Sunteți pe pagina 1din 25

ANUL AMG I – MODUL 11

SEMIOLOGIE – CURS 3

Examen obiectiv 1
Tehnici de examinare

DR. AURA CRETU


III. Examenul obiectiv la
internare:
Se face examenul obiectiv –
initial general, apoi pe aparate
si sisteme. (FO are rubrici
adecvate sistematizarii)
Se incepe cu examenul
obiectiv general cere contine:
ETAPA I:
a) functiile vitale (starea ETAPA II:
constienta, puls, frecventa examenul obiectiv pe sisteme si
respiratorie), temperatura, aparate
tensiune arteriala.
b) Inaltimea si greutatea
c) Starea generala
ETAPA I: a)
-TEMPERATURA se masoara cu termometrul:
oral, axilar, auricular, rectal. Variaza intre 35,8-
37,3 grade Celsius.
Tipuri de termometre:
-clasice, cu mercur, ieftine, necesita minim de
experienta. Există riscul contaminării cu mercur în
cazul spargerii;
-digitale au avantajul de a oferi o măsurare rapidă
şi o acurateţe mai bună faţă de cele cu mercur.
Pot avea şi cap flexibil.
- timpanice (tot digitale) oferă o măsurare rapidă
(cîteva secunde). Se recomandă utilizarea acestor
tipuri de termometre după împlinirea vîrstei de 3
luni.
Cum efectuam
termometrizarea?

Asa nu --→
Cum selectam unde termometrizam?
-rectal la sugari şi copii mici, însă greu de
suportat de copilul mai mare.
Termometrizarea durează 2 minute, oferind
valoarea cea mai corectă.
-axilar termometrizarea durează 5-6
minute, fiind folosite la copilul mare si
adult. Se plasează la nivelul subrațului.
Temperatura axială este de obicei cu un
grad mai mică decît temperatura reală a
organismului.
-oral, termometrizarea ţinînd 2-3 minute -
pentru cei mai mici există termometru
suzetă
-intraauricular – termometru special destul
de scump. Se poziţionează în interiorul
urechii. Măsoară temperatura in 3-5
secunde. Necesită îndemanare în
menţinerea nemişcată a copilului.
Fahrenheit/Celsius/Reamur/Kelvin.
Temperatura:
35,8-37,3 °C – normala
37,5-38 °C – subfebrilitate
38-40 °C - febra
40-42 °C – hiperpirexia
Peste 42 °C se produce
decesul.

Temperatura se masoara
dimineata si seara si se
consemneaza in foaia de
temperatura din FO!
PULSUL se palpeaza de electie la
artera radiala, cu 2 degete, timp
de 1 minut.

Caracteristici:
regulat/neregulat=
ritmic/aritmic; puternic/slab.
Normal: 60-80/min, ritm
regulat.

Peste 80/min – tahicardie


Sub 60/min – bradicardie.

Alte variante de luare a pulsului:


la carotida, la femurala, la
poplitee, la pedioasa.
TOTDEAUNA LA ARTERE!
LA VENE NU SE SIMTE!
RESPIRATIA se urmareste prin
inspectia sau palparea
toracelui.

Se consemneaza frecventa
respiratorie, ritmul si
amplitudinea.

Frecventa respiratorie normala


adult este de 16-18/min.
Ea are rubrica proprie in foaia
de temperatura.

Frecventa crescuta respiratorie


= tahipnee.
Frecventa scazuta = bradipnee. Plasam mana cu fata palmara pe
torace si numaram inspiratiile timp de
Respiratii de tip particular: un minut: ritmul, aplitudinea.
Kussmaul, Cheyene-Stockes
TENSIUNE ARTERIALA
Se masoara clasic cu ajutorul
tensiometrului si a
stetoscopului (se poate
masura si doar cu
tensiometrul, dar necesita
multa experienta).
Tipuri de tensiometre:
- Cu mercur
- Cu manometru
Ce masuram?
- Digitale (care pot fi pentru -tensiune arteriala sistolica (maxima)
brat sau pentru -tensiunea arteriala diastolica (minima)
incheietura maini) Se consemneaza in FO TA = 95-140/60-90
CE ALEGEM? mm Hg.
Tensiometrele clasice, cu
mercur:
Dezavantaje: dimensiuni
mari, grele, pot fi scapate pe
jos, dar o singura data…☺,
sunt scumpe.
Avantaje: nu necesita
recalibrare! Sunt foarte
precise si, in conditii de
exploatare normala (ferite de
socuri puternice) pot fi
folosite si peste 40 de ani.
Tensiometrul clasic cu
manometru:
Avantaje: pret modic,
precizie acceptabila.
Dezavantaje:
necesitatea calibrarii la
1-2 ani; fata de cele
digitale, necesita minim
de cunostinte medicale.
Tensiometrul digital:
Avantaje: pret redus; (sau
aproape). Usor de folosit, chiar
de neprofesionisti. Pretul creste
daca vrem unul “inteligent”
care inregistreaza ultimele “x”
tensiuni masurate (poate fi
suplinit prin notarea pe hartie a
tensiunii.
Dezavantaje: Se decalibreaza
usor si major…..
Important: cel de incheietura
mainii da erori majore! Daca nu
exista contraindicatii majore,
folosim unul de brat.
Tensiometrul digital:
Inaltimea si greutatea:
Inaltimea se masoara cu
taliometrul. Se exprima in m. si
se noteaza in F.O.
Greutatea se exprima in
kilograme si se masoara cu
cantarul.
Corelarea celor doua = IMC
(indicele de masa corporala).
[normal IMC = 20-25].

3 minute = calculati-l!
Starea generala:
Poate fi:

Buna (de ce s-o mai fi internat?)

Alterata

Grava.
Elemente caracteristice:
• scor Glasgow
• Saturatie O2
• Glicemia
• Functii vitale
In etapa a 2-a a
examenului
obiectiv se trece
la examinarea pe
sisteme si
aparate!
TEHNICI DE EXAMINARE

INSPECTIA – toate aparatele si sistemele


PALPAREA – toate aparatele si sistemele
PERCUTIA – respirator, circulator, digestiv, renal
ASCULTATIA – respirator, circulator, digestiv
SPECIALE pentru sistemul neurologic
Inspectia = se foloseste de simtul vazului al examinatorului
- Modificari de forma, culoare, elemente particular, etc.

Palparea = cu o mana sau cu ambele maini


- forma, consistenta, mobilitate, numar, etc.
Percutia = ciocanirea suprafetei
corpului pentru ca din sunetul
obtinut sa determinam starea
fizica a locului percutat.
Tehnica dateaza din 1761 (dr.
Auenbrugger, Viena).
Tehnica percutiei digito-digitale:
degetul mijlociu al mainii stg se
aplica pe teritoriul de percutat, iar
cu degetul mijlociu al mainii dr,
semi-flectat, se loveste
perpendicular pe falanga distala;
mana se misca exclusiv din
articulatia radio-carpiana.
Ofera in mare aceleasi informatii ca
ecografia – ex: proiectia cutanata a
unor organe!
Sunete obtinute: matitate,
submatitate, sonoritate, timpanism,
hipersonoritate .
In 1816, medicul francez Rene
Theophile Hyacinthe Laennec
examina o tanara care acuza
dureri în piept si despre care
medicul banuia ca ar suferi de
o boala de inima. Cu toate
acestea, Laennec habar nu
avea cum sa o consulte.

Un mod cunoscut de analizare


a sunetelor cardiace era
ascultarea prin lipirea urechii Laennec era familiarizat cu
de spatele sau pieptului
pacientului. O alta optiune o ambele metode, doar ca niciuna
reprezenta o usoara bataie cu nu îi era de folos în cazul de fata.
degetele pe pieptul sau spatele Pacienta, pe langa faptul ca era
pacientului, o metoda supraponderala, avea si sanii
dezvoltata de un medic mari, motiv pentru Laennec s-a
austriac. simtit pus în încurcatura.
„Percutia si plasarea mainii s-au dovedit a
nu fi de folos în prezenta unei cantitati mari
de grasime”, a notat Laennec. Cat despre
ascultarea direct cu urechea, lui Laennec i
s-a parut inadmisibil, avand în vedere ca el
era un burlac catolic. Mai tarziu el a notat,
tot pe aceasta tema ca „ascultarea directa
era incomoda atat pentru doctor, cat si
pentru pacient. In plus, marimea sanilor
putea reprezenta un obstacol fizic”.

Dupa cateva minute jenante, Laennec si-a


amintit un aspect simplu al acusticii:
transmisia sunetului prin anumite corpuri
solide. Astfel el a luat o coala de hartie, a
rulat-o si a pus un capat pe pieptul femeii,
în timp ce la celalalt capat asculta el. „Am
fost surprins si entuziasmat pentru ca îi
puteam auzi bataile inimii mult mai clar
decat atunci cand mi-am lipit urechea de
piept”, a mai notat el.
De-a lungul a cativa ani,
Laennec si-a perfectionat
instrumentul de consult. Un
tub de lemn, mai ales de pin,
s-a dovedit a fi mult mai bun
decat sulul de hartie.
Alegerea unui nume pentru
noua unealta s-a dovedit
dificila totusi. Initial i-a spus
pectrolique, apoi cornet
medical, toraciscop si în final
stetoscop (din greaca unde
stethos înseamna piept si
scope, „a examina”).