Sunteți pe pagina 1din 9

Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti

Facultatea de Ştiinţe Economice


Specializarea Merceologie şi Managementul Calităţii

Design de interior birouri

REFERAT

Studentă: Niculae Ioana Roxana


Anul III
Grupa 5327
2010
Design de interior birouri

Mobila este unul dintre principalele obiecte necesare vieţii şi activităţii


omului, deoarece îndeplineşte cerinţele materiale prin funcţiunea sa practică şi
în acelaşi timp un important rol estetic în satisfacerea necesităţii de frumos.
În crearea mobilierului se folosesc aceleaşi principii de realizare a
caracterului şi a expresiei artistice ca şi în arhitectură: utilitate, solididate,
frumuseţe. Orice piesă de mobilier nu poate fi concepută fără o destinaţie
precisă, fără a servi unui scop.
Mobilierul se poate defini prin simpla enumerare a categoriilor pe care le
include (scaune, dulapuri, mese, paturi etc.) sau ca piesă fundamentală în
aranjarea spaţiului interior, individualizând mediul, conferindu-i un caracter
personal.
Aceasta ne conduce la ideea că mobilierul îndeplineşte funcţii ce pot fi
împărţite în două categorii: funcţii utilitare şi funcţii simbolice.
Funcţiile utilitare se referă la posibilităţile pe care le conferă mobilierul de
a depozita, de a ordona, de a transporta obiecte, de a înlesni odihna sau
exersarea unei activităţi şi, nu în ultimul rând, de a asigura confortul fizic şi
psihologic al omului.
Funcţiile simbolice se vor referi aşadar la: funcţia estetică a mobilierului,
funcţia de creare a mediului interior şi funcţia de reprezentare a ,,eu”-lui.
Din punct de vedere istoric materialul cel mai folosit în producţia de
mobilier este lemnul, dar şi alte materiale, precum metalul sau piatra au fost
folosite.
Stilurile de mobilă s-au succedat de-a lungul timpului, reflectând
particularităţile specifice etapei de dezvoltare a societăţii şi influenţele
diferitelor culturi.
Epoca feudală va dezvolta mobilierul stil, reprezentativ fiind cel gotic (sau
ogival) încadrat între secolele al XIII-lea şi al XIV-lea. Mobilierul gotic se
caracterizează prin unitatea stilului său, datorită faptului că ornamentaţia este
subordonată scopului constructiv, fiind bine proporţionat, cu forme şi elemente
decorative dispuse în mod logic.
Renaşterea a revoluţionat lumea formelor şi a decoraţiunilor în general, a
creaţiei despre frumos. Renaşterea a însemnat o perioadă de progres în
amenajarea locuinţelor şi o îmbunătăţire a mobilierului. Evoluţia către efecte
plastice şi supraîncărcare decorativă va anunţa caracteristicile stilului baroc.
Mobilierul baroc a promovat forme, în general, regulate şi masive, excesiv
decorate, căutând curburi şi contorsionări, efecte cromatice bazate pe contraste
de culoare, jocuri violente de lumină şi umbră, linii şi suprafeţe frământate.
Mobilierul din perioada neoclasicismului a apărut ca reacţie împotriva
exagerărilor stilului rococo şi ca urmare a interesului crescând pentru comorile
artistice ale antichităţii.

2
Epoca romantismului (1850-1900) se constituie într-o repetare formală a
stilurilor anterioare, o reactualizare a stilului rococo, gotic, renascentist, baroc,
ceea ce a determinat şi denumirile de: neorococo, neogotic, neorenascentist,
neobaroc.
Stilul 1900 (perioada cuprinsă între sfârşitul secolului al XIX-lea şi
începutul secolului al XX-lea) se remarcă prin tentativa de realizare a unei noi
sinteze stilistice printr-o interpretare modernă a artelor.
După primul război mondial, se tinde către forme şi decoruri mai sobre şi
mai simple, fiind preferată rigoarea liniilor drepte şi ornamentaţia cu motive de
factură geometrică, stilizate, fără detalii inutile.
Dacă în trecut în majoritatea perioadelor predomina un singur stil, astăzi
designul mobilierului este influenţat de numeroşi factori, stiluri şi direcţii.
Designul variază de la foarte simplu la deosebit de complex, mai curând
în funcţie de scopul mobilierului decât de perioada de construcţie.
În prezent designul nu mai este doar un aspect secundar, ci reprezintă un
element de prim plan în aproape oricare domeniul al vieţii cotidiene.
Acesta este şi cazul designului de interior pentru birouri care are ca scop
realizarea unui ambient plăcut atât pentru cei care-şi desfăşoară aici activitatea
de zi cu zi cât şi pentru clienţi.
Principalul scop urmărit în proiectarea ştiinţifică a mobilierului de birou
precum şi a ansamblului, care trebuie să fie unitar, este confortul la locul de
muncă, atât fizic cât şi psihic.
În concepţia modernă de amenajare a unui spaţiu destinat activităţilor
administrative, se consideră că din punct de vedere funcţional, economic şi
estetic sunt preferate spaţiile largi, compartimentate pe funcţiuni prin panouri
sau mobilier care să lase posibilitatea modificărilor dictate de flexibilitatea
angajaţilor, având astfel implicaţii directe asupra creşterii eficienţei şi
creativităţii acestora.
Astfel, pentru o amenajare se au în vedere două categorii de elemente,
cele ale structurii construcţiei, care sunt fixe şi elementele de interior, panouri şi
mobilier, care pot fi mobile, interşanjabile.
În ceea ce priveşte tratarea elementelor constructive, ne vom limita la
enumerarea câtorva principii de bază ale proiectării şi execuţiei lor: realizarea
volumetriei spaţiului la scară umană, mărirea şi micşorarea acestuia prin
organizarea plafoanelor şi modul de panotare a pereţilor; iluminare şi colorit
adecvate, care să contribuie la ameliorarea confortului; tratarea corespunzătoare
a zonei ferestrelor şi a pardoselilor în strânsă legătură cu planul de mobilare;
realizarea, în tratarea pereţilor, a plafoanelor, a pardoselilor şi a mobilierului, a
unui echilibru plecând de la o idee compoziţională de ordin estetic, fără
sacrificarea problemelor ergonomice.
Unul din principiile de bază în amenajarea actuală şi de viitor a spaţiilor
destinate activităţilor administrative, care permite o mare eficienţă economică în

3
conceperea, realizarea şi exploatarea acestora, este acela al serializării şi
modulării tuturor componentelor de amenajare şi mobilier.
Modularea reprezintă o concepţie modernă de gândire arhitecturală a
spaţiului interior prin apelarea la diviziuni şi subdiviziuni (multipli, moduli etc.),
realizate industrial (şi nu numai), care permite fabricarea, montarea şi
readaptarea în cadrul exploatării în condiţii de eficienţă.
Modulul (de mobilier, de panou, de plafon, de pardoseală etc.) reprezintă
o unitate constructiv-funcţională (în cadrul modulării) prin a cărui repetabilitate
se realizează, în condiţii economice, elemente - în cazul nostru în arhitectura de
interior - cum ar fi: pereţi, plafoane, pardoseli şi în acelaşi timp diverse tipuri
funcţionale de mobilier (exemplu: dulapuri de depozitare, module de birouri,
module de canapele pentru odihnă).
Elementele componente ale unei amenajări interioare, indiferent de gradul
de modulare, vor trebui să fie concepute unitar din punct de vedere constructiv-
funcţional, dar mai ales estetic. Mobilierul şi anumite elemente de amenajări
trebuie să corespundă ideii de interschimbabilitate la nivel de subansambluri,
corpuri sau chiar repere, pentru a permite o adaptare elastică şi rapidă la
cerinţele activităţii în continuă mişcare şi schimbare.
Elementele de căptuşire, uşile şi multe alte piese pot fi preschimbate şi
completate. Mobilele pot fi extinse în adâncime, lăţime şi înălţime, fără ca
ulterior să se poată observa ce, când şi unde s-a schimbat ceva.
Exigenţele faţă de securitate, ergonomie şi funcţionalitate sunt întregite de
cerinţele de armonie şi creativitate. Totuşi, pentru producătorii de mobilă de
birou este valabil principiul conform căruia funcţionalitatea obiectului îi
hotărăşte acestuia forma.
În încercarea de a crea un ansamblu armonios şi coerent, un cadru de viaţă
cald şi confortabil, amenajarea de interior presupune coordonarea luminilor,
culorilor, texturilor, obiectelor de mobilier sau a altor obiecte ce pot fi expuse.
Ambianţa fizică reprezintă o componentă importantă a procesului de
proiectare ergonomică a locului de muncă. Etimologic noţiunea de ambianţă se
referă la mediul material şi social în care o persoană sau o colectivitate îşi
desfăşoară activitatea.
În birouri proiectarea factorilor de ambianţă trebuie să aibă în vedere:
caracteristicile generale ale muncii, conţinutul specific al muncii, solicitările
impuse în procesul muncii, factorii psiho-sociali. De asemenea, importante sunt
şi posibilităţile materiale, tehnico-economice ale acestor structuri.
Principalii factori de ambianţă fizică sunt: iluminatul, microclimatul
(temperatura, umiditatea, viteza aerului, puritatea aerului), coloritul şi zgomotul.
Iluminatul este unul dintre factorii care exercită o influenţă importantă
asupra productivităţii angajaţilor şi asupra gradului lor de oboseală. O iluminare
defectuoasă poate cauza disconfort vizual şi o poziţie nenaturală a corpului, fiind
deci o piedică în calea performanţei.

4
Iluminatul la locul de muncă poate fi împărţit în 4 categorii:
Iluminarea ambientală este dată de obicei de o sursă de lumină montată în
tavan (tub fluorescent). Uneori este singura sursă de lumină la locul de muncă.
Iluminarea cu ajutorul lămpilor de birou. Deşi oferă confortul individual,
acest tip de iluminare este absent în cele mai multe locuri de muncă.
Iluminarea direcţionată este de obicei asigurată de surse de lumină
orientate în jos. Este folosită pentru iluminatul anumitor obiecte sau pentru
creşterea nivelului de intensitate.
Iluminarea naturală provine prin geamuri, uşi sau pereţi de sticlă. Are un
efect pozitiv asupra omului, dar nu este disponibilă permanent.
Cheia unei bune iluminări este echilibrul. Astfel, se poate spune că o
iluminare este eficientă atunci când lucrătorul beneficiază de un confort vizual şi
de vizibilitate într-o cameră echilibrată din punct de vedere al luminozităţii.
Cromatica (coloritul) constituie un alt factor de ambianţă fizică ce
influenţează productivitatea muncii şi care are un rol important asupra
capacităţii vizuale, în asigurarea unui iluminat eficient şi a unui confort sporit.
Folosirea culorilor în munca de birou se bazează pe efectele fiziologice şi
psihologice ale culorilor asupra omului (tabelul numărul 1).
Astfel:
Roşul are efecte benefice asupra sistemului nervos, stimulează circulaţia
sângelui şi pofta de mâncare, vasele limfatice şi metabolismul. Roşul
accelerează ritmul cardiac şi respiraţia, combate frigul, dă impresia de mărire a
spaţiului, dă rezistenţă la efort psihic şi fizic, creează o ambianţă veselă şi
optimistă. Dar privitul intens şi timp îndelungat a acestei culori determină
oboseala care se va resimţi la nivelul întregului organism.
Verdele este calmant şi dă senzaţia de odihnă. Este culoarea naturii şi a
speranţei, dilată vasele de capacitate mică, scade tensiunea arterială,
echilibrează. Lumina verde favori-zează sugestia şi autosugestia, dar oboseşte
dacă nuanţele sunt prea întunecate.
Oranjul tonifică aparatul respirator, combate stările de anxietate,
stimulează atenţia, fixează calciul în oase, este afrodiziac. De asemenea, este
tonifiant pentru ficat şi pentru funcţiile de nutriţie.
Albastrul are ca efect scăderea presiunii sanguine, a tonusului muscular,
calmează respiraţia şi reduce frecvenţa pulsului. Ca efecte psihologice, este o
culoare foarte rece, odihnitoare şi liniştitoare care îndeamnă la calm şi la reverie,
la predispoziţie spre concentrare şi spre linişte interioară. În exces, albastrul
poate duce la depresie. Albastrul conferă seriozitate, tendinţa spre evocare,
spaţialitate, îngăduinţă, pace interioară, nostalgie.
Violetul este culoarea regală prin excelenţă. Recunoscută ca sedativ,
violetul stimulează producerea globulelor albe, creşte tensiunea arterială şi
frecvenţa ritmului cardiac.

5
Tabelul nr.1. Principalele efecte ale culorilor

1. Roşu culoare caldă are efect dinamic


2. Verde culoare caldă are efect hipnotic
3. Galben culoare caldă are efect benefic
4. Albastru culoare rece are efect calmant
5. Violet culoare rece are efect sedativ
Sursa: Ionel Enache “Organizarea ergonomică a muncii în birou”
Cromatica folosită în amenajarea interioarelor birourilor este adesea
regăsită în sigla şi culorile companiei, tratând spaţiile diferenţiat în funcţie de
utilitatea lor. Stilul predominant este cel minimalist cu linii drepte şi accesorii
simple, culori nuanţate şi accente subtile.
Zgomotul. Nivelul general al zgomotelor trebuie să se înscrie în limite
corespunzătoare specificului muncii de birou, al cărui conţinut implică un
anumit grad de solicitare psihică şi nervoasă.
Limitele maxime admisibile pentru zgomot sunt:
• 70 db în secretariate şi în centre de calcul;
• 50-60 db în servicii financiar-contabile şi în celelalte birouri cu lucrări
repetitive care necesită o anumită concentrare.
Intensităţi mai mari de 110 db situează zgomotele dincolo de limitele
suportabile.
Microclimatul. Acesta se referă la starea fizică a aerului la locul de
muncă, ce se caracterizează prin temperatură, umiditate, curenţi de aer şi
radiaţiile termice ale corpurilor încălzite.
Un microclimat necorespunzător poate reduce capacitatea de muncă a
executantului, poate spori riscul de îmbolnăviri şi implicit reduce productivitatea
muncii. Temperatura optimă în încăperile birourilor stimulează lucrul, creşte
eficienţa.
Pentru mobilierul de birou se pot folosi mai multe materiale, dar uzuale
sunt: lemnul, plasticul şi metalul.
Mobilierul unui birou modern dotat cu aparatură electronică (computere,
terminale, imprimante, echipamente pentru microfilme) trebuie să fie proiectat
astfel încât să satisfacă toate necesităţile personalului care lucrează cu aceste
echipamente. De asemenea, este necesar să existe cabluri suficient de lungi care
să fie aşezate astfel încât să fie cât mai puţin vizibile. Cablurile pot fi
încorporate în birouri astfel încât computerele, telefoanele sau sursele de lumină
să poată fi poziţionate în locuri corespunzătoare, în felul acesta securitatea în
lucru creşte şi se creează economii importante de cablu.
Numeroase firme oferă astăzi mobilier modern pentru personalul care lucrează
în grup cu echipamente legate la reţea.

6
Aceste staţii de lucru facilitează colaborarea iar mobilierul se adaptează
uşor la necesităţile echipamentelor. Pupitrele pentru terminale pot avea extensii
de tastatură pentru operare confortabilă, iar mesele pentru imprimante pot avea
un sertar dedesubt în care este păstrată hârtia.
În opinia multor specialişti, cea mai importantă piesă de mobilier în
birouri este scaunul. Alegerea scaunului pentru locul de muncă a devenit în
ultimul timp un subiect mult discutat şi studiat de specialiştii în ergonomie.
Pentru cei mai mulţi oameni cel mai important echipament de birou este
calculatorul.
Într-adevăr, atât calculatorul cât şi proiectarea întregii staţii de lucru este astăzi
importantă, dar să nu uităm că fără un scaun confortabil, munca lucrătorilor nu
poate fi eficientă.
Scaunul trebuie, să ofere, în special pentru oamenii mai scunzi,
posibilitatea de sprijin a picioarele pe podea sau pe un suport (condiţie
obligatorie pentru cei care lucrează în poziţia şezând). Acest suport, însă, trebuie
să permită extensia picioarelor şi păstrarea poziţiei verticale a corpului sau puţin
aplecat pe spate.
Ajustabilitatea este cea mai importantă trăsătură de calitate a scaunelor de
birou. Pentru alegerea scaunului perfect este necesară consultarea unor standarde
realizate de firme specializate.
La fel de importantă în munca de birou este ajustarea meselor de lucru.
Înălţimea planului de lucru trebuie dimensionată în funcţie de distanţa optimă de
vedere pentru menţinerea corpului în poziţie naturală, precum şi în funcţie de
mărimea efortului solicitat de braţe. Pentru a putea respecta aceste dimensiuni,
mesele de lucru trebuie să dispună de un mecanism care permite ajustarea
înălţimii până la nivelul corespunzător.
Îndeplinirea condiţiilor esenţiale de confort duce la obţinerea unui birou
modern şi în acelaşi timp la creşterea eficienţei muncii şi scăderea stresului
colectiv.
Biroul viitorului este caracterizat prin diversitate şi constituie un loc
atractiv, al întânirii şi colaborării.
În ciuda sau tocmai din cauza unui mediu de muncă ce devine din ce în ce
mai virtual şi mai mobil, astfel de spaţii fizice devin necesare. Ele reprezintă
interfeţe ale cunoaşterii şi talentului, constituie puncte de sprijin, expun valori,
facilitează întâlniri şi convorbiri personale, precum şi identificarea cu compania.
Design-ul biroului se transformă astfel într-un instrument central în
managementul de mâine. Mediile de muncă structurate cu ajurorul designului
într-o manieră ideală, în care se face loc şi tehnologiilor de prezentare şi
informare, în care este permisă spontaneitatea şi în care individualitatea este
recunoscută ca element forte al echipei, stimulează prosperitatea şi
productivitatea.

7
Bibliografie

1. Prof.univ.dr.Rodica PAMFILIE; Conf.univ.dr.Roxana PROCOPIE,


“Design şi estetica mărfurilor”, Editura ASE, Bucureşti, 2002;

2. www.ebooks.unibuc.ro

3. www.evosign.ro

4. www.soringroup.ro

8
9