Sunteți pe pagina 1din 2

Aparate și dispozitive pentru încălzire și răcire

Încălzirea este o operație cu multiple utilizări in activitatea de laborator și anume în


accelerarea reactiilor chimice endoterme sau operatii precum: dizolvarea, sublimarea, distilarea,
topirea, uscarea, determinarea punctelor de fierbere și de topire ale substanțelor.
Cele mai uzuale dispozitive și aparate pentru încălzire sunt:
1) Becuri de gaze – utilizate fie pentru încălzirea directă în flacăra sub agitare continuă, a
eprubetelor, paharelor, baloanelor din sticla termorezistentă, fie pentru încalzirea pe sita
cu azbest sau sita din sârmă a vaselor din sticlă, a capsulelor, la distilare, dizolvare. Nu se
încalzesc direct pe flacăra substantele volatile și inflamabile. Cele mai uzuale sunt
becurile de gaze Teclu si Bunsen;
2) Reșouri, plite electrice – utilizate pentru încălzirea directă a paharelor, baloanelor cu
fund plat;
3) Fierbătoare de imersie – utilizate pentru încălzirea lichidelor;
4) Băile de încălzire – folosesc substanțe gazoase, lichide, solide ce nu sunt bune
conducătoare de caldură. Dintre acestea:
a) băile cu aer – realizează încălzirea cu aer încălzit, fie de un dispozitiv electric, fie un
bec de gaze; se utilizează pentru încălziri care nu necesită transmiterea unei cantități
mari de căldură;
b) băile cu abur – realizează încălzirea cu vapori de apă supraîncălziți, procedeul
prezentand siguranță în lucru. Din punct de vedere constructiv, cele mai simple au
forma unor pâlnii metalice prevăzute cu coadă în forma literei S, prin care se
evacuează condensul și un tub lateral pentru admisia aburului. Balonul cu lichidul de
încălzit se așează în deschiderea pâlniei;
c) băile cu apă – sunt cele mai frecvent utilizate pentru: încălzirea substanțelor lichide
sau solide, evaporarea lichidelor, favorizarea unor reacții chimice, diferite separări, în
cazurile în care nu sunt necesare temperaturi care să depașească 100 °C. Au forma:
emisferică, tronconică, cilindrică, diferite dimensiuni, sunt confecționate din cupru,
încălzirea lor putându-se realiza pe flacără sau electric;
d) băile cu nisip – des utilizate în laboratoare, conțin nisip fin, așezat în strat subțire într-
o tavă sau o capsulă metalică, încălzite la flacără sau electric;
e) băi cu ulei – pentru săruri topite, metale topite, diferite lichide precum: glicerina,
etilenglicolul – asigură încălzirea la temperaturi mai ridicate, până la 400 °C.
5) Cuptoare electrice – în care se încălzesc în general creuzete se fac uscări, calcinări,
coaceri. Din aceasta categorie pot fi menționate:
a) Etuve – utilizate pentru uscări; asigură temperaturi până la 200 °C;
b) Cuptoare de calcinare – asigură temperaturi mai ridicate, necesare operațiilor de
calcinare și anume 400° – 1200 °C.
6) Termostatele sunt folosite in laboratoarele medicale, chimie a mediului pentru operatia
de termostatare la diverse temperaturi.Termostatul poate fi executat la dimensiunile
solicitate de client, este etalonat și ofera o uniformitate remarcabilă a temperaturii.
7) Refrigerentele sunt dispozitive din sticlă folosite pentru răcirea și condensarea vaporilor.
Principalele tipuri de refrigerente utilizate în laborator sunt: refrigerentele Liebig,
refrigerentele cu bule și refrigerentele cu serpentină. Refrigerentul Liebig este format
dintr-un tub drept îmbrăcat într-o manta, prin care circulă apa de răcire. Mantaua trebuie
să fie permanent plină cu apă, care se introduce prin ștuțul de la partea inferioară și se
evacuează pe la partea superioară. Refrigerentul cu bule și cel cu serpentine se aseamănă
din punct de vedere constructiv cu refrigerentul Liebig și prezintă avantajul că bulele,
respectiv serpentinele asigură o suprafață de răcire mai mare.

S-ar putea să vă placă și