28.09.

2020

Elemente de versificație

Strofa

Def.: O grupare unitara de versuri.

Strofele pot fi clasificate in functie de numarul de versuri:

1. monovers – un singur vers

2. distih – doua versuri

3. tertet – trei versuri

4. catren – patru versuri

5. cvintet – cinci versuri

6. sextet – sase versuri

7. septima – sapte versuri

8. octet – opt versuri

9. nona – noua versuri

10. decima – zece versuri

Măsura

Def: Numarul de silabe dintr-un vers.

ex:  Stelele par îngheţate, cerul pare oţelit,

Masura versului este de 15 silabe.

Rima

Def.: Asemanarea sunetelor de la sfarsitul versurilor, incepand cu ultima silaba accentuata.

Tipuri de rima

Dupa versurile care rimeaza:

1. Rima imperecheata: rimeaza versurile 1-2 si 3-4

2. Rima incrucisata: rimeaza versurile 1-3 si 2-4

3. Rima imbratisata: Rimeaza versurile 1-4 si 2-3

4. Monorima: Rimeaza cel putin 3 versuri

Dupa silabele care rimeaza:

1. Rima masculina: rimeaza sunetele ultimei silabe

ex: „sus” – „nespus”

2. Rima feminina: rimeaza sunetele ultimelor doua silabe

ex: „roditor” – „nemuritor”

Dupa gradul de asemanare a silabelor:

1. Rima perfecta: silabele care rimeaza sunt identice

ex: „soare” – „floare”

2. Rima imperfecta: silabele care rimeaza sunt doar asemanatoare

ex: „albind” – „argint”

Versul alb si versul liber

Versul alb, de regula, nu are masura fixa si rima, iar versul liber nu respecta niciunul dintre
elementele de versificatie.

Semnele de punctuație și

de ortografie

Punctul:

- marchează sfârşitul unei propoziţii sau fraze enunţiative;

Ex.: Citeşte mult.

-se pune după o prescurtare.

Ex.: M.S. ( Maiestatea sa )

Semnul întrebării ?
- marchează sfârşitul unei propoziţii sau fraze interogative.

Ex.: Cine vorbeşte?

Îmi spuneţi cine vorbeşte?

-se pune după un cuvânt interogativ.

Ex.: Unde?

Semnul exclamării !

-marchează sfârşitul unei propoziţii, fraze exclamative.

Ex.: Ce frumos e afară!

-marchează sfârşitul unei propoziţii fraze imperative.

Ex.: Fii atent!

-desparte un vocativ sau o interjecţie de restul enunţului.

Ex.: Ionel! astâmpără-te!

Of! mă deranjezi!

Punctele de suspensie [...]

-marchează o întrerupere în cursul vorbirii (al gândirii);

Ex.: Te rog să...

- indică lipsa unui fragment din text.

Ex.: „În vremea veche, [...] pe când Dumnezeu...

Două puncte ( : )

-se folosesc înaintea unei enumerări.

Ex.: Căutăm în text: epitete, comparaţii, metafore etc.

-arată începutul vorbirii directe (vorbirea unui personaj );

Ex.: I-a spus: - Adu-mi, te rog, o cană cu apă!

-se pun înaintea unei explicaţii sau a unei precizări.

Timp estimat: 12 minute.

Linia de pauză 

-delimitează o explicaţie, o completare de restul enunţului.

Ex.: „ şi gura vetrei  cu flăcări şi cu jar  îngână basmul...”

Virgula ( , )

ÎN FRAZĂ

-desparte propoziţii de acelaşi fel, coordonate prin juxtapunere.

Ex.: Citesc lecţia, desenez, rezolv probleme.

-desparte o atributivă explicativă de regenta ei.

Ex.: Ziua aceea, în care am aflat rezultatul, mi-a rămas vie în amintire.

-desparte anumite subordonate de regenta lor.

Ex.: Deşi plouă, ies la plimbare.

-desparte o incidentă de restul frazei.

Merg afară, zise ea, după ce termin lecţiile.

ÎN PROPOZIŢIE

-desparte elementele unei enumeraţii

Ex: A cumpărat: mere, pere, struguri.

-desparte două părţi de propoziţie de acelaşi fel.

Ex.: Este isteţ, harnic, ascultător.

-desparte apoziţia simplă sau dezvoltată de restul propoziţiei.

Nepoata mea, Iulia, este drăgălaşă.

-desparte gerunziile şi participiile aflate la începutul comunicării de restul propoziţiei

Ex.: Alergând, s-a împiedicat. (verb la gerunziu)

Ascultat, a fost notat cu zece. (verb la participiu)

-desparte complementele circumstanţiale aşezate între subiect şi predicat.

Ex.: Mureşul, în câmpie, are cursul lin.

-desparte adverbele de afirmaţie sau de negaţie ( egale cu o propoziţie ) de restul enunţului.

Ex.: Da, ai dreptate.(adverb de afirmație)

Nu, n-ai dreptate.(adverb de negație)

-desparte substantivul în cazul vocativ de restul propoziţiei.

Ex.: Ionel, astâmpără-te!(substantib în V.)

-desparte o interjecţie exclamativă de restul propoziţiei

Ex.: Of, cât mă superi!(interjecție)

-marchează lipsa predicatului

Ex.: Eu am aflat din ziar, el (lipsa predicatului ,,a aflat”), de la radio.

Punctul şi virgula ;

-desparte o propoziţie sau un grup de propoziţii de restul frazei.

Ex.: Găsiţi apostroful şi cratima folosite în text; explicaţi folosirea lor.

Ghilimelele „...” « »

-închid între ele un citat sau un titlu.

Ex.: „Peste vârfuri trece lună” (citat)

„Lacul” (titlu)

-marchează cuvintele unui personaj (în locul liniei de dialog )

Ex.: „Înţelepciunea e rară”, zise bunicul.

-indică folosirea unui cuvânt cu sens figurat.

Ex.: A venit şi „deşteptul” de Gigel

-indică existenţa unui citat în citat

„Vorba ceea: «Lasă-l, măi! L-aş lăsa eu, dar...»”

Linia de dialog 

-indică începutul vorbirii directe (a fiecărui personaj).

Ex.:  Vino aici, a spus el.

Cratima –

-indică scrierea corectă a unui cuvânt compus;

Ex.: gura-leului

-indică rostirea împreună a două sau mai multe cuvinte:

Ex.: galben-auriu

- marchează elidarea/evitarea unei vocale pentru a facilita pronunțarea într-o singură silabă:

Ex.: să-i spui adevărul (lipsa vocalei ,,î”= să îi )

-evitarea hiatului:

Ex.: fereastră-ntredeschisă

- micșorarea numărului de silabe:

Ex.: "turmele-l urc, stele le scapără-n cale" (12 silabe în loc de 14)
-se pune între două numerale pentru a exprima aproximaţia

Ex.: E nevoie de doi-trei oameni.

-leagă desinenţa sau articolul hotărât de abrevieri sau de unele neologisme.

Ex.: C.F.R.-ul

show-uri

show-ul

Apostroful ’

-indică lipsa accidentală a unui sunet sau a unui grup de sunete dintr-un cuvânt

Ex.: pân’ diseară(până diseară)

al’ dată (altă dată)

-indică lipsa unor cifre ( în scrierea anilor )

Ex.: ’89