaj, obligă individul la flexibilitate, la adaptare permanentă la cerinţele pieţei muncii.
Dacă înainte de 1990 se putea discuta despre o anumită stabilitate a carierei, de un parcurs firesc,
uneori chiar foarte previzibil al dezvoltării profesionale, în prezent, în unele situaţii, individul
este nevoit să îşi reconsidere propriile opţiuni, să le acordeze permanent la cererea pieţei forţei de
muncă. Apariţia unor profesii noi, reconfigurarea altora produc schimbări rapide şi în rândul
opţiunilor profesionale. În acest sens, intervenţia educaţională şi cea vocaţională trebuie să
producă în rândul adolescenţilor creşterea adaptabilităţii la schimbare, orientarea concretă spre
acţiuni, decizii realiste. Fiecare persoană îşi poate construi propria carieră cât mai corect şi realist
bazându-se pe autocunoaştere, cunoaşterea lumii profesiilor şi nu în ultimul rând pe dobândirea
unor abilităţi de a lua decizii adecvate şi rapide în funcţie de posibilităţile personale şi cerinţele
pieţei muncii.Dezvoltarea carierei trebuie văzută ca un proces continuu de învăţare,
autodescoperire, decizie şi planificare structurat evolutiv în mai multe etape. Pornind de la
colectarea unor informaţii despre propria persoană (interese, valori, abilităţi, aptitudini, roluri,
nevoi de dezvoltare, medii de lucru preferate etc), despre posibilităţile de muncă, de la
identificarea şi evaluarea oportunităţilor, prin fixarea unor scopuri, obiective şi planuri de acţiune
se realizează planificarea carierei.În afară de elementele traseului educaţional ar trebui
evidenţiate şi cele de creativitate, inovaţie atitudine proactivă faţă de muncă şi viaţă. Poehnell şi
Amundson, la începutul anilor ’90, introduc conceptul de career-craft prin care subliniază
necesitatea existenţei permanente a nevoii de a ne reinventa pe noi înşine, de a ne redefini
destinul profesional (cariera).Teoria asupra carierei dezvoltată de D. Super are la bază principiile
psihologiei dezvoltării. Conform modelului lui Donald Super, al dezvoltării conceptului despre
sine în comportamentul vocaţional, o persoană alege sau respinge o ocupaţie după cum consideră
aceasta că i s-ar potrivi sau nu ei înseşi. Donald Super acordă o atenţie deosebită factorilor
ereditari şi de mediu în procesul luării deciziilor vocaţionale. Teoria sa are la bază aserţiuni care
se referă la:
Ø oamenii sunt diferiţi datorită intereselor, abilităţilor şi personalităţii fiecăruia;
Ø fiecare este apt pentru un număr de ocupaţii;
Ø fiecare ocupaţie are o matrice caracteristică a abilităţilor, intereselor şi trăsăturilor de
personalitate;
Ø concepţia despre sine se modifică în timp devenind stabilă la sfârşitul adolescenţei şi îi
permite individului să se adapteze continuu;
Ø procesul concepţiei despre sine poate fi asemănător stadiilor din viaţă caracterizat prin
creştere, explorare, stabilizare, menţinere şi declin;
Ø procesul dezvoltării vocaţionale este un produs al mai multor factori: înnăscuţi şi dobândiţi;
Ø satisfacţia în muncă şi viaţă presupune utilizarea particularităţilor de personalitate, valorile
fiecărui individ şi implică stabilirea unui drum al vieţii.
Acelaşi autor precizează că un individ parcurge cinci stadii ale dezvoltării carierei:
Ø stadiul de creştere (de la naştere la 14 ani) este marcat de conturarea imaginii de sine,
creşterea numărului interacţiunilor sociale, constituirea şi direcţionarea intereselor, dezvoltarea,
exersarea abilităţilor şi aptitudinilor;
Ø stadiul exploratoriu (15-24 ani) este caracterizat de autocunoaştere şi experimentarea rolurilor
diferite specifice subetapelor: tentativă (15-17 ani), tranziţie (18-20 ani) şi ceaa încercării,
probării şi acceptării pentru o ocupaţie permanentă (20-24 ani);
Ø Stadiul stabilizării (25-44 ani) conform căruia individul are un randament maxim, are loc
menţinerea slujbei dorite sau schimbarea acesteia în situaţia în care nu corespunde aşteptărilor;
Ø Stadiul de menţinere (45-64 ani) în care persoana angajată îşi menţine stabilă şi sigură
poziţia în lumea muncii;
Ø Stadiul de declin (peste 65 ani) coincide cu asumarea altor roluri şi îndepărtarea de lumea
profesiilor.
Maturitatea profesională este determinată de informaţiile şi experienţele de muncă pe care le au
indivizii, conţinutul muncii respectiv a cerinţelor şi responsabilităţii, alegerea unei profesii în
acord cu resursele personale.Ca şi consilier al carierei trebuie avut în vedere ajutorul dat
clientului de a se descoperi pe sine, specificul pieţei muncii, traseul educaţional şi profesional
necesar pentru desfăşurarea unei activităţi benefice pentru sine şi comunitate.
Este imperios necesar ca în procesul alegerii carierei să se ţină cont de:
Ø tipurile de profesii şi ocupaţii existente la acel moment în societate;
Ø mutaţiile produse în lumea muncii şi tendinţele privind dinamica profesiilor în viitor;
Ø cerinţele exercitării unei profesii în condiţii de calitate şi eficienţă, corelaţiile dintre acestea;
Ø competenţele necesare pentru practicarea cu succes a unei profesii/ocupaţii.
Resursele interne ale individului (aptitudini, deprinderi, cunoştinţe, perseverenţă, motivaţie,
interese) alături de cele externe (familia, prietenii, şcoala) pot contribui la reducerea neîncrederii
în sine, a posibilului eşec în luarea deciziei privind cariera.Aflaţi în stadiul explorării lumii
profesiilor, elevii iau contact cu informaţii care îi ajută să-şi construiască o imagine clară despre
propria carieră, să-şi imagineze viitorul rol profesional prin exemplificarea pe propria persoană a
valorilor, atitudinilor, motivaţiilor care conduc la alegeri potrivite. Sunt frecvente orientări şi
reorientări ale propriilor opţiuni datorate nivelului de realizare a obiectivelor din planul personal
de carieră. (pe termen scurt, mediu şi lung). Familiarizarea cu profilurile ocupaţionale implică
permanente căutări interne şi reaşezări pe baze realiste a propriilor dorinţe. Am constatat că, în
unele situaţii în care individul conştientizează inadvertenţe între dorinţele personale şi
abilităţile/aptitudinile dobândite, apare nevoia reorientării, redirecţionării acestuia către alte
profesii. Cu cât elevul are în vedere mai multe variante ocupaţionale există o probabilitate mai
mare ca între ele să îşi găsească opţiunea compatibilă. Practica a dovedit că planificarea,
organizarea însoţită de motivaţia intrinsecă a individului pentru propriul viitor profesional
constituie baza succesului în carieră. Cunoaşterea eventualelor obstacole atât în plan intern cât şi
în plan extern poate conduce la evitarea sau chiar eliminarea eşecului în viitoarea
profesie.Referitor la valorile dobândite pe parcursul şcolarităţii, putem afirma că ele se constituie
ca un punct de plecare în definirea celor profesionale. Cinstea, corectitudinea, altruismul,
independenţa, creativitatea se dezvoltă ca şi repere sociale regăsite în activitatea profesională de
mai târziu. Ele reprezintă un etalon, o componentă importantă în dezvoltarea personalităţii
adultului.În proiectarea viitoarei cariere, tabloul valorilor personale completează alături de
aptitudini, cunoştinţe,capacităţi individuale imaginea profesiei posibil alese.Luarea în
considerare a acestora poate reprezenta cel mai important factor determinant în satisfacţia
profesională.Astfel,valorile intrinseci,legate de sarcinile pe care o anumită ocupaţie le presupune,
precum şi cele extrinseci, legate de beneficiile locului de muncă permit suficiente alegeri
profesionale. În afara intereselor, aptitudinilor este important să cunoaştem care sunt motivele
pentru care un adolescent optează pentru o anumită profesie. Adolescenţii aflaţi în perioada
căutărilor, tatonează, explorează, se informează, caută modele, repere sociale, aleg, decid
pregătindu-se astfel pentru propriul viitor. Momentul deciziei se pliază atât pe autocunoaştere cît
şi pe cunoaşterea valorilor profesionale.