OAMMRMAMG

FILIALA IAŞI
EMC

HEMOVIGILENŢĂ ŞI
SIGURANŢĂ
TRANSFUZIONALĂ

ANA GRĂDINARIU

Slide 001
 CUPRINS
• Hemovigilenţă
• Trasabilitate
• Scurt istoric al transfuziei
• Definiţii
• Sângele, componente.
• Legislaţie şi dotarea obligatorie a UTS
• Etapele şi responsabilităţile persoanelor implicate în
actul transfuziei
• Reacţiile transfuzionale şi procedura standard de
investigare şi înregistrare
• Grupele sanguine (sistemul ABO şi Rh)
• Probele de compatibilitate
 HEMOVIGILENŢA
ansamblu de proceduri standardizate
de supraveghere a incidentelor
nedorite sau a reacţiilor adverse severe
ce survin atât la donatorul, cât şi la
primitorul de sânge pe parcursul actului
transfuzional, precum şi supravegherea
prin metode epidemiologice a
donatorilor;

Slide 002
SISTEMUL DE HEMOVIGILENŢĂ
Are urmatoarea structură:
 Coordonatorul naţional de hemovigilenţă - Institutul Naţional de
Transfuzie Sanguină
 Coordonatorii regionali de hemovigilenţă sau centrele regionale
de transfuzie sanguină, Centrul de Transfuzie Sanguinã al
Municipiului Bucureşti şi institutele de sănătate publicã
regionale;
 Coordonatorii judeţeni - centrele judeţene de transfuzie sanguină
şi autoritatea de sănătate publică judeţeană şi a municipiului
Bucureşti;
 Coordonatorii locali -comisiile de transfuzie şi hemovigilenţă
din spitale
 COMISIA DE TRANSFUZIE ŞI
HEMOVIGILENŢĂ
La nivelul spitalelor este compusă din:

 directorul medical al institutiei beneficiare

de sânge si derivate sanguine;
 un delegat al centrului judetean de
transfuzie sanguina;
 coordonatorul unităţii de transfuzie din
spital;
 reprezentanţi ai personalului sanitar si
administrativ din unităţile utilizatoare;
 Responsabilităţile comisiei de hemovigilenţă:
 monitorizeaza nivelul de asigurare a securităţii transfuzionale;

 elaboreaza şi implementeaza documentaţia necesara aplicării în practica din

spital a ghidurilor de utilizare clinică a PSL;

 evalueaza nivelul de pregătire profesională a tuturor categoriilor de personal

implicate în activitatea de transfuzie sanguină ;

 monitorizeaza utilizarea corectă a terapiei transfuzionale în secţii

 Organizează şi monitorizează funcţionarea sistemului de hemovigilenţă

din spital şi colaborarea cu CTST în analiza reacţiilor şi incidentelor
adverse

 elaboreaza şi implementează, în colaborare cu responsabilul cu asigurarea

calităţii din spital, sistemul de calitate în UTS şi la nivelul secţiilor,în ceea ce
priveste activitatea de transfuzie sanguină.
 HEMOVIGILENŢA
 Să recunoaştem reacţiile si
incidentele adverse
 Să le notificăm
 Să le investigăm
 Să stabilim nivelul de imputabilitate
(legătura dintre transfuzie si reacţia
adversa)→comisia de HV
 Să le confirmăm
 Să le raportam
 Să luăm măsuri pentru prevenirea
apariţiei si a reapariţiei acestora
RAPORTAREA REACŢIILOR
ADVERSE
 TRASABILITATEA
 reprezintă ansamblul informaţiilor înregistrate şi a măsurilor
care permit urmărirea şi identificarea fiecărei etape a
activităţii, pornind de la admiterea persoanei la donare, până
la utilizarea terapeutică a sângelui şi a componentelor
sanguine umane.

 permite stabilirea unei legături între donator şi unul sau mai

mulţi primitori și între primitor și donatori, fiind stabilită cu
ajutorul unui sistem national unic de identificare a unităților
de sânge și a persoanelor.
 TRASABILITATEA
 CTST au un sistem de identificare unică a fiecarui donator
prin CNP și codul donării pe unitatea de sânge și pe fiecare
componentă sanguină;
 CTST introduc un cod unic de identificare a fiecarei instituții
în care se face recoltarea;

 UTS din spitale introduc un sistem de înregistrare a fiecarei

unități de sânge sau componente sanguine primite
(nr.crt.din registru), precum și a destinației finale a unității
respective, indiferent dacă aceasta a fost transfuzată,
rebutată sau returnată către CTS care a distribuit-o;
 TRASABILITATEA
 UTS introduc proceduri unice de verificare a faptului
că fiecare unitate de sânge/component a fost
transfuzat primitorului pentru care s-a facut
solicitarea;
 Primitorul este identificat și arhivat prin CNP și
codul secției.
 Stocarea și arhivarea datelor informaţionale, privind
trasabilitatea, se efectuează de către UTS din
spitale,timp de 30 de ani,cu asigurarea
confidenţialităţii datelor.
SCURT ISTORIC AL
TRANSFUZIEI
 ISTORIC
 1492-Prima referire istorică la
utilizarea sângelui, în scop
terapeutic, administrat fără succes,
per oral, Papei Inocent al VII-lea

 1628-Harvey descoperă circulația

sângelui

 1667- Jean Denis a efectuat prima

transfuzie de la animal (oaie) la om,
soldată cu prima victimă a unei
reacții transfuzionale.
 1818-prima transfuzie directă,
reușită, de la donator uman,
realizată de James Blundell
 ISTORIC - TRANSFUZIA IN SECOLUL XX
• 1901-Karl Landsteiner
descoperă grupele sanguine și
odată cu aceasta , transfuzia se
dezvolta ca disciplină modernă
• 1914-se introduc glucoza și
citratul ca soluții de conservare

• 1960-debutează separarea
sângelui în componente ,
utilizate apoi selectiv.
• Din acest moment,datorită
progresului știintific, calitatea și
siguranța hemoterapiei s-au
îmbunătățit continuu.
 DEFINIȚII
 HEMOTERAPIA-reprezintă
utilizarea în scop curativ și
profilactic a sângelui si
derivatelor de sânge

 TRANSFUZIA-constituie
mijlocul terapeutic care are
drept scop:
- corectarea anemiei
- înlocuirea pierderilor de sânge
(operaţii, accident)
- înlocuirea unor componente
sanguine care sunt deficitare
la un moment dat (factori ai
coagulării).
 SÂNGELE este format din:
o Plasmă ~55%
– lichid gălbui transparent:
• apă (90%)
• substanţe dizolvate (10%)
– 9% substanţe organice (proteine 7%, lipide,
glucide, uree, creatinină, acid uric, bilirubină)
– 1% elemente minerale (Cl, HCO3, Na, K, Ca,
Mg, Fe, Cu, Zn, Co)

• Elemente figurate ~ 45% (hematocrit Ht)

Ht = valori medii: 42% la femei iar la bărbat
46%
– eritrocite
– leucocite
– trombocite
ph-ului sângelui este de 7.35 – 7.45;
 ~ 8% din greutatea corpului
 ROLUL SÂNGELUI
 transportul gazelor respiratorii,
principiilor alimentare,
electroliţilor, hormonilor,
vitaminelor, medicamentelor
 homeostazia termică
 apărarea organismului (imunitate)
anticorpii
 menţinerea echilibrului acido-
bazic
 şi a pH-ului
 epurarea organismului
https://www.youtube.com/watch?v=i
yLMg4JJWJo (film despre sânge)
 ERITROCITELE
• Celule anucleate încărcate cu
hemoglobină
• Eritropoieza
– = producția de GR
• Stimulata de hipoxie
• Controlată de eritropoietina
– Hormon sintetizat in rinichi

• Hemoliza
– = distrucția GR
– Eliberare de bilirubină în sânge
– Durata de viață normală = 120 zile
ERITROCITELE
Valori normale
- 4,2 – 4,8 milioane/mm3 la
femeie;
- 4,5 – 5,5 milioane/mm3 la
bărbat;
- 5,5 – 6 milioane/mm3 la
copilul mic;
- 8 milioane/mm3 la locuitorii
podişurilor înalte.
 HEMOGLOBINA

• pigment de culoare roşie

• se încarcă cu O2 la nivel pulmonar  îl
transportă la nivel tisular  îl cedează
• la nivel tisular preia CO2 îl transportă
la nivel pulmonar  îl elimină
• cantitatea(Val med. bărbaţi: 15±2
g/100ml, femei: 13±2 g/100ml
– 14–16 g% la bărbaţi
– 12–14 g% la femei
• formată din
– 4 lanţuri de globină (2α şi 2β)
– 4 molecule de hem (Fe cu porfirină)
 Leucocite
• 5 tipuri
– Polimorfonucleare 68%
• Bazofile 0,5%
• Eozinofile 2,5%
• Neutrofile 65%
– Mononucleare 32%
• Monocite 7%
• Limfocite 25%
VALORI NORMALE: 4000 – 8000/mm3

 Variază în condiţii fiziologice sau patologice;

• Creşterea numărului = leucocitoză,
• Scăderea = leucopenie
LEUCOCITELE
TIP FUNCȚIE
Granulocite
Neutrofile Fagocitoză, faza precoce a inflamației

Eozinofile Răspuns allergic (cresc în boli parazitare,

alergice)

Bazofile Rol în coagulare (prezența heparinei în

granulații)
Mononucleate
Limfocite Răspuns imun umoral și celular

Monocite Fagocitoză; răspuns imun celular

 TROMBOCITELE

 cele mai mici elemente figurate ale

sângelui, fără nucleu
 citoplasmă cu numeroase granulaţii mici
 rolul major - participarea la hemostază
– oprirea unei hemoragii
– prin formarea unui dop de plachete numit
tromb trombocitar la locul unei leziuni
vascular

Valori normale: 150.000-300.000/mm3.

Creşterea peste 500.000/mm3se numeşte
trombocitoză,
Scăderea sub 100.000/mm3 trombocitopenie
(trombopenie)
LEGISLAŢIE
 LEGISLAȚIE COMUNITARĂ

Dir. CE 2002/98
Standarde de calitate si
siguranta - colecta,
testare, procesare,
stocare, distributie
sange si comp.

Dir. CE 2004/33 Dir. CE 2005/62

Info + criterii de Dir. CE 2005/61
Calitate –
eligibilitate donatori Trasabilitate si standarde si
Stocare , transport, hemovigilenta specificatii
distributie sange
 LEGISLATIE NAȚIONALĂ
LEGEA 282/2005
Organizarea TS , donarea
de sange , asigurarea
calitatii si securitatii
sanitare

OMS 1224/2006
OMS 1225/2006
OMS 1226/2006

OMS 1227/2006 OMS 1343/2006

OMS 1132/2007
OMS 1228/2006 OMS 1214/2006
OMS 1193/2007
• Lege nr. 282/2005
• Ordin MSP nr. 1224/2006 Norme privind activitatea UTS
• Ordin nr. 1343/2007 Ghidul naţional de utilizare terapeutică
raţională a sângelui şi a componentelor sanguine umane
• Ordin MSP nr. 1228 /2006 Norme privind organizarea sistemului de
hemovigilenţă, de asigurare a trasabilităţii, precum şi a
Regulamentului privind sistemul de înregistrare şi raportare în cazul
apariţiei de incidente şi reacţii adverse severe legate de colecta şi
administrarea sangelui
• Ordin MSP nr. 1132/2007 Norme privind sistemul de calitate în
domeniul TS
• Ordin MSP nr. 1226/2006 Norme privind colecta, controlul biologic,
prepararea, conservarea, distribuţia şi transportul sângelui şi
componentelor sanguine umane
• Ordin MSP nr. 1237/2007 Nomenclatorul naţional al componentelor
sanguine umane pentru utilizare terapeutică
• Ordin MSP nr. 1225/2006 Norme privind autorizarea INHT, CTST, UTS
• Ordin MSP nr. 1214/2006  Norme privind formarea prof.adecvată a personal
• Ordin MSP nr. 1227/2006 Norme privind transfuzia autologă
 DOTAREA OBLIGATORIE UTS
1. Echipamente de stocare a PSL validate pentru transfuzie, prevazute cu
sistem de monitorizare a T, sistem de ventilaţie şi alarmă sonoră
Echipamente de stocarea a reactivilor, probelor, unitatilor administrate
2. Dispozitiv omologat pentru dezgheţarea PPC, PDCP, CP factor VIII
3. Dispozitiv omologat pentru încălzit sângele şi produsele sanguine labile;
4. Centrifugă;
5. Genţi de transport al sângelui şi al produselor de sânge;
6. Masă de lucru cu suprafaţă lavabilă;
7. Reactivi: seruri test ABO, Rh(D), papaină, eritrocite test, reactivi
micrometodă
8. Containere pentru deşeuri biologice şi contaminate;
9. Termometre avizate metrologic;
10. Documente (registre, formulare, etichete autocolante);
11. Logistică (computer, imprimantă).
 TRANSFUZIA
Cu toate că există
legislaţie, în lume ÎNCĂ
există riscul de deces în
urma transfuziei
sanguine, datorate fie:
• erorii umane
• testării
necorespunzătoare la
nivel de laborator
 ETAPELE ŞI
RESPONSABILITĂŢILE
PERSOANELOR IMPLICATE ÎN
ACTUL TRANSFUZIEI
 HARTA PROCESELOR –UTS SPITAL
STABILIREA
SECTIE

RECEPTIE PROBE

UTS
INDICATIEI

SECTIE
TRANSFUZIONBALE: -verificare probe
- evaluarea pacient -verificare cerere
-tipul si cant. de PSL -inregistrare PRELUARE< TRANSP
cerere+probe
-consimtamant CONTROLUL ULTIM
informat COMANDA PSL LA
CTS Identificare pacient
-inregistrarea in FO
-transport Inregistrare FO
CERERE PSL
TESTE ADMINISTRARE PSL
-completarea PRETRANSFUZIONALE Evaluare pacient
formularului SELECTIE PSL Proba clinica
RECOLTAREA COMPATIBIL Monitorizare RA
PROBELOR -verificare ABO/D
MONITORIZARE
-identif. pac, recoltare -compatibilitate PACIENT TRANSFUZAT
probe, transport -identificare, pregatire
LIVRARE PSL SELECTAT Puls, TA, nr. resp
diureza
RAPORTEAZA RA si IA
Conform legislației în vigoare:

DE LA RECOMANDARE PÂNĂ LA
EFECTUAREA TRANSFUZIEI, FIECARE
PERSOANĂ IMPLICATĂ ÎN ACTUL
TRANSFUZIEI

ESTE RESPONSABILĂ !!
 ETAPE ȘI RESPONSABILITĂȚI
MEDICUL PRESCRIPTOR:
 Stabilește indicatția de terapie prin transfuzie sanguină,
motivul, tipul si cantitatea de sânge/componente sanguine,
gradul de urgență și consemnează, sub semnatură și pe propria
răspundere în F.O. a pacientului;
• Comunică pacientului, aparţinătorului sau tutorelui legal
beneficiile şi riscurile transfuziei si solicita consimţământul ;
 Completează, semnează şi parafeaza formularul-tip "cerere
de sange";
 Supraveghează efectuarea controlului ultim pretransfuzional la
patul pacientului și desfășurarea procedurii de administrare a
transfuziei;
 Urmărește evoluția posttransfuzională a pacienților în
următoarele 48 de ore;
•Medicul prescriptor poate cere consiliere medicului coord. UTS.
SPITALUL CLINIC C.F. IAŞI
UNITATEA DE TRANSFUZII

CONSIMŢĂMÂNT INFORMAT ÎN VEDEREA TRANSFUZIEI

CONSIMŢĂMÂNTUL PACIENTULUI

Subsemnatul ……………………………………………………, pacient internat în

secţia……………………………………………… din data de ……/……/201 ,
CNP...........................................................am luat la cunoştinţă de necesitatea de a
primi un produs labil de sânge, de riscurile legate de administrarea oricărui
produs biologic, dar, având în vedere diagnosticul, necesitatea vitală şi beneficiile
acestei administrări, sunt de acord cu efectuarea probelor transfuzionale şi a
transfuziei.

Semnătură pacient............................................................. Data.............................

SPITALUL CLINIC C.F. IAŞI
UNITATEA DE TRANSFUZII

CONSIMŢĂMÂNT INFORMAT ÎN VEDEREA TRANSFUZIEI

CONSIMŢĂMÂNTUL APARŢINĂTORULUI / REPREZENTANTULUI

LEGAL (în situaţiile în care pacientul este în comă, lipsit de discernământ sau în cazul
minorilor)

Subsemnatul ………………………………………………………………….........
CNP..................................................................., în calitate de ...................................
al pacientului........................................................................................... internat în
secţia……………………………………………… din data de ……/……/201 ,
am luat la cunoştinţă de necesitatea de a primi un produs labil de sânge, de
riscurile legate de administrarea oricărui produs biologic, dar, având în vedere
diagnosticul, necesitatea vitală şi beneficiile acestei administrări, sunt de acord
cu efectuarea probelor transfuzionale şi a transfuziei.

Semnătură reprezentant/aparţinător................................. Data.............................

 ETAPE SI RESPONSABILITATI

ASISTENTUL MEDICAL care administrează:

• Ia cunoștință de indicația de transfuzie a medicul
prescriptor;
• Recoltează sânge venos în 2 eșantioane, în vederea
efectuarii probelor pretransfuzionale:
 5-10 ml in vacutainer simplu-roșu;
 3 ml vacutainer mov cu anticoagulant);

•Vacutainerele vor fi etichetate cu etichete autoadezive (se

vor cere de la UTS) cu datele: nume prenume, CNP, vârsta și
sexul pacientului, nr.F.O, diagnostic, data recoltării, secția
de unde provine pacientul, medicul prescriptor, asistenta
care recoltează proba.
 RECOLTAREA PROBELOR
PRETRANSFUZIONALE
Etape:
1. Pacient constient – i se cere să se identifice
cu nume, prenume, data nașterii și eventual
alte informații necesare
Pacient inconstient, apartinator, alt membru
al echipei medicale, brăţara de identificare de
la mână
2. Se verifică datele prin confuntare cu :
-FO
-Formularul cerere de sânge completat
3. Recoltarea probelor
 RECOLTAREA PROBELOR
PRETRANSFUZIONALE
• 4. Inscripționarea eprubetelor se face la patul
bolnavului, imediat după recoltare.

• Nu se etichetează eprubetele înainte de

recoltarea probei, deoarece există riscul
unor greșeli de identificare în momentul
recoltării !

Dacă pacientul are nevoie de o nouă transfuzie

SE trimite la UTS o altă probă de sânge recoltat,
pentru efectuarea testelor de compatibilitate.
PROBE DE SÂNGE
 ETAPE ȘI RESPONSABILITĂȚI
ASISTENTUL MEDICAL din UTS spital
• Identificarea corectă a eşantioanelor pentru testele
pretransfuzionale este prima verigă a lanţului securităţii
transfuzionale.

• Personalul din seviciul de transfuzie procedează corect dacă

nu acceptă cererile pentru teste de compatibilitate atunci când
cererea de sânge sau etichetarea eprubetei sunt incorecte,
incomplete sau nu corespund DATELE!!

• Dacă apar discrepanţe, se solicită o nouă probă de sânge şi un

nou formular de cerere.

• Orice greşeală poate duce la transfuzii

incompatibile!
 ETAPE ȘI RESPONSABILITĂȚI
ASISTENTUL MEDICAL din UTS spital
•Efectuează testele pretransfuzionale:
•Determinarea grupului sanguin OAB/Rh al pacientului cât și a
unității de transfuzat se va face, independent, de către doua
asistente de la UTS, prin cele doua metode (Beth-Vincent si
Simonin),utilizând doua loturi/ doi producatori diferiti de seruri
hemotest.
•Testele de compatibilitate se vor efectua toate cele 3 tehnici
complementare:
- Test salin,
- Test enzimatic cu papaina la temperatura de 37ºC
- Test Coombs indirect.
• În "Formularul cerere sânge compatibilizat", sunt notate
rezultatele testelor pretransfuzionale.
 ETAPE ȘI RESPONSABILITĂȚI

ASISTENTUL MEDICAL din UTS spital

•Asistentul care a efectuat testele

pretransfuzionale va nota pe punga
produsului sangvin datele de identificare
ale pacientului pentru care s-a efectuat
proba de compatibilitate (nume prenume,
CNP, nr FOCG, Secţia)
FORMULAR PENTRU CEREREA DE SÂNGE COMPATIBILIZAT

Data solicitării.......................................

DETALII LEGATE DE PACIENT

Nume ........................................................... Prenume...............................................................

Data naşterii............................. Sex: M F
Numărul foii de observaţie........................ Secţie ........................................ Salon...................
Diagnostic..........................................................................................................................................................
.........................................................................................................................................
Adresă..............................................................................................................................................

ANTECEDENTE TRANSFUZIONALE
Grup sanguin (dacă este cunoscut)................................. Anticorpi..............................................
Transfuzii anterioare: Da/Nu
Alte reacţii: Da/Nu
Sarcini anterioare: Da/Nu

SÂNGE SAU PRODUSE DE SÂNGE SOLICITATE

Sânge total...................................................... Plasmă...................................................................
Eritrocite........................................................ Alte produse.........................................................
Testaţi şi păstraţi serul...................................................................................................................
Motivul trasfuziei...........................................................................................................................
Data şi ora cerute
NUMELE DOCTORULUI (tipar).........................
SEMNĂTURA....................
NUMAI PENTRU UZUL LABORATORULUI

Teste de compatibilitate
Nr ABO Rh AHG Alb. Salin Data Ora Data
Donator testării testării eliberării

GRUP SANGUIN PACIENT..............................

SEMNĂTURA.............................

IMPORTANT: Această cerere de sânge nu va fi acceptată dacă este

nesemnată sau dacă are rubrici necompletate!
 ETAPE ȘI RESPONSABILITĂȚI
ASISTENTUL MEDICAL din UTS spital
1.Pregătirea unității de produs sanguin în vederea
administrării:

OBLIGATORIU sângele și produsele sanguine labile (PSL)

se vor încălzi în dispozitivul omologat destinat special
pentru aceasta, înainte de a se elibera secției unde urmează să
fie transfuzat.
Dezghețarea PPC, a plasmei decrioprecipitate si a
crioprecipitatului de factor VIII se va face la +37ºC în 30 de
minute, în dispozitivul omologat si destinat special pentru
aceasta;
Este INTERZISĂ încălzirea produselor sanguine în
apă caldă sau în alte surse decât cele menționate
anterior!!
•
DISPOZITIV OMOLOGAT
 ETAPE ȘI RESPONSABILITĂȚI

ASISTENTUL MEDICAL din UTS spital:

2. Eliberează produsul sanguin din UTS către secția unde se

va efectua transfuzia:

• Anunță asistenta din secția care a solicitat produsul pentru

transfuzie să ridice (produsul sanguin comandat).
•Înregistreaza unitatea eliberată în documentele UTS

• Predă produsul sanguin asistentei din secție, care va semna

pentru preluarea acestuia în "Registrul de transfuzii" precum și în
formularul,, Dosarul trasabilitate/Eticheta de compatibilitate”
 ETAPE ȘI RESPONSABILITĂȚI
ASISTENTUL MEDICAL care administrează
3. Ultimul control pretransfuzional la patul pacientului
cuprinde următoarele:
Verificarea identității pacientului: de către două asistente
sau asistenta și medic (in lipsa medicului prescriptor, medicul
de garda îi va prelua sarcinile) intrebandu-l cum se numeste,
data nasterii si verificând datele din FOCG( nume și prenume,
salon, pat ) Acestea trebuie să coincidă cu datele înscrise pe
produsul de transfuzat;

 Dacă pacientul se află în stare de inconștiență se verifică

datele înscrise pe brățara de identificare (sau se va cere
aparținătorilor sau altui membru al echipei medicale să confirme
identitatea pacientului).
 ETAPE ȘI RESPONSABILITĂȚI

• La ultimul control pretransfuzional făcut la

patul bolnavului, se va determina, înainte
de efectuarea transfuziei, grupul de sânge
OAB si Rh(D) al pacientului și al unitatii de
transfuzat, utilizând cartelele SERAFOL.
CARTELE SERAFOL
 ETAPE ȘI RESPONSABILITĂȚI
ASISTENTUL MEDICAL care administrează:
•Efectuează controlul ultim pretransfuzional la patul bolnavului (verificarea
identității pacientului, validitatii produsului: aspect, integritatea pungii, termen
de valabilitate, concordanța între Grup si Rh-ul pacientului primitor și al unității
de sânge/ derivate);

• Efectuează transfuzia sanguină și supravegheaza pacientul pe durata

administrării și în următoarele ore;

• Înregistreaza în F.O. rezultatele controlului ultim și toate informațiile

relevante privind procedura efectuata;

• În caz de reacții transfuzionale aplică procedurile standard de urgență si

solicita medicul prescriptor sau de garda;

• Returneaza UTS din spital recipientele de sânge total sau componente

sanguine transfuzate, precum și unitățile netransfuzate.
 ADMINISTRAREA
Se va evită administrarea sângelui la mai mult de 30 de
minute din momentul în care acesta ajunge la temperatura de
37°C ( se va ridica de la UTS doar după ce s-au făcut toate
pregătirile necesare transfuzarii)
• Se explică procedura pacientului și se verifică în FOCG dacă
pacientul a semnat consimțământul în vederea transfuziei
• Se măsoară TA, pulsul, și temperatura pacientului și se
noteaza în “Fișa pacientului transfuzat” parametrii care vor fi
monitorizati pe tot parcursul transfuziei.
• Se verifică de către doua asistente sau asistentă și medic,
data expirării, aspectul macroscopic al sângelui sau derivatelor
care trebuie administrate, numele pacientului, CNP, nr. FOCG,
Grup OAB si Rh și seria/nr de identificare de pe punga cu cele
înscrise în "Formular cerere sânge„ și respectiv în FOCG.
 ADMINISTRAREA
• Atenţie! Transfuzia se realizează utilizând
dispozitiv cu filtru, special destinat pentru
aceasta (transfuzor)!!
• Se montează inițial, o linie venoasă cu ser
fiziologic;
• Începerea transfuziei se face, întotdeauna, cu
efectuarea probei Oelecker;
• Se va supraveghea pacientul pentru a
observa, din timp, dacă apar semne ale
reacțiilor adverse la transfuzie!
 Limite de timp pentru transfuzie
Produs Începerea  Terminarea 
transfuziei transfuziei
Concentrat  În 30 min. de la  În maximum 4 ore 
eritrocitar, sânge  scoaterea din  (sau mai puțin, la 
integral frigider temperatura 
ambiantă ridicată)

Concentrate  Imediat În 20 min.

plachetare
Plasma proaspata  Cât de repede  În 20 min.
congelata,  posibil
crioprecipitat
 ADMINISTRAREA
Asistenta care a efectuat transfuzia notează în:
• “FIŞA PACIENTULUI TRANSFUZAT”:
- data efectuării transfuziei, felul produsului, cantitatea
administrată, numele şi prenumele asistentei care a efectuat
transfuzia şi semnatura acesteia; formularul va fi semnat și
parafat de către medicul prescriptor sau medicul de gardă;

• “FIŞA PACIENTULUI TRANSFUZAT” se va ataşa în FOCG

a pacientului. Deasemeni, asistenta care a efectuat transfuzia
va mai semna şi în formularul”Dosarul trasabilitatii /Eticheta
de compatibilitate”, rubrica-asistenta care administrează
unitatea de sânge/derivate.
FIȘA PACIENTULUI TRANSFUZAT
 DOSARUL PACIENTULUI TRANSFUZAT

- „formularul cerere sânge„

- „formularul de consimțământ” semnat de
pacient/tutore
- „formularul pentru cererea de sânge
compatibilizat”,
- „formularul eticheta de compatibilitate”
- „fișa pacientului transfuzat”
- „fișa pacientului transfuzat anexă la FO”
- formular de declarare a reactiilor
transfuzionale (dacă este cazul);
REACŢIILE TRANSFUZIONALE
 REACȚII UȘOARE
SEMNE SIMPTOME ETIOLOGIE
POSIBILĂ
Reacție cutanată localizată Prurit Hipersensibilitate la
-urticarie proteinele
-eruptie cutanata plasmatice

Tratament
1. Se încetinește transfuzia
2. Se administrează antihistaminice im
3. Dacă nu apare o ameliorare clinică în 30 min iar
simptomele se agravează , cazul va fi tratat ca o reacție
moderat severă
 REACȚII MODERAT SEVERE
SEMNE SIMPTOME ETIOLOGIE POSIBILĂ
Congestia feței Anxietate Hipersensibilitate
Urticarie Prurit Reactii febrile nonhemolitice
Frisoane Palpitatii -ac anti-leucocitari sau anti-plachetari
Febra Dispnee usoara sau anti-IgA
Agitatie Cefalee Posibilă contaminare bacteriană
Tahicardie

Tratament
1. Se oprește transfuzia. Se menține o cale iv deschisă, perfuzată cu ser;
2. Se anunță medicul curant și UTS;
3. Se trimit la UTS unitatea de PSL, 2 probe de sânge recoltate din vena de la
brațul opus;
4. Se administrează antihistaminice pe cale im și antipiretice;
5. Bronhospasm, stridor→se adm.corticosteroizi și bronhodilatatoare;
6. Se rec. Urina/24 ore →se trimite la laborator pentru eventuale semne de
hemoliză;
7. Dacă simptomele se agravează, se va trata cazul ca o reacție severă;
 REACȚII SEVERE (PERICOL VITAL)
SEMNE SIMPTOME ETIOLOGIE POSIBILĂ
Frisoane Anxietate Hemoliză intravasculară acută
Febra Durere toracică Contaminare bacteriană și șoc septic
Agitatie Durere la locul Supraîncărcare lichidiană
perfuziei
Hipotensiune Anafilaxie
Insuficiență
Tahicardie respiratorie Leziuni pulmonare acute asociate transfuziei
Hemoglobinurie Dureri lombare (TRALI)
Sângerare (CID) Cefalee
Dispnee
1. Se oprește transfuzia. Se menține o cale IV perfuzată cu ser fiziologic;
2. Se menține permeabilitatea căilor respiratorii şi se administrează O2 pe mască
3. Se adm. adrenalină 0,01 mg/kg corp prin injectare IM lentă;
4. Bronhospasm, stridor, se administrează Corticosteroizi IV și bronhodilatatoare;
5. Diuretice, ex. furosemid 1 mg/kgcorp IV;
6. Se verifică hemoglobinuria;
7. Se examinează locul de puncţie şi plăgile pentru a vedea dacă există sângerare;
8. Semne de insuficienţă renală acută (creşterea concentraţiei ionilor de K, creşterea
ureei, a creatininei): balanţa hidrică, furosemid, dopamină, dializă
 PROCEDURA STANDARD DE ÎNREGISTRARE ȘI
RAPORTARE/INVESTIGARE A ACCIDENTELOR
TRANSFUZIONALE
 Se oprește transfuzia imediat
 Se anunţă medicul de garda /medicul ATI/echipa de urgenţă.
 Se menţine deschisă, o linie venoasă cu ser fiziologic
 Se începe tratamentul de urgenţă, unde e cazul
 Se păstrază punga incriminată+ trusa de transfuzie și se trimit la UTS, apoi la
CRTS
 Se recoltează 2 probe de sânge de la braţul opus (cu și fără anticoagulant)
 Se recoltează prima emisie de urină pentru detectarea hematuriei
 Se înregistrează în FO tipul reacţiei , timpul scurs de la începerea transfuziei, tipul,
volumul şi codul unităţii transfuzate
 Se completează formularul de declarare a reacţiilor transfuzionale
 Se expediază la CRTS:
1. eşantionul pretransfuzional (al pacientului)
2. cele doua eșantioane postransfuzionale recoltate (cu si fara AC),
3. punga suspectă .
- în cazul suspiciunii unui incident prin contaminara bacteriană ( apariţia în interval
de 90 minute de la debutul transfuziei, a febrei ≥39 C asociată cu frisone,
tahicardie, hiper sau hipotensiune) se mai trimit si:
4. tubulatura (fără ac) a trusei de transfuzie folosita,
5. se vor efectua hemoculturi la 1-2 ore interval
 Studiu de caz 1
• Spitalul A, certificat ISO: Exista PO scrise pentru activitatea transfuzionala.

• Pacientele X si Y se interneaza in sectia ORT, in acelasi salon, paturi alaturate, ambele cu dg. Fractura
pertrohanteriana .

• Sectia ORT. - ora 8,30 → as. med. aduce probele pacientelor X si Y, in UTS, pentru efectuarea GS

• UTS - ora 9,30 : Grup sanguin pacientaX → AII; Gsrup sanguin pac.ienta Y → OI

• Sectia ORT. – ora 23,30 – starea pacientei Y se degradeaza, consult ATI, medicul prescrie 2 u CER (Hb
8,8)

- as. med. recolteaza probe pretransfuzionale de la mai multi pacienţi pe care le inscriptioneaza in
camera de garda si le duce la UTS, impreuna cu cererea de sânge.

• UTS – ora 0,30: Grup sanguin pac. Y → AII

- livreaza 1 u MER AII+ compatibila pacientei Y

• Sectia ORT. - as. med efectueaza controlul ultim si constata ca grupa pacientei este O si punga este
incompatibila.’ NU ADMINISTREAZA PUNGA SI O RETURNEAZA IN UTS

• UTS – ora 4,30 as. med. Realizeaza ca exista o discordanta intre cele 2 determinari de GS si solicita pe
sectie o alta proba a pacientei. Y.

• As. med. din sectie refuza să mai recolteze o noua proba motivand ca este foarte ocupata.
 Studiu de caz 1
• Identificați erorile comise de către
asistentele medicale din UTS şi
secţia ORTOPEDIE!
 Studiu de caz 1
Asistenta medicală din secția ORT OPEDIE:
- a recoltat analiza de la pacienta X si a
inscriptionat pe eprubeta datele pacientei Y;
- a inscripționat eprubeta în camera de gardă
- nu a trimis proba de sânge la solicitarea as.
med. din UTS
Asistenta medicală UTS
- nu a validat Grupul Sanguin, înainte de a livra
unitatea de CER
GRUPELE SANGUINE
ŞI DETERMINAREA
LOR
 Grupe sanguine
• 1901 Karl Landsteiner descoperă sistemul
AB0 (a constatat ca eritrocitele unei persoane
amestecate cu plasma unei alte persoane pot
aglutina) – 1930 premiul Nobel
• Jan Jansky descoperă sistemul I, II, III
• Grupa AB IV descoperită de Decastrello şi
Sturli
Jansky Landsteiner
 SISTEMUL ABO

Hemaglutinarea reprezintă adunarea

eritrocitelor în grămezi vizibile cu ochiul liber
pe lamă, prin formare de complexe Ag-Ac.

Hemoliza reprezintă reacţia de distrugere a

eritrocitelor consecinţă a formării
complexelor antigen-anticorp;

https://www.youtube.com/watch?v=ERRfM9us
Ya8 (film despre grupele sanguine)
 Sistemul AB0
În sistemul ABO exista 4 grupe sanguine principale: OI, AII, BIII
și AB IV.
Sistemul este caracterizat prin prezenţa:
• două aglutinogene (antigene), notate A şi B, pe membrana
celulară a eritrocitului
• două aglutinine specifice (anticorpi): α (anti A) şi respectiv β
(anti B), în plasmă.
Anticorpi naturali: imunoglobuline de tip Ig M care nu
traversează bariera placentară.
• Regula excluziunii reciproce: indivizii care prezintă pe eritrocite
un AG nu au niciodată în plasmă AC omolog.
 Definirea grupelor sanguine
Grupa sanguină AB IV:
- prezintă pe suprafața hematiilor ambele antigene A si B
- serul nu conține anticorpi împotriva acestor antigene.
- pacienții grupei AB pot primi sânge de la orice grupă (preferabil de la
AB), dar pot dona doar pacienților AB.

Grupa sanguină AII:

- prezintă antigenul A pe suprațata eritrocitelor
- serul conține IgM antiB
- pacienții grupei AII pot primi sânge de la grupa A sau O (preferabil A).

Grupa sanguină B III:

- prezintă antigenul B pe suprafata eritrocitelor
- serul conține IgM antiA. Pacienții grupa B pot primi sânge grupa B sau
O (preferabil B).

Grupa sanguină OI, nu are pe suprafața eritrocitelor antigenele A și B dar

serul conține IgM, împotriva ambelor antigene.
- pacienții grupei O pot primi sânge doar de la grupa O, dar pot dona la
toate grupele ABO.
 Definirea grupelor sanguine

Grupele sanguine ABO sunt definite de prezenta antigenelor pe

suprafata eritrocitelor şi a anticorpilor în plasmă.
 Sistemul AB0
Grupa Grupa Aglutinogen Aglutinine
Landsteiner Jansky (antigen) (anticorpi)

0 (zero) I Nu are α şi β

A II A β

B III B α

AB IV A şi B Nu are
 Sistemul AB0
Populaţia globală Populaţia României

Grupa 0I 46% Grupa 0I 34%

Grupa AII 40% Grupa AII 41%

Grupa BIII 10% Grupa BIII 19%

Grupa ABIV 4% Grupa 6%

ABIV
Bloodbook.com - Racial and ethnic distribution of ABO blood types
 Determinarea grupei de sânge

Se realizează prin 2 (două) probe obligatorii

care se completează reciproc:
1. Proba directă, Beth-Vincent-Tzank (proba
globulară sau eritrocitară)
2. Proba indirectă, Simonin (proba serică) sau
metoda inversă)
3 . Micrometodă pe cartele (metoda modernă)
SISTEMUL DE GRUP SANGUIN
ABO (tehnici)

➢ Globulară ● Serică
testează antigele testează anticorpii
eritrocitare şi din plasmă şi
foloseşte: foloseşte:
➢ ser anti-A; ● hematii A;

➢ ser anti-B; ● hematii B;

➢ ser anti-AB. ● hematii O.

 Metoda Beth-Vincent-Tzank
• Folosim seruri
hemotest:
• O (anti A, anti-B),
• A (anti-B),
• B (anti-A) şi
eritrocitele de
cercetat (de la
pacient).
• Picătura de
eritrocite de 10 X <
picătura de ser test
SERURI HEMOTEST
 Tehnica
• se pot face determinări din sânge capilar, recoltat prin
puncția pulpei degetului sau din sânge venos recoltat cu
anticoagulant.
• pe o lama sticlă/placă curată și uscată se pipetează, în
ordine
 o picătură ser hemotest anti-AB,
 o picătură ser hemotest anti-B
 si o picătură ser hemotest anti-A.
 se dezinfectează pulpa degetului cu alcool, se
puncționeaza cu acul steril; sângele care apare se
recoltează cu colțul unei lame
 se omogenizează, utilizând colțuri diferite, duetul de
picături de sânge și ser hemotest.
 raportul volumetric sânge/ser test sa fie 1/10, pentru a evita
pseudo-aglutinarea dată de fibrinogen
 lamele se înclină pentru a se amesteca serul test cu sângele,
 rezultatul se citește după maxim 3 minute pe o suprafata
alba (faianța);
REZULTAT: se observă apariția sau absența hemaglutinarii.
 Interpretarea rezultatelor
• Prezenţa aglutinării/hemolizei = reacţie pozitivă
• Absenţa aglutinării/hemolizei = reacţie negativă.
 Dacă aglutinarea nu se produce în nici una dintre picături,
înseamnă că sângele cercetat nu are antigen (aglutinogenul): aparţine
grupei 0I.

 Dacă aglutinarea NU se produce în serul anti-B (a doua picătură),

sângele cercetat are aglutinogen A, aparţine grupei AII.

 Dacă aglutinarea NU se produce în serul anti-A, sângele de

cercetat are aglutinogen B si sângele aparţine grupei B III.

 Dacă aglutinarea se produce în toate cele trei seruri-test, sângele

conţine atât aglutinogen A, cât şi aglutinogen B ; Face parte, din grupa
AB IV.
Metoda Beth-Vincent
 Metoda Simonin
• Se mai numeşte
proba serică şi
identifică
anticorpii
(aglutininele) din
ser sau plasmă.
• Folosim hematii test
O, A (A1, A2) B şi
serul sau plasma de
cercetat (de la
pacient).
HEMATII TEST
 Tehnica de lucru
- Pe o placă de opalin (lamă de sticlă) se depun 4 picături din
serul de cercetat şi hematiile test, se amestecă succesiv,
întotdeauna în aceeaşi ordine:
 o picătură ser de cercetat cu o picătură eritrocite test O;
 o picătură ser de cercetat cu o picătură eritrocite test A1;
 o picătură ser de cercetat cu o picătură eritrocite test A2;
 o picătură ser de cercetat cu o picătură eritrocite test B
• Se amestecă serul cu eritrocitele test cu bagheta de sticlă,
ştergând bine între amestecuri. Se aşteaptă câteva minute,
mişcând uşor placa. Se observă prezenţa aglutinării sau
hemolizei.
 Interpretarea rezultatelor
- Dacă aglutinarea s-a produs în ultimile 3 picături omogenizate, înseamnă
că în serul de cercetat se află ambele aglutinine (α şi β) ; Serul de
cercetat aparține grupei 0I.

- Dacă aglutinarea se produce numai în ultima picătură de ser în care am

pus eritrocite - test BIII - înseamnă că aglutinogenul B a reacționat cu
aglutinina omoloagă β ; Serul aparţine grupei AII.

- Dacă aglutinarea se produce numai în picăturile de ser din mijloc în care

am pus eritrocite - test A1 si A2 - înseamnă că au recționat cu aglutinina
alfa, care a aglutinat hematiile-test. Serul aparţine grupei B III.

- Dacă aglutinarea nu s-a produs în nici una din picăturile serului de

cercetat înseamnă că serul nu are aglutinine și aparține grupei ABIV.
Metoda Simonin
 Metoda
Beth Vincent Simonin
 Metoda
Beth Vincent Simonin
 DETERMINAREA GRUPEI
SANGUINE PRIN MICROMETODĂ
 Linia micrometodă :
1. Termostat (incubator);
2. Centrifugă pentru cartele;
3. Pipetă (micropipetă)
4. Stativ de lucru
5. Dozator pentru diluent 2 (solutie LISS modificata
pentru dilutia hematiilor;
6. Conuri pentru pipetă;
7. Tuburi (eprubete) pentru prepararea dilutiilor (pentru
ser pacient) ;
8. Cartele – ID DiaClon ABO/Rh (anticorpi monoclonali) Anti - A /
B / AB / D (VI-) /CDE /ctl
 SHEMĂ DE LUCRU
Eșantion: Sânge total (ST) sau Sediment eritrocitar (SE)

Metoda de lucru
1 - Diluție a eritrocitelor testate de 5% in ID - Diluent 2 :
500 µl ID-Diluent 2 + 50 µl ST ( sau 25 µl SE)

2 - Verificarea vizuală a cartelei - ID

3 - Înscrierea datelor de identificare ale eșantionului testat, pe
cartela - ID cu desigilarea cartelei

4 - Pipetare: 12,5 µl din diluția eritrocitară, în fiecare din cele

șase microtuburi ale cartelei
5 - Centrifugare : 10 minute în centrifuga ID - System
6 - Citirea și interpretarea rezultatelor
1.Centrifugă pentru cartele 4. Conuri pt pipetă
2. Stativ și micropipetă
3. Dozator soluție Liss
 CARTELE DETERMINARE GRUP
SANGUIN ȘI RH
• Cartelă cu coloană de
gel pentru determinarea
de Grup sanguin
(metoda Beth-
Vincent)+Rh:
• Cartele – ID
• DiaClon ABO/Rh
(anticorpi monoclonali)
Anti - A / B / AB / D (VI-)
/CDE /ctl
REALIZAREA DILUŢIEI 5% A
HEMATIILOR
PIPETAREA ȘI CENTRIFUGARE
CITIREA REZULTATELOR
CITIREA REZULTATELOR
 Tehnica de aglutinare în coloană de gel,
interpretarea rezultatelor
● Lectura şi interpretarea rezultatelor: directă, simplă,
clară
● Reacţia pozitivă: hematiile aglutinate formează o
linie roşie la suprafaţa gelului sau sunt dispersate la
diverse niveluri ale coloanei de gel

● Reacţia negativă: hematiile neaglutinate

sedimentează complet la baza coloanei
● Rezultatele sunt stabile cel puţin 24 de ore (72h la +
4*C)
 Sistemul Rh
• 1937 Karl Landsteiner şi Alexander Wiener
descoperă sistemul Rhesus (Rh)
• Există trei perechi de antigene Rh: Cc, Dd si Ee.
Dintre acestea, cel mai antigenic si cel mai
important este antigenul D, denumit si Ag Rh.
• prezenţa factorului (antigen) D pe suprafaţa
hematiilor determină Rh+
• absenţa factorului (antigen) D de pe suprafaţa
hematiilor determină Rh-
• Anticorpii anti-Rh nu se găsesc normal în plasma,
apar la persoanele Rh(D)- dupa contactul cu
antigenul D prin izoimunizare:
 Sistemul Rh
Populaţia globală
Populaţia României

Rh + 84%
Rh + 86%

Rh - 16%
Rh - 14%

Abateri: africani, asiatici şi eschimoşi,

frecvenţa fenotipului Rh+ este peste 95%
 DETERMINAREA Rh (factorul D)
• Folosim seruri hemotest anti-D si eritrocitele de cercetat (de
la pacient).
• Testarea se face la temperatura camerei, nu necesită
incubare.
Tehnică:
• pe o lamă curată sau placă de opalin, se pune o picătură de
ser anti-D şi eritrocitele de cercetat
• se amestecă cu ajutorul unei baghete de sticlă
• se aşteaptă 3-5 minute şi se citeşte reacţia, urmărind apariţia
aglutinării.
Interpretare:
• Prezenţa aglutinării = reacţie pozitivă →Rh(D)= POZITIV
• Absenţa aglutinării = reacţie negativă →Rh(D)= NEGATIV
 PROBELE DE
COMPATIBILITATE
 PROBELE DE COMPATIBILITATE
• Se efectuează obligatoriu înaintea fiecărei
transfuzii de produs care conţine eritrocite;

• Nu sunt necesare pentru produse plasmatice sau

trombocitare .

• Scopul testelor de compatibilitate este de a ne

asigura că în serul pacientului nu există
anticorpi specifici care să reacţioneze cu
hematiile transfuzate (DE LA DONATOR).
 PROBELE DE COMPATIBILITATE
JEANBREAU
- este proba directă, efectuată pe
lamă, în laborator UTS;
- se execută punându-se o picătură
de sânge din punga donatorului si o
picătură de plasmă/ser de la primitor
(pacientul care va beneficia de
transfuzie).
 TREI PROBE DE COMPATIBILITATE

TESTUL SALIN

TESTUL ENZIMATIC

TESTUL COOMBS INDIRECT

(antiglobulinic)
 PROBELE DE COMPATIBILITATE
METODA CLASICĂ

• Echipamente şi materiale:
 ser de pacient obţinut prin centrifugarea eşantionului recoltat fără
anticoagulant şi decantarea serului de pe cheag
 hematii de la donator din segmentele de tubulatură a pungii
 lame de sticlă /placă de opalin
 baghete de sticlă
 centrifugă laborator
 ser fiziologic,
 papaină
 termostat
 eprubete
 reactiv poliglobulinic polivalent (pentru TCI)
 PROBELE DE COMPATIBILITATE

• Testele enzimatic şi salin se recomandă să

se lucreze simultan (este mai uşor şi
câstigăm timp).
• Pentru aceasta pregătim 2 lame, una
pentru testul enzimatic, cealalta pentru
testul salin.
 TESTUL ENZIMATIC CU PAPAINĂ
Tehnica)
Pe o lamă se pune o picătură de sânge (eritrocite) din
segmentul de tubulatură al pungii de testat (al donatorului) +
9 picături (cu o pipetă) din serul pacientului care va fi
transfuzat + 2-3 picături de papaină, apoi se omogenizează
cu o baghetă sau coltul unei lame, foarte bine;
Lama se așează într-o cutie Petri pe a cărui fund au fost
picurați câțiva stropi de ser fiziologic ( pentru a se crea o
cameră umedă);
Cutia Petri se acoperă cu capacul și se introduce la termostat
la 370C timp de 15-30 minute.
După expirarea timpului, cutia Petri se scoate din termostat și
se ,,citeste,, rezultatul
Normal (compatibilitate) NU trebuie să fie prezentă
hemoliza sau aglutinarea
 TESTUL ENZIMATIC CU PAPAINĂ 

• lama sticla Placă Petri

picătură de sânge

ser pacient 2-3 picături de Papaină

ser fiziologic
 TESTUL SALIN
1. Tehnica:
 Pe o lamă se pune o picătură de sânge (eritrocite)
din segmentul de tubulatură al pungii de testat (al
donatorului) + 9 picături (cu o pipetă) din serul
pacientului care va fi transfuzat + 2-3 picături de
ser fiziologic;

 Se omogenizează cu o baghetă sau colțul unei

lame și se lasă la temperatura camerei 15-30
minute, apoi se citește rezultatul;

 Normal (compatibilitate) NU trebuie să fie

prezentă hemoliza sau aglutinarea.
TESTUL SALIN
Lamă de sticlă
picătură sânge

ser pacient ser ser fiziologic

 Testul Coombs Indirect
● Principiu:
● Ac din ser-plasmă se fixează pe eritrocite “in
vitro” prin incubare la 37*C = faza de
sensibilizare
● Aglutinarea eritrocitelor sensibilizate are loc
în prezenţa SAG (ser antiglobulinic), în
timpul centrifugării = faza de revelare
● Sunt evidenţiaţi toţi Ac imuni IgG cu
semnificaţie clinică: Rh, Kell, Kidd, Duffy,
MNSs
 Testul antiglobulinic indirect Coombs (tehnica)
 Se pregătesc 2 eprubete: ,,A și B,,
 Pe eprubeta ,, A,, notăm cu markerul ,,COOMBS,, apoi, cu ajutorul unei
pipete, introducem (în eprubetă) 4 picături din serul pacientului care va
fi transfuzat;
 În eprubeta ,, B,, se introduc 1-2 picături de sânge (eritrocite) din
segmentul de tubulatură al pungii de testat (al donatorului);
 Se ,,spală,, conținutul eprubetei ,,B,, cu ser fiziologic de 3-4 ori (se
picură ser fiziologic cu o pipetă, ușor pe pereții eprubetei, apoi se aruncă
supernatantul) până serul devine limpede;
 După ,,spălarea eritrocitelor,, se adaugă 24 de picături de ser
fiziologic (obținem o diluție de 4%);
 Se face suspensie de eritrocite în ser fiziologic cu ajutorul unei pipete
(trăgând ușor cu pipeta);
 Din suspensia de eritrocite (din eprubeta ,,B,,) se ia o picătură (cu o
pipetă) si se introduce în eprubeta ,,A,, COOMBS;
 Eprubeta ,,A,, COOMBS se introduce la termostat la 370 C, timp de 45-
60 de minute;
 Testul antiglobulinic indirect Coombs
(tehnica)
 După expirarea timpului se scoate eprubeta din termostat și se
verifică dacă a aglutinat sau hemolizat;
 Se ,,spală,, conținutul eprubetei (ERITROCITELE) cu ser
fiziologic de 3-4 ori ;
 Peste eritrocitele spălate se adaugă 2 picături de ser antiglobulinic
(are culoare verde), apoi se centrifughează câteva secunde la 1000
de turații pe minut .
 Se scoate eprubeta de la centrifugă si se citește rezultatul;
 Normal (compatibilitate)
NU trebuie să fie prezentă hemoliza sau aglutinarea
(Aglutinarea sau hemoliza semnifică incompatibilitate).
 COMPATIBILITATE MICROMETODĂ
Cartele - ID
• NaCl/ Enzimà - Test Salin la 22°C (TS ) (6x NaCl)
• NaCl/ Enzimà - Test Enzimatic la 37° C( TE) (6x NaCl)
• Liss/Coombs - Test Coombs Indirect la 37°C (TCI)
(6x ser antiglobulinic polispecific)

Reactivi suplimentari
• ID-Diluent 2 ( Solutie LISS modificata pentru dilutia
hematiilor de testat)
• ID-Diluent 1 (Solutie Bromelina modificata, aditiv pentru
testul enzimatic)
Eșantion
• 1. Ser sau Plasmă pacient
• 2. Eritrocite (unități de transfuzat)
 COMPATIBILITATE MICROMETODĂ
Metodă de lucru
1 - Diluție de 0,8% a eritrocitelor unității/lor de sânge compatibilizata/e în ID - Diluent
2 : 1000 µl ID- Diluent 2 + 25 µl ST
2 - Verificarea vizuală a cartelei - ID
3 - Înscrierea datelor de identificare ale eșantionului testat și ale unității/ților de sânge
compatibilizată/e pe cartelele - ID cu desigilarea microtubului/rilor identificat

4 - Pipetare :
- 50 µl din dilutia eritrocitară în microtubul identificat corespunzator , al fiecărei cartele
- 25 µl din ser sau plasmă în microtubul/rile identificate corespunzator , al/ale fiecarei
cartele
- 25 µl ID-Diluent 1( bromelină) doar în microtubul/rile identificate corespunzător ,
al/ale cartelei NaCl/Enzimă pentru TE

5 - Incubare :
- 15 minute la T° 37°C în incubatorul ID -System pentru cartela NaCl/Enzimă cu
TE și cartela LISS/Coombs cu TCI
- 15 minute la T° camerei pentru cartela NaCl/Enzimă cu TS
6 - Centrifugare: 10 minute în centrifuga ID - System
7. Citirea rezultatelor
INDIRECTĂ–OELEKER

- Se execută în momentul administrării sângelui;

- Primii 10- 20 ml de sânge se transfuzează în ritm rapid,
succesiv de 2 ori si se așteaptă timp de 5 minute între
probe,
reducând ritmul la 10-15 picături/minut după fiecare
probă;

- Se urmărește, cu foarte mare atentie, apariția semnelor

și simptomelor reacției de incompatibilitate (reacția
hemolitica acuta intravasculara) (senzație de frig, frison,
cefalee, dureri lombare, neliniște, tahicardie, urticarie,
congestia fetei) etc.
 Concluzii
● PSL-urile folosite corect pot salva viaţa pacienţilor,
cu toate că transfuzia comportă unele riscuri
● PSL-urile se administrează numai dacă au fost
efectuate toate testele necesare, conform
legislaţiei în vigoare
● Fiecare unitate de sânge trebuie să fie testată şi
marcată pentru grupa de sânge în sistemul
ABO/RhD
● PSL-urile permit ca dintr-o singură donare să
poată fi trataţi 2 sau 3 pacienţi; se evită
astfel transfuzia unor elemente din ST de
care pacientul poate să nu aibă nevoie.
 BIBLIOGRAFIE
1. Florian Chiru – Îngrijirea omului bolnav și a omului sănătos București 2001, editura CISON

2. Gabriel Ivanovici şi Ioana Fuiorea - Diagnosticul de laborator în practica medicală , 199

3. Lucreția Titirica „Ghid de nursing” Editura Viata Medicală Romanească, 2004

4. Lucreția Titirica „Îngrijiri speciale acordate pacientilor de către asistenti medicali” Editura Viata
Medicală Romanească, 2003

5. Lege nr. 282/2005

6. Ordin MSP nr. 1224/2006 Norme privind activitatea UTS

7. Ordin nr. 1343/2007 Ghidul naţional de utilizare terapeutică raţională a sângelui şi a

componentelor sanguine umane

8. Ordin MSP nr. 1228 /2006 Norme privind organizarea sistemului de hemovigilenţă, de asigurare
a trasabilităţii, precum şi a Regulamentului privind sistemul de înregistrare şi raportare în cazul
apariţiei de incidente şi reacţii adverse severe legate de colecta şi administrarea sângelui.