Sunteți pe pagina 1din 10

UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” – SIBIU

FACULTATEA DE DREPT
SPECIALIZAREA: DREPT
CENTRUL TUTORIAL MIERCUREA CIUC

TEMĂ LA DISCIPLINA:
Dreptul Concureței comerciale

Titlul temei:
Concurența neloială

Profesor de disciplină:
UNIV. DR. TARSIA ANDREEA CORINA

Student:
Bădilă George
Anul: 4

Anul universitar 2019-2020


Semestrul II
1
INTRODUCERE

Prin concurenţă, se înţelege o confruntare între tendinţe adverse, care converg spre acelaşi scop.
Prin concurenţă, în sens juridic înţelegem confruntarea dintre agenţii economici cu activităţi similare
sau asemănătoare, exercitate în domeniile deschise pieţei pentru câştigarea şi conservarea clientelei, în
scopul rentabilizării propriei întreprinderi1.
Concurenţa îndeplineşte câteva funcţii definitorii:
-facilitează ajustarea automată a cererii şi ofertei în toate domeniile vieţii economice;
-împiedică fixarea preţurilor printr-o politică de monopol exercitatăde anumiţi agenţi economici;
-stimulează invenţiile şi inovaţiile, crearea de produse ori servicii noi de o calitate tot mai bună;
-asigură o alocare raţională a resurselor în funcţie de diferitele utilităţi solicitate pe piaţă;
-stabileşte o repartizare a beneficiilor proporţională cu contribuţia efectivă a agenţilor economici în
activitatea de producere a unor bunuri şi de prestare a unor servicii şi de distribuţie a acestora.

CUPRINS

Prin concurenţă neloială trebuie să înţelegem săvârşirea în domeniile deschise competiţiei


economice, a unor fapte contrare legii sau uzanţelor cinstite ale activităţii comerciale, în scopul captării
clientelei unor rivali de pe piaţa relevantă, producându-se astfel prejudicii materiale şi/sau morale,
prezente sau eventuale2.
Concurenţa neloială nu trebuie confundată cu activităţile pe care le poate desfăşura titularul unui
drept de proprietate industrială, cu practicile monopoliste, sau cu anumite măsuri ce se iau pentru
protecţia consumatorului.
Potrivit art. 2 din Legea nr. 11/1991, privind combaterea concurenţei neloiale 3, constituie
concurenţă neloială orice act sau fapt contrar uzanţelor cinstite în activitatea industrială şi de
comercializare a produselor, de execuţie a lucrărilor, precum şi de efectuare a prestărilor de servicii.
În practica judiciară uneori se face confuzie între concurenţa onestă şi cea neloială. Pentru a-şi
acapara clientela un comerciant are dreptul să uzeze de toate practicile oneste pentru a obţine acest
lucru, inclusiv practicarea unor preţuri mai mici decât un alt agent comercial concurent cu acelaşi profil
de activitate.
Potrivit art. 2 alin 2 din Legea nr. 11/1991, privind combaterea concurentei neloiale, sunt
interzise practicile de concurenţă neloială, după cum urmează:
a) denigrarea unui competitor sau a produselor/serviciilor sale, realizată prin comunicarea ori
răspândirea de către o întreprindere sau reprezentantul/angajatul său de informaţii care nu corespund
realităţii despre activitatea unui concurent sau despre produsele acestuia, de natură să îi lezeze
interesele;
b) deturnarea clientelei unei întreprinderi de către un fost sau actual salariat/reprezentant al său
ori de către orice altă persoană prin folosirea unor secrete comerciale, pentru care respectiva

1
O. Căpăţână, Dreptul Concurenţei Comerciale (concurenţa onestă), Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1992, pag. 86
2
C. Voicu, Al. Boroi, Fl. Sandu, I. Molnar, M Gorunescu, S. Corlăţeanu, Dreptul penal al afacerilor, Ediţia 3, Ed.
C.H.Beck, Bucureşti, 2006. pag. 445
3
Publicată în Monitorul Oficial nr. 24 din 30 ianuarie 1991, modificată şi completată de Legea nr. 21/1996 şi Legea nr.
298/2001
2
întreprindere a luat măsuri rezonabile de asigurare a protecţiei acestora şi a căror dezvăluire poate
dăuna intereselor acelei întreprinderi;
c) orice alte practici comerciale care contravin uzanţelor cinstite şi principiului general al bunei-
credinţe şi care produc sau pot produce pagube oricăror participanţi la piaţă.
Caracteristicile concurenţei neloiale derivă din faptul că utilizează mijloace şi acţiuni contrare
(opuse) uzanţelor (comerciale) legale.
Principalele acţiuni care pot distorsiona concurenţa sunt:
a) subvenţionarea de către stat a unor domenii de activitate economică ineficiente;
b) stabilirea preţurilor prin înţelegeri între producători (furnizori) şi cumpărători (beneficiari);
c) crearea de organizaţii care împart piaţa între participanţi astfel încât să nu se concureze unii pe
alţii;
d) abuzul de poziţie dominantă, determinantă sau exclusivă deţinută de un comerciant pe piaţă
(indiferent dacă este vânzător sau cumpărător);
e) realizarea de fuziuni care prin natura lor, limitează sau distorsonează concurenţa;
f) recurgerea la mijloace ilicite pentru a obţine avantaje în relaţiile de piaţă în calitatea de
cumpărător sau vânzător.

RASPUNDEREA PENTRU CONCURENTA NELOAIALA

Condiţiile răspunderii pentru concurenţa neloială

1. Fapta ilicită
Pentru a fi angajată răspunderea este necesară dovedirea faptului de concurenţă neloială, constând
într-o încălcare a obligaţiei de onestitate în competiţia economică.
Nu există o obligaţie generală de a nu produce prejudicii celorlalţi agenţi economici, fiecare agent
economic fiind liber să încerce să câştige clientela comercianţilor concurenţi.
2. Vinovăţia
Forma vinovăţiei este indiferentă, însă trebuie probată existenţa acesteia.
Art. 1 şi 2 din Legea nr. 11/1991 consacră principiul sancţionării generice a actelor de concurenţă
neloială, fiind contrare bunei-credinţe şi uzanţelor cinstite în activitatea comercială.
Art. 4 şi 5 din Legea nr. 11/1991 instituie o răspundere suplimentară, contravenţională sau,
respectiv, penală, pentru anumite acte de concurenţă neloială enumerate în dispoziţiile legale arătate.
3. Prejudiciul
Prejudiciul, rezultat din săvârşirea actelor de concurenţă neloială, poate consta în:
- deturnarea clientelei: constă în pierderea clientelei suferite de comerciantul lezat prin săvârşirea
actelor de concurenţă neloială. Modalităţile de deturnare a clientelei sunt prevăzute de art. 4 lit. g şi h,
dar pot fi şi consecinţa altor acte de concurenţă neloială, precum şi a contravenţiilor şi infracţiunilor
prevăzute de art. 4 şi 5 din lege.
- uzurparea unei valori economice: a notorietăţii întreprinderii lezate, notorietate câştigată prin
muncă şi investiţii considerabile.
Prejudiciul poate fi material (rezultând din evaluarea urmărilor patrimoniale ale unui act de
concurenţă neloială) sau moral (constând în afectarea imaginii unei întreprinderi).

3
Prejudiciul este actual în cazul în care s-a produs deja; prejudiciul este cert în cazul în care
existenţa sa este sigură.
Prejudiciul virtualsaupotenţial există în germene în actul incriminat, existând condiţiile producerii
sale. Prejudiciul eventual este o simplă expectativă.
Prejudiciul cert, actual, precum şi cel virtual pot fi evaluate, fiind admisibilă acţiunea pentru
repararea lor.
Repararea prejudiciului presupune obligarea la încetarea faptei ilicite, publicarea hotărârii în presă,
acordarea de daune interese.
Pentru stabilirea cuantumului daunelor interese se ţine seama de anumite criterii (avantajele pe
care le are comerciantul prin săvârşirea actului de concurenţă neloială, mărimea beneficiilor astfel
realizate) care derogă de la principiul acoperirii daunelor în funcţie de întinderea acestora, răspunderea
pentru concurenţă neloială îndeplinind astfel şi o funcţie punitivă.
De asemenea, răspunderea pentru concurenţă neloială îndeplineşte şi o funcţie preventivă, normele
sale fiind aplicabile şi în cazul în care nu s-a produs un prejudiciu, în scopul evitării producerii unui
prejudiciu viitor.
4. Raportul de cauzalitate
Este necesar a se proba că prejudiciul material sau moral a fost cauzat prin săvârşirea actelor de
concurenţă neloială de către agentul economic respectiv.
5. Raportul de concurenţă
Legea nr. 11/1991: art. 2: constituie concurenţă neloială orice act sau fapt contrar uzanţelor
cinstite în activitatea industrială şi de comercializare a produselor, de execuţie a lucrărilor, precum şi
de efectuare a prestărilor de servicii.
Dispoziţia legală nu prevede ca actul respectiv să fie de concurenţă, incluzând astfel în sfera
actelor sancţionabile şi pe cele săvârşite în absenţa unui raport de concurenţă între cel care a săvârşit
actul şi comerciantul lezat.
S-a considerat astfel că se impune o interpretare extensivă a prevederilor legale, întrucât, şi în
cazul în care autorul actului neloial nu se află în concurenţă nemijlocită cu cel ale cărui valori sunt
uzurpate, faptul uzurpării îi asigură un avantaj nemeritat în raporturile cu concurenţii săi direcţi, lezând
în acelaşi timp interesele consumatorilor.

Răspunderea civila.

Potrivit art. 3 din Legea nr. 11/1991 faptele de concurenţă neloială atrag răspunderea civilă în
condiţiile acestei legi. Comerciantul care săvârşeşte un act de concurenţă neloială va fi obligat să
înceteze sau să înlăture actul şi după caz să plătească despăgubiri pentru daunele pricinuite. În măsura
în care actele sau faptele de concurenţă neloială constituie contravenţii sau infracţiuni şi au cauzat
daune patrimoniale sau morale, cel prejudiciat este în drept să se adreseze instanţei competente cu
acţiune în răspundere civilă delictuală. Când fapta a fost săvârşită de un salariat în exercitarea
atribuţiilor de serviciu, comerciantul răspunde solidar cu salariatul, cu excepţia situaţiei în care
dovedeşte că potrivit uzanţelor nu putea împiedica fapta.
Soluţionarea acţiunilor civile în materia concurenţei neloiale este de competenţa tribunalului
locului săvârşirii faptei sau în a cărei rază teritorială se află sediul pârâtului sau inculpatului; în lipsa
unui sediu este competent tribunalul de la domiciliul pârâtului sau inculpatului.
4
Dreptul la acţiune civilă se prescrie în termen de 1 an de la data la care păgubitul a cunoscut sau
ar fi trebuit să cunoască dauna şi pe cel care a cauzat-o, dar nu mai târziu de 3 ani de la săvârşirea
faptei.

Răspunderea contravenţională.

Conform art. 4 din Legea nr. 11/1991 următoarele fapte constituie contravenţii, dacă nu sunt
săvârşite în astfel de condiţii încât sa fie considerate, potrivit legii penale, infracţiuni:

a) *oferirea serviciilor de către salariatul exclusiv al unui comerciant unui concurent ori acceptarea
unei asemenea oferte;
b) *divulgarea, achiziţionarea sau folosirea unui secret comercial de către un comerciant sau un
salariat al acestuia, fără consimţământul deţinătorului legitim al respectivului secret comercial şi intr-
un mod contrar uzanţelor comerciale cinstite;
c) *încheierea de contracte prin care un comerciant asigură predarea unei mărfi sau executarea unor
prestaţii în mod avantajos, cu condiţia aducerii de către client a altor cumpărători cu care comerciantul
ar urma să încheie contracte asemănătoare;
d) *comunicarea sau răspândirea în public de către un comerciant de afirmaţii asupra întreprinderii
sale sau activităţii acesteia, menite să inducă în eroare şi să îi creeze o situaţie de favoare în dauna unor
concurenţi;
e) *comunicarea, chiar făcută confidenţial, sau răspândirea de către un comerciant de afirmaţii
mincinoase asupra unui concurent sau asupra mărfurilor/serviciilor sale, afirmaţii de natură să dăuneze
bunului mers al întreprinderii concurente;
f) *oferirea, promiterea sau acordarea - mijlocit sau nemijlocit - de daruri ori alte avantaje salariatului
unui comerciant sau reprezentanţilor acestuia, pentru ca prin purtare neloială să poată afla procedeele
sale industriale, pentru a cunoaşte sau a folosi clientela sa ori pentru a obţine alt folos pentru sine ori
pentru alta persoana în dauna unui concurent;
g) *deturnarea clientelei unui comerciant prin folosirea legăturilor stabilite cu această clientelă în
cadrul funcţiei deţinute anterior la acel comerciant;
h) *concedierea sau atragerea unor salariaţi ai unui comerciant în scopul înfiinţării unei societăţi
concurente care să capteze clienţii acelui comerciant sau angajarea salariaţilor unui comerciant în
scopul dezorganizării activităţii sale.
Sancţiunea poate fi aplicată şi persoanelor juridice. Contravenţiile se constată, la sesizarea părţii
vătămate, a camerelor de comerţ şi industrie sau din oficiu, de către personalul de control împuternicit
in acest scop de Oficiul Concurentei, care aplică şi amenda.
În cazurile de concurenţă neloială ce afectează în mod semnificativ funcţionarea concurenţei pe
piaţa relevantă afectată, Oficiul Concurenţei va sesiza Consiliul Concurenţei pentru soluţionarea
cazului în conformitate cu dispoziţiile Legii concurenţei nr. 21/1996.
Oficiul Concurenţei va transmite camerelor de comerţ şi industrie teritoriale actele de decizie
adoptate pentru cazurile de concurenţă neloială care constituie contravenţie, conform prevederilor
prezentei legi.

5
Prevederile privind sancţionarea contravenţiilor se completează cu dispoziţiile O. G. Nr. 2/2001
(modificată şi completată) privind regimul juridic al contravenţiilor. Termenul de prescripţie este de 3
ani.
Autorităţi specializate în prevenirea şi combaterea faptelor şi actelor care încalcă regimul
concurenţei. Pentru controlul desfăşurării activităţilor comerciale în spiritul concurenţei în ţara noastră
au fost înfiinţate autorităţi specializate din care cele mai reprezentative sunt: Consiliul Concurenţei şi
Oficiul Concurenţei; Camera de industrie şi comerţ a României şi a municipiului Bucureşti şi camerele
de industrie şi comerţ judeţene; Oficiul registrului comerţului organizat în fiecare judeţ şi în municipiul
Bucureşti; Garda financiară etc.

Infracţiunea de concurenţă neloială prevăzută în art. 5 din Legea nr. 11/1991

Aşa cum s-a apreciat în literatura de specialitate Legea nr. 11/1991 depăşeşte concepţia
politică şi juridică care a stat la elaborarea art. 301 C. pen. – concurenţa neloială, întrucât obiectul
ocrotirii penale în cazul infracţiunii prevăzute în art. 5 al Legii nr. 11/1991 îl constituie relaţiile sociale
stabilite între comercianţi pe piaţa liberă, în spiritul art. 1 al acestei legi. Astfel se consideră că odată cu
apariţia Legii nr. 11/1991, dispoziţiile art. 301 C. pen. au fost abrogate implicit.

Conţinutul legal.

*folosirea unei firme, invenţii, mărci, indicaţii geografice, unui desen sau model industrial, unor
topografii ale unui circuit integrat, unei embleme sau unui ambalaj de natură să producă confuzie cu
cele folosite legitim de alt comerciant;
b)-*punerea în circulaţie de mărfuri contrafăcute şi/sau pirat, a căror comercializare aduce atingere
titularului mărcii şi induce în eroare consumatorul asupra calităţii produsului/serviciului;
c) *folosirea în scop comercial a rezultatelor unor experimentări a căror obţinere a necesitat un efort
considerabil sau a altor informaţii secrete în legătură cu acestea, transmise autorităţilor competente în
scopul obţinerii autorizaţiilor de comercializare a produselor farmaceutice sau a produselor chimice
destinate agriculturii, care conţin compuşi chimici noi;
d *divulgarea unor informaţii prevăzute la lit. c), cu excepţia situaţiilor în care dezvăluirea acestor
informaţii este necesară pentru protecţia publicului sau cu excepţia cazului în care s-au luat măsuri
pentru a se asigura că informaţiile sunt protejate contra exploatării neloiale în comerţ, dacă aceste
informaţii provin de la autorităţile competente;
e**divulgarea, achiziţionarea sau utilizarea secretului comercial de către terţi, fără consimţământul
deţinătorului său legitim, ca rezultat al unei acţiuni de spionaj comercial sau industrial;
f *divulgarea sau folosirea secretelor comerciale de către persoane aparţinând autoritatilor publice,
precum şi de către persoane împuternicite de deţinătorii legitimi ai acestor secrete pentru a-i reprezenta
în faţa autorităţilor publice;

Conform art. 8 acţiunea penală în cazurile prevăzute la art. 5 se pune în mişcare la plângerea părţii
vătămate ori la sesizarea camerei de comerţ şi industrie teritoriale sau a altei organizaţii profesionale
ori la sesizarea persoanelor împuternicite de Oficiul Concurenţei.

6
Obiectul infracţiunii

Obiectul juridiceste reprezentat de relatiile sociale referitoare la desfasurarea corecta a raporturilor


comerciale si la apararea intereselor producatorilor si consumatorilor impotriva faptelor de concurenta
neloiala.
Obiectul materialeste format din produsele care poarta denumirea de origine ori indicatii de
provenienta false, produse care sunt puse in circulatie.

Subiecţii infracţiunii

Subiectul activ al infracţiunii poate fi orice comerciant,care poate fi atat o persoana fizica cat si o
persoana juridica. In cazul în care comerciantul este o persoană juridică şi săvârşeşte fapte de
concurenţă neloială, răspunderea penală revine persoanelor fizice care au fost direct sau indirect
implicate în săvârşirea faptelor. Răspunderea contravenţională şi civilă poate fi însă asumată şi în
numele persoanei juridice. Nu are nici o relevanţă împrejurarea că fapta este săvârşită de un cetăţean
român, un cetăţean străin sau de o persoană fără cetăţenie. Subiectul activ mai poate fi o persoană
aparţinând autorităţilor publice, precum şi o persoană împuternicită de deţinătorii legitimi ai secretelor
comerciale pentru a-i reprezenta în faţa autorităţilor publice.
Participaţia este posibilă sub toate formele sale, pentru instigator sau complice neistituindu-se
vreo cerinţă specială.

Subiectul pasiv principal este comerciantul, indiferent de forma juridică sub care îşi desfăşoară
activitatea (tipul de societate comercială sau regie autonomă) şi indiferent de natura capitalului (de stat,
privat sau mixt), care a fost prejudiciat în interesele sale prin actul sau fapta de concurenţă neloială.
Subiect pasiv secundar poate fi beneficiarul produsului sau serviciului în raport de care s-a comis fapta
de concurenţă neloială. Subiectul pasiv principal cât şi secundar poate fi o persoană juridică sau fizică,
naţională sau din altă ţară care a ratificat Convenţia Uniunii de la Paris pentru protecţia proprietăţii
industriale.

Conţinutul constitutiv

Latura obiectivă:

Elementul materialal laturi obiective presupune savarsirea uneia dintre urmatoarele actiuni
alternative: fabricarea, punerea in circulatie a produselor care poarta denumiri de origine ori indicatii de
provenienta false;aplicarea pe produsele puse in circulatie de mentiuni false privind brevetele de
invitatii sau folosirea fara drept a unor nume comerciale sau a denumirilor organizatiilor de comert ori
industriale.
*Fabricarea inseamna confectionarea produselor.
*Punerea in circulatie a produselor presupune introducerea acestora in circuitul economic.
7
*Aplicarea pe produsele puse in circulatie de mentiuni false privind brevetele de inventii presupune
punerea pe produse sau pe ambalajele acestora a unor mentiuni necorespunzatoare realitatii cu privire
la brevetele de inventii in baza carora se pretinde ca au fost fabricate sau puse in circulatie.
*Folosirea unor nume comerciale sau a denumirilor organizatiilor de comert sau industriale
presupune intrebuintarea, fara drept, a unor astfel de nume sau denumiri, cerinta care rezulta din
denumirea infractiuni – concurenta neloiala,cat si din caracterizarea facuta de legiuitor celorlalte doua
actiuni incriminate care, impreuna cu actiunea de folosire, constituie modalitatile alternative de
realizare a infractiuni.

Urmarea imediatăconstă în confuzia care se creează cu privire la provnienţa produsului şi tulburarea


încrederii în cinstea şi corectitudinea comercianţilor. Implicit concurenţa neloială cauzează daune
materiale şi morale agentului economic al cărui produs s-a încercat să se imite prin utilizarea
mijloacelor prevăzute în art. 5 din Legea nr.11/1991. Indirect se produc pagube şi în patrimoniul
cumpărătorilor care sunt înşelaţi.
Legătura de cauzalitateîntre elementul material şi urmarea imediată rezultă din materialitatea faptei .
Latura subiectivă. Din punct de vedere subiectiv concurenţa neloială se săvârşeşte cu intenţie directă
calificată prin scop. Scopul este inducerea în eroare a celorlalţi comercianţi şi a beneficiarilor. Prin
această inducere în eroare făptuitorul urmăreşte să-şi lărgească cercul clientelei, deşi produsele sunt
inferioare calitativ faţă de cele pe care le imită.
Există şi opinia că intenţia poate fi indirectă. Indiferent dacă intenţia este directă sau indirectă, este
necesar să se facă dovada relei-credinţe a comerciantului pârât.

Forme, modalităţi, sancţiuni, aspecte procesuale.

Concurenţa neloială poate parcurge etapa actelor pregătitoare şi a tentativei până a se ajunge la
consumare. Legiuitorul incriminează însă numai forma consumată. Actele pregătitoare şi tentativa pot
atrage răspunderea penală pentru complicitate dacă sunt comise de o altă persoană decât autorul.
Deseori activitatea infracţională de concurenţă neloială se înfăţişează sub o formă continuată.
Pedeapsa principală este închisoarea de la o lună la 2 ani sau amenda. Instanţa de judecată poate
dispune publicarea hotărârii în presă pe cheltuiala făptuitorului. Alături de pedeapsă instanţa poate
dispune şi confiscarea specială. Mărfurile supuse confiscării pot fi vândute dacă instanţa decide astfel,
dar numai după distrugerea falselor menţiuni. Veniturile obţinute în urma vânzării vor fi folosite în
primul rând pentru despăgubirile datorate persoanelor prejudiciate.
Acţiunea penală în cazurile prevăzute la art. 5 se pune în mişcare la plângerea părţii vătămate ori
la sesizarea camerei de comerţ şi industrie teritoriale sau altei organizaţii profesionale ori la sesizarea
persoanelor împuternicite de Oficiul Concurenţei.
Competenţa de judecată a cauzelor penale privind infracţiunea prevăzută de art. 5 din Legea
nr.11/1991 îi revine, potrivit prevederilor art.7alin. 1, tribunalului locului săvârşirii faptei sau în a cărui
rază teritorială se găseşte sediul inculpatului, în lipsa unui sediu competenţa va reveni tribunalului de la
domiciliul inculpatului.
Hotărârea judecătorească care reţine în sarcina celui trimis în judecată săvârşirea infracţiunii de
concurenţă neloială, în afară de individualizarea pedepsei, va proceda la :
- obligarea comerciantului de a înceta sau de a înlătura actele de
concurenţă neloială;
8
- obligarea la plata de despăgubiri, pentru daunele materiale şi morale
produse datorită săvârşirii infracţiunii.
În acelaşi timp, o dată cu condamnarea penală şi obligarea la încetarea faptelor materiale ilicite
de concurenţă neloială, cât şi la repararea daunei, instanţa poate obliga şi la publicarea hotărârii penale
definitive, pe cheltuiala făptuitorului condamnat.

Aspecte practice in legislatia si jurisprudenta unionala

Reclamanta S.C. "C.P.G." - S.R.L. a chemat în judecată pe pârâţii S.C. "U. E. S." - S.R.L. şi C.
D. R. A., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună:
* obligarea pârâţilor la încetarea următoarelor acte (fapte) de concurenţă neloială săvârşite în dauna
sa: comunicarea şi răspândirea de informaţii mincinoase, deturnarea clientelei sale în condiţiile art. 4
lit. i din Legea nr. 11/1991, întrebuinţarea de mijloace publicitare, liste de preţuri, contracte, statute de
distribuţie sau alte desemnări speciale de natură a produce confuzie cu cele folosite de ea;
* obligarea în solidar a pârâţilor la plata sumei de 100 Iei ca despăgubire simbolică pentru daunele
morale suferite ca urmare a activităţii lor ilicite (în temeiul art. 8 din Legea nr. 11/1991, art. 998 şi art.
1000 alin. 3 Cod civil);
*publicarea hotărârii în presă, pe cheltuiala pârâţilor (în temeiul art. 11 din Legea nr. 11/1991-
*obligarea în solidar a pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că este editoarea unui magazin informativ şi publicitar cu o
largă răspândire în Bucureşti, că pârâtul C. D. R. A. a fost angajatul său, având funcţia de redactor şef
şi director general, şi că prin contractul de muncă se obligă să nu efectueze pe durata contractului şi doi
ani după încetarea acestuia, activităţi de consulting sau comerţ în favoarea unei societăţi comerciale
concurente. Timp de doi ani de la terminarea contractului îi era interzis să contacteze clienţi sau
parteneri ai societăţii "C.P.G." - S.R.L.
Reclamanta a mai arătat că, în septembrie 1995, pârâtul a plecat din unitate, a organizat editarea
unei reviste concurente, că în calitatea sa a acordat transferul, fără a avea încuviinţare, altor salariaţi
importanţi către S.C. "U.E.S." - S.R.L. (editoarea revistei W. B.), iar în perioada septembrie -noiembrie
1995, clienţii săi tradiţionali au fost contactaţi de către pârâtul C. D. R. A., susţinând că revista S.C.
"G.P.G." - S.R.L. nu va mai apărea.De asemenea, reclamanta a mai arătat că pârâţii au săvârşit
împreună fapte ilicite extrem de grave, fapte care i-au produs numeroase prejudicii materiale şi morale,
şi anume:
- au comis fraude în dauna sa, prin deturnarea clientelei;
- au răspândit informaţii denigratoare şi mincinoase asupra capacităţii sale economice, comerciale şi a
situaţiei generale a S.C. "C.P.G." - S.R.L.;
- au dezorganizat activitatea sa, prin oferirea, promiterea sau acordarea de daruri sau alte avantaje
salariaţilor săi;
- au utilizat mijloace publicitare şi oferte de colaborare identice cu cele utilizate de ea, fapt de natură a
produce confuzie.
Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul constată că acţiunea formulată de reclamantă
este nefondată, pentru următoarele considerente:
- din probele administrate în cauză nu a rezultat că pârâţii ar fi săvârşit acte (fapte) de concurenţă
neloială în dauna reclamantei, constând în comunicarea şi răspândirea de informaţii mincinoase cu
privire la societatea reclamantă şi deturnarea clienţilor săi tradiţionali (în condiţiile art. 4 lit. i din Legea
9
nr. 11/1991), neputând fi luate în considerare cele două declaraţii scrise de numitele B. M. şi L. B.,
acestea declaraţii fiind probe extrajudiciare;
- mai mult, chiar reclamanta a afirmat, în răspunsul dat la interogatoriul propus de pârâtă, că unii dintre
clienţii săi tradiţionali au reclame şi în alte publicaţii cu profil similar, deci nu numai în revista editată
de societatea pârâtă;
- reclamanta nu a produs dovezi în sensul că pârâţii ar fi întrebuinţat mijloace publicitare, liste de
preţuri, contracte, statute de distribuţie sau alte desemnări speciale cu intenţia de a crea confuzie;
- de altfel, din probele administrate în cauză rezultă, fără echivoc, că ambele reviste se adresează
aceloraşi clienţi de publicitate (hoteluri, restaurante, cazinouri, magazine, agenţii de închiriat maşini,
etc., din Bucureşti), şi că datorită specificului comun, între acestea există unele asemănări;
- reclamanta nu a dovedit că pârâţii au dezorganizat activitatea sa prin oferirea, promiterea sau
acordarea de daruri sau alte avantaje salariaţilor săi, această acuzaţie rămânând în stadiul de simplă
afirmaţie;
- nu s-a făcut dovada existenţei pretinsului prejudiciu în sumă de 35.000.000 lei şi a legăturii de
cauzalitate între acest prejudiciu şi "faptele ilicite" săvârşite de pârâţi, şi nici a prejudiciului moral
suferit;
Cât priveşte încălcarea de către pârâtul C. D. R. A. a clauzei inserate la pct. VII lit. b., alin. 2
din contractul individual de muncă încheiat cu reclamanta, se apreciază, faţă de dispoziţiile Constituţiei
României, referitoare la dreptul la muncă (art. 38, alin. 1), şi dispoziţiile art. 18 din Codul muncii, că o
asemenea clauză este lovită de nulitate absolută, neputând produce efecte juridice.Faţă de
considerentele expuse, tribunalul urmează să respingă acţiunea ca nefondată.

BIBLIOGRAFIE :
 Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale,
 Legea nr. 21/1996 legea concurentei,
 Regulamentul (CE) NR. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în
aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat,
 Regulamentul (CE) NR. 802/2004 al Comisiei din 21 aprilie 2004 de punere în aplicare a
Regulamentului (CE) nr. 139/2004 al Consiliului privind controlul concentrărilor economice între
întreprinderi.

10