05 Crisia Muzeul Tarii Crisurilor V 1975 PDF

Pc copertă:
Vas descoperit
în aşezarea
de la Blharea.
lntrcprindcn'a poligrafică „Crişana"

COMITETUL DE CULTURA ŞI EDUCAŢIE SOCIALISTA AL JUDEŢULUI BIHOR
MUZEUL ŢARII CRIŞURILOR
CRISIA * **
**
O r a d e a, 1975
Orice corespondenţă se va Toute correspondance sera
adresa: envoyee a !'adrese:
Muzeul Ţării Crişurilor Muzeul Ţării Crişurilor
Str. Stadionului nr. 2 Str. Stadionului, nr. 2.
Oradea Oradea - Roum:mie
Please send any mail to Hichten Sie bitte jedwelche

the following address Korrespondenz an die
Muzeul Ţării Crişurilor Adressc:
Str. Stadionulu:, nr. 2. Muzeul Ţării Crişurilor
Oradea - Rumania Str. Stadionului, nr. 2
Or:idea - Rumănien
APARE SUB INGRIJIREA COLECTIVULUI COORDONATOR:

SEVER DUl\l ITRAŞCU
VIOHEL FAUR
NICOLAE CHIDIOŞAN
DOINA IGNAT
LIV lU BOHCEA
IOA :-.; l\lA•H 11':ESCU
CRISIA
SUMAR
• Rezume
• Summary
• Zusammenfassung
I. STUDII ŞI ARTICOLE
I. D. SA V A-IGNAT, Colecţia veche neolitică a Muzeului Ţării Crişurilor 9
2. N. CHIDICŞAN - I. ORDENTLICH, Un templu mC'garon din epoca bron-
zului cultura Otomani de la Sălacea. * Ein in Să·lacea ent-
deckter megaron-tempel der bronzezeit 15
3. I ORDENTLICH - N. CHIDIOŞAN, Cărucioare miniatură din lut aparţi-

nînd culturii Otomani (epoca bronzului) de pe teritoriul Români.e~ 27
4. S. DliMITRAŞCU, E. MOLNAR, Teazurul de podoabe dacice de argint de

la Săcălăsău-Nou, j. Bihor *
The Dacian Silver Jewel-Treasure
from Sacalasău Nou, jud. Bihor . 45,
5. M. BLAJ AN, Descoperiri dacice şi sarmatice la Şeitin (j. ,\rad). * Daki-
sche und sarmatische funde in Şeitin (Kr. Arad) . . 691
6. V. MAXIM, Contr:buţiila geografia istorică a comitalului Bihor în a doua-

jumătate a sec.al XVI-iea * Cont,0:buitions a la geographie histo-
rique du dep:irtament d(' Bihor, dans la derniere moitie du
XVI-eme siecle . 87
î. L. BORCEA, Contribuţii la istoria pol:tică a Bihorului în epoca lui Mihai

Viteazul (1598-1606) * Contribuitions a l'histoire politique du
Bihor pendant l'epoque de l\,):hai Viteazul (1598-1606) . • 103
8. E. CHIRILA, N. TAUTU, Tezaurul tr.onetar de la Duşeşti, sec. XVII.
* Der milnzort von Duşeşti, 17 SH . 123
10. ION BRATU, Din iniţiativa lui Alexandru Sterca Suluţiu privind lupta
pentru dreptul limb:i române 129
JOa. I. LENGHEL, IncunalJUlele bibliotecii judeţene Oradea . 137
11. V. FAUR, Istoricul bibliotecii Societăţ:i de lectură din Oradea. * Der
geschichtliche Werdegang der Lesegellshaft aus Oradea . 143
12. V. FAUR, Precizări referitoare la act'.vitatea Casinei Române din Be-
iuş. * Genaue Angaben bezilglich der Tiitigkeit des rumanischen
kasinos aus Beiuş . 153
13. MIHAI DRECIN. Din activitatea financiar-bancară a bihoreanului Partenie
Cosma în cadrul băncii „Albina" din Sibiu. * Die finanzielle-
::um Bankwesen gehărunde Tă.,:gkeit von Partenie Cosma im Rah-
men der Dank „Albina" t 011 Sibiu . 161
II. DOCUMENTE
1. AL. PORTEANU, Lupta revoluţionară a maselor popularC' d:n Bihor pentru

Unirea Transilvaniei cu Român:a . 183
III. NOTE ŞI RECENZII
1. FL. DUDAŞ, Aşezarea de tip Otomani de tip Chisind:a ::::43

2. L. BORCEA, Consideraţii pe marginea reglemenUirii urbariale a satului
Luncşoara (1772) . . . . . 251
3. P. BONA, Aspecte ale asupririi sociale oglindite în plingerile urbariale ale
satelor bihorene în prima jumătate a secolului al XIX-iea. 259
4. AL. SAŞIANU, Timotei Cipariu şi numismatica modernă . 263
5. L. CORNEA, Aspecte istoriografice în revista Familia: colaboratori, preocu-
pări, concepţii. * Des aspects historiographiques dans la rei,•ue
„Familia": collaborateurs, preocupations, conceptions . ::!67
6. V. FAUR, Despărţămîntul orădean al „Astrei" (1900-1918) . 279
î. • • • Cronici turceşti privind ţările române, Ed. Acad., Buc., 1974.
(M. Oprea) . . . . . . . . . ::!87
*
D. SA VA-IGNAT, Cronica activităţii ştiinţifice a secţiei de istorie în 1974 . 289
S. DUMITRAŞCU \M. Parducz . . 293

I. STUDII ŞI ARTICOLE
COLECŢIA VECHE :!\EOLITICA A MUZEULUI ŢĂRII CRIŞURILOR
(I)
DE
DOINA IGNAT-SAVA
Colecţia de arheologie a :\luzeului Tării Crişurilor cuprinde o serie de

piese de certă valoare şliin\ifică, prownite fie din descoperiri intimplătoare,
fie din alte colecţii care au intrat în patrimoniul nostru.
Ne propunem publicarea lor, în scopul dl' a le face cunoscut<> cercetă
torilor interesa\i în studierea prohl<>maticii epocii n<>olitice din nord-vestul
Romanici.
I În inventarul din anul 1913, figurrază un număr clf'Gvase,cumenţiu-
1wa că au fost cksroperile - în ac<>laşi an - la Nagy Zomlin Puszta (Ferma
Zomlinul :\lare). :\Iuită ,Teme s-a crezul că eslr vorba despre o localitate
din H. P. Ungaria. Cercetări mai atente nr-au permis să conslalăm că „ferma
Zomlinul :\lare" aparţinea salului Santăul 7ilic, jud. Bihor 1 •
Întrucit cele G vase au fost găsite în ac('laşi loc, nu este exclus ca ele să
constituie ill\·entarul unui mormînt.
Dăm mai jos o descri('re a lor:
1. Vas cu picior lucrat din pastă fină de culoare cenuşi11-caram1z1e,
conţinind mică, acoperită cu un slip cenuşiu închis, şters p<' alocuri, avînd
forma globulari:\, buza dreaptă, uşor răsfrîntă (inv. nr. 1;)48). Piciorul vasu-
lui, gol pe dinfluntru, PS1P pPrforat de 10 orificii mici, rotunde, dispuse cite
dou5, în diagonali:\. Corpul vasului este pn•văzul cu patru buloni marcaţi de
eile trei puncte, in parlC'a inferioară, iar parlC'a supC'rioarfl cu doi butoni
perfora\i. lnftl\inwa I :3, I cm; înălţimea piciorului :,, I cm; diamC'trul gurii
10,:3 cm; diamdrul hazei piciorului 9 cm; PI. I. fig. G.
2. \'as globular, lucrat din paslf1 fină, dP culoare' cPnuşil' acopC'rilfl cu slip
fin, e1·nuşi11, avind fundul uşor alveolat, buza uşor răsfrinlf1 (inv. I :)53). Corpul
vas11lui est1· clerorat cu li butoni mici perfora\i, dintre care patru sinl dispuşi
in part Pa infrrioarli, iar doi in parlea superioarli. Inăl\imC'a 8,2 cm; diametrul
gurii ~),li cm; J>l. I, fig. 1.
' \1111l11111im şi pr acC'ast:i cale l'o!C'gului :-,; ic o I ar C hi di o ş a 11 cnrr ne-a ajutat

la loenlizarea a~rzării
10 Doina Ignat-Sara
:1. \'as globular, lucrat din pastă de culoare cenuşie, finf1. a\"Înd fundul
alveolat. buza suh\ire. răsfrînlf1 (inv. nr. 1;>;>1). Corpul vasului cslr prev:"1-
zut cu şase butoni perforaţi. patru in partea inferioar:"1, doi in partea supl'-
rioară. Îni'ilţimca 11,1 cm; diametrul gurii 11,6 cm; PI. I. fig. ;J.
4. \'as globular, lucrat din pastă cenuşiu-cărămizir. fină, cil fundul al-
wolat, buza subţire, răsfrintă (inv. 1555),. 1n partea înfHioară \"asul rste
prevăzut cu patru butoni alungiţi şi prrfora\i. iar în parll•a suprrioară Cil
doi butoni, rotunjiţi şi perforaţi. Înălţimea 10,;> cm; diaml'lrul gurii 10,1 cm;
PI. I, fig.4.
5. Vas globular, lucrat din pastă fină, de culoare crnuşiu-cărf,mizie.
acoperit cu un slip fin, şters pe alocuri, avînd fundul alwolat, buza subţire.
răsfrîntă (inv. nr. 1556). În partea inferioară vasul esk decorat cu patru bu-
toni mici, ascuţiţi, iar în partea superioară a fost prevăzut desigur cu doi
asemenea butoni, o parte a vasului lipsind. PI. I. fig. 3.
6. Strachină mică, lucrată din pastă fină, de culoare cenuşie, acoperită
cu un slip fin, şters ,avînd fundul alveolat, gura largă, cu buza evazată (inv.
nr. 7599). În partea iRferioară, patru butoni mici, perforaţi, constituie sin-
gurul element decorativ. Înălţimea 5,1 cm; diametrul gurii 9,5 cm; PI. I, fig. 2.
II. Din colecţia arheologică de la Valea lui Mihai provine innntarul
unui mormînt descoperit în anul 1932 în corn. Simian. str. Kiss, nr. 98 (În
grădina lui Csany Iosif)*
Conform inventarului acestei colecţii mormîntul conţinea un craniu
uman - posibil ca restul scheletului să fi fost distrus - precum şi urmă
toarele piese:
1. Vas cu picior lucrat din pastă fină, cenuşiu-cărămizir. adnd corpul
globular, buza răsfrîntă (inv. nr. 802). Piciorul vasului - gol pe dinăuntru -
este perforat cu şapte orificii mari, rotunde. Corpul vasului este decorat
cu opt butoni perforaţi, dispuşi pe două planuri, cite patru. Înălţimea 16,6
cm; înălţimea piciorului 7,1 cm; diametrul gurii 6,8 cm; diametrul picioru-
lui 8,3 cm; PI. II, fig. 5.
2. Pahar, lucrat din pastă fină, cenuşiu-cărămizie, avind corpul cilin-
dric, terminat la bază cu patru butoni perforaţi, în formă de picioruşe.
buza subţire, uşor evazată (inv. nr. 803). Două suprafeţe dispuse simetric.
sînt decorate cu cite cinci impresiuni rotunde, iar lateral vasul ana doi bu-
toni perforaţi (unul lipseşte, vasul fiind fragmentar) marcaţi de cite dou:1
impresiuni rotunde. Înălţimea 15, 1 cm; diametrul gurii 10,5 cm; PI. II, fig. 6
3. Strachină mică, lucrată din pastă fină, de culoare cenuşiu-cărămizil'
acoperită cu un slip cenuşiu fin, şters în bună parte, cu buza subţire. dreaptă.
Umărul vasului este drcorat cu patru butoni mici, rotunzi. Inălţimea •L9 cm;
diametrul 1O cm. PI. I I, fig. 2.
4. Sulă ('!) din os (inv. nr. 709), fragmen lară, prost conservat:"1. Lungi-
mea 15,6 cm. PI. II, fig. 4.
5. Topor din piatră şlefuit şi perforat (inv. nr. iG.t) lungimea 8.2 nn.
PI. I, fig. 8.
• Descoperirile de lu Şimiun şi \'alea lui Mihai slut nminlilc şi de Ida Boguar-h:ul-

zian ln lucrarea "1'/rc Early Coppcr .-\ge Tis:apolur Kullure in the Curpi1t/rian B11si11., pg. 113.
3 Colecţia veche neolitică a Muzeului Ţării Crişuri/or {l) 11
III. De pe teritoriul localităţii Valea lui \lihai, punctul „groapa cu lut"

provin urm[1toarele vase:
1. Fructieră cu picior (inv. nr. 811 ), lucrată din pastă fină, cărămizie,
cu rorpul globular, buza subţire, răsfrîntă. Piciorul vasului este prevăzut
ru şase orificii, iar în partea superioară este dl'rorat cu alveole dispuse
rîte trei. Cupa vasului este decorată cu patru buloni mari, ascuţiţi, cu vîr-
ful în jos, însoţiţi de cîte dou[1 alveole în partea superioară şi pentru bu-
tonii mai mici. cu cîte dou[1 alveole în partea inferioară. Spaţiul dintre aceşti
butoni - dispuşi pc două planuri - este decorat cu grupe de puncte exci-
zate, dispuse cite trei sau cîte patru pe trei rînduri, formînd. romburi, pre-
cum şi cu grupe de cîte dou[1 alveole.
Î11[1lţimea vasului 27,7 cm; înălţimea piciorului 17,4 cm; diaml'lrul gu-
rii 17 cm; diametrul bazei piciorului 8 cm. PI. II fig. 7. Menţionăm faptul că
acest vas provine dintr-o locuinţă, fiind descoperit îu imediata apropiere a
vetrei.
2. Fructieră cu picior (inv. nr. 921), lucrată din pastă fină, de culoare
cărămizie, avind buza dreaptă. Piciorul vasului este prevăzut cu şase orifi-
cii rotunde şi decorate cu impresiuni, dispuse cîte două. Corpul, în formă
de pîlnie, este separat de picior prin cite patru butoni încadraţi de cite două
impresiuni. Înălţimea vasului 28,2 cm, înălţimea piciorului 21,2 cm; dia-
metrul gurii 21,5 cm; diametrul bazei piciorului 12,6 cm; Vasul păstrat
fragmentar, a fost descoperit într-o groapă. PI. I, fig. 7.
IV. În afară de materialele menţionate pînă acum, în colecţia l\Iuze-
ului Ţării Crişurilor se mai păstrează încă două vase care se înscriu în acei-
iaşi problematică, dar cărora nu li se cunoaşte provenienţa.
1. Vas globular, lucrat din pastă fină, cenuşiu-negricioasă, avînd fun-
dul alveolat, buza subţire, uşor răsfrintă (inv. nr. 7600). În partea inferioa-
ră, vasul este decorat cu patru butoni mici, rotunjiţi, iar în partea superi-
oară cu doi butoni perforaţi. Înălţimea 7,9 cm; diametrul 9 cm; PI. II, fig.3.
2. \'as mic cu picior, lucrat din pastă fină, de culoare cenuşiu-cafenie,
corpul sferic, buza subţire, evazata (inv. nr. 142). Piciorul scund, este prevă
zut cu patru mici orificii rotunde, iar corpul este decorat cu patru butoni
mici, în partea inferioară şi doi butoni perforaţi în partea superioară. Înăl
ţimea 8,2 cm; înălţimea piciorului 21 cm; diametrul gurii 7,7 cm; diame-
trul bazei piciorului 6,8 cm; PI. II, fig. 1.
• •
:\nalizînd materialele prezentate, constatăm că pasta, maniera' de lu-
cru, precum şi formele şi decorul ne permit încadrarea în faza finală a epocii
neolitice, în cultura Tisa I II (Tiszapolgar).
Vasele globulare, decorate cu butoni perforaţi, precum şi vasele cu picior
perforat îşi găsesc numeroase analogii în descoperirile din Ungaria de Ia
l2 oîna Tgnat Sara
I 1
5 Co1ecfia vecne neolitică a Mu zeului Tării Crişurilor (I) 13
......
......... ..
"(""'" f'.'~
.
14 Doina Ignat-Sava 6
DPbrecen Nyulas2, după cum paharl'll' cilindrice cu p1c10ruşe şi butoni

perforaţi, sînt prezente în rnormîntul 1 ele> la Kisvarda 3 sau Szeghalom•, iar
fructierele cu picior perforat la Uebreccn - I\yulas 5 şi Tiszapolgâr - Tegla-
szin6, pentru a nu mai aminti decît cîteva dintre cl'le mai apropiate.
Cea de a treia fază a culturii Tisa, derivă organic din faza pn•cedl'ntit 7
menţinînd de la aceasta multe forme de vase, dar creîndu-şi în acl'laşi timp
o serie de forme noi, caractc·ristice (vasele globulare, pahare cilindrice, fruc-
tiere cu picior perforat).
în această fază pictarea ceramicii atît de caracteristică grupului llerpaly
dispare, motivele decorative fiind proeminenţele, impresiunile cu degetul
sau punctele excizak.
în Transilvania, regiunile ocupate de culturile Ariuşd, Petreşti şi Sălcuţa,
au avut un rol în formarea culturii Tiszapolgar prin intermediul grupului
Herpâly, cu care acestea vin în eontact.
Descoperirile din vestul Transilvaniei atestă contribuţia grupului Herp[tly
la formarea acestei noi cult uri 8.
Aria de răspîndire a cult urii Tiszapolgar cuprinde o zonă vastă, din
Cehoslovacia (Tibova), Ungaria, Voevodina, Transilvania, fiind cunoscute
patru grupe zonale, bine distincte: Lucska, Basatanya, Tiszaug şi Desk.
Descoperirile care formează obiectul acestei comunicări se încadrează în
grupa Basatanya9, care cuprinde o arie destul de întinsă. În nord-vestul
Transilvaniei este atestată la Biharea 10 , Oradea 11 , Sălacea 1 2, Săcuieni • 13
Tarcea 14, în afară de localităţile din care provin materialele publicate cu acest
prilej.
De această cultură trebuiesc legate numeroasele descoperiri dt> unelte
de aramă din zona amintită, a căror studiere atentă ar putea aduce noi date
privind evoluţia şi dezvoltarea neoliticului final din nord-,•estul Rom;rniei.
• Id a B o g na r - K u t zi an, The Earlţ/ cooper age Tiszapolgcir - r.11//urc in 1hr

Carpalian Basin, Budapesta, 1972, PI. 1 - 6; PI. X I fig. 12, 1-1
3 Idem, PI. XLIX, fig. 2- 4
' Ibidem, PI. X 11 I, fig. 1
• Ibidem, PI. X I, fig. 13
• Ibidem, PI. LIII, fig. 9
' M. R u s u, Cultura Tisa, ln Banatica, 1971, Reşiţa, p. 80
• I d a B o g n ar - Ku t zi a n, op. cit., p. 220
• Ibidem, p. 172 ,
10 Doina Ignat, Repertoriul descoperirilor neo/ilice din Bihor, ln Crisia, 1973, p. 8: ~r. 1.
/ bidem, p. 10: Nr. 11
11
11 Ibidem, p. 14:Nr. 17
'' Ibidem, p. 13: Nr. 15

11 Ibidem, p. 16: Nr. 24
UN TEMPLU-MEGARON DIN EPOCA BRONZULUI
DESCOPERIT LA SALACEA
DE
NICOLAE CHIDIOŞAN
IV AN ORDENTLICH
Aşezarea de pe Dealul Vida de la Sălacea (jud. Bihor) este una din cele
mai importante complexe aparţinînd culturii Otomani de pr teritoriul Româ-
niei. Ea este amplasată pe un promotoriu care din punct de Yedere geografic
reprezintă o prelungire a dealurilor Barcăului, constituind terasa superioar:1
a Văii Erului.
Aşezarea, fortificată cu şanţuri şi valuri de apărare, a fost cercetată în
mod exhaustiv între anii 1964-1969. În articolul de faţă vom prezenta una
din cele mai interesante descoperiri făcute pe parcursul săpăturilor, şi anume
prima construcţie cultică cunoscută în aria de răspîndire a culturii Otomani
un templu-megaron, El a fost descoperit în campania arheologică din
anul 1968.
În cultura Otomani reprezentările cultice sînt relativ rare, ele fiind găsite
foarte sporadic în aş<'zări. Aşezarea de la Sălacea constituie o excepţie în
acest sens. Aici au fost descoperite statuiete cu cap mobil, cărucioare de lut,
figurine zoomorfe şi mai multe vase şi obiecte cu vădit caracter cultic.
Templul se situPază în zona sudică a aşezării amintite şi ocupă o zonă
periferică dar nu izolată. O seric de cl<'talii, care nu intr:1 în preocuparea arti-
colului de fa\.ă, par a indica cu aproximaţie că în apropierea templului era
şi singura intrare în perimetrul incintei fortificate. Acest fapt ar explica
însăşi amplasarea periferică a construcţ.iei cultice.
Huinele templului se prezentau sub forma unui conglomerat masiv,
rPlativ unitar de chirpici, d<' o grosime medie de 40 cm, de o culoare roşie
închisă. Dislrugerpa construc\iPi a fost pro\'ocală de un incendiu puternic,
-ceea C<' cxplic:1 şi zgurificarea chirpiciului şi a ceramicii cuprinse sub ziduri.
Dupf1 îndepărtarea zidurilor prăbuşile s-a putut dclimila cu uşurin\ă
planul construcţiei cc aYca o lf1\ime de 5,20 m, lungimea de 8,80 m, oril'ntaU1
norcl-Yest, sud-est. Ea a avut o formă drcplunghiulară şi se compun<'a din
trei încăperi, şi anume: un pridvor aYînd una dintre laturi deschise (I); urmat
16 N. Chidioşan I. Orrl<'ntlirh 2
Fig. 2. - Sălacea, templu. fragment de friză.

Abb. 2. - Sălacea, Tempcl. Friesbruchsti.i.ck
de o încăpere dreptunghiulară mai mică (II); iar apoi toi dl' una de formă
drC'ptunghiulară dar cu dimensiuni mai mari (III) (Fig. 1 şi PI. 111/1).
Delimitarea planului templului a fost considerabil facilitată şi datoriU'1
păstrării aproape intacte a podelei care, se prnenta sub forma unei suprafeţe
compacte' de lut bătătorit, avind o grosime de 10 pînă la 12 cm. :\ceastă
suprafaţă unitară avea pe lingă funcţia amintită şi un ('vid(•nt rol niHlator
şi izolator. După ridicarea construcţiei, pesll' podeaua propriu-zis[1, s-a apli-
cat una sau două făţuieli dl' lut d(• grosimi variabile (Fig. 1).
Aşa cum am amintii, planul templului se compunea din :l pi1r\i distincll•
şi relativ bine delimitah'. Descrierea acestora o vom facl' în succl·siunl'a lor.
începînd de la intrarl'a in ll·mplu, adică dinspre nord-vest sprl' sud-l'sl.
I. Pridvorul de formă drl'ptunghiulară şi cu o dPschidere in faţ[1 a a\'lit
o lungime interioară de 1 m şi lăţimea de 4,HO m (Fig. 1. PI. I I J,2). El a fost
delimitat in Cl'le trei părţi de o bordură de lut fasonată. formată din blocuri
puse cap la cap (Fig. 1. PI. I 11/2 -4). Elemente!«:" bordurii au fost cunfl•c\iu-
natc în altă pari(, şi au fost apoi încastrate in lutul podelei. Bordura se ridica
faţă d«:" ninlul podPh•i cu 19 cm. iar lălinwa variind inlrl' 18 şi 22 cm. ln
partea dn•aptă a inlr[1rii. do11[1 blocuri al[1turatl' au a\'111 un profil aparte
datorită unui slilp cu sPc\ium•a patrulateră can• a fost incaslrat în lutul po-
delei şi angajat parlial ck bordura propriu-zis[1 (Fig. 1 ). lk parll•a c(•alalt:1
a intrării acl'asl[1 fasonan• nu s-a pul ul ubsl'n·a, datorit:1 fapt ului c:1 aceasl:1
pof"liun(• a bordurii s-a distrus.
Jn Cl'le <1011[1 colţuri inll'rioarl' all' pridn>rului. bordura in form:1 de I. a
fost arcuită înspre• interior iar în parll'a opus[1, insprl' incăpt•n•a a <1011· 1 , aC(•sl1•
('ol\ uri Sl' JHl'Zl'nlau sub 1111 unghi drept (Fig. 1. pi. :i;:i). Sprl' mijlo1 li prid-
vorului bordura a fost inlrerupl:1 pt• o distanţii de liU ('111. ln an•asl:1 1r\iune
cl'll' două capdt• ale bordurii au fost uşor ingustall' . .\cl'astă in: :·upt•n·
conslil uia dt• fapt inl ran·a în l1•111pl11, ca prag folosind11-s1• un L>loe · ·I•·
lf
Iul Hl\uil, a,·înd o form:-, dn•pl11nghi11lar[1 c11 lal11rilt· ing11sl1• arcuii
Un templu-megaron 17
-- --- - - - - ---- --- --- ----
(Fig. I, PI. 3/5) . .-\cest bloc uşor deplasat spre interiorul pridvorul~~i şi mai
adîncil în lutul podell'i, aflindu-sP sub nivelul gcneral al hordurn, a fost
eonfee\ional şi l'I separat, iar apoi încaslral. Esle de subliniat faptul c[1 în
periml'lrul pridvorului 1111 au fost descoperile materiale arhl'ologice (el'rami61,
bronzuri, oase de.).
II. inc[1pl'rea a doua a avul dimensiunile de 5.:Hl m/1.20 m şi a fost
ck'.imilal[1 in parl<'a nord-vestică, adic[1 dinspre pridvor, dt• linia relatiY dreaplf1
a bordurii dPscrise mai sus. Înspre încăperea urmf1toarl' (Iii) s~·pararea se
f[icea. in porţiunea centrală, de o treaplf1 inallă ck circa 10 cm iar in pf1J'\ile
lati·rale de douf1 platformr mai ridicale, care constituiau allarele fixe ale
încăperii nr. III (Fig. 1). CaracLPristica spaţiului discutat o cons 1 ih1!e prezenţa
unei singure făţuieli aplicată direct pe lutul galben al podelei. Acest lucru_ a
făcut ca nivelul aceslei săli să fie mai coborît decît restul ansamblului. In
dre,,pla inlrf1rii s-a putut sesiza groapa rotundă a unui stîlp; care a fost
implintat wrtic~I.
Pe Loată suprafa~a podelei s-a găsit un număr mare de fragmente ceramice
apraţinînd mai multor vase de forme şi dimensiuni diferite, deformate şi
zgurificate, cJ urmare u puternicului incendiu care a distrus construcţia. Lingă
intrarr. în dreapla acesteia, s-a descoperit o platformf1 de lut de formă drept-
unghiulară cu colţurile rotunjite, avînd dimensiunile dC' 1,10/0,75 m şi gro-
simea de 7 cm -notată de noi „Platforma altar I" (Fig. 1, PI. 3/4, 6). Sub această
platformă precum şi în imediata ei apropiere s-au descopC'rit cantităţi com-
pari<' de cărbune şi fragmente ceramice, acestea din urmă fiind spartl• în
bu6di surprinzfltor de mici. Observaţiile de mai sus ne conduc spre consta-
tarC'a d această platformă - altar a fost probabil iniţial înălţată pl' nişte
pari, care în urma incC'ndiului au ars, cauzind prăbuşirea şi spargen•a plat-
formei.
III. În6qwn•a a lreia avC'a dimensiunih• cele mai mari. Hemarcăm faptul
cr, ac!'aslă sal[1 are o uşoară tendinţă de lăţire spre parlC'a posterioară. Astfel
faţă de lălinwa de ;),20 m cil awa ÎH drC'ptul încăperii nr. II, capăt ul opus
al sălii disculate atingea dimensiunea de 5,60 m. Lungimea aceslC'i încăperi
era de 6,10 m (Fig. 1). Podl'a ua a fost refă IuiU1 de dou[1 ori, făţuiala a doua
a\·ind o grosime mai man• decil aceiaşi făţuială din pridYor. ,\cest lucru SC'
pull'a sl'siza mai bine în por\iunea anterioară unde s-a formal, tocmai datorită
aceslui lucru, lrC'apla centrală. separaloare dintre' încăperea a doua şi a treia.
Podeaua a fost perforată de mai multe gf1uri ce constituiau gropile slîlpilor
de susţinere a acoperişului.
ln Cl'le două coJ\uri ale' poqiunii anlerioarC' a sălii se ridicau, aşa cum am
mai mentionat, două platforme' mull inăl~ate fală dC' nivC"lul podeh•i şi care
constituiau altarele fixl· - nolal<' de noi „Platforma altar II şi III."
Situat in colţul nord-1•stic al sălii, avînd o form[1 uşor trapezoidală cu
haza dinspr<' perl'lell' lung d<' 1,60 m şi latura opusă de 1,::!0 miar lăţimea clP
1,20 m, plalforma allar nr. II se dC'taşa faţă de podea cu 17 cm. (Fig. 1, PI.
:J/7). Ea a fosl realizată dinlr-o mas[1 compaclă de lut avind parlea superioar:1
şi laturile· fii\uill' ingrijil. Plalforma prnenta o erusUi uniformă, foarte tare,
de culoan• roşu e[1r:1mizil', ca urmare a unor arderi repelall•. Acl·aslă platfonn[1
s1· iniil\a organic clin l"f1\11iala primară, indiciu pC'ntru dC'LNminarea etapC'i
;! - Cri~ia 'i3
18 N. Chidioşan /. Ordentlich 4
in rar(' a fost ridiraU1. A doua fă\uialfi a podelei se oprea la limita bazPi al-
tarnlui. Pc suprafa\a allarului au fost găsite „in situ" tn·i grupaje dP obiect('
diferite:
1. Nouă greulă\i de Iul d(• formă piramidală g3urile orizontal înspre
\'irf (PI. '1/5).
2. Tn•i cuţite curbe d<' piatră (PI. 41 I -2).
3. Un suport d<' lut de culoare roşie deschisă confec\ional dintr-o pasU1
fină a\'ind ppn•ţii cilindrici cu ambrle capete pulrrnic e\'azat(• spre extPrior
(PI. -1/9). Corpul propriu-zis este perforat de 4 orificii wrtical!'. o,·al alungite
şi dispuse simetric. Acestea sinL împărţite in două de o bară mică ce formeazii
spr<' mijlocul orificiului un unghi. Corpul cilindrului este JHe,·[1zut şi cu o
torti\ă uşor arcuită. Capelele evazate sînt ornamentate in exll'rior ('U ·1 grupe
a cite 3 proeminenţe mici. Peretele exterior al cilindrului (•sit• ornamental,
pe un registru vertical, cu un motiv format din 2 benzi paralele, haşurate,
legate între ele de o bandă în zigzag deasemenea haşurat (Dimensiuni:
înălţimea 9 cm, diametrul gurii 14 cm, grosimea peretelui 0,8 cm).
Pe latura sud-vestică a templului, în coltul dispus simetric fa\ă de altarul
deschis, s-a descoperit cealaltă platformă altar (nr. III) (Fig. I, PI. 31 8). Ea
avea o formă trapeziodală cu baza dinspre perete de 2 m, latura opusă de
1,80 m şi lăţimea de 1,40 m. Se detaşa faţă de niwlul podelei în medie cu
10 cm. Marginile platformei au fost delimitate de o bordură fasonată identică
cu cea de la pridvor. Aceasta a fost montată în scopul măririi, consolidării
şi ridicării nivelului unui altar iniţial mai mic - de tipul altarului nr. II -
care a fost înglobat în altarul secundar. Altarul primar avea dimensiunile
de 1,42/1,40 m, deci de formă aproape pătrată. Ea se ridica organic din fă
ţuiala primă a podelei. Bordura delimitatoare care s-a montat ulterior. făcea
corp comun cu făţuiala a doua. Vechea platformă a fost acopHit:1 cu un strat
gros de lut, obţin indu-se astfel o suprafaţă omogenă, perfect plană la ni\'elul
bordurii, avînd ca infrastructură suprafaţa altarului primar. Suprafaţa al-
tarului prezenta şi ea o crustă tare, datorită unor arderi repetate. De ase-
menea şi pe acest altar au fost descoperite „in situ" grupaje de obiecte:
I. Nouă bucăţ.i greutăţi de lut de formă similară cu cele de pe altarul
nr. I I, avînd însă dimensiunile mai reduse, putem spune chiar miniai urale
(PI. 4/G -7).
2. Trei cuţite curbe de piatră (PI. 4/3 -4).
3. Un suport cilindric identic ca formă cu cel de pe altarul nr. 11, dl•ose-
bindu-se însă prin forma mai alungită a orificiilor dl> pc corpul cilindric. prin
prezenţa a 2 mici găuri circulare ce înlocuiesc tortiţa şi prin tratan.·a orna-
mentalf1 a pereţilor. Orificiile de pe corp au cite un an'cadranwnl dublu format
din hl•nzi de linii haşurate. delimitate de o linie continuă şi dl' o bandi"i dublii
paralcln, umplută din loc în loc, cu grupe dl' cite 2 şi 3 linii ohlice şi paralell'
între ele. Interiorul porţiunilor rf1sfrînk este ornaml'nlal cu cite o ghirland:1
continuă formată din 2 linii pnralell' incizate. Pe perdele exterior al „buzei"
sînt dispuse simetric triunghiuri haşurate şi mici lHOl'minl'n\e singulare.
Suportul cilindric a fost puternic dl•formal în urma incendiului (PI. 1. 10).
Pe acl'st altar s-a mai descoperit în plus şi o cute de piatri1 de formă
paralelipip(•dică (PI. 4/8).
5 Un templu-megaron 19
Cn fapt demn de remarcat este că în încăperea a III-a, exceptînd piesele

de pe altarele lateralr, nu s-a mai descoperit nici un alt obiect.
între zidurile prăbuşite în această parte a templului şi cu deosebire înspre
capătul sud-estic. s-au descoperit suprafeţe relativ mari de zidărie pe care
s-au păstrat dou:1 tencuieli, acestea aveau o grosime de cîtc 3 cm, cc au fost
aplicate succPsiv numai pc suprafeţele exterioare ale zidului.
în dreptul celor două altare laterale au putut fi recuperate mai multe
fragmente de zid ornamentate. Cele mai frecvente motive decorative sîn t
unghiurile, triunghiurile, romburile (PI. 1/1,4, 5, PI. 2/1, 3), spirall'le simple
sau cu antenă (PI. 2/2, 3, :J)şi cirligele simple şi duble (PI. 1/2-5, PI. 2/7). Se
întîlnrsc şi motivele compuse din elrmentele mai sus amintite (PI. 1/1, 4, 5).
l\Iotiwle sînt dispuse pe suprafeţele plane ale prreţilor interiori şi sint
realizate prin nern1ri reliefatr prev:1zute cu o incizie mediană. În unele por\iuni,
pentru o marcare mai accrnt uată a ornamentelor, acrstc nervuri s-au vopsit
cu o culoare albă. Porţiunile de perete astfel decorate, au fost delimitate,
fie de două nervuri paralele şi incizate median, fie de o bandă compus:1 tot
din două linii paralelr însă vopsite cu o culoare albă, între care s-au pictat
şi triunghiuri continui.
În acelaşi spaţiu, a înd1prrii a III-a, s-a descoperit şi o friză compusă
dintr-o spirală continuă reliefată şi incizată median, delimitată pe orizontal[1
cu cîte o nervură incizată şi Pa (Fig. 2). Friza ornamenta un fragment de zid
terminal care, datorită grosimii sale, poate fi considerată şi ca o bordură mai
proeminentă.
Între dărîmăturile templului au fost descoperite şi cileva fragmente de
zid perforate de orificii circulare. În dreptul încăperii a I I I-a circumfrrinţa
acestor orificii au fost vopsite cu o culoare albă (PI. 1/6). Pe latura vestică a
încăperii a II-a orificiile, cu mult mai mari (diametrul de 10 pînă la 15 cm),
au fost înconjurate de cite o bordură inelară puternic proeminentă.
Din observaţiile făcute şi după cum rezultă şi din descrierea construcţiei
putem afirma că aceasta s-a ridicat în două etape succesive. După ridicarea
zidurilor şi executarea podelei, în prima etapă s-a tencuit exteriorul, s-au
ornamentat pereţii interiori din dreptul altarelor lalerale, s-a făţ.uit podeaua
întregului templu şi s-au construit cele două altare laterale fixe (II şi III pri-
mar). În cea de a doua etapă s-au retencuit pereţii exteriori, s-a refăţuit şi s-a
îngroşat podeaua pridvorului şi a încăperii a III-a, ridicindu-se astfel treapta
separatoare dintre ultimele două încăperi, deoarece aşa cum am amintit podeaua
încăperii a II-a a rămas cu făţuiala primară. În aceiaşi etapă de lucru s-a
aplicat bordura delimitatoare la altarul III, ceea ce a însemnat de fapt aco-
perirea şi lărgirea vechiului altar. Prin adăugarea bordurii, constructorii au
avut intenţia evidentă de a imita bordura de la pridvor. Partea interioară
a zidului nu a mai fost retencuită, probabil pentru a nu distruge sau a nu
acoperii porţiunile ornamentate ale pereţilor din dreptul celor două altare fixe.
Forma construcţiei, distribuţia spaţiilor, prezenţa celor 3 altare, inven-
tarele de pe acestea şi 01donarea lor simetrică, ornamentarea zidurilor, precum
şi celelalte elemente arhitecturale sînt indicii indubitabile privitoare la desti-
naţia cultică a construcţiei descrise. Dimensiunile mari precum şi conside-
rentele mai sus amintite, ne îndreptăţesc să denumim construc\ia ca templu.
2•
::o N. Chidioşan 1. Ordentlich 6
Întregul ansamblu imil[1 constrnc\iill' eh' tip 11wgaro11, atît ck hinP n:nosr-utc·
in spa\iul egeic.
F:irînd o î11cc•rcarc de reconstituire a ansamblului, emilem C'Île\'a ipoll'ze
pri\'ind forma şi destinaţia încăperilor.
Prezenţa bordurii delimitatoare din prid\"CH ne sugen•azi"1 ideia că an•astă
mas[1 de lut fii\uit[1, a constituit temelia unui zid cksp[1r\itor care închidea
de fapl templul în parlea nord-\'eslică. Din ohser\'a\ii rPzult[1 cu siguran\ă
că ck pe aceasU1 bordur[1 nu s-a înălţat un zid de Iul. Prezen\a numeroasPlor
fragmcn Le de cărbune descoperile pe. sau în imediata apropiere a bordurii
şi lipsa unor fragmente de zid sau ale unui alt Lip de construcţie, ne permit să
emitem ipoteza că acest zid despărţitor a fost construit exclusiv din lemn.
Că pc această bordură a existat sigur amplasat un zid rezultă şi din fapt ul
că, la mijlocul acesteia, s-a putut sesiza spaţiul uşii cu le„pedea de• lut de la
intrare. Lipsa zidului discutat ar fi permis accesul liber în ori care alt punct
dinspre pridvor, deci nu era necesară deschizătura uşii. În aceastf1 ordine de
idei nu putem să nu sesizăm forma deosebită şi semnificati,·ă a lespezii, ce
ne aminteşte de formele identice ale altarelor fixe din lumPa egeeanf1.
lntrînd în încăpl'rea a II-a (pe care o putem denumi şi un pronaos)
rc•marcăm, datorită numf1rului foarte mare de fragmente> ceramice. că această
încăpere a servit desigur ca loc de depunere sau depozitare a vaselor aduse
ca ofrandă. Prezenţa mesei altar ne dezvăluie faptul că procesiunea rituală
începea încă din această sală. Pentru a ne forma o imagine aproximativă des-
pre forma altarului înălţat pe pari, este interesant de amintit că în una din
locuinţele de la Sălacea (corespunzînd aceluiaşi niwl arheologic cu cel al
templului), s-a descoperit replica miniaturală de lut a unei platforme sus-
pendate şi JW care a fost montat un vas (PI. 4/11). Este• de menţionat c'.l micul
altar este redat la capete cu cite două minere, ceea ce denotă că acesta era
transportabil, detaliu ce ar putea indica aceiaşi posibilitate şi în cazul alU -
rului din templu. Orificiile circulare din peretele wslic al încăperii a I I-a.
prevăzute cu o bordură inelară au fost amplasate înspre baza peretelui zidu-
lui, aşa cum rezultă din poziţia în care au fost găsite. Credem că, datorită
dimensiunilor reduse ale orificiilor precum şi a poziţiei lor, acestea nu au
îndeplinit rolul unor iluminatoare ci mai degrabă au servil penl ru aerisire.
Aşa cum am \'ăzut, între ultimele două încăperi nu a existat un zid des-
părţitor, delimitarea făcîndu-se doar prin ni\'elul mai ridicat al lreph'i cenlrall'
şi a celor două altare laterale. Această delimitare a an1t - bănuim - numai
un caracter simbolic. Adevărata separare nu apar\inea arhitecturii propriu-
zise ci s-a înfăptuit în cadrul procesiunii religioase. Astfrl, după intrare, vasele
şi restul inwntarului de ofrand[1 se depuneau pe podeaua acestei incf1peri
sau pe masa altar. Aşa cum am mai remarcat numai Îl) acest perimetru s-:iu
dc•scoperit vase de Iul, ceea ce înseamnă că în sala a I I l-a s-a celebrat acl<•vă
rala procesiune rituală. Această ipoteză este plauzibilă dacă \inem cont. in
primul rînd, de prez~nta altarelor vetre precum şi d<• invt•nlarele dt•scoper:te
pe ele ~i al<' căror idl•ntitate (forme, număr, dispunert') nu ne lasă dubii asupra
caracterului şi deslina!iei lor cultice.
Crusta solidă a suprafeţelor altarelor c>stl' o mint uric l'locvc>ntă ri"1 pe
ac<'stea se· desfăşura un ritual practicat prin foc. Acest lucru ne îndrc>pli"1ţeşte
să le numim altare-vetre.
7 Un 1emp_~1!_-meg_~on _________________ _ ~l
Ornamrntarl'a prre\ilor din dreptul crlor două allare-wtrr se cksfăşoară

pc intrl'gul spa\iu al zidului. de sus dl' la streaşină pină la niYelul allarelor,
aşa cum nl' doYC'drsc de fapt frngml'nlde rrcuperate şi pozi\ia lor. Ccrndi-
\iile cit• descoperire a fr:1gment ului de friz[1, forma sa, precum şi allr clelalii
arhit"clonicC'. sugnrază amplasament ul acesleia la limita de sus a perdelui
{'Xterior din drrpl ul altarului nr. III. Prin aceasta, st• oh\inea şi in rxteriorul
lrmpl11!11i, marcarea JHL·cisf1 a pozi\iC'i allarului. F{1r[1 indoialf1 o frizf1 asemăn:1-
loare marca şi locul celuilalt allar, dar aceasta din păcatP nu ni s-a mai pf1s-
trat .. \ceastă deduc\ie o facem hazindu-ne pe dispozi\ia sinwtrică ale celorlalle
clcmPnte.
Aşa cum am amintit, drasuprn allarului sau in apropine, s-au descoperit
fragmentC' de pPreţi cu orificii circulare. Aceasta doYedeşte că, în dreptul
altarelor laterale a existat şi un sistem propriu de aC'risire şi de iluminare.
S-ar putea ca acC'ste orificii să fi fost legate de un anumit ritual, poziţia lor
pcrmiţind C'\'entual iluminatul alternatiY ale altarelor in funcţie de răsăritul
şi apusul soarelui.
He\'l'nind Ia inYentarul de pe cele dou[1 altare, singura problemă c:ne
deocamdată nu poale gf1si o explica pe mul\ umil oare este aceea kgaU1 de între-
buin\arca cilind.rilor de lut. Poziţia lor pe Yatră şi forma lor ar putea să ne
determine să credem c[1 ele jucau un rol oan•care in ritualul focului. Torti\a
şi găur:Ie laterale care ţineau locul acc•steia, par a indica faptul că Pic erau
alirnate stind astfel intr-o pozi\ie orizontal[1. Pentru această ultimă solu\ie
pledează de altfel şi ornamentul de pc buza exterioară a cilindrului de pe
altarul nr. III şi, mai ales, ornamentele buzelor exterioare ale unui all ci-
lindru asemănător găsit într-o groapă rituală din apropierea templului.
Indicii privind sistemul de construcţie al acoperişului ne sînl furnizate
numai de cele G găuri din podra, care sen:rau ca lăcaş al parilor de sus~inen•.
Pr haza acPstor indicii, a obsC'rYaţiilor efectuate la locuinţele din aceiaşi
aşC'zarP, cil şi p<' haza analogiilor JHC'ZPntc• în medii culturalC' contemporane,
nec!Pm că acopC'ri~ul kmplului a fosl construit în două apP, a'-·înd ca puncte
d<' sprijin prre\ii laterali şi şirul de stîlpi. Cenuşa groasă de culoarea albă,
amestee1tă intre dărimălurile pereţilor Yitrifiaţi, ne permite să afirmăm că
acoprrişul, de allfrl foarte gros, era din stuf, arrsta găsindu-sr din abunden\ă
în mlaştinile înconjurătoare.
În faţa intrării pridvorului, la o dislan\ă de 1,20 m, s-a drscoperit o
groapă eu gura d<' formă circulară şi cu pereţii dr<'p\i (diametrul 1, 10 m adîn-
cimea 1,30 m). În ca au fost descopHite, alături de cîlPva fragmente' de oase
ele copil, un Yas şi un cilindru de lut asemănător cu celelalte două descrise
mai sus.
Vasul de culoarr nragră are forma unei calole sfrricr ~i eslc pre\'2zut cu
1 picioare' mici masive de formă cilindrică (PI. 4/12). Buza îngroşată şi arcuită
inspre inlrrior are în două părţi opusr cîle două prorminen\c mici. Sub huz[1
partea l'Xlnioară este ornamentată cu motive spiralice continue. Hegistrul
interior c•slc prevăzut cu o ghirlandă continuă dispusă in jurul picioarelor
şi ajurat<' pc' mari.;ini. Fundul rxterior al \'asului estr ornam<'ntat cu n-:ici
imprimări circulare dispuse într-un cerc, iar mijlocul acrstria s-a marcat
printr-o alvC'olarl' circular[1. Acc•asta, arr 1 pandante dispuse' tangen\ial şi
simdric pe circumfcrin\a exlcrioarf1 a cercului mare.
N. Chidioşan I. Ordentlich 8
Cilindrul rste lucrat dintr-o pastă idrntică ca şi culoare şi c~tlitah• cu

aceia a vasului (PI. 4/13). În comparaţie cu crle două piesr similare de pe altare.
cilindrul acesta are dimensiuni mai mari (înălţimea 15 cm, diametrul gurii
21 cm). ln locul tortiţei sînt dispuse pe wrticală 3 găuri. Bordurile orificiilor
sînt marcate cu mici crestături verticale, părţile intrrioare ale marginilor eva-
zate sînt ornamentate cu cite o spirală continua executată în acreaşi manirră
cu cele de pe vasul descris mai sus. Corpul vasului este prevăzut cu 4 orificii
dreptunghiulare, cu colţurile rotunjitr, iar laturile înguste prevăzute• cu o
mică proeminenţ.ă în formă de cioc.
Asemănările izbitoare dintre cele două vase• aflate în groapă (acreaşi
pastă, culoare, motiv decorativ şi tehnică ornamentală) şi prrzrn\a oaselor
de copil sînt indicii de necontestat că groapa avea un caracter cultic. Ampla-
samentul ei în imediata apropiere a intrării în templu prrcum şi prrzenţa
cilindrului asemănător cu cele de pc altarele templului - piesă neîntilnită
în altă parte în aşezarea de la Sălacea - constituie argumente convingătoare
cft groapa făcea parte din acelaşi complex cultic cu templul.
Încadrarea cronologică a templului megaron nu ridică probh•m(• dificile.
Făcînd parte organică din aşezarea de pe Dealul Vida, putem spune cu certi-
tudine că templul a fost ridicat de purtătorii culturii Otomani din epoca de
bronz. Aşezarea despre care vorbim cuprinde din punct de wdere stratigrafic
5 nivele succesive de locuire. Acestea, pe baza inventarului arheologic adia-
cent, corespund primelor două trepte ale evoluţiei culturii Otomani. Astfel.
nivelele 5 -4 de jos corespund fazei I, iar nivelele 3 -1 aparţin fazei a II-a.
Prin poziţia templului în succesiunea stratigrafică amintită, precum şi prin
inventarul arheologic adiacent el poate fi încadrat în faza a II-a a denoltării
interne a culturii Otomani. Această fază corespunde din punct de Hdere a
cronologiei relative fazei B 1 -B 2 din epoca de bronz. lntrucit construc tia a fost
ridicată in nivelul 2, socotim că ea aparţine unei etape de trecere de la Br. B 1
la Br. B 2 •
EIN IN SALACEA ENTDECKTER MEGARON- TEMPEL DER BRONZEZEIT
(OTOM-ANI-KULTUR)
Zusammrn(assung
Die Verfasser behandeln eine, 1968 in der Sledlung am "Vidn-llilgel ~, die der Oto-
mani-Kultur angeht\rt, entdeckte Kultstlitte.
Der rechteckige, Nordwest-Sildest ousgerichtete Bau von 5,20 m Breite und
8,80 m Lll.nge hatte drel Rll.ume: elne offene \'orballe (I), einen Raum mit hlinl{endem
Altar (li) und einen Raum mit zwti feststebenden Altliren (111) (Abb. I, Tnf. 3/1).
Durch seine Lnge in der Schlchtung der Siedlung, sowie durch den Fundstorr kann
der Tempel in die 11. Phase der Otumnni-Kultur eingestuft werden. Diese Phase entspricht
nach der relnliven Cronologie der Phase Reinecke B 1 - B,. Da der Bau im zweiten :',;Iveau
der Siedlung liegt, setzen lhn die Verfasser in die Obergangszeit von 8 1 zu B, an.
Un templu-megaron
·~
..'\; ,., ~
,[/ \
(
" ,:I
-----
)
PL '\NŞA 2 - Sălacea, de pereţi or~amentaţi
TAI•'. 2 Sălacea
24
.,,,..___,
(
Î
Vn tempîtt-megaron 25
3 4
5 6
7 8
.___ _ _ _ _ _P_l_
anşa 3 - Sălac e a
'
li
9 10
CARUCIOARE MINIATURA DIN LUT
APARŢININD CULTURII OTOMANI (EPOCA BRONZULUI)
DE PE TERITORIUL ROMANIEI
DE
IV AN ORDENTLICH
NICOLAE CHIDIOŞAN
Problema cărucioarelor lucrate din lut descoperite în zona geografică a ba-

zinului Carpato-Danubian, aparţinînd cronologic epocii bronzului, a atras aten-
ţia în repetate rînduri atît cercetătorilor din România cit şi celor din străină
tate1. Incluzînd bineînţeles în aceste studii şi acele piese care se pot atribui
purtătorilor culturii Otomani. Am considerat utilă reluarea problematicii
cărucioarelor miniatură pe următoarele considerente: 1. Deşi toate cărucioa-
rele miniatură aparţinînd epocii bronzului din bazinul Carpato Danubian au
localizarea precisă a descoperirii, exceptînd un singur cxemplar 2 , restul pieselor
de acest gen nu au o situaţie stratigrafică precisă. În consecinţă încadrarea
lor cronologică mai restrînsă în contextul epocii bronzului se poate face cu
relativă nesiguranţă. 2. Cu ocazia săpăturilor arheologice efectuate în aşe
zarea de pc „Dealul Vida" din comuna Sălacea, judeţul Bihor, în context
sigur stratigrafic şi cu posibilităţi certe de datare au fost descoperite un nu-
măr relativ marc de asemenea cărucioare 3 • În acest sens credem că este sufi-
cient să arătăm că numărul exemplarelor descoperite la Sălacea, echivalează
cu totalul exemplarelor publicate în prezent din întregul bazin Carpato-Danu-
bian.
' Spre exemplificare amintim două din cele mai cuprinzătoare lucrări ce tratează proble-
matica referitoare la cărucioarele miniatură din lut: I. Bona, Clay modeles of Bronze
Agc wagons and whecls in the middle Danubc Basin, Acta Arch., 12, 1960, pg. 83 şi
urm. Gh. Bichir, Autour du probleme des plus anciens modcles de chariots decouverts
cn Houmanie, Dacia, N.S., VIII, 1961, pg. 67 şi urm.
• În acest sens ne referim la exemplarul descoperit la Cuciulata, vezi Gh. Bichir,
Autour ... , pg. 71.
• Cărucioarele descoperite ln aşezarea de la Sălacea, au fost deja amintite ln cadrul unui
articol de ansamblu cu privire la rezultatele din aşezarea ln care au fost descoperite.
I. Ordenllich, Contribuţia săpăturilor arheologice de pc "Dealul Vida" (corn. Sălacea,
j. Bihor) la cunoaşterea culturii Otomani, St. şi Corn., Satu l\Iare, 2, 1972, pg. 77, pi.
XI/5, 6, 8.
/. Orclentll<'h, N. Chiclio.~an z
------- ----- - ------ ·--------
În crlr ce 11r111raz:1 vom JH<'Zrnla al ii c:1rucioarele dl'sropnill' in aşnarl'a

clin localilall'a Sălacl'a, cit şi cPll'lalle l'Xl'mplarl' descopPritl· in aşl'z:hi apar-
ţinind culturii Otomani 4 •
Aşa c11111 s-a mai amintit. cu ocazia sf1păturilor deeluall' în aşPzan·a dl•
pc „Dealul \'ida". au fosl dl'scoperit(• mai multe cărucioarl' 111iniatur[1 din lut.
totalizînd un număr dr 8 rx<'mplare întn•gi, sau fragmrntare.
1. (PI. I, fig. 1 -3). ExPmplar ckscopPrit în niwlul 1. întn• dfirîmăturill'
locuin\ei A. Are o formă patrulateră, cu colţurile uşor rotunjit<'. Sl' rrmarc;i
printr-un cofraj extrem de înalt. Fundul nu s-a păstrat. Găurile de fixare a
osiilor sînt amplasate relativ la înălţime in pereţii laterali lungi. Are o culoarl'
cenuşiu închisă, cu urmr dr slip. Suprafr\Ple exterioare ai celor 4 pen•ţi laterali
sînt ornamentaţi în tPhnica inciziei, adinciturile rezultate sînt umplute cu o
matrrie albă, păslratf1 pe alocuri. Decorul constă din do11:1 rînduri de triunghiuri
umplute cu haşururi, avînd vîrfurilr îndreptate spre interior. '.\larginile pere-
ţilor sînt marcate de cite 2 linii duble paralele. Acelaşi motiv Sl' reînt îlneştl'
la mijlocul perl'lPlui, împărţind acesta în două cîmpuri egall'.
Dimensiuni: lungimea: 113 mm; lf1ţimea: 82 mm; în:1lţimPa: 73 mm;
grosimea prretelui: 10 mm.
2. (PI. I I. fig. 1 -2). Exemplar fragmentar descoperit în ninlul 1, întrl'
pereţii prăbuşiţi ai locuinţei A. Are fundul plat, pereţii laterali înalţi cu muchia
superioară uşor curbată. Îmbinarea pereţilor laterali este marcată de dou:1
linii incizate în poziţie verticală. Lăcaşul osiei. amplasat aproape la cell'
două extremităţi, prrforează în întregime perett-lr fundului. Pere\ii laterali
lungi sînt ornamentaţi cu două rinduri de linii în zig-zaguri alungitl', dispus('
orizontal şi despăr\ite de o liniP incizat:1. Peretele îngust este decorat cu un
chenar format dintr-o bandă de linii duble incizate. Cîmpul interior este inci-
zat cu 4 linii în zig-zag dispuse una deasupra celeilalte. '.\luchia superioară a
pereţilor este ornamentată cu mici crestături verticale, paralele între ele.
Dimensiuni: lungimea: 47 mm; lăţimea: --ti mm; înălţimea: 4i mm;
grosimea peretelui: 7 mm.
3. (PI. I I, fig. 3 -G). Exemplar descoperit în niwlul 1..\n• o formă
dreptunghiulară uşor alungită. Pereţii laterali drepţi, avind muchiih• dl- îm-
binare pronunţate, col\ urile superioare uşor răsfrînte în l'Xkrior, se tl'rmin:1
in cite un cioc ascu\it. Fundul perfrct plat. Lăcaşul osiilor amplasat chiar
la extremită\i, perfon•ază in întregiml' peretele fundului. l'na din laturill'
inguste este prevăzută la bază cu două găuri _aYind o trail•rtorie oblică, l'l'
trece at il prin peretele cofrajului propriu-zis cit şi prin perell'le fundului.
Rostul acestor găuri este P\'ident. De ell' se racordau sistl•mul de tracţiune.
în speţă timona. Diametrul găurilor fiind extrem de mic, putl'm presu-
pune în ace~t raz că, timona a fost înlocuită cu o sfoară subţire.
• Deşi c4rucioerele descoperite ln nite Rşelilri aport in lnd cult urli Ol ornnni au rost deja
publkole, totuşi considerllm justHicntil reluoren prezent4rii lor pentru lntregiren irna-
1-(inii ck ansamblu .
3 Cărucioare miniatură din lut
în ansamblu are o culoarP inchisă cu peh> mari gallwn roşcate, pe alocu1 i

urrnP de slip. Ikcorul <'~ t:, PXPcutat in lPhnica inciziPi şi constă din arcadP
largi formate dintr-o bandă d<' :1 linii. Ele acoperă la mijloc. to\i p<'reţii .
.\tit partea superioar{1. cil şi parll'a inferioară a pen•ţilor sint ornamenta!i
ru cite un şir de mici linii verticale şi paralel<' intre ele, cklimitale spre inlt·-
rior de o linie incizată orizontal. Acelaşi decor ii intilnim şi p<' muchiile de
imbinare a pereţilor laterali.
DimPnsiuni: lungimea: f:4 mm; lăţimea: 62 mm; înălţimea: 38 mm;
grosimea peretelui: 6 mm.
4. (PI. I I I, fig. 1 -4). Exemplar descopc•ril în nivelul 1. Are o form[1
aproape patraU1 cu o uşoară tendinţă de lăţire spre una clin capei<'. PerP\ii
laterali sint înclinaţi spre exterior, iar muchiile de îmbinare pronunţate.
Lăcaşul osiilor sint plasate la Pxlremităţi. Interrsant rste de remarcat di,
pe una din laturile intacte din dreptul găurii osiei, s-a păstrat proeminenţa
inelară îngroşată a peretelui, care probabil avea drept scop supradimensio-
nan'a acPstei porţiuni, care prelua sarcina cea mai mare în timpul în\"Îrtirii
rotilor.
· În ansamblu piesa are un finisaj evident mai neglijent decît exemplan'le
precedente. Este executată dintr-o pastă conţinînd drept degresant, o cantitate
mare de pietricele. Culoarea cenuşiu negricioasă, pe alocuri pete mari roşcate.
DimPnsiuni: lungimea: 103 mm; lăţimea: 91 mm; 98 mm; înălţimea:
·1'1 mm; grosimea peretelui: 9 mm.
j_ (PI. IV, fig. 1 7 4). Exemplar dPscoperit în nivelul 1. Are o form{1
aproape patrată cu colţurile rotunjite, fundul plat. Pereţii scunzi uşor încli-
naţi spre exterior. Găurile lăcaşurilor celor două osii sînt amplasate cu ceva
mai spre intt•rior, faţă de exemplarele anterioare. Peretele din faţă, aproxi-
mativ la mijloc, estP prPvăzut cu un orificiu de formă rotundă. Indiscutabil
acPst orificiu rPprezinU1 gaura timonei. Atit fundul cit şi pereţii laterali sint
ornamPnlaţi cu linii simple intretăiate cit şi cu linii formate dintr-o suită
de puncl<' mici incizat<'. Este de remarcat faptul că atît decorul, cît şi fini-
sajul gc·neral al piesei este tratat intr-un mod extrem de nPglijent. Pasta
conţinind mulţi degresanţi - pietricele' mărunte -, are o culoare cpnuşi<'
cu pc·te mari roşcate;
DimPmiuni: lungimea: 109 mm; lăţimea: 92 mm; înălţimea: 44 mm;
grosimea pndPlui: 10 mm.
6. (PI. V, fig. 1 -4). Exemplar descoperit în nivelul 1. Are o form[1
patrulater[,, cu o tendinţă uşoară de lăţire. Pereţii înalp, uşor înclinaţi spre
<'Xterior, la îmbinare au o muchie pronuţată terminată în partea superioară
cu o mică proeminenţă. Locaşul osiilor sint amplasate la extremităţi. Este de
r<'marcat faptul că ele nu pprforează fundul în întregim<', ci sînt realizatt-
prin inl'le îngroşate. Spre deosPbire de celelalte exemplare, cînd ornamentul
- în cazul cînd există - a fost realizat în tehnica inciziei, în cazul aceslei
piese decorul este realizat cu ajutorul unor caneluri imprimate foarte uşor
in pasta moale. Fundul este ornamentat cu două caneluri late dispuse în
două cercuri, iar în mijloc S<' observă o proeminenţă realizată prin împin-
gen•a pastei incă moale din inkrior spre exterior. Pereţii sînt ornamPnta \ i
cu unghiuri largi supraelajale, avind unghiurile îndreptate spre baza piP-
sei. P<·reţii lungi în partea superioară, au în centrul unghiului de sus o al-
30 I. Ordentlich, N. Chidiofan 4
vcolarc în formă de cerc. Aceiaşi pen•\i în parlea supPrioară, în cPlc· 4 colţuri,

sint prevăzuţ.i cu cite o mică gaură orizontală. Pasta este de culoarC'a roş
cat gălbuie, extrem de fină, cu urme de slip. Din partea superioară a pC're-
ţilor 1/4 rupt din antichitate.
Dimensiuni: lungimea 112 mm; lăţimea: 84,98 mm; înălţimea maximă:
48 mm; grosimea peretelui: 12 mm
7. (PI. VI, fig. 1). Fragment de cărucior descoperit într-o groapă la -1-10
cm. Se impune a se preciza că groapa în care a fost descoperit căruciorul
porneşte din nivelul 1, fapt confirmat şi de resturile ceramice descoperile
în ea. în consecinţă şi acest exemplar, se poate atribui lot niwlul 1. S-a
păstrat doar o parte din peretele lung, o mică porţiune din fund şi înce-
putul locaşului uneia dintre osii. Peretele lateral, cit s-a păstrat, este deco-
rat cu două tipuri de motive incizate: 1. bandă verticală dublă umplută
cu haşururi în formă de X. Acelaşi motiv se intilnrşte în poziţie orizontală
atit pe partea superioară cit şi în partea infrrioară al pen•trlui. 2. un romb
gol înconjurat de 4 triunghiuri umplute cu haşururi în formă dr x 6 •
8. (PI. VI, fig 2,3). Fragment de cărucior descoperit la interferenţa ni-
velelor 1 şi 2. S-a păstrat doar o mică porţiune din peretele îngust. din fund
şi din peretele lateral. Locaşul uneia dintre osii se distinge clar. La capăt, inrlul
de preluare a sarcinii este puternic îngroşat, iar în rest osia este amplasată în-
tr-un jJhiab ce este adincit pe toată lăţimea fundului. Spre deosebire dr toate
celelalte exemplare cunoscute, îmbinarea pereţilor la act'st cărucior pre-
zintă o notă aparte. Peretele lateral la capătul superior esle suprainălţat
faţă de peretele mic, iar linia de• îmbinare a peretelui mir eu re! lung.
este împins spre interior, de aşa manieră incit peretele lung formează un pin-
ten avasat. Atît peretele lung cit şi cel lranswrsal sînt decorate ru inci-
zii extrem de adînci de forma unor haşururi dispuse pe verticală, combinate
pe peretele lung cu haşururi scurte, oblice. întregul decor este executat ex-
trem de neglijent. Pasta relativ fină de culoare neagră, are pe alocuri
urme de slip.
În afară de aceste exemplare de cărucioare miniatură descoperile în aşe
zarea de pe „Dealu Vida", în aşezări atribuite cu certitudine culturii Oto-
mani, au mai fost descoperite piese de acest gen:
1. (PI. VI, fig. 4-6) Otomani „Cetăţuia" 6 • Căruciorul a fost descoperit
de 1\1. Hoska, în timpul săpăturilor efectuate în aşezarea eponimă a cultu-
rii. Împreună cu un lot de obiecte din aceiaşi aşezare a intrat în inventarul
Muzeului de Istorie al Transilvaniei (lnv. no. 14473). Din păcate în privinţa
poziţiei sale stratigrafice singura trimitere este ră a fost „descoperit la
adincime". Piesa este aproape intactă de formă pal rulateră, cu pereţii uşor
înclinaţi în exterior. Partea superioară, la îmbinarea pl•n•\ilor, prezintă o
6 Întruclt este numai un fragment nu am considerat utilă specificarea dimensiunilor,

Io frJ nici la exemplarul de Io poziţia 8.
• Pentru primo dată accesu plesA a fost publicată de Gh. Bicblr, Autour ... , pg. 67
şi urm. Tot din acelaşi lucrare (nota 11) au fost preluate şi dimensiunile căruciorului.
5 Cărucioare miniatură din lut 31
proeminenţă marcantă. Lăcaşul osiilor sînt amplasate aproape la extremi-

tăţi. şi perforează fundul. Acest canal, datorită deteriorării, se prezintă doar
sub forma unui jgheab. Căruciorul este nrornamentat, lucrat dintr-o pastă
mai puţin fină, are o culoare galbrn roşcată.
Dimensiuni: lungimea: 65 mm; lăţimea: 54 mm; înălţimea: 30 mm.
2. (PI VII, fig. 1 -4) Vfnşand „Movila între vii" 7 • Căruciorul are o for-
mă patrulateră cu fundul plat, pere(ii înalţi, avînd muchia de îmbinare as-
cu\iL[1, pc una din laturile înguste, la îmbinarea pereţilor, o proemincnţf1
tronconică pronunţată. Decorul relizat prin incizie. Peretii laterali au un che-
nar incizat in care, în partea superioară, sînt dispuse o suită de 3 arcade um-
plule cu haşururi şi puncte. Pereţii înguşti au de asemenea un chenar iar
in interi0r linii verticale paralele şi altele orizontale.
3. (PI. VIII, fig. 1 -2) Săcuieni „Crlalra Boului" 8 (Ukordomb). Cărn
cior fragmentar descoperit t1 -1 m. Are o formf1 patrulateră, fundul plat,
pereţii inal\i usori înclinaţi în rxtcrior. Gaurilc osiilor plasate aproape de
extremităti, perforează întregul perete al fundului. Îmbinarea pereţilor este
marcală de o nervură ornamentată cu crestături, dispuse orizontal. A.relaşi
ornament sr reintîlneşte şi la îmbinarea pereţilor cu fundul <;,i pc prrimet-
rul superior al pen•Plor. Dar spre deosebire de ornamentul de pc muchia
pereţilor laterali in acest caz crestăturile sint dispuse vertical. Prrctele
latrral lung esle ornamentat cu o combina\ic de molive formate din gru-
puri de unghiuri supraelajatr, realizat dintr-o bandă de cresU\turi oblice, al-
ternat de 1111 unghi !al adîncit neornamentat. ln partea inferioară intre
grupele de unghiuri, cîle o mică alveolare de formă rotundă. Peretele în-
gust, în partea mferioar[,, est~ ornamentat cu o bandă orizontală formată
din mici linii verticnh• adinc încizatf', deiimitate sus şi jos de o linie adin-
C"it[1. Pc mijloc o bandă formală din spirak continue.
Sinlem convin-:;i că una din problemele cele mai importante legale de
c[1ruc10arell' minialură, este problema încadrării lor cronologice. Atît I. Bona
cit şi Gh. Bichir in lucrările lor despre cărucioarele miniatură lucrall' din
lut, excPptind exemplarul descoperit l;i. Budnkalasz (TT.P.Ungară)°, le atri-
buie epocii bronzului. Aceaslâ încadrare a fost făcuU, cu relativă uşurinţă
dalorilă faptului cft toate exemplar-de au fost descoperite numai în aşPzări
aparţiţinînd unor culturi din epoca bronzului. Astfel exemplarul de la Căciu
la La a fost descoperit într-o aşezare aparţinînd culturii Schneckenberg 10 , iar
Piesa a fost publicată consecutiv de D. Popescu, Die frtihe und mittlere Bronzezeit
7
in Siehcn_hlirg~n, Bucureşti, 1911, pi. 13/6; I. Bona, Clay ... , fig. 3, pi. LXI, LXII/,J,5,
LXIII; Gh. B1chir, Autour ... , pg. 73 şi urm. În acelaşi timp trebuie să precizăm fap-
tul că descrierea piesei a fost făcută după fotografiile publicate de I. Bona în lucrarea
mai sus amintită la pi. LXIII.
' U\ruciorul a fost descoperit în anul 1971 cu ocazia săpăturilor efectuate de muzeul
din Oradea în colaborare cu muzeul din Săcuieni, în aşezarea aparţinînd culturii Oto-
mani, cro~ologic apartinînd fazelor I şi II. Piesa descrisă împreună cu întregul material
rezultat din săpătură se găseşte în inventarul muzeului din Săcuicni.
0 I. B o II a, Clay ... , pg. 79.
1
0 (j h. Bi c hi r, Autour ... , pg. 67.
I. Orderllltch, N. Chidiuşan ()
--------- -- - - ~ - ~ ~ - - - - - - - - - - - - - - - -
1:1r cl'il' dl' la \\'idt•nlH'rg. <~herla ~i LPchi11\a pe \lurl'!-. în a~ez:"1ri

.ipar\inind culturii \Vietenlwrg 11 . Ext·mplarnl dt'scopt•rit in a~nan·a dt·
la No\'a\' (H.P.Lngar[1) alrihuil culturii llalvan, rl'prezinlă 1111 elemenl clt-
imporl ;lin mrcliul \\'il'lenht•q,!1\ ajuns in zona :\lun\ilor Biikk prohahil
prin \'alea Someşului ~i regiunea Tisei superioare. În acest fel prohlt-111;1
incadr[1rii cronologice a c[1rucioarl'lor miniatur:1 Psle rezoh· ..t1[1 doar în pa1-
lea. Ct•i doi aulori inccrcînd să facă o e\'olu\ie pe haza cxt·m-
plarelor cunoscute se bazau doar pe considera\ii în marc parte leordicl',
tipologie şi mai pu\in pe considerenle slraligrafice. Descoperirea
a mai multor exemplare de cărucioan• in contextl• sigure statigrnfice
alil la Sălacca, cit şi la Săcuieni - 1 exl'm!)lar -, rn•drm că \'or aduct•
probr deosebit de elocYente în evolu\ia cronologică a cărucioarelor mini-
atură.
După cum s-a putut desprinde din descrierea cxrmplarelor descoperile

I 1 Sălacea, toate acestea au fo5t găsite în ni\·elul superior din aşrzan•. :\'11
avem intenţia de a rediscuta în prezentul studiu problema cronologiei aşe
zării d~ la Sălac~a, nr mulţumim do:u a consemna faptul c'i arest ninl din
punct de vedere cronologic ap3rţine br()nzului mijlociu Liza E 11 •
Exemplarul descoperit la S:icuieni la -1 m, pe bna observa\ilor strati-
grafice C'fectuate pină în prezent, aparţine unui nivel ce se poate atribuii
începuturilor tazei a II-a a culturii Otomani, ceea ce ar corespunde fazeiBr. R 1
Revenind la încadrarea cronologică preconizată de Gh. Bichir pentru
exemplarele de la Otomani „Cl'lă\ uia" şi \'ărşand .,\loYila intre vii". credem
că se impun cîteva precizări. :\ulorul bazindu-se pe faplul că la Otomani.
căruciorul a fost descoperit în ni\'elele inferioare din aşezare. atribuie
descoperirea fazei I Otomani, deci ulterioară piesei de la Căciulata. r,nr
aparţine culturii Schneckenberg 14 • Pe baza unor cercetări mai recente. s-a
ajuns la concluzia că faza Schneckenherg B în parte este contemporană cu
subfaza lb Otomani1". deci cele două cărucioare ar putea fi situate în
aceiaşi etapă cronologic[1.
În accepţiunea aceluiaşi cercetător exemplarul de la \'ărşand se ph-
sează din punct de Yedere cronologic în faza avansată Otomani 11 6 • Credem
11
idem, pg. 68- 70. Pcnlru bibliografia mai \'eche ln lcg:lt ur::I cu acest exemplar ,·rz1 ş1
bibliografia indiculll. de Gh. Bichir. I.a eceastA bibliogrulic se impune complectarcu
doar pl•ntru exemplarul descoperit ln u~eznrcu de la Wieh•nberg, K. 1-lorcdt. C. Sera-
phin, Die prăhistorische Ansiedlung eu( dem Wietenberg bei Sighişonra-Schăssburg,
Bonn, 1971, pi. 39/5.
11
G h. Bi c hi r, Autour .... PR• 7-1.
13
Pentru detalii privind cronologie eşez::lrii de pe _Dealul \'ido· \'l'Zi I. Ordentlich, Con-
tribu\iu ...
•• G h. ll ichi r, Autour ... , pg. 71-72.
'" Pentru detalii ln privinţo purulelismelor cronologice dintre cultura Schnl·ckenbcrg şi
cultura Otomani sub(azo lb, I. Ordentlich, Cercetările urhcologicc de la Otomani ~i
S4locco şi locul lor ln contextul culturii Otomani, 1973 (lucrare ln manuscrh), ~ub·
capitolul „Interferenţele cullurii Oto111011i".
11
G h. li i c h i r, Autour ... , pg. ,:J.
i Cărucioare miniatură din lut 33
că această încadrare cronologică pare într-un fel hazardată. Neavind nici

un indiciu stratigrafic al poziţiei piesei şi întrucît aşezarea de la
Vărşand ,,'.\lovila între vii" persistă din faza finală Otomani I, pînă în inter-
faza II -III Otomani, este greu de luat o poziţie fermă în privinţa atribuirii
cronologice a căruciorului. In acest sens credem că trebuie pornită pe o altft
cale de investigaţie şi anume pe baza decorului. Este cunoscut faptul că mo-
tinil realizat prin incizie în manieră geometrică apare în cultura Otomani.
abia la începutul fazei II. Căruciorul în discuţie este decorat indiscutabil in acea-
stă manieră. La prima vedere, datorită decorului executat într-un stil relativ
rudimentar, am putea fi tentaţi de al ~ncadra la începutul acestei faze.
Totuşi la o analiză mai atentă, în special a decorului de pe laturile lungi, re-
prezentînd 3 arcade largi consecutive dispuse într-o bandă, înclinăm mai
mult pentru încadrarea piesei la mijlocul fazei II, la intervalul fazei Br. B 1 -B 2 •
Argumentul determinant este faptul că, acest motiv al arcadei largi apare
tocmai in această perioadă, in repertor iul ceramicii aparţinînd culturii
Otomani.
Pe baza acestor argumente, privind încadrarea cronologică a exempla-
relor de cărucior miniatură, am putea face următoarea ierarhie în evoluţia
lor: Otomani „Cetăţuia" Săcuieni „Cetatea Boului" Vărşand
,,'.\Iovila între vii" - Sălacea „Dealul Vida" Cu alte cuvinte vieţuirea
lor s-ar întinde cu aproximaţie pe intervalul fazei Otomani Ib - Otomani
II, ceea ce înseamnă faza Br. A 2 - B 2 • Dar accentuăm faptul că
această ierarhizare cronologică se bazează mai mult pe indiciile furni-
zate de poziţia lor stratigrafică şi într-o oarecare măsură pe stil11l
decorului folosit. Subliniem acest lucru deoarece în ierarhizarea lor
evolutivă, ce se întinde pe o perioadă relativ lungă în cadrul epocii bronzu-
lui, nu putem observa în acelaşi timp, cum ar fi firesc, perfecţionarea tehnică
a lor. Afirmăm acest lucru deoarece toate exemplarele cunoscute şi descrise
de noi în prezentul studiu, cu foarte mici excepţii, prezintă aceleaşi caracte-
ristici tehnice. Formă patrulateră, fundul plat, cofraj mai mult sau mai
puţin înalt şi două osii. În privinţa acestora din urmă trebuie subliniat fap-
tul deosebit de srmnificaliv că la toate exemplarele avem de a face cu osii
ele tipul „transversal rotative".
În privinţa pătrunderii modelelor de cărucioare miniatură lucrate din
lut în perimetrul Carpato-Danubian, părerile sînt relativ împărţite. Un
fapt este cert, că la baza cărucioarelor din epoca de bronz din
perimetrul geografic amintit, în nici un caz nu poate sta exemplarul de la
Budakalasz, acesta reprezentînd un element de import 17 • În privinţa originii
cărucioarelor miniatură - replici indiscutabile ale carelor adevărate - to\i
nrcetf1lorii sînt unanim de părere că acestea au apărut pentru prima dată
în Orientul Apropiat, de unde apoi s-au difuzat pe un spaţiu geografic extrem
de întins. ln privinţa căilor de difuziune, părerile - aşa cum am
mai amintit - sînt extrem de împărţite. Astfel G. Childe 18 şi F. Han-
" I. B o n a, Clay ... , pg. 110.

18
G. V. Childe, Prehistoric migrations in Europa, Oslo, 1950, pg. 1-17.
3 - Cr1sla '75
:l4 /. Onle11tlic/1, N. Chidio.~an 8
c-ar 1 !1 Y:1d dif11zar<'a spr!' Europa prin stqwle :\'orei Pontic·1·. S. Sopro11i 10
-:,i St. Folliny" 1 consickr:1 c:1 n,<'mplarul de la Budakal:'1sz a fost adus prin
in1Prm<'diul triburilor ci<' p:1stori. P<' d<' all:1 part<- I. Bona"~ fix<'aZ:1 :1 111lt·
d!' p[itru11cii'r!' dinspr<' Ori<'nt şi anume: l. drumul est. prin nordul Caura-
zului şi stl'p<'il' Pontic<•. 2. drumul sud - est. prin Balrani ~i I>un;·IJ"(·a d•·
.Jos. J. drnmul prin \kdit!'ran:1 şi P<'ninsula ltalic[i.
Dup:1 pi"trl'r<'a noastr:1 ruta el'a mai plauzibil:1 a p:tlrund!'rii e:1rucioan·-
lor miniatur:1 în pninwtrul gl'ografic Carpato-Danul1ian ar fi itinerarul p1in
\kdit!'ran:1 şi Peninsula Italică. În razul rînd am inrerrat s:1 arrept:1m ori
can' alt itinnar de pătrunckrl' S<' naşi<' următoar!'a rondradie\i!'. În tot J)!'-
rimC'trul g<"ografic ce s-ar inlt'rJHin<' întrl' Ori<'nlul Apropiat şi spaţiul C:arpato
Danubian, ne referim in mod sp<'cial la ll'ritoriul t·niunii SoYidire, e:1rurio:.-
rl'le sînt de tipul cu un ax cu 2 roţi~ 3 , spre dc•osc•hire de cele en umHale ck noi. raH·
f:1ră nici o exc<'pţie sînt de tipul cu 2 osii. intr-un fel şi (;J1. Bichir <'Sh' d<·
aceiaşi părHe, Yăzînd în căruciorul de la Cuciulata un <'l<'ml'nl de import prin
Balcani. C:1ruciorului de la Vărşand, I. Bona ii pun<' în l<'gătură -
credem absolut pe bună dreptate - cu o piesă aYînd drept loc d<' d<'sco-
perirc Palaikastro 2 ~. În privinţa pătrunderii cărucioan•Ior în aria cult urii
Otomani, un fapt este indiscutabil că, acest gen de piese p:1lrund prin filit'ra
culturii Schneckenhcrg şi ulterior \Vietenh<'rg. Această afirma\i<' <'sie int:1-
rită şi d<' faptul că in majoritatea cazurilor d<'corul de pe cărucioare are o
pronunţată tentă wictenbergiană.
Ca o ultimă probll'mă l<'gată de cărucioarele' miniatură este aceea sta-
bilirii rolului lor funcţional. În acl'ast:1 privin\ă p:1rerilc• sint împ[irţite.
Unii consideră că aceste cărucioare fac parte din categoria ohieci<'lor Iegalt•
de un anumit ritual, pe cînd alţii Ic consideră doar simple~ red[1ri minia-
t ură, fiind vorba de nişte jucării. Noi opiniem pentru încadrarea lor in rindul
obiectelor cu un scop ritual.
O a,wxă organică a cărucioarelor miniatură sint roţile. Trebuie; su-
bliniat faptul că nu au fost d<'scop<'rit<' în nici 1111 caz impreună cărucioare
şi roli\e, totuşi în toate aşezării<' aparţinind culturii Otomani au fost g:1site
asemenea pi<•sc. Singura explicaţie, cred<'m noi, d nu au fost găsite împn•-
ună se datoreşte faptul că axele, can' constituie dt' fapt lc•g:1t11ra organic:1
înt rc> cărucior şi roată, erau lucrate din lemn, materie ce se dt•gradeaz:1 uşor.
Credem că se cuvine de atras atenţia asupra faptului c[1. in foarte multe ca-
zuri se confundă rotiţele de c:1rucior cu fusaiolele. :\ct•ste fapt intr-un frl
este explicabil dacă avem în vedt•n· că aceste dou:1 categorii de piese cu func-
1
F. Han~ ar, Das Pferd in priihistorischl•r und friihrr historischrr Zl'it. Wien, 1!15;1.
•
pg. 5[15.
20
S. So pro ni, A hudukah\szi kocsi, 1-~ .. \, 195-1. pg. 29-:16.
" S t i. F o I t II i y, .-\./ .·\, fi:l, L, pg. 56- [18.
'' I. li o II a, Clay ... , pg. 110-111.
" Prntru l'1\rucioarrlr miniatură lucratr din lut dl•scopl•ritr pr trritoriul l'niunii So\"ie-
ticr, vrzi bibliografia indicau dr G h. Hi c hi r, Autour ... , pg. 85, nota 9!-1.
21
I. U o n a, Clny ... , fig. 3.
~ii at it de diferitr, totuşi se aseamănă foarte muli. Consickr[1m, că rriLNitil

dr bazf1 in distingerea rolului lor funcţional, ar fi acela 61 rotiţele ck cărucior
sinl prevăzute in jurul găurii centrale cu o proeminen\ă in rorm[1 ck hucşe.
În cadrul cullurii Otomani s-au pulul distinge 3 tipuri de rotiţe ck d-
r11c1or ş1 anumr:
1. cu corpul plin neornamentate (PI \'III, fig. :\)
~- cu corpul plin şi ornamenlat[1 (PI \'II I, fig. 1)
:t prevăzute rn spiţe sau cu gf1uri ce sugerează spi(ele (PI \'IIL fig.;> -7).
Primele rotiţe de cărucior in Europa sint semnalate in epoca neolitic[1~'.
Pirsc· de acesl gen apar la sfirşilul acrsll'i epoci şi pe lniloriul Homâniei,
in '.\Iuntenia la Tangiru in ni\"el de Gumelni\a IIF 6 , in \loldo\"a la Ilorodiş
lea şi l)[1r[1bani 2 7, Abia la inceputul epocii bronzului, num[1rul lor S('
inmul\eşle eonsickrahil. Este inkresanl de remarcai faptul că deşi
înafara lrriloriului Transil\"aniei, nu au fost descoperite cărucioare.
lolw,;i roli\r sinl semnalate in mai mulle aşrzan apar\inind cullurii
(~lina III, Tei, '.\lonleoru, \'erbicioara 28 • Dintre aceslea in mod spt•ci-
al trl'irniesc remarcate cele apar\inind culturii TPi 29 , pe carC' spi\ek
sint marcate fie prin moli\·e incizate', fip prin găuri dispuse' simetric. În ace-
laşi timp trebuie cit• subliniat faptul că primele reprezentări de roţi cu spi\e
apar in Europa pC' tăbliţele crelane a scrierii hieroglifice, unck roata în toate
cazurilr rste prev[1zută cu spi\r 30 • Acestea se pot plasa in cronologia
relativă a lui L. H. Palmer in '.\Iinoicul Mijlociu deci circa 2000 -1700 î.e.n.31.
Dacă acceptăm ipoteza lui Gh. Bichir - pe deplin justificată - că apariţia
roţii cu spiţe înseamnă şi trecerea la tracţiunea cahalină 32 , înseamnf1
că p-e plan European acest fenomen apare încă la începutul mileniului II î.e.n.
L'n argument credem convingător în favoarea acestei ipoteze este şi o tăhli\ă
nt'tană, purlînd pc ea semnele scrierii liniare B, unde este redat un cărucior
~ivind rotiţrlc prcvăzule cu spiţe şi în faţă figura unui cap de cal3 3 • Dar în
acelaşi timp nu putem fi de acord nici cu datarea lui Gh. Bichir şi nici cu a
lui I. Bona, care plasrază acest e\"eniment in faza n.eineckr C e\·entual şi 1) 3 ~.
Dup[1 opinia noastr[1 acest lucru se intimplă ce\·a mai de\"J"Pmc şi anunw
in faza Heineclw B. Dovada cea mai eloc\"enlă in acest sens eslc furnizată
de rotiţele cu spi\c· dPscopPrite in nivelul 2 de la Sălacea, niwl CC' se poale
încadra cu cerliludinc in faza mai sus amintiU1 de noi.
" G. I' i k c, Hecenl cvidcnce for land transport in Europa oulsidl' lhc :\leditcrraucan
arca bcforc lhc Late Bronzc Agc, 11.J ..\, 5, l!)G5, pg. 15.
,, D. B c r ci u, Conlrihu\ii la probkma neoliticului din Homania. în lumina ullimclor
cercetări, Bucureşti, 1 !)(il.
" 11. Du mi l r c s cu, Jlorocliştea sur Ic l'ruth, Dacia, IX-X, !HI!, pg. 155, fig. 17/18,
1 !)_
" Conform tabelului G h. Bi c hi r, Autour ...• pg. 80, yczi şi hihliografia indicată.
'" jc/("fll, pg. 77, fig. 7/1, 5, fi.
00
A . .J. Evans, Script a :\lin oa. I, Clarcnclon Press, Oxford, 1H09,
pg. 87, fig. I. De remarcat faptul că, în lahclul comparativ dintre scrierea crdam'i hie-
roglifică şi cea feniciană, la ceea clin urmă motivul roata cu spiţe este foarte frccvenli"t.
"' L. I' a I 111 l' r, l\lyccnacans and '.\lino:111s, Londra, 19Gl.
°' (; h. U ichi r, Autour ... , pg. 82.
" A. J. Ev an s, Scriptu ... , pg. ,12, fig. 19.
,. G h. Bi c hi r, Aulour ... , pg. 8:l; I. Bona, Clay ... , pg. 10:l.
36 I. Ordentlich, N. Chidioşan 10
HrYl'nind la e111l11ra Olomani. tn•h11ie s:1 atragem în mod spt'c-ial alrn\ia

t·a roli\<'I<' dl' c-[1rueior apar f[1r[1 t'XC'l'p\ie în toall' a~ezările aparţinind fazl'i
I I din cadrul dezYoll:1rii interne a culturii .
.\m p11blieal prl'Zl'nlul studiu, cc fan· parll' organică dintr-o suil:1 d1•
ari ieoll' lHiYind eul I ura Otomani. eu scopul de a inel'rea s:1 elul'id:1111 inl':1 o
Li\!'l:1 a al'l'Sl!'i inll·rl'sanle culturi ce domin:1 cu ,111loritat1· <'poca 1Jronz11l11i
din nord-Yl'st ul Hom,inil'i.
SU.U.UAJff
In thc actual work, the autors is taking again the problem of the clay modcls of
wagcns, chronologically fixed in the Bronze Age. They remade only oft he samples that
were discovered in settlements of Otomani culture. In the first part oflhe work, the authors
describes the eight samples reveladed wbcn digging at „Dealul Vida w, Săi acea \'illage, Bihor
country. Ali the 8 samples were found at the fist le\'el superior, the levei that is to be chro-
olognically atributed to the end of the Otomani period II, this period means lhe 8 1 in
P. Reinechc cbronology. The authors goes on describing tbe samples of the same type
found at Otomani „Cetăţuiaw, at Vărşand „Dealul Viilorw, at Săcuieni „Cetatea Tauruluiw
Tak1ng into acconte some stratigraphic and decorum criteria the following chronological
order is to be established: Otomani, Săcuieni, Vărşand, Sălacea, That doesn't mean a teh-
nica) evolution too.
The next chapter deals with the problem of the way the wagons penetraded by,
in the Carpalo-Danubiane geographical part. It has discoverde that they had apperaed
in their first form in the Near East and thcy had reached the above mentioned area tbrough
the Mediterranean Sea and the Italic Peninsula Schneckemberg and Wietenberg culture,
finalty from the spokesmen of the Otomani culture.
The last part of tbe work is dedicated to the problem of the wbeels. Even if they
are componeat parts of the wagons, they were discovered separately, because the axles
that bound the wheels to the wagons could not have been preserved: tbey wcre mede or
wood. They were established three types of wheels; ornamentless full bodied, ornamented
full bodied, spokebodied. This last type is directly related to the apparition of the horse
traction that chronologically was fixed by the authors in the II stage Otomani.
2
PLANŞA I: Săl a c ea „Dealul Vida" Fig. 1- 3. Cărucior miniatură din lut. (scar
circa 1 1
38 T Orăentii.cn, ni ioşan L
(l
LA li : . l,lCl, .,Dealul \ '1da" Fig, .rucio r' mini tui, dm lut (s r

2
3
PLANŞA III: Sălacea „D alul Vida " Fig. 1- 4. Cărucior miniatură din lut (scara
circa 1 1
~o I. Orâentlic1i, 14
A 1\1 : , nlacen „Dealul Vida" Fig. 1-4. ărucior mini.1tură din lut ( r
ir
4
3
PtANŞA V: Sălacea „Dealul Vida" Fig. 1-4. Cărucior miniatură din lut (scara
circa 1L.!1J~ - - - - - - - - - - - - - - - -
., T Orâe11t1lc1i, . C'1i1 ioşan
---
(i
PL .\ : \ \ I : Sfi! ll'U l ., nl'a lnl \ id.i ''

din illt · I• i •. 4 - 6 . Otolll,!Jlctl!-..i...!~!ll.lc!J.l.- l....i.1...1.l!..1.1.lL...LUlli.Ju.u......._.,,__......u...........--~~~
li Cărucioare miniatură din lut 43
PLANŞA VII: Vărşand „Movila dintre vii" Fig. 1-4. Cărucior miniatură din lut
du ă I. Bona
44 T Orden t1ich, hidto$an
LA \ ' III : , [1 uit'ni „ t•lulla bouh11 " Fig , I. :! C, ntc.:ior mini, tur· 10 lu :
'1g :J-7 Tipuri dl• roti\l' d • op rit • 111 U!? •zări p 1r\ in nd
TEZAURUL DE PODOABE DACICE DE ARGINT
DE LA SACALASAU-NOU, J. BIHOR
DE
S. DUMITRAŞCU
şi E. MOLNAR
Dacii 1 din Crişana sînt cunoscuţi mai ales prin studierea descopnirilor
arheologice. Primele, dintre ele, asupra cf1rora a zăbovit cPrcelarea modernf1
au fost tezaurele de podoabe de argint şi tezaurele monetare 2 • Abia după al doilea
război mondial s-au efectuat şi săpături arheologice, putîndu-se astfel vorbi.
in d<'plinul înţeles al cuvîntului, de ramura poporului dac din Crişana 3 •
În secolul al XIX-iea s-au descoperit întîmplător, aj ungînd în muzeele
din Viena, Budapesta, Cluj, Sibiu, uncie dintre cele mai importante tezaure
de podoabe dacice de argint: Cioara - 1821; Poşaga - 1843; Someşul Cald -
1844; Moigrad - 1855; Olpret - 1858; Hetiur - 1859; Cerbăl - 1874; 1"\Je-
<iiaş?; Senereuş?; Vaidei?; Ghelin(a - 1894. Erau cunoscute şi tezaurele de
podoabe dacice din Crişana, de la Marca - 1854; Gura Văii - 1850; Moroda -
1866. Acestora, din urmă, li se adaugă în anul 1885 o nouă descoperire, te-
zaurul de la Oradea, găsit întîmplător în aria de activitate a unei vechi fa-
brici de cărămidă, din perimetrul actualului cartier Salca, unde a fosl cerCl·-
1
P to Ie meu, Geographia, III, 8, 4: Ruconium, Docidava, Ulpianum?, Ziridava; cf.
Gr. Tocilescu, Dacia înainte de romani, Buc., 1880, pp. 42:l-455; V. Parvan, Getica,
Buc., 1926, p. 256; I. H. Crişan, Ziridava, ln Apulum, V, 1964, pp. 127-137; N. Gostar,
Vlpianum (Ptolemeu, Geogr., II, 8, 4), ln Analele .5tiin/i(ice ale Univ. ,.Al. I. Cuza" din
laşi, SN, III, XV, 2, 1969, pp. 171-176; S. Dumitraşcu, Dacidava, în Crisia, I, 1971,
pp. 39-46.
2
C. Preda, Monedele geto-dacilor, Buc., 1973, passim; la care am adăuga că lnsemnarea
de la p. 436 s. v. Vai da, j. Bihor, informaţie vagă despre o monedă de tip Filip I I.
care ar fi ajuns la Muzeul din Debreţin, trebuie completată cu existenţa a încă 2 piese
din acest tezaur păstrate ln colecţia preotului reformat din Tarcea, j. Bihor - informaţie
I. Emiidi - Oradea; fotografia uneia din aceste piese la S. Dumitraşcu, Teritoriul daci/nr
liberi din vestul şi nord-vestul Romtiniei în vremea Daciei romane, voi. II (teză de doctorat);
amintim, de asemenea, tezaurul de monede dacice de la Sînicolau Român, j. Bihor,
inedit.
3
S. D u m i t r a ş c u, L. Mă r g h i t a n, Aşezări şi descoperiri dacice din vestul
şi nord-vestul României din sec. II î.e.n. - II. e.n., în Sargetia, Vlll, Deva, 1971,
pp. 45-57; S. Dumitraşcu, Aşezări fortificate şi cetăţui dacice în partea de vest a .Uunţilor
Apuseni, ln Crisia, 11, 1972, pp. 211-144.
46 S. Dumitraşcu şi E. Molnar 2
Fig. 1/a . Săcălăsău Nou, j . Bihor; fibulă de argint văzută din faţă.
3 Tezaurul de podoabe dacice de la Săcălăsău-Nou 47
's-"'
•C'J
CJ
--
·"t <:J
..-- ai
E
s-
;:::
'1
CJ
IJ)
a.,
s-
...
t~
N
,
ci
·-e
:-~-.
r~ ....
:r. (lJ
tl.J C,
....
..... "'.o
C
;::: C
.- s-
,:{ a.
{/)
o ;:J~
o.::-
a~
.- C;l :::I
~ S'
I-.::.
r, ,,,
a.
(l) :::
a., ;:I
o. ....I
....
,c:; ~
.....::, ~-
Ol N
•e:l
-
;:.~
C1j
cr,
•'-1
r·, ;:::;
.!:l
;;::;
{/·
C1j
\O ClJ
tl.J
CJ
~
to --
.ci
bi>
~
"t
(')
48 S. Dumitraşc-u şi E. Moh,ar 4
tată de ;\I. Husu o sta/iune arheolo9ică cu mai multe 11i11ele de lornire, printre
care şi un nivel dacic. 4
FI. R6mer 5 a publicat tezaurul de la Oradea, înradrîndu-1 tipologic ~i
stilistic în cadrul tezaurelor amintite de noi mai sus şi deschizînd astfl•I seria
studiilor referitoare la acest tip de tezaure 6 • Pe lingă descoperirile din Tran-
silvania intracarpatică şi Crişana, arheologul orădean mai aduce în sprijin
şi o altă analogic, tezaurul d~ la Veprovac compus din mai multe pil•se: două
brăţări de argint avînd la capete protome de animal, o wrig[1 din sîrmă,
piese de bronz şi monede de la Hadrian şi Licinius. FI. R6mer încadrează
tezaurul de la Oradea în scria descoperirilor din sec. I c.n. şi consideră că
aceste tezaure frecvente în păr/ile noastre sini originare uin regiunea Duncirii
mijlocii7. Tot la Oradea, s-a descoperit în 1893 8 un al doilea tezaur de podoabe
dacice de argint, publicat în 1953 de N. Fettich.
Datarea şi mai ales originea, apartenenţa etnich a tezaurelor de argint
a fost stabilită corect de arheologul devean G. Teglâs,' în.-:-ă înainte de primul
război mondial. 10
După război, tezaurele dacice de podoabe de argint au fost în,:adrate
organic în civilizaţia şi cultura dacică de V. Pârvan, în magistrala, mereu
neuitata sa sinteză, 11 unde se opreşte adeseori şi la descoperirile din Crişana:
Gura Văii, 12 Marca, 13 J\foroda, 14 Oradea. 15
în cele două decenii interbelice, prin descoperirea tezaurului de la Sur-
cea - 1934, în Transilvania, Merii Goala 16 - 1938 şi Herestniu 17 - ? în l\lun-
• 1\1. Rusu, V. Spoi a I ă, L. G a I am b, Săpălurilr arheologice de la Oradea, ln .Ha

Arh, VIII, 1961, pp. 159-163.
• FI. R 6 mer, ln ziarul Nagyvcirad (Oradea :\lare), din 1 septembrie 1885; idem, .-\ Xagy-
vciradi eziislle/el ( I) ln Arch Ert, V I, 1886, pp. 20-1 - 207; idem, ibidem (II), pp. :385 - 39:!;
idem, A Nagyvciradi eziislle/et, ln Bfharmegyei regeszel es li:irtenclmi egylet E.vkăny11e.
Oradea, 1888, pp. 1 -·l.
• D. Popescu, Le lresor dace de Sincrăeni, ln Dacia, li, 1958, p. 195.
7
FI. R 6 mer, op. cil, (li), pp. 391-392.
• N. Fettich, Archăologische Beilrăge :ur Geschichle der sarmalisch - dakischcn Be:ie-
hungen, ln Acte Arch Bp, III, 1953, p. 160. rl. XXIV/I 1- 12
• G. T c g I a s, ln Banyciszati es H.ohcis:ali lapok. XI.IV, 9, Budaprsta, 1911, apud
D. Popescu, op. cil., pp. 521-607, n. 63. Nouă nu ne-a fost accrsibil acest studiu; cf. totuşi
studiul său (Hatszrgvidcki Aranyleletl'kr61) asupra celor două brdfuri de uur cu protomr
dr şarpe descoperite llngt'\ To/eşti, pc drumul de la Haţeg la Caransebrş, pe cnre Ic ln-
cadrenză alături de piesele tezaurelor de la \'uidei, Senereuş, llrliur, .Uarcu, Urude" -
tezaurul publicat de FI. R6mer ln 1886, Cubă/, Gura \'dii, caracterizlndu-le astkl: .St"!U'
csomo mas leletlel kiegeszltheto rzi.lst kincsek, melyrk mind kl1 zzelfoghnt6 bizonyill•kui
a cl:'ikok fenykor:'lban hegyeink ktizt ,·ir11gzott barb.\rjl·llt•gu arany - ezi.lsl ol \'ossl'gnek, -
in Arc/1 Erl, IX, Budapesta, 1889, p. 6:!.
1
° D. Popescu, op. cil., p. 195 „Ir trnvail plus important dl' C. Tl1 gl.\s, paru l'll 1911,
a ele correctement traile rn ce qui concerne la date et !'origine dal·e de ces tn•sors. -
1
\ ' . I' :l r v a n, Geticu, p. fi59 „Principnlelr tnaurr dncl' din I.a Tene sunt de argint.
În nfară de Toleşli, llngd Sarmi:egrtusu, unde B\'l'lll ohiecll' de nur din vremea recent.\
u Fierului, prrtutindenl altfel, la Cerbe/ şi l'uidri ln Hunedoara, ln Ciourn ln .-t 1 bu de
Jos, la Guru l'ăif ln Zarand, la J/e/ur şi Senerrus ln Tirna\'a :'\lil-1\, lu .\frdiuş ln Tlrnuva
l\lorl', la lliia ln Odorhei, la Aiud ln Alba de Jos, ln (;/re/in/u ln Trei Scaune, la Posz1\g
( Posuf.(a - 11.11.S.D.) ln Turda, lu O/pre/ ln Solnoc •- Dob1\ca. Io Someşul Cald ln Cojocna,
la J\larcu şi Io J\loigrad ln Sdlogiu, la :\lorodo (:\loroda n.n.S.D.) llng4 Selt"uş ln Arad,
dar mol olrs ln \inului Sibiului şi Hunedoarei (vezi şi tezourele pdstrate la Brukenthal),.
urgintul l' acum ln Dada nu·tulul de predilt:c\ie pentru fubricureo podoabelor. ~i ln,
tenia şi Poiana-Gorj1 8 ?, în Oltenia se aduc în discuţie noi tipuri de podoabe

de argint, necunoscute înainte. Acum se impun în literatura de specialitate-
şi studiile de tipologic şi stilistică comparativă asupra acestei serii de mo-
numente arheologice. D. Popescu întocmeşte repertoriul1° şi harta 20 cu des-
coperirile de acest gen, cercetare ce va sta mereu la temelia studiilor de orfe-
Yrerie dacică. :\lai multe mici descoperiri de podoabe dacice, de argint, din
Transilvania, păstrate în l\luzeul Brukenthal din Sibiu, sînt publicate de K. Ho-
redt, în ultimul volum al primei serii din Dacia 21 •
În Crişana se fac, de asemenea, în aceşti ani, încă trei descoperiri. Prima
la Săcălâsiiu? 22 , unde s-a găsit, alături 23 monede de argint de tipul Dyrrha-
chium, arcul unei fi bule cu nodozif(lţi şi a doua la Cadea-1\lare - 1937? 23 com-
pusă din trei fibule „cu scut" (din care douii fi bule pereche), un lanţ ornamental
şi o brăţară plurispiralică la capete cu protame de animal 2 4, 170 denari romani
republicani şi 21 imitaţii barbare. Cel de al treilea tezaur a fost descoperit
întîmplător la Siirmăşag, în 1941, unde 1\1. Roska aminteşte, în 1942, de
rlimiişifele unui tezaur de argint, înregistrat în colecţiile Muzeului de Istorie--
a Transilvaniei sub numerele 5502-5525. 25 Tezaurul a fost publicat în 19(38.
de I. Glodari u. 26
Într-un răstimp scurt, din nemea şi după cel de al doilea război mondial.
mai mulţi arheologi maghiari publică studii privind mai ales originea şi apar-
vreme cc lJngaria, propriu-zisă, ori Boemia, cunoaşte lncă din belşug aurul, iar la 1/er-
czeg-Marok ln Baranya s-au găsit podoabe de aur de stil central şi vest-european celtic,.
Dacia face cu regiunea illyrică şi est-alpină ln precumpănirea absolută a argintului
asupra aurului. Fibule, lanţuri, brăţări, cingători, coliere, cercei, inele pandantive, obiecte-
de toaletă, vase, totul e acuma, din La Tcnc II lnainte, dar mai ales ln La Tene I I I, de
argint. Formele obiectelor se regăsesc, intocmai ca ale securilor de luptă, pină la
Giubiasco şi Ornavasso in Italia nordică, unde în special iarăşi argintule metalul preferit,
iar epoca de principală lnflorire c aceeaşi ca şi în Dacia, La Tene III. Şi obiectele acestea
de argint din Dacia au fost mai lntotdeauna aflate lmpreună cu monete de argint romane
republicane, greco-macedonene de pe coasta Adriaticei (Dyrrhachium şi Apolonia).
mai rar greceşti sudice ori italiotr: dar monctele datează cca mai mare parte a tezau-
relor ca din sec. I a. Chr. şi ln special de pc vremea lui Burcbista (contemporanul lui
Iulius Caesar)".
12
J dem, ibidem, p. 536, 559, 613, 785.
13
Jdem, ibidem, p. 538, 5-15, 559, 615, 62~J, 785.
l4 Idem, ibidem, p. 559, 611.
" Idem, ibidem, pp. 536-5:l8, 545, 548, 555, 785, 787, fig. 371.
10
D. P o p e s c u, Objels de paru re ge/o-dacrs 111 argenl, in Dacia, V I I - V I I I, 1937 - 194(1,
pp. 18:l-202
"I_d~m, ~'ouveaux tresar gelo-daces en arycnt, ln Dacia, XI-XII,1945-1947, pp.:l5-55
" C.S. NI co I ă e s cu-PI op ş or, Le tresar duce de l'oiana-Gorj, ln Dacia V I I- V 11 J
t\1.:!7-1940, pp. 203-216.
10
D. I' op c s cu, Objels ... , pp. 197-202.
,o Jilem, ibidem, fig. 14.
" K. li ore d t, Rleine dakische Silberfunde, in Dacia, XI-XII, 1945-1947, p. 265 si urm_
" D. I' op c s cu, Objels ... p. 201 s.v. ·
23
A_. I~ c r c _n Y i, ,\" agykagyai ro mai kozlar.rnsagi denarlelel, ln .\' um J( ozl, 194 7, pp. 6 _ 12.
" N. I· e t t Ic h, op. cil., p. 161, pi. XXXVIl/1, 2, :1, 4, 5,.
26
:\I. 1-l os k a, l~rdCly lltgfszeli llrpert6riun1a, I, Cluj, 19'12, p. 2,11, s.v.; cf. şi :\1. 1\Iucrca„
ln A/SC, V, 19,1!1, p. :l59.
I. c; I oda r i u, Tezaurul dacic de la Sărmăşag, Jn Acta l\JN, v·, 1968, pp. 409-418
21
4 - Crl~la '75
~o S um ra şc u ş 1 o nar
Fig, 1/c /\ceL'aşi [1bulă vflzut-\ din se- observă nodo.zită \ 1le tă-
iute
Fig. 1/d. Aceeaşi fibulă din care s-a f"edat detaliul capului arcului orna-
mentat zoomorf (apotropaic?)
S Dumitraşcu şi E. olnar 8
Fig ~fa Săclilă du ou, J l thor · fibul, dL> c rgint pă trat, fr 1gm nt r)
,., zut, din fa .-
9 Tezaurul de podoabe dacice de la Săcâlăsău-Nou 53
Fig. 2/b. Aceeaşi fibulă văzută pe partea se observă clar urmele

lucrării sale -
54 S. Dumitraşru şi E. Molnar 10
tl'nl'n\a dnid a tl'zaurl'lor dacicl' dl' argint: I. Paulovies/; E. Pall-k."h

.I. Ilarmalla 29 şi N. F<.>tlirh. 30 Nu ştim în ce m[1sur[1 au sus\inut - mai ah·s
studiile lui .I. I larmatta şi N. Fc•t tieh - cunoaştnl'a rl'la\iilor din I re daei
şi sarma\i, dar ştim 61 ultimul autor amintit, prin Cunlribu(iih• sall' a inlt·n-
sificat studil'rea tl'zaurl'lor dacicl' de arginl şi a eontribuit rl'al la î11toe111in·a
aknt[t a J'('prrlori11l11i lr:aurrlor dr podoabe dacicr dr aryinl. ap:-1rul<- pin:-, in
l \l;>:3.
Cltimelt• trei decenii ck cercetări arlwologicc• clin \ara noasl r[1. în ca rl'
s-a adincit mult cunoaşterl'a civilizaţiei şi culturii dacice pe inlrl'g ll-riloriul
locuit de acc•st popor, au adus, prin noile descopc•riri. elemente conert'll' pl'nlru
judecan•a atentă şi reală a originii şi aparh'IH'n\ei tezaurelor dacice de• argint.
Astfel, în 1951, arheologul ardelean Z. SzC.'kely publică. prinlrC.' primii
clupă război, un tezaur de podoabe.' dacice dC.'scoperit in Crişana, la .5imleul-
Si/11a11iei.31
Peste.' tn•i ani, concretizînd studiile.' sale constante privind teza tirC.'le
dacice de argint, D. Popescu 32 publică tezaurul de la Coada .Halului - \"ă
lenii de ,Uunle, dC.'scoperit încă în 1936, dar care a ajuns in mina unor negustori
de antichităţi şi colC.'cţionari particulari. În acelaşi an, Z. SzekC.'ly tip[nl'şte,
in colaborare cu D. Kovacs, într-o lucrare apărută la :\liC.'rcurea Ciuc. dou:1
din cC.'le mai interC.'sante tC.'zaure dacice de argint, cel amintit de la S11rcea 33
(de•scoperit în 1936) şi tezaurul de la Sîncrăieni 3 4, descopNit in anul Hl53
într-o carieră de piatră, rC.'publicat de D. Popescu în mai multe• varianle 3 ".
Tezaurul dC.' la Sărăcsău a fost dC.'scoperit în 1950. iar cd dC.' la Şeica Jlicci
în 1954, dar ambele au fost publicate.' în 1956 de arheologul ckw:111 Oct.
" I. Pa u I o vi c s, Dacia kr/e/i halârvonala es az ugy11e11ezcl/ .,dcikM c:iis/J.-inrsck kt'ist'dc,

Cluj, 1944, pp. 104-116.
'" E. Pat c k, Az ugy11e11ezel/ .,dak" e:iislkincsek balkâni kapcsolalai.'ln ,\11/iq11i/as /11111garira
11, 1948, p. 84 sqq.; idem, Quelques remarques sur Ies lresors d'argcnl dils .grlo-daccs",
ln Ani llung, III, 1949, p. 13:i sqq.
•• J. Har 111 alt a, Sludies 011 I/re /rislory of I/re Sarmc,/iuns, ln Jlagyar-gorog la11u/111â11yok,
:w, Budaprsta, 1952, p. 29 sqq.
"
0
!'-. F c t l ic h, .4rc/ro/iiogische Beilriige zur Gesc/rich/e der sarmc,/isc/r-dakisc/rcn lfr:id11111gt'l1
ln Ac/a Arc/1 Bp, :i, 1953, p. 163 sqq.
31
Z. S z c k c I y, in Materiale şi cercetări de istorie 11cc/1e a Romcînici, Bur., 1951, pp. -15- -19
(nouă inaccesibilă), apud, D. Protnsc, Riturile funerare la dc,ci şi dc,co-ro1111111i. Buc.,
1971, p. 48: 4 brăţări de argint şi una fragmcntaU\, o brătnr:\ de bronz, un torques de
argint, 7 „barcM din fire de argint lmplctit, :l fibule de bronz, :1:l denari romnni rrpubli-
cnni, 2 vlr[uri de lance, trei cuţite de fier, nite piese, ol:'lric dadc:'l-ccşti, vase-borcane,
prrk etc.
32
D. Pop c s cu, ,\"oi considera/ii asupra prelucrării argi11/u/11i 111 /Jucia, ln Studii si
referate pri11ind istoria lfomcîniei, I, 195,l, pp. 89-10-1, unde aminteşte, statistic. li0 tk
dcscoprriri de lrznurc sau podoabe izolate dr nr,.:int.
„ z. S z c k c I y, A szijrcsci lele/, ln Ada/ok a dci/.:ok krso 1•askori mrir>cllsrgr/rc:, :\liercun·a
Ciuc, 1951, pp. f1-15, pi. 1/1-6; pi 11/1-•1; pi. 111/1-9; pi. l\'/1-9.
• 4 D. Kovacs, z. Szckcly,Acs/kszrnlkirci/yJ...incs,ln.-\dalok,pp.1;1-:il,pl.\'ll/l-ti;
pi. VII/1--6; pi. IX/1-2; pi. X/1-7; pi. XI; pi. Xll/1-5; pi. XIII; pi. Xl\'/t-7;
pi. XV; pi. XVl/1-7; pi. XVll/1-5; pi. X\"111/t-li
•• D. I' op e s cu, T/re tremure - tro11e of Si11cr1k11i, ln ..\11/iquily and survival li, I. The
11 nguc, I !157, pp. 21 - 28 (noud lnnccesibild); idem, I.c /resor dare de Sincrdflli, ln Daci 11,
11, 1958, pp. 158- 20Ci; idem, Hur:r Jlcmerkungen zur dakischrn) Toreulik, ln ..\rla ..\rd,
ln OmCD, Buc., 19(i0, pp. H,

llp, 9, 19f18, pp. :i57- :rn:l; idem, Cl/c11u obseri,a/ii asupra /e:uuru/ui de lu :s1ncrdrni,
-453.
n Tezaurul de podoabe dacice de la Săcălăsău-Nou 55
Fig. 2/c. rcul aceleaşi fibule . şi se observă lucrarea sa

56 S Dumitraşcu şi E. Molnar I
,,
'
.
F :g . :1 a. Siică/ă~ău Nou, j 13ihor: piriorul ("('}d de u treia fibul , \'ăzut
ÎI '
....w
...,
(1)
N
Q
i::
-;
i::
~A.,
(I)
'I:!
o
§1
p
O'
(1)
A.,
p
....
()
()
(1)
A.,
(1)
i;-
Vl
A<
()
A(
A<
"'
A<
i::
I
~
<:
o
i::
j' .. j 1
~
- ...
,. . . .~
~
...: ,,r
I ~
l:•iţ
:'."f.~
;;ţ
~--- l J
;~----------
>
'·
-;;~ .lewt,.:1-;,.·... ~·---.....c.- ~-~.-~-.;;. ... •-•~_ .-.J2.,.,
Fig. 3/b. Acelaşi fragment văzut pe partea opusă, un de se văd clar urmele lu-
crării sale prin batere şi tăierea nodozităţilor p entru a se putea fixa pe a r c.
Ul
-:i
,'-,'. Dumitraşcu şi E. l\1ol11ar 14
1:1oca:rn inlr-o inl1•n·s:1nli'1 lucrarl' in carl' ckzhall' n11:111(:1I. :tlil ap;111!·111·11\a

1·l11ici'1 a ll'za11rl'lor dl' arginl similare, cil şi dalarea lor in Sl'C. I. i.1·.n. :\11111:1i
pl'sll' un an. 1111mis111at11l C. Preda. Yalorifirind dl'sropc•rirl'a din :111111 J\1:,:ţ
dl' la S/(i11c11{a:i. :1d11cc• IH<•rizi'iri imporlanll' in pri Yin (a prn11r11ic11{f'i :1rginl 11-
l11i folosii pl'nlrn oh\inl'rPa podoalwlor dacirl' ck argi11I. iar arhl'ologul
I. 11. Crişan:i, p1111l' in Yaloare un mJ/1 39 atelier df' arqinlar'! d:1c. alt· ci'1rui 11111·111'
s-au gi'1sil cu ocazia cc·1Tl'li'irilor arheologice de la i'<'cirn.
în ckcl'niul al şapteh•a al s!'colului nostru s-au d1•scop1·ril sau pul,lic:tl
noi ll'zaure. cl'l de la Cehe(el - 1~);>8 şi i'ell'ni - 19G010 din sud-l'slul Tr:111-.il-
,·:111iei. de la /foci11~ 1 şi JJ<il<'inc:~fi·12 din :\lunll'nia şi s-a republicat .. hi'tlrinul··
tezaur de la Cioara~ 3 (azi Sălişte) din jude\111 .\lha. Tol in acl'şli ani.
înscriindu-se in sNia unor sinteze mai Yechi sau mai noi rare cuprind şi rdniri
la argintr1ria gl'lo-dacă 4 4, se publică două studii de dtre D. Berciu 1 ' ş1
H. Florescu 4 6, cu referiri bogate la argintăria gC'lo-daci'1.
La inrepulul acestui deceniu, in 1971 şi 1H72 apare. in doui'1 părţi. ek-
ganlul şi ponderatul studiu asupra tezaurelor dacice dc> argint semnal ele rl'I
rare aproape palru decenii a cercetat arla prelucrării metalelor in antichi-
tatea carpato-dunăreană şi a publicat cunoscutele tezaure dl' la .Urrii Goala.
fler<islrău, Coada .Halului şi Sîncrăeni, D. Popcscu. 4 '
Revenind in Crişana, unde arheologul orădean FI. R6nwr şi savant ul
român V. Pârvan cunoşteau patru tezaure dacice de argint (Gura \'ăii ..1/arra .
.Uoroda, Oradea I,), D. Popescu cinci (Gura \'ăii, Jlarca . .Horoda. Oradea 1.
S<icălăsă11) :\I. Roska opt (Gura Văii, Jlarca, J/oroda. Oradea I. Siirălcistfo
Dezna, Sărmiişag, Oradea II), N. Fettich 11011<1 (Gura \',iii. J/~lfrn. Jloroda.
Oradea I, St1răliisliu. Dezna, Siirmăşag, Cadea Jlare. Orndea 11). li se adaugi'1
'" Oct. FI oca, Contribu/ii la cunoaşterea lc:aurelor de argint dacice, Buc .• 1956, passim
" C. Pre d·a, Conlribu/ii la problema pro11enien/ei argintului din te:aurcle geto-dace. în lumi11u
descoperirii monetare de la Stăncuţa in scn· VIII, 1-4, 195i, pp. 11:1-125.
38
I. H. Crişan, op. cil., loc. cil., p. 1:i3 „într-una dintre clădiri s-au <kscoperit creuZl'\l'
pentru turnat metal lichid, tipare de Iul ars, o nicoval:'i de fier, d,'illi mici de bronz.
multe obiecte mărunte ca fibule, aplici, catarame, oglinzi, nasturi etc. Pe baza obiectl'lor
amintite se poale presupune că această clădire 11 aparţinut unui meşter ce se ocupa cu
confecţionarea pieselor mărunte. Existenţa tiparului pentru inele şi d:'illi\ele de bronz,
precum şi mulţimea obiectelor de podoabă ne lndreptăţesc s,'i presupunem c,'i nll'~terul
se ocupa cu confec\ionarea podoabelor, deci un giuvaergiu„ idem, Conlribu/ii la problemu
lucrării podoabelor dacice, in Acta .US, V I. 1969, pp. 93- lllti,
'" Pentru atelierele do,·edile de nicovalele de la Costeşti şi Surcea sau tiparele de podoaul'
de la Piatra Roşie şi Poiana pe Siret v. D. Popescu. Te:auTI' d1· argint duci ce ( 11 ). in
Buletinul .Uonumenlelor Istorice, XL I, 1, 19i2, p. 22.
'° Z. S z {• k e I y, Soi le:aure dacice descoperile în sud-estul Transill'anil'i. ln SC I\', lti, l
1965, pp. 51- 61i.
" V. Te odor e s cu, I. Riz ca, V. Du p oi, Vn lc:aur de podoabe dacice ,Ic argint
şi de monede romane republicane descoperile fn J\lunlenia (Te:aurul de la Rociu, j ..·lrycş).
ln Studii şi romu11ic:'iri, l l, Piteşti, 1 !169, pp. 101 -108.
" E. P op l' s c u, J'e:crnru/ de podoabe dacice din argint de la fltil1i11cşli. ln Studii şi C1111111-
11icclri, li, Pit<•şti. 19ll9, pp. 109-116.
" L. :\I ii r g h i l a n. Ternurul de podoabe dacice din argint de lu Stilişlea (fost Cioara.
j. Alba), ln SC/\", 20, 2, pp. 315-:127.
" I. N l' stor, lJer Stand dcr \'orgeschichls{orschung in Rumiinicn, ln fla IlGI\. 19:1:1,
p. 168; C. Daicoviciu, La Transylr,anit dans l'anliquilr. Buc .. 19-15. p. 55 sq; idem,
ln Ist Rom, l, 1960, p. 325; H. Daico,. ici u, Dacii, HUl'. I9ti5, p. 157.
astăzi incă lrri tl'zaure de podoabe dacice de argint, cel pomenit ck la Sim-
leul Siluaniei, 48 al treilea tezaur de la Oradea 49 (Ora(ka III) şi tezaurul ce-l
Yom prezenla mai jos de la Siiciiliisiîu 1\'011.
*
* *
În primăYara anului 19i2 săteanul Anton Furik, din Săcălăsftu !\ou,
,1. Bihor. arindu-şi o limbă de p[1minl pe dealul numit „Burcarar", a dal pesle
un tezaur de podoabe de argint compus din următoarele piese: un liînţ(rnr.
tlouii brii(iiri (una mai man· şi una mai mică), trei fibule şi bara unei piese de
arqin('> 0 Dealul „Burcar" sr află la 300 m sud de dealul „CeU1ţuie" pe care s-a
ridicat in vechime o cetă\uie dacică distrusă de căutătorii de comori şi în
care s-a mai pulul efectua numai un modest sondajiu arheologic, în singura
por\iunP rămasă nedt>ranjală, din care au rezultat modeste fragmente ce-
r~11nice: Co\ofPni, dacice din sec. I i.l'.n. -I e.n. şi feudale din sec. XIV/XV. 51
Din informaţiile culpse de la săteni, pc acPeaşi culme „Burcarar", mai la deal
de locul undl' a fost giisit tezaurul amintit mai sus, l\Iartin Furik a descopl'rit,
după drscrit>rca sa, opt fibule de argint de lipul rn nodozilliţi. Decoperirea s-a
făcul, după relatările sale „acum 20 de ani" nemaipăstrindu-se nimic? din
acest tezaur. 52
Dăm mai jos descrierea pieselor tl'zaurului de la Siiciîlăsiiu Nou, care
au putut fi studiate şi fotografiate de noi, după cum urmează:
" D. Berci u, ,'\loşlenirea ariei lraco-gcle, în Aria lraco-gelică, Buc, 1969, pp. 183-201.
" H. FI or r s cu, .Arta dacilor, Buc., 1968, passim.
" D. I' op e s cu. Tezaure de argint ,Lacice (I), în Bule/inul ,Uonumenle/or Istorice, XL.
-1, 1971, pp. 19-32; idem, ibidem (II), ln B'lleline/e .Uonum~ntelor Istorice, XLI, 1,
1972, pp. 5-22.
" v.n. :n supra.
•• L. l\l ă r g hit an, Considera/ii cu privire la tezaurele dacice de argint din 11estul şi nord-
1Jeslul României, in Centenar muzeal orădean, Oradea, 1972, pp. 192-19:3; N. Chidioşan.
I. Ordenllich, c..:11 nou tezaur dacic de argint descoperii la Oradea, in Crisia, II I, Oradea,
197:l, pp. !)7 -105.
•• Tezaurul a fost salvat de prof. E :'.lolnar din Derna, coautor al acestor rînduri,
01
S. D u m i t r a ş cu, A.şrzări {orli{icale şi celă/ui dacice în partea de vest a .'\Iun/ilor
Apuseni, ln Crisia, II, Oradea, 1972, pp. 1:J6-1:n.
r. 2 ~u !;li1n cit de intc1neialc sînt aceste relatări, ~i, dacă nu cun1,·a este Yorba de un singur
tezaur. Furik Anton şi Furik i\lartin slnt rude, respectiv, tat,i şi fiu. N-ar fi exclus s,i
fi fost găsite toate piesele amintile la „Cetăţuie" deci ln celă/11ia dacică, complet distrusă
ele gropile căutătorilor de comori. În favoarea unei astfel de ipoteze pledează şi faptul
('{1 pc .. Cl'Lăţuie" a fost g,isit de către Gheorghe Juhasz (ln prezent locuieşte in Virciorog,
j. Bihor), 1111 tezaur de monede? Nu ştim dacă acest tezaur este identic cu cel pomenit
în literatura de specialitate (D. Popescu, Ohjels .• . , p. 201 s.v.) ca ajungînd ln posesia
inginerului Dehic din Ploieşti. Prof. E. i\lolnar ne atr.igea atenţia că in Dana, j. Bihor
locuieşte un Dohay (de unde transcrierea greşit;'\. Dehie?), care ar fi fost posesorul acelui
tezaur. Crea cc am \'erificat singur este deţinerea de către prof. I. Konewalik, ln
colecţia ~colii generale din Săcălăsău Vechi a unei fibule de argint cu nodozilă/i şi a două
moncclc.
60 S. Dumitraşcu şi E. Molnar 16
1) Fib11lii de aryinl rn „srn/ masral" şi nodo:il<i(i (Y. fig. 1) dt• tipul Co-
jorn<1"3 - Orndca I 154 - S<1riicsiiu. '''' Fibula, cîntărind 20;> gr C'Slt' l11erat:1
·dinfr-1111 sinyur fir, mai PXarl spus, dintr-o bar:1 d1• argint suhţiat:"1 prin ba-
tere. cu piciorul repliai (intors P" ckasupra arc11l11i). Piciorul arl' patru no-
dozili'1ţi mari şi trPi nn\'l1ri miri între ele (astragall') şi st• prindt• dt· arrnl fi-
hull'i cu clo11i'1 ghiarP, mai sus de parll'a c1•nlral[1. Arcul fibull'i. de forma li-
trrei D turtite, se ll'rmin:1 spre capul fibulei cu un scul ne<1CO/H'ril. dl' form;-,
romboidal:1, ornamental pc margini cu linii incizate. ln mijlocul rombului
au mai fost incizate în61 două rîncluri de incizii şi b[1tuk do11{1 cc·rculP~I'.
întreaga ornamentare redă stilizat, simbolic, capul'? unui animal. Hes/or/111, in
form<1 de urbale/<1 (bilateral), este lucrat din an•laşi fir înfăşurat pe o „bară··
de fier (cui), care a ruginit ct•dînd presiunii arcului şi resortului. Ih-sortul
are 12 spire pe ramura stîngă şi 11 spire pe ramura dreapt:1 a barl'i de fier.
Firul a fost răsucit de la dreapta spre stînga şi trecut pc deasupra resortului .
.\cui fibulei este ornamentat cu puncte. Întreaga fibulă a fost lucrată prin
batere dintr-o singură bară de argint. Urmelr de ciocan sr obserYă pe întrrg
corpul fibulei, inclusiv pe astragalele piciorului întors pe deasupra. Lucrarea
nodozităţilor piciorului, prin baiere, mai este dovedită şi de nodoziH1ţile celor-
lalte două fibule, ce vor fi descrise mai jos, de dimensiuni diferite şi neregul.ite.
fapt mai puţin explicabil în cazul turnării lor.
2. Fi bulă de argint cu „scut mascat" şi nodo:ităfi (v. fig. 2) de acelaşi tip.
asemănătoare cu fibula Nr. 1 descrisă mai sus. S-a păstrat numai fragmentar.
lipsindu-i o parte din piciorul întors pe drasupra (repliat). (întăreşte (fără
părţile rupte şi pierdute) I IO gr. Este lucrată, de asemenea, în întregime.
prin batere. Pe arcul fibulei, piciorul se prinde cu două ghiare şi cu un nit,
cum pare a sugera gaura care s-a mai păstrat. Arcul se termină, spre capul
fibulei, cu un scut romboidal, ornamentat în aceeaşi manieră şi cu aceleaşi
elemente, redind stilizat capul unui animal, ca şi prima fibulă. Cuiul pe care
s-a înfăşurat resortul este, la fel, din fier. Acul fibulei e ornamentat cu puncte
incizate.
Aceste două fibule se pare că au fost fibule-pereche, asem:rnarea dintre
ele mergînd pină la identitate.
3. Picior de fibulă. Dintr-o fibulă, pare-se de acl'laşi tip. s-a mai piistrat
parh'a repliată a piciorului, întoarsă pe deasupra arcului, cu nodo:ilti(i. Cinti'1-
rl'şte 90 gr. Aici se observ:1 cu şi mai mare claritate lucran•a int regii filrnlt•,
deci şi a 1wdo:il<i(ilor, prin batere, căci partea can• se lipea de arcul fihult•i
a fost l<iialii cu dalta, prin batert•, nodozităţile pf1strind tf1il'l11ra. 1n cazul
turnf1rii fihult•i, a piciorului repliat cu nodozitiili, 1111 s-ar mai fi irosit metalul.
.-\ceasl:1 parte a fihull'i Nr. 3 eslt• ast•mi'111flloarl' cu piciorul cu 11odozilf1\i a
fibull'!or Nr. I şi 2 (Y. fig. :\).
"" H. FI ore s c 11, <>fl. cil., [ii,.!. :1:1-:1.1: I>. Popl'scu, Tl'zaurl' ... ( I), !ol'. dl„ fig. ;:)
" D. Popescu, T1·rnure ... ( I), loc. cil., fig. -1.
11
0 c t. FI o<.· o, op. cil., p. 10, fiM . ..j, 5.
17 Tez aurul de podoabe daci ce de la Săcălă s ău - Nou 61
.
-
- -....
(")
~
-~ n1....
<l)
C
<l)
-
b&
. ~
.,.... "O
<l)
<l)
2:-
...,
C
'6i,
....
co
<l)
"O
•CO
....
...,..
co
•CO
'-
.o
....
o
.c
i::o
.,..,
;f
o
~
;:l
)el
"'
)el
~
(.)
>el
C/)
-
cci
""'
bi>
iZ
(")
62 o nar
c.,
Tezaurul de po oabe dacice de la Săcalăsău-Nou 63
QJ
.µ
QJ
o..
Cil
(.)
>Cil
g
'O
·-
'-'~.
~-~
...
>Cil!--
(\)
..o "'·
QJ
C) 'O
~
E
o
...,
...o
o..
...,
·;::
•Cil
E
fi4 S. Dumitraşru .~i E. Molnar
1. /Jră/ar<i dintr-o singură spira eu eapl'tcle pl'trceutc ~i ornamenlatt•

în formă de capctc de şarpe, de tipul Slimnic 56 - Sincrăeni5 1 - Săcălăsău? 5 ~
Bara brăţării este lisă şi rotundă în secţiune. Se potriwşlc ornamentării
braţului, fiind elegantă, lucrată cu mult rafinament. Capl'tcle, p(•trceute
atît cit sint ornamentate, au fost incizate' cu linii oblice încadrate', sprl' rele două
extrt>mităţi de două cHculcţl'. La capete se termină ru protome de şarpe.
Capul animalului este redat prin „coama" de pc frunte, ochii bulbucaţi şi
bol ul eu dinţii accentuaţi. În secţiunea părţii ornamental(•, brăţara l'Ste
patrulall'ră.
5. Fragment de la o podoabă? de arginţ, cu capetele subţiate şi îndoite.
A fost lucrată prin batere cu ciocanul. Cîntăreşte 25 gr (v. fig. 5).
Constatăm, astfel, admiţînd că informaţiile primite de la descoperitori
sînt exacte, că din cele două tezaure, pe care le pomenesc, s-au risipit urmă
toarele piese:
a) lănţişorul şi o brăfară de argint din tezaurul descoperit de Anton Furik.
b) cele opt fibule de argint din tezaurul descoperit de ~lartin Furik.
Pc de altă parte, în ce ne priveşte, noi adăugăm la aceste două? tezaure,
pr care le considerăm un singur te:aur, descoperit în sau în apropierea cet<i-
ţuii dacice de la Săcălăsău 1Vou 59 şi piesele amintite anterior de alţi cercetă
tori, după cum urmează:
1. Sacalasău 60 , D. Popescu 63 , în 1941, aminteşte arcul unei fibule cu
nodozităţi şi 23 monede de argint de tipul Dyrrhachium. Fibula a intrat în
colecţia inginerului Debie din Ploirşti şi monedele în colecţia R uzyszka.
2. Dema de Sus. C. Daicoviciu, 62 în 1941, pomcnrştc ra prownind de
la Derna de Sus, 63 la sud-est de Fabrica de asfalt pe dealul „Kincscshegy" =
= Dealul cu comoară ( = Schatzberg) sau „Peniza", monede grccrşti şi ro-
mane rrpublicane 64 şi o brăţară cu capete de şarpe. Brăţara se află în posesia
preotului Potora din Marghita şi două dintre monede în colrcţia inginerului
Iuliu Barcsăy din Dema de Sus. Introducem aici şi această descoperire de
oarrcr Dealul cu comoară nu cstr altul dccît Dealul fli bani, locul unde se
află rel:1ţuia dacică de la Săcălăsău Nou.
:ie D. Popescu, Tezaure ... (II). loc. rit., fig. 68 a, b .

., Z. S z c k e I y, Ada/ok ... , pi. XVIII/2, ·I.
~
8
N. F r t tic h, op. cil., pp. 160-161, fig. 24.
•• S. Du III i t r a ş cu, Aşe:ări (orli(icale şi cclăfui dacice fn par/cu de r•rsl a J/1111/ilor .-\pu-
srni. ln Crisia, II, 1972, pp. 121-14-1.
•• Atragl'll1 atenţia cil Săct'Hâsău J\'011 este un c:Hun al S1\c:H1\s:lului. adie/I al Sărtlldsăului
l'rrhi, şi anterior, rareori era luat ln considl•rare ca aşezare distinctă. În hotarul S1h:dlă
silului Vechi nu s-au descoperit, pln:l ln prrzent, urme de locuire La 'J\1 ne, numai urmele
unei aşezări neolitice.
•• D. I' op e s cu, Objcts ••. , loc. cil., p. 201. s.,· .
., C. D II ic o v Ic I u, Neue J\lilleil11nge11 aus Da:irn, ln Dacia, \" 11- \" 111, 1937 - 19-10,
Buc., 1941, pp. 322-323, s.v.
•• Nu trebuie uitat cd slnt sate opropiote şi Srlcdl4srlu Nou este aşt>zat Intre Duna şi S4c4-
lds4u Vechi .
.. Plest>le slnt astfel lncadrate:
a) Sllberdt>nor, Babelon, I, p. 229, Nr. 6(79 l.t>.n.).
b) S11 bt>rmUnze aus Dyrrhachlm, 111- 11 l.t>.n.
21 Te:::aurul de podoabe dacice de la Săcălăsău-Nou 65
3. Siicc'iliîsiiu (Sâstelek). 1\1. Roska, 65 în 1942, fără a face alte precizan.

aminteşle dupf1 Xwn Koz!, \'II, 1908, p. 113, o descoperire de 20 de denari
de lip Apollonia.
,I. Siiciil<rsiiu (Sastclek). N. Fctlich, 66 în Hl53, publică imaginea, destul
de slabă de altfel, unei brăţf1ri de argint cu capete de şarpe descoperită la
S{1c{dăsf1u, ca fricînd parte dintr-un mic tezaur .compus din aceastf1 piesf1 )i
opt monede. cinci de tipul Apollonia şi trei de tipul Dyrrhachium Face îns:1
precizare:,. importantf1 pentru discupa cc o angajăm, pentru ordOiiarca
descoperirilor din zona Derna-Săcălăsău - Săcălăsf1u Nou, cf1 tezaurul a
fosl descoperit la locul Penzeshegy, deci Dealul cu bani, dealul, muncelul pe
care se a[l[1 cl'l[tluia dacică de la Săcălăsău Nou.
5. Si1ciil<isau· ( = Săcălf1său Vechi). ln colecţia Scolii Generale din Sfi-
cfilăsău Yechi, prof. Koncwalik deţine în prezent o fibulă de argint cu nodo-
zil[1\i şi două monede de argint.
Este, fără îndoială, un şir impresionant de descoperiri, dar care, din
pf1catc, au adus după sine, din cauza grabei căutătorilor de comori, la distru-
!J('l'<'a cetăţuii dacice de la Săcălăsău Nou şi pierderea, pentru totdeauna. a
informaţiilor ce le-am fi putut ob\ine, asupra acestui important capitol din
istoria Daciei, prin studierea sistematică, atentă şi dezinteresată a cetăţuii
susamintite.
Cronologic, tezaurul de la Săcălăsău Nou, toate descoperirile amintite se
pot plasa, sprijină această datare şi monedele, în sec. I î.e.n., 67 poate înce-
putul acestui secol. Spre o astfel de datare a tezaurului înclină balanţa şi
fibulele de tipul cu nodozităţi, care, şi după opinia învăţatului român D. Po-
pescu, cel mai temeinic cunoscător al tezaurelor dacice de argint, ,.este ti-
pologic (fibula), mai veche decît cea care are discurile pe arc; totuşi ambele
tipuri apar uneori în acelaşi trzaur". 68
Atribuirea etnică a tezaurului, care se înscrie complet în seria tezaurelor
dacice de argint, nu mai implic[} nici un fel de explicaţii suplimentare. De
altfel o scurtf1 precizare pe care o face D. Popescu o mai considerăm încf1
necesară, aYind în vedere că în tezaurul de la Săcălăsău există sigur cinci
fibule cu nodozităţi (trei descrise de noi şi cîte una la D. Popescu şi în colecţia
~colii generale din Săcălăsău Vechi): ,,Fibulele cu nodozităţi" cum le-a numit
Parvan, sau cu „nodozităţi discoidale", cum le numeşte O. Floca, îşi au numele
de la nişte mici discuri bombate care împodobesc piciorul sau arcul fibulei.
Această fibulă este, fără îndoială, cea mai frecventă şi poate cea mai carac-
teristică podoabă a dacilor, pe care nu o găsim generalizată în afară de \i-
nulurilc locuite de ei." 69
În ce priveşte unele consideraţii cultural-istoricei 0 mai largi, în sensu
e:. :\I. H. os k a, op. cit., p. 242, s.v.

0
N. Fel t i eh, op. cit., loc. cit., p, 160-161, fig. 24.
( ) c t. FI o r e a, op. cit., p. 33, nr. 3.
7
•
•• D. P o Pc s cu, Tezaure, I, p. 25; idem, Tezaure, II, pp. 17-18, unde aduce în sprijin
tezaurele de pod~abe dacice de argint descoperite ln asociere cu monede romane rep11-
bl1cane, m'.111~de din Dyrr/rac/rium (Durres, ln Albania), din Apollonia (Avion, tn Albania),
monede d111 rnsula T/rasos şi monede romane imperiale.
•• D. I' op c s c u, Tczc111re, I, p. 25.
7
° C r. K. 1-1 a r e d l, Die dakisc/re Sit berf II nde, ln Dacia X V II, 1973, pp. 127 - 167.
;; - Crisla '75
o.
o
C
Te::::iurul ele podoabe clarire de la Sărălăs5.u-Nou 67
inlch•onii
' :-.
acrstui le:aur in contextul istorici dacilor dintre Cri~ul Ifrprde
~i Barc[1u. in lt•g[1tură cu isloria cdf1\ilor dacice din :\Iun\ii Plophului:
.Haffa. Sdcdliîsiîu Sau, T11sa, şi care dep[1şcşlc spa\iul acestor rinduri, ne
n·Z('l'\"[1m dreptul de a rc\"cni inlr-un studiu mai larg dedicat lezaurdor
dacice din Crişana.
THE DA.CIAN SILVER JEWEL-TREASURE FROM SACALASAU NOU,

JUD. BIHOR
Sumrnary
Authors present a jewel-trcasure of silver from Sacalasău Nou. jud. Bihor, ctiscoYercd
accidcntally by a countryman arouncl thc Dacian fortrcss of this villagc.
The treasure îs composed of the [ollowing pieces:
1. A sil ver fibula of Cojocna-type Oradea I 1.-Sărăcsău.
2. A silvcr fibula of the same typc as Nr. 1.
:l. A foot of a silvcr fibula belonging to a piece of the same type as :Kr. 1 and 2.
4. Silver bracelets of Sacalasău - Sîncr;iieni - Slimnic type.
5. A fragment of an other siher treasurc?
According to the analogies offered by the similar findings [rom thc tcrritory of Dacia,
thc trcasure is dating in the I-st century of our era. The treasure is attributcd by thc authors
Io lhe Dacian inhabitants from thc hydrographic basin of the Barcău Hivcr and the Plopiş
,1ounlains where were studied the Dacian fortrcsses around Sacalasău Nou, Jud. Bihor
and around !\larea and Tusa, Jud. Sălaj.
DESCOPERIRI DACICE ŞI SARMATICE LA ŞEITIN
(JUD. ARAD)
DE
M. BLAJAN
1ntrc anii 1%5-1974 pc teritoriul comunei Şcilin, situată la 10 km est

de Nădlac, pe malul drept al Mureşului, cu ocazia lucrărilor agricole şi edi-
litare efectuate de săteni, au ieşit la iveală numeroase vestigii arheologice.
'.\laterialelc datează din diferite epoci, începînd din neoliticul mijlociu pînă
in epoca medievală (sec. X-XVI). L'ncle dintre obieclc s-au pierdut, dar cele
mai multe au fost strînse de învăţătorul Şt. Bozian şi păstrate cu grijă în
localul şcolii din localitate 3 • Cercetarea acestor materiale a permis, în 1973,
începerea perieghezelor pe teren pentru cartarea aşezărilor preistorice semna-
late pe teritoriul comunei. Cu acest prilej am identificat pe malul drept al
'.\iureşului, în locul „Şălancă", resturi de locuire din epoca neolitică, bronzului,
I lallstatt. Late-ne, migraţii şi medievală, iar pe hotarul sud-estic al comunei
fragmente de vase hallstatticnc şi o aşezare din sec. 11-111 e.n. Pentru a
face cunoscute specialiştilor materialrlc rezultate din descoperiri fortuite sau
pcrieghcze, considerăm utilă publicarea vestigiilor din epoca Latene, romanil
şi perioada convieţuirii daco-sarmatice, contribuind astfel la cunoaşterea
ariei de rilsp indi re a aşezărilor dacilor liberi de la nord de Mureş.
1. Cele mai importante descoperiri s-au făcut în împrejurimile satului
(fig. 1).
Din punctul „Şălancă" situat pc malul Mureşului, la sud de sat, provin
cinci fragmente de vase-borcan2, lucrate cu mina dintr-o pastă nisipoasă,
neagră-cărămizie sau brună. Decorul, aşezat sub buză sau pe umăr, constă
din butoni de formă patrulateră sau rotunzi, uniţi cu brîuri alveolate dispuse
în ghirlandc 3 (fig. 2.1) ori crestate~ (fig. 2, 2) şi motive geometrice executate
1
O parte redusă din materiale au fost predate Muzeului judeţean Arad.
' Ceramica se află la Şcoala generală din Şeilin. Mulţumim, şi pe această calc, lnv. Ş t.
U o z i a n şi prof.C. Ş ic 1 o v a n care ne-au dat informaţii preţioase referitoare la
condiţiile de descoperire a meterialelor arheologice.
3
Pentru analogii vezi I. H. C r i ş n n, Ceramica daco-getică cu specială privire la Transil-
vania, llucureşli, 1969, pi. XLIII, 3, p. 208, pi. CV, 11 şi CLXXVIII, 1; idem, Materiale
dacice din necropola şi aşezarea ele la Ciumeşti şi problema raporturilor dintre daci şi celţi
ln Tramilvania, Baiu Mare, 1966, p. 31, fig. 10 ,7, 14 şi ln special fig. 13, 2.
' I. H. C r i ş n n, Ceramica daco-getică ..• , p. 142, pi. XLII, 10.
70 M. Blăjan 'I
prin ştampilare 6 (fig. 2,3). l\lenţiof1[1m, în acelaş context, un cu\it de ft·r şi

o parte dintr-un fund de vas făcut la roată din pastă hrună-el•nuşie, d<' fae-
tură celticfi (fig. 2,1). Cuţitul, lung de 15 cm, cu virful rnpt, lama lată şi uşor
curbată, are mî1wrul torsionat, cu capătul îndoit in formă dt• i1wl (fig. ]) •
0
Ceramiea modelată cu mina şi cea lucrată la roată este caracteristică Sl'C'.

III-II î.e.n., aparţinînd populaţiei dacice care convieţuia împreună cu celţii
pătrunşi la începutul sec. III î.e.n. în Cîmpia Aradului 7 • t·rme al culturii
daco-celtice din Late-ne-ul mijlociu apar frecvent atît în cimitire cit şi în
aşezării<' dl'scopcrite în Crişana, pe cursul inferior al l\lureşului. la Cicir".
Pecica 9 , Arad-Gai 10 şi Aradul Nou 13 , în l\laramureş la Ciumcşti 12 , Ghenci 13 şi
Berea 14 şi în Transilvania intracarpatică la l\1oreşti1 5 •
2. La nord-est de Şeitin, în fosta carieră de pămînt numită ,.Gropoaie",
au fost găsite cioburi dacice şi romane 16 • Din acelaşi loc provine şi o buză de
strachină cu pastă roşie fină (fig. 4,1).
3. Pe hotarul sud-estic al comunei, la capătul străzii Aicea l\lurcşului.
s-au descoperit un fragment de terra sigillata decorat cu o angobă roşie şi
un şir de alveole (fig. 4,2), doi denari de argint (fig. 5,1 -2), unul emis de Lu-
cius Verus pentru Lucilla Veri 17 şi celălalt de la Marcus Aurelius 1 ij şi ceramică
din sec. II-III e.n., răspîndită pe o suprafaţă de circa 2 ha 18 •
Materialul ceramic lucrat la roată, după calitatea pastei, se împarte în
două grupe: 1) ceramica cu pasta fină, miezul negricios şi ambele feţe cenu-
• Ibidem, p. 210, pi. CVII, 11.

• Piesa are analogii la Vlrşeţ. Vezi Mi I Ie k e r B 6 dog, in Arch f.:rt, X\'111, 1898. p. I09.
fig. 2, 3-4 ,6 şi V. P â r v a n, Getica, o protoistorie a Daciti, Bucureşli, 1926, p. -188.
fig. 3:i3, 1, 3, 5,
Dorin Popescu, ln Istoria României, I, Bucureşli, 1960, p. 234; 1'\lihail :\lacrl'a
Dacii li beri in epoca română, ln Apulum, \' 11/ 1, 1968, p. 1 î2; Egon Do mer. l_ 'rme 11/r
culturii materiale dacice pc teritoriul arădan, l\luzeul judetean Arad, 1968, p. 9.
• I bidcm, fig. 3; I. H. Crişan, Continuitatea dacică in Cimpîa .·lradului, in .-\pul 11111, \' 11/ I.
1968, p. 242; idem, Materiale dacice ... , p. 61 şip. 80; Sever Dumitraşcu, Liviu :'llărghitan.
Aşezări şi descoperiri dacice din vestul şi nord-vestul României din sec. I I I i. c. 11. - I I c.11.,
in Sargcfia, VIII, 1971, p. •18.
• Ego n Dorne r, op. cil., pp. 9-10 şi nota 22; I. H. Crişan, Conlinuilulea dacic,i . ...
p. 2•rn; idem, Ziridaua, ln .-\pulum, \', t91H, pp. 12î- t:!5; idl'III, Suncluurul ducir dr lu
l'ccica, l11 .-lcla 1111\', III, 1966, p. 91 şi pp. 98-100.
'
0
Ego 11 Dii r ne r, op. cil., p. 11; I. H. Crişan, Jlalerialc dacice ... , pp. 51 - 56; Sen·r
Dumitraşcu, Liviu l\lărghilan, op. rit., p. -17.
11
Ego 11 lJ ii r ne r, op. cil., pp. 11-12, fig. 5 şi fig. 6.
12
I. H. C r i ş n n, :\,Jatcriale dacice . .. , p. 6, p. 24 şi p. •12; \'Iod Zirru, L'n cimitir ct'llic
din nord-ucslul României, Baia !\lare, p. :1, noto :1.
i:i I. li. Crişan, op. cit., p. 6 şi fig. 80.
" I bidcm, pp. 51i- 57, nota 85 şi p. 80.

" h:. li or l' d t, Millcllalenczcillichc Sicdlungcn aus Sirbrnbilrgen, ln studirn aus _-\./lwropa,
Teii 11. h:iiln, 1965, p. 59, fig. 4, 13 şi fig. 5, 4.
11
ln(orma\ii de la lnv. Ş t. B o z ia n.
" Denari imperinli de Jo Luciile Veri s-au gAsit şi la Cherechiu, jud. Bihor (Vezi Ego n
lJ li r ne r, op. cil., p. 18 şi nota 48; Gheorghe Laz i o, Circulufia montlură 111
nord-vestul Jlomdniei (sec. II-I\'), ln Studii şi comunicări, Satu !\lare, 1969, p. 112 şi
nota 4) şi Ghirişo, jud. Sntu Mare (J bidtm).
11
Alte dt'scoperlri de la acelaşi lmp4rnt vezi la Galoşpetreu, jud. Bihor ( G h e o r g h e L a-
zi n, Cirrnla(ia monetară ... , p. 112), Ghlrişo (lbidtm) şi Pir (Ibidem, p. 113; G b.
3 Descoperiri dacice şi sarmatice la Şeitin îl
şii; unele fragmente au aspect săpunos, prezentînd la exterior un slip lucios.

cenuşiu-închis şi 2) ceramica zgrunţuroasă, cu nisip şi mică în pastă, de cu-
loare neagră-cenuşie sau sură. Fragmentele provin de la oale de tipul borcanu-
lui, chiupuri, căni cu o toartă şi străchini.
O a I r Ir lipsite de torţi au corpul piriform, înalt şi swlt, gîtul ci-
lindric, prevăzut cu o buză lată şi kşită orizontal spre exterior (fig. G, 10).
Drcorul constă din canrluri orizontalP (fig. 4,3) sau wrticale (fig. 11,9). dis-
puse pe pintec sau la baza vasului. Analogii in privin\a formei şi profilului
mPnţion[1m la Cicir 20 şi Cipău-Gîr)p 21 • C h i u p u r i I l', repreZl'ntate de
fragmente de pPreţi şi buzr, sînt ornamentate in regiunea superioară cu linii
orizontalr şi bPnzi de linii în val 22 (fig. 4.G). C ă n i Ie cu tor\i înalte în form[1
de bandă lată, uneori cu candură median[1 dispusă longitudinal (fig. 4,7, 10
şi 12), pn•zintă analogii identice cu cPle dPscoperitr la Covăsinţ2 3 , '.\1oftinul
:\lic 24 şi Sintion- ,,Sere" 25 • Crle mai multe fragmente provin ck la străchini cu
fundul inelar (fig. 4,11) sau plat (fig. 1, 13) şi marginea răsfrinl[1 in interior
(fig. ,t,;-), 1·1-15) 26 •
Ceramica, în totalitatea ei, îşi găseşlP analogii în privinţa pasll•i, formPlor
şi ckcorului vasrlor cu materialPle provPnilP din aşezările dacilor liberi din
sec. II -III e.n., descoperite pc cursul infrrior al '.\Iureşului în Cimpia Ara-
dului, pe malul nordic al Crişului Alb la Berindia 27 sau în nord-vestul ţ[1riF'.
Prezenţa in aşezare a ceramicii ştampilate, intîlniU1 in Crişana la Cicir 19 •
L a z i n- I. N c m e t i, Descoperiri dacice din sec. I I - I V e. n. în :ona Carei, în Crisia

lnslilulul Pedagogic Oradea, 1972, p. 211; Eu g c n C hi r i I ă-V. Lu că ce 1-Z.
,1i Ic a - I N cm c t i - I. Or d c n t Ii c h, Descoperiri monetare antice în Transilvania
(VI/), ln.·\cla.U.\', V II, Hl70, p. 508. Determinarea monedelor a fost f,icut,i de Eugen
Chiril;i (Cluj), ciiruia ii mulţumim şi pc această cale.
" I.a rlcpislarea aşez{1rii şi a unor material arheologice am fost ajulat de inY. St. Bozia 11
~i prof. /\ urc Ii a Sa h ă u, bibliotecar principal la Catedra de Pedagogic şi ;\lctoclic;i
a t·ni,crsilă\ii din Cluj-i\'apoca, cărora Ic aducem, şi pc această calc 11111lţ11111irile cu-
venite.
20
I. I I. Crişan, Con/inuitalcu dacicei ... , p. 2-17, fig. •1, 2.
" :\. \' I a~ sa, O pătrundere din vest a dacilor pc teritoriul (osiei provincii /Jucicc, în seco/11/
al !\'-leu e.n., în SC!\', IG, :3, 1!J(i8, p. 510, fig. :l, 1, 6-7.
Chiupuri cu decor in val incizat s-au clrscopcrit în numeroase aşrzări din nord-veslul
22
tării: Bervcni ((; h. Laz i n-1. I\: cm c t i, O/J. cil., p. 20:J), 1\loflinul ,1ic - .,Pc deal"
(/bidrnr, p. 209, pi. IV, 11), Pişcolt - ,.Livacl.i" şi .,Groapa Comorii" (Ibidem, pp. 209-210
pi. V, 2 şi pi. I\', 4) şi Cociuba Marc, pc malul sting al Crişului l\:cgru (S. Du 111 i t r a ş c 11
~:crcelâri arheologice în JJepresiunca Iloloclr1lui (/), (Scipcit11rilc de la Coci11bu Jlarc,
J. lJihor), ln Crisia, Oradea, 1970, p. 141, p. 148 .5i in special pp. 15-1-158.
Ego n Dorne r şi V as i Ic U or o ne an t, O co11trih11/ic cu privire lu du/arca 1Jal11-
1i/or de pciminl din vestul /cirii noastre, ln Ziridu1Ja. Studii si cercelciri, li, Arad 19(i8.
p. 11, fig. 7, 1. . '
"(;h. J.azin-1. ~cmcli, op. cil., p. 209, pi. IV, 1.
" ~ c v c r I) u III i t r a ş;; u, Aşczciri şi descoperiri dacice din 1Jcsl11l si norcl-1>csl11l 1/omcînici.
/11 sec. II I\' c.n. (/), in J,11crciri şliin/i{ice, :!, Oradea, l !J<i8, p. i-l!), pi. \' li I, 5.
'" Analogii vezi la CociulJa :\lare (lbiclcm, p. 2·lu; idem, Cercelâri arheologice ... , p. 118
şi p. I ,,O
Ego n D (; r n c r, Urrnc ulc cui/urii n1alcrialc ... , p. 18 şi nota 16.

7
~
'fi S. I! u •~ i ~ r a ş cu· ~r. Ha ci c r, 1\şczarea ducilor liberi <ic la 1\lcdicşul . .\urii (J), l\Iuzl'ul
uc 1slorte Salu \lare, 1967, pp. :l:i-35 şi pi. IV-VI; pi. VIII-IX; pi. XII.
!. li. Crişan, r~·o11li11uitatea ducicd ... , p. 2-17; Egon D<>rncr, op. cil., pp. 18- 19.
2
"
72 M. 13lăjan 4
Sintana-Arad 30 , :\loroda-,,Selişte" 31 , Berveni 32, în :\laramureş la :\h•diPşul

AuriL 33 şi a monrdPlor datate în a doua jumătate a Sl'C'. II t·.n., subliniază
IPg[ll urile slrinse dintre dacii liberi şi lumea romană. In acest sPns pledeaz:1
şi dPscopnirile sl'mnalalc in carirra „Gropoaic" şi cele ieşite la iveală în locul
„Sl'lişll'a de .Jos" de undr provin numeroase fragmente de 61rămizi şi c-irca
12 monrdc romanc 31 . Aceslc vestigii complcleaz[1 lista dPscopc·ririlor earC'
inl[1resc p[1rrrea, deja exprimată, c[1 romanii controlau cu ajutorul trnpl'lor
nu numai cursul riului ::\Iureş, dar chiar şi aşezările dacilor din vccin:1Latea
f ron I ierei:i:._
4. Pc hotarul nordic al comunei, în punct ul .. !\imaş" (sectorul 1 zoo-
tehnic), în 1964, cu ocazia săpării şan\ urilor unei conducte de apă, s-a dt·sco-
perit un mormînt de incineraţie în urnă cu capac. Yasul-urn:i de factură
romană, lucrat la roată din pastă fină de culoare cenuşiu-deschisă, făr:1 urme
de ardere sc'cundară, arc forma de borcan înalt, cu fundul prevăzut cu un
picior scund şi uşor concav, corpul svelt, umrrii traşi spre gură, gît ul tronco-
nic şi buza teşită spre exterior şi răsfrîntă. Pe umăr şi la baza gît ului marcat
printr-un prag arc ca decor două caneluri circularr (fig. 7 .3; 8, 1 ). Di-
mensiuni30: I. 27,5 cm, d.f. 8,8 cm; d.p. 22,6 cm şi d.g. 14,5 cm. Yasul în pri-
vinţa formei îşi găseşte analogii apropiate la Bernni 37 şi în cimitirul daco-
roman de la Obreja 38 • Capacul este format din partea inferioară a unui vas-
borcan, spart în antichitate şi introdus cu fundul în gura urnei. Este lucrat
la roată din pastă fină crnuşir, C'll slip la extrrior, avînd fundul gros şi uşor
concav (fig. 7,1; 8,2). Dimensiuni: 1. 9,5 cm şi d. f. ~l,8 cm. t·,na era
umplută pe jumătate cu oase calcinate. l\laterialul osos se compune din bu-
căţi mari provenite de la oasele lungi ale membrelor, coaste, clavicule, omo-
plaţi, mandibulă, craniu, etc., arse incomplet în timpul unei combustii de
intensitate slabă. Din inventarul mormîntului făcea parte probabil şi un
fragment de brăţară (?) de bronz, ruptă şi deformată în timpul trecerii prin
foc (fig. 7,2).
l\1ormîntul, după ritul folosit şi caracteristicile recipient ului-urnă aco-
•
0
Ibidem, p. 17; Se v e r D u m i t r a ş c u, Aşezări şi descoperiri daricc . .. ,
•' S e v e r D u m i t r a ş c u, D u m i t r u 1\1 d l d i c s c u, F l o r i a n D u d 11 ş .-\şr:arra
dacică de la l\toroda din sec. II-IV e.n., ln Lucruri şliinfifice, Scriu B, 1!:li0, p. 16:.1,
pi. VI, 1--1.
31 G h. L 11 z I n - I. N cm el i, op. cil., p. 203; Sever Dumitraşcu, Cercetări arheologice ... ,
p. 157.
:u S. Dumitraşcu- ·r. Badcr, op. cil., pl. Xl\r, 6; idern, ln „4.rla.1.ll ..\ I\', 1967, p. tlli
0
şi nota 5-1.
" Informaţii de la lnv. Ş I. B o zi 11 n.
•• 1\1 I h a i l 1\1 a c re a, op. cil., p. 179; I. H. C r i ş a n, op. cil., p. 2-19; Egon DOrncr, op.
rit., p. 16.
• llliliz4m urm4lourele prescurt4rl: î. = ln4lţimeu, d.f.= diumetrul fundului: d.p. = dia·
metrul plntcculul, d.g. = diumetrul gurii, gr. = grosimeu.
"' G h. L 11 z i n - I. Ne m e t I, op. cil., p. 203, pi. I, 1.
u D. P r o t a s <', Aşezarea 11i cimitirul daco-roman de la Obrtja ( Transilvania). O nou(}
do11adcl despre permanrnfa popula/iei uulohlone ln Dacia romani) şi poslromanll, Jn
Acta.UN, Ylll, 1971, p. 1-19 şi urm., fig. 12, 8.
5 Descoprriri dacice şi sarmatice la Şritin 73
perită cu capac, are analogii la Sîntana 39 , Arad 40 , l\Icdieşul Aurit 41 , şi Cipău

.. Girle'· 42 şi datează din sec. II - IV e.n., putînd fi atribuit dacilor liberi carl'
locuiau în aşezarea amintită 43 •
Din perioada convieţuirii dacilor liberi cu sarmaţii pătrunşi în zona de
cimpie a Mureşului şi în Crişana 44 datează descoperirile făcute în veciniHatea
mormîntului de incineraţie. Aici, în 19G2, cu prilejul săpării unor gropi pentru
silozuri au ieşit la iwală mai multe morminte de inhumaţie sarmatice din
inwnlarul c{1rora au fost salvate, pe lîngă cele cîteva piese descoperite în
1%0 şi publicate (mărgele, o cupă, o strachinf1, o can{1, o fibul[1 ele argint
eu piciorul întors pc dedesubt şi un pahar de slicl{1)1 \ două cupP şi o can{1
ru loarlă. Cele două cupe, înalte de 3,9 cm şi respectiv de 5,3 cm, cu pasl{1
cenuşie fină şi slip la exterior, au formă bitronconi61, cu piciorul scund ~i
plat16 (fig. 7, 4 -5 şi fig. 9, 1 -3). Cana arc fundul plat, pîntecul bombai,
gilul scurt, buza îngroşată şi rotunjită. Toarta în formă de bancl{1 prezinl{1
sec\iunea oval-alungită. Decorul este format din linii circulare incizate pc
pinll'c, iar în regiunea cuprinsă între umărul vasului şi buză sînt dispuse
grupuri de linii verticale, care alternează cu linii în val redate prin lustruire
(fig. 7,G şi fig. 9,2). Vasul prezintă la exterior un slip lustruit. Dimensiuni:
1. 19 cm, ci. f. G,5 cm, d.p. 16 cm, cl.g. 7,5 cm. În privinţa formei şi pastei cana
îşi găsPşte corespondenţe Ia Aradul Nou 47 , Turnu 48 , Arad-Teba 49 şi în Mun-
tenia la Cioinagi 50 • Mormintele din care provin aceste vase au fost atribuite
sarmaţilor şi datate în sec. III -IV c.n.51. În vecinătatea acestor descoperiri
s-au găsil cioburi de vase lucrate la roată din pastă cenuşie fină, cu slip cc-
'" :\I. !\I acre a, Les Daces a a

l't!poque romaine la lumiere des rccenles fouil/es archcologi-
ques, ln Dacia, N.S., I, 1957, pp. 219-220, fig. 7, 3 şi fig. 9; Ego n Dorne r, Romer-
zcil/iche Dakische Bradgriiber aus Sin/ana-Arad, ln Omagiu lui Constantin Daicoviciu,
Bucureşli, pp. 155-159, fig. 1, 4-5.
,o I~ g o n DO r n c r, in SCJV, 21, 3, 1970, p. 509, nr. 107; D. Frotase, Riturile funerare
la daci şi lu daco-romani, Bucureşti, 1971, p. 180.
"S. Dumitraşcu-T. Bader, op. cil., pp. 43-46 (M 1, 1\1 3), fig. 22, 1 şi fig. 2:l,
2-:l: idem, în ,\clal\lX, pp. 121-122.
42 ~-\'las sa, op. cit., p. 508, fig. 7.
" in vatra comunei şi ln împrejurimi, de-a lungul anilor, cu ocazia unor lucrări edililare
~i agricole, au ieşit la iveală diferilc descoperiri funerare, azi pierdute, dup:'i cum urmează:
a) ln 1918, ln incinta casei nr. 65, au fost găsite un schelet uman şi cinci oale de lut care
conţineau oase calcinate: b) ln 1919, în curtea lui Dumitru Ardelean Cristu, s-au aflat
trei urne aşezate ln rlnd, care conţineau "oase arse şi cenuşă" (informaPi de Ia Du-
mitru Nemeş din Şeitin): c) Intre anii 1930-19:!5, ln timpul amenajării vadului
pentru podul plutitor, ln malul l\lureşului au apărut schelete umane şi oale de lut,
aruncate de descoperitori ln rlu. De asemenea, pe la 1900, Petru Mesaroş Vasilicuţa
a găsit ln curtea casei sale două chiupuri.
Cu acest prilej aducem mulţumirile cuvenite, şi pc această calc, prof. D. Pro-
l a s e pentru indicaţiile date privind datarea urnei şi a ceramicii din aşezare.
" :\I i hai I :\I ac r ca, Dacii liberi . .. p. 180; Egon Dorner, Urme ale culturii materiale
.. , p. 21. Pentru uncie aspecte privind convieţuirea daco-sarmatică vezi C. Daico-
,. ic i u Bănatul şi iazygii, ln Apulum, I, 1939-1942, pp. 102-104; E u gen C hi r i I ă,
Frcimî nlării sociale la sarmaţi ln secolul I V e.n., ln SC I V, II, 2, 1951, pp. 183-187;
I o n N c s tor, ln Istoria României ,I, pp. 673- 675 şi pp. 681-682; FI ori n Meci c-
i e t, A.rnprn unor probleme ale prezenţei sarma/ilor în Banal, ln Tibisc11s Timişoara,
19i'O. pp. 59 - u:J; E g o n D ii r n e r, Dacii şi sarma/ii în secolele 11-111 e.n. în vestul
Uomânici, ln Apulum, IX, 1971, pp. 681- 691 şi Gheorghe Bichir, Les Sarmales s11 r
le lerriloirc de la Uoumanie, in Acles du V I I I ' congres inlernalional des sciences pre-
hi.~loriqul's ci JJr<,lohi.<loriqll(s, tome 1, 13cogracl, 1971, pp. 276-278 şi pp. 281-283,
74 M. Bliijan 6
n uşiu-închis sau negnc1os pe faţa exterioară. Dintre materiale menţionăm

două buze de castroane cu marginea îngroşată şi rotunjită (fig. 6, 1) sau te-
':iil ii spre exterior (fig. 6,2 şi 11), două fragml•nte de căni decorate pc• umăr cu
benzi de linii în val cuprinse între benzi de linii orizintale (fig. 6,;{, 5), funduri
plate (fig. G,i -8) ori uşor concave (fig. 6.9) şi o margine de oală ru buza
tPşită oblic spre exterior şi decorată la haza gîtului cu dou[1 linii orizontale
lustruite (fig. 6,G). Acl'astă f'atrgorie de ceramică dl'corată prin incizie sau
cu ornamente lustruit<' este· frecvent întîlnită, uneori alttluri dl' importuri
romane, în aşl'z[1rile dacilor librri din drrapta :\lun•şului la ,\ rad-Cl'ala:,~ ':ii
\Ioroda-.,Sc•lişte" (jud .. \radr' 3 , Girişu de Criş (jud. Bihor)·,~ şi Cipău-.,<drll'"
(jud. :\Iureş)•;.;_ încadrindu-sr cronologic la sfirşitul src. III şi src. I\'. c·.n.
;>. La „Tăirl ură". sprl' vest ck locul .. Şftlancfl", în peretele înalt al ma-
lului drl'pt al :\Iureşului s-au identificat cîteva horckil' dislrusP partial de
riu, in care s-au găsit fragml'ntl' dr oale-borcan şi o parte dintr-un vas tron-
conic, lucrate cu mina din pastf1 grosieră, aml'stecabi cu ciohuri pisate. Pe-
r,'tii vaselor sînt arşi incompll't, avînd miezul negru, mai rar cărămiziu. şi
straturi superficiale hrune. OalPle au buza răsfrîntă oblic în afar:-1 (fig. IO. I)
':ii decorată fie cu alwole (fig. 8,5 şi fig. 10,1-2), fie cu tăieturi oblice şi linii
în val aşnate pe umftr (fig. 8,3 -1 şi fig. 10, 6-i). Vase: cu cioburi pisall' in
pastă 56 , idPnticl' în privin\a formei, apar frecvent în mormintele sarmatice
şi în aşezările' atribuite autohtonilor din sec. I II -IV e.n. de la Largu-,,Cornul
)\Jalului" 5 i, Bălteni 58 şi Cavadineşti 58 , uneori în asociaţie cu ceaşca dacică,
" Ibidem şi harta de la fig. 1; Egon Dtirner, Cercetări şi sdpiiluri arheologice 111 judr(ul
Arad, ln lllateriale, IX, 1970, pp. 458-459, fig. 14.1-:l.
0 Analogii cităm la Slnpetru German (Egon Dtirner, op. cit., p. 455, fig. 11. 6 O şi ln
Ungaria la S z e n t e s-:-.1 a g y h e g y (Vezi J\I. P ar du c z, Bl'itrăge :ur Gcshichfr
der Sarmaten in Ungarn im Jl und JJJ Jahrhundert, ln ArchHung, VII, 1-4, Budapl'st.
1956, pi. XVIII, 12 şip. 144, pi. XXII, 1, 22; XVIII, 12 şi p. 166), Szentes-Sargapart
(idem, Denkmăler dcr Sarmutenzeit Ungarns 111, ln .4.rchllung, XXX, Budapest. 1950,
pi. XIX, 8a-8b şi XXXI, 24; LXVII, 22), Kiszombor (Ibidem, pi. XXXI\', 30), Szentes-
Jâksor (J bidem, pi. LIX, 14, 16) etc.
" E g o n D o r n e r, op. cit., p. 449, fig. 6, 5/t.
•• Ibidem, pp. 460-461, fig. 15, 5/1.
•19 E g o n D O r n e r, lJ rme ale culturii materiale ... , p. 26. fig. 16, 1.
•
0
E. Zaharia, Morminte sarmatice descoperite la Cioinagi ln 1919, ln .Halcrialr. \'I.
1959, p. 898 şi p. 900, fig. 2, 1 -2; Vezi şi I. T. Dragomir, ln .Uuteriale. \' I, 195\1,
•
0
E. Z a h a r i a, Morminte sarmatice descoperite la Cioinagi ln 19 I 9, ln .\laltrialt, \' I.
1959, p. 898 şi p. 900, fig, 2, 1-2; Vezi şi I. T. Dragomir, ln .Halerialrl, \', 1959,
p. 479, fig. 5, 1, 4.
•• E g o n D or n e r, Cercetări şi săpături ..• , p. 460.
!\
2
I. H. C r i ş o n, Continuitatea dacic-li ... , p. 243.
» S e \' e r Du m i l r a ş c u, D u m i t r u :\I ă I ăi e s c u, FI ori u II D u d a ş, op. cil.
p. 163, pi. VI, 6-7.
•• S c v c r D u m i t r u ş c u, .4.şe:ări şi descoperiri dacice ...• pp. :H 7 - 2-18.
j:, N. \'las sa, op. cit., p. 510, fig. 3, 5: fi~. 4, 13 şi fig. 6. 1.
'·• Vase cu cioburi pisate ln pustă se lnt llnesc lnceplnd din Hali st o lt ( l'X. :\lediaş - • Gura
ClmpuluiM), Lat~nc (sec. 111- 11 l.e. n.), cu dl' pildă la Ciuml'şli ( I. H. C r i ş u n, l\laltriult
dacice ... , p. 25 şi p. 35) şi la dacii liberi de la :\lt'dit'şul Aurit, ln St'C. li - I V e. n. ( S.
D u mi l r u ş cu -T. B a d c r, op. cit., p. 32).
0
• I. T. Dr u I{ om ir, loc. cil.; idem ln l\lalrrialt, \' l, 1959, p. -199.
~
11
I biden1, p. 506.
'" ldl'm, Săptllurile arhrologiet de la Cauadinr1ti, ln Malrrialt, \' I, 1959, p. -166 şi urm,
fig. 10.
7 Descapl'riri dacice şi satmaticc la Şeitin 75
ceramica cenuşie lucrată la roată din pastă fină sau zgrunţuroasă şi vase
romane. în Transilvania fragmente de oale cu decor identic s-au aflat în
complexele arheologice ck la Bratei 60 , Cipău-,,Gîrle" 61 , Hărman 62 şi nu ckparle
de ~cilin, la :\rad-Ceala 63 • Din punct de vedere etnic materialele pol fi alri-
huile, cu crrliludine, dacilor liberi din sec. IV e.n. Pentru această atribuire
pleden:1 şi vasul tr •nconic asemănător cu o ceaşcă dacică făr[l luartă 61
(fig. l(l.~)-
Din acelaşi loc provine 1111 morminl aflat înlimplălor în malul drept al
'.\[ureşului 6 ''. Din schelet s-au mai putut salva doar mandibula şi un şir::ig de
mărgele (fig. ~),1) care, după pastă şi formă, SP împart în dou[1 calegorii:
trri mf1rgelc rotunde (dou[l cu pastă galhrnă şi una negricioasă, decorat[1
în relief cu „ochi albi") şi zece perle de formă tubulară lucrate din scoicii dP
sidef, pentru care citf11n analogii la :\Iitoc 66 • Pe haza inventarului şi ritului
funerar morrnintul poate fi atribuit sarmaţilor şi datat la sfîrşitul sPc. III
~i în sec. IV e.n. În acelaşi loc s-au găsit două fusaiole cu pastă galbenă (!ig.
,t.,1, 8), din lre care una în formă de disc prrforat. Analogii citf1m în complexele
funerare din t·ngaria 6 i, datind din prrioada sarmatică.
(i. În lorul „Flăg[1rişle'·, siluat la vest de comun[t, spre N[1dl::ic, s-a g[,sit
un vas in formă de sac, cu nisip în pastă, de culoare cărmizie. Corpul vasului,
înalt dP 11 A cm arc fundul uşor bombat, pereţii asimelrici, buza scund[1 şi
gura inguslă (fig. 8,6 şi fig. l0,:-3) 6 s. Analogii în privin\a formei şi paslPi va-
sului se găsesc la Bratei\, Arad-Cl•ala 70 şi in Cngaria 73 , dalind din pnioada
de convie\uire daco-sarmatică (sec. III -IV e.n.).
Prin urrn1re, descoperirile fortuite ş,i pereghezele efectuate pe leri-
loriul comunei Şcitin au scos la iveală, în locul „Şălancă", malcri::ik dacice
~i cl'llicP, din epoca Latene (sec. III -II î.e.n.), înscriind în aria de r[1spîn-
dirc a aşezărilor dacice de la nord de cursul inferior al i\lureşului un nou punct
arhrologic.
60
I. i g ia 13 ~\ r z u. Conlinuilalca populafici aulohionr in Transilvania În ,ţeco/elc IV- V
(Cimilirnl I de la IJralfi), Bucureşti, 1974, pp. 4H--50, pi. XIX, 1; XX, 6-7 ~i 11.
81
t\. V I as s n, op. cil., p. 506, fig. 2.2; fig. Ci, 8, 11 şi 13
•• A. D. A I e x a n d r e s c u, I. P op şi 1\1. 1\1 a r c u, Raport asupra săpă/urilor de la
llârman,jud. 1Jraşo11 (19f;J--J970), ln l\la/crialc, X, 1973, p. 24f>, pi. XVII, 1, :l-tf.
"' !nformalii de la :--. Chiş (:\luzeuI judeţean Arad), care ne-a permis să cercetăm materialele.
Ii aducem, şi pe această cale, mulţumirile cuvenite.
81
:°':.VI ns sa, OfJ. cil., p. 51:-3, fig. 6„ 20; Jjtiia l3ârzu, op. cil., p. 50, pi. XX, 10.
" Dt•seoperire f:icu lă prin anii I !JG6- l !167 ele I o a n P op a din Scitin.
•• C. S. Nic o I a t· s cu-PI op ş or şi N. Zaharia, Ccrccla.rile de ia :\li/oe, ln l\lalrrialc,
VI, 19f>H, pp. 20--21. De asPmenPa uncie analogii se pot cita şi la Janossz:\11:'ls, în
I ·ngaria. Cf. \I. P{1rducz. Drik ldclck .J<inoss:al/<ison, in ,l Ji/ora Ferenc AI1lzc111n 1~·11-
/;;;r,1111/', SzPged, 1 !J;,fi, p. 20, pi. I, 23 şi pi. I I, I, 5-6.
87
Cf. :\I. P {1 r duc z, /)cnkrniilrr <ier Sar111alr11zcil ... , p. 9, pi. VIII, 2 (Szrntes-S:lrgnpnrt);
pi. XXXII, i (Kiszombor); pi. I.III, 9 (Klărafalva); pi. LXIII, li (Szcntes~Kaj,111)
şi pi. XC\" II I. i ( I l6clml·z6,·{1s[1rhely-(;orzsa).
88
Vasul a fe:sl aflal la adiru:in1ea cil' circa 1,50 111 în 1970 cu prilejul siipării fundaţiilor
cl{1clirii ,. lnrnul\ilor'", cit• c{1lrc Costea Alanasi~. '
•• I. i ~ia B :ir z u, op. cit., p. fi0, pi. XX, G.
70
Ego II I> ii r II e r, op. cil., p. HH, fii{. 6.
71
1\1. P fir d li c z, or. cil., pi. CXXII, 10 (Hiv6dfi1lS) ~ip. 248, pJ. CXXIII, ,J (Algy6);
idt•m, /Jcik /d,til.- ... , p. 20. pi. I I, 10.
î6 M. Bllijan 8
La sud-est de sal s-a drscoperil o aşezare cu ceramică C<'nuşic fină şi

surf1-zgrunţuroasă. Prezenţa străchinilor cu fundul inelar şi a chiupului cu
decor incizal alături d<• fragmente ceramiee romanr, monrde şi terra si gillata
(semnalate şi în punctele „Seliştea de Jos" şi „Gropoaie") pledl'ază pentru
datan•a aşezării în sec. II -III c.n. Locuind pe malul nordic al Mureşului
controlat de romani, dacii liberi, cărora Ic atribuim şi mormînl ul de inci-
neraţie cu urnă din lor:ul „Nimaş", au întreţinut contacte strinse eu popu-
laţia daco-romana car<' locuia la sud de rîu, pe grani\a de nord-vesl a pro-
vincil'i.
În hoLarul dinspre nord (locul „Nimaş'') s-au găsit fragmente erramiee
cenuşii lucrate la roată, cu motive lustruile, iar din punctele „Tăiel ură" şi
,,Flăgărişte" provin vase lucrate cu mina, atribuite dacilor lilwri din Sl'e.
III -IV e.n. 1n aceeaşi arie au apărut morminte sarmatice de inhumaţie eu
inventar bogat, compus din mărgele, fibule şi ceramică cenuşi<' d<• factură
romană. Descoperirile din perioada daco-sarmatică (sec. III -I\' c-.n). sint
o dovadă a convieţuirii dacilor liberi sedentari cu sarmaţii nomazi, în cul-
tura cărora au fost asimila le numeroase elemente de cultură materială roman[1.
DAKISCHE UND SARMATISCHE FUNDE IN ŞEITIN (KR. ARAD)
Zusammen(assung
D!'r Verfasser Jegt mit den nliligen Erklărungen Fundgegenslănde aus d!'r I.alt>nezeit
und aus der Periode des dakisch-sarmatischen Zusammenlebens vor, die in der Gemeinde
~eitin an verschiedenen Punkten durch Zufall oder bei Gelăndebegrhungrn ans Licht
kamrn.
S!ldlich vom Dorf, im J\lurrş-l 'frr (an d!'r Şălancă" genannten Strlle) erschienen
dakisch!' Scherben, C'in Eisenmesser und kellische Tonware aus dem Lalt\ne (:l. - :!. Jh.
,·.u.z.).
Im Sudoslt!'il des Dorfes (Aleea :\lur!'şului) wurden graur Sd1erben. rol!' riimische
Keramik, J\lilnzen un<l Terrn-sigilleta entdeckt. Romische Spuren wurden nuch seu den
Punkten "S!'liştea de Jos" und ,.Gropoaie" gemeldet, die eine Siedlung der freien Dakt>r
am Nordufer des l\lureş anzeigen.
Auf der Flur gegen Norden (an dem Punkt Nimaş) wurden ein Brnndgrab mit L'rne
und scheib!'ngedrehte, mit polierten ;\loliven verzicrte Tonscherben gefunden, in den
Punkten „Tăietura" und „Flăgărişte" hingegen handgeorbeilete Gefiisse aus der dakisch-
sarmatischen Zeit (3. - •1. Jh.u.z.). An den gleichen Punklcn kamt•n nuch einige sarmnti-
sche Korpergrăber mit reichen Beigaben, wie Perlrn, Fibrln und graue Tonwure romischer
l\lacherl zum Vorschein.
Die Funde ,•on Şeilin hezeugen die Anwesrnheil Creier Daker im :'\orden dl•S '.'llureş
l 'nterlaur~, begonnen von der Lalt>ne - und bis zur dakisch-sermatisd1en Zeit. Sie zeigl'n
gegenseillge Elnfl!lsse und enge Beziehungen der Bodenstlindigen zu Kelten, Homern und
Sarmaten, die zeit weilig im Westen Dnkiens sledelten.
( \\
~
\ :\
V
s, \ ~ ---1/ ~
A.
T A~ !'A 1/
~/'
"'
"'
.Legendă
■ 1atene
i;i descoperiri dac1ce~ec.I-llle.n) ~
◊ descoper1r1 romane
I mormint de lncinera11e
n
ţ) descoperiri din perioada
(!;ec.][-JY e.n.1
daco-sarmatică
• morm inte sarmatice

80 descoperiri monetare
- ltmita cadastrală a localităţii
-=- cale ferată
-drum asfaltat
Scara 1;25.000
Fjg_ 1. Ş e itin. H arta d escoperir ilor arheologic~.

~
CX)
~
to
i;;
......
.
p
·.·:
Fig. 2. Şeiiin ,.Şă:ancă" Fngmc,1tc de vase dacice (1- 3) şi celtice (4) din
epoca Lnttne (sec III-II î.e n)
,..
~ ,,.,, ,. n
'' l ' ,
F'ig ~ Ş ,•ilin - epoc ;1 I.alene. o

11 Descoperiri dacice şi sarmatice la Şeitin 79
~ I
Fig. 4. Şeitin . Ceramică romană roşie (1 „Gropoa ie"; 2 „Aleea Mureş ului") ş i ce-
nuşie (3,5-7,9- 15) din sec. II- III e.n . · 4, 8 „Tăietură", fus aiole de lut ars.
80 M. nr 1an
.g. 5 Ş e1t:n - ,, '\I Dl'nnri ro :nnni ci ur inl d Ia Lu ill \ eri

• s Au elin-; '.:! •
..),
....
c.),
..,()
;;;-
.,
...j
C,
.....
V
(1)
c,,
(')
o
'1j
(1)
."1. .
::.
::i..
p
n.
(')
(1)
-~.
c,,
p
"1
~
·..,.... e.....
' A • ' (')
(1)
A
V)
~-
;:;·
....o:,
F ig. 6. Şeitin - ,,Aleea Mureşului". C e ra mică d in sec. II-III c.n. (4, 7, 8, 10);
,.Nima ş ". Ceramică d in sec. JII-IV c .n. (1-3, 5, 6, 9- 11 ).
,82 Descoperiri dacice şi sarmatice la Şeilin I
ir•:,:: ~x;;:~:,.,
1/'½-='',.'
..,:. <ii, ,::{.Y.:\Uj,l}jl .

Fig. 7. Şeitin „ Nimaş" . Inventarul mormintului de incin raţie din sec. II-IV
e.n.: 1 capac; 2 fragment de brăţar,i (?); 3 va ul urnă; 4-6 va e cenuşii aparţi•
nătoare mormintelor sarmalice {sec. 111- 1 .n .}.
[5 M. Biăjan 8~
.' 4
'"'
Fig. 8. Şeitin - .,Nimaş", 1 Vasul urnă; 2 capac; ,,Tăietură". 3-5 Fragmente de

vase cu cioburi pisate în p astă (sec. lll-IV e.n.); ,.Pistol''. 6 vas lu crat cu mîna
d o-
84 M. Blăjan
l
o
E
-
1-,
C:
c.,
~
C
C,
--1
~.:---- ~ h-"--~-~ lt°;'.;;::.~ -cP-~{; , - - -
~~-~ ~ ~ - ! < --~~f71•
!,. - "-Wc::; _... ~~,;;.~.,
.,. ·: .i-, ~. ~:-J•~~>T~"-" .
~ - 2
t:1
(I)
o"'
o
'a
..,
CI)
;::!.
Q,.
p
o
;:;~
(I)
-~-
"''ip
;l
p
,.,.
i:;·
(I)
-' p
·. ~ii{//:'\,~]:)\f~:--rt,:,,-..
•• :-11·
?{~:;_
1-"-1}}.,,-:1'·:,r,'::,.:J(..
V)
....
(I)
·1_'\,ţ.:·. :':, :_:_~:,\-:,:}?f.f0<.=-: :.\ §'·

.....
.<·;:
.... .
·,. ·.:·
·.· :...
I
~
Fig. 10. Ş ei tin - ,,Tăieturii'. 1-2, 4-7 Ce r amică lucrată c u mîna, cu cioburi pi- 01
sate în p astă i(sec. III-IV e.n.2..i.....,.Pistol", 3 vas din Qerioada d aco-sa rm atică.
CO~TRJBCŢII LA GEOGRAFIA ISTORICA A COMITATULUI BIHOR
1:'\ A DOUA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XVI-LEA
DE
VIRGIL MAXIM
Prnhkma cl·ntraL"'t a gcografil'i istorice, o rcprczint:1 studiul aşcz[1rilor

omt•nl·:;;ti care caut[1 s:1 d<'a răspuns numcroasdor inln·h[1ri referitoare la
hahilalul unl'i IHovincii sau unui ţinut, vrchimea, indentificarea sau locali-
zarea, populaţia şi rrgimul jmidic al acesteia. Aria geografic[1 carr formeaz:1
ohieclul prrzentri luer[1ri nu ckp[1şeşLe comilatul medieval al Bihorului iar
limitei!' cronologice sini anii E,52 -lG00, timp în care documrnlelr, .,forme
malcrializate ale rela\iilor social juridice de caracter feudal''1, permit ales-
larea documentară de noi localităţi sau corectarea aleslărilor eronate~. O
scurtă prezentare a evoluţiei numerice a aşezărilor omrneşti din perioada
1075 -15;)1 va servi de introducere pentru a arăta trecerea de la feudalismul
timpuriu la feudalismul dezvoltat pe aceste meleaguri.
La mijlocul veacului al XVI-lea Bihorul era unul din cele mai întinse
comitate din principatul Transilvaniei. Spre nord era vecin cu comitatul
Sătmar şi Saholcs, spre nst cu Bekes, spre sud cu Zărandul, spre sud-est
cu Alba şi Cojocna iar spre nord est cu Crasna şi Solnocul de mijloc. Com-
parativ rn unităţile administrative de azi, partea din vechiul comitat al Bi-
horului dintre hotarele patriei noastre, cuprindea la 1552, întreg teritoriul
_judeţului Bihor de azi mai puţin 4 localităţi la nord de Almaşu Mic şi Dijir3
şi localităţile Pişcolt (din judeţul Satu :\lare), Negreni (din jud. Cluj), Sintea
l\lare, Adea, Chişineu Criş, Şicuia, Tăut şi pertinenţele sale, Camna, Theza
' P a s c u Ş t e fa n, Habitatul transilvan, ln Lucrări ştiinţifice (istoric, ştiinţe sociale

pedagogic) editate de Institutul pedagogic Oradea, Oradea, 1972, p. 9.
2
Dintre lucrările de specialilate vor fiJ citate: S u c i u C o r i o I a n, Dic/ionar istoric al
/ocalilă/ilor din Transilvania, Bucureşti, I, 1966, II, 1968; J a k 6 Z s., Bihar megyc a
liirok pusztilas ciuli (Comit atul Bihor înainte de devastarea turcească), Budapesta 1910;
:\lezilsi K.'1roly Bihar varmcgye a torok ura/om megsziinesc idejebcn (Comitalul Bihor
ln timpul ineetării stăpînirii turceşti), Budapesta 1943. Prima lucrare, unică ln acesl
gen ln limba română, de utilitate inestimabilă pentru orice cercetător se bazează pină
ln 1:350 ln primul rlnd pe cele şase volume din colecţia Documente pril!ind istoria României.
Seria C., Transilvania, Bucureşti 1951- 1955, iar după 1:150 pc alte colecţii de documente
şi pe studiile celor doi istorici maghiari pentru Bihor. Ultimele două, bazate pe o temein'c i
informaţil'. eu indicaţii de izvoare inedite din arhive str:'iinc sint lipsite de obiectivilalc
istorică si pol fi folosill· numai ca lucrări de documentape.
' .\Imaşu :\larl'. Hoianu \lare, Viişoara, Păgaia.
R!I Virgil Maxim
(disp:1rutf1), Ikli11 şi pcrtinrn\Plr salr Bochia, KoryhkPskerr (disp[Jrul:"1).

SPliştca, ChyPry (disp:1ruU1), T:1g:1d[1u. Archiş, l\Iocirla, Brondazo (disp:1rul;"i).
Hogoz şi l'curiş (din judeţul Arad) 4 • În srcolul al X\'-ka localit[Jţile de mai
sus din actualul jude\. al Aradului - cu excrp\ia districtului lfrliu - sînt
atestate ca f:1cînd parte din comital ul Z[Jrandului 5 iar în conscrierl'a eh- la
J5;J2 au fosl cuprinse fiindd erau proprietatea marilor st:1pini feudali Epis-
copia rom. cat. de Oradea şi Capillul episcopiei. Graniţa dintre comitatPle
Z:1randului şi a Bihorului luată în considrrare Ya fi cea acC'l·ptat:1 de isto-
rici şi geografi pc linia localităţilor Ant, Tămaşda, Boiu, Ghiorac, BaU1r (JH'
Crişul Negru), Călacea, Tălmaci, ;\locirla, Bcliu. Selişte, Cărand, Bîrzrşli (la
nord de Valea Teuzului) şi de [la ultima localitate, actuala grani\:1 dl'-a
lungul munţilor Codru-'.\loma pînă la piscul Piatra Aradului.
Din punct de vedere politic, în perioada 1552-IG00. Bihorul ca 1111111
din comitatcll' din partium Htcea parte din principatul Transilvaniei. Sub sl[1-
pînirea vrrml'lnică a llabsburgilor a rămas între anii EJ51 -1:J;JG şi la sfir-
şilul secolului al XVI-iea între anii 1598 -IG06. Comitalul a fost apro:qw
tot timpul teatrul luptelor de supremaţie dintre principii Transilvanic•i şi
Habsburgi şi supus incursiunilor t urccşti cu toate urmările lor nrfaste. Dupft
anul 1552, mai tîrziu decît în alte pf1rţi ale Cngariei şi TransiJYaniei, s-a ri:s-
pîndit printre locuitorii maghiari reforma, Oradea dewnind teatrul lupte-
lor religioase cu biruinţa deplină a protcstantismului 0 •
I. Evoluţia numerică a localităţilor din comitalul Bihor

în perioada 1075-1551.
Obţinerea unei imagini clare a evoluţiei numerice a aşezărilor din com1-

latul Bihor dintre graniţele patriei noastre (fiindcă numai de acestea ne
ocupăm) - înainte de 1552 - necesită anumite îndreptări în lucr[1rile dl'
specialitate.
Localitatea Chislag, de pe valea Crişului Repede apare alături de Biha-
rea în anul 1075 în donaţia lui GPisa al II-iea pentru m:rn:1stirea din Gr:in
(Cehoslovacia): ,,In Caztech VII domos dcdi el terram ad quinque aratra":_
• Comitatus Bihor, Dicalus A. 1;>;>2, Arhivele Sialului Orndrn. Fond Capillul Ep. rom. cnl.
de Oradea, Jnstumenla lilcraria, fasc, I I, nr. 16. f. 17. (copie aulentificnl:\ din anul
1746, citată ln continuare Conscr. 1552). - Celelnlle localităţi din dislriC'lul Hrliului
care aparţin azi jud. Arad eu fost trecute nenomlnnlizate ln pertinrnlele Heliului rari.'
numărau 88 de porţi şi care slnt atestate moi llrziu, cu exceplin locnlitftlii C.rni\'11.
• ;\J r r II I i u V. ,/ ude/ele din A rdcal ,~i din Maramurrş pi ne> I n Banal. Cluj. 19:Hl. p. 16·1.
• Istoria României, Edituro Academiei R. P. R., I I, Bucureşti 1962. p. 799 şi urm.: Uunytny
\'., Brevis 111.~toria Epiuopa/11s Varadinensis, ln Sr/rematisnms llislorirus Diorrr.,is .\lagrw
\'aradinensis latinorum, Oredrn. Hl96, p. 50 şi urm.
7
Codex JJiplomalirus r/ epistolaris Slo,,ac-iae, editnt de Acndrmiu Scirnlinrum Slo,·ncia1·.
I, Hrnlislevn 1971, p. 57. Editorii slovaci au supus unei nmAnunlite critici lnll'rne do-
cumentul cu donaţln lui Gl'isn ni 11-len. Ori~inalul lipseşte. Trnnsumplurile carl'-1
pllstrenzA nu fost lnterpolnte. Dup1l editorii citaţi etil Blharia rll şi Chistngul nu figurat
ln textul orij!lnal.
cr. Urpertorul monumentelor naturii, ar/reologire, istoria, rtnogra(irr, de arhiltrlurd şi
wM din jude/ul !Jihor <'dilnl d1• :\luzeul Tării Crişurilor, Orndl'n, 197-4, p. 110.
3 Geografia istorică a Bihorului în sec. al XVI-lea 89
Potrivit donaţiei din anul 1406 referitoare la cetatea Şinteului, locali-

tatPa Tigâneşli de Criş (1406 Chikanmyklosfalua, 1470 villa olachalis C\\·gan-
folwa) trebuie atestată în acest an 8
:\şcz[1rile dispărute Kulfeu care apar ca atestate în 1312 şi I 338 sînt
de fapt una şi aceiaşi localitatc 9 •
S:1Lul I Iidişelul de Sus şi aş<'zările dispărute IIagmas, :\lag<'r, :\Jykusa
si Woclazov sint atestate după documentul din 1214 <'mis de rPgel<' Andrei
~ii II-iea în legătură cn bunurile prepoziturii din Leles (Cehoslovacia) 10 • În
acPlaşi document apar însă şi posesiunile Arpa, Kabala şi Yrug care dup[t
opinia prof. slovac Hichard :\Jarsina sînt satele Arpăşel, Bâlaia şi localita-
tea dispărută Yrng (mai tîrziu Panch) 11 •
.\şezarea L\\'k - dispărută azi - atestată la 1360, a devenit spre sfir-
şitul secolului al XIV-iea centrul unui ţinut care a cuprins mai tîrziu toak
satele româneşti de pc valea Barcăului, Bistrei şi a Gepişulni, cunoscut sub
denumirea de districtul Luncii (Laksag). Primele sate - şase la număr -
care au [[\cut parte din acest district sînt posesiunile valahale - transcrise
într-un act emis de capitlul din Agria în 1389 - localiU1ţi dispărute azi,
dar care nu pot lipsi din dicţionarul istoric al localităţilor din Bihor: Baz-
varahaza, Ladahaza, Zakalusdragmushaza, l\1irizlohaza, Zomayohaza ş1
Lak 1 ~.
După îndreptările menţionate mai sus, evoluţia numcridt a localită
ţilor din Bihor pînă în anul 1552 se prezintă în felul următor:
Perioada
I Localilăti apărute Localităti dispărute
lOi."J-1100 3 -
1101-1200 11 3
1:!01-1::JOO 218 29
t:!01-1400 158 42
HOl-1500 12i 60
1500- 1551 43 6
10î5-15;il 559 140
~ Suciu, op. cit., I I, p. 212, 310. - Autorul trece localitatea printre cele dispărute după
Iak6 (op. cil., p. 223) care afirm.'i că aşezarea din 1406 nu ar fi identică cu satul actual
~i ar fi fost aşczală mai spre nord lingă Săcălăsău unde o pădure şi o parte din hotar
1-ar păstra amintirea. În realitate este vorba de acelaşi sat care apare şi ln conscrierea
de la 1552. Satul actual se găscşlc lingă pădurea ţiganului unde a fost mutat ln sec.
al XVIII-iea cu ocazia alinierii satelor.
• Suciu, op. cil,. 11, p. 35i.
10
C. Suciu, op. cil., I, p. 289, II, p. 33i, 364, 3i3 424; Iak6 op. vil., p. 289, 301.
11
Code:r Diplomalicus el epislolaris Slovaciae, p. 144, 148, 3i0, 394, 395.
12
J a k 6, op. cit., p. 312.
:\lenţionăm lncercarea de atestare a localităţii Băiţa (Rczbânya) ln anul 1501 pe baza
scrisorii palatinului Petru Gereb care a confirmat lnţelegerea dintre episcopul Dominic al
Oră~ii şi I ~an T h u r z 6 pentru exploatarea minereurilor de argint, cupru şi plumb
"mai ales ln Jurul hotarelor şi limitelor posesiunii numită Dombanya". cr.: K eres z tur i
A., Compediaria Descriplio (undalionis ac vlcissiludinum Episcopa/us el Capituli 1W.
Varadinensis, Oradea, 1806, I, p. 261-264.
90 Virgil Maxim 4
Dacă pentru primele două secole (1075-1200) atestării<' documentan·

ale localităţilor sînt atît de puţine, aceasla se dator<'şte un<'i îndoit<' cauz<':
p[drundcrC'a lcnlă a cuceritorilor maghiari care nici la sfîr~itul s<·eolului,
poale nici în cel urmfltor, n-au reuşit să ocupe şi să slăpîneasc:1 în întregime
,·oieYodatul lui l\knumorut şi prin urmare nici s[1 înlocuiasc:i c11 noile rapor-
turi feudale instiluţiilc ,·cehi ale populaţiei băştinaşe. În leg[1tur[1 eu aceas-
tă perioadă trebuie să menţionăm faptul că localitatea 01isfay este prin-
t re cele mai Yechi localităţi care nu a plălit niciodată dijmă episcopală sau
papală iar în anul 1:311 este menţionată alături de Ortiteag şi .\~tileu pc ,·a-
lea :\ştileului cu români pc ambele maluri 13 •
Secolul al X I II-iea se prezintă cu numărul cel mai mare de ai<'sU1ri do-
cumeni:are: 217 localităţi. După inYazia tătarilor la 1241 nt·-am fi aştl'pl:il
chiar la contrariul - dacă nu în priYin\a apariţiilor - cel puţin în pri-
Yin\a dispariţiilor de aşezări omeneşli. Trebuie îns[1 subliniat faptul că din
acesl wac se păstrează Hegistrul probelor de foc de la Oradea (1208 -
1235) şi registrul de dijme al episcopiei rom. cal. de Oradea (1291 -12~14).
alături de donaţii, hotărnicii, împărpri de moşii ele„ docunwnll' din can•
reiese pătrunderea adîncă a relaţiilor feudale în comital, fie prin statul fe-
udal maghiar fie prin biserica catolică. În s<•colul următor au fost scrist•
\'echile Statut<- ale capitlului de Oradea (1374) cu înşirarea satelor pe can·
le stăpî1wştc singur sau în comun cu episcopia catolică, primell' registre
c!C' dijme papale şi alte acte juridice. O uşoară scădere în priYinţa apariţiilor
de localiU1\i, în schimb o acc<'nhwtă dispariţie se ohserY[t în secolul al X\'-le:1.
Helaţiilc frudah• piitrund mai adînc şi alt<' zeci de localit:1\i sînt ruprinse
in acte juridice de tot fp)ul. Dispariţia unui număr al it d<' mare dl' a~l'dri (GO)
nu credem că a fost real;i şi un singur exemplu este edificator in :1n•sl sl'ns. Pe
domeniul cl'l[1ţii ~inteu (Solyomk6) sint atestate' in pHioada 1-IOG -1-1,1,
li posscssiones hungaricales şi 20 possessiones wolahah•s din c:1re :1bi:1 3 :1u
putut fi indentificate şi loc:1lizate iar restul, alături de alte loealitt1ţi dl' pl•
domeniul Telegdi, fie că s-au contopit în localităţi mai mari. fie cit au primii
alte denumiri. dar documentele nu le mai nwn\ioneazt1 şi astfel. ~tatislil'.
t n•huie I n'cuk ca dispărute.
În prima jum[1late a secolului al XVI-iea, documentul care atestt1 alll·
localitf1\i, multe din acestea pînf1l in apropierea Beiuş ului - in Jistrid ul
romanesc al Ponwziiului - este dona\ia n'gt•lui \'ladislau din 1:lOX ritlrl' ~lt•-
fan 'frlegdi a 68 de sale întn·gi şi părţi din alte 14 s:1te. TreiZt'ci -;-i cinci dl'
'' Documente privind Istoria Homâ11ici. scria C, Tra11silvu11iu editura .·\cadl'mil'i H. I'. H.
Bucureşti 1955, ,·ol. I\' ( t:IH - 1350) p. 1-1, f>i'i' -- 578. -
I clent ificnr<'n sat ului Quest rst dC' Ia 1220 din Hrgistrul prolH·lor ck foc 1.k la ()radl'a t' u
n~<'zarea Chistag pe care o fac l'ditorii dC' documente din Cluj. ( 1Jorum<'11fr ..,aia C. Tran -
.si/Puniu) \'ol. I. ( 1075 - 1200), Bucurcşt i 1!l5 l, p. 108; Suciu. op. cit .. p. 1-1:1) nu e~lt'
renl:i. Apare c·u toiul ne\'erosimil cn un locuitor rlin satul :"lh·gyer 11~1·1.al lingă Furia
! l 'ngaria) la 1H•st1• o sut:i kilomrlri de Chi~tng ~:i l111pru111ut1• -1 111.\rd unui lm·uitur diu
nc·eastil luc·alitate. s:\-i chc•mc pe chrzaşi la proc1•s dup1\ cr prima juderati1 a 11\'Ut lut·
ln fn\n pristalrlului din satul Quesnl's nşezat lut lingă Furta. Qu<'strstul n 1o~1 o lol'a-
lilate c·arr lrc•buie irlentificnl:\ cu \'reo nşezare disp1\rul1\ in npropirrr dt• locnlitat,•a
acuzatorului. Kara c so n _y i l., B or o ,. s z k y S., in Jfryrstum \'urnJu,, ;,". Buda-
JH·sta, 1!IU:.1, nu fac uceustil identificare.
G<'ograf ia istorică a Bihorului în sec. al XV l-lea 91
aş('Zări din cPll' ,13 rare apar pentru prima dată în aclc>, St' gf1sc>sc în acc>asl:1
.,no\"a don:ilio•· in care> se menţionc>ază faptul c[1 satele d[1ruilP sînt dP mult
limp în stăpinirea familiPi Telegdi rare din cauza Yicisiludinilor ,-remii a
pierdut actele n•chi de proprietate.
În Cl'l'a re priYeşle regimul juridic al romitatului. pe lingă marii sl{1pîni
1'1·uclali. dontmentelP amintesc distrirtt'IP românPşli şi \"Prhea formă de or-
ganizare ;, popula\il'Î băştinaşe în cnezatt' şi voieYodateL 4 • În aceast[1 1wri-
oad[1 (1 Ul -1133) apare al[1Luri de Yaradiens, \\'aradinum, forma romi-
1wasc:-1 ;1 oraşului „Orade·· 1 ;,.
Cu lot numărul mart' dP aşPzări omeneşti bihorene> atc>statc în dorumt'n-
te in pnioada 107:°) -ISSl din care majoritatea au fost aşezări preexistent(•
aşa cum rPmarca cu drPpt cuvinL acad. Ştefan Pascu, unele avind o vechimi.'
dP decenii sau chiar de secole 1 6, localităţile conduse de cnc>zi în districtul
BPiuşului apar in documente cu mult mai tîrziu. Dacft se iau în considerare
localităţile din acest district, menţionate în documente, atunci în anii 1442
~i 1,H 1, dild episcopul Ioan de Dominis a emis diplomele cu privilegiile cne-
zilor şi ale satelor româneşti (diplome reconfirmate pînă în anul 1558) 1 7, nici
nu ar fi fost posibilă alegc>rea celor 12 cnezi juraţi care împreună cu voievo-
dul sau vicevoievodul lor constituiau scaunul de judecată al românilor. 18
II. Conscrierea din 1552 şi atestările satelor bihorene

pînă la 1581
La un an după ce Habsburgii au reuşit să recîştige Bihorul, în anul 1552

s-a intocrnit din partea Fiscului imperial conscrierea porţilor de către ofici-
alul Ladislau Literatus. (Dicatus A. 1552, dicatore Ladislao Lrato) 19 • În-
tocmită in scopuri financian•, conscrierea este unul din cele mai importante
documente pentru geografia istorică a Bihorului înscriind majoritatea locali-
tă\ilor. numele feudalilor şi porţile pe care le stăpineau. Documentul este
in acela)i timp şi un punct de plecare pentru demografia ţinutului.
" Pascu S le fan, ,·oievodalul Transilvaniei, ed. II, Cluj 1972, I. p. 203-217; Pro da n
D., lohtiyiu i n Transilvania î II secolul al X,. 1-lea. Bucureşti 19fi8, I I. p. 781 - 783.
829- 8:W; [)rag om ir S. - B e I u S., ''oievozi, cnezi şi crainici la românii din ,1Ju11/ii
:\/msr•ni" din regiunea Bihorului în cl/11[ mediu, in Acta ,Husei ,Vapoccnsis, Cluj, 1966
11 I. p. 17:1 · · 181; Pa,. e I C. Scoa/e/e din Beiuş, Beiuş 1928 p. 31-85; Bun y i ta y
\' .. nilrurmegye olahjai s a va/las - unio (Românii din judeţul Bihor si unirea reli-
gioas,1) Budapesta 1892, p. 5-18. ·
Suciu. op. cit., p. 17. Modul de formare al satrlor prin roire sau prin colonizări in-
deplinile de cnezii şi voievozii feudalizaţi în perioada 1350-1541 este analizat de acad.
prof. I' :i s c u Ş t e f a n tn 1/abitatu/ transill!an, op. cit. p. 11 -14.
1
• Pascu ~ t. op. cit. p. 10
" Drag o 111 ir S. şi B e I u S., op. cil., p. 179-180.
•• idem, ibidrm.
" R~prodt_tSă de B or o vs z k y
1
S a m u, Bihar ·vârmegye Cs Nagyvârad (Comitatul
Bihor ş1 Oradea), Budapesta 1901 p. 501 -502. A fost folosită şi analizată printre alţi,
cu mulle omisiuni lnsă de lak6, op. cil. p. 187-190, 191-390; M ezcisi, op. cit.,
p. 182 - 20 I. - Referinţele noastre sc vor face la copia autentificată din 1746.
9'.2 Virgil Maxim 6
Comitalul a fost împărţit în patru districte financiare (processus) d11p:1

nunu'le celor patru oficiali însărcinaţi cu strîngrrea obliga\iilor C'ătre stat.
Din păcate nu au fost trecute toate localilf1ţile. multe din aces!l'a fiind cu-
prinse global în aşa-zisele perlinrn\e: '.\Iarghilei cu 1G -: por\i. ale Sfilar-
dului cu rn porţi, ale 'frţchei cu 109 porţi, ale Luncii (Laksag) eu 40 de por\i.
ale Beznei ~{8 porţi, ale Beli ului 88 por\i, ale Su placului de Tinca 151 poni.
1
ale Cărăndrnilor 75 porţi şi ale Beiuşului 420 ele por\i,2° în total 9;l6 - por\i
:.!
şi aproape toate acestea pe cuprinsul satelor romaneşli atestatP in Yeacurile
trecute ca possessiones wolahales sau citeva decenii mai tîrzi11 in pertinenţe
cu acelaşi caracter.
În primul district sînt înscrise 43 localităţi cu 1 010 2._ por\i cărora
2
dacă li se adaugă porţile din pertinenţele '.\lan!hitri 1G _l rezultă 1 027 por\i.
" 2
al doilea district cuprinde 95 localităţi cu I OOi porţi, plus pertinenţele Teţ
chei 109 porţi şi Oradea (în care sînt trecute oraşul capitular, \'adkerth. cu-
ria mănăstirii Sf. Ana, Velenţa şi Vicus Sombathely) cu 434 porţi, în total
I 550 porţi; în al treilea district apar 93 localităţi cu I 157 porţi, pertinenţele
Sălardului, Luncii şi ale Beznei cu 97 porţi şi Oradea (Vicus Sf. Petri, Cjucza
şi Olosig) cu 110 porţi, însumînd în total I 364 porţi; al patrulea district
cuprinde 127 localităţi plus pertinentele Beliu, Suplac. Beiuş şi Cărăndeni cu
i34 porţi, în total 2 648 _!_ porţi. Hecapitulind. in Bihorul rom:inesc sînt
2
înscrise în conscrierea de la 1552: 358 localităţi cu 5 089 por\i. pertinen\ele
cu 956 ¼porţi şi Oradea cu cele 8 tîrguri şi străzi cu 544 por\i, în total
6 589 _!.._ porţi. Aşezările nominalizate cuprind ii'.3 ~~. pertinenţdc 14,5 ~o
2
1-5 6-JO 11-20 21-90 9)-.50 51-100 pr•l<' I 00

porţi
I porii
I porii porii
I porii porţi porţi
152
I 56 78 32 27 11 2
42,5%
I 15,7% 21,8% 9% 7,5% 30,
'"
o,5°~
•° Consc. 1552, f. 5 v., LL v, 15, 16 v, 18, 18v, 19, 19v.

" Cl'a mai cuprinzdloorc descriere o por\ii se J<dseşle la Baftnl A., Glossnrium mediat rl
in(imae lali11ilalis regni l/u11gariar, Budapl'slo 1901, p. 50-1; .Cuprinsul Cll\"lntului dt>
poartil lşi trai-ie originea de la Carol Robert regl'lc l 'ngnriei care ln decretul sdu dat
ln anul 1342 o hotdrlt ca de fiecare poortd prin cnn• poale intra snu ieşi un cur ln-
cdrcat cu fin sau cerl'ale, adică de fiecare curic sau sesie ioL11!(l'OScă sd se ceară \'enitul
Cdmării. Din acel timp s-a rtlsplndit obiceiul ca după un nnumit număr de por\i sau
sesii lobilgeşli sd sc lncaseze contribu\la sau sd se rt>cruteze solda\ii". Poarta cuprindl•a
Io 1609, patru cose iobăgeşti sau l:l casc de jt>leri.
7 Grografia istorică a Bihorului în sec. al XVI-iea 93
şi oraşul Oradea 8,2 % din

totalul porţilor. Luind în considerare faptul că
prin poartă se înţelege o unitate impozabilă sau o sesie iobăgească după care
se cerea impozitul cameral 21 , tabelul următor ne dă o imagine aproximativfl
a mărimii localităţilor:
1-5 0-10 11-20 21-30 31-50 51-100 peste 100

porţi
I porţi
I porţi
I porţi
I porţi
I
porţi
I
porţi
1J2 56 78 32 27 11 2
42,:i % 15,7% 21,8% 90,

,O 7,5% :3% 0,5%
I
Cele mai mari localităţi sînt Biharia (157 porţi) şi Coleşerul, azi dispă
rută (117 porţi), după care urmează satele de cîmpie sau viticole: Diosig (99
porţi), Pişcoltul (88 porţi), Episcopia (73 porţi), Beiuşul (70 porţi), :Marghita
(66 porţi), Cetariu (61 porţi), Oşorhei (57 porţi), Văşad (56 porţi), Patha (azi
dispărută, 53 porţi), Batăr (51 porţi) şi Alparea (51 porţi). Majoritatea satelor
sînt însă mici. Cele cu 1 -5 porţi în număr de 152, sînt sate nu numai de munte
sau de deal ci şi sate de cîmpie. Localităţile cu 6 -10 porţi şi 11 -20 porţi
sînt în proporţie de 50% -50% sate de cîmpie şi de deal. Localităţile cu 21 -30
porţi şi 31--50 porţi sînt sate de cîmpie, din regiunea deluroasă numărîndu-se
doar cîteva aşezate pe luncile rîurilor. Oraşul Oradea, din cauza dealurilor
sale cu vii şi probabil datorită meşteşugarilor, este înscris cu 544 porţi.
Din punct de vedere al atestării localităţilor din conscricre, sînt menţio
nate în lucrările de specialitate 42 localităţi din care 33 existente şi 9 dispă
rute sau contopite în alte sate. 22
O analiză mai amănunţită a acestei conscrieri arată că în lucrările de
specialitate au fost omise următoarele localităţi care la fel nu pot să lipsească
din dicţionarul localităţilor din Bihor: Kustosfalva cu 4 porţi localizată între
Seleuş şi Haieu, dispărută 23 ; Rogoz sat dispărut care poate fi localizat între
Tăşad, Sărand, Chijic şi Săcădat înscris cu 1 poartă 24 ; Vacharo şi Gura, sate
dispărute, înscrise împreună cu Fişca, Serghiş şi vechea posesiune olahală
Kortvclyes, toate împreună cu 14 porţi 25 ; Roghoz aşezare dispărută între
Bogei, Popeşti şi Bistra în districtul Luncii, cuprinzînd 1 poartă 26 ; Kewgyh,
pe lingă Hodoş cu 1 poartă 27 care nici într-un caz nu poate fi identic cu
Chioagul înscris la rîndul său alături de Sărsig şi Cenaloş 28 ; Kalasthelek, dispă-
Archiş, Belfir, Bochia, Buduslău, Butani, Calea Mare, Căbeşti, Căpilna, Cărănzc:l,
22
Drăgăneşti, Fiziş, Forău, Gălăşeni, Meziad, Mocirla, Nimăieşti, Olcea, Petrani, Răbăgan
Rogoz de Beliu, Ronlău, Sebiş, Seliştea de Beliu, Slnicolau de Beiuş, Sohodol-Lazuri-
Snbpiatră, Tăgădău, Tilecuş, Vaşcău, Vărzarii de Jos şi Vărzarii de Sus (localităţi exis-
tente); Ilabostya, Benkcfalva, Danthelek, Iosephhaza, Lyibanpalhak, Mochyola, l\locz-
mona, l\lorshaza, Wadassa (dispărute) Cf. Suciu, op. cil. şi Iak6 op. cil., sub voce,
Conscr. 1552, f. 10 v. Suciu, op. cil. II, p. 357 o dă după l\Ieziisi, op. cil. p. 102 ca ates-
23
tată la 1692.
"Conscr. 1552, f. 11 v.
•• Conscr. 1552, f. 11 v.
2
• Conscr. 1552, f. 15 v.
27
Ibidem.
• Conscr. 1552, r. 11 v.
94 VirţJil Maxim
----------------------------------~ -
rnli',, \'a IP a Criş11l11i H!'pt•d!' cu :,2 port i. JW linia satl'lor Tinf111d. P<'şl j..,,
)H'
L11gaş11l dl' Sus. L11gaş11I dt• .Jos. BMnara~ 0 ; K11ss <'li ](j por\i şi Hyw Tullyi~·
c11 10 por\i. dispărui!', aşezat!' inln• IHtlnara şi Ah•şd 30 ; Cy1·ry. dispiirut;·,
aminlilf, imprl'ttnf1 c11 Tăgf1<lf111 c11pri11zi11d i111prc·11n[i J,I por\i:11 ; Brondazo.
disp[1rul[1, inscris:"1 imprl'un:1 cu :\lol'irla <"li 1-1 por\i: 1~; \'anchia. di•q>:11111{•,
inscris:1 imprP11n[1 cu Buc11roaia, Hl'ml'11•a. Lazuri. Posa <'li 21 poJ'\i 3 \ Somos <·11
lrPi por\i. a~PzarP dispf1rulă în apropine dP ~u11111ghi11_:ia in roncluzil'. con-
scrinea din l;J52 permite all•sbrea a ;i5 localitii\i din c:rn· :B exisll'nle ~i
22 dispf1rule.
Marii proprie-tari ai loralitf1\ilor continuă să fie- instituţiile- catolice- (Epis-
copia romano-catolică, Capitlul. măn[1slirill' din Ikalul Orăzii, \'1•len\a şi
Siuiob) şi feudalii maghiari dar printre ei s-au strecurat şi o parte din \'oie-
\'ozii romani înobilaţi pe care îi menţionăm in ordinea in rare sînt t re-
cu\i în conscriere fără ca să putem afirma dacă toţi \'oie\'ozii rll acelaşi nume
sint identici. Alături de ei, trebuie să fie amintiţi şi proprietarii a căror numl'
an• o altă rezonanţă decit cea maghiară şi familiile roman<'şli care mai tirzill,
nobili săraci, s-au afirmat ca români:
Satele VoieYozi cu o poartă şi Săldăbagiul de Barcău cu o poartă in slă
pinirea lui Andrei VayYoda 35 ; din pertinentele Bez1wi, 14 porţi erau stăpînile
de următoarele familii romaneşti: Petru Vay,·oda (3 por\i). Slefan dl' Topa
(2 porţi), Petru Venter minor (1 poartă), Petru Venter major (2 porţi),
Petru VayYoda Remetlwnsis (3 porţi) Nicolae Venter (2 porţi). George Venter
(1 poarlă) 36 ; Stefan Vay\'oda awa în Cighid o poartă 37 ; Siml'on Butha
(probabil Botha) în Bochia 5 {- por\i 3 H; :\larlin Vayn,da în Chery şi Tăgf1d[1u
19 por\i 39 ; Slefan Va\'da
•
în Girişul Negru
'
de jos, 3 2-
2
por\i~ 0 ; l\lihai Vaynida
•
în Cociuba şi Buzasd 1G por\i; Stl'fan \'ay,·oda în l'ryiş şi Vintl'rl' (Kapolnas
Venlhcr, Magyar Venther)B 14 por\i~ 2 ; J\Iatei VayYoda în l\leziad şi Sohodol
11 porţi 43 • Pl'ntru VayYoda in Bucuroaia, \'ancya, Hemetea, Lazuri şi Possa.
•• Conscr. 1552, f. 1r.. S-a incercnl idt•ntificarea acestei comune cu localilolea Corastelec
din jud. Sălaj. Localitatea dispărută ozi. apare lnsă pe valea Crişului lh•pede.
:in Conscr. 1552, f. 18.
31
Conscr. 155~. f. 18.
"' Conscr. 1552, f. 18. - În lot secolul al X\' 111-lea ln registrele t•conomice ale Episcopiei
rom. cal. de Oradea apare pusta Bandarasso care a păstrat amintirea vechiului sul dis-
p:irut (B,ind:1raş - toponimic consemnat azi în hotarul comunl'i Crai\'a jud. Arudl .
.:JJ Conscr. 1552 f. 19.
"' Conscr. 1552, f. 20 \'. - :\I eztisi, op. cit. p. 120 lornlizeozd So mos -- la lti!l2 -- pl' lin;.:.,
Hogoz de Brliu. Aşezarea npare lnsă la 15!i2 lingi\ Som, snt dispărut localizat Intre
Pduşo ~umughiu.
0
• Conscr. 155:..!, f. 15 v, f. Hi.
=u Conscr. 1552. r. 16 v.,

J:- Conscr. 155:l, f. 17 v.,
"" Conscr. 1552, f. 18
au Ibidem.
•• Conscr. 1552. f. 18 "·
" Ibidem .
.. Ibidem .
• , Conscr. 155:..!. f. 19. - \'oievodul Petru or putea îi identic cu Petru \'oyvoda Hemethemis
care stilplneo ln perllnenţele Beznei :i porţi.
9 Geografia istorică a Bihorului în sec. al XV 1-lea 95
12 porţi 44 ; Tragyth Spathar in Drăgoteni, 18 porţi 45 ; Stanchyulith in Bekrfalva

(contopită în Stincrşti) 8 porţi 46 ; Stefan Vayvoda în Sînbrnedict, Drăg[11wşti.
Căbrşti, Petrani şi în localitatra disp[1rut[1 Lihanpatak, 20 dr porţi~'; Pdru
:\Iogha (:\loga) în Hăhăgani, Lazuri de Beiuş şi in satele disp[1rute '.\Iochyola
şi Toplitza, 252- porţi~ 8 ; Petru \'ayvoda în _\lihrleu şi satul dispărut Illyehaza,
2
16 porţi 19 ; SLdan Vayvoda în Homorogul Roman, 3 porţi 50 •
Din documrntcle puhlicatr şi din materialul arhivistic se va putea arfl la
în viitor filiaţiunea voievozilor înnobilaţi, contopiţi mai tîrziu în massa na-
ţiunii dominante şi drznaţionalizaţi alături dr ramuri din familiile Botha
şi '.\Iogha. FamiliilP Spathar şi Stanchyulith care stăpîneau sate romaneşti
in districtul Briuşului nu figurează în catalogul familiilor nobile maghiare
şi probabil 61 s-au stins în pnioada dominaţiei turceşti. Urmaşii nobililor mici
din familiile Topa şi \'enter, aşezaţi pe valea Crişului RPpedc în Borod, Vad
şi Beznea, s-au manifestat încf1 pe la mijlocul secolului al X\'III-lea ca sus-
ţinători de şcoli romaneşti" 1 .
O ineercarP de drmografie a comitatului Bihor pc baza conscrierii din
1552 nu se poate face decît în limitele probabilit5\ilor dată fiind neprPcizia
noţiunilor de poartă sau a numf1rului familiiilor clin indicaţia capilor de fa-
milii înscrişi în urbarii. Nu poate fi l11aE1 în consiclerarr no\iunea de poartft
de la 1609 care cuprindea 4 case iobflgeşti sau 12 casc de jelHi . .'.\Iai apropiaU1
de adevăr poale fi media raportat[1 la c<>ie 22 sate din Bihor care la 15GH
aparţineau de domeniul Cehul Silvaniri, sate care aveau însrri!;ii 1 141 coloni
cu sesie întreagă sau jumătate de sesie şi 107 jcleri 52 • Cele 22 sate clupă con-
scrierea din 1552 însumau 669 porţi. l\Iedia ar fi de două unităţi iob5geşl i 1w
poartă din care 1,8 coloni şi 0,2 jelNi. Pe intn•g teritoriul comitatului puteau
sfi fie la 15S2 aproximativ 13 180 de familii clin care 1 088 în Oracle-a. Luînclu-se
drepl indiee mediu penlru o familiP eifra ele 4:; 3 , în Bihor ar fi ren•nit 52.700
locuilori (,17 OOO iobagi şi S 300 jeleri) clin care în Oradea ,1.:3jO locuitori
(3 !)00 iobagi ~i 150 jeleri) c[1rora trebuie să li se adauge numărul membrilor
familiilor nobile, alP clerului şi ale soldaţilor clin garnizoană, număr care nu
poate fi evalual. Cifrele rezullale sint foarte apropiate de populaţia indicaU1
în domeniul înwcinal Satu .:\Ian• (in 15GU, 185 sate cu 5 400 familii, aproxi-
mativ 21 600 locuitori):; 1 •
Pentru o incereare ck delirnitar<' p<' na\ionaliti\\i a localilf1\ilor clin Bihor,
IIP st:1 la indemin[1 conscrierea parohiilor romano-catolice clin 1552 care
au contribuit la acoperirea clwll uielilor lklegaţilor la Conciliul ecumenic
" I hiclt-m.
" I /,idem.
" I hicfrm.
" I bidrm.
'" I bidl'm.
'" C:onscr. l ,,,,2, f. 19 v.
'° Conscr. l;i;i2, r. 20.
" ,1rh. Sial. Oradea, Forul. Episcopia rom. cal. de Oradea, _-\ele ccorwmicc, dos. ne. 3858.
" Pro d a II I>., op. cil. p. 222.
" I' a s c li ~ t., l'opu/a/ic ~i sor.if'lalr. Cluj l \1 1 2 I. p, 52.
" lhidem, p. 52, 5:J.
96 Virgil Maxim 10
Trickntin ". În arhidiaconatl'l<' episcopiei rom. cal. d<' Oradea sini inscrisP
din mediul rural 132 parohii la care trl.'huie adăugaH1 :\larghila care \inea
de Ppiscopia Transilvaniei şi cele din Oradea. Cel<' 13:J parohii - l{1sind Ora-
dl'a la o parte nu erau în întregime catolice ei şi mixt<' şi drept dovad:1 s1·
poale aduce calalogul parohiilor care au imhră\işat după anul ljj(j calvi-
nismul, calalog în care figurează numai j(j parohii din Bihorul românesc·,o.
Luind în considerare numărul de 419 localilf1\i din conscrierca dl' la lj;)2
(:158 înscrise nominal şi Gl din pt•1tinenţe) rezultă că din ac<•slt'a 28G (G8%)
erau romaneşti, 77 mixte care nu figurrază printre parohiile reformate < 18c} 0 )
şi ;JG ungureşti (14%)- Cifrl'le rezultate din calcule trebuie să fie considerate
cu mullă aproxima\ie.
După anul 1552 din documcntl'le emise pot fi atestate şi alte localităţi,
Între anii 1559-1575 în faţa judelui şi a celor 12 juraţi din Beiuş s-au înclwiat
o S<'rie de vînzări de mori, terenuri şi lăsări de moştenirl' ale cnl'zilor şi locui-
torilor din mai multe sate. ln 1559 sînt amintite satele Săud (k<'nezii de Zeod)
şi Poieni (Poyen) iar ciţiva ani mai tîrziu, la 1568, sint m<'n\ionate Poit•nii
de Sus (Felsopojen), şi, la 1596, Poienii de jos (Alsopojen), sale formale prin
roire. În scrisoarea de vînzare din 1568 este menţionată Cociuba l\lică (possc·-
ssio Koczyoha). Este de amintit şi faptul că judele Beiuşului Stefan Lite-
ratus se întitulează waywoda 57 • În dicţionarul localităţilor din Bihor, în
ordinea atestărilor trebuie să intre Poieni la 1559, Săud la 1559, Poienii de
Sus 1568, Cociuba l\lică la 1568 şi Poienii de Jos la 156948 •
La 1576 este amintită localitatea Inc<'şti (.Jancs6falva)" 0 •
Pînă în anul 1581 alte localităţi bihorene sînt atestate la ljG8 60 şi la
1580 61 în districtele Beiuşului şi ale Heliului.
Alături de satele din perioada 1075 -1551, 83 localităţi completează
documentar evoluţia numerică a satelor din Bihorul medieval.
•• B un y i ta y V., Bre11is I/istoria Episeopatus \'aradinensis in Schcmatismus historicus,

Oradea 18 96, p. 51 - 54.
08
L a m p e F. A., Historia Ecclesiac Reformatae in llungaria et 1'ransifoania Trajecli
ad Rhenum, 1728, p. 634-635 .
.\I o I d o va n Li v i u, Documente privitoare la istoria rne:ilor din districtul llciuşului
în a doua jumătate a secolului al X\' 1-lea ln Revista .-\.rhivclor, anul II I, nr. 2, Bucureşti
1960 p. 256-257.
8
Suc I u, op. cit. I., p. 160, II. p. 52-109 mcntioneozd ca oteslolc (dupd Joko) S:ludul
la 1588 iar celelate locolitd!i Io 1587.
•• Cristofor Bathory donează lui Oswold Lakotgyovis .totalcm igitur ct inlel,(ram portio-
nem posscssionoriam in possessione Iancso(alvo in pl•rtincntia castelli Popmezo~. Arh.
Stat Oradea. Fond Capi tiui Episcopiei rom. cot. de Oradea, J nstrumenta litteraria, lase.
XIV. nr. 3.
•• Hogoz de Bellu, cr. Iako, op. cit. p. 331; Suciu op. cit. II p. 82.
11
BAlenl, Blrzeşti, Coieşti, Fcncriş, Groşeni, Horlişel, Mizieşul de jos, !llizleşul de sus,
Ncrmlş, Pdntdşcşti, Prisoco, Sducani, Seconi, Secuciu, oraşul Dr. Petru Groza (Ştei)
Talpc, Tcleoc, Totorenl, (existente) lhorpotoka, Lokattia, Sypolth, Thatamerlalva,
Thapo(ol\'o (dlspdrute). Cf. Suciu, op. cit. I - II, loko op. cit., sub voce.
11 Geoarafia istorică a Bihorului în sec. al XVI-lea 97
III. Registrele de dijmă din 1581-1582 şi atestările

satelor bihorene pînă la 1600
Dintre puţinele rrgistrc de dijmă care s-au păstrat din sl'colul al XVl-lt>a,
din punct de vedrre al geografiei istorice bihorene un loc de sram[1 ii ocupă
Hcgistrul dij mclor din ccrcalr, vin, oi, miei şi porci pentru CetalPa Orăzii
din anul ];)81, cărora li se adaugă dijmele din mici, oi şi capre precum şi hanii
fumului din anul 158262 . Din păcate registrul nu cuprinde toate localităţile
din comital ci numai acelra care depindeau de Cetatea Orăzii, aproximativ
sa lele care in conscrierea de la 1552 erau trecute ca bunuri ale instituţiilor
catolice. Nu sint înscrise comunele din districtul Pomczăului. Pe valea Cri-
şului Repede, începind de la Aleşd şi pină la Negreni apar numai trei locali-
tăţi: Birtinul, Vadul Crişului şi Cacuciul Vechi. Din districtul Luncii, din
valea Barcăului pînă la Crişul Repede este menţionat doar Balcul. Să fi fost
scutite aceste sate de dijme prestind numai tretina, să fi aparţinut de alte
domenii ale fiscului sau să fi fost cedate dijmele marilor stăpîni feudali, do-
cumentele existente nu permit un răspuns pozitiv.
Registrul de dijme din cereale şi vin pe anul 1581 cuprinde 240 locali-
tăţi din care 153 în Bihorul romanesc şi 87 în Ungaria. Alături de dijmele
din cereale de toamnă sau primăvară, di_jma şi nona din vin, sînt trecute
aici dijma din albine, banii creştinităţii şi banii secerişului. Lăsînd la o parte
intricata problemă a dijmelor sub regii l;ngariei şi principii Transilvaniei
care nu a fost încă lămurită, remarcăm că Ucurişul (romanesc şi unguresc),
Pocluşa de Beliu, Hodişelul, Lakattya (disp.), Sălişte şi Gepiu nu au dat <lecit
dijma din albine 63 • Pentru satele cu dijmă mică din cereale este valabilă afir-
maţia că acestea erau date numai de locuitorii maghiari 64 • Localitatea Ciu-
meghiu dădea abia 11 clăi de griu şi 11 snopi 65 , Ghioracul 5 clăi şi jumătatc 66 ,
\Hirţihaza 6 clăi şi jumătate şi 3 snopi 67 , Sîntandreiul 6 clăi şi jumătate 0 8,
Păuşa 15 clăi 69 , Şişterea 7 clăi şi jumătate şi 4 snopF 0 , Santăul Mic 5 clăF 1 ,
Olosigul de lingă Marghita a plătit numai banii creştinităţii şi ai secerişului72,
"' Hegistrum super introitu universarum decimarum videlicet frugum, vini, ovium, agno-
rum el procorum ad Arcem Varadiensem A. 1581; Agnorum anni 1582; ovium el cap-
rarum ac pecuniarum fumalium anni 1582. Originalul se păstrează la Cluj in Arhiva
istorică a Filialei Acad. Cluj şi a fost analizat din punct de vedere economic şi juridic
de acad. D. Prodan, op. cit. II, p. 792 - 814, 828 - 846. Întruclt registrul nu a fost pu-
blicat iar dintre comune au fost analizate doar citeva, atestările de localităţi nu s-au
evidenţiat. Vom folosi - pentru moment - copia autentificată din anul 1766 dată de
Cămara din Caşovia care se păstrează la Arh. Stat. Oradea, Fond Episcopia rom.
cat. de Oradea, Acte economice, dosar nr. 2614. (Se va cita in continuare Reg. d.
1581-1582).
83
Heg. d. 1581-1582, p. 41.
•• Prodan D., op. cil., 11 p. 79,t.
"' Reg. d. 1581-1582, p. '1.
•• Heg. d. 1581-1582, p. 5.
417
Rcg. d. 1581 -1582, p. 7.
•• Reg. d. 1581-1582, p. 14.
•• Reg. d. 1581 -1582, p. 15.
70
Heg. d. 1581-1582, p. 21.
" Heg. d. 1581 - 1582, p. 28.
71
He~. d. 1581 -1!">82, p. :J:J.
~ - Crlsi'.l 'i3
98 Virgil Maxim 12
Girişul Negru 7 clăi şi jumătate 73 , Olcea 7 clăi şi 8 snopi 74, ca să indicăm numai
o parte din comunele cele mai controversate.
La dijma din porci la păşunat, alături de satele din pertinen\ele Cetăţii,
ale Dalomului şi ale Kereserului sînt înscrise pertincn\cle valahale din dis-
trictul Kcttkeores Keoz, ale Suplacului de Tinca, ale Cărăn<lenilor, ale
Cărăsăului şi ale Rogozului şi după acestea pertinen\elc Beliului şi ale 13eiu-
şului. Pertincn\ele Suplacului cuprind tirgul Suplacul de Tinca şi to locali-
tăţi75; pertinentele Cărăndenilor 8 localităţi7°; pertincn\rle Cărăsăului 7
sate 77 ; pertinenţcle Rogozului 6 sate 78 ; pertinenţele Beliului 13 sale 78 ; în
pertinentele Beiuşului sint trecute 53 sate cu I şi 2 cnezi 5 fără cnezi, 8 cu
juzi şi tîrgul Bei uş 80 •
În pertinentele româneşti erau 7 crainici pc care conscriptorii nu-i nu-
mesc dar îi dau numeric la competinţa din porţi: 3 crainici din pertinenţele
Suplac, Cărăndeni şi Cărăsău au primit cite un porc, crainicul pertinen\rlor
Beliului, Stefan Coma (connumerator Stephanus Coma, crainicus pl'rti-
nentiarum ejusdem) care nu a primit nici un porc, iar celor trei crainici din
pertinenţele Beiuşului, după vechiul obicei, li s-au dat citr 3 porci. 81 Prrti-
nenţele Hogozului nu aveau crainic. Cei 62 de cnezi din districtul Beiuşului
au răscumpărat porcii cu 62 florini şi cei 62 de caşi cu 2 florini şi 48 dinari 82 •
Din cele 101 sate înscrise în registrul dijmelor de porci urm[1toarl'le
localităţi în număr de 54 urmează s[1 fie atestate în anul 1581: Agrişul \!ic.
Băiţa, Beiuşele, Borz, Brădet, Briheni, Budurrasa, Buntc>şti, Burda, Ponoa-
73
Rcg. d. 1581-1582, p. 11.
7
' Ibidem.
'" Tlrgul Suplac, Ginta, Cheşa, Soimi, Borz, Prisaca, Săucani, S:ilişt1•, Pomez:iu, For:iu,
Lakattya (disp). Urvişul de mijloc, - Reg. d. 1581-1582, p. 8i-90
7.-Hodiş, Iharpataka (disp.), Gepiu, Sorbanfal\'a (disp.), Tatamerfnh·a (disp.), Fon:iu,
Cărăndeni, Cărănzel, Ibidem p. 90- 91.
77
Cărăsăul de jos, Cărăsăul de sus, l :rsad, Poci uşa de Deliu, Hodişel, Ciunteşti, Topaf:Jl\'a
(disp.) Heg. d. 1581-1582 p. 91-9:J.
7'
Syad, Sypollt (disp.), Ucurişul de lleliu (rmrn\nesc), Olcea, C:Hacea, l 'cnrişul de Deliu
(unguresc). Reg. d. 1581 - 1582 p. 9:J- 95.
a Beliu, Tăgădău, Secaciu, Groşeni, Agrişul :'Ilic, Sălişte de Beliu, Biruşli, Nermiş, Hdşmaş,
Cărand, Keer (disp.) Kis Karand (disp.), \'oie\'odeşti (disp.). Heg. d. 1581- !;18:.! p.
102-105.
•
0
Sălişte de Beiuş, Cdrpinet, Ldhăceni, Hotdrel, Lunca (2 cnezi) Ponoarde (farll cnez),
Suşliul de Sus, Sohodol, Criştior, Totoreni, Rieni (2 cnezi), Pl'lrileni (2 Clll'Zi) Zăvokni
·(disp.), Lazuri (2 cnezi), Băleni (2 cnezi) Cusuiuş (2 cnezi), \'ojen (disp. făr:\ cnez), Punt:i-
şeşti, Seghiştea Mare, Hirşeşli, oraşul Dr. Petru Groza (Szk<'y) Cucuceni, \I ierng. Hinchiri~.
Valea Neagră de jos, Dumbră\'eni, FC'rice, Răstoaca (disp. fură cnez), Suud, Poienii
de jos (fără cnezi), Poienii de Sus (2 cnezi) Cociuba l'llică (2 cnezi). Pietroasa, Gurani.
Gemfolva (disp.) Brădet, Bundeşti (2 cnezi), Lelcşti, Păcăleşti (disp.) Tigdneşlii de
Beiuş, Talpe, Chişcău, Hăita, Sălişte de Vaşcău, \lizieşul de Sus. Teleac, Sacn, liudurrasa,
Kis Koved (disp.), Bl'iuşele, Nagy Kosar (disp.), Crt•suia, 1'11izieşul de jos, Cilbofalva
(disp. fără enez), Mochiola, (disp. fără cnez), llurda, Cărbunari. (Satele ln care nu s-a
indicat 2 cnezi sau fără cnez, aveau un singur cnez). Sale cu juzi: Tărcaia, Finişul de jos,
Iuaniş, Şuncuiuş, Uilcac, Soimuş-Petreasn de jos, Soimuş, Pietroasa de sus, Rc1111•ll•a,
Beiuş, Reg. d. 1581-1[>82, p. 105-lli.
11
Hel,l. d. 1581-1582, p. 98, 102, 118.
•• Hcg. d. lfl8l - 158:l, p. 118.
13 Geograf ia istorică a Bihorului în sec. al XV I-lea 99
rele (Călugări), Cărbunari, Cărpinet, Chişcău, Ciunteşti, Cresuia, Criştior,

CucucC'ni, Cusuiuş, Dumbrăveni, Ferice, Fonău, Ghighişeni, Gurani, l-Iăşmaş,
Ilinchiriş, Hîrşeşli, Sohodol (Izbuc), Lazuri de Beiuş, Lehcceni, Lelcşti,
Lunca, l\Iierag, Pietroasa, Petrileni, Pocluşa de Beliu, Rieni, Saca, Să_lişte
de Beiuş, Sălişte de Pomezău, Sălişte de Vaşcău, Şuşt.iu, Tigăncşl1 de
Beiuş, Urviş de Heliu, Valea Neagră de jos (existente), Gemfalva, Nagy
Kosar, Reszloka, Sorbanfalua, Vajdafalva (Voicvodeşti), Zloves, Kis Karand
(disp. lîngă Cărand), Vojen (lîngă Ghighişcni), Kis I( ovcsd (lîngă Budureasa)
Cilbofalva (lîngă l\1ezieş) • 83
În registrul de dijme a oilor, a caprelor şi a banilor fumului sînt lrrcule

aceleaşi pertinenţe cu mici modificări 84 • Pcrtincnţele Bciuşului sînt împăr
ţite la 1582 în trri crainicate: processus Petri Banda crainici cu 38 satr. pro-
ccssus Matthiae Frisse crainici cu 11 aşezări şi processus Nicolai Grosza cu
18 sate 85 •
Crainici sînt de data aceasta în număr de 8 din care 4 daţi cu numele,
cei trei crainici din pertinenţele Beiuşului care după vechiul obicei au primit
fiecare cîte 4 oi, Stefan Coma crainicul pertinenţelor Beliului care nu a pri-
mit nimic şi crainicii pertinenţelor Suplac, Cărăndeni, Cărăsău şi Rogoz
cărora li s-a dat cîte o oaie 86 •
Cnezii districtului Beiuş sînt menţionaţi cu vechile privilegii şi sarcini
din diploma episcopului Ioan de Dominis din 1442. Din cei 62 de cnezi, 12
au fost cnezi juraţi care făcînd parte din scaunul de judecată nu erau obli-
gaţi la datul păturilor sau al caşilor. Restul cnezilor în număr de 50 au dat
50 de pături iar cei 100 de caşi i-au răscumpărat cu 4 fl. 87
83
Suciu, op. cil. I., II. sub voce menţionează localităţile ca alcslalc (după Iako) în anul
1587
•• La pertincnţclc Cărădcnilor se adaugă satele l'syircss şi Buzafalva (dispărute). Rcg. d.
1581-1582, p. 171-172;
La pertinenţclc Cărăsăului, Szigcthy ( disp.). Reg. d. 1581 -1582, p. 176;
La pertincnţelc Rogozului, I-Ierna. Rcg. d. 1581-1582, p. 178. Cele patru sate, atcstalc
respectiv în anii 1192, 1220, 1214 şi 137,1, intră la 1582 printre satele din pertincnţelc
româneşti;
La pertinenţele Bcliului se adaugă Nyagra (disp). Intre Tăgădău şi Hăşmaş. Reg. d.
1581-1582, p. 205.
"' Reg. d. 1581-1582, p. 180, 192, 196. La pertincnţele Beiuşului nu apar Suştiu de sus
şi Cucuceni. În schimb slnt menţionate Măgura, Stlnceşti (Bikafalva), Suştiu de mijloc,
Suşliu de jos, Burgcşti, Valea Neagră de jos Tărcăiţa Sudrigiu, Hallopatak (disp.llngă
Dumbrăveni) şi un sat scris cu nume idcnlice (disp. lingă Săud). Localitatea Szatfalva
ar putea să fie identică cu aşezarea Cucuceni, bazaţi pe faptul că apare un nume de
iobag (Ilinka) care se lntilneşte în anul 1581 la Cucuceni.
•• Reg. d. 1581 -1582 p. 179, 203. Nota conscriptorilor de la p. 208: ,.Crainicilor celor
7 pertinenţe scrise mai sus li s-au dat după vechiul obicei 16 oi" se referă numai la
crainicii care au primit oi. Crainicul pertinenţelor Beliului St. Corna probabil că era
plătit ln alt mod. În tot cazul din celelalte texte ale regislrului se deduce clar că erau
8 crainici.
87
Reg. d. 1581 -1582, p. 204. - Cnezii juraţi care în 1582 făceau parte din scaunul de
ju_decată al districtului Beiuş erau din localităţile: Mizieşul de Sus, Teleac, Burda,
Pietroasa, Buntcşti, Leleşti, Hotărel, Lunca, Rieni, Petrileni, Ghighişeni şi Mierag.
Reg. d. 1581-1582, p. 182-203.
100 Virgil Maxim 14
Singurul voievod aminlil, George Vayvoda de U1viş, care a primit 2

oi, nu se cunoaşll• din lexle dacă a fost voievod cu atribuţiile vechi sau un
slujbaş al Celăţii •
88
Dintre localităţile înscrise în registrul dijmelor din 1582 alte 9 aşezări

urmează să fil• all•slate în acest an: Măgura, Stinceşli. Sudrigiu, Tărcui\a.
Valea Neagră de Sus (existente), Burdest, Hallopatak, Nyagra şi un alt sal
scris cu nume indl•cent (dispărute) 89 •
După această dată, pînă în anul 1600 inclusiv all<' 21 localităţi sint
atestate în comilal9° iar 7 care sînt trecute în lucrările de sp<'cialitate sint
de fapt aşezări mai vechi şi prin urmare tn•buie omisl' 91 •
In concluzie intre anii 1581 -1600 documC'ntele atestă altC' 82 localităţi.
Pentru localităţile neînscrise în registrul de dijmă din 1581 -1582.
documC'ntele de mai tîrziu, cel puPn cele publicate, nu aduc nimic nou din
punctul nostru de vedere. lJ rbariile, registrele de dijmă din 1588 şi 15~19.
actele juridice de lot felul nu atestă - pînă la 1600 - alte localităţi decit
cele cunoscute. In anul 1561 cînd fraţii Nicolae şi :l\lihai Telegdi au împărţit
bunurile JW carC' h• dăduseră difl'fitelor biserici, s-a specificat în act 111 de
divizi unl' ca iobagii să fie în continuare supuşi j udec[1 ţii juzilor, cnezilor şi
voicvozilor 92 • Nu este nominalizat nici unul dar, instituţia cnezilor şi voie-
vozilor dăinuie şi va dăinui şi în secolul al XVII-iea. În actul de hotărnicie
din 1623 cînd Gavril Movilă preia domeniul ~intt'ului printre cei prezenţi
sînt menţionaţi: Ioannes Czecskcy wayvoda din Teţchea, Pl'trus Pl'ler way-
voda din Chistag, Johannes lhaz ,vayvoda din Aştill'u dr Sus, Grorgius Kiss
wayvoda din Peştere iar dintre nobili asistă Ladislau Vaida dl' :\lezged (:'\leziad) 93
11
Reg. d. 1581-1582, p. 174.
111
Suciu, op. cil. I., II, sub voct-, le dA ca atestate Intre 1588-1600 şi 1690.
•• Botfei (1595), Clmp (1600), Clmpanii de jos (1600), Clmpanii de sus (1600), Comăneşti
(1599), Damiş (1587 - 1589), Flnaţe ( 1600), Gurbeşti (1584), Pociovrlişle (1600), Poiana
(1600), Săldăbagiu Mic (1599), Sighiştel (1600) (existente); Boj ( 1600, lingă Vaşcău).
Brathafalva (1599, contopită ln Vintere) Felzegh (1588, contopită ln Oradea), Folteslh
- Sukan (1600, contopită ln Slrbeşli), l\logyoros (1589, contopită ln Agrişul Mic) :\agy
Megyes (1595, pe lingă Dumbrăviţa Mică), Rechelleny (1600, pe llngd Beiuş, l'rsl•~l)
(1600 contopită ln Lunca), Cfr. Suciu, op. cil. I, II sub voce; Iak6, op. cit., sub voce.
Szent Benedikt (1595, disp. lingă Beiuş). Cfr. Bunyitay \'. Biharvarmtgye olahnja: s a
va/las unio, Budapesta 1892, p. 19.
11
Cygh (1588), este de fapt Sudrlglu; Gurbulyfalva (1595), Kis-Zohodol (1595) care apar
Intre sntele voivodului Ladlslau de Mezlad, alături de NimAleşli şi :\lezlad slnt de fapt
Gurbeştl şi Sohodol-Lazuri; Kis Hagymas şi Neg~- Hagimas (1599) slnt satele form„te
prin roire din Hăşmaş, sole care ln anul respectiv erau distincte; Kabofalva (1595) amin-
tită alături de Slnbenedict printre satele stăplnite de voievodul Ladisleu este localitatea
Căbeştl; Zeoldeo (1600) este formo coruptă a localităţii Săud (Zoodh). lnsuşi Suciu,
op. cil., li, sub voce, pune mal multe identificări sub semnul lntrebArii. ln prhlnţa
localităţii Săud, comparaţia dintre nu mele locuitorilor de la 15a9 şi 1 ti00 liUgereazA
Identificarea loealllA\ilor Zoodh cu Zeoldec. Cf. Prodon D., lJonu11iul Btiu~ului ia J 6 oo
ln Anuarul Institutului de Istorie din Cluj, \'. 196:.! p. ti9-iU; l\loldovan L. op. cil.,
p. 256,
11
Ari,. Slut Oro1kn, copie n odului de di\"iziune din orhh-u We~\l·kny.
15 Geograf ia istorică a Bihorului în sec. al XV l-lea 101
Yoi\"ozii - scrişi cu ortografia de mai sus - sinl iobagi, amintiţi alături de

juzii altor sate, reduşi la funcţiile acestora dar instituţia rămine.
Rrrapitulind r\"oluţia numerică a satelor bihorene pină la rnoo, aceasta
apare din următorul tabel:
Perioada
I Localităţi apărute
I Loculilăli dispărute
1075-1551 55\) l•W

1552-1600 167 17
1075-1600 726 187
La prima Yedrre, cifrele rezultate ar părea exagerate. Se men\jonează

ins:1 că din toate documentele satele formatr prin roire avind denumirea de
„mare", ,,mic", ,,de sus", ,,de jos", ,,de mijloc", ,,românrsc", ,,unguresc", din
care cea mai mare parte fir că au dispărut fir că s-au unit, în timpul cind
aYeau acele nume au fost considerate sate distincte.
Începînd din anul 1075, cînd apar primele dou{1 localităţi bihorene, -
considrrînd numai anii seci ai atestărilor în spatele cărora se ascund relaţiile
feudale grele ale iobăgiei, cotropirile de obşti, rrzistenţă sau supunere resem-
nată, dijme, none şi alte daturi, anul cind nu mai apar în documente - şi
pină în 1600, cîmpia, dealurile, luncile de-a lungul riurilor şi coastele munţilor
bihoreni au fost împinzite de sate. Evoluţia numerică a lor o cunoaştem - cit
îngăduie documentele - nu în medie, pe decenii sau pe secole, ci an de an
şi mai ales în acei ani cind conscriptorii treceau obligaţii sau culegeau din
bunurile iobagilor. De la două localităţi în 1075 se ajunge la 726 în 1600 din
care scăzîndu-se cele dipărute, Bihorul trece cu 539 de localităţi în secolul
al XVII-iea.
Abordarea unor aspecte din geografia istorică a comitatului medievaf
al Bihorului, mai ales problema atestărilor localităţilor, nu este un lucru uşor.
Autori români şi maghiari au căutat să scoată la iveală datele din documentele
pe care le-au avut la îndemînă. Dificultăţile sînt mari, generate de două
cauze: numărul mare al localităţilor şi faptul că nu s-au păstrat toate docu-
mentele. Pe baza documentelor editate şi mai ales pe baza materialului arhi-
Yistic s-a reuşit atestarea a 18 localităţi şi corectarea datei alestării la 63-
localilă p în a doua jumătate a secolului al XVI-iea. Observaţiile sau schim-
barea anului atestării la cîteva localităţi, în perioada 1075 -1551, s-a făcut
cu scopul de a avea date cit mai certe pentru evoluţia numerică a localită
ţilor în a doua jumătate a secolului al XVI-iea.
" Arh. Stat Ora_dea Fond Episcopia rom. cat. de Oradea, Acte juridice, dos. nr. 552, p. 147
(copie autenttflcală a procesului dintre Fiscul regal şi Episcopia rom. cat. de Oradea,
din anul 1791.
102 Virgil Maxim 16
CONTRIBUTIONS A LA GEOGRAPHIE BISTORIQUE DU DEP ARTEMENT

DE BIHOR DANS LA DERNif:RE MOITI~ DU XVI-EME SIECLE
JUsumc
Le travail fonde sur des documcntes incdites des archives ct sur des autrcs sourcrs,
presente l'cvolution numerique des villes, du dcpartement de Bihor, met en cvidt·nce
l'attcstation documentaire - pour la premiere foi - des 18 villages et corrige l'attcstation
des autres 63 localites. A vcc I'essai de demographie du departement en 155:.!, en corrclation
avcc Ies donnes fournis par la penetration du protestantisme, on arrivc a la conclusion que
des 419 villages, 286 etaient roumaines, 56 hongroises et 77 avaient la population mixte.
CONTRIBUŢII LA ISTORIA POLITICA A BIHORULUI
IN EPOCA LUI MIHAI VITEAZUL (1598-1606)
DE
LIVIU BORCEA
PPrioada de la sfirşilul secolului al X\'1-ll'a şi inceputul celui următor

în rare se înscrie domnia temerarului Mihai Viteazul corespunde unui frag-
ment dislinct de istoric bihorcan[1: epoca suzeranitr1pi austriece.
Determinată de politica de prozelitism catolic dcsfăşural[1 de iezuiţii
lui Sigismund Balhori la Oradea ca şi de imprejurările presante ale ameninţ[1rii
turco-tăt<1re din 1598 care vizau cucerirea cetăţii, acceptarea suzeranităţii apă
rea ca singura posibilitate de rezolvare momentană a crizei apărute, Ase-
diul Oradei a marcat primul contact al Crişanei cu Mihai Viteazul. Ajutorul
dat de domnul Tării Romaneşti asediaţilor ca şi repetatele strădanii de a rea-
duce Bihorul între frontierele Transilvaniei în i-,crioada anilor 1;:i99-1601
reprezinU1 două aspecte ale politicii lui :\Iihai faţă de acest ţinut al Principa-
tului Transilvaniei.
Asasinarea lui \1ihai Viteazul nu a pus capăt epocii sale în păflile Bi-
horului. Dorinţa de libertate a rnaselor trezită şi alimentat[1 de Mihai Viteazul,
stimulaU1 de jafurile mercenarilor lui Basta sau Belgioio50 au creat o stare
de spirit favorabilă mişcării antihabslrnrgice sub conducerea lui Ştefan Bocskai.
Marea masă a „haiducilor" (hmdories) 1 alungaţi din satele lor de obligatiile
multiple cit şi de permanentele '!Xpediţii de jaf ale turcilor din paşalicurile
de Buda snu Timişoara, reprezentau o problemă nu numaipentru austrieci
dar şi pentru Principatul Transilvaniei. Aceşti locuitori ai satelor din zona
de cimpie a căror ocupaţie principală a fost creşterea vitelor (în special a
1,orcilor) şi vînzarea lor pc pieţele Transilvaniei sau ale Europei centrale,
au fost greu loviţi din punct de vedere economic de întemeierea paşalîcurilor
amintite ca şi de permanenta nesiguranţă determinată de prezenţa noilor
..
1 Termenul de haiduci nu este cel mai potrivit pentru aceast!I categoric socială specifică
Purliumului (şi mai ales Bihorului) ln secolele XVI-XVII. El este însă cel mai apropiat
de termenul latin de lwidones. În literatura istorică maghiară termenul folosit este
hajdrik spre deosebire de belyarok, lolvajok sau lalrok (acesta din urmă ln sensul vechi al
al cuvlntului, identic cu termenul românesc de lotri sau cu cel latin de /alrones). Termenul
maghiar de Jwjd11 provine de Ia Jwjlo (~ hăitaş, gonaci).
104 Lit'iu Iforr:ea
----~----
vecini. Căliţi în via!a plină de privaţiuni, obişnui(i cu minuirea armelor, ~uh

comanda hodnogilor sau căpi-.,anilor !0r, rcprezenlau o importantă for\:-,
mililară în Partium. Foarte schimbători, 1 rcccau adrs dr la sprijinirea unri
facţium nobiliare, la alacarca ei, dar atunci cind era Yorha de neatirnar<'
(mai ales în fa\a austriecilor, mai puţin în faţa lurcilor), dl' lilwrtalc, ştiau
să fie constant dr parll'a aceluia care Ic ap[1ra interesele. :\sUel ii YOm găsi
alături de \lihai Viteazul pînă în ultimele zile ale sale. Pc aceşti haiduci se
va bizui şi ~tefan Bocskai în lupta sa împotriva austrieeilor şi lor li se datu-
rcştc în cea mai marc parte atît succesul principelui cil şi reintegrarea Uiho-
rului în cadrul Principatuli1i TransilYaniei. Abia în 160G, o dal[1 cu încheierea
victorioasă a războiului şi semnarea tratatului de pace cu imperialii l:J. \'iena,
cind Bihorul redevine parte integrantă a Principalului, se realizeaz[1 dorinţa
fierbinle a celui care a luptat pînă în ultima clipă a Yie\ii sale pentru integri-
tatea celor trei ţări romanrşti - \Uhai Viteazul.
Aceste considerente ne-au determinat să apreciem perioada anilor 1598
1606 ca fiind epoca lui :\lihai Viteazul în Bihor.
"'
• •
ln martie 1598 Sigismund Bâthori principele TransilYaniei, a abdicat
în favoarea arhiducelui .Maximilian de Habsburg dar în luna august a ace-
luiaşi an a revenit asupra hotărîrii iniţiale, a intrat în Transilvania şi la 20
august dieta l-a proclamat principe. Toate comitatele şi aproape toate cetăţile
au depus jurămîntul faţă de noul principe. Intre cetăţile care au refuzat de-
punerea jurămîntului a fost şi Oradea. Motivele acestui refuz erau, printrr
altele, neîncrederea în posibilităţile şi intenţiile lui Sigismund de a apăra
oraşul de pericolul invaziei otomane care se apropia, măsurile drastice po-
runcite de acesta împotriva meşteşugarilor şi orăşenilor „cari nu sint nobili"
şi se sustrag „de la plata dărilor publice", în 1593. 2
lnainte de invazia otomană din 1598 oraşul Oradea era o aşezare înflo-
ritoare şi întinsă ca şi regiunea din jurul ei. 3 Avea circa 2 OOO de case căreia
îi corespundea o populaţie de aproape to OOO de locuitori. in cea mai mare
parte de confesiune protestantă. 4 ln mai 1598, locuitorii protestanţi întări-
J A. Vere s s, Documcntr pri11iloare la istoria Ardealului, l\loldo1•ri şi Ţtlrii Romântsli,

voi. IV., Buc., 19:12, p. 44 (În continuare, prescurtat: \'trtss); P. T 6 t h -S za ho.
Nagyvarad az erdelyi (cjcdclmck s a lorok uralom koraban (Orodl'11 ln timpul principilor
Transilvaniei şi a stdplnirii turceşti), Oradea, 1904, p. 25 - 26.
' Acest lucru este confirmat şi de cronicu lui Solnkzade l\ll'hml'd Hemderni ln Croniri
turceşti privind lările române, voi. li, Buc., 19i-l, p. 161: nOroşul Oradea nrl' \'ii şi
grAdini frumoase şi lntinse care cuprind cazaua, ca şi viile şi grddinile Adrianopolului.
în lmprl'jurimilc oraşului erau atltea cirezi şi turme de \'ite, Incit oasteo islamicA s-a
săturat de carne de oaie, de berbec şi de bou."
• Considerdm cHrcle maxime date de A. Zsăk ca fiind exagerate: 2 500 case şi 12 500
locuitori ( \' arad a:i: 1598-ik ~vi ost rom idejtn - Oradea ln timpul asediuluij din anul
1598, ln "A Biharmegyei ts Nagyvdradi rtgtsz/1 ts torltntlmitgyltt 19 OI/ I o 9 :!-iki tl'
kiinyve" - Anuarul Soclctd\11 de Arheologic şi Istorie din Oradea şi judeţul Bihor pc
anul 1901/1902, Orudea, 1902, p. 44).
3 Istoria politică a Bihorului în epoca lui Mihai Viteazul 10:i
taţi de predicatorul Ambrozie Derecskei, au alungat preoţii iezuiţi din oraş

şi au distrus capela catolicilor. Orădenii nu puteau uita persPcuţiile iezuiţilor
în Oradea încurajate de Sigismund Bâlhori, faptul că solii trimişi la el de către
oraş pentru a se plinge, au fost bătuţi public la Alba-Iulia, în frunte cu pri-
marul oraşului, Gheorghe Szabo (Sartor). 5
Căpitanul cetf1ţii era Gheorghe Kirâly dar de fapt, pină la 1599, cel care
a condus trebuirile cetăţ,ii şi oraşului era Ştefan Bocskai care în calitatea sa
de comite era cel mai puternic feudal din Bihor stăpînind cele mai importante
cetăţi: Cherechiu, Sîniob, Săcuieni, Kismarja, l\lişca, Şinteu.
6
în timp ce dieta de la Turda îl proclama pe Sigismund din nou principe

al Transil\'aniei, orădenii trimiteau solie arhiducC'lui :\Iaximilian cerindu-i
ocrotire atît faţă de Sigismund cît şi fa\ă de turci (1 septembrie 1598). Supu-
nerea fusese discutată şi înainte. Ea era condiţionată de faptul că întrucît
Sigismund datora garnizoanei plata sumei de 23 OOO de florini care repre-
zenta solda pc anii 1595-1597, această sumă trebuia achitată acum de către
impărat. :\cesta trimisese pc Ştefan Toldi ca s[1 satisfacă cererile garnizoanei
care ameninţa cu părăsirea cetăţii. 7
:\Iaximilian grăbi trimiterea lui Paul Nyari, viitorul mare căpitan, la
Oradea cu promisiune de ajutor, dacă primesc o garnizoană austriacă în ce-
tate. Orădenii nu aveau de ales: serdarul Saturgi l\Iehmed paşa cu o oaste
numcroas[1 ocupase în vara anului 1598 Cenaclul, Aradul şi acum se îndrepta
spre Oradea. Orice propunere de pace fu respinsă. La fel insistenţele şi pro-
misiunile făcute de Sigismund Bâthori pentru a determina Oradea să reintre
între frontierele Transilvaniei se dovediră a fi zadarnice. 8
În faţa acestei situaţii orădenii acceptară în cetate o garnizoană de circa
2 OOO de pedestraşi şi 500 călăreţi sub comanda generalului austriac Melchior
von Tiodern. Sigismund văzîndu-şi spulberate toate planurile în legătură cu
cetatl'a, se retrase cu oastea la Negrcni şi Bologa (,,Principele Ardealului sc
intărisP, intrind în munţii greu de pătruns" spune şi cronicarul turc Kiatip
Celcbi 0 ) pentru a păzi intrarea în Transilvania, sperînd, poate, că turcii sc
• Articolele dietei de la Turda (august 1598) interziceau orice slujbă catolică ln oraş,
singura biserică de acest rit fiind admisă ln Seleuş. Nici un preot catolic nu avea voie
să intre ln oraşul propriu-zis. Vezi: S. S zi I ă g y i, Monumentu Comitialia Regni Transyl-
vanrae, voi IV., Bdp., 1889, p. 196. (În continuare, prescurtat: MCRT). Istoria a păstrat
ln paginile sale moartea tragică a primarului Oradiei. El s-a adăpostit lntr-ll noapte
de la sflrşilul lui septembrie 1598 lmpreună cu familia sa Ia un preot român, undeva
lnlr-o localitate nenominalizată din împrejurimile Oradiei. Aici tătarii au dat foc casei
ln flăcările căreia au sf!rşit toţi cei din interior. Vezi: Szamoskiizi, I., Erdely torlenete,
1:3dp., 196:3, _P· 108; T6th-Szab6 P., Op. cil., p. 28; Zsăk, A., Op. cit., p. 44; Szilăgyi
S., Erdely lorlt!ncte ( Istoria Transilvaniei), voi. I. 1866, p. 459 - 460.
• MC U T, ~V, p. 40. În 1592 principele Transilvaniei nu mise mare căpitan al cetăţii
_<!rad~a ŞI. comite al comitatului Bihor pe Ştefan Bocskai (D. Pro d a n, Iobăgia în
1rans1/vanra in secolul al XVI-iea, voi. II., Buc., 1968, p. 824-825). Instalarea lui
avusese loc la 20 iunie, ln Jocul lui Ştefan Băthori (Ktivări, I.., Erdely tortt!nelme, voi. IV,
Pesta, 186:1, p. 4 7).
1WCRT, IV, p. :l9-41.
• Vezi ~crisoarea lui Si?ismund Bath~ri către orădeni, pentru supunere ca şi răspunsul
negativ al acestora prm Gheorghe K1raly la W. Bethlen, I/istoria de rebus Transilvanicis,
voi. IV., ed. li-a, Sibiu, 1785, p. 146-151.
• K i a t i p C e I e b i, Fezcke-i 1·arih, ln "Cronici turceşti . .. ", I I, p. 53.
106 Liviu Borcea 4
vor mulţumi cu cucerirea Oradiei. În aceste condiţii Sigismund nu putea

considera oportună sprijinirea asediaţilor, pentru a nu atrage minia turcilor.
Un preţios ajutor pc care orădenii l-au primit a fost cel trimis de '.\lihai
Viteazul, domnul Tării Româneşti, concretizat în „o mie şi cincisute de ro-
mâni, sîrbi şi alţii, suh conducerea lui Aga Leca", după cum afirmă croni-
carul Szamoski)zi, 10 rare precizează însă că acest ajutor a fost trimis lui Si-
gismund, lucru inexacl, dac[1 luăm în considerare atitudinea principelui faţă
de asediaţi. l\lai tîrziu, în aprilie 1601, arhiducele l\lattia intenţiona să recom-
penseze pe Aga Leca cu o moşie pentru meritele dobîndite cu ocazia asediului
Oradiei. 11
În zilele de 26 -27 septembrie, turco-tătarii au ajuns în şesul Oradiei.12
În aceste zile ca şi în cele următoare avur[1 loc ciocniri intre asediatori şi
trupele trimise din cetate în acest scop. Garnizoana austriacă însă, folosindu-se
de faptul că le expira contractul, la 28 septembrie au cerut mărirea soldei
de la 3 la 4 taleri pe lună. Fiind refuzaţi ameninţară pe Rodern cu moartea
şi încercară să iasă din cetate. în cele din urmă li se promiseră banii ceruţi. 13
Turco-tătarii îşi ridicară tabăra în formă de semicerc în partea de nord-
est a oraşului. Efectivul asediatorilor este destul de greu de apreciat. Consi-
derăm numărul total al lor (turci şi tătari) ca fiind de aproximati\' 20000.u
Rodern văzînd că are oşteni puţini, renunţă la apărarea oraşului şi la 30
septembrie îl incendie 15 chemînd în cetate pe cei 500 de călăreţi orădeni sub
comanda căpitanului Gheorghe Kirâly. Dintre locuitorii oraşului nu se reuşi
a se atrage decît circa o sută de locuitori în interiorul cetăţii, restul luară
calea codrului.
Asediul începu la 1 octombrie. Turco-tătarii săpară şanţuri care să
permită geniştilor minarea bastioanelor cetăţii iar în ziua următoare arti-
leria începu să tragă asupra celor două turnuri ale catedralei din cetate căreia
10
I. Crăci u n, Cronicarul S:amoskii:i şi fnsemnările lui privitoare la români, Cluj, 1928,
p. 111; Istoria României (tratat), voi, III., p. 976. Despre importanţa ajutorului dat
de Mihai orădenilor vezi şi V. Atanasiu, 1\lihai Viteazul. Campanii., Ed. '.\lilitară, Buc.
1972, p. 195-196.
11
V e r e s s, V I, p. 354.
11
K ia tip Ce Ie bi, Op. cil., p. 52.
11
S c h o I t z, B., Nagy-\' a rad varanak llirUnete, ( Istoria cetăţii Oradea), Oradea, 1907,
p. 107.
u Cu pi-ivire 1n asediu vezi memoriul lui J\lelchior Rlidern trimis arhiducelui '.\laximilian
cu titlul: Herrn von Rădern Relalion aus Grosswardein an den Er:her:og Jloch - und
Dculsmeistcr Maximilian vom .5. November 1.598, ln „Tiirlenclmi TarM, 1878, p. 106-116
( În continuare, prescurtnt: Tort. Tar.); dintre izvoarele turceşti vezi cronica lui Kiatip
Cele bi ln „Cronici turrr~li . .. p. 52- 54 şi a lui Solnkzade '.\I eh med Hemdrmi (J bidem,
M
p. 160-162). Am brie cronici atribuie nereuşita asediului, ploilor lungi ca şi faptul l"ă
Soru Sinan paşa, beilerbeiul de Agrio. n-a trimis cele 10 tunuri solicitate. Lttopisr/111
Cantacuzinesc aminteşte şi rl: .. Pre aceia ,-reme iardşi trimise sultan ,1ehmet un pnş,\,
anume Mrhmet-paşa vrzirazrmul, cu mulţime de turci şi tătari fără număr asupra
creştinilor şi drscdlecară ln crtatea Oradiei. Deci unii bătea cetatea iar allii prada
ţara" (Istoria Ţdrii Romdncşti, 1290- 1690, ed. criticii C. Grecescu şi D. Simonescu
Buc., 1960, p. 68).
11
V r r r s s, \', p. 197~ t!l8.
Istoria politică a Bihorului în epoca lui Mihai Viteazul 107
îi produseră pagube importante. 16 Din scrisoarea lui Pancraţiu Sennyei către

Ieremia Movilă, scrisă din Huedin la 4 octombrie 1598, rezultă că artileria
asediatorilor era destul de slabă: ,, ... cît despre cetate, credem în d-zeu că
cu cîte tunuri are, vizirul nu o cuprinde; n-are mai mult de două tunuri, are
75 de treascuri." 17 La 17 octombrie, turcii reuşiră să arunce în aer Bastionul
Ciunt iar la 20 octombrie Bastionul Crăişorul. La 24 octombrie au început
ploile care au continuat să cadă pînă la sfîrşitul lunii, Şanţurile săpate de turci
se umplură. Atît Crişul cît şi Peţa ieşiră din matcă inundînd tabăra otomană. 18
Cu toate acestea asediul continuă pînă la 3 noiembrie 1598 cînd, datorită

ploilor, a bolilor care începuseră a bîntui prin tabăra turcească, numărul
trupelor scăzu foarte mult. Cetatea suferi stricăciuni mari: zidurile şi bastioa-
nele erau în cea mai marc parte distruse.
Cel mai mult avu însă de suferit regiunea din jurul Oradci şi mai ales
părţile Salontei. Acum s-au pustiit tîrgul ~~vleser, satele Szil, Barmod, Cso-
meg, Kis şi Nagyvăsări, Ripăskeszi. Pata, Osi-Pata, Andaci, l\1ezo-Gyarak,
:\Iezo-Panasz, Simonkerek, Orosi. 19
La 5 noiembrie :\felchior von Rodern părăsi cetatea lăsînd comanda
lui Paul Nyâri care fu ridicat de împărat la rangul de general şi copleşit cu
funcţii. Astfel, pînă în 1603, cînd a părăsit căpitănia Oradiei el a purtat şi
titlul de căpitan al cetăţii Eger precum şi pe aceea de comite al comitatelor
Bihor, l\Iaramureş, Crasna, Solnocul de Mijloc şi Heves. 20
Ajutorul dat de Mihai s-a concretizat şi în faptul că în luna octombrie
1598, trupele româneşti au atacat prin surprindere şi au distrus o armată
turcească la Nicopole, au nimicit cetatea, au trecut prin foc şi sabie tot ţinu
tul pînă la Balcani şi au înfrînt două armate Iîngă Vidin şi Cladova, 21 După
cum rezultă dintr-o scrisoare a episcopului Dimitrie Nâprâgi scrisă la 20
octombrie 1598 şi adresată cardinalului Cinzio Aldobrandini, gestul lui l\Iihai
'" La acea dată catedrala nu mai era folosită declt in scopuri militare. În 1581, Ştefan
Bathori dispuse lui Dominico Ridolfini, cunoscutul arhitect italian, să refacă biserica
astfel ca partea inferioară să servească depozitării muniţiei iar partea superioară ca
lăcaş de tragere pentru artilerie (Balogh, J., Veg- Varad vara - Cetatea de margine a
Oradici, Cluj, 1947, p. 21-22.)
17
Vere s s, V, p. 198; ştire confirmată şi de cronica lui Kiatip Cclcbi, op. cil., p. 53 care
vorbeşte de trei tunuri.
" .. Ploi neobişnuite, excesive" au fost tn 1598 la Oradea (S. Goldcnberg, Le climat et
I' hisloire (Conlribulions a une hisloire du climat dans Ies pays roumains aux XV I - XV I I
siec/es), ln „Revue Roumaine d'hisloire", tome XIII, no 2, 1974, p. 305-321). Şi cele
două cronici turceşti subliniază acest lucru: ,,Plouind necontenit mai mult de o lună,
iar ln lmprejurimile cetăţii fiind un pămint argilos şi ln multe locuri formlndu-se
mlaştini ... lntăriturilc ienicerilor au fost inundate, apa pătrunzlnd ln cele mai multe
corturi ... R Iul care curgea prin oraş se revărsa zilnic, nepcrmiţlnd trecerea peste el.
Ostaşii nu puteau merge de la un cort Ia altul, dar corturile fiind prinse cu ţăruşe
zdravane nu erau ridicate de vlnturilc puternice. Animalele se înfundau ln noroi pină
la plntecc" (Klatip Celebi, Op. cil., p. 53) ,,Şanţurile care erau pc drum se umpluseră
cu apă şi semănau cu Marea de Oman." (Solakzadc Mchmed Hem de mi, Op. cil., p. 161).
Î' V czi şi Cronica lui Francisc Nagy Szab6 din Tlrgu-Mureş: "În 1598 auzirăm deodată
că lmpăratul printr-un paşă de-al său vrea să ocupe Oradea, şi că a şi ocupat-o. După
seceriş veniră la Oradea mari forţe nemţeşti şi ungureşti cărora Ie-a fost căpitan Ioan
Szelcstci şi Albert Kiraly. Regele l\lattia ascdic (cetatea) Buda, ca turcul să lase Oradea;
108 Liviu Borcea 6
a fost aprecia L de contemporani la dimensiunile sale reale. 2 i Fapt ul că lui

Sigismund Bathori acţiunile lui l\lihai nu-i con\'encau, l'ste ilustrat de
Szamoskozi care afirmă că: ,,lu vremea cînd a să\'irşit l\lihai-Yodă toate
acestea, repezit-a de olac craiul Sigismund la Mihai pe Luca Bakonyai făcin
du-i ştire că Mohamed Saturgi paşa a luat Oradea; l\lihai-vodă aflind acea-
stă \'este, s-a întors în Tara Homâncască ... " 23
Cu ocazia ajutorului dat ele '.\lihai Vitt>azul orădenilor se parc că a ajuns
în posesia cetăţii Oradea şi tunul care, pe la 1632. figura încă în in\'entarul
armamentului din cetate sub numele de „Micul Şoim", pr<'cizîndu-se în in-
ventarul frlcut la această dată că este „tunul lui Mihai-vodă" şi că arc cali-
brul 5 funţi. 24
Speranţa orădenilor că ajutorul habsburgilor va fi dezinteresat s-a spulbe-
rat destul de repede. Atunci cind trupele austriece intrau în cetate, alături
de Rodern se afla şi arhitectul militar Giovan l\Iarco lsolano care a intre-
prins îndată un studiu amănunţit asupra fortificaţiilor cetăţii întocmind şi o
schiţă a ei, trimiţindu-le căpitanului Ferrante Rossi în cetatea Tokaj. 25 lnsuşi
căpitanul cetăţii, Gheorghe Kirâly, nu a permis austriecilor intrarea dccit
numai după ce a primit garanţii din partea arhiducelui l\laximilian. 26
ln cursul anului 1599 Sigismund, apoi cardinalul Andrei Bâthori care
i-a urmat în fruntea Principatului, au încercat fără rezultat să redobîndt>ască
Oradea prin solii trimise la împăratul Rudolf.
Generalul George Basta, mare căpitan al Ungariei superioare, avea mi-
siunea de a-l urmări pe Mihai, de a păzi părţile vestice ale Transih-aniei de sub
suzeranitatea Austriei de eventualele încercări ale lui Mihai de a le reîngloba
în cadrul Principatului Transilvaniei al cărui domn era din noiembrie' 1599.
ln iulie 1599 Basta ne avînd încredere în Nyâri l-a schimbat cu Gio-
van ~larco-Isolano 27 lăsînd alături de el şi patru steaguri din regimentul
dar nu lăsă Oradea ci o strică şi o luă cu asalt de mai multe ori; dar cei din interior
s-au purtat vitejeşte. În sflrşit lncepu să cadA attta ploaie, Incit 40 de zile a tot
plouat lntr-una; munţii din această ţară ca şi din altă parte s-au tot prăvălit, ceea
ce se vede şi astăzi, şi ploilor mari nu le rezistară turcii ci plecară de la asediul cetAtii.
Dar şi ducele Maltia lăsă din pricina ei [cetatea] Buda şi plecă de sub eaM (Erdtlyi
TorUnelmi Adatok, voi. I., Cluj, 1868, p. 51).
'" Roz va n y, J., Nagys:.a/onta me:6vdros torUnelme (Istoria oraşului Salonta), Gyula,
1870, p. 26.
•• S c ho I t z, B., i\'agy-Vdrad vdrdnak torlenete, p. 116
u N. I org a, Istoria lui Mihai Viteazul, Ed. Militară, Buc., 1968, p. 251-253; Istoria
României, (tratat), li, p. 978; V. Atanasiu, Op. cit., p. 195- 196.
11 Veress, V, p. 199-200.
u I. Crăci u n, Op. cit., p. 112; Sigismund Balhorl n trimis pe Pancraţiu Sennyel, Ghe-
orghe Palaticl şi Wolfgang Kornis sd trateze cu Saturgi l\lehmed pa~o pentru n-1 determi-
na sl\ nu nlnce Transilvania ci să se lndrepte spre Oradea (vezi cronica lui Paul Eny<·di
ln Erd. Tor/. Ada/ok, I, p. 197-198).
" B. Nagy 1\1 arg i l, \'arak, kasltlyok, udvarhd:ak ... (Celdli, castele, conacuri), Buc.,
1973, p. 71.
n Vcrl'ss, V, p. 19:.1--196; Cdlătortslrăini dcsprr /dril~ romdne, voi. I\'., Buc., 1972,
p. 108-101.
11
Vezi scrisoarea arhitectului l\laxlmllian cdlre lmpăratul Rudolf la 8 septembrie 1598
(\'rrcss, V, p. 192- t!l:I); C,iM/ori strdi11i ... , IV, p. 106
17 V l'ress, V, p. 21(1.
7 Istoria politică a Dihorului în epoca lui Mihai Viteazul 109
Pl'zzen. 28 La 6 octombrie 1599 Basta era din nou la Oradea probabil pentru
a-l reinstala pe Paul Nyari. Comisarii imperiali pentru Transilvania, l\lihail
Szckely şi David Ungnad informau pe Rudolf asupra evoluţiei evenimentelor
din Transilvania. Aslfel, la 17 decembrie, Ungnâd scria lui Hudolf că ;\lihai
nu numai că a asediat cetatea Chioar dar " ... i-ar place să-şi alipească şi
Oradea. " 29
Variatele preocupări ale lui l\Iihai ni-l prezintă şi în postura de apără
tor al drepturilor nobililor bihoreni pe care îi considera vasali ai săi. Astfel,
la H) decrmbrie I5m), într-o scrisoarr adrrsată lui Hudolf, intervine în fa-
voarea lui Stefan Toldi pentru ca strîngătorii de tricesimă ai împăratului
să-i ocolească cele două sate din comilatul Bihor, Nagy-Marja şi Isztâr, căci
„acelea sînt posesiunea sa strămoşească". 3 ° Ceva mai tîrziu, la 2 februarie
1600, :\lihai Viteazul îl recomandă pe Stefan Csâki baronului Wolfgang Rumpf
căruia îi ecre să intervină pe lîngă Rudolf în favoarea nobilului bihorean ca
acesta să poată reobţine cetatea Adrian, uzurpată de un nobil. 31
Cneltirile lui Sigismund, de data aceasta din Polonia, care după moartea
lui Andrei Bâthori, cardinalul-principe, voia să se întoarcă în Transilvania,
se manifestă sub forme diferite. Astfel, la sfîrşitul lui decembrie 1599, trimite
un om de încredere, pe Stefan Huszâr, la unul din cei mai influenţi nobili
ai comitatului Bihor, la Ştefan Bocskai, la Sîniob, averlizîndu-1 de pericolul
cr-1 reprezintă Mihai pentru nobilimea din întregul Ardeal şi încercind să
netezească drumul unei eventuale reveniri în fruntea Principatului. Paul
Nyâri, mareic căpitan al cetăţii Oradea se plînge lui Mattia de faptul că garni-
zoana Oradiei este mică, prost plătită, de faptul că în ultimele şapte luni n-a
putut plăti solda mercenarilor. Aflăm că la acea dată mai erau în cetate nu-
mai 100 de călăreţi şi vreo IO pedestraşi, ceilalţi fiind duşi să apere cetăţile
Beiuş, Sarkad şi Şimleu! Silvaniei. 32
Poziţia vîrfurilor nobilimii din Bihor faţă de omul trimis de Sigismund
Bâthori rste considerată ciudată de călre comisarii imperiali Ungnâd şi
Szekely. Ei se miră că Ştefan Huszâr a fost primit atît de bfoe la Sîniob de
către Ştefan Bocskai de faţă fiind şi Nyâri, Ştefan Bathori de la Şimleu!-
20
S zi I :i g y i S., Gyulaf(i Lestar tiirlenelmi maradvanyai, (Însemnările istorice ale lui
Eustaţiu Gyulaffi) ln "Tort. Tar." 1893, p. 229; vezi şi scrisoarea lui Cosim o Concini
către l\l areic duce de Toscana, din 9 august 1599 ( Veress, V, p. 249) care vorbeşte de
lntregul regiment trimis ln cetate, pe cită vreme lnsemnările lui Gyulaffi precizează
că numai patru steaguri (a cite 300 oameni), deci 1 200 de oşteni. Bartholomiius Pezzen,
ln_ ~nelc documente şi sub forma Baptista Petz, a fost consilier imperial ln probleme
militare; ln 1597 este unul din comisarii imperiali trimişi pentru preluarea Transil-
,-_a~iei iar din 1602 a funcţionat pe lingă Basta ln calitate de comisar pentru problemele
c1v.~le. (B e _n _t a K., K e n e z G., Barbiano generalis jelentese a Bocskai-szabadsagharc
rlso h6napJmr6/, (Raportul generalului Barbiano despre primele luni ale războiului
pentru libertate a lui Bocskni), ln ",.\ l)ebreceni neri Milzeum evkonyve", (Anuarul
\luzeului Dcri din Dcbrecen), 1969-70, p. 165).
2
n Târl. Ttir., 188:i, p. 7:J:L
' Ibidem.
0
31
\'eres s, IV, p. 27--28; MCHT, IV, p. -190 -191. De nolat c:i din această celnle
va porni Şldan Csaki răscoala nobilimii ardelene lmpotriva lui :\-lihai. (K ovar i L.,
Erde/11 //jr/enelme, voi. IV, p. 106).
" T /;r/. Tar., 188:.l, p. 710.
110 Liviu Borcea 8
Silvaniei şi alţii, 33 care sînl cu toţii „oamenii măriei sale (îrnpăralului)".~•

Explicaţia trebuie căutată în miile de fire care ii legau pe Bocskai de Sigis-
mund (mai ales în legătură cu asasinarea în 1594 a lui Cristofor Bathori şi
a altor reprezentanţi ai partidei filoturce din Transilvania), de întreaga carieră
politică a nobilului din Sîniob legată de nestatornicul principe. Pe de allă
parte începea sfi se cristalizeze o tendinţă antihahshurgică tot mai evidcnlă,
în special în Parlium, faţă de care nici căpitanul Oradiei care se afla în solda
imperialilor nu putea adopta o atitudine hotărită. Acesta era moti\"111 pentru
care omul lui Sigismund se plimha liber prin cetate, fapt cc neliniştea pc comi-
sarii imperiali. 35
Atitudinea antihabsburgică era şi mai evidentă în rindul maselor po-
pularl', în special a celor din sudul Bihorului, din bazinul Crişului Alb şi Negru.
Astfel locuitorii satelor din părţile sudice ale Crişanei 36 se adrt>sau tot mai mult
pentru rezolvarea diferitelor pricini lui :;\lihai Viteazul sau căpitanului de
Ineu. Haiducii din această parte prin voievozii lor au refuzat să recunoască
pc căpitanul Oradiei drept conducător militar şi politic al lor. 37
Mihai trebuie să fi cunoscut starea de spirit existentă aici căci principala
sa preocupare după cucerirea Transilvaniei a fost păstrarea integrităţii C'i,
solicitînd constant, cu toate ocaziile, retrocedarea teritoriilor înstrăinate de
către austrieci. ln acest sens demersurile sale pe lingă curtea vieneză cit şi
pe lingă Paul Nyâri, marele căpitan al Oradiei sînt cit se poate de elocwnte
şi dovedesc că marele domn român nu lupta numai pentru a-şi adăuga la
titulatură acel Parlium regni Hungariae dominus aşa cum s-a încercat a se
insinua.
In ianuarie 1600, Mihai îi cere lui Nyâri să determine cetăţile şi comita-
lele Crasna şi Solnocul de l\lijloc să se supună Oradiei. Căpitanul cetăţii
Oradea raportează arhiducelui l\Iattia cele solicitate într-o scrisoare, prcci-
03
J bidem, 1884, p. 6,1.
" Ibidem.
a Ibidem, 1883, p. 753.
31 În părţile de sud ale comitalului fuseseră integrate aşezări care făcuseră parte din co-
mitalul Zarand: Sipot, Ciunteşti, JJerna, Tălmaciu, Rogoz de Beliu, Şiud, Craiva, Seca~,
Bochia, Botfei, Agriş, Urviş de Beliu, l(ecskesker, Mocirla, Tăgădâu, Comăneşti, H:1~-
maş, Groşeni, Beliu, Voivodeni, Blrzeşti, 1'ermiş, Archiş, Cllrund.
•
7
Vezi scrisoarea lui Ştefan Stepan către unii haiduci din părţile de sud ale Bihorului,
a cărei transcriere ln limba română o dAm integral: n:'\lăriei sale domnului nostru câpitan
i s-a adus Io cunoştinţă c:l voi cu toate pricinile vă adresaţi ci\pitanului de Incu şi
lui Mihai vodă, deşi, potrivit credinţei voastre, nu s-ar cade, căci bunurile voastre
slnt ln comitalul Bihor. Vdzlnd scrisoarea mea să veni\i cu toţii căci domnul căpitan
vrea să se lnţelea1-:ă cu voi căci lnainte aţi depins de cllpil anul de Oradea. Cei care
să vină slnt aceştia: voievodul Petru din Archiş, voh•,·odul Ştcfnn Szekely, voievodul
Petru din Hăşmaş, voievodul Nicolae Tolvoj, \'oievodul Andrei :'.',;kodim ( Nicodemus>
din Botfri, Francisc Bolfei, soţia ,·oil•\'oc..lului c..lin Clil cu fratele mui mic, Wolfgang
Uokony:ii, Iacob Kolmar ( Negustorul). Altfrl s1\ nu fuce\i. Dumnl·zeu să \'ă ţină. Ztrpan
Stefan . .. (Turt. Tur., 188-1, p. 2-19). l'n alt izvor narativ transilvănean, Cronira lui :\latei
Laczk6 de Sl•ps, subliniază ataşamentul haiducilor din păr\ile de vest faţil de :\lilrni
Viteazul: "lliOl. George Basta 1-a lnvins pe Sigismund Buthori la Goroslău la 3 august;
acolo a fost Mihai vodd şi haiducii unguri, mulţi unguri au picrit ln luptă.· (Erdtlyi
Turl. Adu/ol,., JJ I, p. 39) Sub denumireo de nunguri• autorul o vrut să se refere dl' fapt
lu ungurrni, odkll cl'i din păr\ih• de vest, huic.Jucii ronu\ni, unguri, uneori şi slrbi.
9 Istoria politică a Bihorului în epoca lui Mihai Viteazul 111
zînd că cele cerute de l\lihai „conform obiceiului vechi" sînt lucruri normale. 38
în acest sens Nyări a trimis la Mihai pe vicecăpitanul său, Ştefan Stepan cu
cererea ca voievodul să aştepte hotărîrea împăratului. 39 Între !\Iihai şi
Stcpan trebuie să se fi stabilit legături mai strinsc dl'oarecc îndată după
asasinarea temerarului voievod este ucis din ordinul lui Basta, şi Ştefan
Stcpan, vicccăpitanul cetăţii Oradea. 40
La sfirşitul lui iulie 1600 erau formulate „dorin\clc măriei sale l\Iihai
vodă, domn al Transilvaniei, Moldovei şi Ţării Româneşti fa \ă de înălţimea
sa împăratul" unde la punctul al cincilea se precizează cft „Dorinţa m:triei
sale este ca cele cinci comitate: Bihorul, Solnocul de l\lijloc, Solnocul din
Lăuntru, l\laramurcşul şi Crasna cu toate cetă\ile şi păr~ile care Ic aparpn,
toate, Înălţimea sa să Ic dea Transilvaniei aşa cum a fost înainte.'' 41 Ceva
mai tîrziu l\lihai işi exprimă îngrijorarea faţă de situaţia Oradiei şi, în acelaşi
timp, intenţia sa neclintită de a o readuce între frontierele Transilvaniei:
,,După cum am înţeles că turcul din nou ar vrea să ocupe cetatea Oradea,
faţ[1 de care intenţie ca de acolo să-l pot îndepărta, i-am scris că noi vrem a
o ocupa şi a relua hotarele cc sînt ale Transilvanici," 42
Cu cîtcva săptămîni înainte de bătălia de la l\lirăslău (18 septembrie
1600), Sigismund Bâthori, pentru a-şi pregăti intrarea în Transilvania a
trimis trupe poloneze şi căzăceşti în scop de jaf. La 21 august, Mihai înştiinţa
pe Bartolomeu Somogyi „prefectul" Beiuşului c:1 o ceată de circa 700 cazaci,
prădînd, se îndreaptă pe la Ineu spre Ungaria şi Polonia. Aflăm că a poruncit
lui Aga Leca, Paul Nyâri şi „ispravnicului nostru" de la Ineu, ca alături de
Ştefan Csâki şi George Basta să le taie drumul. 43
După pierderea bătăliei de la Mirăslău, l\lihai pierde succesiv nu numai
Transilvania dar şi Moldova şi Ţara Românească. Părăsind Muntenia, stră
bate Valea Jiului ajungînd în Haţeg şi de aici, alingind Deva, la 6 decembrie
îl găsim la Hălmagiu, de unde îi scrie lui Paul Nyari că „mîine ne vom sili
pe ling:1 Ilălmagiu în sus, spre ţinuturile Beiuşului". Scrisoarea încropită
în grabă „la Hălmăgiu, în cîmp" ne oferă posibilitatea de a afla cîteva gîn-
duri şi frămîntări ale marelui domn. El încearcă să-l liniştească în primul rînd
pe Paul Nyâri cu privire la intenţiile sale, căci „noi acum în primul rînd numai
" Tort. Tar., 1883, p. 740.

,. Ibidem.
•• Ibidem, 1893, p. 131 -132; ln 1595 Ştefan Slcpan primise de Ia Sigismund Bal hori
~a_tul Copăcel, comilatul Bihor, pentru serviciile sale. (V c re s s, IV, p. 173-174).
41
Tort. Tar, 1883, p. 106; N. Iorga, Istoria lui ,\Ii/rai Viteazul, p. 305. Atitudinea lui Mihai este
rcl~tată astfel de către comisarii imperiali Ungnad şi Szckclyi: ,, I s-a lăsat lui Ilcrbcr-
stam ca ln contul arendei minelor să cumpere de 1 500 tall'ri aramă Ia Beiuş. Voievodul
c~n_d a_ ~oru~cit s_e _afla ln d~pozitul de muniţii şi cind a aflat că şi Beiuşul a aparţinut
a1c1, I 1 rans1lvamc1j, s-a pnns mlnios de barbă şi a declarat c:i ci cu sabia a cucerit
acest lrriloriu şi de aceea ci prclinde tol ce apar line de ci." (Scrisoarl'a comisarilor
către Hudolf, 22 apr. 1 600, in Tor/. 1':'1r., 1881, p. 226) ,,O dati1 voievodul a declarat
d_csc~is _c:i i~i. va _trimi_tc oastea spre Oradea, Ilust ~i Şimleu iar Stoica a spus, ba chiar
ŞI :\l_1ha1 vocla, ca ma, dl'Mrahă vrea s:i-şi piardă capul dccll să fie de acord să i se ia
conutalc•le exterioare, care aparţin Transilvaniei." (Aceiaşi către acelaşi, 30 apr. 1600,
Ibidem, p. 270).
43
2 aUMUsl Hi00. - (Ibidem, 1883, p. 12).
3
" Vcress, VI, p. 161 -165.
l12 Liriu lJorcea 10
in domnia La a\"ern increden•". 1şi l'Xprirnă temerea că Transil\"ania \"a cade

din nou sub I urci „dacă noi nu o \'om împiedica în grabă, dar dl'spre ac(•asla,
dacă domnul nl' ajută să ajungl'rn acolo, \"Om vorhi mai pe îndelele cu domnia
ta". SpH[1 să ajungă cit mai rcpl'de la Oradea căci „dacă am putea ajunge
acolo cu sănătate' şi pace, am putea fi încă cu dragă şi folositoan• slujbă cn·~-
tin[1tă\ii."H
La 12 decembrie 1600, 1\lihai şi suita sa se află deja în celatC'a Oradt•a
dl' unde scrie arhiducelui 1\Jattia mărturisindu-i printre altele şi fapt ul că a
a fost bine primit în cl'tatea de pe malurile Crişului şi că se îndreaptă spre
Viena. 45
Nobilimea din Transilvania în martie 1601 instală din nou în scaunul
princiar pe Sigismund Bâthori. Acesta la sfirşitul lui aprilie lo\'i asupra păr\i
lor Bl'iuşului reuşind să-l oc11pe. 46
După realizarea împăcării dintre Basta şi 1\lihai, acesta din urm[1 la
30 iunie 1601 îşi instalează tabăra la Debrl'ţin undt• îl aşteaptă pe banul ~li-
47
halcea care-i aduce 800 soldaţi. Cu această ocazil' o parte a armatei sak• a
năvălit în Beiuşul ocupat de oştile lui Sigismund. 48 Devastarea Beiuşului dt'
către haiducii devotaţi lui l\Iihai este confirmată şi de cronica lui Szamoskozi
care relatează drumul parcurs de Daniel Sovenyfalvi, solul lui Sigismund,
-.I
spre Kosice şi care: ,,a purces întîi la Beiuş şi fiindcă haiducii stricau şi lowau
atunci Beiuşul, trecînd prin păduri, a mers la Tileagd; de acolo dindu-i Gri-
gore Csâki doi călăreţi, a purces la Oradea. Acolo fiind Daniel bine primit de
către căpitanul Orăzii, porneşte apoi la Caşovia ... " 49
Prin diploma emisă de Rudolf la 21 martie 1600, Oradiei i-au fost re-
înnoite privilegiile. Se urmărea prin aceasta aplanarea permanentelor neîn-
ţelegeri dintre garnizoana germană din cetate şi locuitorii oraşului, ct•ea ce
nu a reuşit. 50
Oraşul începu să se repopuleze dar cetatea continua a rămîne distrusă.
La această stare vor mai contribui şi cele două cutremure, din 1603 şi 1601. 51
Din această cauză, cu toate că cetatea avea un important rol strall•gic, im-
perialii nu i-au acordat o importanţă deosebită. Pe lingă garnizoana germană
exista şi una locală, mult mai mică. Forţele imperiale erau reprezentate mai
ales prin pedestraşi iar localnicii prin călăreţi. Numărul lor era foarte redus.
Adeseori porţile cetăţii rămîneau şi noaptea deschise şi nepăzite. 63 In afară
de permanentul conflict dintre garnizoană şi orăşeni, existau nemulţumiri
şi în mteriorul cetăţii datorită întîrzierii cu care se efectua plata ostaşilor
'' MCRT, 1\1 , p. 576-577.

'' V e r e s s, V I, p. 278 - 280.
-../
„ Vezi scrisoarea lui Antonio Costuntino către ducele de :'\lunlovu, din Kosice, la 2i aprilie
1601 ln cure se precizeozd c-4: " ... nu e un oraş de o deosebild imporlunţă tn sine dar
foarte marc pentru interesele Orudiei ... ~ ( \' euss, V I, p. 358 - 360.
" Ibidem, p. 389.
" I bidtm.
11
I. CrAciun, Op. cit., p. 150.
•• Vezi scrisoarea comisarilor către Rudolf, din Sulu-Mare, la 9 UU!{ust 1600: _oe la Oradea
avem veşti proaste: stnt nelnţelegerl Intre nemţii din cetate i,i orAdeni; comandantul
lnceurcA sd le linişteuscd cilci alUel ,·o ieşi mure dandana. " ( Tort. Tdr., 1884, p. 461).
11
B. S c li o I l z, Op. cil., p. 121.
11
1·0,t. Tdr., 1883, p. ir,:1.
11 /sturia politică a I1ihori.liui în epoca lui Mihai Viteazul 113
mercenari. Aceste întîrzicri erau pricinuite de faptul că garnizoana nu mai

era plătită din veniturile domeniului cetăţii, sau din contribuţia comitatelor
care îi erau subordonate din punct de vedere militar aşa cum a fost pc vremea
Principatului, ci din sumele trimise de curtea vieneză în acest scop.
în ianuarie 1600, Paul Nyari propunea arhiducelui Mattia ca „să mînu-
iască însuşi căpitanul veniturile comitatelor, tricesimele rînduite cetăţii şi
astfel poate satisface . . . aşa cum principii Transilvaniei au făcut-o, nece-
sităţ.ile cetăţii." 53 La sfirşitul aceleiaşi luni aflăm dintr-o scrisoare a lui David
Ungnad că Mattia, îngrijorat de cele semnalate de Nyari, a dispus o anchetă
care în final să stabilească modul de retribuire a garnizoanelor din comita-
tele Crasna, Bihor şi Solnocul de Mijloc." 4
Populaţia oraşului a sporit în ritm rapid, sporire datorată supunerilor
succesive ale turcilor în părţile de sud ale comitalului Bihor. l\Iulţi săteni
din această parte s-au refugiat. Ia Oradea ceea ce a necesitat reglementarea
regimului lor. Actul de reglementare a fost emis în anul 1603 şi se fa.cea
distincţie între iobagii care se declarau locuitori ai oraşului şi cei care nu se
declarau ca atare. În primul caz ţăranii erau primiţi în oraş nemaiavînd
obligaţii faţă de fostul stăpîn. Acei iobagi „care nu se declară locuitori ai
oraşului - se menţfonează în reglementare - aceia, după posibilităţile lor,
şi de acum s[1 slujească stăpînilor lor". Nobilii erau datori şi ei a da o „anu-
mită sumă de bani" pentru paza cetăţii, sumă ce era fixată de comite/iar
in caz de asediu nobilii cc s-au stabilit recent erau obligaţi „la pază". Erau
reglementate de asemenea cîrciumăritul, vînzările-cumpărările de case. 55
Domeniul cetăţii Oradea cuprindea pe la 1600 două tîrguri (Episcopia
Bihor şi Biharea) şi 47 de sate din Bihor cu o populaţie foarte scăzută (982
capi de familie) ca urmare a asediului Oradici din 1598 şi a devastării comi-
tatului.56 In Oradea cetatea avea 4 mori de apă, una în Haieu şi una în Bi-
harea (in total şase) şi două vămi. Una din aceste vămi era în strada Velenţa
şi venitul ei se lua pe seama împăratului şi altă vamă era pe strada Pinlek. 57
Aceste venituri aşa cum am văzut, nu erau suficiente întreţinerii garnizoanei
cetf,ţii ceea ce este încă un indiciu al slabei puteri economice a populaţiei.
din această zonă.
Căpitanul cetăţii la această dată avea clădiri, case, pivniţi, grajduri şi
un numeros aparat nu numai militar ci şi economic. El era salariat în bani
şi natură, avea locuinţă şi masă în cetate pentru el şi oamenii săi. Pc la 1592,
spre exemplu, Ştefan Bocskai avea 100 de florini pe lună. În afară de aceasta
beneficia de soldă lunară pentru 50 călăreţi, 100 bocsil 58 de griu, 200 găleţi
de vin, 250 bocsil de orz şi ovăz, 200 miei, 25 porci de tăiat, fin suficient
pentru caii săi. 58 Desigur, salariul era fixat şi în funcţie de rangul nobiliar
şi militar al celui ce deţinea titlul.
•• I bidcm.
o, Ibidem, p. 752.
" I.. Ho r ce a, Uncie aspecte ale slclpinirii otomane în Bihor şi nord vestul României în
secolele XVI-XVJ/, în "Crisia", 1974, p. 195.
" D. P r o d a n, Op. cit., voi li, p. 780- 782.
7
• Ibidem, p. 824.
11
Unitate de măsurii specificii zonei Oradici, echiYalentil, la griu, cu circa 291 I. - / bidem,
p. 816 (nota nr. 70).
8 - Crl~i!I '75
114 J,iviu Borcea 1 :.!
Nemul! umirca creată în Transilvania de domnia singProas:-, a lui Uasta,

pC'rsl•cutare:1 reformaţilor de ciitrc inuiţii aflaţi sub protC'<'\ia lui Hutlolf.
dispoziţia dată de aC'csla de a se închide bisericile rl'formatC' sînt caute <'an·,
alături de cea principalft - abuzurile mercenarilor impHiali - au dus la
crC'arPa unei stări df' spirit favorabile mişcărilor antihahshurgice. J>rofitînd
de starC'a dC' spirit, fostul gC'neral al lui Mihai, Moise Sz(·kc>ly, a pătruns în
Transilvania cu ajutor turcesc (aprilie 1603) şi a ocupat Principatul care
dup:1 victoria imperialilor la TC'iuş (iulie 1602.) era st:1pînit dl' hahsburgi.
Imperialii au solicitat intervenţia domnului Tării Homâneşli, Hadu Şerban
care a intrat în Ardeal şi a înfrînt lingă Braşov oastea lui Moise Szckely care
muri în luptă (iulie 1603).
l\loartea lui se datora printre altele' arclciaşi dorinţe' de a păstra Par/ium-ul
în cadrul Principatului. Împăratul AustriC'i a purtat tratative cu Szck<'ly prin
intermediul lui Paul Nyâri promiţîndu-i rerunoaşt„rea în funcţia pe care
şi-a cucerit-o prin for\a armelor dacă renunţă la părţile ungurenc şi se mulţu
meşte cu Transilvania propriu-zisă ceea CC' acesta a rduzat. 60
In septembrie 1603, Basta care a r<'intrat în Transilvania a convocat
adunarea generală a stărilor Principatului la Deva (sC'ptcmhrie 1603) 81 unde
luă măsuri severe dC' pedepsire a tuturor nobililor care au aderat la mişcarea
lui Moise Szekely. In octombrie 1603, Gheorghe Hoffmann a conscris din
porunca lui Basta toate satele aparţinătoare simpatizanţilor fostului domn. 8 ~
In Bihor se parc că prilejul a fost folosit şi pentru răfuiala cu unii nobili care
au întreţinut legături, într-o formă sau alta cu '.\lihai \'itc-azul (Ştc-fan Toldi,
Bartolomeu Somogyi, Ştefan Stepan). Actul redactat cuprindt• peste 140
sate care în marea lor majoritate sînt situate la sud de Crişul Hepede, pe Cri-
şul Negru, pe văile sale afluente sau pc cimpia dintre Oradea şi Salonta (intre
Crişul Repede şi Culişer) cunoscută sub numele de Dosul Pădurii (Erdl5hâts{1g).
Comparînd lista satelor din urbariul domeniului Beiuşului pe la 1600
cu cea întocmită de către Gheorghe Hoffmann trC'i ani mai tirziu SC' constat:,
că din totalul de 64 sate mai fac parte din domC'niu doar 21, restul fiind donate
de către Sigismund Bathori unor nobili. Acelaşi lucru se constată şi în cazul
domeniului cetăţii Oradiei unde, pe la 1600 erau conscrise, aşa cum am v:,zut,
47 de sate. In 1603 numărul lor a scăzut la 34 din cauza do1wţiilor dC'şi ce-
tatea era efectiv sub suzeranitate austriacă. Aceste danii trebuif' s:1 se fi
făcut în timpul celei de :.t treia domnii a nestatornicului principe (februarie
1601 - iulie 1602).
Exproprierea cc urma a se face nu viza numai privarf'a aderenţilor lui
]\foise Szt~kely de bunuri ci, credem, şi rdacl'J"ea domeniilor Ueiuşului şi Ora-
diC'i (a cetr1ţii), ciuntilc de daniile fostului principe al Transil\'aniei, Sigismund
Bathori. Numai aşa se C'Xplică fapt ul cf, apar şi sall' care de fapt nu au apar-
ţinut domC'niilor amintitr.
11
J bidcr11, p. 825.
•• K li v nr i, I.., Op. C'i/., I\', p. 1-t:l, 1-16.
11
MClff, \', p. 234-235.
" I bidon, p. 237 - 2-10.
În actul redactat satele sînt împărţite în trei categorii, după cum ur-
mează:
a) Localităţi cc aparţin aderenţilor lui ::\Ioise Szekely şi se află în „păr
ţile ungurene, în jurul Oradiei" stăpînite astfel:
Bartolomeu Somogi. Sînlazăr? (Lazar), Ghighişeni (Gygisen), BC'iuşclc
(Kis-Belenyes), Păntăşeşti (Banthesfes), Posga 63 , Băleni (IJalilen) ,,o jumătate
din posesiunPa Leş'" (IJimidietas possessionis Lees), Tărcaia (Tarkany).
Georye IJarbely. J1ez6-Panaz 64 , Tărian(Tarjan).
__,,. Ştefan To/di, Ştefan Kis Chaky şi Raphael Zorhy. 1Vagy 1'\laria, Es::lar 6 \
Porlio Pankola 66 , Sînicolaul Român (Zen/ Miklos), Salonta (Zalonta), Jl,:agy
Haurik, Keszi 67 , 1\'agywasari 6 8, Chcresig (Kereztzeg), Fancsika 6 9 Chişiricl (J{is
Eoreyd), ,,ocolul Ghioracului" (Eordeghiarak Kerluet), Arpăşrl (Arpad), Sar-
ges, Batăr (Fekele Bathor), Girişul Nrgru (Gieris), Hodiş (Hodos), Gurbediu?
(Gorbea), Xagyfalu 70 , Pezere, Zakaly 73 , Toboliu (Hobolj), JJiski'2, T/10/d, Oro:i 73 ,
Karoly, Curtuiuşrni (Korluelies), Viznek 74 , Cauaceu (Koua:i), Fazekas, Vărşacl
(Varsan), Touisegjhaz, Palota (Pa/oia), Mindzenlh' 5 , Girişul Negru (Giores),
Cziesko, Subpiatră (Koe Allya), Ginta (Gyanla), O!osig (Olass).
Sicolae Vaida. Sălişte de Vaşcău (Zeleslie), Criştior (Kricher), Leheceni
(Lehessen), Călugări '(I{aluger).
--"- Stefan Vamos. Fiziş (Fi bzeg)
Pa ul Si rokjj. Kiskoll.
,,Odinioară a lui George Sandor". Ferice (Fericii}.
Dumitru Nagy. Pietroasa ( Pelrocz}.
Francisc Budai. Gurani (Guran).
Martin Luka. Cociuba Mică (Koczioba)
,,Ioan Kozak şi un alt Ioan Sz6/6si". Szol.
Francisc Pri bek. Cărpinet (Karpeneth).
Paul Siroky. Măgura (Magura).
,\Jihai Bikaczy. Kerbunar alias Zentfalwa 76 •
Laurenţiu Nagy. Poşoloaca (Posalaka).
b) Bunuri aparţinătoare Beiuşului donate diferiţilor nobili de către

Sigismund Bathori.
Aşez_a~e contopită ln satul Ceişoara; pentru localităţile dispărute care apar ln text
03
subliniate, vezi şi C. Suciu, Dicţionarul istoric al loca/ilă(ilor din Transilvania, voi. II,.
Buc., 1967.
•• Localitate dispărută, Intre Mădăras şi :\Iărţihaz.
•• Ambele ln R. P. Ungară.
•• Aşezare dispărută, la nord de Gepiu.
"' Sat dipărut, la sud de Salonta.
•• Aşezare dispărută, Intre Salonta şi Ciumeghiu.
•• În H. P. Ungar:'\.
70
Localitate dispărută, la vest de Slnicolau.
71
Ambele ln H. P. Ungară.
" În H. P. L'ngară.
73
Localitate dispărută, la nord de Gepiu.
" Aşezare contopită ln satul Chereluş.
• Sat dispărut, Intre Palota şi Girişu de Criş.
1
71
Aşezare dispărut.'\, Intre Burda şi Budureasu.
s•
116 Lit·iu Borcea 14
.\lihail \'cn. Fini~ (.l/sri Fl'nes), Fini~ (Fcls6 Fe111's), S[di~ll· dl' B1·i11~
(Relest:e), Budureasa (lll'idura:).
/Jalla:ar Eordegh. Mierag (.\lyrragh), Hinchiriş (/Jenkeres), Tărciii\a
(Tarkanir:a).
Stefan Stepan. ~oimuş (Felsolmos), Burda (Rurda).
George Pa/atic:. '.\lizieş (Also me:6s), '.\lizieş (Fels6 me:6s), Pănlă~eşli
(Pathosfalva) .
.\lattia .\1esghedi. 'frlrac (Telek).
Ştefan Erdely. Lunca (Lanka)
Ioan Nameny. Şuştiu (Nag susd)
Petru Ghimeş „care a murit de sabie". Petrileni (\"een), Burdeşti (Rur-
destas), Hotăn•I (llathar)
Francisc Buday. Gurani (Gurareth).
Ioan Varalliay. :\lăgura ('.\fagura)77, Vlieacul de Beiuş (Vy/ak).
Cristofor Fwlpeossy. Zenfalwa 78 •
Nicolae Vaida. Leheceni (Leheczen), Criştior (Kisgier), Călugări (Kalu-
gier), Sohodol (Zehedell), Sălişte de Vaşcău (Zeleste). 78
Francisc Thuri. Hîrceşti (Herczesd).
Daniel Nagy. Poienii de Sus (Felsoepeen).
Wolfgang Kamuthy. Saca (Zaka), Ştei (Schey).
Ioan Kws. Seghişte (Nagj Segesd).
Valentin Vaday. Li getfeo.
George Sandor. Ferice (Fericzie).
Sava(?) Keoreosy. Leleşti (La/ed)
Stefan V amos. Fiziş (Fwzegy)
Stefan Korody. Vaşcău (Felseokeh), Giuleşti (Giwlesd).
Paul Sirok. Chişcău (Alsokeh).
Ioan Kapronczay. Recziwlie.
Itan Totgery. Pietroasa (Petroza)
A braham Nagy. Stînceşti (Bekefalwa)
Valentin Babolczy. Valea de Jos (Also-Feketepatak), Gjomfalva 80 •
Ludovic Komaromy şi Stefan Korody. Brădet (Bradetth).
Blasius Nagy. Rosstoka 81 •
Francisc Zabolchy. Săud(?) (Geod).
Toma Nagy. Poienii de Jos (Alsopoen).
Martin Luka. Cociuba Mică (Koczioba).
Ioan Varadi. Mocziola 82 •
Ludovic Komaromy. Talpe (Thalp) .
Nicolae Vaida şi Ioan Aponiay. Cresuia (l{resswlie).
" Sal stăplnlt lmprcună cu Paul Siroky (vezi mai sus).

Sau_ Krrbunar, aşezare astăzi dispărută, stăplnită lmpreună ru :\lihni Bikaczy (vezi
71
mai sus).
78
Nicalae Vaida fiind simpatizant al mişcării lui :'oloise Szekelv, satele sale apar şi acolo
mai puţin Sohodol. ·
•• Aş1•zare dispărută, ln~lobată ln satul Bunteşti.
11
Sul dispărut. contopit cu Pietroasa.
Aşezare dispărută, Intre Albeşti şi Sdllşte de Beiuş.
11
.Hallia Vaida. 7,[aursd 83 •

Ioan Prybek. Say'kosar 8 J.
Francisc Daly. Coieşti (Keolesd)
Francisc Pribek. G1rpinet (Karpinellh).
Jlihai S:ilâgy. Foyaras
c) Bunuri aparţinătoare crtăţii Oradea donate la diferiţi nobili de c{dre
Sigismund Bathori după asediul acestei cetăţi (1598) 85 •
1\1ihail C:iokassy. Cărăsău (Alsokarazo), Cărăsău (Fels6kara:6), Tlwpa-
falwa, Ciunteşti (Czioulahaza), Pocluşa (Poklossa), lJrsad (\'ec:âd) CălacC'a
(Kaloczia), Ccuriş U\lagiar Eokr6s).
Ioan K âlya. Olcca (Olczia), Zygelhi 86 •
Baltlw:ar Erdogh. Belfir (Belfener), Tinca (Tenke).
George Modano. Ucuriş (Olah Eokros).
George \"anchya. Şiat (Siatth), Syppollh 87 •
Petru Viragii. Forău (Forrofalwa), Urviş (Koezep-Eormenies).
Stefan Thomeswary. Şoimi (Soljond).
Slefan Zekely şi Benedict Nagy. Dalom 88 •
Cel mai mare stăpîn de pămînt era pe la 1604, în comitalul Bihor, ŞlC'
fan Bocskai care avea 166 de sate în întregime şi 30 împreună cu Gheorghe
Kiraly, fostul căpitan al cetăţii Oradea. Bocskai stăpînea 21 de aşezări ct•
aparţinuseră în 1600 domeniului Oradiei: Episcopia, Biharea, Cetariu, Uileac,
Oşorhei, Seleuş, Haieu, Vadassa, Betfia, Sîntelec, Nojorid, Me:obessenlo, Forău,
Urviş, Machia, Thamasy, Şoimi, Cărăndeni, Cărănzel, Gepiş, lharpataka. Un
număr de 11 aşezări erau stăpînite împreună cu Gheorghe Kiraly: Husasău de
Tinca, Tinca, Belfir, Suplac, Ginta, Talamerfalva, Fonău, Sorbanfalva, Zigeti,
Şiat, Sipolt. 89
Un număr de 47 de sate a obţinut Stefan Bocskai şi din domeniul Beiuş:
Beiuş, Stînceşti, Also-Fekelepalak, Chişcău, Măgura, Pietroasa, Gemfalva
(sau Gjomfalva), Cociuba Mică, Poienii de Jos, Brădet, Raztoka, Leleşti,
Bunteşti, Săud, Mizieşul de Sus. Mizieşul de Jos, Sălişte de Beiuş, Budureasa,
Burda, Sunfalva, Teleac, Saca, Beiuşele, Zlauec:li, Petrileni, Burdeşti, Soho-
dol, Sălişte de Vaşcău, Ştei, Hotărel, Coieşti, Cărpinet, Şoimuş, Tărcaia,
Cîmpani, Poiana, Sighiştel, Boi, Briheni, Vărzarii de Sus, Vărzarii de Jos,
Cîmp, Craiova, Folteşti, Leheceni, Criştior, Călugări. 00 Dintre acestea un
11
Localitate dispărută, Intre Pociovelişte şi Nimăeşti.
14
Aşezare dispărută, la vest de Talpe.
•• Între satele care aparţineau domeniului Beiuş slnt trecute aici următoarele aşezar1
care nu apar ln urbariul din 1600: Finiş, l\lierag, Hinchiriş, Tărcăiţa, Zenfalwa, Leheceni,
Criştior, Călugari, Ligetfeo, Finiş, Vaşcău, Giuleşti, Recziwlie, Fogaras.
Aşezare dispărută, pe malul drept al Rătilşelului, Intre Belfir şi Girişu Nel!'ru.
0
07
Probabil ,5ioot, aşezare dispărută, situată la nord-vestul satului Rogoz de Heliu (jude-
ţul Arad).
•• Localitate dispărută, la vest de Girişu Negru. Putem constata că Intre aşezările apar-
ţinlnd. domeniului cetăţii Oradea slnt trecute şi unele care, la 1600, nu aparţineau
acestuia: C:'irăsllu, Thopafalwa, Ciunteşti, Pocluşn şi Ursad.
0
Aici slnt trecute şi Cărăs:'iul de Sus şi de Jos, care nu apar ln urbariul din 1600. --
Lukinich, I. Erdcly teriileli vallozasai a lorok hodllas korciban (Schimhilrile teritoriale
ale Transilvaniei ln timpul supunerilor turceşti), Bdp„ 1918, p. 344.
•• Ibidem.
118 Liviu Borcea 16
n 11m{1r de 35 sînt obţinute indirect, de la unii nobili care sint trecuţi pe lis-
tele lui Gheorghe Hoffmann la 1603 crra cc poate fi un indiciu că aceste
conscricri nu au avut un caracter formal. Nu avem informaţii în legătură
cu soarta posesiunilor lui Ştefan Toldi care a murit în bătălia de lingă Braşov 81
şi care au fost trecute pe listele amintite.
Grupul de rebeli nemulţumit de guvernarea austriacă din Ardeal şi era
condus de Gabriel Bethlcn îşi îndreptase atenţia iniţial asupra lui Paul :t\yări,
fostul căpitan al cetăţii Oradea căruia îi propuse să primească titlul de prin-
cipe. Acesta rcfuzînd se adresară atunci fostului consilier al lui Rudolf în
problemele Transilvaniei, Ştefan Bocskai, cel mai puternic nobil din Bihor,
care în 1599 voise să ocupe scaunul Transilvaniri. Pc atunci ci pornise cu
haiducii săi din Partium dar la Cluj află de victoria lui J\lihai Viteazul la
Şelimbăr şi se întoarse. 92
În septembrie 1604, grupul de rebeli fu înfrint de imperiali la Lipova
iar corespondenţa dintre Bethlcn şi Bocskai a căzut în mina austriecilor.
Generalul Iacob Barbiani, conte de Belgioioso, marc căpitan al Cngarici su-
perioare, îl chemă în tab{1ra sa de la Rakamaz, pe malul Tisei. Bocskai dîndu-şi
seama că legăturile sale au fost descoprritc îşi pregăti Sîniobul, Cherechiul şi
Zsăka pentru asediu iar el se retrase în munţii Plopişului, într-o cetate mai
sigură: Şinteu, în marginea satului Peştiş.
Belgioioso trecu Tisa şi, atingînd Nyiregyhaza şi Nagykall6, wni spre
Oradea ridicîndu-şi tabără la Sălard. Ciprian Concini, căpitanul Oradiei,
cucerise între timp Sîniobul. 93
•- Masele populare, în special haiducii, au început acum să se puna m
mişcare. Nici Belgioioso nu avu curajul să atace pînă cînd nu şi-a chemat
suficiente forţe. Dindu-şi seama că numai atrăgîndi de parte-a sa pe haiduci va
putea obţine succese, se adresă şi lor promiţindu-lc ca pradă Oradea, Debreţin şi
cetatea Chercchiu, dar fără rezultat. Haiducii erau nemulţumiţi şi se agitau
mulţi zicind că: ,, ... nu e cetate turcească nici Siniobul şi nici Cherechiul
că vor să le cucerească şi să Ie ocupe oştile austriecc".' 4 In noapte-a de 15 spre
16 octombrie 1604 oştile colonelului Pezzcn porniră spre Diosig dar furii ata-
cate de haiduci şi nimicite pe cimpul de la nord-vest de Ciocaia. 95 Trupele
austriece se retraseră din Bihor primind o ultimă lovitură la Rakamaz (25
octombrie 1604 ).
La 21 febroarie 1605, Ştefan Bocskai fu ales principe al Transih·aniei.
Cetatea Oradea în care se afla garnizoană austrică refuză supunerea faţă de
noul principe ceea ce 1-a determinat pc acesta să iniţieze un asediu, mai mult
pentru intimidare, căci neavînd forţe suficiente nu putu s[1 treacă la acţiuni
•• Kara c so n y i, J., A Toldyuk nagyfalusi kast~/ya (Castelul din Nagyfalu al familiei

Toldy), ln "lli/iarvarad", I, 1 !H 3, p. 35: Petrichevich - Horvath, E., .-l Nagys:alontai
cs fckclebalori Tholdy-csaldd eredele (Originea familiei Tholdy de Salonta şi Batdr),
ln "Turul" nr. 3-4, 1937, p. 79.
112
J( 6 v Ari, L., Op. cit., p. 101.
•• Bor o vs z k y, lli/rarmcgye es l\"11gyvarad (Comitetul Bihor şi Oradea), Bdp., 1902,
p. 50-1; Pentru lncepulul mişcării lui Bocskai \'ezl un interesant raport al generalului
Belgioioso sub titlul Uelatio comilis Barbiani de rebel/ione Boc/rkaiana, J 6 O5 publicat de
Benda K. şi Kencz Gy. ln Anuarul Muzeului Deri din Debreţin, ln 1971.
"' Cronica lui !\latei Laczko de Seps, ln Erdtlyi 1'ort. Adatok, lll, p. 51
•• B or o vs z k y, Op. cil., p. 505.
militare hotărite pntru a o redobîndi, Spera mai mult s-o obţină prin aban-
donarea ei de către imperiali. Întregul Bihor era în fierbere, haiducii îşi mani-
festau ostilitatea deschis, căutînd cu orice prilej ciocnirile, prinzînd curierii
austrieci sau oprind căruţele care aduceau alimente celor din cetate. Marele
căpitan cil cetăţii, Ciprian Concini, avea o misiune dificilă, numai cu greu
putînd să ţină legătura cu exteriorul. Principele Bocskai ştia că: ,,(oamenii lui)
Pezzen mănincă carne de şoareci la Oradea". 96 Intenţia lui era de a rezolva
pe cale diplomatică un schimb: principele oferea lui Rudolf al Ii-lea ceta-
tea Ujvăr, dorea insă Oradea. 9 i
Dacă ar fi fost după dorinţa garnizoanei germane din cetatea de pe malul
Crişului Repede, în special a lui Concini, cetatea ar fi fost mai degrabă pre-
dată turcilor decît principelui. 9 ~ La această stare de spirit a contribuit şi
incidentul din 10 iunie 1605. La începutul lunii respective „nemţii din Oradea
au tăiat mai mulţi haiduci". Aceştia sfătuindu-se cu turcii din Ineu şi Gyula
cum să se răzbune, au întins o cursă garnizoanei orădene atrăgînd-o din ce-
tate (circa 400 de oameni), în frunte cu marele căpitan. Ciocnirea a avut
loc „în păduricea de la Zalka, unde se află un izvor." 99 Cu această ocazie
„pieriră 174 dintre ei, unii zic că 200 ... Ungurenii n-au prea prins vii dintre
ei ci îi tot tăiau. Turcii i-au sfătuit să nu-i taie, c5. n-au nici un folos din asta,
mai hine să-i ia robi. Turcii duseră 75 dintre ei la Gyula ... " 100
Haiducii nu reprezentau o forţă armată disciplinată şi cum ei formau
majoritalea oştirii lui Bocskai, în timpul tratativelor cu imperialii, în octom-
brie 1606, au sosit numeroase plîngeri la Kosice, reşedinţa temporară a prin-
cipelui, cu privire la abuzurile trupelor sale incartiruite în comitatele Bereg,
Sătmar şi Bihor. 101
Plîngerile se refereau mai ales la pagubele făcute de oşteni în timpul
culesului viilor în Bihor fapt care făcea ca sătenii să nu-şi poată culege viile
de teama lor. 102 Principele dispuse lui Ludovic Rak6czi scoaterea provizorie
a trupelor din ".Omitatul Bihor: ,,Oastea lui Ştefan Toruk să o duci în Dosul
Pădurii (Erdohătsag), la Sarkad, ca să păzească [ţinutul] de tătari căci dacă
ii laşi acolo nu mai rămîne Pici un strop de vin şi asta e mai rău pentru si-
tuaţia Orad1ei datorită negocierilor [pentru obţinerea] ei, decît i-ar folosi
menţinerea lor acolo." 103
•• S zi I ă. g y i, S., Bocskai es I/leshazy levelezesc, (Corespondenţa dintre Bocskai şi Illcshazy)

ln Tort. Tar., 1878, p. 52.
"' Idem, I bidcm, p. 53: " ... e mai folositor să ne-o dea acum pe schimb declt mai tlrziu
pc nimic.~
08
I bidel'h, p. 69. Bocskai ştia acest lucru căci ii scrie în februarie 1606 lui Illcshazy că
.Oradea, majestatea sa [Rudolf], a promis-o turcului" - Ibidem, p. î2.
•• S zi I a g y i, S., Gyulaffi Lesltir torteneli maradvanyai, p. 231. Este vorba, fără lndoială
ele pădurile de la Salca unde se află şi astăzi un izvor numit tradiţia locală ,,(întina
lui Bone~ ( Bone kul).
•
00
Ibidem.
0
• • Iclem, Bocslwi t!s 1/leshuzy /cvc/czese, p. 601
••• Ibidem. Vezi şi scrisoarea din 21 octombrie 1606 a lui Boeskai către Ludovic Rakoczi
ln care se precizează: "Oştile să nu ajungă la Beiuş căci Oradea nu mai are alte bunuri,
ştie milostivirea ta, totul este pustiu; clad şi [ţinutul) acela se pustiicşle, nimic nu
va mai r{1m lne cetăţii Oradea ... " (J bidem, p. 603).
11
Ibidem, p. 602. Bocskai aprecia mult vinurile din Bihor. Considerlndu-le pc cele din
Ungaria superioară acre, ci a solicitat săi se clucă vinuri din părţile Oradiei. - I bidem.603.
120 Litiiu Borcea 18
Pc la începutul lui noiembrie tratativele cu imrerialii privind evacuarea

Oradiei se încheiaseră. Ea trebuia să aibe loc în 22 ale aceleiaşi luni şi trebuia
s~ se desfăşoare dup[1 un plan bine stabilit. Principele numi pe Dionisie
Bânffi, Ioan Imreffi, Nicolae Sennyei şi Ludovic Râk6czi în calitate de înso-
ţitori ai austriecilor pîn[1 la Tisa pentru a evita ciocnirile cu haiducii. 104
Principele Ştefan Bocskai şi-a dat seama de necesitatea disciplinării
haiducilor, a aşt'zării lor în localităţi libere. \'oia prin aceasta şi să-i răsplă
tească pentru sen·iciile pe care i le-au adus în războiul antihahshurgic. La
10 noiembrie 160:>, un număr de 9 254 haiduci au fost înnobilaţi ~i înzestraţi
cu pămînt în satele lor lihere, 105 mwle foste ale episcopil·i catolice de Oradea.
Prin diploma emisă de Bocskai la 16 martie 1606, unui num:1r de 300 de hai-
duci români şi uneuri li se dă vatra pustie a satului Kwleser, la wst de Sa-
lonta cu drept de folosinţă veşnică. 106 Ei se mută ceva mai tîrziu la Salonta,
loc mai bine ocrotit de mlaştini şi de ape, pun înd aici haz(•!(, unui t îrg hai-
ducesc.107 Alte 20 de localităţi au fost înzestrate cu lihert:1\i haiduceşti: Kojo-
rid, Sînmartin, Tămăşeu, Chcresig, Regen, pc teritoriul tării noastre precum
şi Harsâny, Komâdi, Vekerd, Sass, Fclegyhâza, Bagamer, :'.\likepcrcs. Bagos,
Konyâr, IJerecske, Herpâly, Bercttyoujfalu, Kaha, Sărând, Tl-pe, pe teri-
toriul R. P. U ngare. 108
Sfîrşitul luptei antihabsburgicc încheie astfel o perioadă deosebit de
agitată pentru părţile de vest ale Transilvaniei ca şi pentru întregul princi-
pat. Domnia scurtă a lui Ştefan Bocskai a adus un început de prosperitate,
atît de necesară ţării. Semnarea în 1605 a tratatului de la Tîrgovişte cu Ţara
Românească pc baze de egalitate este o dovadă că principele a înţeles impor-
tanţa legăturilor de prietenie cu celelalte două ţări române. 10 ' Aceast:i peri-
oadă care se încheie prin revenirea Bihorului şi Oradiei între frontierele
Transilvaniei, după aproape opt ani de suzeranitate austriacă, rămine domi-
nată de cea mai complexă personalitate a epocii - Mihai Viteazul.
••• Ibidem, p. 619; vezi aceeaşi preocupare şi ln scrisorile din 8 şi 9 noiembrie 1606 (p.
620- 622).
1915
Bor o vs z k y, Op. cit., p. 506.
10
• În această diplomă slnt prevăzute drepturile dar şi obligaţiile haiducilor aşezaţi: ~ ... am
fost ruga\i de cei care sub căpitănia sus numitului Grigore Iole, trei sule la număr,
s-au vorbit şi lnţeles ca, lmpreună cu loale bunurile mişcătoare, s11 se poala stabili
ln llrgul Kiileser, pustiit şi părăsit de vechii ei locuitori, din comitalul Bihor, acolo
răminlnd, făclndu-şi aşezare permanentă, ln expediţiile noastre şi ale patriei, ln tre-
burile noastre militare, să se străduiască a ne fi cu slujbă credincioasă asemănător
secuilor noştri credincioşi şi liberi din Transilvania. Din acest moment toţi cei 300 de
oşteni ai noştri care au luptat sub căpitănia lui Grigore Iote slnt scoşi prin bunăvoinţa
şi puterea noastră princiar:'! din starea de ţărani şi nenobili ... stabilim [totodată) cu
hotărlre ca lnceplnd de acum numiţii noştri oşteni precum şi moştenitorii lor de ambele
sexe să fie socotiţi cu toţii nobili adevăraţi şi fără drept de tăgadă . . . Pentru a lt.>
dovedi mărinimia noastril le dăm lnlregul llrg numit Kiileser care lnainle a aparţinut
şi a fost stăplnit de cetatea Oradea, toate drepturile noastre princiare i le-am lăsat
cu porunca şi precizarea ca el, moştenitorii şi urmaşii lor, să fie obligaţi ca, după moddul
nobililor cu d•maţie, bine lnarmaţi, să participe la toate expediţiile noastre generale
sau parţiale." ( Rozvi\ny J., /\' agys:a/011/a mr:ii11ciros torltnrlt, p. 30 - 32).
107
Idem, I bidtm, p. 43-37.
101
B or o v s z k y, Op. c-it., p. 506.
Şl. Pascu, lsloria Transilvcmifi, Blaj, 19-11, p. 1211-129; Istoria Jfomci11iti, ,·ol.III
100
(lratal), p. 146.
19 Istoria politică a Bihorcilui în epoca lui Mihai Viteazul 121
CONTRIBUTIONS A L'HISTOIRE POLITIQUE DU BIHOR

PENDANT L'EPOQUE DE MIHAI VITEAZUL (1598-1606)
Hezumc
L'auteur considere la periode des annces t.'J98-160!l comme ctant l'rpoque dominee
par la presence spirituelle du grand prince en Bihor. La prcoccupation de :'.lihai Viteazul
de defendre la cite d'Oradea contre les Turcs de Saturgi :\lehmed-pacha (1598), comme son
effort de rapporter Partium entre les frontieres de la Transylvanie sont des cons!antes de
la politique de :\lihai cnvers le ouest de la Transylvanie. L'attachement des „haiduuks" de
celte partie de la Principaute e11vers le grand prince jusqu'aux derniers moments de sa
vie sont une preuve de la popularitc dont ses buts politiques ont joui.
L'independence et la reintegration du Bihor au milieu de la Principaute de la Tran-
sylvanie se realiseront a peine apres la mort de se prince tcmeraire. Les „haidouksu roumains
et hongrois qui ont lutte pres de Mihai, ils seront pres aussi de Stefan Bocskai pendant
sa revolte antihabsbugique (1604-1606).
TEZAURUL MONETAR DE LA DUŞEŞTI, SEC. XVII.
( Conlri bufii la studiul circulaţiei manelei de argint în Transilvania în a doua

jumătate a secolului X V li).
DE
E. CHIRILA, N. TAUTU
Tezaurul pe care-l discutăm în articolul de faţă a fost descoperit în ziua

de 10 septembrie 1970 de către locuitorul Florian Gliţă, cu ocazia aratului
în partea de hotar numită „Beleasca" a satului Duşeşti, jud. Bihor. Tezaurul
se compune din 54 piese de argint, depozitate probabil într-o pungă de piele
sau într-o bucată de pînză1, care s-a distrus în decursul timpului; de pe locul
descoperirii n-au apărut nici un fel de fragmente de vas sau de alt recipient.
Cele 54 de monete sînt emise în Polonia şi Ungaria; ele se păstrează în
colecţia Liceului Industrial Oradea. lată lista lor: 2
1
Tezaurele monetare depozitate in pungi de piele sau bucăţi de pinză nu sint cu totul
rare ln Transilvania: alături de tezaurul de la Pozmuş (E. C hi r i I ă - S t. D ă n i I ă,
Tezauru/ monetar de la Pozmuş, sec. XV I, ln TezMon, pp. 7-13 şi Cetatea Veche.
(E. C h ir i I ă - N. Ş t ci u, Tezaurul monetar de la Cc/alea Veche, sec. XV - XV I, in
TczMom, pp. 15-20) depozitate ln cite o bucată de plnză, se poate menţiona tezaurul
de la Iacobcni (E. C h i r i I ă - Z. 1\1 i I e a, Tezaurul de la I acobeni ,'sec. X V - X V//.
ln Apulum, V I, I 967, pp. 289- 307) depozitat lntr-o pungă de piele din care s-a păstrat
o bucată purtlnd urmele monetelor.
În lucrarea de faţă folosim următoarele abreviaţiuni:
H- C= Calaloque de la Col/eclion des Medail/es ci Monnaies polonaises du comic Emcric
llullen - Czapski, voi. 1-11, St. Petersbourg - Paris, 1871-1872; voi III, St. Peters-
bourg - Cracovia, 1880; voi. IV, Cracovia, 1891.
U= E. Unge r, Magyar f:rcmhatarozo. Ojkor, fasc. II, Budapesta, 1958.
Gumowski= M. G u m o w s k i, llandbuch dcr polnischcn Numismalik, Graz, 1960.
Schriittcr= Fr. S c h r ti t t e r, W iirlcrbuch der Miinzkunde, Berlin - Leipzig, 1930.
Tez Salu Marc= Tezaure monetare din judeţul Salu Mare, Oradea, 1968.
TezMon= Tezaure monetare din nordul Transilvaniei, Cluj, 1970
Tez Maramureş= E. C h ir i I ă - A. S o c o I an, Tezaure şi descoperiri monetare din
colec/ia Muzeului judeţean Maramureş, Baia Mare 1970.
Manzen Sighişoara=E. C hi r i I ă - N. G ude a - Gh. M o Id ova n, Miinzen aus
der Sammlung des Museums der Slad/ Sighişoara, Sibiu, 1972.
E. ChiriUi, N. Tăutu
•--~----- ------------------
L Polonia
Sigismund III (1587-1632)
I. Pirsă dl' şase grnşi, IG23. Cf. II -C:, I, l-1j8, dar p<· rl'wrs GHOS ..•
Ioan Cazimir (1649-1668)
2. Piesă de şase groşi, IG60. II -C, I\'. fl814.

:{. ld<'m, 16H2. I I -C, I, 2207.
4. ld<•m, 1662. ll -C, I, 2216.
,). Ort, l(i68. II -C, I, 2328.
II. Ungaria
Toate pil'selr ungurrşti poartf1 pr reYers sigll'll' K -B.
Leopold I (1657-1705)
6. Piesă de l;> creiţari, 1GG4. Cf. L -17..J.

7. Piesă de şase creiţari, 1668. Cf. l·, 4tl8.
8. Idem, 1673. Cf. l'. 498.
9. Piesă de 15 creiţari, 1674. Cf. l1, 47..J..
10-13. Idem, 1675. Cf. U, 474.
14 -15. Idem, 1676. Cf. C, 474.
16-21. Idem, 1677, Cf. ll, 474.
22 -27. Idem, 1678. Cf. C, 476.
28. Idem, 1679. Cf. U, 476.
29-33. Idem, 1680, Cf. U, 476.
34 -37. Idem, 1681. Cf. U, 476.
38 -42. Idem, 1682. Cf. U, 476.
43 -44. Idem, 1683. Cf. U, 476.
45-48. Idem, 1684. Cf. lJ, 476.
49. Idem, 1688, Cf. U, 478.
50. Idem, 1689. Cf. U, 478.
51. Idem, 1690. Cf. U, 478.
52. Idem, 1692, Cf. U, 480.
53-54. Idem, 1693. Cf. U, 480.
Tezaurul se compune deci din patru piese de şase groşi, două de şase
creiţari, 47 de piese de 15 crej\ari şi un ort.
Din cele ce urmează prezentăm concis rîte\'a date în legătură ru piesele
din tezaur.
3 T<'zaurul mo11etar de la Duşeşti 125
Piesa nr. 1 este emisă la Bydgoscz (Bromberg) unde, în această vreme,

se află monetăria cea mai activă din Polonia. 3
PiesPle nr. 2 -4 sint şi ele, ca şi piesa nr. 1, piese de şase groşi, a căr?r
batere este reluată după 1650, dar in proporţii masive abia după 16604 • In
1627 dieta poloneză oprise <'miterea de monele mai mici decit ducatul sau
taleru 15 •
Piesa nr. 5 este un ort, valorind 18 denari, aşa cum indică cifra 18 de
pe revers.
Piesele nr. 2 şi 5 poartă pe revers iniţialele TL -B iar piesele 3 -4 ini-
ţialele A -T, designind, respecliv, pe monetarii Titus Livius Boralini şi
Andreas Timpf 6 •
Pi<'sele ungureşti sint emise toate la Kremnica (Kremnitz-Bergstadt),
după cum indică siglele K -B, de pe revers. Cu excepţia pieselor nr. 7 -8,
de şase creiţari, celelalte piese sint de 15 creiţari, deci 1/6 taler, a căror t•mitere
este în legătură cu necesităţile de plată creiate de război'.
Cea mai veche monetă din tezaur este emisă în 1623, iar cea mai recentă
in 1693, ceea ce datează şi îngroparea tezaurului, care a avut loc în acest
din urmă an, din cauza stării de nesiguran~ă creiată de ocuparea Transilva-
niei de către austrieci.
Compoziţia tezaurului este caracteristică pentru tezaurele transilvane
de argint acumulate spre sfîrşitul celei de a doua jumătăţi a secolului XVIl 8 •
Într-adevăr există diferenţă in compoziţia tezaurelor transilvane acumulate
în a doua jumătate a secolului XVII, după cum ele au fost acumulate între
1650 -1675/1680 sau după această dată, diferenţe care sînt în legătură cu
situaţia politică a Transil\'aniei în a doua jumătate a secolului XVII.
Intervalul dintre 1650 -1700 se împarte de fapt în două perioade: A) Pe-
rioada în care Transilvania este principat independent; B) Perioada în care
3
G u m o w s k i, p. 48.
• Ibidem, pp. :=,7, 59-62.
' Ibidem, p. 44.
• Ibidem, pp. 57, 59,-62.
În legătură cu aceste piese \'ezi Schriitter, s. v. Fiinfzehnkreuzer, Fiinfbiihmer, Sechs-
lcltaler; asupra rolului lor vezi deasemeni E. C h ir i I ă - l\1. Z d r o b a, Tezaurul
1ŢlOnelur de lu Terebeşli, sec. X V I I, ln Tezaure Satu Mare, p. 111.
• ln legătură cu circulaţia monetară în Transilvania în a doua jumătate a secolului X\' I I
vezi E. C hi r i I ă - V.Lu că ce I, Două tezaure monetare din jude/ul Sălaj, sec. XV I I,
ln TczMon, ln pp. 73- 77; E. C h i r i I ă - A. S o c o I a n, Tezaurul monetar de lu
A.rduul, sec. XVII, ln Ttz JWwumurcş, pp. 44-59; T. Bade r, Tezaurul monetar de
lu Răleşli, sec. XVII, ln Tez Satu Mure, pp. 83-98; E. C hi r i I ă - D. I g na l,
Tezaurul feudal de lu Gurbu, Oradea, 1967; Gh. An g he I, Tezaurul monetar din secolul
ul XV I I-leu de lu Răscruci, ln Apulum, V I, 1967, pp. 393-417; E. C hi r i I ă - l\1.
Z dr oh a, Tezaurul monetar de lu Terebeşti, sec. XVII, ln Tez Sulu Mure, pp. 99-119;
E. C hi r i I ă - E. Dumitra ş cu, Tezaurul monetar de la Oradea, sec. XVII, ln
Apulum, X, 1972, pp. 755- 758; vezi de asemeni E. C hi r i I ă - I. C hifo r, Tezaurul
monetar de lu Aruncuta, sec. XVII-XVIII, ln TezMon, pp. 81-91; Fr. Pap -
I: W i n k I e r, Tezaurul monetar de lu Viile Satu Mare, ln Tez Satu Mare, pp. 121-130;
(,h. An g he I - A. Hop Ir te an, Un tezaur feudal din sec. XVII - XVIII de la
Ploscoş, ln Apulum, VIII, 1971, pp. 109-119; E. Chlrilă - I. Chifor, Tezaurul
monetar de lu IJiviciori, sec. X V li - X V 111, ln TezMon, pp. 97 -107; E. C h ir i I ă,
Conlribu/il lu studiul circula/iei monetei de argint ln Transilvania în a doua jumătate
u secolului XVII, ln Apulum, XI, 197:i.
126 E. Chirilă, N. Tăutu 4
Transilvania eslc ocupală de austrieci. Cea de a doua perioadă se încheie

prin consolidarea definilivă a cuceririlor austriccc din răsărit şi prin ancxarca
Transilvaniei la Austria, confirmată prin pacea de la Karlowitz în I GmL A-
ceastă diviziune în timp se reflectă, aşa cum s-a mai spus, şi în compozi-
ţia tezaurelor monetare.
Pînă pc la IG75 -1G80 stocul de bază în ce priveşte moncta măruntă şi
mijlocie de argint continuă să fie reprezentat prin tradiţionala moneUt polo-
neză carc, încă de pe la mijlocul sccolului XVI 0 , arc un rol csC'nţial în circu-
laţia monetară din principatul transilvan. Alături de accasta rămin in circu-
laţie emisiuni mai vechi transilvane, în special din prima jum:Hate a secolu-
lui XVII, mai ales groşi mari emişi de Bethlen, prccum şi piese ungureşti.
Imaginea circulaţiei monetare din primele decenii ale jumătăţii a doua a
secolului XVII este completată de prezcnţa pieselor de 1,5 groşi (Dreipol-
ker) poloneze, prusiene, de Riga, Elbing şi, rare ori, din Livonia. ln linii
mari, circulaţia monetară în aceste decenii prezintă caracteristici care ţin
de cele ale circulaţiei monetare din prima jumătate a secolului XVII1°.
O schimbare radicală în compoziţia numerarului de argint care circulă
în Transilvania se petrece în jurul şi după anii 1680, odată cu creşterea in-
fluenţei austriece în Transilvania şi după pătrunderea austriecilor în accst
principat 11 : alături de moneta austriacă propriu-zisă şi cea ungurească îşi
face apariţia în cantităţi masive moneta de argint din principatele germane şi,
în general, din vestul Europei, reprezentată mai ales prin piese de 1/3 taler,
2/3 talcr şi uneori, prin piese mai mici.
l\loneta austriacă propriu-zisă şi cca ungurească este reprczentată masiv
prin piesele de 15 creiţari, la care se adaugă, în cantităţi mai mici, picsele de
şase creiţari. După cum s-a mai spus, piesele de 15 creiţari au fost creiate din
necesităţi de război 12 • După 1685 asistăm la o adevărată invazie în Transil-
vania a acestor piese.
Alături de situaţia politică, la aspectul circulaţiei monetei de argint
în Transilvania în toată jumătatea a doua a secolului XVII contribuia şi
faptul că principii transilvani emit foarte puţină monctă mică şi mijlocie de
argint sau nu emit deloc. lată lista emisiunilor monetare din Transilvania
în a doua jumătate a secolului XVII 13 :
Gheorghe Râk6czi II (1648 -1660) emitc piese de un denar, 1 2 gulden.
un gulden, un taler şi doi taleri în monetăriile de la Baia :\lare, Alba Iulia
şi Cluj.
Francisc Rhedei (1657 -1658) nu emite monclă.
Acaţiu Barcsay (1658 -1660) emite piese de un gulden şi un taler la
Cluj, Sibiu, Braşov şi Sighişoara.
• ln legătură cu circulaţia monetei de argint ln Trnnsilvnnin ln secolul X\' I, vezi lJa

Miinzhort von Şcica l\licd, 16- 17. Jh, ln J\liln:rn Sighişoara, p. -tl sqq.
'
0
ln legătură cu circulaţia monelci de argint ln Transilvunin ln prima jumdlntc a seco-
lului XVII nzl Der Milnzhort von J\ldlincra11, 17. Jh, ln Miin:en Sighişoara, p. 63 sqq.
11
Cu deosebire concludente ln acest sens slnt tezaurele de la RAtcşti, Gurba, Hăscruci,
Terebeşli, Oradea. Vezi nota 8.
11
Vezi nota 7.
• • După O. I I l c s c u, Moneda fn Romdnia, Bucureşti, 1970, pp. 44 - -15.
5 Tezaurul monetar de la Duşeşti 127
Ioan Kcmeny (1661 -1662) emite piese de un gulden, un taler şi doi

taleri la Cluj şi Sighişoara.
:i\lihail Apaffy (1661 -1690) emite piese de şase şi 12 denari, un gulden,
un taler, 1,5 şi doi taleri la Sibiu, Braşov, Sighişoara, Făgăraş, Bistriţa, Aiud
şi Alba Iulia.
Emerik Toktily (1690 -1691) nu emite monetă de argint.
Leopold I emite piese de o poltură (1,5 creiţari), trei şi 15 creiţari la Cluj
şi Sibiu.
După cum indică datele de mai sus, emisiunile de monetă mică şi mijlo-
cie de argint în Transilvania sînt extrem de reduse, ceea ce explică de' ce ele
sînt atît de slab reprezentate în tezaurele monetare.
După pătrunderea trupelor austriece în Transilvania, circulaţia mone-
tară se resimte de starea de nesiguranţă generată de prezenţa unor trupe stră
ine pe teritoriul principatului, de rechiziţiile, jafurile şi excesivele sarcini
fiscale care se abat asupra locuitorilor. Numărul tezaurelor îngropate după
pătrunderea în Transilvania a acestor trupe, mai ales pînă pe la 1700, sînt
o dovadă elocventă în acest sens.
După 1685 sînt vizibile eforturile Austriei de a-şi impune propria mo-
netă în Transilvania şi de a elimina moneta neaustriacă din circulaţia monC'-
tară a principatului. Austria pregăteşte astfel terenul pentru integrarea
principatului transilvan în sistemul său economic şi monetar. Cu toate efor-
turile în acest sens, încercarea austriacă nu are rezultatul scontat. Analiza
trzaurelor transilvane acumulate la începutul secolului XVIIl1 4 confirmă
acest lucru. Problema luptei pentru eliminarea monetei neaustriece din Tran-
silvania şi a supravieţuirii acestei moncte în circulaţia monetară, în pofida
eforturilor austriece, pînf1 în primele decenii ale secolului XVIII, constituie
un capitol interesant din istoria economică şi monetară a Transilvaniei,
capitol care se cerc cercetat cu atenţie.
Cu aceasta ne încheiem consideraţiile asupra tezaurului monetar d<> la
Duşeşti, care confirmă odată mai mult faptele cunoscute în legătură cu cir-
culaţia monetară în Transilvania şi care ne-a oferit posibilitatea să prezentăm
concis o privire de ansamblu asupra circulaţiei monetei de argint în Transil-
vania în a doua jumătate a secolului XVII.
DER MUNZHORT VON DUŞEŞTI, 17. JH.
Bcitragc zum Studium des Umlaufs dcr Silbermiinze in Siebenbiirgen

in der zwciten Half te des 17. Jhs.
Zwammcn(as5ung
Bl·sprochen wird ein aus 54 Silbermtinzen bestehender H ort, der im Dorf Duşeşti,
Bez. Bihor cntdeckt wurde. Die Verfasser legen eine vollstăndige Mtinzliste vor (siehe
auch Anm. 2 mit d en Abki.irzugen). Die Mi.inzen waren in einem Lederbeutel oder einem
14
Vezi ln acest sens tezaurele de la Aruncuta, Ploscoş, Diviciori. Vezi nota 8.
12H E. Chirilă, N. Tăutu 6
Lcinwandsl iil'k l'i11gcgrnlH•n, dus sich in cll'r J-:rrl1• 7.l'rsi•lzl!' (ll!'i Anrn. I w1•rrl1·11 t1rl'i ,i .. -
hl'nbilrl,(ischl' l lorl1· angrdilrl. dil' in !'illl'lll lkull'l odcr l .cinwnndsti.lck Vt'rl,(rallC'n wan•n).
\Vus dii' l\liinzarlcn belrifft, hcstl'hl dl'r Horl nus vier polnischl'n Sechsgroschenstlll'kt•11.
eincm polarischcn Orl, zwei ScchskrcuZl'r - unei ·li FllnrZl'hnkrl'U7.l'rstiicken, J.(t'J1ri.iJ.(l i11
Krcmnilz. Dic \'!'rfossrr hcsprrchcn kurz clir hhlorisl'hen l 'rnslll11d1•, unll-r clc11t•11 dit·
cinul111•11 :\liinzcn crschicncn, clic l\liinzslăll1·11 und \lilnzzl'ieh1·11 (Sil,(1·11.
Dit• Zusammcnsctzung des Horlcs ist fiir dil' in cl1•11 Il'lzlcn zwei .Jahrzl'hnlcn d1·,
17 . .Jhs. J.(esarnrncltcn sicbenhilrgischcn I forte 1'11arukll'rislisch. ( I finsichllil'h clt-r in Si1·-
bcnbiirJ.(1'11 in cll'r zwcil1•11 IliiUle des I i . .Jhs. a111,(1·su1111111·lle11 Silh1·rrniinzhorll', si1·h1· .\11111.
8 mil <11·11 11!'111•sl1·11 sysll'matisch unll'rsuchl1•11 Funclen).
])ic \'l'rfnssl'r unll'rscl1!'icll'n im l\lilnzumlauf Si!'hcnhilr,:.:cns zw1·i Phasc•n. 1·nlsprcd1l'11d
den pcrioclcn, in dcnen Sicbenhiirgcn autonomrs Filrstcntum war, bzw. ,·on elen (hlerrl'i-
chcrn ht•sctzt unei hiernuf nnncklicrl wurcll'. !Jic crsll• Pcriodc -- l'lwu den .Jahren 16!'1(1 -
1680 cntsprcchend ~ bewahrl dic :\lcrkmalc dt's '.\liinzumlaufs aus dcr 1·rstcn lliilfll' cl1·,
17 . .Jhs. Der Grunclstock dcr l\ltinzcn bl'stchl aus polnischcn l'riiJ.(ugcn, zu ckncn sil'hcn-
bilrgischc Incite (iroschcn, cinige wenige Prăgungcn aus l 'ngnrn, sowic Dn•ipiilkc•r aus
Preussen, Elbing und Higa kommcn (bczilglich des Silbcrmi.lnzumlau(s in Sicbcnbi.lrgl'n
in der ersle Hălfte des 17 Jhs. siehe Anm. 10). 1'ach 1680 findel cine radikale Anderung
im Silbermi.lnzumlauf Siebenbilrgens slall: zugleich mil dem Anwachscn des iisterrei-
chischen Einflusscs in Sicbenbi.lrgen und hierauf mit dcr Bcsetzung des Fi.lrstcntums bcmcrkt
man eine wahre lnvasion dcr iisterrcichischen, der ungarischen, sowie dcr l\li.lnze aus den
deutschen Fi.lrstenti.lmern. Diese l\1i.lnze erscheint in Form von Fi.lnfzehnkreuzersti.lcken,
Sechstel-Drittel-und Zweidritteltalern, abcr auch in klaineren Werten (besonders uufs
schlussreich sind die in Anm. 11 zitierten Horte; siehe auch Anm. 8).
Die Art des l\1i.lnzumlaufs in Siebenbi.lrgen in der ganzen :weilen 1/ăl(le des 17 .Ths
wird auch dedurch bestimmt, dass dle siebcnbilrgischen Fi.lrsten ent wcder sehr weni!(
oder gar kelne Sllbermilnze pragen (siehe Anm. 13). Dieses Phănonem tritt schon im 16. Jh.
in Erscheinung (hlnsichtllch des Mi.lnzumlaufs in Siebenbi.lrgen Im 16. Jh. siehe Anm. 9).
Der Aspckt des 1\1 ilnzumleufs ln Siebenbilrgen nach 1680/1685 leldct glcichfalh
untcr dcr durch die Anwcsenheit frcmder Truppen euf dem Gebict des Fi.lrstcntums bcding-
ten Unsicherheit, den Hequisitionen und dcn schweren Fiskallasten, wclche den Be-
wohnern auferlegt warcn. Nach 1685 wird die Bemilhung derOsterreicher dcutlich, die nich
tl>sterrclchische l\lilnze aus dcm Fi.lrstentum auszuschalten und Siebenbilrgen in Osterrl'ich-
Wlrtscharts-und Mi.lnzsystem einzugliedern. Oiesc Bemi.lhungen hatten ober bis zu Enclc
des 17. Jhs. nicht den gewi.lnschten Erfolg (siehe die Zusammensctzung der in Anm. 1 ·1
zltlertcn Horte: siehe auch Anm. 8).
DI'.'l" INIŢIATIVA LUI ALEXANDRU STERCA ŞULUŢIU
PRIVIND LUPTA PENTRU DREPTUL LIMBII ROMANE
DE
ION BR/\TU
\ldropolitul unit ck la Blaj, Alrxandru Slerca ::,umţiu apare în

literatura istorică alături de Şaguna. mrtropolitul ortodox de la Sibiu,
in calitate de conducători politici şi spirituali ai naţiunii române din Tran-
silvania, in lupta ci pentru aulodetcrminarc în perioada cuprinsă intre anii
18;10 -1865, cînd după această dată iniţiativa o iau conducătorii burgheziei
române. Aflaţi mereu în rivalitate, rela~iilc dintre cei doi metropoliţi se agra-
vează cu prilejul deschiderii dietei de la Cluj din noiembrie 1865. Răspunsul
la intrcbarea pe care şi-o puneau românii cu privire la această dictă, convo-
cată pc baza unui cens ridicat, şi la a cărei ordine de zi figura doar un singur
punct. revizuirea articolului referitor la uniunea Transilvaniei cu Ungaria,
a determinat o serioasă diferenţiere între conducătorii românilor. in „acti-
vişti", care. pledau pentru participarea la acrastă dietă şi „pasivişti", care
cerea II boicotarea ei. Participarea sau neparticiparea românilor la dieta de
la Cluj implica şi recunoaşterea sau nerecunoaşterea noului regim care urmă
d11p:-1 indepărtarea lui Anlon von Schmerling, în iulie 1865. Saguna devine
suflet ul activiştilor, iar Şuluţiu, deşi a fost obligat să participe la dietă in
calitate de regalist, devine unul din protagoniştii principali ai pasivismului,
alături de dr. Ioan Raţiu şi George Bariţiu.
Prin „pasivism" ei nu înţelegeau o renun!are totală la luptă. Dimpotrivă,
indrmnul lor era pentru o acţiune politică viguroasă, independentă. Suluţiu
îl cheamă încă o dată pe Şaguna la o acţiune în comun, sugerindu-i ideea unui
congres naţional, iar dacă acesta n-ar fi posibil o conferinţă naţională, unde
sfi se poată întruni toate curentele pentru a se alcătui un plan comun de acţi
une. Ncputînd u-se realiza acest deziderat, Şuluţiu a ac!ionat din răsputeri
pentru strîngerca plenipotenţelor şi a sumelor de bani necesare lui Raţiu
în misiunea lui de la Viena din decembrie 1865 - ianuarie 1866, la car~ tre-
buia să participe şi Bariţiu, dar fiind împiedicat de boală acesta n-a putut
să meargă.
Ascensiunea lui Alexandru Sterca Şuluţiu începe de pe cind era capelan

şi apoi preot în Bistra (1814 -1836), unde a cunoscut viaţa ţăranilor din
g - Crtsta '75
130 Ion Bra.tu
Munţii ApusC'ni, cu greutăţile vieţii zilnice, generate de lipsa mijloacelor de

existenţ[l, şi agravate de stăpînii feudali, ,,domnii pămînteşti". Aci a avut
el ocazia să afle, de la oamenii bătrîni, multe fapte noi despre răscoala lui
Horea, căreia îi va închina o „cronică" în 1860. Pentru atitudinea lui înţele
gătoare fa\ă de popor, căruia îi lua apărarea în faţa forurilor locale, episcopul
Lemeny, provocat de guvern, i-a impus lui Şuţuliu „perpC'tuum siJC'ntium".
Cu ce pedeapsă s-o fi ales Şuluţiu, nu se ştie. Dar în 183G devine vicar foranru
al Silvaniei. Avind o funcţie mai înaltă, el îşi adapteaz:1 acum mijloacele dl'
luptă potrivit prerogativelor implicate de această funcţie: numirea invă\{1-
torilor şi a cantorilor, examinarea aptitudinilor celor care voiau să se fac:1
preoţi, instruirea „moraliştilor" şi trimiterea lor la Blaj spre ordinare, jude-
carea în întîia instanţă a neînţrlegerilor dintre preoţi şi popor în diferite
chestiuni care atingeau biserica şi şcoala 1 • Avînd o bogată experienţă în lupta
pentru emanciparea socială şi naţională, Şuluţiu şi-a dat seama că întîi de
toate este necesară luminarea prin şcoală a minţilor celor care îşi aşteptau
izbăvirea. Astfel, pe lingă şcolile existente aci, care nu numai erau foarte
puţine, dar stagnau şi într-o lîncneală condamnabilă, Şuluţiu pune bazele
la o mulţime de şcoli, asigurindu-le baza materială şi atrăgîndu-lc spre scopul
dorit de el. lntr-un circular către preoţii săi, datat în 9 ianuarie 1843, el Ic
cerea: ,,prin aceste vi se porunceşte ca strîns să privegheaţi, ca pruncii şi
fetiţele să umble la şcoală şi fieşte care diac - unde nu ar fi dascăl şi şcoală -
în casa sa încă să înveţe pruncii şi fetiţele, iar parohii în toată luna s:1-mi
scrie, care prunci şi care fetiţe umblă la şcoală şi care cu numele părinţi nu
vor să-şi deie pruncii la şcoală. Preoţii care nu vor face reprezentaţie încoace
în toată luna despre aceste, se vor globi cu 12 fi."
ln 1844 dădea directive pentru uniformizarea învăţămîntului în Sălaji
A mers însuşi într-un car după cărţi la Blaj, pe care le comandase lui Timotei
Cipariu, pe atunci directorul tipografiei de acolo. Procesul perfectării invă
ţămîntului în Sălaj se pute-a considera încheiat în 1850 cu prilejul ţinerii
unui sinod vicarial, în acel an, cînd în circularul pentru convocarea acestuia,
scria: .,Trezeşte-tr, vai române, din somnul şi din beţia minţii tale, şi să ştii
şi să pricepi odată că naţiunea română, fără limba maicii sale cea românească
va pieri; nu suferi pe notarii tăi să-ţi facă ţie cererea ta în limbă străină, care
nu o înţelegi şi care nu-i a ta, nu suferi să-ţi pună în gura ta altă limb:1, decit
care ţi-o dă ţie maica ta, şi acelor care ar îndrăzni a face aceasta, nu le da
pita ta, că aceia sînt neprietenii tăi, tocmai de ar fi şi din neamul nostru".z
Revoluţia de la 1818 îl găseşte pe Şuluţiu în funcţia de vicar. Cunoscind
bine pregătirile pe care conducătorii românilor le făceau la Blaj şi cunoscînd
bine opiniila lor, Şuluţiu este decis în sinea lui să nu urmeze calea colaborării
cu Viena, cum încerca să dea tonul Şaguna. Dimpotrivă, simpatizînd cu
declaraţiile liberale pe carC' conducătorii rC'voluţiei maghiare le afirmau,
Şuluţiu, considerînd că mergînd alături de aceştia se poate obţine autonomia
ţării, înclină spre o colaborare cu ei. In acest sens, el ii informează pe Nico-
1
I o an Arde Ie anu senior, Oamrni din Sd/uj, 1938, pag. 89.
• Idem, p. 93-95.
.1 Alexandru Sterca Şuluţiu 131
lae Vrsselenyi, comisar regal în Transilvania, d ar trebui atras de partea

lor Avram Iancu, ca unul care are autoritatea cea mai mare 3 •
A rămas îns[1 şi el conslernat ca şi ceilalţi conducfttori români în faţa
refuzului liderilor maghiari de a garanta aceleaşi drepturi politice şi româ-
nilor, drepluri pc care aceştia le cereau Austriri.
Consecvenl idealului sftu - autonomia tuturor romanilor din Imperiu -
Sulutiu cautft să profite' de eonstitupa din martie 18-rn, cPrînd prl'o\ilor din
Silva.nia să cercrleze dacă oanwnii din parohiile lor au prezenlal prti\ii aulo-
rilă\ilor în limba proprie şi mai alrs dacf1 au primit rf1spunsmi dt• la ele în
romanPşk 4 •
Dcwnind episcop (18~>1 -185:n şi apoi mdropolit (dl'şi a fost instalai
abia in toamna lui 18J;>) şi beneficiind de prerogaliHle cu care aceste funcţii
îl înzeslrau, şi profitind şi de faptul că ministrul culll'lor, Ll'o Thun, urmftrea
<·onsolidarea bisericii unite, Şulu\iu caută sf1 acluc:1 sen·icii şi mai mari naţi
unii romane dr la înălţimea acPslor clo11f1 func\ii. Îl g[1sim prezent, şi dL· mulle
ori inlrc cei dintii, la fircarr act important al na\iunii rorn,'rnine pînf1 1865.
Dar mai presus de toale el scrie Zl'Ce lucrări, ,,opuri", cum le numrşte PI.
dinlrc care cea mai importantă esle Revoluţia J/orii -~·i a popornlui român
din .'\funţii Apuseni ai Ardealului. Din însuşi titlul lucrf1rii se vede schimbarea
de optică în privin\a prezentării istoriei, pe care o introdusese IH1lccscu, în a
sa Istoria românilor sub Jlihai \'odă Vitea:ul.
Astfel în sprijinul luptei sale, Şuluţiu aduce mijloacele unui om de cul-
t ură, ale unui ginditor cumpănit, urmărind linia principală a celei mai grele
argumentări. CuvinU1rile sale rostite în dieta de la Sibiu sau în cea de la
Cluj, sau în şedinţele Astrei, ,,reprezentaţiunile" către curlca de la Viena, în
care se întrezăreşte uşor slilul lui, foarte multe din scrisorile sale, fac mereu
apel călduros la unirea sufletcascf1, dar şi în faptă, nu numai a românilor
ci şi a tuturor populaţiilor din Transilvania. Alle ori rf1bufneşte în accente
{I!· minie', mai ales cind unii din cona\ionalii sfii îi încurcă planul de acţiune,
<·um se n·de şi din scrisoarea pc care o publicăm m,1i jos.
Este vorba aci de o scrisoare adresată episcopului unit din Oradea,
Vasile Erdeli, în care făcîndu-i cunoscut cf1 nobilimea romană din Maramureş
~i cea din sudul comitatului Bihor făcuse înlîmpinarc la ministerul justiţiei,
cerind ca protocoalele cf1rţilor funduare sfi fie publicate în limba maghiară,
îl invită să facă împreună o pdiţie către împărat sau către acelaşi minister,
în care prin argumente puternice să se anuleze acliunea acestor nobili.
Acţiunea acestor nobili era cu atît mai inoportunf1 cu cît ca venea într-o
vreme cînd împărat ul învins în războiul din 1859, căuta soluţii în vederea
ieşirii din impas printr-un compromis între constituţionalism şi autonomie
localf1 faţă de popoarele din monarhie. l\lai precis, se făceau la Viena pregătiri
care aveau să se concretizeze în curînd prin Diploma din 20 octombrie 1860
:;;i Patenta din 26 februarie 1861. Informat de aceste pregătiri Şuluţiu se
" Victor ~I o to g na, Raportul lui Al. St. Sulu/iu despre adunarea din Cîmpul Liber-
tăţii de la 3/ 15 mai 18 4 8, căire l\'icolae Vesselenyi, Revista istorică an. IX, nr. 1 - 3, 1923,
p. 87-91.
• I o an Arde Ic anu senior, ln legătură cu revoluţia de la 1818 din 1-lrdenl, Transil-
vania LXVII, 1936, p. 558-559.
132 Ion Bratu 4
avînlă încă o dată în luptă, mobilizînd, prin intermediul clerului său. întreg
poporul în sprijinul acţiunii sale. AcPunea lui se poticneşte însă de ml'moriul
nesăbuit al nobilimii maramureşene şi bihorene. Iar dacă privim înapoi, în
istorie, greutăţile Ic creau acum tocmai aceia ai căror strămoşi, cu circa ];JO
de ani în urmă, sprijiniseră din toate puterile introducerea limbii român<' în
scris, contribund la apariţia Textelor rotacizante.
Poale ca urmare a ecoului stîrnit de dieta de la Sibiu, guvernul im-
perial publică, în sfîrşit, cărţile funduare în mai 1863 în 4 limbi: ungure-:,te,
nemţeşle, slavoneşte (pentru sîrbii din Imperiu) şi româneşte.
ANEXA I
Excelenta Voastră Prealuminată şi Preasfinţită Doamne Episcope!
Doamne şi Frate în Chrisfos Preavenerande!
Alunei cînd prea bunul şi înduratul nostru monarh voieşte naţionalitatea

şi limba română a o ridica la dignitatea şi egalitatea tuturor drepturilor şi
privilegiurilor a tuturor celorlalte naţionalităţi şi limbe din monarihia austriac:,.
Atunci cînd înaltul Regimen şi Ministeriul Justiţiei face cele mai drepte.
mai legale şi mai dorite legi şi dispuseţiuni, ca limba română întogma cu t oak
limbele a tuturor naţionalităţilor să se respecteze în procese şi în toată publica
administraţiune, şi la gătirea documentelor celor publice, ca şi protocoalel<'
catastrali (Grundbiicher, Telekk<'>nyvek), unde este numărul românilor in
preponderenţă şi anumit în comitalul l\Jarmarăş şi în partea de miaz:1zi a
comitatului Biharei etc .. în limba română să se gătească şi s:1 se deie.
Atunci cînd medularile Consiliului monarhiei (Reichs-Hath) rari sint
din sinul naţiunei noastre şi reprezentează în preaînaltul acela senat monarchic
pe întreaga naţiune română, din toate puterile sale se nevoiesc în faţa înt regei
monarchii - care este acolo reprezentată - ba în faţa a toată Europa în
contra tuturor relelor şi preapăgubicioaselor tendinţe a acelora, cari prin
exclusive privilegii a limbci naţiunei sale voiesc iarăşi a redica supremaţia
naţionalitatei sale cca dinaintea anului 1848 asupra naţi unei românt' - peni ru
ca i111wgabile lucru este, ca a cărei naţiuni va domni limba, aceea şi na\io-
nalitatea va avea supremaţia asupra altora colocuitoare naţiuni - a apăra
egalitatea drepturilor naţiunei şi Iimbei române!
Atunci cînd emancipaţiunea naţiunei şi a limbei române de sub nchiul
şi greul jug a servitutei şi a apăsătoarei supremaţii a colocuitoarelor naţiuni.
cu puternicul ajuloriu a iubitului şi dreptului nostru monarch şi regimen era
asecurată şi în proiect ca să se pună în viaţă şi lucrare, de atunci zic, dreptu-
rile acestea sfinte, clenodiale aceste preţioase a întregei naţiuni se năduşirii,
ba se vîndură - că nu e alta această faptă decit o prodiţiune şi vinzare a
naţiunei prin fraţii şi fiii noştri cei sufleteşti, românii din Marmaroş!
5 Alexandru Sterca Şuluţiu 133
Că nimic mai ruşinăloriu şi mai dureros putea să fie pentru întreaga

naţiune română, nimic pentru existenţa şi egalitatea drepturilor ei, mai peri-
culos, sau însuşi şi pentru !naltul Regimen şi Ministeriul Justiţiei înaintea
a toaU1 lumea civilizat{, - nu zic a colocuitoarelor naţiuni - mai compro-
mi\ălor, decît nesocotitul şi damnabilele acela fapt a românilor noştri din
\Iarmaroş, cari Ia 31 iulie a.c. indrăznirf1 a petiţiona de la l\linisteriul de Jus-
tiţie, ca în l\larmaroş şi pentrn români, Grundbuchul nu în limba română,
ci în cea maghiară să se gălească! "
Oh cit de dureros se adevereşte şi prin ruşinoasa şi oarba această fapta
despre naţiunea noastră zisa proorocului: ,,perirea ta dintru tine, oh Israile!"
Oh cîtă ruşine aduce această faptă de jos a maramurăşenilor noştri, fraţi
români de acum, glorioasri pomeniri a străluciţ.ilor lor străbuni, cari cu un
mare Bogdan şi cu puternice colonii române din Marmaroş au colonizat
\Ioldova şi au pus acolo un mare sadu, şi un fundament nesurupat la un
stat românesc puternic şi plin de viaţă.
Srnlaţi-vă glorioase umbre şi plingrţi - de se poate cu rîuri dr lacrime
spfda şi curăţi - şi voi cu noi pNfidia şi lovitura cca de moarte, care pe furiş
strănepoţii voştri şi fraţii noştri din l\larmaroş au făcut-o şi dat-o cmanci-
părri, ba vicţei şi existenţei politice a întrrgri naţiuni române din monarchia
austriacă; că naţiunea care nu are privilegiul egalitatei limbei sale în admi-
nistraţiunea publică politică a patriei sale, este ucisă politiceşte!!
Însă noi, cari poftim din inimă binele naţiunei şi dorim ca ea împreună
ru celelalte colocuitoare naţiuni dl' acelPaşi drepturi a egalitatei politicP - nu
mai de multe şi de mai mari, da nece de mai puţine şi de mai mici - să se
bucure în patria sa, cari şi preaînduratul şi preabunul nostru monarch, şi
preadreptrle dispoziPuni a Înaltului GubPrniu şi Ministeriul de Justiţie a
Ceo. H. şi apostoliceşlei sale majestăţi cu atita îndurare le-au dăruit şi naţi
unei române din monarchia austriacă, ne pukm răminea numai pe lingă
cxprcsiunPa nemărginitei noastre dureri şi ruşini da noi trebuie în contra
unui atare atPntat de nimicirr asupra egalitatei drepturilor şi privilrgiurilor
intrrgei noastre naţiuni de fra\ii noştri din Marmaroş făcut, toţi ca unul să
ne sculăm şi solrmnitcr - acolo unde se cade şi trrbuic - să protestăm şi si'i
cPrem grabnica vindecare şi îndreptare.
Noi credem ca privilegiurile, exemţiunile sau egalitatea drepturilor ci-
vile şi politice, cari se dăruiesc cu atîta îndurare de un aşa mărinimos, drept
şi temător de Dumnezeu monarh, precum este domnul şi domnitorul nostru
împărat Francisc Iosif I, decît a cui pictate şi iubire de dreptate mai mare
în zadar vei căuta la toţi domnitorii intre hotarele acele a lumei, cari le în-
c'.dzeşte soarele - sint adevărata proprietate şi preţioasele clenodii a întregci
ş1 nu numai a unei părţi a naţiunci române, cari după placul său nece de per-
soanele singuratice, nece de corporaţiunile întregi a ţinuturilor, nu Ic pot
fără voia şi ştirea întregei naţiuni - cui în corpore s-au dăruit - înstrăina,
Yinde, sau în faYoarca altor colocuitoare naţiuni a le dărui, şi a se lepăda de
dînsele.
De acC'ea, fiind prin fapta maramurăşienilor cauzată o nespusă scandală,
poligneală şi scurtare în egalitatea drepturilor întregei noastre naţiuni, noi
am fi de acea părere, ca noi episcopii cu clerurile şi cu alţi inteligenţi din
134 Joii Bratu 6
diocesele noastre, cît se va puLea mai în grabl1 s:1 gătim sau in corpore colec-
tin', sau fieşlecare episcop cu clerul şi inteligenţii poporului său dl·osl·bi, una
peti\iune către majestatea sa, sau cătră '.\lini!:>teriul de Justi\ie, in acest î11-
(eks.
Ca de oarece înaltele dispozi(iuni a l\linisll'riului de .Justi\il' din 21-a
iunie a.c. făcute, pentru ca protocoalele catastrali - (;riindhuchurile - în
teritoriile acele a regatului Ungariei, unde numărul unei naţionalităţi pre-
pondereaz:1 să se facă în limba naţionalitatei preponderatorie acolo cu nu-
mărul, consequenter in l\larmaroş şi in comitatul Biharei de miazăzi etc .. unde
elementul român preponderează, să se facl1 şi ducă .icele protocoale in limba
română, sinl întemeiate pe dreptate, şi egalitah'a politică şi civilă a drepl u-
rilor tuturor naţionalităţilor şi limbelor; ba acele preadrepte şi înţelepte legi
~i dispuseţiuni pentru limba şi naţionalitall•a română sint o aşa concretă
proprietate a tuturor românilor din monarhia austriacă de preaîndurat ul
nostru monarh ca neşll• preţioasl' clt>nodii dăruit:, nu singur românilor din
.'.\Iarmaroş, da întregului popor român clin toaH, monarhia austriacă. cit
de acela privilegiu şi dar a monarhului romanii din '.\larmaroş. sau ori de
unde, fără învoirea şi ştirea a toată naţiunea română clin monarhia austriac[,,
in favoarci altei naţionalităţi necc decit nu s-au putut lep~1da; aşa dar noi
acest act şi pas a românilor fraţilor noştri din ::\Iannaroş îl declarăm dl• nde-
giuit şi nul, şi protestînd solemniter în contra actului acestuia, ne rugăm
de majcsitatea sa şi de înaltul l\linisteriu de Justiţie, ca să nu-l primeasc:1,
ci să-l socotească de nul şi de nelegiuit, şi dispuseţiunile înaltului :\linisteriu
de .Justiţie în privinţa limbelor, în cari au de a se gl1ţi Griindbuchurile, şi în
l\larmaroş să se ducf1 şi peste voia românilor de acolo - cari nu au drept de
a contrazice drepturile comune a întregei naţiuni române din monarhia
austriacă - în limba română.
O asemenea şi în acestaşi înţeles, formulată requisiţiune - dup:1 a
noastră părere - ar fi bine a să tramite şi la madularile întărit ului fkichs-
Hath clin Viena, cari reprezentează acolo naţiunea noastră din l'ngaria şi din
Transilvania, ca în acest înţeles să lucreze şi să apl•rr şi ei în neichs-nath
interesele naţiunei şi a limbei române.
La toate aceste aşteptînd o cit mai grabnică şi frf1ţeasc[1 opiniune şi a
Excellenţei Voastre Heverendissime cu osrbita wneraţiune şi frăţescului
estimiu cult rămîn al Excellenţ.ri Voastre umilit srn· şi frate în Christos,
ALEXANDRU St. SULUCZ.

Arhiepiscopul şi
Metropolitul A. Iuliei
E.rcc/lenlei Sale Prealuminatului şi Preasînfilului Domn

Domnul Vasiliu L. Barone de Erdelyi din fndurarea lui Dumne:eu
Episcopul Oradei Mari grecoralholie ele., ele., ele.
ORADEA MARE
31 august 1862
7 Alexandru Sterca Şuluţiu 135
ANEXA IP
Edict
Publicaţiunra protocoalelor cărţilor funduare în Ungaria, cu priYire

la comitatul Marmaţiei.
Tribunalul comitatului marmaţian, în urmarra ordinaţiunri Cancela-
riei aulice rrgeşti din 12 februarie 1863, numărul 2200, în urma progresiw,
aşezări a cărţilor funduarr în Cngaria, publică următoarek:
Cap. I.
Spre scopul introducPrii noilor cărţi funduare, localizarea prin comunr

s-a efeptuit pe deplin şi in ;\Iarmaţia, şi protocoalrle împreună cu registrul
şi deliniamentele de parcrle din 15 mai 1863 începînd, vor sta în cancrlaria
carlri funduare în Sighetu) :\farmaţiei prntru privirea fiecărui.
Esecutarea trrhilor şi a pertraptărilor însrmnate în acest edict se Ya
începe asrmenl'a în 15 mai - 1863, şi spre aceasta e menit tribunalul comi-
talens din Sighrt pentru înlreg comitatul.
(Ne oprim ari cu publicarea acestui edict, considerind
cc'i doar alila interesează în lucrarea de {afli).
• Documentele de la anexele 1-11 se găsesc ln Arhivele Episcopiei Ortodoxe Române din

Oradea, acte nenumerotate.
INCUNABULELE BIBLIOTECII JUDEŢENE ORADEA
DE
Dr. ION LENGHEL
în Jl('rioada 3 mai 1% I - :30 septembrie 1~)6G la Biblioteca judeţeană

din Oradea s-a desfăşurai. cu ajutorul unui material al organului regional al
puterii de slal o susţinută acţiune de luare in evidPnţă şi de prelucrare con-
form normelor tehnice de bibliotecă a cca 100 OOO publicaţii fond tradiţional.
Eforturile depuse au fost incununate de satisfacţia de a fi redat in patri-
moniul stalului şi la dispoziţia cercetătorilor valori deosebite. Importanţa
colecţiilor îns[1 nu constă în preţ ul lor exprimat în lei, ci. dimpotrivă în va-
loarea lor intrinsecă de ordin ştiinţific şi literar, cc nu poate fi măsurată în
bani.
într-adevăr sînt c[trţi, reviste şi ziare deosebite datorită vechimii, conţi
nutului, ediţiilor prime cu dedicaţii originale, ex. libris-urilor, legăturii
artistice etc.
În privinţa vechimii comunicăm existenţa a patru incunabule, post
incunabule, zeci şi sute de cftr\i din secolele X VI -XV 11, mii şi zeci de mii
din secolele X\' I II, X IX şi X X.
Cartea Yeche românească este reprezentată prin exemplare deosebite.
Dintre acestea lucrarea „Poslanie" Viena, 1787 de orădeanul Nichita Horvat,
n-a fost văzută de autorii monumentalei opere, .,Bibliografia cărţii româneşti".
În consecinţă în tomul II (1716 -1808) la pozi\ja 512 va trebui corectată
desaierea bibliografică. (Cota II. 22786).
La sesiunea de comunicări şi referate a Asociaţiei bibliotecarilor din
Republica Socialistă România, din 10-12 mai 196G, secţia II-a: Bibliografie.
Documentare, Viorica Secărescu, în referatul „Cataloage de incunabule şi
cărţ.i rare", a arfttat că la Bihlioteca Centrală de Stal sînt în evidenţă 1 467
incunabule.
În aclualul „fond de aur" al Bibliotecii existft patru incunabule care
înscriu Oradea în rîndul celorlalte 9 oraşe din ţară care au asemenea rari-
tăţi: Alba Iulia, Sibiu, Cluj-Napoca, Bucureşti, Tg. Mureş, Aiud, Sighişoara,
Iaşi şi Galaţi (în ordinea numărului de exemplare).
Primul incunabul este alcătuit dintr-un volum cu 26 foi nepaginate şi
conţine două lucrări: ,,De{ensorium curalorum conlra eos qui privilegia/os se
dicunl" şi „Epistola dominii Pi, pape transmissa Ludovico Chrislianissimo franco-
rum regi ... ". (Cota 11. 3G4 l 2).
,
138 Dr. Jon Lenghel 2
În prim:1 este \"orba despre consistoriul papal ţinut la A\'ignon (8 no-

il'mbric 13:i7) in scopul de a lua măsuri pentru apărarea preoţilor impolri\'a
abuzurilor fraţilor din ordinul cerşetorilor.
Cca de a doua lucrare e scrisoarea Papei Pius al I 1-lea (cunoscut ca man•
om de litPre şi istoriograf sub numele de Eneas Syl\'ius Piccolomini) către•
Ludo\'ic al XI-iea al Franţei. Scrisoarea salută desfiin\drea Sancţiunii Prag-
matice (anul 1161). instituită de Ludo\'ic al IX-iea in anul 1270, prin carl'
se reglementau raporturile dintre stat şi biserică.
În epistolă regele, numit „Christianissimo", este asigurat de sprijinul
si\11 şi indemnat să pornească o "cruciadă împotriva turcilor spre a-i invinge
,,Pt tcrram sanctem recuperare". Scrisoarea esll' dată in Homa la 20 octom-
brie 1-161.
Cartea are pc pagina de tillu, imediat sub titlu, \'iniela tipografului,
în mărime de 8 xl 1,3 cm cu o deviză în franceza \'eche: .,l'.n dumm•zeu, un
rege, o lege, o credinţă". Acestea sînt datele care au putut fi descifrate. Se
puneau însă următoarele întrebări: 1) Dacă estl• sau nu incunabul? 2) Cum
se numeşte autorul? 3) Dar tipograful? 4) Anul şi locul imprimării.
La prima întrebare am anticipat un răspuns pozitiY. pornind de la urmă
toarele considerente: textul nu arc alineate; caracterele literelor. stilul şi
ortografia sînt proprii incunabulelor; paginile nu sîut numl•rotate; hirtia
provine din fabrici, din timpul incunabulelor. Toate acestea ne îndreptăţeau s[1
răspundem afirmatiY. Argumentele pro trebuiau însă confirmate.
La întrebările 2, 3 şi 4 n-am reuşit să răspundem cu toate că am E,cut
apel la serviciile specialiştilor în domeniul cărţii wchi de la Biblioteca Cen-
trală de Stat, Biblioteca Academici n. S. România şi Biblioteca Brukenthal
din Sibiu. În această situaţie, am luat hotărirea s[1 extindem inwstiga\iill'
la cîteYa biblioteci mari din străinătate. Am trimis fotocopii la: Deutsdw
Staatsbibliothek din Berlin, Inkunabelabteilung. Bibliothi>q Ul' Nationalt• din
Paris şi Biblioteca Nazionale Centrale din Firenzl'. Cele tn•i biblioteci naţio
nale au confirmat acelaşi răspuns: Defensorium curatorum Pste un incunabul,
tipărit în jurul anului 1490, şi se află descris în Catalogul incunabulelor dl·
la Briticsh l\1useum, voi. 8, p. 50. Autorul lucr[1rii este englezul Fitzralph
Ricardus de Radulphis, episcop de Armagh. Cartea a fost tipt,rită la Paris.
în atelierul lui Antoine Caillaut. Identificarea tipografului s-a f:1cut după
Yinielă. Caracterele tipografice folosite confirmf1 şi ele n•chinwa lucrt,rii,
deoarece sînl de lipul 11 : 82 G şi 16: 130 G.
Dr. Heinrich Roloff afirmi că ne aflăm in fa\a unei tip:"1rit11ri rarisimP.
deo:i rece Sl' c un 01ş le existen \ 1 nu n11 i a 1irm :-11 o .irl'lo r l'Xl' m plan•: 11 n l'Xl' mpla r
aflat la British !\luseum; 1111 al doill•a, la Bibliotht•quc :--;'ationalc de Paris.
Dep.irlemenl des imprim~s Heservc; al treilea exl'mplar a f:"1c11l parte din
faimo:1sa coh•c(ie C. Fairfax-l\luray şi a fost \' indut in Hlto la 1111 anticariat
din Londra; un al patrulea ewmplar, aflat la Biblioteca l ni\'crsită\ii din 1
C:11nbridg1•, a cărui idl•nlitatc încă nu este pe deplin clarificată; 1111 al cincilea

t•xemplar se află la Bibliolhequl' Sainle Ge1H~\'i1•\'l' . .\!te l'Xcmplare nu sint
t·unoscute în bibliotl•ci publice nici în Germania ~i nici în Italia.
3 Incunabulele Bibliotecii judeţene Oradea 1:39
E. Rrui menţionează că volumul complet trebuie să conţin[! 28 dr foi

nc-paginatc-, iar ultima foaiP, d 4, este goalfr.
Examinind exemplarul nostru, constatăm că: mărimc-a lui estP de 12 x
x20,5 cm; pe pagina de titln se află o viniPtă de 8 xl 1,3 cm conţine 28 tk foi
nepaginatP, dintre care d 1 PstP goală; hirtia arc filigrane car~ 1:Ppre~intă 11~1
crin şi o stPa cu şaptr colţuri, din care sr văd bine, pe unele pag1111, trei col(un,
iar pP altPle, chiar patru. Cartea este in stare bună şi prezinU1 următoarele
particularilf1ţi: JH' pagina de titlu, în colţul din stînga, jos, este scris de minii
HG 1; pe foaia a 1 recto lipseşte I iniţial de la In momi ne . . . ,probabil c[1
ar fi urmat să fie pictatf1; tot astfel, pe foaia d 1 wrso lipseşte C iniţ.ial dr la
Carissimc ... ; tot pc d 1 nrso, in stînga tillului, este adăugat tk mină Prag-
matice Sanctionis deslruclio.
În concluzie. pe haza crrcetărilor pfectuate, afirmăm că Defcnsorium
curalorum, exis!Pnt in Biblioteca judeţeanfr din OradPa, estr o tipf1ril11rf1
extrem ele rară, rxemplar unic in bibliotecile ştiinţifice şi publice din \ara
noastră.
AI doilea incunabul se inlilulează „01ronica que rompleclilur fascirnlos
lemporum" ,HP (i-1 foi nepaginate din care lipsesc prinwlr 25. Autorul cfir!ii
rsle Rolewick \Yarnerus şi Pste imprimată la VPneţia de GPory \Valch almani
în anul 1479. Aceastf1 operă a fost editatfr pînă în anul 1174 in citeva edj\ii
fiirf1 loc şi rnrii an. Între anii 1474 -1492 au apărul 22 de edi\ii cu dakle edi-
toriale. La muzeul „Brnkenthal" se află un exemplar rditat în ,111111 117'1.
Ediţia din can· facp partr Pxemplarul Bibliokcii municipiului Orndra_ SC' aflf1
înscrisă la poziţia 6924 în catalogul incunabulelor al lui Ludwig I lain. (Cola
IV. 2996).
Incunabulul a fost identificat la Biblioteca l\Iuzeului Brukenthal din
Sibiu.
În privinţa con\inutului lucrarea înmănunchează scurte cronici privind
('Y<·riimt>nlele mai importanll' în perioada anilor 34 -1474 e.n., şi în special
biografii!<' papilor dl' la primul pînă la Sixtus al IV-ka.
La fila 4\l, ele rxPmplu se vorbrştr despre migraţiunea ungmilor şi aşe
zarea lor în Panonia (anul 894); cronica de la fila 38 esle însoţit:, de o xilo-
gravură privind întemeiPrPa cetăţii Veneţia Ptc.
Nu mai pu~in valoros <lecit acestea Psle Hiră îndoială „Libri Cronirarnm",
opera doctorului SchPdel (Hartmannus) din Ntirnherg, în a căi ui bibliol!'efl
a fost gi\sit manuscrisul in limba germană a cronicii lui Ştefan cd l\[an'.
,,Libri Cronicarum", imprimaU1 la Nilrnherg în anul 1193 de cf1tre Anto-
nius Kobergcr, este o istorie universalf1 alcătuită din cîtcva sute de cronici
cu aproximativ 2 OOO dP xilogravuri. 1 Această lucrare se aflf1 cuprinsă Ia
poziţia 14 508 in catalogul lui Hain. Este de formatul 2°. (Cota V. 1G75)
Ne interesează incunabulul deoarcee la foaia 270 conţine o descriere a
Transilvaniei, în care se arată că provincia esle locuită de „gentes theutonPs,
siculi rl valachi"; că „valachii" sint un neam „italic". Cronica se încheie cu
a(irmă c:i xilogravurile au fost executate de doi gravori cunoscuţi: Mihail Wohlgemulh
1
Se
şiWilhelm Plcyclenwurrr. Primul a fost profc>sorul vestitului pictor şi gravor All)L'rt Dtirer
(Biblioteca muzrului Rmkcnlhal din Sibiu, Bucureşli, 1957, Editura de stat didactică şi
pedagogică, p, 15.)
140 Dr. Ion Lenghel 4
Pailna de titlu a Incunabulul.

5 Incunabulele Bibliotecii judeţene Oradea 141
caracteriz.area elogioasă a lui Ion Huniade despre care spune că „a cunoscut

o glorie' mare la unguri şi la valachi, din care era el născut."
La foaia nr. 271 - citim cronica intitulată ,,\Valachia" în care vorbeşte
despre originea romană a locuitorilor. l\Iai mult de jumătate de pagină este
ocupată de o xilogravură - care înfăţişează, aşa cum şi-a imaginat fără a-I
fi văzut, oraşul Bucureşti.
Spre sfîrşit găsim harta imaginară a Europei în care este trecută pentru
prima dată Transilvania şi Valahia. În Transilvania sînt trecute două oraşe:
Sibenburg (desigur eronat) şi Wardein (adică Oradea).
Acest incunabul a intrat în bibliotecă în anul 1967.
Al patrulea incunabul este: Caracciolus, Robertus: OpPra varia. VenPzia,
Gabrielle Grassi tipărit (nu după 1485), 4°. (Cota II. 36782). H 4461, G W 6041,
B :\I C v, 333, I G I 2449.
Acest incunabul a fost identificat cu ajutorul Bibliotecilor Naţionale din
Berlin şi Firenze.
Volumul fiind opera unui episcop catolic, conţine diferite predici la anu-
mite s[1rbători precum şi cîteva lucrări a ~căror subiecte sint nemurirea sufle-
tului. fecioara Maria, judecata de apoi etc.
Tipar negru, text pe 2 coloane, iniţiale gravate parţial, legătură cu scoarţe
din lemn învelit în piele cu ornamente aplicate cu fier rece, urme de încuietori,
paginat cu cerneală neagră, lipsă pagina de titlu.
Provenienţă: cumpărat în anul 1968 prin anticariatul din Oradea de
Ja Kâdâr Ştefan, preot reformat din comuna Sîniob cu suma de 250 lei.
Cele patru incunabule sînt deosebit de valoroase şi prin faptul că sînt
extrem de rare. Dacă cronica lui Schedel se află în cîteva biblioteci din ţară,
celelalte trei sint unicate în România, iar „Defensorium curatorum" este al
6-lea exemplar în lume.
Consultarea acestor colecţii rare porneşte de Ia necesitatea înţelegerii
cult urii şi civilizaţiei omenirii din sec. XVI -XVIII, a căror date preţioase
ne-au fost transmise prin incunabule, aşa cum Ie-au gîndit autorii clasici-
Lăţii grrco-romanc, ai Renaşterii şi ai umanismului timpuriu din secolul al
XV-IPa.
De aceea identificarea şi punerea lor în mina oamenilor de ştiinţă con-
stituie o datorie de onoare a bibliotecarilor care lucrează în biblioteci deţi
nătoare de asemenea relicve inestimabile ale trecutului. Constituie un act
de cultură.
BIBLIOGRAFIE
a) Lucrări.
1. Albers, Pierre S. I. Manuel d'histoire ecclesiastique. Voi. 2. Paris, 1931.

p. 102-104.
~- Baclru, Livia. Fondurile de căr/i vechi romdneşli şi cărţi rare ale Bibliotecii Acade-
miei. ln: ~e~ista bibliotecilor, Anul. XX, 1967, nr. 6, p. 323- 330.
3. Biblioteca Batlhyaneum din Alba Julia. Bucureşti, Editura de stat şi pedagogică,
1957. p. 22-26.
142 Dr Ion l.enahel G
~foihutt airatouittt contta ros qut piiuiJ

~re IOUlf.
1l noftlhte putri ct fiff ct (pitttus fancti1Imi ~

3ne1pit ,l)po~tio t.Uarbi ar~tcp1 nm1a~1 t pii
matiG ~ l t fqcta ·i, conftfiouo cO'~tt) bno pa
p ~ bominis catbman6us ac picfatt6 ab "nttl 1 ;
t«tcttt ctctht popufi cjnftiwu ~•p:r materia mcnbinrotie c
~lfCi\Otil ontca fcattee bc owmi5ut tntnbicannii qui5 f ,
aiq, apn~ auinione oda.na bic mcnf1 noucmOne anno bi
m Ucfunotticmteftmoquu ua1ctîmoftpt mo..JC,t msqu
bc •~ ţ iopofttioms t6fflt« fait 90, n f t mbicare Itcunbu tt}
fQnc fC\) fc6; uaţla iu~mu wbica c.Jo~J•~ fcptio capttufo
~ctt f"ncttffhnc, Jt}ptinctpio ncl fccrnon1e ~ttfto1
1t · i~tqb affctcrrauttffllttc ffttmarequob flbci 6 1ct
<~~ifii.anc aut boctrinc catpoficc qno~ ctiii no•, cft intcntiois
n1reocfb:uctioncm feu quaffationc o.tbtn=i mrb1cantiutt1 a ,
ptouaton tt> a6 cccfcfta aut a (ii tepontifiri6ue co~Lm\ ,
rutt r~pctcrc;aut cttcut} fuat>nc. _!)cb potius fuabc6o l fo
0101nce bl'ticrc tt~ua ab put tatcn1 fucinflttunoni6 p1ima
fnnpcr fanrtttatls ~fttc cou:ccriom pnratu • J!;t--»t ab m
eriu, 1mc,.u~ fiattttl <>tfctnt>ii cccc pa ct frotctiffimc acccbc
f onbo 1ils ,.p »t~ cccfcp . ann; c~n 1c q1 6ltfbcnt} negocne
ic af1quo futl~bo o fitp mcni)tntntc ct mcn~tcatt
t1C:\'>y1vii1fafuatom,1 ric al.lutrfot pcn bifccpt-tce.IE
pl·ia muLrcuue t popufo pbi m-ett} fcpto11 aut octo fel,
n . t6i ptot tfi u "i\ufg 1n ct (u6 ,ptcfta 1 , c ptcfmpta i pi!!
t 1\011 ,t1co1cfuf1oncs_~pa•n1p1opt ·qu 6 lCţUCtnnc.
t fl.Clttf O r,t tt} f(lnChl ,.bCtl} (t(Ct 1.,01r oppnt\ CI
~.llll tOt C ft ijcc raf~ \.lÎiO ris\> S ll)fU JnUtt(.
onc 9 un tt tcmpc pn per era .not) qu· a ,.pptcq up ··
t te •> bl[Cf\t aut :Jfmt ~teii a fa t 'f l> 1 t 01k .. ,us ev
f Gnun fp 11 nn. , 1c1 t>iccm :jt.:l t: t ~- 11 ·
onut(pont~111 m. tccnc .ii) at a,-,ru ocL,a· ii q, ·
tlt6 «L: ~~ wbile noftc ici UţJ p onut no r - ,1
f>rt1lla p 1g111, a h1t·r. 1 d n kns

7 Incunabulele Biblioteci[ judeţene Oradea 143
.,
JEptftofQ ()-.ltnhtt V.ii pape tt<otf~iffa fubouuo·rfi!~fhi:
uifTu?!o ftcutcouu-f1 re~i:on quaffattonct11 feu t)cftu1cttnu~
t 'r:,< frotctionfG p1a~u1oncc.
. :Rt1ffitnc hJ c9n(fo ftfl fatutn1zf apo~oftHl~t} 6cnc
btctton-crt1 ttcccpunas Cf f ttti't tn 'i.kneto6ifte fni ,
trt6 no(h:1 io~onnis epifcopi ntt n:6atrii. i:_i>to nuf1
((Uitate iipfc\lU6 fts ,l Q' plÎ C.qţt1 H06it t01 HUttl. CCCÎl(Ut}
~crae a~ct~ )3t q; nb toffwil l!c tuo rc~tto opftttution?
i;fă qpiag,nattca \)teta cft i>ofe,tti '!- erccto,rtio fmtba~n?
brii Ct fuc t)tatc~a(i 6ii~icu119 qut tetfc ti6i tnctcl\C~lt. 11l~
qo afmb i)frerc-poffian? ttlj i c,:p t)ci 6Jf,no ~~~ tno~mn ţ pc
ticufts f16crat9 C6;\r U) pre tJ?« tcferuatus"ilt cffn-> _qm fufr--
pto trgno paterno fu6fatis crrmi6us ftorn~ti n5tnn1.~c c .
cfcrc îffrmratt6 «tq; tcftttUctC6 Ct tltetiolUft? lttO?t, rqu ta .
gfin c91tftiroiu no~ti qmcti fii~atce.)1:,fibtct9 iJc9 qnt tuc
~fone cutfos fuit ~ fpnţ tuft crc~tt "3t cogttnrctţ quc p1t1. n
oi faut>c bigna ft1t.~ic rnagn9 coftîit1n9 ftc bt-10.. ,6c?~_o(it: „ 1
fle f1a :ofus n1n~tms ct pfutcG c" ttus ,pgcrnto1it.\tl'> n:710: ; <,
1
tofc •~~mc,, \t 'iqJtn,;tn61ff co r~nt i filt ~fian1 q1rou1i:n[1 ·

tccfc,hl mattCtt} fv.a ~tfiito funt ~01l01C ,pftn1ti q th.1ţ.{fi}C
fîtg-thl tttpctfttU} (t ~tflgm9 totls p!CC01.CU6 ct f<lubattt9 Ct
oii te poftcntatţ cctrfoa6tt] ffnb OJÎt itcr ,ctcra ot1tfbolt19
q, a6fq:; (oucntn ,t co,ifuftanoc mufrotHtt} p1<:l~trt<lttr;i i1u
f~ttcftatmfî1 C'f nb m bfi tbc rptftopw3 t~o6ie fignif trmt ft
~apts uue, tf!ţc te moţ5nununii oftcbie q1n no tr(5\1 tti!
1~~reţ_ţaa.Qpttntll6C l p!ltl(ll?8Cţtqu•prtf t<.'Cfi (ll(_ţt r0
tnt .ct opnutu\ quoft~ te cffc cof(oun<J. ncc fn tµht t \1 a, 1t ,u r
t)5t tnuCtrt ...3ftfta t6l f~tr'.t6 ,ofuftoiii tlVtfHUttltttf tt>q t H ~
~co,?J1ftO!U ,n~~tutitat~ ~ v ~rft,o•~f qt ~ tf6 tt) pC\uo ; ~'
t,) tlt,htts faar ms rq,uwf, '.ftlcq; rnt cmt~orccftet~•mn u
fhaa .muftttt_tbutf fanfr fn(l ·t t11lt~(tntG nfftcttti~ o~tt .
tn ':\'.>.f:etow ţrcqucnkt. iert· , .v~ofl f1,ntc.hH3trc n rt hvP
(ltfct~u r~nft~u~o ncc Gu:rJc:. ._
u.,; f11ff1 a.~i(, mr, _,.1:~1·
tur no pobqţ,tf.~tpt cnt ţtt"t 1 tu oi ~6 trdtOl : r· '·
144 Dr. Ion Lenghel 8
4. JJibliolcca IJrthlen di11 lliud. Bucureşti, Editura dr stat şi pedal,(ol,(ică. 19:i'i, p. 17.
5. IJibliolcca muzeului Brukenlhal din Sibiu. Bucurc~ti, Editura de stat ~i pedal(ol(ic:i,
1957, p. 11-16.
6. Flocon, Albert. L" univers des livrrs. Paris, Hermenn, 1961, p. 24G ~ 248.
i. Gorfu nkeli, A. H. Catalog incunabulov. Lenin grad, lzdatelist \'O ll-ningradsk o,·o
llniversltrta, 1967, 48 p. +19 ilustraţii.
8. I.a gra11de encyclopedie. Voi. 22, p. 63 t.
9. Jug:irranu, Veturia. Crlmpeie de cullurd din secolul ul XV-iea oglirrdilr in roire/ia
de incunabule a Bibliotecii Brukenlhal din Sibiu. Sibiu, Editura l\luzeului Brukenthal,
1956, p. 20.
10. Lenghel, Ioan. Un incunabul rarisim drsroperil la Oradea: Dl'frnsorium ruratorum.
În: Revista t,ibliotecilor. XX li, 1969, nr. 1, p. :JB - 40.
11. Roloff, Heinrich. Der Grsamlkalalog der l\'iegendrucke als Zenlrnlkutalog. În:
~Katalog dcr in der Deutschcn Stantsbibliothek zu Berlin vorhandcnen Inkunabel11·.
4 voi. Berlin, Akademie-Verlag, 1966.
12. Simonescu, Dan Cerceldri româneşll despre incunabulr. Incunabulele din
bi bliotecilc Republicii Socialiste România. În: Problrme de bibliografie. Bucureşti, 196-;.
p. 91 -106.
b) Corespondenţi.
1. Brui, E., conservateur de la R~serve de la Blbliotheque Nalionale Paris; adrrsa

din 7. 8. 1968.
2. Casamassina, Emanuele, profesor de la Biblioteca Nazionale Crntrule din Firenze;
adresa El/7194/5 din 9. 8. 1968.
3. Corespondenţa cu Biblioteca Academiei R. S. România, Biblioteca Crnlrald de Slut.
Biblioltca Brukenthal din Sibiu, Biblioteca Batthyaneum din Alba Julia, Biblioteca Rrthlrn
din Aiud, Bibliot1c.1 Academici filiala laşi, Biblioteca Academiei filiala Cluj-.\'apoca, Biblio-
tecile universale din Bucureşti, Cluj-Napoca şi laşi, Biblioteca Teleki-Bolyai din Tg . .Hurc,~.
Biblioteca municipald din Braşov şi Biblioteca municipald din Galafi.
4. Rolo{{, Heinrich, director la secţia de incunabule de la Deuţsche Staatsbibliothrk,
Berlin; adresa S 23/1 142/68 din 17.8.1968.
ISTORICUL BIBLIOTECII SOCIETAŢII DE LECTURA
DIN ORADEA
DE
VIOREL FAUR
Istoria bibliotecilor din Transilvania, ca aspect al vieţii spirituale a popu-

laţiei româneşti din această parte a ţării, nu s-a hucurat decit întîmplă
tor de atPnţia cercetătorilor. După convingerea noastră, merită a fi menţi
onate doar cîtPva încercări de valorificare a informaţiei existrnte. Cea mai
tcmrinică angajare în această direcţie aparţine lui Ion Muşlea, care în două
lucrări 1 a reuşit să prezinte istoricul a aproape tuturor celor demne de inte-
res ştiinţific. Desigur, el n-a manifestat tendinţa de a c-puiza sursele documen-
tare, o asemenea intreprindere reclamînd timp îndelungat şi un efort incom-
parabil mai mare. Ion Muştea a deschis, totuşi, perspective unei cercetări
mai adîncite a acestui capitol de istoria culturii, adică receptivitatea - în
difrritP epoci - faţă de carte. Este imperios necc-sară trecerea la o nouă
etapf1 în cercetarea istoriei bibliotecilor, anume la o examinare riguroasă
a tot ce s-a scris despre ele, de punere la contribuţie a atîtor izvoare docu-
mentare, pentru ca, în final, să devină posibilă redactarea unei lucrări de
sinteză. ln această ordine de idei, ni se par oportune cercetările aplicate
strict la acele materiale care conţin date utile unei priviri sintetice asupra fe-
nomenului. SîntPm conştienţi că aceasta este o trudă istoriografică cc nu
presupune mari satisfacţii însă ea oferă cîteva certitudini. Stabilirea ros-
turilor atîtor biblioteci este o obligaţie ştiinţifică de primă urgenţă, deoarece
acPstca au servit militantismului politic şi cultural al reprezentanţilor popula-
ţiei românPşti, furnizîndu-lc argumente teoretice. De indentică importanţă
este accesul lectorului comun la un fond identic mobilizator, biblioteca fiind
unul dintre cele mai eficace instrumente de formare a conştiinţei naţionale.
Dacă bibliotecile unor personalităţi sau ale aşezămintelor culturale
importante sînt în marc măsură cunoscute, într-o situaţie mai dezavanta-
1
I o n M u ş I I' a, Conlribufi11ni la cunoaşterea bibliotecilor rom<lncşli ale oraşelor din Tran-
silvania (piml la Unire),! Cluj, 1935; I d e m, Dale noi privitoare la cunoaşterea
bibliotecilor româneşti din Transilvania, ln Probleme de bibliol ogie,Buc., 1967, p. 119.
10 - Cr19la '75
146 Viorel Faur 2
Joas:1, din accsl punct de Yl'dcrc, se află încă bibliotecile soci<'lă\ilor likrare
~i ale reuniunilor muzicale, care au fost priYitc ca auxilii ale actiYită\ii prin-
cipale. De obscrYat şi împrejurarea că societăţile amintite au preocupat,
îndeosebi, pc isloricii literari, neinteresaţi în mod deosebit de chestiun<'a
alc:1luirii bibliotecilor, accrntul punîndu-1 asupra cultiYării şi promoYării
creaţiei beletristice. O asemenea optică au don-dit-o şi autorii unor studii şi
materiale despre societatea de lectură din Oradeaz. Biblioteca „lepturişli
lor" (cum li se spunea în epocă) a adus serYicii de neconlC'stat tinerelului stu-
dios şi intelectualilor orădeni, ceea cc ne ddermină la a încerca o urmărire
mai riguroasă a documentelor şi a presei timpului, pentru a descifra istori-
cul3 ei şi a discuta, în funcţie de informaţia pe care am descoperit-o, conţi
nut ul acesteia, elementul cel mai însemnat.
Statutele societăţii de lectură a elevilor români de la gimnaziul premon-
stratens şi a studenţilor de la Academia de drept din Oradea includ preci-
zări referitoare la criteriile de organizare a viitoarei biblioteci. Deşi din-
tr-un paragraf iniţial reiese hotărîrea conducerii societăţii de a înfiinţa o
bibliotecă „pentru folosinţa junimii"4, la punctul 14 al aceloraşi statute in-
terYine o completare cu adevărat relevabilă. Este vorba de preYederea d
respectiv a bibliotecă „ va fi totdeauna" şi „fără împiedecare" deschisă I „spre
folosinfă publică" 5 • Este cert, deci, că partea finală a frazei anterioare atestă
moment ul de clarificare asupra destinaţiei bibliotecii societăţii, care urma
să fie accesibilă tineretului studios şi intelectualilor români din aşezan•a de
pe Crişul Repede. l\Iembrilor fondatori ai societăţii li se crease aYantajul de
a putea împrumuta şi pentru „acasă opuri din biblioteca". lnlesnirea aceasta
bezvăluie concepţia întemeietorilor asupra bibliotecii, pe care intenţionau să
o transforme într-un instrument de o reală eficienţă, permiţîndu-li-se mem-
drilor să lectureze cărţi şi publicaţii nu numai la sediu, care avea un program
săptămînal, ci şi la domiciliu. lncă un argument ce vine în sprijinuljafirma-
ţiei că aceasta face parte dintre cele dintîi biblioteci cu caracter public din
Bihor şi a fost, de fapt. prima bibliotecă publică româneasdi din Oradea. Ea
dispunea de o cameră în localul Seminarului unit. Printre „oficialii" societ:1\ii
• Sando r l\l ar k i, Bihari roman ir6k, Nagyvarad, 1880; N. Firu, Frmr rw·hi dr cui-
/ură româneasca în Bihor, Oradea, Hl22: Eu g c n Pot or an, J>oc/ii Bihorului. Oradea,
19:H; V as i Ie V art o I om ci. Jlărlurii cui/urale bihorene. Editura ziarului Tribunu
Ardealului, 1944; Vi ore I Faur, Societatea de lecturii din Oradra-{aclor ac/iii al 1111ilt)ţii
cui/urale, în Familia, 1972, nr. :-1, p. 6.
0
Men\ionăm că Ion l\luşlea a dat publicil:i\ii clteva dale despre biblioteca socielătii,
pc care slntem nc\'oiţi să le lndreptdm. El afirmă c,\ aceasta .s-a lnfiintnl pe la 1851/;i:.!",
apoi că „Intre 1851- 1866 creştea prin donaţii şi prin cump1\riH11ri" şi lolodali\, l'ă
n-a „putut ,:(ilsi nici o situa\ie sau o listă a c1\r\ilor ei şi nici nite informaţii" (Hz
prima lucrare citată la noto 1, p. 13). Comentariul justificativ este Inexact, dl•o,uece
biblioteca nu s-o lnlemriul ln anul 1851, devreme ce societatea prinH•şl\• aprobarea statu-
telor abia lu 21 martie 18f>:.!, deci ntunci s-n lnflinţut. Probabil că Ion :\luşlea s-a limitat
Io consultarea lucrârilor ce-l preced, fiindcă publicaţiile romăneşti de dincoace de munti
au Inserat ln paginile lor un rnalerinl docurnenlnr valoros. Acelaşi outor lns1\, alunei
clnd a desC'operlt lntr-un articol de dal1\ mni rrcenlli (\'ns i Ie Ho I l' a. l.eplurislii din
Oradea, ln J'rnnsi/11uniu, 1!1-13, nr. 11 -1 :.!, p. !l06 - !l:.!6 şi Hl-1-1, nr :.!. p. I 31 - lti:.! I
noi amununle cksprc biblioteca ln discuţie, le comentează cu reală salisfnl·\ie
(n•zi cea de n doua lucrorr o lui I. M. citolă lu nota I).
• Foaie prnlru minie, inimd şi lilrrulurd, 1853, nr. 10, p. 7:1-75.
• I bidrm.
3 Biblioteca Societăţii de lectură din Oradea 147
de lectură era ales şi un bibliotecar, care îndeplinea cîteva obligaţii sprci-

fice. Inventaria cărţile ~i manuscrisele 6 în două „protocoale" cc stăteau la
dispoziţia cititorilor pentru orientarea lor rapidă. Erau garantate, totodatii,
integritatea şi posibilitatea recuperării cărţilor distruse. Prin urmare, se ac-
ceptaseră procedeele folosite şi de alte biblioteci româneşti de identică struc-
tură. Conturate fiind criteriile organizatorice ale bibliotecii societăţii orădene·.
ne rămine sfi demonstrăm cum s-a infiinţat şi a crescut aceasta, formulînd
şi unele consideraţii despre conţinutul ei.
Neindoielnic, ideea necesitătii unei biblioteci româneşti de o asemenea
factur[1 a fost vehiculată în perioada prepaşoptislă. În anul 1843 studenţii
romani de la Academia de drept din Oradea au infiinţat, pentru scurt timp,
o societate literară. Au scos şi o revistă litografiată, purtind titulatura de
inspiraţie locală Muza Crişanei. S-a intervenit Ia episcopul Lemenyi pentru
a dona societă\ii Ga:ela Transilvaniei'. Ca atare, se prefigura posibilitatea
înjghebării unei biblioteci de uzan\ă literară, cu perspectiva de a se divNsi-
fica. Fireşil', 1111 s-a ajuns la o organizare a acesteia, fiindcă nu s-a obţinut
i~trarea în legalitate a societăţii.
-----:Piatra fundanwntală" a bibliotecii societfttii s-a pus la 4 august 18;)2.
prin „prenumerarea" la Ga:ela Transiluaniei 8 (2 exemplare). O împrejurare
cc merilf1 a fi srmnalată rste aceea di membrii societăţii au dovedit un mte-
res constant fa\t1 de publicaţiile vremii, din care aflau cele mai recente ştiri
culturale şi politice, puteau parcurge articolele de atitudine în problemele
naţionale, comentariile lingvistice, menţinindu-se totodată la curent cu li-
teratura epocii. În coloanele presei romaneşti erau inserate şi creaţiile unor
membri. Ca mijloc de luptă şi afirmare, presa a intrat în atenţia „lepturiştilor".
Au fost donate societăţ.ii de către redactorii rrsponsabili şi persoanP parti-
culare colecţii din periodicrle timpului. Ioan Alexi şi Petru P ... şcuţiu au
înzo-;trat bihlioleca societftţii cu „foile naţionale ardek•ne de la 1838 -1852··.
:,ccste::i au fost ,onsiderate ca fiind „cei mai apt mediu ducător ln scopu-ne,
dc- cîştig,.nea deplinei cunoşcinţie a limbei". Tot atunci, fostul conducător
al societăţii, Alexandru Roman, a „lăsat Foia clin 1839", dupf1 cum mărtu
riseşte notariil corespondenţelor, Paul Vela 0 • Referitor la prima donaţie,
facem precizarea că din publicaţiile respeclive au adunat „lept•niştii" poezii,
pentru a le tipări într-un volum independent, sub titlul: Ver:,uinţii Români" 10 •
în cazul căruia n-a funcţionat principiul exigenţei estetice, ci mai degrab:-1
cel al antolog[1rii, al cuprinderii intr-o unitate a ceea ce au considerat ei mai
reprezentativ penlru poezia românească a anului 1838. într-o şedinţă din
luna dc-cemhrie a anului 18C:i3 s-a făcut cunoscută primirea a „mai mul ţi
• În şedi11ţPle ordinare şi fesliYe ale societăţii, membrii mai înzestraţi cu aptitudi 11 i

lilerarc citeau din propriile lor creaţii ln versuri şi proză. Cele care lnlruneau sufragiile
unanime urma s,i fie păslralc ln hihliolce:i, împreună cu cărţile. Num:irul mants:risclor
a sporil ln pPrmanenţă.
\ ' i ore I Faur, Of!. cil.
7
• Nic o I a 11 O II c 11, Istoria Socie/ii/ii de lc[illlră a junimci române la ,1cademia de drep-

turi şi archiyimnuzi11/ din Oradea ]Warc, ln Fenice, Oradea, 1867, p. 250.
• G(Jzc/a Transilvanid, 18fi:l, nr. 96, p. 375.
0
Tillul cornplcl eslc urm:ilorul: \'rrsui11/ii Romani, adeca Culesiune 11crs11aria din Foile
X11/ionalc de la lf/38. Eclată prin Societatea de leptură a junimei Romane studinlc
la şcoalelc oradanc, Sarcina I, Oradea !\lare. Cu tiparul lui Aloisiu Tychy, 1854.
10•
148 Viorel Faur 4
numeri din foile române" 11 • La finele aceleiaşi luni societatea s-a abonal la
Ga:eta Transilua11iei (2 exemplare), Teleqraful Roman (I exemplar) şi JJesli Au-
plo12 (I exemplar). Procurarea prin abonare a unor publicaţii 13 , care depindea
de \'enilurile societăţii. destul de modeste, a fost completau, cu ·citeva acte
filantropice, a căror sorginte patriotică este e,·identă. Prin intermediul lor,
hiblioteee:> societă\ii s-a îmbogf1\it cu Concordia (pe anii 1861 -181)4 14 , 1865 1 :0,
1866 16 şi 1867Vi), Familia (pe anii 181H, 1866 şi 1867 18 ), L'moristul (pc 1865 şi
1866 19 ). Foia Societăţii literare din B11couina (pe 1864 şi 1867 20 ), Albina (pe
1867 şi 1874 21 ), Gura satului (pc 18G7 şi 1874 22 ), Aurora romdn<i (pe 1864 23 ).
Federafiun~n. Transilvania, Orientul latin şi Economul (toatP. acestea pe anul
187"F 4 ). :un identificat 14 organe de presf1 romănească din monarhia austro-
ungară25, care se aflau în biblioteca societăţii. 26 Hedactorii unor „foi publice"
ce apăreau in România i-au trimis gratuit colecţii din acestea. E.ite vorba
<ie Românul, Convorbiri literare (ambele pe 1867 2 ~) şi Trompeta Carpalilor
(pe 1874 28 ). Iosif Vulcan figurează ca donator al „mai multor ziare din Ro-
mânia''29, al căror titlu n-a fost consemnat in nota cc menţionează faptul.
De reţinut şi însemnarea din Albina despre situaţia bibliokcii societăţii
în anul 1873, aceasta posedind alături de cărţi şi manuscrise „mai multe ziare
legate şi nelegate" 30 • r\wm, deci, prilejul de a constata existenţa nominal[,
în biblioteca de care ne ocupăm a aproape douăzeci de publicaţii. ceea ce
constituie o realizare neobişnuită.
:'11 ai dificil de stabilit sîn t titluri le cărţilor deţinu te de aceasta, de oa rece
nu s-a păstrat un catalog al lor. Sintem obligaţi a recurge iarăşi la presa
timpului, această inestimabilă „arhi\'ă culturală", pusă - nu întotdeauna
temeinic - la contribuţie de precursori. Ea ne informează despre cite\'a
răr\i, adunate cu mari eforturi de către membrii societăţii. Nedispunind de
surse de venituri proprii, ,,lepturiştii" şi-au procurat unele sume organizind
spectacole muzical-declamatorice. ale căror beneficii intrau in posesia sucie-
F1ţii. În fiecare an ei au destinat aproximati\' 60-70 florini pentru „ina-
vuţ.irea" bibliotecii cu cărţi. Receptivitatea populaţiei locale şi a intelectuali-
tăţii transilvănene la strădaniile literare şi patriotice ale societă\ii s-a expri-
11 r-; ic o I au O n cu, op. cil., p. 259.

12 Ga:ela Transilvaniei, 185-1, nr. :1, p. 9.
13 Într-un arlicol apărut in Gazela Transilvaniei (1855, nr. 37, p. 141 şi 145- 1-16). intitulat
~ln rau:a junimei orad,,new, se afirmă că tinerimea studioasă ~a purtat foile publice
Transilvaniene, spre propăşire ... w
u Donaţia lui Iosif Pop, notarul corespondenţelor (Concordia, 1866, p. 440).
11 Concordia, 1865, nr. 88, p. 359.
•• Ibidem. 1866, nr. 103, p. 440.
" Familia, 1867, nr. 47, p. 563. Donaţia pe anii 186-1. 1866 şi 1867 aparţine lui Alexandru
Roman, primul conducător ni societăţii de lectură.
•• Concordia, 1865, nr. 88, p. 359 şi 1866, nr. 103, p. 440; 1-·amilia, 1867, nr. 47, p. 563.
11 J bi de m. Donaţia lui Iosif Vulcan.
•• I b Idem; Familia, 1867, nr. 17, p. 563. Donaţia lui Ambroziu Dimitroviţa.
11 Familia, 1867, nr. 47, p. 563; 44.lbina, 1875, nr. 5, p. 4.
11
J bi de m.
11 Concordia, 1865, nr. 88, p. 359. Donaţia lui loanichlu l\liculescu.
2
• Albina, 1875, nr. 5, p. 4.
11 Se adaugă şi unul maghiar: Pesll .\'aplo (pe 1854).
11 Se poate admite c4 societatea, pe llng4 periodicele primite, s-a abonat la altele.
"' Familia, 1867, nr. 47, p. 563.
j Biblioteca Societăţii de lectură din Oradea 149
mal ş1 m sprijinul financiar dat acesteia 33 , apm m nenumăratele donatii

de cărţi. Ioan Negruţiu (din Cluj) inaugurează, practic, seria „binefăcătorilor"
societ{iţii. 32 La 14 decembrie 1853 s-a internnit la patronul societăţii pentru
a face .. grnţioasa dispuzeţiune" preoţilor din eparhia Orăzii ca să sprijinească
„interesele societăţii ... spre ajungerea scopului prefipt de înriinţare a unei
biblioteci. cu medie (mijlocie) ajutătoare în bani, ver în cărţi, ca aşa prin
puteri unite nutrindu-se acest aşezămînt" 33 să se consolideze. Nu cunoaştem
-efectul acestei solicitări. Pină in primăvara anului 1855 nu se infiripase o
adevăratf1 „bibliotecă naţională, din a cărei fintină (cititorii - n.n.) să se
adape cu învăţarea limbei părinteşti, să se cunoască cu istoria sa ... " 34 •
Conform unor „ordinaţiuni mai nouă", acele societăţi care nu făceau dovada
faptului că dispun de „un capital, cu venitul pe an cel mai mic de 300 fi."
erau desfiinţate. Măsura era tendenţioasă şi viza îndeosebi societăţile cultu-
ral~ ale naţionalităţilor oprimate, nesubvenţionate de stat. Neavînd nici o
justificare, chiar şi din punctul de vedere al democratismului burghez, ea
ilustrează atitudinea guvernanţilor vremelnici care recurgeau la măsuri de
o transparentă legalitate pentru a împiedica dezvoltarea culturală a popoa-
relor din multinaţionala monarhie habsburgică.
Membrii societăţii au apelat la adeziunea publicului românesc, reazimul
permanent al iniţiativelor lor culturale. L1n apel, lansat în paginile Gazetei
'f ransiluaniei 35 , se adresează „părinţilor români", de la care „lepturiştii" se
.aşteptau să primească pe fiecare trimestru „2 -6 florini" 36 şi, astfel, în puţin
limp, să adune suma pretinsă de autorităţi. în cinci ani, credeau ei, era posi-
bilă şi îmbogăţirea substanţială a bibliotecii societăţii. Probabil că apelul
a avut ecoul scontat, deoarece societatea a continuat să existe pînă în anul
1875, cind dintr-un incident minor, ivit într-o şedinţă publică a acesteia,
a fost confecţionat argumentul necesar autorităţilor pentru a interzice acti-
vitatea societăţii. Pe parcursul a aproape două decenii s-au consumat energii
importante pentru a se asigura împrospătarea consecventă a fondului biblio-
tecii. carr ajunsese în 1873 să cuprindă 520 volume şi 389 „scrieri de ale membri-
lor"37 (adică, 340 creaţii ale veteranilor şi 49 de dată mai recentă). Biblioteca
28
Albina, 1875, nr. 5, p. 4.
'" Concordia, 1866, nr. 103, p . .J.10. Probabil le primise la redactia revistei, ce se afla atunci
la Budapesta, ca schimb de publicapi, ori au fost aduse de Vulcan din România.
30
Albina, 1873, nr. 56, p. 2.
,. La 29 decembrie 1853 sint lnregistrale următoarele donapi: 20 florini de la Ioan Dă
răbant (din Satu Mare), 2 florini de la Georgiu Papp (din Dob), 20 florini de la Vasile
Erdelyi (patronul societăţii) şi 1 florin de la notarul din Dumbrăvani, Nicolae Ardeleanu
(Gazela Transilvaniei, 1854, nr. 3, p. 9.)
32
Nic o I au O n cu, op. cil., p. 250. A donat o carte scrisă de el.
33
Muzeul memorial "Ady Endre~ din Oradea, Co/ecfia de fotocopii, Inv. 2624.
,. Gazela Transi/r,aniei, 1855, nr. 37, p. 141. ,.
3
• Ibidem, p. 145-146
•• În acelaşi loc (vezi nota 35) se aminteşte că părinţii studenţilor români de Ia Academia
de drept din Oradea plăteau o taxă anuală de 3 florini pentru folosirea cărţilor din
bib~iot_eca acesteia. Nimic nu li se părea, aşadar, mai firesc "lepturiştilor~ ca aceiaşi
părmţ1 să avanseze o taxă egală sau mai mare şi pentru biblioteca societăţii aflată
atunci lntr-o situaţie dificilă. '
31
Familia, 1873, nr. 30, p. 358; ,\/bina, 1873, nr. 56, p, 2. Toate acestea erau "induse
11 in cataloage deschillnite şi numerotate~.
150 Viorel Faur f
a „sporit" ş1 m anul 1874 cu „22 bucăţi de cărţi, mai cu seamă vechi şi (dl' 1
un mare preţ" 38 , provenite de la Ioan Olteanu, care s-a remarcat prin cit<>,:•
acte filantropico-naţionale. Aproximăm că în momentul desfiinţării sori,·-
tăţii, biblioteca acesteia conţinea 1 OOO de cărţi şi manuscrise, fiind una dinln·
cele mai însemnate de acest fel din Transilvania. Interwn\ia pohliei şi. pro-
babil, insistentele chestionări. i-au determinat pe membrii societăţii să punii
la adăpost arhiva acesteia, precum ~i cărţile, ferindu-şi astfel anrea spiri-
tual[1 înfiripatr1 cu atîta trudă. Din anul 1875 n-au mai fost făcute menţiuni
documentare în legătură cu actelo şi cărţile din biblioteca societăţii 3 '. !)i
totuşi, unele titluri de cărţi le consemnăm, cu regretul că sînt extrem de pu-
ţine comparativ cu numărul total al acestora. Dar sint mărturii incontesU1-
bile despre kcturile tineretului studios român din Oradea, programatic su-
bordonate cerinţelor naţionale ale epocii.
Era firesc ca învăţarea limbii şi studierea literaturii române să orupl'
un loc prioritar în preocupările lor. Au fost cumpărate 36 c-xemplare din
„Gramafica" 40 lui Timotei Cipariu, autoritate recunoscută în lingvistică. ln
bibliotecă se mai găseau şi alte gramatici, ale căror autori erau Ioan Negruţiu 41 •
Liviu Papp 42 şi D. Păşcuţiu, conducătorul societăţii 43 • Literatura ,.,riginai:-1
este reprezentată, în primul rînd. de propriile tipărituri ale societăţii: ,. \ii1J-
rele corunei meritelor E:rcelenţei Sale Preastrălucitului Domn Vasiliu Erdelyi,
episcopul Român-Unit al Urbei Mari" (Oradea, 1852), ,,Sentimente filiale„
(Oradea, 1853), ,, Versuinţii Români. Cu/esiune 1Jersuaria din foile Naţionale
de la 1838 ... Sarcina 1" (Oradea, 1854) . .,Diorile Bihorului. Almanac l\"aţi
onal de la Societatea de leplură .. ." (Anul 1, Oradea, 1854) şi .,Fenice. Al-
manac beletristic de la Societatea de lepfură . .. (Oradc-a. 1867). Din sutele de
tomuri literare ne-au rămas doar citeva titluri: ,,O convorbire intre un Ială şi fiul
său aspra limbei şi literelor române'· 44 , ,,Poezii" 46 (de Z. Boiu). ,,Poe:.ii·· 0 (de Iosif
Vulcan), ,,Elegii şi medilafii" 4 7, ,,Tanda şi Manda" 48 , ,,Coliba lui Moş Toma"h
şi „Childe Harold" 60 (de Byron). Din domeniul istoriei reţinem doar patru
titluri: ,.Acle/e Asociafiunii Tra11sil1Ja11e pe anul 1S65-1S6(i··:,i. "Te:aurul de
'" Ibidem, 1874, nr. 48, p. 581.

'" Ion !\luşlea a formulat o iopteză ln ce priveşte situaţia ei ulterioară, pe care o reactuali-
zăm " ... ln anul 1875 biblioteea lor scumpi'\, cu mulţimea de eur\i a earor slo,·,\ k-a
trezit atllea nădejdi, au lngrămădit-o lntr-un dulap şi l-au zidit apoi intr-o noapt,·.
intr-o firidă a seminarului, aşteptlnd zile mai bune ... .\ fost g,\sit abia in I !l 17, cu
ocazia unor reparalii. Descoperire-a, dacă s-ar fi cunoscut, inseamnn o n,-1past.\ seri-
oast'I pentru superiorii şcoalei şi a institutului. Căr\ilr sint risipih•. f1ir.\ zgomot, prin
bibliotecile particularilor şi ale institutului (I o n !\I u ş Ie n. /)u/e 1,1i1 1i/011u .. . ).
Dispersarea cărţilor, făr.\ să se păstreze pl•ntru posteritate vreun document dl' evidl'n\.\
a lor, a ridieat o bariero. ln ealra eunonşll'rii exnell' n eon\inutului bibliott'di sodcl.\\ii
on'ldrne de lectură.
'° Ga:eta Transilvaniei, 1854, nr. :3. p. 9_
" Nic o I a u O n cu, op. cit., p. 2[)3.
u J b i d e m, p. 258.
3
• / b i d e m, p. 262.
•• l bi de n1, p. 259.
•• Concordia, 1865, nr. 88, p. 359.
•• l bi de 11,, 1866, nr. 103, p. 440.
152 Viorel Faur 8
DER GESCHICHTLICHE WERDEGANG DER LESEGESELLSCHAFT

AUS ORADEA
(Zusammenfassung)
Die Lescgescllschaft der rumănischen arbeitsamen Jugend wurdc im Jahre

1852 gegri.indet, nach dcm man von den Behorden ihre Statuten gcnehmigt wur-
den. Die Griindung der eigcnen Bibliothek wurdc einc von dcn wichtigsten BC"-
schăftigungen dcr Mitglieder und zu ihr hattcn nicht nur sie Zutritt sondern auch
die rumănischen Intcllektuellen aus der Stadt. So wurde dicsc Bibliothek zur
Verfiigung des Publikums gestellt.
Der vor liegende Artikel bringt dic wichtigstcn Daten zwischen 1853-1875
in Erinnerung. Im Iahrc 1875 wurdc die Gesellschaft von dcn Behorden auggelost
und die in dcr Bibliothck vorhandenen Bucher und Veroffentlichungen wurden
zcrstreut. So wurdc man von den Lokalbchorden einem kulturdlcn Faktor ver-
hindert, der fiir die Emanzipation einer unter driickten Bovolkcrung kămpfte.
PRECIZARI REFERITOARE
LA ACTIVITATEA CASINEI ROMANE DIN BEIUŞ
DE
VIOREL FAUR
111 primele <ll•cenii <le după revolu\ia ele la 1848-1849, românii lra11sil-
văneni - nepulind practica un activism politic eficient, care să Ic asigure
exercitarea unor clrepluri burghezo-democratice - şi-au concentrat energiile
pc tărimul vieţii spirituale, realizind însemnate progrese în acest domeniu.
Cultura a de,Pnit un important factor al rezistenţei la tot mai accentuatele
lendin\e asimilative ale naţiunilor dominanle. În această realitate istorică
rezidă, de altfel, perseverenţa fruntaşilor culturali români în a-şi întemeia
asociaţii şi reuniuni, care au împinzit, în scurU1 vreme, întreaga Transilvanie
şi au reprezentat o spiritualitate dinamică, în curs de plenară afirmare. Ele
sint apreciate, cu îndreptăpre, ca fiind .,nrilabilc fortăreţe ale vieţii naţio
nale romaneşti" 1 şi, totodată, elemente puternice ale unită\ii culturale.
AceasU1 efcrvcsccnţ{1 cullurală nu a fost un fenomen unilateral, lipsit
de semnificaţii de altă natură. Dimpotriv{1, el poartă 1mprent politi<"'lui,
incluzînd sensuri acut naţionale. Dac[1 în mod oficial nu li se p-:-rmitea socie-
tăţilor culturale romaneşti, precum şi celor ::de altor naţionalităţi asuprite din
imperiu, să organizeze manifestări cu caracter politic, aceasta nu înst•amnl1
cf1 ele n-au cultivat idei de o incontestabilă factură politică. Strădaniile aşe
z{1mintelor culturale vizau o dublă finalitate: punerea în valoare a unor la-
tenţe spirituale şi pregătirea terenului pentru realizarea deplinei unităţi
statale şi teritoriale a tuturor românilor. Observăm că numai metodele folo-
site pentru atingerea acestor dl'ziderate au fost diferite, în mod practic exis-
t ind un consens al preocupărilor fundamentale ale multiplelor „fortăreţe ale
re-naşterii naţionale româneşti", care erau societăţile şi reuniunile literare şi
muzicale. Acest adevăr este acceptat de istoriografia noastră, răminînd doar
a se aduce noi argumente pentru susţinrrea lui. Ele sînt de o abundenţă neo-
bişnuită, ff1cindu-se necesare investigaţii temeinice pentru identificarea şi
stabilirea realelor lor dimensiuni şi valenţe. Numai o cunoaştere cuprinză-
' V, C u r t i c ă p c a n u, .'fişca rea cullurald româneasca pentru unirea din 1918, Editura
Ştlint ificA, Uucureşti, 1968, p. 7.
154 Viorel f'aur
toarc a acrstora va de·schidc o prrsprctiYă adccYată asupra ciYilizaţiei ro-

mânrşti din Transilvania în veacul precrdrnt.
ln citcva aşezări transilYănrnr au luat fiinţă în srcolul al X IX-Ir a casi111•
românc 2 , care s-au manifrst at ca factori activi ai virţii cultural(' şi sociali-.
Dl'SJHC' activitatra lor, însă. dispunrm dr rrlativ puţinr informaţii, înt r-t,
situaţi(• ceva mai deosehiti"i aflîndu-sr doar cca din Braşov, al c[1rei istorir ;1
fost rrconstituit de• I. Colan 3 • Crh•laltr au rămas într-un quasi-anonim,1I.
imprrjurarr cauzată - după opinia noastră - dr dezinteresul cu carr a11
fost tratate de c[itre C('('Cetători aceste alcătuiri culturale. Se cuYine să rcmar-
cf1m, totuşi, mai larga receptiYitate, în lucrările de dată recentf1, la prohlemc·k
de• istorie culturală. Rrferindu-ne la Casina română din Beiuş, alr cfirei forn,e
dr actiYitatr Ir vom prezenta în continuare. putem afirma c:1 istoricul l'i
eslr doar parţial cunoscut. Petru E. Papp, într-o carte a sa drspre trecui ul
politic al Beiuşului 4 • face cele dinlii menţiuni despre prrocup:1rilr acrstei:,~
şi, îndeosebi, despre rolul pe carr l-a avut dr. Ioan Ciordaş, preşrdintl'le Con-
siliului Naţional Român din Beiuş, în orientarea spre ţrluri mai înalte a aso-
ciaţiri respective. 6 Într-un articol apărut în revista Familia sint semnalall'
manifeslărilr mai importante ale acestria.; Luînd în considrraţie aceste prl'-
cedrnte8, vom încerca în rîndurile ce urmează să reconstituim cît mai rigu-
ros activitalC'a Casinei române din Beiuş, în funcţie, fireşte, de actualul sU1-
diu8 al cercetărilor.
Beiuşul, ca veche citadelă a rezistenţei naţionale, se alinia aşezărilor
cu o viaţă culturală proprie, caracterizată printr-o tendinţă de înnoire şi
dătrunsă de un autentic spirit emulativ. Veştejirea indiferrntismului şi adop-
tarea unei atitudini favorabile transmiterii ideilor vracului erau crrinţe
imperativr, la care intelrctualitall'a sud-bihoreană s-a străduit s[1 dra 11n
răspuns corespunzător, fiind folosite în acrst srns toate rt'sursele şi posibili-
tăţile cultural-politice locale. ln primul rînd, nu pot fi ignorate tradiţiilf'
şcolarr, cultivate vreme de aproape jumătate de secol de cătrr gimnaziul
întemeiat de cărturarul iluminist Samuil Yulcan. Acrst aşrz[1mint 10 • unic -
în prima jumătate a veacului trrcut - în părţilr de vest (~laramun•ş. Cri-
şana şi Banat) a avut sub oblăduire şi a format, într-un nealterat spirit pat ri-
• fn volumul al doilea ni lucrării de sinteză „Din istoria Transilr•anifi• (Editura

R.P. R., lluc., 1961, p. 406. notn 2) slnt consemnate, ca fiind existente, următonrt')e
casine române: Abrud ( 18·19), Blaj ( 186:J), Caransebeş ( 1872), Sibiu f 1880) si Orăştie
(1885).
• I. Co I an, Casina română. JSJJ- 1935, Braşov, 1935.
• P e t r u E. Pap p Din lrerutul Beiuş ului, Tipografia .Doina", Beiuş, 1928, p. 86- 88.
• El greşeşte lnsă otunci clnd stobileste ca datil a lntemeierii Cosinei romt\11e din Beius
nnul 1872. · ·
• În onul 1970, dr. Ioan Lenghel - lntr-un articol public ol ln Familia (1970. nr. 3, p.22)
onnllzro'l4 cltevo punctr din stntutrle cnsinri, conchizlnd că redescoperireo unui exemplar
original din acestea (editnt ln 1871) rstr un .argument determinant, care nu moi lng4dui•
omitere.a ei din şirul casinelor române trnnsilvănene•, cum s-a lnllmplnt ln cazul oruin-
tltel sinteze .Din istoria Transilvaniei•. unde autorul capitolului de istoria culturii ht
epoco modernă, utlllzlnd donr Informaţia (urnlzotd de monogrnfio lui I. c'olan, nu con-
semneozA şi Casino romdnd din Beiuş alllturl de cd elalte. V. Curticdpennu, tn cartea
so (citată la nota I), arirmd cd ln Beiuş şi Dej au funcţionat caslne române .lnceplnd din
nnu1 1870", ceea ce este Inexact. Cosinn din Beiuş o fost lntemeiot4, conform statute-
lor el şi a altor surse documentare, ln1871.
' A I e x o n d r u \' i f o r, Casina romci111J din Briuş, ln Familia, 1971, nr. 10. p. 20.
3 Casina română din Dei-uş 15'>
olic, t inerctul studios, care, ulterior a sporit rindurile burgheziei naţionale,

angajaU1 în lupta pentru obţinerea unor drepturi fireşli pentru populaţia
majoritar{1 din Transilvania.
Profesorii carr au funcţionat la şcoala briuşcană nu s-au limitat la stricta
prestare a atribuţiilor didactice. Ei au conlucrat, cu exemplară perseverenţă,
pentru configurarl'a unui climat cultural slimulativ din care s-a alimentat
tineretul, meseriaşii şi intelectualitatea din întreaga depresiune a l3eiuşului,
p1\•cum şi din exlremitalea vestică. Consecinţele au fost, dţsigur, salutare.
in 18Gl s-a dat prima reprezentaţie teatrală românească cu comedia Ioryu de
la Sadagura, d<' Yasilc' :\lecsandri 11 • În anul proxim s-a întemeiat una din
!'de mai importante socirtă!i literare ale elevilor de la şcolile secundarr ro-
m,ineşti din Transilvania. '.\Iai exact, Societatea de lectur{1 „Samuil Vulcan",
~·ar<' a an1t o activitate multilaterală, puternic ancorată în realităţile naţio
nale contemporane ei 12 • '.\Iembrii acesteia au prrgătit şi sustinut „memorahilr
concNte cu declamaţiuni, la care erau prezenţi intrlectualii din întreg Bi-
horul ... "i:i. Unele au fost găzduite de casina locală, cum a fost-spre exernplu-
.'ipeclacolul muzical „împreun{1" cu recitări de poezii, din 12 mai 18G7 1 ·1 • Se
afla, în localitatr-inc[1 din 1858 15 - o casină aşa-zis „opidană". Nu întotdra-
1111a însă îi erau deschise porţile, cu destulă bunăvoinţă, pentru manifestările
culturale româ1ll'şti. Se n•sim\ea, aşadar, necesitatea unui cadru organizat
~i, evident, a unui edificiu care să stea in folosin \a exclusivă a celor dornici
de cullur{1 şi o mai activă via\ă socialiL P<'nlru romanii din aşezarea de pe
Crh;ul Negru şi împrejurimile acesteia infiin\area unei casine, adici1 a unei
((sociaţii cu sediu propriu, era o chestiune ele stringentă actualitate. Nu este
întimplăt oarP, după opinia noastră, precizarPa dintr-un material publicistic
în legătură cu Casina romană din Ikiu~. care s-a inaugurat la 1 iunie 1871.
PPntru a se ajunge la acest însemnat moment, ,,se lucra . .. de mulţi, mulţi
16
a11i" . HPzulti\ că o aspiraţie mai Yechr prinst•se contururi ahia la începutul
deceniului al \'Ill-lPa al veacului prPcC'cknt. Pin[1 atunci îns(1 au fost adunate
sumele necesare edificării sediului casinei 1 ' , o construc\ie potrivitft şi relativ
• I o a n L c n g h e I, Contribu/iuni la cunoaşterea Casinci române din Beiuş, in

Contribuţii culturale bihorene, Oradea, 1974, p. 71-97. În această lucrare, autorul disculă
pe larg statutele casinei - pe care le rclipăreşlc - stăruind asupra terminologiei (casină,
:societate de lcclură, cabinet literar) şi a modului cum a fost utilizată biblioteca acesteia.
În acelaşi volum (la p. 99-105) a apărut şi o altă lucrare, intitulat:i Casina română în
via/a culturală a l1ci11ş11lui, ln care slnt reluate rezultatele atinse de cercetarea anterioară,
fără să se adincească problematica respectivă.
• Deşi am investigat toate fondurile arhivistice din Beiuş, n-a fost posibilă descoperirea
arhivei casinei, despre a cărei existenţă nu ne indoim.
'° Const anti n Pa v e I, Şcoalele din Beiuş, Tipografia „Doina", Beiu!;i, 1928.
'' A fost aranjată, după cum se afirmă in Gazela Transilvaniei (1861, nr. 12, p. 53-54),
de " o societate de diletanti''.
' Vi ore I Faur, Contribuţii la istoricul sociclu/ii de lectură "Samuil Vulcan", in
1
Familia
1968 .nr. 9, p. 5; I ci e m, Societatea /iterară "Samuil Vulcan" din Beiuş, ln Crisia, 197,t,
p. 245-301.
'" Ibidem
u Albina, 1867, nr. 46, p. 3.
" Arhivele statului Oradea, foncl Primăria oraşului Beiuş, dos. 47, fila 4.
1
• Albina, 1871, nr. 45, p. 3.
„ Uneori se manifestă tendinţa de confundare a asocial/ei propriu-zise, care purta numele
de casind, cu sediul acesteia.
156 Viorel Faur 4
impunătoare, ridicată din donaţii şi subscripţii publice. D<" presupus că ~i

elaborarea textului statutelor, apoi ddiniti\'area formei lor 1 h - la 1 mai
1871 18 - a solicitat dle\'a luni. Aprobarea lor a fost daH1 de autorităţi la
;-3 iulie 1871 20 , deşi casina se „deschisese" la 1 iunie, e\·eniment asociat cu o
„frumoasă serbare, frăţiască şi solemnă" 21 • Principiile organizatorice Ic \'om
desprinde dintr-o sumară analiză a statutelor acesteia.
Scopul Casinei române din Beiuş era: ,,Dez\'oltarea inklectualf1 prin
cetire şi comersare modestă, dnYoltarea şi susţinerea conţelegNl'i fr[1ţeşti".
Două nuanţe se detaşează din acest paragraf al statutelor: accent ul pe cult 11-
ralizarea membrilor, care se realiza prin lectură şi „conversare" (adie[,
discuţii sau expuneri); menţinerea şi consolidarea solidarităţii naţionale
(acea „conţelegere frăţească"). Altfel spus, emancipare spirituală şi unitate
de acţiune pe plan cultural şi. bineînţeles, politic.
Constituirea asociaţiei a\'ea loc din trei în trei ani, la o dată fixată în
statute şi anume la 1 mai. Calitatea de membru o putea a\'ea „veri care
individ dl' caracter solid şi nepătat", ce era primit de adunart'a generală sau
de către comitet. Coeziunea nwmbrilor era garantată de egalitatea în drepturi
şi îndatoriri. Ei achitau o taxă anuală - stabilită de adunarea generală - din
care se compunea o parte a \'eniturilor asociaţiei. Pentru sporirea acestora
se utilizau şi „alte mijloace conveniente casinei", dintre care am aminti înca-
sările la baluri şi donaţiile publice. Administrarea ,,hanilor incurşi" era efl·c-
tuată de un perceptor, care era obligat să ţină un „ziar regulat despre toate
percepţiunile şi erogaţiunile societăţii".
Conducerea casinei se exercita în primul rind de către adunarea general[,
anuală. La inter\'enţia a cel puţin zece membri se con\'oca adunarea general[,
extraordinară. In adunările generale erau aleşi prin \'Ot Sl'cret membrii comi-
tetului casinei. Tot în cadrul acestora erau efectuate modificări ale stalu-
telor şi se discutau probleme mai deosebite ale acti\'ităţii socil'tăţii.
Intre două adunări generale responsabilitatea conducerii casinl'i era
încredinţată unui comitet, în care - alături de avocat, perceptor şi biblio-
tecar - intrau încă 15 membri. Cu prilejul şedinţelor comitetului se ah'gl•a11.
prin \'Ot secret, preşedintele, \'icepreşedintele şi notarul acl'stuia. C:omitl'lut
a\'ea în atenţie chestiunile financiare curente, excluderea membrilor cu o
comportare necorespunzătoare, procurarea celor necesare casinei, buna îngri-
jire a localului, găsirea unor surse de sporire a mijloacelor economice şi rezol-
\"area deciziilor adunării generale.
De reţinut faptul că asociaţia dispunea şi de o bibliotec.i. Pentru „intrr-
buinţarea" ei se fixaseră citeva cerinţe obligatorii 2 2 • Numai bibliotecarul casinl'i
era autorizat să dea „pentru cetire" şi să primească cărţile ţinind o eYidenF1
11
Statutele Casinei romane din Beiu~iu. Au fost tipArite Io .impriml·rio• lui A. Todoran
din Gherla. Un exemplar din acrsteu - srmnolot de Ioan Lenghl'l-se g:\st'şlr ln fondul
de cArti vechi al Blllllotccii judeţene Oradea.
11
În porten flnnl4 a statutelor (igureazd, cn datd o trrmlndrii redactării, 1 mol 19°;"1.
•• Ibidem.
11 Albina, 1871, nr. 45, p.3.
" I o a n L e n g he I, Conlributii la cunoaşttua Casimi românt din Bf'iuş, ln ContrilM1/ii

culturale bihorent, Oradea, 1974, p. 80- 83.
5 Casina română din Beiuş 157
strictă în acest sens 23 • Putea fi împrumutată o singură carte, pe un termen

„defipt", depăşirea lui fiind sancţionată cu taxa de 5 creiţari pe zi. În caz de
distrugere a cărţii era achitat preţul ei integral. Se luaseră măsuri preventive
în ce priveşte păstrarea fondurilor de căfti şi recuperarea valorii <.:Plor dislruse
sau pierdute. în sala de citire a bibliotecii erau aşezate, pentru lectură, colpcţii
din unele publicaţii româneşti ale Yf('mii. Scoaterea acestora din bibliotecă
era interzisă. Ca şi orice .,conversare ce ar fi spre conturbarea cititorilor".
Deci, un veritabil regulament de funcţionare a bibliotecii. Remarcăm, de
asemenea, faptul că aceasta a fost prima bibliotecă publică românească din
Beiuş. Desigur, mai existau în localitate şi alte biblioteci româneşti, precum
cele ale gimnaziului superior şi societăţii literare „Samuil Vulcan". Ele erau,
îndeosebi, accesibile profesorilor şi tineretului şcolar.
Primii conducători ai Casinei române din Beiuş au fost: I. Şiorban (admi-
nistratorul domeniului Beiuşului, proprietate a Episcopiei greco-catolice de
Oradea), George Vasilievici (protopop ortodox) şi Partenie Cosma (avocat).
Activitatea casinei a stat sub semnul luptei pentru apărarea fiinţei naţio
nale. Chiar în seara celei dintîi zile din existenţa acesteia s-au rostit - la
banchetul organizat - ,,discursuri interesante'·. Într-o atmosferă animată
de un justificat entuziasm s-a cîntat „Deşteaptă-le române'·, acest imn mobili-
zator ce punctează un început de activitate aflat sub bune auspicii.
Dintre formele de manifestare ale Casinei române din Beiuş, cea mai
frecventă a fost organizarea unor „baluri naţionale". Acestea nu trebuie
apreciate ca simple ocazii de distracţie. Ar fi o eroare inadmisibilă, pentru
că ele aveau un pronunţ.al „colorit românesc". Prin întrunirea tuturor frun-
taşilor politici şi culturali, aceştia aveau prilejul unei cunoaşteri mai apropi-
ate, a unui schimb fertil de idei şi informaţii, de opinii asupra vieţii publice.
În mod obişnuit erau întilniri pe care autorităţile nu le puteau supraveghea cu
atîta severitate. Participantele veneau adesea în costume naţionale, gest ce
le exterioriza sentimentele. Este, totodată, evidentă preferinţa pentru jocurile
populare Ardeleana, Haţegana, Romana, Bătuta, Hora şi Căluşarii. Acestea
favorizau închegarea unei coeziuni sufleteşti colective, a unei atmosfere de
reală comuniune spirituală. Prin comparaţie, putem admite că această ca-
sină „a devenit treptat regulatorul vieţii româneşti", cum se exprima I. Colan
la adresa casinei braşovene 24 • În altă ordine de idei, se impune constatarea
că „balurile naţionale" au fost deosebit de numeroase 25 şi, uneori, eficiente
sub raport financiar. Sumele rămase emu destinate aproape exclusiv auc:r-
" b
mentării bibliotecii" casinei. Într-o consemnare din Familia, spre pildă, se
23
Se .. inscmna ~ lntr-un protocol titlul cărţii, data primirii şi cca a lnapoierii.
24
I. Co Jan, op. cit., p.99.
" Numai ln revista Familia slnt depistabile o mulţime de note şi consemnări despre acrstea,
d_upă cum urmează (pe ani): 1871, nr. 23, p. 273; 1874, nr. 41, p. 498; 1879, nr. 5, p. 39
ş1 nr. !3, p. 82; 1881, nr. 3, p. 19, nr. 10, p. 62 şi nr. 12, p. 75; 1882, nr. 2, p. 23, nr.
p.71 ş1 nr. 7, p. 84; 1883, nr. 5, p. 59 şi nr. 8, p. 95; 1884, nr. 4, p. 48; 1885, nr. :1,
p. 34 şi nr. 5, p. 59 şi 71; 1886, nr. 6, p. 71; 1887, nr. 6, p. 71; 1888, nr. 6, p. 72~
1889, n_r. 28, p. 335; 1890, nr. 3, p. 35 şi nr. 14, p. 168; 1891, nr. 2, p. 23, nr. 6,
p. 71 ş1 nr. 8, p. 96; 1892, nr. 4, p. 47; 1893, nr. 3, p. 36; 1894, nr.4, p. 47, nr.;1,
p. 59 şi nr. 51, p. 610; 1895, nr. 7, p. 84; 1897, nr. 4, p. 72; 1900, nr. 4, p. 48; 1902,
nr. 6, p. 71, 1903, nr. 5, p. 59; l 905, nr. 5, p. 59.
1:iB Viorel Faur 6
facl' cunoscut n•zultatul unui asemenea hal (din 1:> apriliP urno), mai <'Xart
.-;uma dr :>0 florini şi 87 er. 26 , rare a fost destinată „pentru îmbogăţirea ...
hiblioll-rii casinei"li. Cu toate că nu dP\i1wm dale' d<'SJHl' conţinutul bihlio-
lecii publice în discuţii•, apelăm la lucrarea lui Petru E. Papp 2 ij, în car<' Sl'
;1firm{1 e:1 în aceasta se găsPau „operrle scriitorilor moderni, (şi) gazetele
noastre" 29 • Îndeosebi, gazetl'll' reuşPaU să scoată din izolarl' intelerlualit::-
ll•a, precum şi pP rPilalţi membri ai asoriaţil'i. Elr scriau despre eYenimenll'IP
politice ale zilei, desprr situaţia învă\ămintului şi socieU1ţilor cultural1• na-
tionale. despre rnanifl•sU1rile lor, ţinind la curent pe cititori cu străduinţele
românilor transilvănPni.
HeYisla Familia. a lui Iosif Yulcan, a adus sen·irii inapreciabile mişdrii
<·ull urale româneşti, puhlicînd diverse matl'riale, note şi com1•ntarii dl·spn·
acţiunile intelPctualilor şi alP tinPrelului studios din Beiuş şi OradPa, pn•cum
~i din alte localităţi ale TransilYaniei. Ea se afla, în mod justificat. pP lista
de abonamente (din 1874) a Casinei române din Ileiuş 30 • PP de altă parte.
se Cll\'ÎJH' să semnaU1m şi faptul că membrii casinei erau colaboratori ai publi-
caţiilor româneşti Cl' apăreau la Braşov, Sibiu, Oradea, Budapesta şi Viena.
in corespondenţa pe care i-o trimite - la 8 ianuarie 1883 31 - lui George Bari\.
avocatul Iosif R.oman 32 consideră că reactivarea climatului cultural beiuşean
se datora casinei române şi, ,,de prezinte, ... teatrului) român".
Casina română din Beiuş, prin modul cum era organizată, crea posibili-
tăţi de cunoaştere urgentă - de către intelectualii, funcţionarii şi mesPriaşii
din Beiuş şi împrejurimi - a celor mai dificile şi complicate chestiuni politice
ale vremii. De altfel, aşa cum ne avizează un membru al aceste-ia, în sediul
casinei „discuţia asupra problemelor de la ordinea zilei se repeta seară cu
2
Familia, 1890, nr. 11, p. 168. Au făcut ~suprasol viri ~ ar,oru/ii Paul Pop (IO fi.), Yasile
•
Ignat CI fi.) şi Teodor Făşie (50 cr.); profesorii Ioan Buteanu (1 fi. 50 cr.), dr. Florian
Stan (1 n. 50 cr.), Ioan Fersigan (1 fi.), Teodor Bule (50 cr.); romcrrian/ii Dem. ::--e-
greanu (2 fi.), Bel~nyesi lozef (3 fi.). Weiszglaz Adolf (2 fi.); rlcririi Aug. Antal
(2 fi.), Vasile Pap (50 cr.); (uncfionurii Iosif Pap (2 fi.), Thury lgnacz ( 1 fi.); fllidu-
rurii l'\icolae Hadu (50 cr.), Tobias l\liclos (50 cr.); medicul George :\lureşan (2 fi.);
docc11/11/ Petru Herţe (50 cr.) şi 6 persoane a căror ocupaţie socială n-a fost identificată:
\'irag Ist văn (1 n. 50 cr.), Corneliu Paladi ( 1 fi.), Anloniu \'nss (50 cr.), Ştefan Olh'nnu
(50 cr.), Ioan Dringou (50 cr.), Şt. Clintor (50 cr.). Au fost primite şi ofrrte dt• la
Nic. Ziµrc- din Oradea (3 fi.), George Pop de B1\seşti (2 fi.), George llorvnth din Oradc-n
(2 fi.) etc. Prin urmare, şi-au adus aportul la reuşito acestui bal intelectuali, comer-
cianti şi simpli cetăţeni din diferite aşezări. Beneficiile re:rnllnte uau unicele mijloace
de sus\inere ale asociatiei, ca şi de sporire a numărului de cărţi din biblioteca sa.
" Erau donate şi obiecte, cum s-a lntlmplat cu ocazia balului din 12 februarie 1881
(Familia, nr. 12, p. 75), clnd nu intrat ln posesia cnsinei 80 butelii de ,·in de la Holod,
o pereche de pantofi şi un tablou pictat de elevul Petru Bran şi care wrcprezenta pc
Mihai Viteazu!M. Voievodul trecuse, ln pribegia sa, şi prin Beiuş.
11
Acesta a fost şi unul dintre membrii cel mai activi ni caslnei şi a consultat, f4r4 lndo-
ial4, biblioteca.
21
Petru I~. Papp, op. cil., p. 86 şi urm.
"° Familia, 1874, nr. 41, p. 494.
"' Biblioteca Academici R.S.H., Mss. Rom. 1001, fila 141.
" Acesta a dovedit evidente veleităţi de animator . .Faptele sale n-au beneficiat lncă de
o reconsiderare cuprinzătoare.
7 Casina română din Beiuş 159
seară" 33 • Astfel, se validează afirmaţia noastră ce viza rosturile politice alr-

asociaţici, exercitate cu discreţia pretinsă de conjuncturi nefavorabile. Sediul
ei a găzduit manifestări de reală eficacitate cultural-naţională. ;\Iuite din
adunările cercuale ale dcspărţămîntului beiuşean al Astrei - primul despăr
ţămînt bihorean al acesteia, înfiinţat în 1898 - s-au desfăşurat în casin:1,
ca şi majoritatea şedinţelor comitetului. Conducerea despărţămint ului plătei1
chirie pentru folosirea localului casinei. Demersurile preliminare constituirii
Heuniunii de cîntări şi muzică „Lira" (1905) au fost făcute tot in casină 31 •
Comercianţii şi meseriaşii români din localitate au discutat problemele lor
curente în incinta casinei. I se poate conferi, aşadar, atributul de ,.val r{1 de
cimentare a legăturilor" dintre locuitori. Este exagerat s{1 credem că aceasta
a fost „mama tuturor celorlalte instituţii, cari s-au creat în Bei uşui românesc" 35 •
Doar o nuanţă este de reţinut din aserţiunea de mai sus, aceea c{1 asociaţia
a îmbrăţişat cu căldură toate inipativele aşezămintelor cultural.e heiuşene.
aducindu-şi contribuţia la materializarea lor. Prin aceasta, cit şi prin propria
ei activitate, Casina română din Beiuş se aliniază celor mai importante alcă
tuiri similare din oraşele transilvănene.
La 8 iunie 1912, primpretorul din Beiuş elibera lui Simionescu Simicd
o autorizaţie pentru a concerta, la 10 iunie, în sala casinei, conform programului
pe care-l cenzurase deja. 36 O zi memorabilă în existenţa casinei a fost era de
27 noiembrie 1918, cind s-au ales cei 5 delegaţi 37 ce au reprezentat plasele
Beiuş şi Vaşcău la :\larea Adunare Naţională de la Decembrie 1918, de pe
Cîmpul lui Horea de la Alba Iulia 38 • S-a constituit, tot atunci, o nouă asociaţi(•
cu profil cultural şi anume Reuniunea femeilor române din Beiuş şi jur 39 ,
care s-a impus atenţiei publice in perioada interbelică, fiind promotoarea
unor criterii moderne în valorificarea folclorului şi etnografiei sud-bihorene.
Ocupată timp de 2 ani (1921 -1923) de cf1tre un regiment de infanterie, casina
îşi rrcapătă drstinaţia sa şi în 9 septembrie 1923 are loc „drschiderra solemnă".
in prezenţa a numeroşi participanţi şi însoţită de un program literar-artis-
tic. ,,Nădăjduim - se menţiona în ziarul Beiuşul 40 - să vedem toţi membrii
adunaţi seară de seară la acest mic club în Beiuş, aşa cum au făcut-o antece-
sorii noştri incepînd din 1871 şi îndeosebi pe durata războiului". Această
etapă din activitatea ei (1871 -1918) este şi cea mai fructuoasă.
Casina română din Beiuş a jucat un rol pozitiv în istoria culturală ~1
Bihorului, aşezîndu-se alături de alte asociaţii culturale ce au militat pentru
emanciparea culturală şi politică a populaţiei româneşti din monarhia austro-
" Petru E. Pap p, op. cit., p. 86 şi urm.

" V i o r e I F a u r, Contri bu/ii la cunoaşterea istoriei Bihorului (1 /), Oradea, 1971, p. 110 -
111; Arhivele statului Oradea, fond Astra Beiuş, dos. nr. 1/1905- 1906 fila 1.
" (",um a Inecreat să ne convingă Petru E. Papp ln op. cil., p. 88. '
" Arhivele stalului Oradea, fond Primăria oraşului Beiuş, Inv. 39, fila 61.
" Aceştia au fost: dr. Ioan Ciordaş (preşedintele Consiliului Naţional Român din Ilcius),
llaric Crişan (din Beiuş), Teodor Cosma (din Mcziad), Atanasiu Toader (din Sighiş
lcl), Lăpădat Cio[)an (din Ghighişcni).
Teodor Ncş, Oameni din Bihor (1848-1918), Oradea, 1937, p. 521.
31
•• I' e t r u E. Pap p, op. cil., p. 208-209.

•• Beiuşul, 1923, nr. 35- 36, p. 2. Preşedinte al casinei a fost ales l\loise Popovici iar Yi-
ceprcşedintc dr. Constantin Pavel. cunoscutul istoric bihorean.
lf>O Viorel Faur 8
ungară. Oril•nlarea progresistă a manifestărilor sal<', din care am rememorat

doar citeva, s-a aflat în consl•ns cu cvolu\ia istorică. Apreciem ca fiind cu
adev:'\rat n•levahilă contribuţia acesteia la configurarea şi dinamizarea vie\ii
culturale a Uciuşului şi, implicit, a românilor din sudul Bihorului.
GENAUE ANGABEN BEZUGLICH DEK TXTIGKEIT

DES KUM}(NJSCHEN KASINOS AUS BEIUŞ
Z11samme11(assung
Beiuş, dicsc 6konomicsladl cincr s!ldlichcn Dcpression Bihors. (Rurnanil•n), isl auch
rcichc kulturcllc Tradltioncn bckannt. Dns ru mănishc ){asino aus Beiuş (1871 - I 91 li),
durch ihrc cin Vcrband mit kullurcllem Ausschcn, wics cine bcmcrkcnswcrtc Tiili~kcit
auf, dic crf!lr die kulturcllc Erhcbung und polilischc Emanzipalion lll'r rumănishrn
aus Transsil\'anicn sklllc. Ein bctlrulcndl•r Teii darnus wird in tlcr ,·or lil'gcndcn Arbl'it
Beviilkcrung wicdcrhcrgestcllt. und wcrdrn allr dokurnrnlarisrhcn Qul'lll•n (arl'hi\'islische
Qucll l'll unddic aus dcn \'eriiffcntlichungcn dcr Epocile) hcrangczogen, dfr bis jztct
enldeckl wurdcn.
DIN ACTIVITATEA FINANCIAR-BANCARA A BIHOREANULUI
PARTENIE COSMA IN CADRUL BANCU „ALBINA" DIN SIBIU
DE
MIHAI DRECIN
În special după revoluţia română dr la 1818, personalit[1\i marcante din

divcrsr doml'nii de activitate îşi închină întreaga lor putrrr de muncă prntru
a încadra socil'lalea românrască căreia ii apar\ineau, in cadenţa modcrn[1
de dezvoltare. În rîndul acrstora se înscriu la loc de frunte şi strădaniile tinerei
gărzi dr cconomişti1.
Preocupaţi a in!elege cauzele stărilor de lucruri şi a găsi soluţii adecvate
cerinţelor orienU1rii noastre pc calea progresului, economiştii români, teore-
ticieni sau practicieni, vor face din munca lor o cauză de interes naţional.
(;inclirea social-economică, care cunoaşte o perioadă de înflorire în a doua
jumătate a secolului al XIX-iea, devine o componentă importantă a culturii
naţionale a timpului.
*
* *
O caraclcrislică a sociel[1ţii româneşti lransilvănrnc de după 1848 este
ronlinua sa dl'zvoltarl', fără stagnări sau rcgrrsiuni, chiar dacă ritmul acestui
procrs csll' mai lent. mai a1wvoios. Burghezia şi ţărănimea română se întărrsc
şi consolideazf1~. Interesele comune ce Ic aveau, in sprcial pc linie naţională,
Ic fac să opunf1 regimurilor asupritoare, hahshurg şi austro-ungar, un perma-
nent dinamism, o permanentă luplă. Burghezia va depune strădanii prnlru
ridicarea poporului deoarece era conştientă că numai cu ajutorul lui se va
putra impunr. În ciuda procesului continuu de dezvoltare şi consolidarl',
numărul şi puterea ei economică erau încă modeste. În consecinţă putea să-şi
:ilingf1 ţelurile numai în calilatr de reprrzentantă a întregii naţiuni române
ridicate la un nivel social-economic şi cultural care să-i asigure forţa indepen-
denţei economice, garan!ic a unei independenţe politice.
' /Jin gi11dirrn economică progresistă române<1scă, Ed. Ştiintifică, Bucureşti, 1968, p. t(i,
' I. K o v {1 c s, Formarea proprielă/ii burgheze ln Transilv<1nia dupa desfiin/area iobăgiei
ln l!/411, ln Studia, series Historia, fasciculus 2/1966; S. Retegan, Atitudinea burgheziei
române din Transilvania fata de dieta de la Cluj, din 1865, ln Studia, series Historia,
rasciculus 2/1966; idem, Structura social-economica a burghe:iei romcincşli din Tu111-
si/vo11ia i11 anii regimului liberal, l11 Acta M. N., 1971.
]] - Cri5le '75
162 M. Drecin 2
Şocul instaurării dualismului austro-ungar a fost e\'ident pentru rom:inii

transil\'ăncni. De acum înainte se vor înmulţi şi rafina piedicile ce li se vor
pune în tendinţele lor fireşti de afirmare politică. În aceste condiţii un grup
de luptători naţionali recrutaţi din rîndurile intelectualităţii, purtfltoare eh~
cuvînl a întregii naţiuni române, vor lansa lozinca potrivit căreia în viilor
lupta penlru drepturi naţionale se va desfăşura mai întîi pc tărîm economic
şi cultural.
Înfiinţarea la 14 martie 1872 a Băncii „Albina" din Sibiu 3 constituie un
pas însemnat pe linia dotării societăţii românilor transilvăneni cu un şir
de instituţii absolut necesare afirmării lor. Această primă bancă cu capi I al
pur românesc a fost opera unui inimos autodidact în materie financiar-ban-
cară. Pentru a-şi wdca ,·isul împlinit, În\'ăţătorul Yisarion Roman din R:1şi
narii Sibiului a muncit cu stăruinţă timp de aproape trei ani, primind înţe
legerea şi sprijinul unei mîini clar\'ăzătoare de intelectuali români. Prin
tînăra bancă se punea „începutul începutului" pentru întregul sistem finan-
ciar şi de credit al românilor din Transilvania, destinat a constitui suport ul
material al luptei naţionale pe toate planurile.
În decursul anilor, în jurul Băncii „Albina" şi a celorlalte 151 bănci şi
64 însoţiri de credit româneşti, ce răsar pînă la 1914 în Transilvania, Banat
şi părţile aşa-zise ungurene 4 - se \'a grupa marea majoritate a burghezil'i
noastre. Tot ce a dat mai valoros societatea românească transil\'ăn<'anf1. în
cultură, economic, politică, găsim mai mult sau mai puţin legat de sistemul
financiar-bancar românesc, apreciat încă înainte de 1918 ca un veritabil
barometru al prosperităţii burgheziei româneşti.
Este de reţinut o frază pc care Yisarion Roman o aşterne pe hîrlie într-o
scrisoare trimisă la 19 august 18G9, din Sibiu, bunului său sf:1tuitor George
Bariţ.iu. Afirmă V. Roman că,, ... Pe semne noi ăst rînd de oanwni aşa sintl'm
ursiţi, să fim de toate 5 ". Această obser\'aţi(• caracterizează în mod real atit
activitatea semnatarului scrisorii şi a lui George Bariţiu, cit şi a celorlal\i
contemporani ai lor, fie ele personalităţi de mai mică sau mai mare supra-
faţă. Trebuinţele naţionale i-au obligat să fie deopotri\'ă: lupt:1tori politici.
animatori culturali, autori de cărţi, ziarişti, conducători de întreprindt•ri
economice, oameni de bancă etc. l\Iulţi dintre ei chiar dacă a\'cau o formaţie
intelectuală, fiind absol\'cnţi ai unor şcoli gimnaziale sau licealt>, şcoli nor-
male sau institute teologice, mai rar a unor uni\'ersităţi - au trebuit să se
pregătească ca nişte veritabili autodidacţi atunci cînd s-au decis sfi ini\it•zt•
înfiinţarea şi apoi să conducă tinere întreprindt•ri industriale sau bancare,
• Pentru această problenul \'ezi şi studiile mai recente ale outorului: Prrmisdr sorial-uo-
rwmic:c şi politice ale infiin(ării băncii ".·H/>ina" din Sibiu, ln Lucrări ştiinţifice. serio
istorie - ştiinţe sociale - pedagogie, Oradea. 1971, p. 99 -105; Jnfiin/aua instit11t11/11i
de credit şi economii ".4.lbina" din Sibiu, ln Crisia, Oradea, 1973. p. 2-13- 266.
• S ll bi n Cioran u, Rolul băncilor româneşti din .-lrdrn/, ln prrgtllirra Unirii, Tipografia
.. Daria Troiano", Braşov, p. 23. (rxtros din "Obser\'atorul social-economic", Bra~o\',
nr. 2-3, 1944).
• V as i Ie Net e o, Noi eonlribu(ii la cunoaşterea vir(ii şi aclit•ită/ii /rri \'isarion Roman.
Corespondtn(a sa cu Gheorghe JJari(iu şi Iosif Jlodoş, Ed. "Re\'istei Economice·, SiLiu,
1942, scrisoarea nr. 29, p. 34.
3 Activitatea financiar-bancară a lui Partcnie Cosma 163
în care capitalul românesc avea o însemnată pondere. Cazurile profl'sorului

în filozofic George Bariţiu, în conducerea fabricii de hîrtie de la Zărneşti
~i a invfl\ătorului Yisarion Homan, ctitorul şi primul dirl'ctor-executiv al
Băncii „Albina" - sint doar două dintre cele mai cunoscute.
in literatura de specialitate au apărut, în ultimii ani, unele studii care
('aulă s[1 valorifice diferite aspecte din gindirea social-eronomicf1 ale unor
personalităţi române transilviinene, pînă la Unirea din 1918. Paralel s-au
publicat sludii interesante şi despre contribu\iile unor fruntaşi maghiari
si' hnermani din Transilvania la lupta de opinii ce viza orientarea dezvoIUnii
JHovinciei pc calea progresului. Cu toate acestea, eforturile de cercl'tare,
depuse in accsl domeniu şi perioadă istorică, le considl'răm insuficiente.
Cu atît mai nesatisfăcătoare sint cercl'U1rilc care ar trrbui: să valorifice
complexul de rralil[1ţi care au dus la crearea sistemului financiar-bancar
romanesc atît în Transilvania cil şi in vechea Romanic, să urmărească rolul
pc care băncile romaneşti l-au anii in ridicarea economică şi culturală a
populaţiei în general şi a celei româneşti în special. Contactele şi colabor[1-
rilc frurloasc dinlre: Banca „Albina" şi prin ca celelalle bănci româneşti tran-
silvănrne, pc de o parte, cu Banca Naţională a H.omânici, pc de altă parte,
ar oferi inlcrcsanlc constaU1ri despre modul cum şi in acesL domeniu al virţii
('Conomicc s-a urmăriL permanrnt ideea făuririi slalului naţional unitar român.
* *
*
Studierea vieţii bancare românrşti din Transilvania, de pînă la 1918,
trebuie să îmbrăţişeze deopotrivă activitatea concretă a băncilor cît şi con-
tribuţia personală pe care conducătorii şi funcţionarii acrstora, teoreticienii
sau practicienii, au adus-o în perfec\ionarra mecanismului bancar. Prntru
ca în viitor să se poatr1 scrie o istoric a băncilor româneşti, trebuie să trrccm
la redactarea monografiilor acestora, să se scrie studii serioase asupra activi-
tăţii desfăşurate de cei mai reprezentativi oameni de bancă şi economişti
specializaţi în ramura financiar-bancară.
Partenie Cosma se înscrie în galeria personalităţilor de primă mină pe
carl' i-a dat societatea rominească transilvănean[1 pînă la primul război mon-
dial.
Bihorean de originl', născut la BPiuş în 12 februarie 1837 într-o familie
modestă de miei-burghezi, după studii tl'meinicc în oraşul natal, Arad şi
BudapPsla - la vîrsta de numai 25 de ani îşi ia diploma de avocat în „dreptul
comercial şi cambial". Reîntors acasă îşi deschide un birou avocaţial. Prin
muncă, corectitudine şi sincere sentimente naţionale, se impune repede în
î~1~reg !c1:iloriul Bihariei. Episcopul greco-catolic de Oradea, dr. Iosif Papp-
Szil{1gyi, 11 numrşte avocat al domeniilor cpiscopcşti funcţ.ie pe care o deţine
timp de nouă ani.
Ca loţi marii lui contemporani, Parlenic Cosma a desfăşurat o activitate
complexă. A fost ziarist şi publicist, fiind apreciat încă de pe cinci era student
pentru articolele sale trimise „Concordiei" din Budapesta şi „Telegrafului
R?mân''. din Sibiu. Ca om politic, timp de trei legislaturi a fost deputat în
D1ela dm Budapl'sta reprczenl ind cercul Beiuş şi Partidul Naţional Român,
li.
164 M. Drecin
jucînd apoi un rol important în unificarea P.N.R. la 188], cel'a Cl' ii irnpu1w
ca primul lui preşedinte. A desfăşurat o laborioasă activitate P<' lini<' his1·ri-
cească, şcolară şi culturală în general, fapt ce i-a atras şi numele de „mitro-
politul laic al bisericii ortodoxe" 0 • Acest titlu neoficial. deosebit de măgulilor.
reuşeşte să ne sugereze plastic greutatea cuvintului şi faptelor săvirşitl' 1k
Partenic Cosma, aflat în fruntea societăţii româneşti timp de patru decC'nii.
Dar orice persoană, oricit dl' multilaterală ar fi, oricită pufrre dl' munc:1
şi talent ar avea, chiar dacă societatea ii solicită să activeze în mai multi'
domC"nii fiindu-i realmente necesare strădaniile şi experienţa sa - iC'st• în
relief şi rămîne în conştiinţa posterităţii prin ceea ce a dat mai valoros 1n
unul din domeniile în care şi-a risipit cu dărnicii•, înţelepciunC" şi spirit dl'
sacrificiu cea mai mare parte din vlaga vieţii. Astfel cintărind lucrărill'. în
plus dînd importanţa cuvenită şi rolului pc care cointeresarea material:1 ii
_joacă în alegerea domeniului de activitate mai ales într-o societate burglwzr1.
Partenic Cosma ne apare în primul rînd ca un excelent financiar şi conduc:1-
tor de bancă'. Pregătirea lui juridică i-a fost de un deosebit ajutor în con-
ducerea Băncii „Albina" şi a celorlalte bănci româneşti. într-o perioadă cind
autorităţile de la Budapesta asaltau din toate părţile instituţiile noasl re
naţionale, dorind să le desfiinţeze sau măcar să le îngrădească activitatl'n.
Numai un perfect cunoscător al legilor putea să se strecoare prin h:1\hul dl'
capcane ce ni se întindeau. Partenie Cosma a reuşit cu succl's acl'st lucru.
Partenie Cosma intră pentru prima dată în contact cu viitoarea Banc{t
,.Albina'', la scurtă vreme dup[1 ce, prin decretul dat în Schonhrunn la 1-t iunil'
18it, Statutele îi sint aprobate de împărat. Din acest mom1•nl Comitetul
fondator trece la subscril'rea fondului dl' ac\iuni. ultimul marl' pfort ck carl'
depindea posibilitatea activării institutului. Intre- primii 42 dl' plenipoten-
ţiari însărcinaţi cu strîngerea subscripţiilor se numără şi avocatul Parknie
Cosma. ln final, din întreaga zonă a Beiuşului el va suhscril' -13 dl' acţiuni'.
fiind al unsprezece-lea colecţionar pe lista cu cele mai nrnltl' acţiuni sub-
scrise. Aceasta denotă strădaniile depuse de Partrnie Cosma cit şi posibili-
tăţile materiale ale românilor din acl'astă zonă grograficrt, dornici s[t sprijine
înfiinţarea primei bănci româneşti a cărei nec1•sitate o simţ1•au.
La 7 iunie 1874 Partenie Cosma se ci"tsătoreşte cu l\laria Homan din \lizil'ş.
înrudindu-se astfel cu ;\firon Romanul. episcopul ortodox al Aradului. Cinel
în 1876 acesta este ales mitropolit, la insistenţa lui. familia Parlenil' Cosma
se mută la Sibiu'.
• C o ns l II n t i n P o p p, Parleniu Cosma - ru prilejul comemorării sale c:n1lf1111rr,

ln ~Revista Economică", Sibiu, onul XXXIX. nr 19/0 mal 1937, p. 1-;:1.
1
ftTelegraful Romdn", Sibiu, 11/24 decembrie 1910, p. 1-2; ftFooin Diecez11n11-, Carnnsrbrş,
17 septembrie st. v. (30 septembrie st. n.) 1923, p. 1-2; MI bai I Bot o. \"iu/a lui
Partenie Cosma, Cluj, 1937, p. 18-19; ,,Revista Economică", Sibiu, nr. 7/13 februarie
1937, p. 47-49.
• Arhivele Stolului Sibiu, Fond: Bnnca „Albina", \"olum I, 1871, Condusul nr. 15" (ln
continuare I, 1871, 15 11 ).
• Lu c I a C os ma, Partenie Cosma, aminltri c:etilt la Beiuş, c:u oc:aria srrbiJrilor prnlru
rrntrnarul naşltrii lut '(JS37- 1923), Tipogrnfln Homdneasc4, Timişo11r11, f. n. !'\litro-
polltul Miron Romanul ern frote cu t11tlll Mariei Cosma. Familio Partenie Cosrn11 soseşte
ln Sibiu Io 1 mal 1876 cf. ftTelegraful Homdn-, Sibiu, 18/31 decembrie 1910, p. 1--2,
articolul ~De 111 jubileul d lui, P. Cosma-.
5 Activitatea financiar-bancară a lui Partenie Cosma 165
Stabilirea lui Partenie Cosma în oraşul ce reprezenta atunci centrul poli-

tic si cultural al românilor din întreaga Transilvanie, la o vîrstă cînd se afla
in plenitudinea forţelor sale fizice şi intelectuale, avînd în spatele său o di-
namică şi cunoscută activitate politico-culturală naţională, apreciată de socie-
tatea românească, ascendentul pe care-l avea în calitate de rudă apropiată
a mitropolitului - au fost de bun augur pentru viitoarea lui evoluţie în pri-
mele rînduri ale liderilor luptei noastre naţionale.
Deschizîndu-şi un birou de avocat, Partenie Cosma îşi cîştigă repede o
frumoasă clientelă, în timp ce succesele sale profesionale îi asigură, o dată
în plus, un renume binemeritat. Nu întîmplător va fi ales vicepreşedinte al
baroului avocaţilor din Sibiu, atît de către avocaţi români cit şi de către C<'i
germani sau maghiari. 10
În aceşti ani Banca .,Albina" se afla în faza căutărilor şi începuturilor
de consolidare. Conducnea ei, după un bun obicei practicat de la începulu-
rih' institutului şi continuat în următorii ani, căuta să-şi întărească corpul
ci<' funcţionari şi de control cu elemente tinere, bine pregătite şi cunoscute în
societatea românească. Se viza ridicarea competenţei profesionale a mrmbri-
lor cercului „albinist", cît şi a prestanţei institutului, în raporturile cu clien-
tela şi alte institute bancare similare. Astfrl în decurs de numai o s[1ptămînă
Partenie Cosma este cooptat la 7 mai 1877 ca membru în direcţiunea băncii 11 ,
iar la 15 mai este ales delegat al direcţiunii pe lingă conducerea executivă 12 •
Prima acţiune în care se remarcă proaspătul colaborator al Băncii „Albina'·
<'ste legată de rapida şi radicala reorganizare a serviciului contencios (juridic -
n.n.) al băncii. ln anii precedenţi avocatul Ioan Popa, abuzînd de funcţia sa
şi nP.fiind îndeaproape controlat de conducere, a adus mari prejudicii inte-
reselor şi prestigiului băncii. Avid de cîştiguri personale cît mai mari, dorind
să se îmbogăţească cit mai repede, va împrocesua în masq pe toţi debitorii
rc·uniunilor dl' rredit, unora intrntîlildu-le şi dte două procese în acelasi timp
~i pentru aceeaşi datorie. Astfel va contribui, pe lingă alte cauze, la lichida-
rea reuniunilor dP credit pentru participanţi13, tip de operaţiune financiară
in care se pusese mari speranţ.e din moment ce la 1872 erau ".onsiderate ca
.,fundamentul inst,itntului" 14 • PPntru a preîntîmpina alte abuz11ri, urmărind
pe viitor un tratament mai uman pentru clientelă, Partenie Cosma face cîteva
propuneri pe baza cărora urma să se modifice contractul încheiat cu noul
avocat Dr. ~tefan Păcurariu 15 • Prin ele se vizau: un control strirt al proceselor
intentatf' de avocat; avocatul să-şt administreze singur tondurile, institutul
ne mar acordîndu-i anticipaţii în bani; se stabileşte un nou tarif pentru com-
petenţele avocaţilor 16 • Reţmem formularea lor clară, laconică, fără posibili-
tă\i de interpretare şi eludare.
'" C o II s l a II l i II P op p, o.c.
11
Arhi\'l'lc Statului Sibiu, Fond. Banca „Albina", III, 1877, 56.
12
Idem, III, 1877, 69.
13
Vezi mai pe larg studiul autorului: Activi/alea reuniunilor de credit pentru parlicipan/i,
in(iin/ate şi conduse de Banca „Albina", ln Lucrări ştiinţifice, scria: istorie-ştiinţe soci-
ale-pedagogie, Oradea, 1972, p. 99-108.
" .. Federaţlunca", Budapesta, 21 martie/5 aprilie 1872, p. 2.
" Arhivele Stalului Sibiu, Fond. Banca "Albina", III, 1876, 61.
11
Idem, I II, 1877, 71 şi 83.
166 M. Drecin 6
Cind avocatul in funcţil', Dr. Ştefan Păcurariu, nu arcl'ptă modifici"1rilc

cerule a fi înscrise in contractul dintre ci şi institut. i se retrage plcnipoten\a.
Partcnie <:osma. apreciai odaU\ in plus p<'nlru clarviziunea şi munca corecUi
ce o depunea in modernizarea 0rganizi'irii institutului este ales, în unanimi-
lale de voturi, noul avoc:1L şi ju1isconsult 17, cu dreptul mentincrii mandatului
s[1u de depulal. ln aceaslă caii late va fi foarte mult solicitat .să S!:' dcplasPZC
pc l(•n·n. în diferite regiuni ale Transilvaniei, Banalului, Crişanei ori \lara-
mureşului, pentru a evalua garanţiile ipotecare ale clientelei care solicită
Cl"l•ditc. EstL• o oca1.ie unicf1 pent!· 11 a cunoaşte situaţia soeial-econornic[1 a
\;1ranului român, cennţelc şi spcranţelc lui. l\1ai tîrziu. la 11 khruaric 1882. va
fi inca<lral în rindul funcţionarilor cu dr<'pt h pensie. Prin :1ceastă m{1sură
Banca „Albina" devine prim bancă din Întreaga l'ngarie şi Transilvanie cu
st•n·iciu juridic propriu, avînd în fruntea lui un aY0cat şi jurisconsult sala-
riat. Serviciul juridic actiYa ca o secţie proprie a h:"1ncii. fiind l"inan\at de bancii,
eventualele profituri realizate fiind ale bi'incii. Cltt>rior acest sistem e~k intro-
dus ele către băncile săseşti, maghiare şi uncie bănci româneşti mai importante 18 •
Referitor la actiYitatea lui Partcnie Cosma pe linia n•yizuirii JHOCl·selor
cu foştii debitori ai reuniunilor de credit pentru participanţi. l;·1săm să facă
aprecieri Iosif Sterca Şuluţiu, preşedintele Consiliului -ie administr:1ţie al
Băncii ,.. \!bina". In anul 1910, cu ocazia sărb[1toririi a 25 de ani de cind Par-
tenie Co„ma se afla în fruntea institutului, I0sif Stcrca Şulu\iu spunea:
,, ... Dl. Cosma primind ofertul (postul de avocat şi juriscons11lt al biineii
- n.n.), in timpul cPI mai nefast pC'ntru institut. cind - în urma mcorecfi-
tii\ilor comise de avocaţii institutului şi a executorilor necontrolaţi <Ic avo-
ca\i - C'ra alit <le discreditat, mai virto" în p:irţilC' bănă\l'nC'. incit acţiile
în valoare nominală de 100 fi se Yinde.iu cu 50 n. s-a pus pe studierl'a acte-
lor. şi dind de o mulţime de neglijente din partea avocaţilor şi incorPcti-
tă\i - defraudări chiar din partea executorilor u[1pusti\i fără nici o rontroE1
asupra clientelei institutului, a venit C'U propuneri motivate l:i din'c\iune
pentru sistarea procPsclor duble şi !l.mortizarea speselor (chcltuil'lilor - n.n.)
acelora, cari s-au ridicat la mai multe mii de florini.
A tras la răspundere pc executorii culpabili (vinovaţi - 11.n.) ...
Direcţiunea scirbită de atitca lucruri compromiţătoare pentru reputa-
ţiunea institutului. pentru restul pretensiunilor (datorii băneşti - u.n.)
nl'incas:1tă pc cal" paşnici:i de l:i. debitorii reuniunilor de rredit, ,__a m11l\umit
cu rC'stul neri.-ficnt al colelor acelor reuniuni, iar diferenţa - o sumă dt•stul
de considerabilă, a amorllzat-o.
Aduse in rind toate neregularităţile rămase oiupă foştii avocaţi ai insti-
tui ului. şi introdusă de dl. Cosma o administraţie promptă, ".Ulantă lrorectă
- n.n.), dar sevl•ră in cancelaria a\·ocaţilor, in scurt timp buna reputaţie
a instilutului s-a rcstabilit 19".
In următorii ani, prestigiul lui Partcnic Cosma creşte în rindul n1t•mbrilor
direcţiunii Băncii „Albina". I se apreciază înalta competenţă profesională şi
" Idem, III, 16 iulie 1877, 92.

"Constantin Popp, o.c., p. 165.
'• • Tclcgrnful Hom4n" Sil>iu, 18/31 dL•crml>ric 191 O, p. 1 - :.!.
Activitatea financiar-bancară a lui Partenie Cosma 167
7
corectitudine în muncă 20 , împreună cu marile servicii ce le aduce bănc.ii.

După un an de strădanii, punînd în joc întreaga sa influenţă de dep~1tat d1e-
tal, Ia 17 martie 1880 reuseste să obţină notarea oficială, la bursa dm Buda-
pesta. a scrisurilor funci;r~, noul şi promiţăto~ul tip de afaceri in~roduse
de Banca „Alhina" 21 • :\Iai tîrziu, în 1902, cînd deJa ocupa scaunul de director-
executiv, va reuşi sfi obţină admiterea lor drept garanţie la întreprinderile
publice cil şi pentru alte obligaţii faţ5 de stat, arendaş!, ft_1rnizori, _anln~-
prenori. În sfirşit, in 1903, obţine lombardabilitaka sensurilor funciare la
Banca Austro-Cngarf1 22 • Garantate de împrumuturi ipotecare sigure şi de
fonduri de garanţie speciale, ele se vor impune imediat ca hîrtii de valo_are,
căutale nu numai in Imperiu ci şi in străinătate. Pe haza lor Banca „Albma"
va putea beneficia de importau te reescont uri la marile h{rnci din Viena şi
Budapesta, sume pe care, la rindul ei, în parte le va reesconta la celelalte
bănci româneşti, acoperind necesarul de crrdite, în continuă creştrrr, pe care
românii le solicitau.
La 11 mai 188C> moarr în func\ie, pc neaşteptatt', Visarion Roman, ini-
mosul iniţiator al înfiinţării Băncii „Albina" şi primul ei director executiv.
Este o grea pirrdere 1wntru naţiunea română. Conducătorii ei încep~
febrilă corespondrn\ă în care se consultă asupra prrsoanei celei mai potrivite
care ar trebui să preia conducrrea băncii, pe umerii căreia apăsau deja mari
responsahilită\i naţionale, inlre\·ăzîndu-se pentru viitor allele şi mai mari.
Sini elocvente în acest sens citeva scrisori trimise de Ioan '.\Ie\ianu, pe atunci
episcop al Aradului. şi Vicen\iu Babeş lui Iacob Bologa, preşedintrlc Con-
siliului de administraţie. Ioan '.\IPţianu, după cr deplîngea moartea lui Visa-
rion Homan, scria: ,, ... dar cea mai marc greutate ar rămîne: îngrijirea de
înlocuirra lui (a lui V. Roman - 11.11.) în din•ctorat, cu alt bărbat drmn.
Aceasta mi se pare cu atit mai greu, cu cit că nu prea avem, ha sunt foarte
rari, între ai noştri, bărbaţii califica\i pe terrnul economic şi comercial ... ,
lkci între asemenl·a imprejuri'iri trebuie să \"[1 cugetaţi foarte serios, la înde-
plinirea postului dl' direclor 23 ". Gîndurile şi sfaturile lui Vicen\ju Babeş sint
în l'Sen\ă acrlc·a~i. Pătruns de responsabilitatr pentru viitorul băncii, scrie:
,, ... Sărmanul nost Visarion, cine se va găsi să ni-l suplinrască cum se cade!
Mult îmi hat capul, mult îmi frămînt mintea, dar nu găsesc omul! ... Hecu-
grtă, amate (iubite - n.n.) fratr, că bărbatul ce am pierdut, pe lingă că era
în oficiul său exact şi eminrnte, se bucura totodată de cca mai absolută în-
credere naţională a noastră. Astfel trebuie să fie şi succrsorul său ... Voi
responsabili sinte\i ca numai cu astfrl de om să-l înlocuiţi! Să nu pierdeţi din
vederr, că ne aflăm cu existl'nţa în p(•ricol şi că datori sîntem a ne lupta pentru
cele mai mari interese ale vieţii ... De acpea cred eu, că voi cei din Directi-
une, bine să vă socotiţi, ce măsuri luaţi, ce persoane angajaţ.i; bine să vă
socotiţi şi - să n-o faceţi - în orele de ispită, singur numai după capul vos-
tru"! 2,1
' Arhivele Statului Sibiu, Fond.: Banca „Albinaw, III, 1878, 5 şi 11.
0
21 Idem, IV, 1880, 16.

22
Idem, XI, 1899, 135 şi XIII, 1903, 1:32.
" Arhiva Bihliolrcii Arhiepiscopiei Ortodoxe Rom:\ne Sibiu, Fond: Mihai 1\1. Veliciu.
plic nr. 3.
" Idem, plic nr. 1.
168 M. Drecin R
ConsulU1rile în sinul direcţiunii au fost înd(•lungate. Pînă să fie lual[1

importanta hotărirc se instituie o conducl·n· pro,·izorie. La 11 mai Parlt•nie
Cosma este n umil director-executiv aclj unct 2 :,. Peste cit ev a zile, la 15 mai.
este numit director-executiv provizoriu. pe timp de un an, cu începere de
la 1 iunie 1885 - I. G. Ioan, dirigentul filialei din Braşov al Băncii ,,Alhi-
na"26. La cererile lui repetate, pe la mijlocul lunii decembrie, este însă eli-
berat din funcţia de la Ccntralli 27 •
intre timp se găsiSl' persoana socotită capabilă nu numai a urma, pentru
aceleaşi calităţi, pc r[1posalul Visarion Homan - ci chiar de-al întn·cl', dudnd
Banca ,.:\lbina" pe noi coordonate ale dezvoltării aşa cum n·n·au \Tl'murill• noi
ce veneau. La aproape cincizeci de ani împliniţi, cu o vastă ex1wril'n\ă şi încă
multă putere de munc:i. Parh'nie Cosma devine direclor-exrcuti,· al Băncii
,,Albina··. Ales la 18 decembrie 1885 28 , îşi preia postul de la 1 ianuarie 188G.
După aproape doi ani de la retragerea sa din an•na politicii militante.
Partenie Cosma renunţă şi la cariera sa de avocat particular dPdicîndu-se
în totalitatea „Băncii .,Albina". Din prima zi dl' muncă în noua calitatr, se
adresează funcţionarilor afirmînd că ,, . . . cu pl[icere vine a face parte din
acest corp de amploiaţi (funcţionari - n.n) lui încf1 mai înainte cunoscut
ca harnic, solid şi sîrguincios". Le ct•re să-i dea concursul pentru promovarl'a
intereselor institut ului şi a neamului romanesc, promi\ ind că şi el va fi drept
şi muncitor 29 .
* *
Este dificilă încercarea unei delimitări stricte intre contribuţia perso-

nală a lui Partenie Cosma în consolidarea şi frumoasele rezultate obţinute
de Banca „Albina" sub conducerea sa şi rolul pe care celelalte organe de con-
ducere l-au avut în obţinerea aceloraşi rezultate.
Cert este însă faptul că pînă la 1918, conducătorii efectivi ai Băncii .,:\1-
bina" au fost directorii ei executivi şi mai puţin pn•şl'dinţii Consiliului de
administraţie. Directorul-executiv, care îşi grupa în jurul său pe contabi-
lul-şef şi un grup de funcţionari cu studii economice, era specialistul în ma-
terie juridică şi financiar-bancarft. Consiliul de administraţie, inclusiv JHl'Şl'
dintele lui, era format în primul rînd din personalilf1\i care d[1ckau JHt•stan\[1
institutului 30 • Prea puţini dintre C'i erau oril•ntaţi în probll'llll' financiar-
bancare. De aceea va fi mai mult un organ cc d[tdl'a directive generale şi
controla evoluţia instilutului. Orientindu-se după direcliwle Consiliului de
administraţie, directorul-executiv se putea lansa intr-o conducere originală,
impunîndu-şi punctul său de vedere în special cind l'l'a vorba de all•gt•rca ct•lor
11
Arhivele Stalului Sibiu, Fond: Bnnca ~Albina", \"I, 1885, 101.
11
Idem, V I, 1885, 108- 109.
17
Idem, VI, 1885, 339.
11
Ide 111, v· I, 1885, 340.
•• Idem, \rl, 1886, l.
•• Arhiva Bibliotecii Arhi<'piscopiei Ortodoxe Românl' Sibiu, Fond: :\lihai :\I. \"l'iiciu,
Amlnllrile lui Ioan I. Lnpcdatu, 1946, p. 8.
Activitatea financiar-bancară a lui Partenie Cosma 169
mai feririlr mrtodr prin carr să sr ajungă la acrlaşi ţrl, dorit dr to\i, prospl'-
rarra institutului. Aici S<' impun<' pNsonalitall·a lui Parl('nir Cosma.
in raporturilr cu Cl'l('lalll' bănci romaneşti, Parll'nie Cosma avea nu numai
asl"l'ndrntul omului cu un tn'cut inrhinal cu ronsen·l'n\[1 luptei n:.i\ionale sau
:1 sprcialistului recunoscut in materi(' juriclic[1 şi financiar-bancară. Partt•nir
Cosma avea în spatl'le s[1u Banca ,,:\lhina .. cu înlrl'aga sa istorie şi prestanţă,
fapt re dădea o greutate în plus afirmaţiilor şi părerilor salr.
Obs('rvf1111 o frriciU1 situaţie cind primul func\ionar al unei institu\ii,
prin indiscutabilele sale calitf1ţi, eoni ribuie din plin la consolidarea şi ridi-
carea pn·stigiului institu\i('i. după cum institu\ia la rîndul l'i îşi proieelt•azi'1
conducătorul în rîndurill- pnsonalit[1\ilor epocii.
Prima grijă a lui Partl'nil' Cosma, devrnit dirHlor-executiv, a fost exa-
minarea minu\ioasă a modului cum func\ionl'az[1 institutul, începind cu orga-
nizarea şi activilall'a biroului pină la nwrsul tuturor tipurilor de afac('ri.
Îşi cunoştl.'a astfrl n'alită\il<' din bancă, putea lua măsuri urgrnte pentru
inclreptarra lipsurilor. iar după consolidarra situaţiei, se putea gindi la apli-
carea unor măsuri noi prin rarr institutul să fie împins spre prosperare şi
modernizare organizatorid. 1n consrcin\ă: V('rific[1 cu atl'n\ie cNNilc de
imprumuluri pentru a Sl' conving<· dacă au o hunii acoperire ipotrcară; insisl:l
pentru crearra de difl'rill' fonduri cir rt'zervă şi de garan\il• la care S(' puteau
rrpPch- apl'la pentru acoperirea unor evrntuale pierderi, fără ca existenţa
institulullui să fie periclitatf1 31 , lichidează aşa-numitul ,.portofoliu pulrrd",
rrl'dilPle datr şi imposibil de rernprrat datorită insolvabilităţii client ului 32 ,
rrclactcază o seric de regulamrntr şi normativr internr pentru toate ramurile
de afaceri şi serviciile institutului 33 •
Disciplina şi corecliludinea în muncă se înscriu între calităţilr defini-
torii penlru Partenie Cosma. Le va cerc tuturor subalternilor săi, apreciindu-i
şi stirnulîndu-i sub diferill' formr pl' cei n' Yor da dovadă de rle, luînd măsuri
imediall' şi drastice împotriva colaboratorilor care nu se vor încadra în spi-
ritul de muncă şi apărare a intereselor hăncii. 34
Partenie Cosma, ca un vrritahil conducător, privrşte, cu responsabili-
tate ~i în perspHti\"i\, viitorul Băncii „Albina" şi ale celorlalte bănci roma-
neşti, interesîndu-sP îndeaproape cil' prPg:1tirea schimbului de mîinc de funcţio
nari şi conducători de bancă. i\ten\ia sa se îndrraptă asupra şcolii romaneşti
de toate gradeh•, izvor cir cultură pt'ntru întreaga na\iune şi de împrospă
tarl' a hurghl'ziei romflnl' cu noi contingrnte, atît la salP cît şi la oraşe. Im-
portante fonduri vor fi aloeate pentru construcţii de şcoli, datarea acestora
cu material didaclir, tip:nirea de manuale şcolarr, construirea de internate,
sus\iner('a unor ranline pentru elevi, acordarea de burse. O atenţie deosrbită
se· dii Şeolii comNciale superioare romiinr din Braşov, unica noastră şeoală
de acesl gen din întreaga Trnnsilvanie. Ea va beneficia ele burse pentru elevii
" .. HPvisla Economică", Sihiu, 17 mai 19:17, C1wi11/11/ lui Ioan Vă/ăşianu, dirrclorul-c~•,_
culilJ al /lăncii "Albina".
" ArhivPle Statului Sibiu, Fond: Banca .. Albina", VI, 1886, 285.
33
Idem, VI, 1881i, 71; VIII, 1891, 78; X, 1896, 59; X, 1896, 61; X, 1896, 62; X, 1897,
186; X, 18!l7, 187; X, 18\16, anrxat după procesul verbal din 2:1 decembrie; XI, 1898,
7; XI, 1898, !l; XI, 18H8, 18; XI, 1898, -19; XI, 1899, 92; X\'11, 1910, 98.
" lclrm, VIII, 18!J0, 202.
170 M. Drecin 10
săi. de ajutoare penlru efectuarea excursiilor de• studii în slrf1inătalP, de fonduri

pPnl ru completarea mijloaCl·lor de învăţf1mînt. I se tipăn•sc, pe cheltuiala
Băncii „Albina", parte din manualele necesare procesului intructiv-educaliv.
fapt consemnat public în revistele de specialitate ale vremii 35 •
Banca „Albina" a fost şi o şcoală practică în care s-au pregătit şi speciali-
zai o plPiaM1 întreagă de funcţionari de bancă, o nou:\. importanU1 şi distinctă
caslă a burgheziei române transilvănene. Atît \'isarion Homan cit mai ales
Partenie Cosma vor acce·pta, chiar încuraja, ca un mare număr de tineri
să se pcrindc prin birourile băncii, la centrală şi filiale, în final, recrutind
dinlre ei pc cei mai capabili pentru a-şi asigura schimbul de miine. Între
anii 187-1-1917 înrc•gistrărn 177 de practicanţi salariaţi sau nesalariali 36 •
După cc se vor familiariza cu problemele bancare practice. unii vor deveni
func\ionari sau contabili la alte bănci romaneşti ca: Timişana, Silvania.
Ardeleana, Victoria, Oraviţana, Bistriţana, Luceafărul. Poporul, Patria etc.
Hcţinem că marea majoritate a practicanţilor sînt tinPri cu pregătire de
specialitate, în primul rînd absolvenţi ai Şcolii comerciale superioare române
din Braşov, apoi ai Şcolii comerciale din Lipova, ai Academiilor comerciale
din Budapesta, Viena, Graz, Cluj. Angajaţi pe baza unui „Normativ" senr 37 ,
practicanţii şi apoi funcţionarii băncii trebuiau sfi dea exame•ne periodice
de calificare pentru a putea fi titularizaţi ca funrţionari definitivi, respectiv
pentru a urca dintr-o categorie de salarizare în alta. Introduse de Partenie
Cosma, examenele, la fel de severe, erau date în prezenţa 1·onducerii bănC'ii
i I frunte cu directorul-executiv. 38
Conducerea băncii se va îngriji de eontinua împrospătare a cunoştin
~elor de specialitate ale funcţionarilor. Cu ocazia împlinirii a 2;'> de ani de la
ocuparea postului de director-executiv. din fondul special de rezen·ă al IHrn-
cii ,,Albina" se creează fondul cultural „Partenie• Cosma". Fondul, în valoare
de 40 OOO k, putea fi completat prin contribuţiile• benevole ale funcţionari
lor institutului, ale altor persoane şi corporaţii, de căire adunările generah•
ale Băncii „Albina". Statutele fondului menţionează scopurile pentru care
era destinat: ajutoare băneşti date funcţionarilor instil ut ului. care cu apro-
barea conducerii vor face călătorii de studii pentru perfecţionarea lor in afa-
cerile de bancă sau vor participa la diferite congrt'se ~i întruniri în acl'lt>a~i
probleme; burse pentru functionarii institutului, can• după un serviciu de
cel puţin cinci ani, sînt trimişi la studii de specialitate in ţari", sau stri"1inătall';
premierea de lucrări financiar-economice scrise dl' speriali~ti ronuini tran-
•• .Hcvista Economică~, Sibiu, 12 aprilie 1902, p. Hi, facl' următoaren preciznre: •... Dacă
vom cerceta starea instructiunii comerciale la noi ln ţară numai cu zece ani mai lna-
intc. vom afla o lipsă totală de manuale pentru lnvă\ămlntul comercial. inr ustilzi -
mul(umitd insemnatu/ui ajutor material al institutului de credit şi rronomii • ..\/bina· din
Sibiu - avem aproape pentru fiecare studiu comercinl un manual l'Orespunzător".
0
° Cifraam calculat-o pc baza dntrlor găsite ln Arhivl'lr Statului Sibiu, Fond: llaneu
.. Albina", voi. I-XX.
" Idem, X, 1897, 186 şi XI, 1898. 11.
31
Idem, X I, 1898, 28 şi 217. Încă ln 1910, examene dr califican• lu rnre, după o practică
de cel mult doi uni, trrhuinu să participe practicanţii ce don•au să oeupe posturi de
func\ionarl, nu se dădeau la nici o bancă din tingaria dl'l"ll ln Banca .Albina·. cf .• Tele-
graful HomAn", Sll.Jiu, 16/29 decembrie 1910, p. 1-2, Cuvlntul de răspuns a lui Parte-
nlc Cosma.
11 Actii-itatea financiar-bancară a lui Partenie Cosma 171
silvăneni. Specificăm faptul că fixarea scopurilor de mai sus, în care s<'

puteau folosi sumele fondului, se face cu aprobarea lui Parlenie Cosma 39 • Tole-
dată se va crea o bibliotecă de specialitate, care va fi pusă la dispoziţia func-
ţionarilor 1wntru a-şi întn•gi cunoştinţele. Personal Parlt•nie Cosma Ya urmf;-
10
ri să fie imboof1tită
h '
cu ultimele noutăli
'
apărut<.' în literatura de specialitate •
Sub conducerea lui Partenie Cosma, ca urmare a unei constante> şi chib-
zuite politici financiare, Banca „Albina" se consolidează şi cunoaşte o dez-
voltare continuf1 şi sigură. :\larea majoritate a capitalului s[1u Na inYeslit
în împrumuturi acordate în agricultură, garantate de ipoteci sigure. Se are
în vedere asigurarea unPi cit mai mari mobilitr1ţi n capitalului, ncţionîndu-se
în consecinţă. Se reduc dobînzile la capitalurile ckpusc spre fructificare,
lo,·indu-se astfel în inlPrrs('lc masei deponen\ilor, iar profilurile acţionarilor
se m('nţin la o cotă mediP - cPea ce facilitează un ritm mai însemnat în capi-
t;dizarea unei părţi mai mari din profil ul realizat.
:\vinci în vedere faptul că nwn•a majoritate a clicnklei o formau ţăra
nii. se cautf1 cointeresarea lor activindu-se noi tipuri de operaţiuni. special
pentru ei. simplificindu-se formalităţile de ridicare şi prelungire a împrumu-
turilor. În 18\}l se introduc creditele personale ţărăneşti, de la început
foarte solicitate~ 1 • DPsigur de avantajele create de bancă se va bucura numai
o parte a ţărănimii romanP, maghiare' sau gNmane, aceea mai înstărită, pose-
soare a unor valori mobile şi imobile care l'rau accPptatl' clrPpt garan\iP ipo-
tecară. Ea se va întări economic, consolidînd pătura burghPziei satelor, dese-
ori pc spinarea ţărănimii sărace a cărei pauperizare se accelereazf1 acc<"ntu-
înd stralificarca socială în lumea satului transilvan.
Atunci cînd unii dintre clien\i nu sînt în stare a plăti ratele Ia timp,
sînt păsuiţi sau li se fac alte facilităţi la plata creditelor. Exemplele sînt foar-
te numeroase, pe întreg parcursul existPnţci băncii, dar mai ales în timpul
directoratului lui Parlenic Cosma, cinci operatiunik se extind şi divPrsifiră.
AcPastă atitudine faţă de clientelă trebuie să o Vl'dem în primul rinei prin
prisma intl'reselor imcdiatl' ale băncii, în sensul că în respectivele condi\ii
hanca nu ar fi putut, în nici un caz, sfi-şi reprimească capitalurile, fiin~
constrîns[1 să accepte am inări de scadl'n \e. Este vorba apoi de o op-
tică proprie faţă de clientclf1 în gl'neral, de o înţelegere adîncă a menirii „Al-
hinri" în societatea r?mânească transilvăneană, pc care nu o găsim la toate
hăncilc romăneşti 42 • I n 1912 Partenic Cosma afirma răspicat: ,, ... prest i-
giul institut ului nu permite, ca să se deie însă publicului nici de a bănui,
r:1 acordăm împrumuturi cu scopul, ca să scoatem la licitaţie, sau noi sau
alţi creditori, realităţile ipotecate, şi apoi să Ic cumpărăm noi pentru a le
vinde altora cu eîştig. va să zică că din capul locului, cu premeditate să ex-
ploaU1111 sf1răcia clientelei noastre, din interes material al institutului ' 3
'" Arhivrlc Statului Sibiu, Fond: Banca „Albina", XVII, 1910, 260 şi 1911, 61.
•• Idem, VI I, 1887, 221.
" Const a n Lin Pop p, o.c., p. Hi8.
" l\lnltc din micile hiinci rom:1neşti, care se aflau în mina a una - douii persoane cc
dc\incau marea majoritate a capitalului social, exploatau exorbitant clientela, dind
tmprumuturi şi rresconturi cu dohinzi foarte mari. Pentru a limila aceste abuzuri,
Banca „Albina~ va lupta din plin clemasclndu-lc, obliglndu-lc să-şi limiteze plafonul
dobinzilor la procl·nle acceptabile. Vezi: Arhivele Statului Sibiu, Fond: Banca „Albina",
XIX, 1911,200şi XX, t!lHi, tt:1-tJ.I.
172 M. Drecin 12
Cinci un dl•hilor nici după păsuri rPpdate, can• st· ndicau de mulll' ori la 2 -:i
ani. nu puteau s{1-şi plătească datoriile faţă d<' hanc{1, aceasta ii improcesua
şi-i scotea averea la licilatie. De cele mai multe ori Banca „Albina", în lipsă
de al!i cumpărători, achiziţiona propril•tăţilc propriului dl•hitor .. \ni de zile
aceste proprid:"iţi erau lăsate în continuare in posesia fostului proprietar,
care Ic folos<'a ca şi înainte sau plătPa o taxă d<' arPndan•. In final multe din
aceslt• proprielă\i erau revindulc vechiului proprietar sau urmaşilor ael'sluia,
la un preţ cc asigura băncii toate preten\iile pecuniare derivind din credi-
tul acordat, inclusiv o „taxă de înlirziere" 4 1, suficientă pentru a-i asigura
profit uri imporlanll'.
Prosperarea continu[1 a afacerilor Băncii .,:\lhina", sub conducerea lui
Partenie Cosma, rezultă foarte bine din tabelul dt• mai jos: 4 ;
Sflrşi- Acti\·e Capilal Fonduri de Fonduri \'alourea

tul anu- total social rezervA Depuneri de pensii imobilelor Yenii brut \'enil net
Jllui proprii
1885 3 301 mii 300 mii 46 mii 972 mii 15 mii - 232 mii 44 mii
fi. fi. fi. fi. fi, fi. fi.
1886 3 580
"
300
"
52
"
2 089
"
20 „ 129 mii 259 „ -1;1 ..
fi.
1891 6 911 300 ., 102 „ 5 079 „ 48
"
160 4-13 69 ..
1896 9 208 „" 600 „ 346 5 498 107 21-1 .," 579 " 1:11 ..
I 1901 20 855 mii 1 200 mii " 11 092
685 mii "
mii "
312 mii 800 mii 1 192 "
mii 258 mii
I K. K. K. K. K. K. K. K.
1906 26 405 1 200 „ 812 „ 13 833 486 5-11 1 420 „ 262 ..
1911 50 695 " 3 OOO „ 1 365 24 845 ,," 758 " 600 "„ 2 -107 ,, 500 ..
1914 "
54 074 ., I 6 OOO „ 1 660 "„ 22 489
"
899 " ..1 150 „ 2 854 .. 458 ..
Sint un indiciu al prosperării băncii, creştert>a continuă a fondurilor de

rezervă,
a depunerilor, a fondului de pl•nsii pentru funcţionari, a venit ului
brut şi net. În mai puţin de douăzeci de ani. capitalul social este urcat de
patru ori 46 , noile acţiuni fiind aproape integral optall• ele ci"1tn• wchii ac\i-
onari. O altă dovadă a încrederii mereu sporită dt> cart' se bucura Banca
,,Albina" în societatea românească, in cercurile' de afaceri din Austro-t·nga-
ria şi chiar din Paris şi Londra - este imposibilitatea de a satisface cererilt>
de scrisuri funciare, considerate peste tot de o garan\it> deost•bită 47 •
Deşi încă din Hl07 o puternică criză financiară lowşte :\ustro-t·nga-
ria, Banca „Albina" continuă să se dezvolte. Parll'nil• Cosma dă o importan\:1
• 1 ldetn, XVIII, 1912, 35.

•• Idem, l\r, 1881, 119; \"li, 1886, :ltO şi 1888, 22:l.
0 A pud Const an Ii n Pop p, o.c., p. 169. Prl.'ciz.1111 că unul 1886 1.'Sll.' primul un clnd
bilon\ul Băncii .Albino" este Sl.'111nnt de Porlenie Cosmu. ln noua so culitatl.' de din•dor-
executlv. Ultimul bilon\ semnnt ln acl.'l.'aşi calitatl.' l.'ste ct'I de la sflrşitul anului l\lH.
o Jn 1895 de la 300 OOO fi Io 600 OOO fi, ln 1907 de la 1 :,!00 OOO k la 2 -IO0 OOO k; ln 1909 dl.'
le 2 '100 OOO k Io 3 OOO OOO k, ior ln 1912 de la 3 OOO OOO k la 6 OOO OOO k d. Arhivl'le
Stolului Sibiu, Fond: Banco .Albina"; XV, 1907, 26; X\'l. 1909, 1-1, II; X\'III. 1912. lti.
47 I o o n Lup a ş, Monografia Bdncii .Albina" S ..-\., ln mss., Io Arhi,·a Bibliotecii
Arhiepiscopiei Ortodoxe Române din Sibiu.
13 Activitatea Jinanciar-bancară a lui Parteni(' Cosma 173
deosebită consolidării filialei din Braşov în special după numirea lui Vale-
riu Bologa 4 ~, la G septembrie 1887, în calitate de dirigent al acesteia. În ulti-
mul deceniu de slăpînire austro-ungară se vor înfiinţa noi filiale şi agenturi
în diferite regiuni cunoscull' prin repetatele lor demersuri în acest sens .
.\par filiale la: Lugoj 4 9, \lcdiaş 50 , Tîrgu :\lureş 51 , Dumbrăveni 52 , Bozoviri 53 ,
Sighişoara 54 • iar agenturi la Orşova 55, Tîrnăveni"6, Sînirolaul ;\larc 57 , Zor-
Jcntul-\lare5", Şeica-l\lare 5 9, lernut 60 , Becicherccul \lare 61 • Noua reţea dl'
filiale şi agenturi va facilita o activare a afacerilor în rrspectivele zone,
sprijinind direct interrscle clientelei, asigurînd băncii noi profituri. Chiar
-dacă nu se va materializa în practică, rsle interrsanL de subliniat încrrca-
rea de a infiin ţa o filială la New-York în anii 1911-1912. Ea era cerută de
numeroşii români transilvănrni emigraţi în S.U.A. la sfirşitul secolului tre-
,cul şi începutul secolului nostru. Filiala newyorkeză ar fi urmat să sr ocupe
cu: primirea şi expedierea banilor emigranţilor către familiile şi rudele ră
masr în Transilvania, vinden'a biletelor de vapor, procurarea de acte nota-
riall> şi efectuarea de legalizări de acte la consulatul Austro-Ungariei, primi-
rea de bani spre păstrare. Prin aceste servicii, filiala ar fi apărat pe emigranţi
de a nu fi excrocaţi de diferi\i indivizi şi chiar instituţii, într-o ţară a cărei
legislaţie şi limbă nu o stăpîneau perfect sau chiar deloc. Cu organizarea fili-
alei sînt împuterniciţi Dr. Tiberiu Brediceanu şi funcţionarul Eugen Vancu.
O serie de realităţi din S.U.A. cit şi criza financiară ce se manifesta puternic,
,de ani de zile, în Austro-Ungaria, împiedică deschiderea filialei 62 •
Banca „Albina", personal Partenie Cosma, au un important rol în trans-
ferul de proprietate funciară din mina moşierimii maghiare în cea a ţăra
nilor în general şi a românilor în special. Este un proces care începe în jurul
anului 1881) accentuînclu-se în primele două decenii ale secolului nostru,
" Hrţinem faptul că Intre Partenie Cosma şi Valeriu Bologa, fiul preşedintelui Consiliu-
lui de administraţie Iacob Bologa, erau vechi legături de prietenie. La 1 ianuarie 1886,
ambii vor ocupa funcţii importante ln conducerea băncii. Partenie Cosma va prelua
funcţia ele director executiv, iar Valeriu Bologa pe cea de secretar. l\lai tlrziu, clnd
Valeriu Bologa va de\'cni dirigcntclc filialei din Braşov, Intre cei doi prieteni se va
purta o intensă corespondenţă pe linia eforturilor de redresare a filialei. Cf. Arhivele
Statului Sibiu, Fond: Banca MAlbina", VI, 1886, 1 şi Arhivele Statului Braşov, Fond
nr. 115 Banca „Albina" Braşov, pachetul 8, filele 65-75, 80-92, 101-112, 144-145,
162-16:i, 172.
•• Arhivele Statului Sibiu, Fond: Banca ~Albina", XV, 1907, 52: XVI, 1908, 117, 130-133,
t 16; X V I, 1909, 100. Filiala se crează prin fuziunea cu banca locală "Lugoj ana M.
•• Creată la lnceput ca agentură pentru teritoriul care aparţinea de cartea funduară din
\lcdiaş şi Dumbrăveni (Vezi: idem, XVI, 26 iunie 1909, 91). Se pune problema trans-
form:'lrii agenturii ln filială (Vezi: idem, XVII, 1910, 68), pentru ca cu data de 30 iunie
1910 agentura lichidlndu-sc, din 1 iulie 1910 să se transforme ln filială (Vezi, idem,
XVII, !910, 94), prin fuziunea cu banca locală "Racoţana".
" Creată la lnccput ca agentură, se dovedeşte pe parcurs a fi cea mai rentabilă. în consc-
cil'lţă se pune problema transformării ei ln filială (vezi: idem, XVI, 1909, 214 şi XVII,
1910, 4). Filiala !şi lncepe activitatea la 1 mai 1910.
" Creată la lnceput ca agentură (vezi, idem, X V II, 23 aprilie 1910, 67), este transformată
ln filială (vezi, idem XVIII, 1912, 4), pentru a fi apoi desfiinţată la 30 septembrie 1914.
În locul ci ~c va lnfiinţa o filială la Sighişoara (vezi, idem, X I X, 1914, 200).
" ~:ilială lnfiinţată prin fuziunea cu banca locală „Neraw, la 21 octombrie 1911 (Vezi,
1clcm XVII, 1911, 228), !şi deschide porţile la 11 martie 1912 (Vezi, idem, XVIII,
I 912, 67).
174 M. Drecin 14
fiin,l legal de lrecl'rra, în întreaga Europă, de la liberalismul economic la

protec\ionisrnul caracleristic fazei imperialiste.
In acesle cundi\ii bariHele Yarnale, pl' care fiecare ţară le ridici1 1wntrn
protejarea propriei industrii şi agriculturi, loYesc în agricultura Transil-
\'aniei. Preţurile cerealelor scad brusc, exportul la fel, ultimul inel'! în,! în
jurul anului 1900. Aceste realităţi se suprapun peste incapacitatea moşieri
mii transilYănene de a-şi transforma moşia feudală într-o fcrrnă capilalist:1
rentabili't. DeYenind nerentabile şi înglodate în datorii, moşii!,~ marilor la-
tifundiari transilvăneni, în mare majoritate maghiari, sint scoase la licita-
ţie de diferite bănci sau vinciule chiar de proprietari în speranţa ca sunwle
obţinute să le investească în sectoare rentabile şi de viitor.
în raport cu ţăranii maghiari în grneral ţăranii români din Transilv:1-
nia ciştigă tl'rrn, în sensul că mai mulţi ţărani români drvin posesori de p:-1rnî11-
I uri din moşiile parcelate decît ţăranii maghiari. Aceasta se explir:i pr:n
faptul că marile moşii se găseau mai ales în comitaklr cu majorităţi rumi-
nrşti. Deci cînd moşiile erau scoase la vînzare, era normal ca ele să fie cum-
părate de locuitorii satului aflaţi pe moşia resprctivă, in cazul de fat{1 \:ha-
nii români. Pc de altă parte, o moşie în curs de lichidare putea să t reac:1 i11
stăpînirea ţăranilor maghiari, numai dacă proprh•tatea respectiv:, estr p.ir-
celată pe seama coloniştilor unguri. De colonizări Sl' ocupa numai stat ul pe,~-
tru că ele aduceau de obicei pagubele. În consecinţă h:111cil1•, indifrrent eh-
provenienţa capitalului, nu se aventurau în astfel de afaceri 63 .
1n acest context, la sfîrşitul secolului trecut dar mai ales după 1900. în
Ungaria apare o întreagă literatură care tratează problema b[111cilor roma-
neşti61. Deputaţi maghiari din Parlamentul de la Budapesta, ziarişti. oa-
meni politici, acuză băncile româneşti in frunte cu „Albina" considerată
drept .,cap al tuturor răutăţilor". Dintre numeroasele acuzaţii cc li Sl' adu-
ceau, cea mai frecventă era aceea potrivit căreia b[rncile roma,wşti duceau
u Se acliv~ază de Ia 1. X. 1914 (\·ezi. idrn1, XIX. 1914. 200).

•• Înfiintată ca a!(entură (vezi, idem, XVII. 30 septembrie 1911, 211) intr;i in nctivitnte-
lr.t aprilie 1912 (vezi, idem, XVIII, 1912, Bi). Este desfiin\ntă in anul 1917 (vezi, idem.
XX, 1917, 34).
•• Idem, XVI, 1908, 55 şi 159.
•
1
Idem, XVII, 26 martie 1910. 50. Vn aparţine filialei din Lugoj.
18
Idem, XVII, 1 iulie 1910, 12i. Va apar\ine raionului de activitate al filiall'Î Lugoj.
•• Idem, 15 octombrie 1910, 218. Va fi un scurt timp im·orporat1i ln (ilinln ~ledinş.
•• Înfiin\ată ca o sul.Jagentur!l, la propunerea agenturii din Tlrnu,·rni. (vezi. idem, 19 mai·
1911, 1:J:J), sistată ln 31 decembrie 1912 (nzi, idem, XVIII, 1912, 20!1).
11 Idem, XIX, 1914, 10:i.
11
ldern. XVII, 1911, 209 şi 25-1; X\'1I1. 1912, 49, 8·1, 90.
13
B u j or Surdu, Aspecte pririind rolul băncilor 111 corrso/idurrn burghc:iei romârrr~li
di11 1'ra11si/1>a11ia pirrâ lu primul rc,:boi morrdial. ln A.1.1.C .. 1961, p. 188. 19:1.
" Amintim clteva din lucriirilr mai cunoscute: E l.J 1• r E r n ti • .-\ mugyur uyrar poli/iJ..-â-
ro/, Cluj, 190:l, Bod or An t n 1. .4.: erdelyres:i pr11:i11tr:rfrk, Hudap1·st. 190-1;
E b e r E r n tl, Foj6J.: hurrn, Budnp1·st, 190fi; F nr k ns P 1i 1• .·\: o/ah kirclrsriil,
Buduprst, 1907; H u s zar Anta 1, .-\ mugycirors:dgi Jfomarrok, bi:ulnws hus:mi/ulru,
Budnpest, I 907; B e t h I e n I st ,. ,i n, .-\: o/dhok bir/ok 1,dsâr/asi .Uagyarors:âgon u:
11/olso 5 t'11brn, Budupest, 1!112; Idem, .-\ magyar bir/ok poliliJ.:a fe/adului Erdrlybrrr,
Hudnpt•st,1913; Tokayi Luszl6, J..'/addors:dg,Cluj,191:J; Bizony Laszlci,
A J.:r/c/i lwlarrdl. A magyar s:uprn1111cia 11rs:rdtlmt Erdtlybrrr; Dr. F t' n y \" e s S}
S o 111 n, .-\: crdtlyrtss:i mugyarsâg hilr/iigye.
15 Activitatea financiar-bancară a lui Partenie Cosma 175
0 politică „naţională" pe baza unui „plan organizat", acordînd uşor împru-

muturi marilor proprietari maghiari, cu scopul de a le scoate moşiile la li-
cilatie îndată ce ratele nu puteau fi achitate la scadenţele prevăzute. ln
special ziariştii afirmau că parcelăriile moşiilor maghiare se făceau numai
in interesul românilor, refuzîndu-se tratament egal ţărănimii maghiare.
Sintetizînd conduita Băncii „Albina" faţă de clienţii săi, în fond poziţia
tuluror băncilor româneşti faţă de aceeaşi problemă, Partenie Cosma respingea
ca nefondate acuzele presei maghiare afirmînd: .,Nu se poate arăta un caz
concrel, cînd „Albina'· să fi deposedat vreo familie maghiară, sau la votarea
împrumuturilor să fi făcut vreo deosebire intre om şi om cu privire la naţiona
litatea lui. Din contră „Albina'· a dat în numeroase cazuri ajutor efectiv să
scape familii maghiare de ruina sigură" 65 • Faptele întăresc afirmaţia. Nobili
deopotriYă cu ţărani maghiari primesc cu promptitudine, la cerere, impru-
m u turi ipotecare 66 • Banca „Albina" cumpără moşiile unor nobili maghiari,
Yinzindu-le altor nobili sau parcelîndu-le unor grupuri de ţărani maghiari
din ae:ecaşi comună 67 • De împrumuturi ipotecare sau în cont-curent se vor
bucura şi saşii 68 • De o atenţie specială se vor bucura secuii, clienţi foarte buni.
Agenţiile Băncii „Albina" din ţinuturile secuieşti aveau în fiecare an cote
mari de afaceri. Filiala din Braşov, în a cărui raion de activitate intra această
zonă geografică, a făcut numeroase studii pe teren la: Covasna, Breţcu, Poiana
Sărată, cerind Centralei din Sibiu înfiinţarea unor agenturi pentru credite
cambiale cu acoperire ipotecară cît şi pentru schimb de monede 69 •
Profiturile obţinute de bănci în urma participării lor la acţiunile de
cumpărarc-parcelare-vinzare a unor moşii nobiliare sau la acordarea de
împrumuturi cambiale şi ipotecare unor persoane pentru a-şi putea singuri
cumpăra pămînt - sint apreciabile. În general se luau dobînzi între 5 -10%.
Rezultatul imediat al acestui fenomen constă în ridican•a unei pături de mo-
şieri şi chiaburi români, a căror bunăstare economică va fi suportul material
cc Ic va permite să participe la vot, deci la viaţa politică.
*
* *
l"n capitol important şi semnificativ din activitatea lui Partcnie Cosma,
în fruntea Băncii „Albina" din Sibiu, îl constituie legăturile de afaceri pe
care le-a cultivat cu lumea financiar-bancară din Regatul României. La baza
lor stau nu numai relaţiile de prietenie pe care le întreţinea de mulţi ani cu
o serie de importante personalităţi politice şi culturale de dincolo de Car-
pa\i, ci şi adînca înţelegere a necesităţii strîngerii legăturilor în toate dome-
niile de activitate, garanţie a pregătirii unui destin comun într-o ţară unită
a tul uror românilor.
"' Raport prezentat la Adunarea generală a Băncii "Albina" din 31 martie 1900.
•• Arhivele Statului Sibiu, Fond: Banca "Albina", IV, 1882, 14; VI, 1885, 3; VI, 1886,
98; VII, 1888, 243; IX, 1894, 73; X, 1897, 23; XIII, 1903, 96; XIV, 1904, 66; XV, 1906,
58; XVII, 1910, 195.
•
7
Idem, I\r, 1881, 342 (242); IV, 1882, 110; XV, 1906, 159.
•• Idem, XIV, 1904, 145 şi 186; XIV, 1905, 151; XV, 1906, 78 şi 80; XV, 1907, 38.
•• Idem, VIII, 1889, 162.
176 M. Dreci11 16
Primele contacte ronwrciale cu Homânia se rralizeazf1 prin filiala din

Braşo,·. Partenie Cosma doreşte să ridicl' rentabilitatea magaziilor de mărfuri
din gara Braşov, propril'Lall' ale Băncii .,Albina". Propun(' infiinţan•a la
Braşov a unei sorielă\i comrrciall• sprcializatl' in romer\ul cu cereale'°. La
scurtă vreme socirtatea st• activrază. Cuprinde• 17 membri c·u 1111 capital so-
cial de -13 OOO fi, din care numai Banca „Albina" participă cu :2;) OOO fi contro-
Jind afacerile. Partl·nir Cosma se va ocupa personal de extin<lPn·a activiU1\ii
socidă\ii din moml•nt cr facr mai multe călătorii în acest S('(J)) la Bucureşti 71 •
După Cl' ciţiva ani se Yor realiza profit uri însemnate ' 2 , din 1 ~10 I încep să se•
înregistrrze pierdrri. În consrcin\ă se desfiinţrază coml'r\ ul cu rrreale in
regie proprie la filiala din Braşov" 3 •
Înfiinţarra unei „Casl• de amanl't" în Homânia a constituit un fructuos
momt•nt de colaborare intre cercurile financiare de o partl' ~i de alta a Car-
paţilor, dar şi o sursă de importante venituri pentru cele două grupuri all'
burglwziei române iniţiatoare ale afacerii.
Guvernul român nu rrnun\ă la idet•a înfiinţării unl'i „Casc de amanl'l".
deşi o astfel dl' încercare trebuie să fie abandonată înainte dt• 190;). Ajuns
ministru de finan\t', Take Ionescu SC' arată hotărit a o materializa practic.
Vechill' relatii de pril•tC'nie ce existau între Takr Ionescu şi Partl'nie Cosma
determină conducerea Băncii „Albina" să-şi trimită directorul-l'Xl'cutiv prntru
a sonda terenul într-o afacere ce se promitra rentabilă şi in rare banca era
dispusă sfi se angajeze. între 22 -27 mai 1905 Partenir Cosma Sl' află la Bucu-
reşti, unde are ocazia să discute de două ori cu Take lonesc11. .-\cesta ii pro-
mite,. ... că îndată ce va ajunge chesti111wa in stadiul de a Sl' preg[lli proiec-
tul de lege. ni-l va comunica, ... că pină acum nu este angajat cu nimem'a
şi nici nu se va angaja pînă cînd nu va primi răspunsul (Bămii .. .-\lhina" -n.n.),
dîndu-nl' preferinţă faţă cu oricinl"'" 74 •
În decembrie 1905 proiectul lui Take lont'scu trece' in faza realizării.
Aşa l"'Xplicăm scrisoarC'a pe care i-o trimill"' lui Partl"'nie Cosma. in 2li dl'cembril'.
şi undt>, printre altell"', spune: ,.Aş dori să te vă<l în Bucureşti inc[1 în aceasl:1
săptămînă, ca să vorbim despre ,.\luntl"'le dl' pietatl•" ... Darii dumnl'ata nu
poţi \"l'ni cu nici un chip. atunci te rog fii bun şi-mi t rimilt' pl' Diaeonovirh" 7 ~.
La Bucurl"'şti, Dr. C. Diaconovich impreun:1 cu miuistrul Takl' Ionescu ~i
st'cretarul-genrral din ministerul de finanţl"', pun la punct un .. :\ntl'proil•d'·
pl"'ntru înfiinţarea „Caselor de împrumut pl' amanl'l în lh-gatul Hum.'111".
în condi\ii şi cu profituri foarte avantajoase" 6 • Heinlors la Sibiu. Dr. C. Dia-
70
Ide1n, XI, 1899, 88.
" Ibidem, 104, 107, 21-t.
'
1
ldetn, XIII, 190:ţ, ·18, 116.
,:1 Idem, XI\'. 1904, 78•-i9, 118.
'
1
Idem, XI\", 1905, 71 şi 102.
';'li ldern, XV, 1906, :L
" ~Antt>prolectulM prevedea cil ocordll Bllncii ~AlbinaM o concesiune pt' :10 de ani pentru
u lnrllnta ln România, cose de lmprumul pe amanet. Copitatul social minim trebuie
sll st• ridice la 1 OOO OOO lei. ln timp ce cheltuielile de regie Io nct'sl capital nu depă
şeau 110 OOO lei. Se estimo o rentabilitate moximA proballll4 de 2~ " 0 • iar ln cazul clnd
s-or lmprumuto copllnlurl cu 6 ~~. rentabllitoteo ar fi de minimu III l ·1 " 0 • asigurlndu-se-
un profit Io escompt de- 30- 50 OOO k ci. ibidem.
17 Acti1 1 itatea financiar-bancară a lui Partenie Cosma lîî
conovich în raportul pe carr-1 înaintPază direcţiunii Băncii „Albina" mili-

tPază ca banca să SC' angajeze in malrrializarea în practică a acţiunii, eonsidl'-
rind ,, ... momentul acesta de un moment istoric in dezvoltarea institut ului.
care nu se va rcpetaii ...
Consiliul ci(• administra\ir al Bănrii „Albina" este locul unor serioase·
discuţii pc marginea oportunităţii angajării băncii într-o astfel de acţiune.
Unii membrii8, deşi nu se îndoiesc de rentabilitatea afacerii, cer renunţarea
la ea pe motivul că: în Bucureşti nu s-ar putea găsi personalul calificat nece-
sar administrării „Caselor de amanet" sau pentru că articolul 3 din Statutele
bfincii îi limiteazf1 aclivitatl>a la Transilvania şi Ungaria. Alţii ' 9 cer ca holă
rirea definitivă să o ia Adunarea generam a băncii. Doar George Dima şi
Dr. ~ieolae Yecerdea susţin punctul de vedere a lui Partenic Cosma şi Dr.
C. Diaconovich.
Partenie Cosma totuşi insistft dovedind că este hotărît sfi participe la
înfiinţarea „Caselor de amanet", chiar dacă s-ar erre modificarea Statutelor.
Supuse la vot, nici una din cele trei puncte de vrdere nu obţinr majoritatea.
astfel cf1 problema. pentru moment, este scoasă de pc ordinea de zi 80 •
În aceste condiţ.ii Partenie Cosma găseşte o solutic acceptabilă penlrn
toate părţile. Concesiunea infiinţării „Caselor de ama1wt" din România nu o
mai revendică pentru Banca „Albina", ci pentru un sindicat format din per-
soane particulare din Transilvania, Bucovina şi Regatul Homâniei. Acest
sindical urma să fondeze pentru exploatarea concesiunii o societate eco110-
rnicf1 pc acţiuni. Noua variantă este acceptată de direcţ.iunea Băncii „Albina".
care hotăreşte să sprijine înfiinţarea „Caselor de amanet" subscriind acţiuni
într-un număr pe care îl va permite împrejurărilc 81 •
Legea pentru înfiinţarea „Caselor de împrumut pe amanet" in Homânia'·,
redactată de Dr. C. Diaconovich. este votată în Senatul şi Camera Homâniei
la 1 februarie, respectiv 15 februarie 1906, fiind mai apoi promulgată şi sanc-
ţionată la 21 februarie. La 28 februarie se încheie „Convenţia" între TakP
Ionrseu, ministrul de finanţ~ ale României şi Sindicatul condus de Parlenie
Cosma şi Dr. C. Diaconovich.
Este semnificativă componenţa sindicatului care a luat concesionarea
„Caselor de amanet"; Parlcnie Cosma, Dr. C. Diaconovich, Dr. Ion l\1ihu şi
Dr. Iancu :\Ieţianu din Transilvania, iar din România: Victor Ionescu, depu-
lal; Alexandru Ciurcu, viceprimarul Bucureştiului; Constantin Steriu, bancher;
Nicolae Xenopol, avocat şi deputat; Nicolae Lahovary, avocat şi d('putat
şi Dr. Constantin Rădulescu, medic şi mare proprietar în Bucureşti. Dară
awm în vedere faptul ră Alc-xandru Ciurcu şi Constantin Steriu sînt origina1 i
din Braşov iar Dr. Constantin Rădulescu din Lugoj, observăm că din cei
Z!'C<' membri ai sindicatului, şapte sînt transilvăneni 82 • 1n primul Consiliu
77
Ibidem.
'" Dr. Liviu Lcmeny şi dr. Ilic Beu, cf. ibidem.
70
Dr. Eusebiu Roşca, cf. ibidem.
10
I o an Lup a ş, o.c., p. 8'1.
"' Arhivele Stalului Sibiu, Fond: Banca „i\lbinau, XV, 1906, 12.
1
' Idem, X V, 1906, 45.
178 M. Drecin 18
de adminislra\ie 83 al socielăţii anonime, creată de sindicat pentru exploa-

tarea concesiunii, ii g[1sim şi pc bucovineanul Nicolae Flondor.
Desprindem semnificaţia adîncă a acestei prime întreprinderi financiare
cn'ată şi susţinut[, în comun de românii din Transilvania, Bucovina şi He-
gatul Homâniei.
Din capitalul social peste 50% din acţiuni vor fi plasate în Transilvania.
rest ul în România. Deşi subscrierea de acţiuni n-a fost publică, fondatorii
au fost asaltaţi cu cereri de acţiuni în sumă aproape întreită.
Banca „Albina" va subscrie la fondul de acţiuni 200 OOO k 84 • In anii
următori va acorda credite însemnate tinerei întreprinderi financiare 8 \
sprijinindu-i dezvoltarea care nu întîrzie să se manifeste 86 •
Anul 1907 aduce o nouă modificare a Statutelor Băncii „Albina". Para-
graful :1 capătă următoarea redactare: ,,Reşedinţa societăţii c Sibiul şi activi-
tatea ci se extinde în patrie şi în străinătate. Socil'tatea este autorizată a
înfiinţa filiale comandate, reuniuni de credit şi agcnturc"R•. Eh'mentul nou,
întilnit pentru prima dată în formularea de mai sus, se referă la drept ul
băncii de a-şi extinde activitatea şi în afara graniţelor Austro-Cngarici.
Făcută la numai un an după colaborarea cu succes la crearea „Caselor de
împrumut pe amanet", modificarea Statutelor dorea să asigure pe viitor
posibilităţi mult mai largi de angajare în afaceri a celor două sisteme finan-
ciar-bancare româneşti, de o parte şi de alta a Carpaţilor.
Infiinţarca Băncii Carpaţilor din Bucureşti, în toamna anului 1911. va
oferi un astfel de prilej. Prin ea se urmărea valorificarea profitului net obţinut
prin „Casele de împrumut pe amanet". care numai prin intermediul unei
bănci putea fi fructificat sub forma împrumuturilor ipotecare şi de escomt.
Statutele „Caselor de împrumut pe amanet" nepermiţînd acest lucru. Banca
„Albina" devine membru fondator al noii bănci din Bucureşti subscriind
200 acţiuni a 500 lei fiecare 88 ,
Anul 1912 a însemnat o grea piatră de încercare pentru Banca „Albina"
şi întregul sistem financiar-bancar al românilor transilvăneni. După un şir
apreciabil de ani, criza financiară din Autro-t:ngaria atinge apogeul. Băncilor
româneşti nu numai că li se refuză noi reesconturi, dar marile bănci din \'iena
şi Budapesta le pretind returnarea creditelor avansate în anii precedenţi.
În această grea situaţie Partenie Cosma se deplasează la Bucureşti unde reu-
şeşk să obţină, pe timp de un an, de Ia Banca Agricolă. cu sprijinul direct
al Băncii Naţionale a României, un împrumut de 4 milioane lei 09 • Este un
ajutor a cărui importanţă nu poate fi apreciat nici pînă astăzi la justa lui
valoare. El reflectă existenţa unei colaborări rodnice şi conştiente, închinate
intereselor naţionale, între sistemele financiar-bancare româneşti din Tran-
silvania şi vechea Românie.
13
C o ns t a n t i n P op p, o.r., p. 173.
•• Arhivrle Statului Sibiu, Fond: Banco "Albine~, X\', 1906, 45.
•• Idem, XVI, 1908, 127.
11
Ibidem, 36.
" Idem, XV, 1907, 24.
11
Idem, XVII, 1911, 239 şi 242.
11
Idem, XVIII, 1912, 208 şi 223.
19 Activitatea financiar-bancară a lui Partenie Cosma 179'
*
* *
Partenie Cosma nu a rămas numai directorul-executiv al I3[mcii „Albina" ..
Capacitatea sa profesională, pozi!ia sa de conducător al primei şi celei mai
însemnate b[mci româneşti, i-au permis să se afirme ca un adevărat „guverna-
tor" al sistemului financiar-bancar românesc din Transilvania. Sub atenta
lui grijă s-au înfiinţat, şi-au perfecţionat organizarea şi conducerea intcrn[1,
s-au unit în cadrul „Solidarităţii" pentru a rezista mai uşor atacurilor tot mai
dure venite din partea autorităţilor, au sprijinit apariţia primelor reviste
financiar-bancare de specialitate, aproape toate cele 151 de b[mci româneşti
care se vor înfiinţa pînă la primul război mondial.
Intelectual şi om politic, a ştiut să aprecieze rolul culturii in maturizarea
politică a maselor. Din importanta funcţie economică ce o deţinea, va găsi
cftilc cele mai fericite prin care să pulseze fonduri in toate verigile cc ţi11ea11
de culturalizarea maselor. Sub conducerea sa băncile româneşti vor juca şi
un veritabil rol de mecenat, in limitele pe care le înţelege un reprezentant
totuşi al burgheziei şi o instituţie burgheză, cum era Banca „Albina'' în ultim[1
instanţă.
Dar aceste noi aspecle ale strădaniilor lui Partenie Cosma depăşesc
stricta lui activitate finaciar-bancară desfăşurată în cadrul Băncii „Albina"
din Sibiu. Chiar dacă nu pot fi separate decît pentru a încerca o tratare meto-
dică a unuia sau altuia dintre aspectele vieţii şi muncii sale, cer şi ele pe viitor
o analiză amănunţită.
*
* *
Izbucnirea primului război ,mondial a însemnat înăsprirea represiunii~
asupra mişcării naţionale a românilor transilvăneni. Mai ales după ce eşuează
încerc::irilc lui Tisza, ministrul-preşedinte al Ungariei, de a obţine colaborarea
P.N.R. cu guvernul 90 • Din acest moment asupra personalităţilor marcantP-
ale vieţii noastre politice, culturale şi economice se puteau oricînd abatc-
represiuni le autorităţi lor.
Partenie Cosma avea aproape 78 de ani. Legăturile sale de prietenie cu
aproape toţi oamenii politici ai României, i-au permis să cunoască, înaintea
multor lideri ai românilor transilvăneni, orientarea politică a României din
primiivara anului Hll5 91 • În mai HH5 Italia intră în război împotriva Austro-
00
Ştefan Pas cu, Marea Adunare 1Vafională de la Alba-Iulia, Ed. Dacia, Cluj, 1968.
p. 252-253.
91
Arhiva Bibliotecii Arhiepiscopiei Ortodoxe Rom:înc Sibiu, Fond: Mihai M. Veliciu,
Amintirile lui I. \'ătăşianu, director de bancă în pensie, la chestionarul cerul pentru întoc-
mirea rnonogru{ici Băncii "Albinaw, Sibiu, 3 februarie 1946, nr. 16. I. Vătăşianu scrie
tcxlual: " ... În anul 1915 inainlc de plecarea directorului executiv Partcnie Cosma
lnlr-un concediu ele cură la Călimăneşti, pc la lnceputul lunii mai, lntr-o duminică,
cinci eram numai noi doi la bancă, m-a chemat la sine şi mi-a spus confidenţial, că pro-
babil Hom:\nia lncă va intra cit de curlnd ln război contra Puterilor Centrale. Dlnsu1,
fiindcă se leme ni ln acest caz va fi internat, trece ln Rom::\nia, aşteptind acolo
clczvollarca evenimentelor ... w
180 M. Drecin 2()
t·ngariei. creîndu-i acl'steia o situaţie şi mai critică. Cele două coaliţii mili-
tar<' î~i întăn•sc sU,ruin\l'le de a atrage• Homânia spre toopc•ran·, fiecan· cil-
pari ea sa. Gu\'ernul român începe. în aceea~i lună, mai 191:l, negocil'ri St'-
crete cu Antanta care doYedea înţelegere şi promitea sprijin pentru realizan·a
aspiraţiilor de unita le• naţională ale rom;inilor.
Intuind eYoluţia politică Yiitoare a Homaniei. poate simţindu-se prea
slab fiziceşte pentru a face faţă problemelor tl' s-ar pune în faţa Băncii .. .-\I-
bina" în Yiitorul cc se arăta plin de sPmlll' de întrebare, la 18 mai Hll~. Parte-
nie Cosma ecre '?i obţine 1111 concediu de şase săptămini 92 . 1n 16 iulie 191:J
Ya crrP o prelungire a concediului p<' timp nelimitat, pentru a-şi putea conti-
nua tratamentul medical în staţiunea balneo-climaterică Călimăneşti -Căciu
lata93 ..\probîndu-i-se 11011a cerere, pc· timpul absenţei sale este numit director-
execuli\' proYizoriu contabilul-şef al băncii. Iosif Lissaiu.
Era clar că Partenie Cosma nu \'a renni la Sibiu, pînă cind războiul
nu se Ya tranşa in favoarea uneia din cele două mari tabere. Cu at it mai
mult cu cit fiul său Remus, încă de la începerea războiului, renunţă la cetf,-
ţenia maghiară scriind forurilor militare că refuză să lupte sub steagul impe-
riului. l11terior el se va înscrie voluntar în armata română. 95
La scurtă vreme, pe adresa direcţiunii Băncii „Albina" vin citeYa scri-
sori, in numele unor grupuri de acţionari, în care se cere, în termeni ultima-
tiYi, alegerea unui nou director-executiv precum şi o serie de schimbări in
organizarea institutului pentru a i se asigura viabilitatea în momentele criticl'
prin care trecea 96 . Intre timp, atit Centrala cit şi filialele Băncii „Albina" sint
puse, din ordinul ministerului de interne, sub supravegherea poliţiei. Aceasta
face o serie de verificări în actele băncii, se interesează îndeaproape de fami-
lia lui Partenie Cosma şi a altor foşti funcţioBari care s-au refugiat in Roma-
nia97. Dacă la început Consiliul de administraţie caută să-l apere pe Partenie
Cosma în faţa acuzelor ce i se aduceau din partea unor acţionari, pină la
urmă este nevoit să-i ceară directorului său executiY să se prezinte la post.
Termenii prin care Partenie Cosma este solicitat să reYină la Sibiu sint foarte
amabili şi Ioiali 98 .
La 10 decembrie 1915 Partenie Cosma trimite din Călimăneşti o scrisoare
prin care cere să fie pensionat începînd cu 1 ianuarie 1916. Direc\imwa b:·111cii
aprobă pensionarea, numindu-l pe Iosif Lissai să conducă în continuare ca
director-executiv-proYizoriu 09 • l\Iai tirziu, la 12 aprilie 1917, Iosif Lissai psfe
•• Arhivele Statului Sibiu, Fond: Banca "Albina", XIX, 1915, i4. În aceastA scrisoare
precizează că ln timpul concediului solicitat doreşte să participe la şedinţele Consilii-
lor de administraţie ale "Muntelui de pietate" şi .Băncii Carpaţilor" din Bucureşti -
unde era membru. De asemenea, voia să se trateze de reumatism la Techirghiol.
113
Idem, X IX, 1915, 119. La Călimăneşti familia Cosma lşi construise o vilă Inc A ln nnul
1911-1912. Pentru acest scop lmprumutase de la Banca „Albino" sumo de 125 OOO k.
lnceplnd din 1912 Partenie Cosma se va trata ln repetate rlnduri ln acl'astA statiunl'
bolneo-climatericA, d. idem, X\"JI, 1911, 12i.
u Idem, XIX, 16 august 1915, 124.
1
• I„ u c i a C o s m a, o.c.
"' Arhivele Statului Sibiu, Fond: Banca "Albina", XIX. 2-i octombrie 1915, 202; 20 no-
it'mbrie 1915, 218; XIX, 1915, 228.
o; ldl'm, XIX, 4 decembrie 1915, 225; XIX, 1915, 24i.
•• Idem, XIX, •1 decembrie 1915, 227.
•• Idem, XIX, 18 decembrie 1915, 244.
21 Actit·itatea financiar-bancari a lui Partenie Cosma 181
.ales direct or-genern.11° 0 , iar în calitatt' de contabil-şef este numit contabilul

Ioan Vătăşianu, funcţionar crescut dl' tînăr în cadrul băncii. remarcat şi
_sprijinit să se afirme dt• însw;;i Partt'niP Cosma 101 .
Odată cu intrarea României în r:1zhoi. cu complicaţiih• militare ulteri-
oare ddaYorabile ei - Parlenie Cosma -:;i familia este neYoit să părăseascf1
Cfdimănl•ştiul. După o scurtă şedere in Iaşi, Ya lua drumul unui lung exil
prin Husia. Finlanda, Suedia, NorHgia . .--\nglia, Franţa şi Italia. Din Ita-
lia. unde Ya sta mai bine ele un an. familia Cosma se străduie~te să participe
la slujirea cauzei noastre naţionale. aliiturîndu-se acţiunilor de luptf1 ale
emigraţiei române.
În octombrie 1919 se reintorc în \arf1. Beiuşenii îl aleg senator în primul
parlament al Homâniei întregite. Era suprema recunoştinţă ce i se putea
aduce unui om care şi-a închinat intreaga Yiaţă luptei pentru propăşir_•a
neamului său. PartPnil· Cosma era singurul reprezentant al Yechei gărzi
<k luptători naţionali transilYăneni, care, în Yiaţă, avea fericita ocazie de a
wdea cu proprii săi ochi materializarea practică a idealului pentru care
luptasrră atitea generaţii: unirea tuturor românilor într-un singur stat. Cu
.siguranţă, în acele clipe. a fost stăpinit de o ad încă mulţumire surtetească,
rezultat al simţămîntului datoriei împlinite şi .il recunoştinţei pe care po-
porul, prin beiuşenii săi, îl dowdea, trimitîndu-1 ca membru în cel mai înalt
for al ţării.
Amurgul vieţii nu l-a scutit totuşi ele ingratitudinea unora, spre marea
lui durere, chiar din rîndurile noii generaţii de conducători ai Băncii „Albina".
La Adunarea generală a Băncii „Albina" clin 1922, Partenie Cosma a candidat
pentru un loc din cele trei care erau vacante în Consiliul de administraţie.
\laşinaţiunile celor ce nu doreau reYenirea bătrînului fost conducător în
familia „albiniştilor", delt'rmină balotajul. iar apoi înlăturarea lui din com-
pt'liţil'10~. Sînt semnificatiYe însă cuYintele pe care le-a rostit membrilor fa-
milil'i sale la aflarea acestPi Yeşti: ,,Românii s-au unit pe vecie, voi aţi rămas
in vi~ţ{i. cPll'lalte nu contează" 103 • Nu sînt cuvintele unui om resemnat, ci
a luptătorului care şi-a închinat viaţa unor idealuri mari şi curate, faµt ce
i-a pt'rmis să se ridice întotdeauna deasupra lucrurilor mici şi a pasiunilor
111{1runte.
_ La 22 septembrie 1923 Partenie Cosma Ya muri în vila sa din Călimăneşti.
Inn~ormîntat la Sibiu. i se foc funeralii naţionale.
Nicolae Iorga va închina memoriei celui dispărut un necrolog scurt dar
dens în idei. în coloanele ziarului său „Neamul românesc", cu cunoscuta-i
capacitate> de sinteză, marele istoric prinde în cîteva fraze liniile directoare
ale vil'ţii ~i pl'rsonaliU1ţii lui Partenie Cosma. ,, ... Ajuns prin singura lui
muncii la o situaţie hotăriloare in mijlocul poporului românesc din Ardeal, el -
.spunea Iorga despre Parteni~ Cosma - a intrebuin/at-o pentru a-i da insti-
100
lden1 XX, 1917, 83.
1
101
Idem, XX, 12 mai 1917, 110.
Pa v e I Berari u, Parlenie Cosma în slujba A.rdealului, Tipografia cooperativă
10
'
nLilera Creştină~, Bucureşti, f.a. ( 1938), p. 170.
103
Luci a c: os rn a, o.c., p. 9.
182 1\1. Drecin .... ,
,._
tu(ii şi organiza/ii. Pe acestea le-a condus. dar cu discrefie, cu Iaci. ferindu-se rn

1w cum/Ja opera lui să pară că ea lui yi mai ales să ajungă a-i serni /ui" 104 •
În 1910, ru ocazia sărbătoririi a 25 de ani de la venirea lui Part<·nir Cosma
in fruntea Băncii „Albina", la 1937, cu ocazia sărbătoririi a 100 de ani de la
naşterea lui, iar mai recent cu ocazia sărbătoririi a SO de ani de la moarll' 1 u:, -
destul de numeroase studii, articole, conferinţe, s-au oprit asupra vieţii ~i
personalităţii lui Partenie Cosma. Cel ce a trăit şi luptat în cea mai frâmintat:1
perioadă din istoria românilor transilvăneni, el însuşi aducîndu-şi din plin
contribuţia la dezvoltarea societăţii româneşti, aşteaptă să i se seri<· o mono-
grafie în care să se împletească strădaniile sale depuse în viaţa politică, cui-
culturală, bisericească şi economică, deopotrivă. Om al epocii salt•, al rlas('i
burgheze căreia i-a aparţinut, trebuie să-i privim critic activitatea, noi inşinl'
inţelrgînd în prealabil epoca ~i obirctiwle ei majore pentrn lupta na\ională :1
românilor, luptei pentru desăvirşirea unităţii noastre naţionale suborclonindu-
i-se toate strădaniile şi sacrificiile. Abia atunci am putea prrţ ui la ad1·văra
telr dimrnsiuni realizările acestui fiu al Bihorului. ajuns ,.părinte" al romini-
lor transilvăneni şi preşedinte de virstă al primului parlament al Homâniei
întregile.
1
Nic o I ne I or I{ n, Un uitai: l'nrlenie Cosma, ln "Neamul rom,\nesc-. Foaia Parti-
••
dului Naţionalist-Democrat, 1923. 3 octombrie, p. 1.
m La 2 octombrie 1973 ln cadrul Băncii 1'11ţionale a Romdniei. Filiala Sibiu. EI e n n s i
I o n D r o c au susţinut comunicarea: ., Parlenie Cosma. \'infa şi oprra ( / S J 1- J 9 :! Ji-.
În 28 octombrie 1973 la Beiuş, cu ocnzin deschiderii t:ni\'Crsit4\ii Populare din loculi-
tnte, s-n organizat un simpozion lnchinut cornernordrii 11 50 dl• nni d1• la moartea lui
Pnrtcnic Cosmo. Cu nccnst4 ocuzie s-au susţinut următoarele cnmunh-1\ri: \' i ort' I
Fa u r (Oradea). Primii uni din udir•ilnlca lui J>arlrnie Cosma la Briuş; C o li s t a li t i 11
D u 111 a-Su ce v c n li u (Beiuş). l\lomrnle din acli11ilalra polilic1! a lui P11rlrnie Cosmu:
1\1 I r c c a S t o I n (Sibiu), l'arlrnie Cosma animator al rullurii romd11rşli din Transil-
vania; 1\1 I ha I Dr cc i n (Oradea). Parltnie Cosma ln fruntea sislrm11l11i b11ncar-(1-
11anciar al romdnllor lransilmlnrni. \' I ore I Fa u r, Parlrnir Cosma militant M-
horean pt11lru cau:n nafionuld, ln zlurul "Crişana-, 1 noiembrie 1973, p. 3.
II. DOCUMENTE
LUPTA REVOLUŢIONAUA
A MASELOR POPULARE DIN BIHOR PENTRU UNIREA
TRANSILVANIEI CU ROMANIA
( Documente din arhiva Consiliului N a/ional Român, 1918)
DE
ALEXANDRU PORŢEANU
Publicăm în celr cr urmează un număr de 21 documente din arhiva

Consiliului Naţional Homan din Oradea şi Bihor care a funcţionat dr la în-
ceputul lunii noiembrie 1918 pînă în primăYara anului 19Hl, îndeplinind
pe plan local rolul istoric de conducere a luptei maselor populare pentru
Cnire, de pregătire şi realizare a contribuţiei importante a Bihorului la marele
act săvîrşit la Alba-Iulia prin voinţa liber5, hotărîtă, dreaptă şi ireversibilă
a tuturor romanilor <lin Transilvania, Banal, Crişana şi ~laramureş.
* * *
Instituţia Consiliului Naţional Roman din Transih·ania a fost în esenţă
organul conducător al luplei pentru Unire. Origina Consiliului Na\ional
din TransilYania din 1oamna an ului 1918 - organ politic născut ca expresie
şi necesitate a unirii tuturor forţelor romanl'şti, a înlregului popor, în vederea
desăvîrşirii unităţii naţionale -; rolul acestui organ - care a îndeplinit
misiunea cea mai importantă, de conducere a luptei pentru înfăptuirea efectivă
a l"nirii Transilvaniei cu Romania; caracterul de ins!itu(ie reprezentalivâ -
in<lreplă\ilă a acţiona ca alare, investită cu atribute politice fundamentale
largi, inferne !li externe, dispunînd de o reţl'a în Linsă de organe locale în sub-
ordi1w, inclusiv gărzile naţionale, un aparat Yast acţionind coordonat în unicul
scop al realizării Unirii; în fine, cone.riunile necesare şi fireşti, dintre activi-
tatea C.N.H. şi cc·lelalte consilii naţionale din TransilYania (maghiare şi ger-
mane), aspectele comparative dintre acliYilatea C.N.R. şi a consiliilor na\io-
11ale alr celorlalte popoare din monarhia dualistă austro-ungară, sînt tot
alitea probleme fundamentale priYind caracterul, origina şi rolul isloric
indeplinit de C.N.R.
Din mullitudinea de date şi aspectl' atit de grăitoare cu privire la forţa
uriaş:1, irezistibilă, a luptei întregului popor roman pentru desăvirşirea uni-
186 A. Porţt'ar1u
tr1\ii salt• na\ionak, luer:hilt• consaC'rall- aC'l'slor t'\'t•nim<'nll• au tratat adl's1•a

<h-stul dt• sumar prohlt•111:1 C'o11siliilor na\ionall' din toamna anului HIIX.
\lajoritall•a l11cr:1rilor apărnll' inaink dl' Elilll'rarc pun :H'l't•ntul p1• rolul
Pa rl id 111 ui Na Iionat, n•fll'clind in l <'rt'St' ulll-rioa n• l'\'t•ni 11w11 t ului, alt• u1101
'"'rup:1ri ale das1•lor domin:rnk: num<•rnase dintn• as1·m1·1u•a lucrări, nt•f11nd:1-
menlal1• pc o Cl'l'C'l'larl' sisll•malică a iz\'oan•lor d1• mina intiia, au pus în 1·ir-
c11la\i1• o s1•am:1 cit- afirma\ii şi dall• l'l'onatl', dintre l'an• n•a mai 111an• part,·
se rl'f1•r:1 1111 intimpl:1tor tocmai la consiliul na\ional romi111.
--- Firl'şl1• e:i, din 11011, problemele reft•ritoan• lu C.N.H. au 'l\'lll subslan\i:d
dl' s11f1•rit. Ast•m1•1wa concepţii au l:1snt sl'chl'll' şi considcr:1111 <·ă 1111111:1i 1•x.1-
minan•a lor erili<·i"t obiectivă, de pc pozi\iilt· matl'l"ialisk all' isll>riografi1·i
noastn• marxist-kninisll•, lt• poat<' inl:itura, poah' dt•schidc noi pl'rspl'cli\'I'
şi orizonturi ct•n• .. l{1rii stii,,t_ifil't'. \lan•a mas:, dl' informalii dorumt•ntar,·.
i111•gall' ca valoan•, 11 l'onrrihuit şi ca la o tratan• incomp)t>l:1 sau inl'g:d:"1, la
insufictcnta in\1•lcgerl' a a11samhl11l11i ft•11011w1111l11i islorlt pe care ii n·prrzi111:·1
I upt a 1wn lrn l' nin•. C II p ri11•j 111 sl'mi1·t•11 ll'11a rului an·sll'ia ( HIG8). in afara
lucrărilor dt• sinl1•z{1 sau a altor lucrări cu l'aracl<•r gl'nl'l'al sau Stll'l'ial.
problema Consiliilor National1• din l~lt8 a fost ahordală in unl'll' arlirnh·
distinl'le 1 • \'olumul dt• do1·1111H•nl1• ah• l 1 11irii din 1~118, în curs d1• apariti,·
la Editura Polilic:,~ va conlrihui. spl'r:1111~ şi el, la dez\'ollan·a n·rcl'l:1rilo1
prh·ind ac,~astă tem:1 în g1•n<•n•, l't'a a C.N .H. in special, prohlt•nie 'l C':"1ror
sl udil•n• se c<•rc înd mull şi sl{1ruitor conti1111al:"1, alit sub aspl'l.'I ul doc1111wntar.
cit şi interprctl'laliv.
ln afara rolului hol<'lrilor al (actorilor infrmi, al maselor populare. factori
ca: rf1zboiul mondial, influ„n\a Marii Hcvr,lu\ii Socialiste din Octomhri",
d1•slrămarl'n lmpl'l'iului nustro-ungar ca unnnrr a lupll-i muselor m1111l·ilo-
n•şli şi ţănfo1•şli, a poponn•lor nsuprill', a înfring<•rilor de pe front, au c-011',tit uil
lolodal:1 f1mdanwnt11l Unirii "<•lei mari. pc can• au apăn1t şi şi-au d1•sf•·1~11rat
nclivital<'a ronsiliilc na\ionnlt• ale popoan•lor oprimai<' în toamna anului
Hl18, indusiv ronsiliul nnţional romi1n.
Tn•huil' n•amintil faptul că inln• Partidul Na\ional Hom:in din Transil-
,·anin şi S1•c\ia Homi,nă a Partidului Sol'ial-Dl•mocral din l lngaria - l't•lt·
do11[1 grup:,ri polii Îl'1• prindpalt• 11ll• rom1inilor din Transil\'ania - au l'Xislal
în perioad:1 dl' 1wsll' 1111 d1•r1•ni11 l'fll"C' pn•cl'dl' llnirt-ll, moml•nll• caral'lrristÎ1·1•
ntil 1wntru .kos<•hirilt• profunck d1• clas:), dintre' l'tll' doufl partid<' (dt• t'\..
campaniill' rrilic~ ah• pn•s1•i sorinlisl1• românt•şti ln adrC'sa b11rgh1•zu•i proprii.
1
V. Arl111l11, N. Prtrl'1111u, <:onsi//c 1111flo1111lr ro111tl11r şi rolul lor 111 prrgiltirrn şi l11{1l11t11/n,1
llnfril l'runs//1•1111/rl ru Uomtl11f11, .. Annlt• dt• lstorlt•M. nr. 11/10611, p. :.!:.! -:U. \'. Arlmin.
Gdr:1/r 1111/fonalt tn lupta prntru r11f1l/Jl11iua 1111/t.lfil dt stal a Uomtlnirl, .Hl'vlstn Arhl\'l'lor
nr. 2/ l 116H, p. l r,:1 - lll·I: Şt. I lurmuuchr, I. Adam, <:011stliilr 11afiu1111lr romrlnr 111 111 p/11
pwlru l'11/rrn Trum//111111/t"/ r11 //omdn/11, .. He\'lstn ArhlHlorM, ur. :.!/19611, p. 1:1:1 - tril.
\'t•zl şi unollzu usupro C. N.H. din monnMrnrln cokl'll\'I\: Drs,1r,rrşfrr11 u11i{irtlril statului
1111f/011al rom1l11. r·111rr11 1'ruu.~//111111frf ru r•rrhra l/omtl11fr, sub rt•dncţlu prof. Miron Coustnn-
thu•scu şi prof. Şll•fnn Pusrn, Edit. Ac1ull•mll'I I\.S.H., Bunm•ştl, 11J611. fila p., Ulblin-
llH'l'II lll1torlc11 Homnnhu•, \', lu 11. 29:1, :.IUtl-·IOU, 30:1--<IOY, 311-315 (Al. Por\tonu),
:1711-:ltl0 (l\llrou Constonlhll'scu).
Autori: \'. CurtlcApt•onu, Al. J>or\eonu, H. ŞolmHl'U.
.3 Documente din Bihor (1918) 187
pe anumite t1·mc politice curente, culminînd cu puternica dezaprobare a

tratativelor J>.N.R.-Tisza), cît şi însemnate momente de apropiere pîn~ la
ac\iuni comunl' şi elaborarea unor platforme ce cuprindeau obiective comunf:'.
Acestea sr explic[, prin apropierea elementelor celor mai avansate ale micii
burghezii şi intelecl.ualităţii democrate ca reprezentante ale burgheziei unei
na\iuni asuprile, de năzuinţele legitime ale maselor ţ[1răneşti şi orăşeneşti.
din rindul cf1rora proveneau ele înşile, in cea mai marc parte, din primv ge-
nera\ie. prin in\elegerea de către elementele din conducere1. social-democra\iei
române, a nt·ecsilăţii desăvîrşirii revoluţiei hurghezri-democratice ca etapă
neccsarr1 a procesului de transformare a socidă\ii romaneşti. Se poate aprecia
61 in ambe!P părţi şi atit in ceea ce priveşte afirmarea deoscbirillr 'iau chiar
a contradicl.iilor, cît şi în ceea ce priveşte acţiunilr comune - s-au manifestat
şi tendinţe greşill', nejustificate: factorul care a contrib11it tot mai mult la
clarificarea poziţiilor a fost însăşi luµLa politicf1 vie, ck zi cu zi, care a pennis
\"!·rificfiri şi confruntări edificatoare. În privinţa ac(iunilor şi obicctiYelor
comune, r:;lt• vorba îndeosebi de perioada anilor 1 ~)07 -1908, marile campanii
politice pentru votul universal şi libertă\i clemocraticr, care mobilizau largi
mase populare, de proaspătul suflu pe care l-a adus trecerea P N.R. la tactica
,,noului activism" şi inlrnsificarca rnişcf1rii socialiste şi muncitoreşti, de afir-
marea crescindă a lupei de eliberare na\ionalf1 in toat~ domrniile - politic,
social, economic. cultural. Indiferent dr obiectind imediat al acţinnilor comune
dintr-un anumit momrnt istoric, alP P ..t\'.H. şi ale socialiştilor romani, pl'
(kas11pra nuanţelor sau a tututuror chestiunilor trecătoare, o mare şi vitală
prohlP.mă f{1cea ca celr două forţe să fie complementare: realizarea unităţii
naţionale dPpline. Însăşi ideia unirii a an1t o evoluţie proprie, ascendentă,
pină cînd s-a putut pune pe planul politic nemijlocit problema unirii, a moda-
lităţii concretr de înfăptuire a acesteia. În anii 1917 -1918, existau aşadar
suficirnte antrcedente acumulate, suficicnl{1 exprrienţă de acţionare conjugată,
in slujba cauzri supreme a întrcgulni popor, astfel încît condiţiile noi, supe-
rioare. din ;inii 1917-1918, nu au făcut să declanşeze şi să precipite eYeni-
mrntrle.
1nţelrgPrl'a desădrşirii unită!ii stalului naţional român ca o cauză a
înlrrgii na\iuni române, a tuluror ch,selor socialr, a tuturor partidelor şi
grupărilor politice, a tuturor forţelor şi cxponen\ilor poporului român - este
astăzi unanim acceptată. Numai pe acl'aslă bază poate fi înţrleasă necesitatea
<1 biecliv<'i a unirii tuturor forţelor naţiunii române, care se făcea tot mai acut
simţită în toamna anului 1918, necesitate cc a generat organul politic cores-
punzf1tor - consiliul naţional roman. Cnilatea de năzuinţă şi acţiune a in-
1regii naţiuni, îndrrptată spre înfăptuirea unităţii politice - obiectiv imperios
nrccsar, IPgic, ce nu mai putea fi amînat - s-a materializat tocmai în crearea
;1cestui organism politic, care a îndeplinit rolul de instrumrnt absolut indis-
prnsahil al luptei unite a tuturor categoriilor social-politicr. Unirea Transil-
vaniPi cu Homânia este rezultatul maselor populare, a intrrgului popor român,
încununarea unui proces istoric multisecular ireversibil, înfăptuită prin ma-
t urizarca condiţiilor interne şi externe necesare, sub conduf'.P.rea - în etapa
finală, decisivă - a acestui organ propriu, născut din frămintările puternicP.
ale unui întreg popor, ca expresie a unitătii sale de luptă pent„u reuli2.area
188 A. Porţeanu 4
celui mai important obiectiv comun, unirra, organ a cărui raţiune şi c·xiste11F1
a incrtat odată cu îndeplinirra misiunii prntru care a fost cn•at. Pe dc•as11JHa
deosrbirilor dr vedrri sau intrrese dintre diferill'le clase sau partide- - cko-
sc•biri a căror insuficienLl luare în considrrare ar constitui deopotrivă o s11rs:"1
de aprecieri unilaterale - cauza unirii acţiona cu o forţ:1 cresrind,-1.
Consiliul Naţional Român 1111 a fost un organ singular in timpul f'V«-11ii
mentelor din toamna anului H)18 din monarhia austro-ungară; apariţia s:i
răspundea unei crrin\e obiectiYe. Forma de organizarr şi conducrre a lupte
de eliberare naţională a popoarC'lor asurrite prin consilii naţional<', apărus1•.
în embrion, încă în n•,·oluţia de la 1818 -1819; <'a cunoscuse. înaiutea con-
stituirii Consiliului Naţional Român, manifc•stări similare, r<'prezentat<' de
crearea consiliilor naţionale ceho-slovac<', polonne. sîrbo-croate. ca şi de con-
stituirea Consiliului Naţional Maghiar; ac\iunile <'migraţiilor naţionale in
statele din occident. urmărind să cîştige adeziunea lărilor Antantei fa \:-1 de
cauza dreaptă a popoarelor lor, au îmbrăcat de asemeni şi ele forma de orga-
nizare în consilii naţionale, concepute ca nucle<' al<' unor guverne in emigra\ie
şi înfiinţate ca atare încă din primăvara anului 1918. Toate acesh•a demon-
strează, odată mai mult, caracll'rul legic. obiectiv. g<'neral, imperios necesar.
al desăYirşirii unităţii statului naţional român.
C.N.R. a luat fiinţă, pr<'cum se ştie, din iniţiatiYa socialiştilor. -d11p[1
tratati..-e preliminare, în dimineaţa de ~H octombrie, la Budapesta, in plin:1
desfăşurare a re\'oluţiei burghezo-democratic<', care, în Transilvania a anii
un caracter distinct, g<'nl'rat de situaţia sp<'cifică ci<• aci. În C.N.R. au intrat
pe bază de paritate', cite şase r<'prl'Zentan\i ai P.N.R. şi C.C. socialist rom.:in
din Ungaria şi TransilYania. Principiul parităţii nu a mai fost aplicat ap(1i
şi la consiliile naţionale române locale. După ce a început acţiunea de organi-
zare a acestora, în priml'le zile ale lunii noiembrie. Consiliul crntral se mut:1
de la Budapesta la Arad, denumindu-se C.N.R.C.
Documentul principal, oficial, al constituirii C.N.fL manifestul intitulat
,,ReYoluţia a înYins!", a fost publicat în ediţie sp<'rială a gazt'l<'i socialisll·
„Adevărul" care deYenea şi un organ principal al C.:'\.H. pini"1 la n·apariţia
„Românului" (8 noiembrie) continuind a îndl'plini -:;i dup:1 data amintit:1
acest rol, pînă la capăt, adică pînă la r<'alizarea l'nirii. Esl<' numai un1 di'l
numeroasele doYezi prremptorii ale rolului mişcării socialiste şi muncitoreşti
în rnfăptuirca României deplin unile 1 •
Problematica amplă a actiYităţii C.N.R. se d<'sp1 inde desigur - cu spl'-
cific-ul, accentele şi nuan\el<' sale - şi din docunwnll'lt• consiliilor naţionall'
locale, comitatense (judl'ţene), crrcuale. orăşenl•şti sau romunall'. Bihorul eslt•
în acest sens un exemplu concludent, datorită activităţii bogatt• a C.N.H.
de aci, datorită spiritului care a animat-o şi realizilrilor re dep[1şesc adesea
sfera interesului strict local.
• • •
1
Al. Porţeanu, l\lişrarea n11111rilorrautl din 1·ra11si/11u11ia şi d<stil'irşirra uni/<i/ii slul11/11i 1111/ro-
nal romdn, "Studii~, 1968, tom. :.!1,. nr. 6 p. 1039- t0i0.
5 Documente din Bihor (1918) 189
Documentele pe care le publicăm aci reflectă intensitatea luptei pentru

Unire în această parte de la marginea de vest a teritoriului etnic românesc.
Este vorba în special de prima decadă a lunii noiembrie, dinaintea tratativelor
de la Arad, care dondeşte pregătirea temeini61 a Cnirii, faptul că aceasta
1w depindea de tratatiuele amintite, fiind unica soluţie posibilă, realistă, Justă
echitabilă, a problemei naţionale din Transilvania, ce avea toate condiţiile
maturizate pentru înfăptuirea ei concretă. Este apoi vorba de pregătirile
nemijlocite ale bihorenilor pentru Alba-folia, de intensa activitate şi marele
ecou în rîndurile maselor, de îndemnul ca la evenimentul istoric să participe
cit mai mulţi ţărani. în fine, este vorba de unele aspecte şi euenimente locale
de răsunet mai general, de rolul maselor şi al unor personalitc1ţi, de unele docu-
mente sau mărturii ce prezintă interes deosebit etc. Toate acestea probează
hotărîrea de nestrămutat a românilor, care sintetiza înţelepciune, realism
şi maturitate politică, dovedind în mod convingător că aceştia erau pregătiţi
din toate punctele de vedere pentru marea încercare a istoriei, fiind perfect
indreptă\iţi în aşteptarea lor multiseculară, în lupta exemplară, în sacrificiile
şi eroismul lor.
Consiliul Naţional Român din Oradea şi Bihor, întemeiat la 3 noiembrie
1918, era recunoscut ca autoritate în conducerea oraşului şi comitat ului, în
consiliul cetăţenesc şi alte organe tranzitorii administrative, trecînd apoi el
însuşi, imediat, la preluarea efectivă a puterii. Organizarea administrativă
şi cea militară, activitatea gărzilor naţionale române din Bihor - subordonate
consiliului naţional -, mobilizarea maselor, acţiunile de propagandă, probleme
şcolare, de justiţie (privind folosirea limbii române), proiectul întemeierii
ziarului politic românesc bihorean, participarea socialiştilor la evenimente,
hotărîrea şi metodele demne cu care au fost respinse diverse acţiuni lăturalnice,
adesea provocatoare, sînt tot atîtea probleme şi aspecte bogat ilustrate în
documentele de mai jos. C.N.R. din Oradea şi Bihor şi-a continuat activitatea
~i dupa Cnire, din cauza situaţiei complexe create prin trasarea liniilor demar-
caţionale succesive, care făceau necesară continuarea existenţei sale în noile
condiţii. Se poate aprecia în general, că C.N.R.-ul bihorean a fost unul dintre
cele mai active consilii naţionale române din Transilvania, din toamna anului
1918.
Este regretabil că nu s-a găsit în arhiva C.N.R. din Oradea şi Bihor
actul şedinţei istorice a conducerii P.N.R. ţinută Ia Oradea în ziua de 12
octombrie. In schimb, dintre documentele păstrate merită a fi reţinute în
mod deosebit, în primul rînd, desigur, actul de constituire a C.N.R. din Oradea
şi Bihor (3 noiembrie) însoţit de acel remarcabil discurs rostit de Aurel Lazar
care sublinia ideea cft vechile rînduieli asupritoare, dărîmate de revoluţie
„au dispărut şi credem că vor zăcea îngropate fără speranţa reînvierii în
cripta de la Geszt" (proprietatea contelui Tisza Istvan - n.n.), iar în aceste
condiţiuni încurajatoare, ce reclamau însă abnegaţia tuturor, ,,Biharia a
înţeles glasul vremii!" In congregaţia comitatensă ţinută ziua următoare,
acelaş Aurel Lazar va aduce la cunoştinţă constituirea şi obiectivele C.N.H .•
salutînd „na\iunra maghiară redeşteplată". Subliniem de asemeni, prin im-
portanţa lor, manif<.'stul din 4 noiembrie al C.N.n. către poporul romfln din
Ora-iea şi Bihor şi în mod deosebit acliYizarea politică fără precedent a maselor
190 A. Porţeanu 6
populare in perioada de mare insufle\ire în care a fost pr<'gălită participarra

la adunarea de la Alba Iulia şi din zih•le următoare acC'stl'ia, eind pret utindrni
se dezbăteau marile principii ce izYorau din hoU1rirea istorică a l 1nirii. Docu-
nwntele mai alesUi grelele condiţii social-economicl' ale Yi<'ţii zilnicr, lipsurile
de tol felul - îndeosl'hi cele alimentare -, carr au sporit îndirjirea crlor
mulţi, holfirirea lor ele a pune capăt ckfinitiY Yechiului r<'gim. Fr:imintările
ţărăneşti locale apar în aceste documente sub forma unei rxproprieri sau chiar
a înlăturării unui notar roman ş.a.
Cn mare număr de adunări populare au fost organizat<' pe tot cuprinsu
Bihorului. fapt CC'-Şi gflseşte o rdlrclarl' corespunzătoare în documentPle
C.N. H., fără a ne putea oferi, din pf1cal<', prea multe detalii asupra dl'sf:1-:;11r[1ril
lor propriu-zise. Este demn de atenţie, prin semnificaţia sa, incicfrnt ul produs
prin abordarea stindardului romfrnesc pc edificiul prefecturii, la ~m noiemhril•,
în ajunul întrunirii marii adunări de la Alba Iulia.
,\m dori să subliniem însă în chip cu lotul deosebit un capitol important,
distinct şi grăitor, dl'stul de amplu redat în arhiva C.N.H. Oralka-Bihor; cola-
horarea rodnică a C.N.R. ru Consiliul Naţional l\Iaghiar; în acel(• impre_jurări
complexe, adesea grele, cind, oricum, drumurile Sl' dPspfir\Pau, rolahorarea
amintită avea Yaloare de simbol pentru destinele cl•lor două popoan•. Este 1111
aspect specific e\'<'nimentelor din Bihor, din toamna anului 1918, care a generat
şi o formă de organizare tot atît de interesantă, un consiliu mixt c1• se numea
„Comitetul executiv al consiliilor comitatense". Iată aşadar că chiar în moment ul
suprem era posibilă o asemenea apropiere şi conlucrare, re nu era nicidecum,
aşa cum credeau unii, o greşeală politică. Colaborarea se refrrea în genere la
problemele administrative locale. care aYeau o importan\i:-t deos1•bit:i în acele
împrejurări, evitîndu-se problemele politice. C.N.H.-ul f:icuse cunoscute obiec-
tivele sale părţii maghiare, exista con~tiinţa acesteia destul de clară asupra
sensului desfăşurării evenimenlelor, încît C.N.H.-ul nu a cedat absolut nimic
în problemele politice fundamentale prin colaborarea amintită, tot astfrl 1·um
nici C.N.H. Central nu a cedat nici un pas prin simplul fapt că a iniţiat tra-
tativele de la ,\rad. Despărţirea politică totală nu putea însemna ruptura
totală, nu numai în principiu. ci în primul rind din motive ce \'l'neau din
necesităple curent(•, zilnice, ale convie\uirii. Dovezile de realism d1• car<' au
dat dovadă o seri(• de fruntaşi maghiari şi masele populare ţ[1ră1w~ti, munci-
toreşli, orăşenrşti, ale naţionalităţilor maghiare, în aceste împrejurări. merit[,
a fi scoase în evidl'nţă în mod deosebit, căci o asemenea atitudine politic:1
•corectă, cinstită, obiectivă, era la înălţimea răspunderii ce o reclama
încercarea istorică; ea nu numai că a evitat, în aproapt' totalitatea locali-
laţilor Transilvaniei, incidentele violente, convulsiunile dureroase care înso-
ţesc adesea marile transformări politice dar, în anumite privin\e, a înlesnit
chiar pregătirile pentru marele act de la 1 Decembrie. Apoi, trebuie suh-
liniat că, după opinia noastră, acceptarea de către partea maghiară a unei
asemenea colaborări, mNgînd pînă la crearea unui organ comun, însemna
~i o formă de recunoaştere a C.N.R.-ului, a obiectivelor acestuia. In evaluarea
unei societăţi cu o structură atît de complexă ca aceea din Transilvania mo-
mentului de cotilură istorică din 1918, trebuiesc avute în vedere o serie în-
treagă de criterii, cantitative şi calitative, inclusiv tradiţiilr, psihologia şi
7 Documente din Bihor (l9l8) 191
mentalităţile colective, sau chiar o anumită doză de înţelegere a imperativelor

timpului, fenomene care nu puteau înceta brusc, automat, într-o anumită
zi şi care, fapt este că s-au mai manifestat, fără a putea modifica nici atunci,
nici ulterior, cursul evenimentelor. Pentru Bihorul anului 1918, colaborarea
amintită însemna şi o continuitate, avîndu-şi în bună măsură explicaţia în
aceasta: este vorba de vechile tradiţii democratice locale, de respect reciproc,
de colaborare cu intelectualitatea progresistă maghiară, de dezbatere în comun
a celor mai importante probleme comune, a problemei naţionalităţilor în
primul rînd, în cadrul cercului sociologic „Darwin" (V. Goldiş, A. Lazăr ş.a.),
al legăturilor cu socialiştii ş.a. Este un capitol ce ar necesita o cercetare dis-
tinctă, detaliată, pe baza numeroaselor materiale documentare locale existente.
Toate acestea dovedeau încă odată că lJnirea Transih-aniei cu Romania era
o cauză a înţelegerii între popoare, concepută şi realizată într-un larg orizont
de gîndire şi acţiune politică, nu prin izolare egoistă, ci dimpotrivă. La rindul
lor, în ceasul istoric suprem, românii înţelegeau să respecte, să afirme şi să
garanteze drepturile naţionalităţilor conlocuitoare. În Bihor, caracteristicile
amintite s-au manifestat mai pregnant, din mai multe motive şi credem că
numai pe baza cunoaşterii exacte a situaţiei din toamna anului 1918 pot fi
înţelese evenimentele care s-au dezvoltat ulterior, în primăvara şi vara anului
1919, care au ridicat noi şi noi probleme, tot mai ample, în această parte a
ţării noastre.
Preocuparea C.N.R. şi a Consiliului mixt pentru asigurarea ordinei, a
liniştei, a siguranţei vieţii şi averii locuitorilor oraşului şi comitatului nu avea
nicidecum un caracter conservator, aşa cum s-a subliniat at ît de stăruitor
în unele lucrări, ci urmărea doar să se evile anarhia, pierderile inutile de
vieţi şi bunuri. În orice mişcare revoluţionară iau naştere organe cu asemenea
funcţie, de reintroducere a clementului de ol'dinc, iar consiliile naţionale au
fost organele conducătoare ale mişcării revolu/ionare burghe:o-democralice
din Transilvania anului 1918. Aceasta nu înseamnă că burghezia nu şi-a
manifestat limitele de clasă, interesele proprii, inclusiv în cadrul C.N.R.,
un asemenea exemplu fiindu-ne oferit chiar de arhiva C.N.R. Oradea-Bihor.
Conferinţa din 3 noiembrie 1918 a organizaţiei P.N.R. din Oradea şi Bihor
era încunoştinţată asupra scrisorii trimise de Ştefan Cicio Pop lui Aurel Lazar
prin studentul în drept Traian Cosma, în care se dădeau indicaţii scrise bi-
horenilor; cu acelaşi prile.i se transmitea, verbal, ştirea eronată potrivit căreia
„secţia românească a Partidului Social-Democrat din Ungaria a fuzionat
cu Partidul Naţional Roman, exmiţînd patrn delegaţi, care dimpreună cu
cei şase membri ai Comitetului executiv (al P.N.H. :_ n.n.) vor forma Consi-
liul Naţional Homan din Transilvania şi Ungaria" (sublinierile indică erori
flagrante: vezi precizările de mai sus privind componl'nţa şi modul consti-
tuirii C.N.H.). Desigur că nu putea fi vorba de o fuziune între două partide
care reprezentau dou5. clase distincte, cu interese specifice contrare, deşi
delimitările politice necesare nu s-au făcut în măsură suficientă clin cauza
slăbiciunilor reale ale socialiştilor 1 • Autorul scrisorii cunoştea desigur, mai bine
' Al. ~~rţean~, op. cil., "Sudii", 1968, tom. 21, nr. 6, p. 1062. Vezi şi analiza asupra afir-
maţ1e1 referiloare la modificarea componenţei C. N. R.C. pe bază de parilate Intre socia-
lişti şi "naţionali", de la 6/6 la 6/30 (ibidem, p. 1062-1064).
192 A. Porţeanu li
<'a oncme, realitatea dt•spre raportul nunwric şi cel politic dintre factorii
eon'itituti Yi ai C.N.H., iar transmiterea unei informaţii C'ronate în acC'ast.
prohlem5, către un organ local, avea menirea să influC'n\eze 1111 numai op1111a1
-l'i. în ultimă instanţă, chiar raportul amintit, exprimind h•ndin\a unor lideri
ai P.N.R. de a asigura acestui partid poziţia de primus inter pares in cadrul
C.N.H.C. Frămintările din interiorul consiliilor naţionale nu au putut aduce
prejudicii nici un singur moment înfăptuirii unităţii naţionale depline a po-
porului român. Esrnţialul în actiYitatra lor ii rrprezintă însăşi misiunra isto-
rică cr le-a dat naştrre: Unirea, misiune pe care au îndeplinit-o la un înalt
niwl dl' conştiinţă politică şi na\ională, într-un spirit larg, profund democratic,
in sensul arz[1toarelor năzuinţe multiseculare alr tuturor românilor.
Nu putem încheia aceste considera\ii fără a sublinia rolul de e.rcep/ionalii
.insemniitate al personalitii(ilor Bihorului în triumful marii idri a l'nirii, care
a asigurat încadrarea firrască, organică, a acestei străvechi proYincii a po-
porului român în intrriorul statului său naţional pe deplin unitar. Estr vorba
-de Aurel l,a:ăr, preşedintele C.N.R. din Oradea şi Bihor, de Roman Ciorogari11,
de Ioan Ciordaş, de secretarii C.N.R. Aurelian .Uagier şi Valer Jlcircu,~. de
al/i militan/i ca Rmil llerbay, Teodor Seş, Gh. Tulbure etc. Cnii dintre aceştia
aYuseră şi pînă la acea dată merite deosebite în Yiaţa politicfl sau în publi-
-cistica românească transilvăneană, alţii \'or continua şi după Cnire să susţină
acelaşi crez democratic. La toţi aceştia se adaugă, desigur, pentru cadrul
general al evenimentelor revoluţionare din Bihorul toamnei 1Ql8, elementele
democratice din Consiliul naţional maghiar şi din Comitetul executiv al consi-
liilor comitatense. Rolul hotărîtor l-au avut, ca intotdeauna. masele populare,
,clar ritmul derulării ennimentelor şi conţinutul lor social-politic a fost consi-
•derabil influenţat prin activitatea unor asemenea personalităţi dl• marcă,
pe care lt•-a genc-rat întotdeauna poporul român în momc-ntele decisivt•, cind
trebuia ca cineva să exprime cit mai clar şi profund marile aspiraţii ale milioa-
nelor de oameni. Bihorul, ca şi Patria întreagă, a cinstit, cinsteşte şi va cinsti
întotdeauna asemenea înaintaşi, care au ridicat poporul ronu'tn la un înalt
grad de rxpresi\'itatr şi afirmare a idealurilor şi împlinirilor umane .
•
• •
Documetele ce urmează se află la Direcţia Generală a .\rhiwlor Stat ului
Bucun•şti, Fondul: Consiliului Naţional Român din Oradea şi Bihor.
1n cera ce priveşte nonm•le tc-hnice de transcriere a documetdor alăturatr.
am încercat să respt•ctăm principiile statornicite îndeobştc-, să respectăm
limbajul epocii, care degajă acel parfum iiwfabil, cr facl' farmecul ei, mudifi-
-cările fiind cit mai puţine, dl' ortografie actuală strict necesară, care nu al-
tcrează cu nimic valoarea intrinsecă a documentului. Cele cîtcva completări,

puţine, pc care le-am considerat necesare pentru a înlesni înţelegerea textului
au fost marcate între paranteze drepte. Am indicat şi numărul de arhivă al
fiecărui document; ordinea acestei numerotări nu este riguroasă, gruparea lor
în arhivă avînd alte criterii decît cel fundamental, cronologic, dar este cea
originală.
Ţinem să mulţumim încă o dată şi pe această cale, colegului Csucsuja
Istv:in pentru corecturile la textele în limba maghiară.
Sperăm că publicarea acestor documente va contribui la stimularea cer-
cetării nu numai pe plan local, la noi descoperiri documentare, care vor
permite noi concluzii ştiinţifice.
13 - Cnsta '15
PROCES VERBAL
luat în şedin\a conferinţei partidului naţional român din Oradea-Mare

şi Biharia, ţinută la 3 noiembrie 1918 în Oradea-Mare, în casa advocatului
Dr. Aurel Lazar.
Prezen(i: Roman R. Ciorogariu vicar eppesc, Dr. Iacob Radu canonic,
Dr. Gheorghe Miculaş dir. prepar, Alex. !\lihuţiu, Cornel Sabo profesor, Vasile
Popovici paroh, Dr. Aurelian I. Majier secr. consist., Dr. Coriolan Papp dir.
la „Bihoreana", Iosif Diamandi contabil, Dr. Aurel Lazar, Dr. Ioan Bunai
Dr. .Juslin Ardelean, Dr. Ioan Boroş, Dr. Ioan Iacob adv. în Ccica, Dr. Aurel
Nyilvan, Dr. SPver Erdeli, Dr. Savu Marta, Dr. lllliu Chiş, Dr. Dem Chiş,
Dr. Hoxin Gheorghe, Dr. Nicolae Zigre, Dr. Aurel Zigrc, Dr. Valer Mărcuş
cand. de adv. Iancu Cerbu interpret la jud., Gh. Bogar vice-notar, apoi urm-
torii oficeri: Dr. Nicolae Popoviciu medic de regiment, Dr. Dimitrie Bodor
proto-medic militar, Dr. Coriolan Grădinariu, Cornel Neş, Petru Erdeli loco-
tenenţi, Dr. Grigore Egri sublocotenent, Dr. Sever Andru şi Alex. llaşaş,
stegari.
1.
Convocalorul Conferinţei, Dr. Aurel Lazar aduce la cunoştinţa celor

prezenţi c{1 în urma dorinţei exprimate din mai multe părţi, în acest moment
istoric, cînd dispar împăra\ii şi se renasc popoarele, spre a ne putea consulta
asupra sorţii neamului nostru din Oradea-Mare şi Biharia, a convocat confe-
rinţa de azi şi cu un entuziasm puternic rosteşte următoarea vorbire de des-
chidere:
Domnilor!
Adinc impresionat Vă salut! Ştiu şi ştim cu to\ii că realizarea idealului

nostru naţional nu depinde numai de la noi. Ştim că viitorul nostru este în
mîinile puterilor învingătoare. Pînă la conferinţa de pace va mai trece multă
vreme. Acest interval este al nostru, serveşte pentru pregătirile noastre, pentru
dezvoltarea, întărirea conştiinţei noastre naţionale, pentru scăparea de păcatele
trecutului. Sufletul fiecărui popor este conştiin\a naţională. Fără aceasta
13•
196 A. Porţeanu 11
nu este mîntuire, nu poate urma realizarea idealului naţional. Pacea aşt<·p

tată ne va asigura libertarea şi indrpendenţa naţional:t: dar numai dac:1 o
Yoim, o cerem, o pretindem, şi dacă ne dovedim nednicia, să fim primi\i
de membri liberi ai alianţei popoarelor.
Declaraţia cunoscută a comitetului naţional a fost primul pas înăl\:"itor
şi energic în acrstă luplă mare! Evenimentele de atunci au luat dimensiuni
neaşteptate, nechibzuite, uriaşe.
Ungaria veche nu mai există. Ideea „naţiunei politice maghiare", ideologia
supremaţiei maghiare, într-un moment neprevăzut au dispărut, şi credem
că vor zăcea îngropate fără speranţa reînvierii în cripta de la Geszt.
Pronia divină ne-a scăpat din robia milenară. Revoluţia din Budapesta,
nimicind Ungaria veche, a demolat Bastille-ul libertăţii noastre naţionale
şi acuma, conştiinţa, cinstea, voinţa, credinţa noastră, puterea trainid a
geniului neamului românesc ne va scăpa de o robie nouă.
Domnilor! Biharia a înţeles glasul vremii! Să se desbrăcăm de hainele
indiferentismului, de-ale şovăirei şi oportunismului. Solidaritatea şi disciplinf1,
bună înţelegere şi energie. Aceste sînt stîlpii conţiinţei naţionale, armele
luptei noastre pentru realizarea idealului naţional.
Salutindu-Vă cu dragoste pentru numărul frumos, în care aţi grăbit
la conferinţa de azi, Vă rog ca pentru conducerea agendelor să alegeţi un
preşedinte şi un notar.
Conferinţa aclamează cu unanimitate de prezident pe Dr. Aurel Lazar,
iar ca notar de Dr. Aurelian l\lagier.
2.
Prezidentul raportează, ca m situaţiunea extra-ordinară, creată de Yir-

tejul evenimentelor, ~imţinu-se necP.sitatea de-a fi în contact cu ComitPtul
executiv al partidului naţional român din Ungaria şi Transilvania, care comitet
în zilele trecute a fost convocat în BudapPsta, încă în 31 octombrie a.c. n
trimis la Budapesta pe stud. în drepturi Traian Cosma, spre a ciştiga informa-
ţiunile şi invitaţiunile necesare de la acel Comitet, şi este acum în situaţia
de a raporta rezultatul acestei esmisiuni în următoarele:
Dl. deputat Dr. Ştefan C. Pop, în numele Comitetului executiv ne-a
trimis epistola de acest conţinut (adresată direct lui Dr. A. Lazar): ,,Iubite
Aurel! Epistolele tale le-am primit şi in scurt iţi comunic: 1. Să nu candidezi
la Ceica, în jurnale să dai în numele Consiliului naţional romiiin un comunicat,
cum ne-ai comunicat nouă. 2. Raportul tău cu cei din Orade să fie: absolută
rezervă şi pasivitate. 3. Dacă ai oameni de încredere dintre ofiţeri, să se formeze
consiliul militar român cu deviza că numai dP. porunca Conliiliului naţional
român va asculta. Cei din garnizo1ma Timişoarei s-au constituit; vicecolonelul
Brânduşa cu un leutunant s-au şi prezentat la noi, oferindu-şi serviciile.
Astăzi am conferat cu Iaszi şi cu doi deputaţi unguri din Ardeal pentru un

manifest către popor, să susţină ordinea. Atît şi nimic. Din ţară ne-a trimis
vestea să nu ne angajăm b. nimic. Mai multe verbal. Noi astăzi plecăm acasă.
Te îmbrăţişez. Budapesta la I/XI 918, Dr. Şt. Pop".
Ca intrcgire, stud. Tr. Cosma mai raportează următoarele informaţiuni,
primite verbal dela Dl. Dr. Ştefan C. Pop:
a) Secţia românească a partidului social-democrat din Ungaria a fuzionat*
cu partidul naţional român exmiţînd 4 delegaţi, care dimpreună cu cei 6
membri ai Comitetului execuliv, vor forma Consilul Naţional Român din
Transilvania şi Gngaria.
b) Dorinţa Consiliului Naţional Române ca soldaţii români să nu depună
jurămînt Consiliului Naţional, ci să se concentreze fie care regiment la caderul
său, supunindu-se îndrumărilor Consiliului Militar Român.
Aceste referate se iau la cunoştinţă.
3.
Conform invitaţiunilor expuse în punct. 2, prezidentul pune pe tapet

chestia înfiinţării Consiliului Militar Român pentru Orade ~i Biharia, iar
conferinţa după o desbatere minuţioasă, cu unanimitate aduce următoarea
rezolu ţi une:
1. Enunţă necesitatea constituirei Consiliului militar român, care va
sta la dispoziţiunea Consiliului Naţional Român.
2. Acest Consiliu Militar Român pentru Orade şi Bibaria deocamdată
se compune din oficerii români prezenţi Ia această conferinţă cătră care se
alătură benevol sublocotenentul sârb Lazar Homorean de Ia reg. 70 din loc.
3. Constituirea acestui Consiliu se va anunţa Consiliului Militar Român
•..iin Timişoara, cerând invitaţiuni pentru un procedeu uniform.
4. Acest Consiliu Militar se va pune în legătură cu corpul oficeresc al
reg. 70 croat, din Ioc, pentru cooperare.
5. Constituirea Consiliului se va aduce Ia cunoştinţa comandei militare-
din Oradea-Mare.
Jn baza acestei rezoluţiuni. Consiliul Militar Român pentru Orade şi
Biharia deocamdată se constituie din următorii oficeri }:>rezenţi:
Dr. Nicolae Popovici, medic de regiment,
Dr. Dimitrie Bodor, proto-medic militar,
Dr. Coriolan Grădinariu, locotenent,
[•] eroare (n.n. - A.P.).

198 A. Porţeanu I3
----------------------------------
Cornel NC'Ş, locolrnC'nl,
Petru grdclyi, locotenenl,
Dr. Grigore Egn, sublocolenenl,
Lazar Homorean, sublocolenent,
Dr. Sever Andru, stegar.
Alexandru Haşaş, stegar, urmând să se întregească la numărul, pc care
-0ficerii noştri în consfătuire îl vor afla de trebuin\ă.
4.
Prezidentul accentuând că în comit.atul Bihariei, lipseşte orice organizaţie

politică a partidului na~ional român, nu mai func\ionează nici Clubul comi-
tatens, luând în considerare trebuinţele timpului extraordinar, având în vedere
eventualele alegeri pentru congresul naţional, în fine, voind a deştepta şi
intări conştiinţa naţională, disciplina de partid şi a apăra drepturile şi interesele
poporului românesc din Orade şi Biharia, propune, iar conferin\a în scopul
executării principiilor expuse aduce următoarea rezoluţiune:
Se constituie un Consiliu Naţional Român pentru Oradea şi Biharia,
care va sta Ia dispoziţia Consiliului Naţional Român din t·ngaria şi Transilvania
şi va executa ordinele aceluia.
Acest Consiliu Naţional Român pentru Oradc şi Biharia se compune din
următorii membri:
.a) Din Oradea:
1. Roman R. Ciorogariu, vicar eppesc

2. Dr. Florian Stan, prepozit. gr. c.
3. Dr. Iacob R.arlu, canonic
4. Dr. Aurel Lazar, advocat
f>. Andreiu Horvath, ppresbiter
6. Dr. Gheorghe Miculaş dir. prepar.
7. Dr. Sever Erdelyi, advocat
8. Ur. Ioan Buna, advocat
9. Dr. Coriolan Papp, dir. la „Bihoreana"
10. Dr. Demetriu Kiss, advocat
11. Dr. Iustin Ardelean, advocat
12. Gheorghe Tulbu1e, pprcsb. ref. bis.
13. Vasile Chirvai, prof. prep.
14. Dr. Ioan Boroş, advocat.
l4 Documente din Bihor (1918) 199'
15. Dr. Nicolae Zigre

16. Dr. Aurelian I. !\fagier, secr. cons.
17. Dr. Valer Mărcuş, cand. de adv.
18. Dimitrie Balog, proprietar
b) Din provincie
19. Dr. Ioan Ciordaş, advocat în Beiuş

: O. Dr. Gavril Co5ma, advocat în Beiuş
21. Dr. Alexandru Pteancu, vie. dir. gimn. - Beiuş
L2. Dr. Constantin Pavel, prof. gimnaziu Beiuş
23. Ioan Buşiţia, prof. gimn. - Beiuş
24. Petru E. Papp, ppresb.
25. Sever Sălăgian, proprietar în Holod
26. Dr. Ioan Iacob, adv. în Ceica
27. Dr. Eugen Nyeki, ndv. în Ceica
28. Dr. Ioan Comşa - Sâmbătşag
29. Adrian P. Deseanu, ppresb. în Vaşcău
30. Ioan Ovesa preot, contabil în Vaşcău
31. Dr. Augustin Ciurdariu, adv. în Vaşcău
32. Atanasie Toader proprietar Seghiştel
33. V asilie Papp preot în Top a super.
34. Victor Pop Hollod
35. Dr. Andreiu Ille, adv. în Tinca
36. Dr. Aurel Pinţia, adv. în Tinca
37. Dr. Teodor Teţiu, adv. în Tinca
:38. Petru Serb, ppresb. F. Giriş
39. Vasilie Pt,~Lin Beliu
40. Dr. ;\!oise Cooş, adv. în Salonta
41. Nicolae Roxin, ppresb. l\Iicherechiu
42. Dr. Iuliu Kiss, adv. l\lărghita
43. Coriol. n Man, Vedresabran
44. Gavril Lazar Sânlazar
45. Gavril Chereji, Satulbarbf1
46. Nicola· Vaşca, proprietar în O. Homorog
47. Vasilie Pântea proprietar în O. Homorog
48. Danila Vicaş Hosasău
49. Ioan Berte Covasa
50. George Coş Salonta
51. Vasilie Negru, Vaşcău
52. Alexandru Munteanu, ppresb. în M. Tileagd
53. Dr. Nicolae Poenar, adv. în Aleşd
51. Aron Bulzan Fecheteu
55. Iosif Moldovan Ortiteag
5G. Dr. Emil Lazar Borod
57. Emil Perenyi Borod
58. Petru Fodor Borod
200 A. Porţeanu 15
:>9. Ştefan Domoco!j preot în Bralc:..1

GO. Teodor Manea preot în Bratca
61. Vasilie Carţiş Hogoz
care Consiliu după trebuinţe se mai poate întregi prin sme.
5.
Având în vedere greutăţile comunicati<'i, lipsa ardentă de sipozi\ii mo-

mentane, iar convocarea şi consultarea totalităţii Consiliului întîmpinînd
grculă\i neînvincibile, conferinţa la care participează mai mulţi membri din
provincie, alţii iarăş aderând la decisiunile ei, enunţă următoarea concluzie:
Membrii Consiliului cu ubira\iunea în Oradea-Marc formează Comitetul
executiv al Consiliului Naţional pentru Orade şi Biharia şi au facultate a
aduce decisiuni în numele întregului Consiliu.
Ne mai fiind alte obiecte, şedinţa se ridică, iar pentru autentificarra
procesului verbal se designează membrii: Dr. Coriolan Papp şi Dr. Gheorghe
Miculaş.
D.c.M.s.
ss/Dr. Aurelian I. Mageriu ss/Dr. Aurel Lazar
notar preşedinte
Pentru autentificare
ss/Dr. Gheorghe Miculaş
ştampilă rotundă
CONSILIUL NAŢIONAL ROMÂN DIN ORADEA-'.\IAHE ŞI BIHOR
II
PROCES VERBAL
luat în şedinţa Comitetului executiv al Comitetului Naţional Honuin

din Orade şi Biharia, ţinută în 3 noemvrie n. 1918, la ora I p.m. in Orade.
în casa adv. Dr. Aurel Lazar.
Prezenţi: Roman R. Ciorogariu, Dr. Iacob Radu, Dr. Aurel Lazar, Dr.
Gheorghe Miculaş, Dr. Sever Erd<-lyi, Dr. Ioan Buna, Dr. Coriolan Papp,
Dr. Demetriu Kiss, Dr. Iustin Ardelean, Gheorghe Tulbure, Dr. Ioan Boroş.
Dr. Nicolae Zigre, Dr. Aurelian Magier, Dr. Valer 1\-lilrcuş.
1.
Comitetul executi\' se constituie aslfel:

Preşe<lin te: Dr. A urcl La zar
Notari: Dr. Aurelian :'.\1agier şi
Dr. \'alN Mărcuş
Cassar: Dr. Nicolae Zigre
'.\lembru: Homan H. Ciorogariu face următoarea propunere:
Preşedintele acestui Comitet s[1 se pună în lcg[1Lură direct[1 cu mandalarii
Consiliului Naţional Român din Arad spre a cerc inviaţiuni pentru continuarea
acti\'ităţii, apoi în fiecare comun:1 din Biharia. locuită de români să se designeze
câte un b[1rbat de încre<lere, carP să organizeze comuna şi să execute ordinele
Consiliului Naţional Român din Oradc şi Biharia.
:\ccasU1 propunere se primeşlc şi se ridică la valoare de concluz.
2.
Constituirea Consiliului Naţional Român din Oracle şi Biharia se va aduce

la cunoştinţa Consiliului Naţional Maghiar din loc, avizându-l că în chestiile
cornunP: ale susţinerii ordinei publice, ale siguranţei persoanei şi averei, ale
alimentaţiei şi higienei publice, vom conlucra cu ei.
3.
Prezidentul aduce la cunoştinţa Comitetului executiv, că mâine, în 4

nocrn\'rie, se va ţinea adunarea extraordinară a congregaţiei comitatense,
care esle de mare importanţă pentru noua organizare a comitatului. Are
informa \iuni că se va constitui un Consiliu Naţional Maghiar şi pentru comitat
şi se va face organizare generală, prin designarea bărbaţilor de încredere pentru
fie care comună.
Comitetul executiv luând la dcsbatere aceasta informaţiune, aduce
urmf1lorul concluz:
Este de dorit să se observe strictă pasivitate faţă de organizaţia nouă
a comitatului şi a împiedica ca în congregaţia comitatensă sfi figureze şi români.
ln scopul acesta Comitetul executiv va desvolta cea mai intensă activitate,
iar membrul Dr. Gheorghe Roxin, ca membru al congregaţiei, sau întrucât
va fi posibil, însuşi prezidentul Dr. Aurel Lazar, se încredinţează a face în
adunarea congregaţiei de mâine, următoarea declaraţie: ,,Onorată Congregaţiei
ln acest moment istoric salutăm înainte de toate în numele partidului naţional
român din Biharia naţiunea maghiară redeşteptată şi Consiliul ei Naţional,
şi dorim ca şi naţiunea maghiară să fie părtaşă de-un viitor fericit, care va fi
chemat sfi sanezc ranele trecutului şi să creeze epoca muncii liniştite, şi a
adevăratei culturi.
Când ne luăm rămas bun de la trecut, constatăm că naţiunea română
a luat cu bucurie la cunoştinţă proclamaţia Consiliului Naţional Maghiar.
202 A. Porţeanu 17
Consiliul Na\ional Sloac, inv care recunoa~tc de drepl sfânl, dreptul

dreptul de liberă dispunere a popoarelor, şterge no\iunea falsă a „na \iunei
politice maghiare". Naţiunea română recunoaşte valabilă şi JH·nlru sine ard
principiu că: ,,Consiliul Naţional Slovac a holărît în interesul poporului slo\'ar"
prin urmare fiecare Consiliu Naţional va hotărî în interesul naţiunei sall' ~i
ia la cunoştinţă proclamaţiunea gun•rnului poporal maghiar, prin rare se
enun\ă că în Ungaria nu mai sunt na\ionalităţi, ci naţiuni egal îndreptăţite
şi coordinate.
Având în vedere principiile aceste, s-a constituit şi Consiliul l',;aţional
Român pentru Orade şi Biharia, care va fi chemat sub conducerea Consiliului
Naţional Român din Ungaria şi Transilvania, să reprezinte interesele românilor
din Oradea-l\lare şi comitalul Biharia.
Aducînd aceste la cunoştinţă onor. congregaţiei, anunţăm că stăm intru
toate pe baza declaraţiunei comitetului naţional român, cetită în parlament
de deputatul nostru Alexandru Vaida şi declarăm că singurul reprezentant
competent al românilor din Ungaria şi Transilvania este Consiliul Naţional
Român şi că despre soartea poporului român, pe baza dreptului de liberă
dispunere a popoarelor, numai Congresul nostru Naţ.ional este chemat a decide.
Aşteptăm, ca şi până la deciderea finală asupra sorţii noastre, Consiliul
Naţional Maghiar şi guvernul poporal prin organele sale din comitalul nostru
va respecta sfântul drept al liberei dispuneri al Naţiunei române, ceea ce
,pân-acum n-am experiat.
In fine declarăm, că în privinţa apărării ordinei publice, a siguran\ei
perso:rnei şi a averei, vom conlucra din răspulcri cu organele chemate din
comital".
Declaraţia se va ceti în românoşte şi conform uzului practicat şi în alte
comitale româneşti, se va tălmăci şi în limba maghiară.
4.
Spre a dispune de-un fond oareşicare, pentru acoperirea speselor împreu-

nate cu eventualele esmisiuni şi alte trebuinţe ale Consiliului, Comitetul
executiv eiectează asupra fie-cărui membru din Consiliul Naţional o cotiza\ie
de 100 cor.
•
Pentru verificarea acestui proces verbal se designeaz/'l membrii: Dr. Co-
riolan rapp şi Dr. Gheorghe Miruiai,.
Nefiind alte agende, şedinţa se ridică.
D.c.m.s.
ss/Dr. :\un•I Lazar
prc~cdinte
ss/Dr. Aurelian I. l\1:igiPr
notar
Pentru aulen\ie
ss/Dr. Gh. Miculaş
canonic gr. cat.
18 Documente clin Bihor (1918) 203
III
JEG YZOKQNYV 30/1918
Fel\·etetett Nagyvâradon, Hl18. cvi novembrr h6 4. napjân, az e napon-

mcgalakult Biharvfirmcgyei Magyar Tanâcs - es Român l\'emzeti Tanâcsb6l
kiki.ildott vegrehajt6bizottsâg elso tileserol. ,
Jelcn voltak alulirott bizottsâgi tagok teljcs szamban. Agoston Peter
dr., mint a Nagyvârad vârosi Nemzeti Tanâcs vegrehajt6bizottsâgânak
kiki.ildottje az tilest megnyitja s tidvi:izli a megyei vegrehajt6bizottsâgot
es eloterjeszti annak feladatait. A ki:izrend helyreâllitâsa es fenntartâsa mellett
elso teendo a ki:izsegi es jârâsi nemzeti tanâcs megalakitâsa, hogy a ki:izse 6 i
eloljâr6sâg es jârâsi foszolgabir6k mellett az ellenorzest gyakorolhassuk. Az e
tckintetben kiadott utasitâs szerint javasolja, hogy az i:isszes ki:izsegek felhivas-
sanak azonnal neptanâcsok alakitâsâra, melyeknek vâlasztâsâban minden
felnott ember, tehât a nok is rcszt vegyenek. A neptanâcsok alakitsâk meg a
vegrehajt6bizottsâgokat, amelyek azutân megalakitanăk a jârâsi tanacsokal
cs bizottsâgokat.
U1zâr Aurel dr. mindenek elott afelol ker hatârozni, hogy a megyei
vegrchaj t6bizottsâg a mcgye szcrvei: az âlland6 vâlasztmâny es a kozigazga-
tâi.i bizottsâg felett mi m6don gyakorolja ellenorzesi jogât. Javasolja, hogy
a megyc ezen szcrvcinck tilcsein a vegrehajt6bizottsâg vegyen reszt es a
hozand6 hatârozatok a român ki:izigazgatâsi bizottsâg felett mim6don gya-
korolja ellenorzesi jogât. Javasolja, hogy a megyc ezen szervcinek tilesein
a vegrehajt6bizottsâg vegyen reszt es a hozand6 hatarozatok a român ki:izse-
gekkel roman nyelven is ki:izi:iltessrnek.
Tobbek hozzâsz6lâsa utân a vegrehajt6bizottsag kimondja, hogy a
megyei [11land6 vâlasztmâny es ki:izigazgatasi bizoltsâg tilesein resztvesz es
a hatârozatok a român ki:izscgekkel român nyelven is kozi:iltetni fognak.
A kozsegi neptanâcsok vâlasztâsâra nczve tobbek hozzâsz6lâsa , utân
a vegrehajt6bizottsâg elhatârozza, hogy minden ki:izsegben megalakitand6
a neptanâcs, amelynek tagjai a kozseg minden felnott emberenek szavazataival
vâlasztand6k a lakossâg szâmarânyăban - a neptanâcsb6l kiktildendo, egy
vcgrehajt6bizotlsag annyi tagb61, ahâny tagu az eloljăr6sâg; - ez a vegre-
hajt6bizottsâg resztvesz a kepviselotestilleli kozgyiileseken es az eli:iljăr6sâgi
i.ileseken, cs az eloljâr6sâg miiki:ideset mindenben ellenorzi. A kozsegi vegrehaj-
t6bizottsâgok a jârâs szekhelyen nyomban osszejonnek es vâlasztanak lehe-
toleg az ott lak6k kozi.il egy otlagu jârâsi vegrehajt6bizottsagot, amely a
foszolgabir6k mcllctt megkezdi, es a jârâs igazgatâsâban resztvesz.
. Halâsz Sândor dr. szâzados a megye kozbiztonsâga târgyâban tesz eloter-
Jesztcst. Az elomunkâlatok măr folyamatban vannak a hadiigyminiszterium-
nak a Nemzetkors1~g szervezcsc târgyâban kiadott rendelete szerint. Azonban
elsosorban szi.ikscge van 1000 fegyverre, Wleg român tisztekre es vagy 100
emberre, akikbol egy reptilo szâzadot alakf lan a, hogy azt azonnal az exponâlt
helyekre dobhassa, tovâbbâ 2 teher - es 2 szemelyaut6ra. Tudomâsa szerint
204 A. Porţeanu 19
a N:1gyszalon U1n megalakull. polgâr6rscg rcndelk<•zik tobb g«':pfrgyverrel is,

ezckbl51 kcr rcndelkezcscre bocsajtani.
Lazar Aurel dr. a jelentcshez sz61va tudomâsâra hozza a bizottsagnak,
hogy a Român Ncmzeti Tanâcs mellett is megalakult a Katonatanăcs, amely
a kozrend fenntartâsâra rendelkezcsre âll. Kivănsâga az, hogy a mosl tobor-
zand6 Ncmzclorscg roman tagjai a Român Nemzeti Tan{ics cWtt tegyck le
az esktH, cgyebckben a vcgrehajt6bizottsâg katonai hat6sâga alatt ălljanak.
Tobbek hozzâsz6lâsa utăn a vcgrchajt6bizottsâg Lâzâr Aurel dr. jelenteset
tudom{1sul veszi, a Nemzctl5rseg szervezeset illetl5lcg sziiksegesnck tartja
a vârosi Nemzcti Tanâccsal erintkczesbe lcpni, valamint a fegyverck beszer-
zeserc nczve is. Ezzel a Nagyvâradi vegrehajt6bizottsâg kikiildottjeit bizza
meg. Halâsz szâzados melle az adminisztrativ teendl5k vcgzesere egy tagjât
kikiildi. A Ncmzetorscg fizeteserl5l, amig a kincstâr kiutalja es folyosftani
fogja, a megyei penztâr fog gondoskodni.
Barenyi Ferencz csendl5rsegi szazados _jelentest tesz a csendl5rseg feleske-
te sero!, amelyet elhalasztott es erre Yontakoz6lag intezkedest ker.
A vegrehajt6bizottsâg a csendl5rseg felesketesere Rigo Lorând dr., Nagy
Mihâly dr. es Hornyânszky Pal bizottsâgi tagokat kiildi ki.
Megyei fl5tigycsz a megyei reszortiigyek feletti ellen6rzcsre vonatkoz6lag
tesz javaslatot. Az egyes reszortok lrnnenek a kăvetkezl5k: Kozbiztonsi1gi,
kozelelmezesi, kozegeszsegiigyi, szociâl-poli tikai.
A vegrehajt6bizottsâg a reszortilgyek feletti ellenl5rzcst a kovetkezc5
ii lesen fogj a beosztani.
Megyei alispân a megyc kozelclmczcscnek ellâtâsâr61 tesz roviden jelen-
tcst s a bizottsâgot c tekintctbcn mcgnyugtatja, hogy j6 ideig el van l:itva
a megye kozonsege.
Ertesiilese szerint a konyâri hcngermalomban mintegy 28 vagon liszt
van keszlctben, amely az cddigi diszpozici6 szcrint azonban elszallităsra vâr.
Utasitâst ker arranezvc, hogy ez megakadalyoztassek.
A vegrehajt6bizottsâg a lisztkeszletnck a megye teriiletcrol ,·al6 elszâlli-
tâsa t bctiltja.
Megyei gazdasâgi bizottsâg iigyelcti tisztje a megye teriileten lev6 hadi-
foglyok iigyeben tesz jelentest. Utasitâst kcr ezekre, valamint a fogoly l5rokre
vonatkoz6lag is, akik măr nem akarnak tovâbb helyilkon maradni es mind
haza akarnak menni.
A vegrehajt6bizottsâg arra val6 tekintettel, hogy a hadifoglyok elszăIH
tasăra nincsenek forgalmi eszkoz6k rendelkezesere, nem tehet eleget a Nep-
kormânynak a hadifoglyok szabadonbocsâtasât illet6leg kiadott rendeletnek,
es utasitja a hadifogoly ilg:yrleti tisztrt, hogy a hadifoglyokat addig, amlg
hazaszâ!Htăsuk leheW lesz, tartsa 6rizetben. A hadifogoly Mok a NemzeMr-
segbe beosztand6k es mint nemzetl5rok a megallapitott zsold mellett a hadi-
foglyok lfrizetere visszatarlandok. A hadifogoly-iigyek vczetesevel Jancsovics
flihaduagyot tovabbra is megbfzta.
Ml'lgori Lajos kcri a bizoltsâgot, hogy a viMki bizoltsâgi tagok reszere,
akik sem munkâjukat nem vegczhetik. sem pedig clelmezesilkr61 nem gondos-
kodhatnak, ăllapftson meg napidfjat.
20 Documente din Dihor (1918) 205
,\ vcgrehajt6bizottsag videki tagjai rcszcre az (1tikoltscgen kiviil 50

korona napidijat âllapitott meg.
Ezzel az i.iles beza ra tott.
K.l\I.F.
IV
PROCES VERBAL
luat in şedinţ,a Comitetului executiv al Consiliului Naţional Homân din

Oradea-Mare şi Biharia, ţinută la 5 noemvrie 1918.
Prezenţi: Roman R. Ciorogariu, Dr. Iacob Radu, Dr. Gheorghe Miculaş,
Andreiu Horvath, Dr. Aurel Lazar, Dr. Iustin Ardelean, Dr. Ioan Boroş,
Dr. Dem. Chiş, Dr. Gheorghe Roxin, Dr. Nic. Zigre, Dr. Sever Erdclyi, Dr.
Aurel Magier, Dr. Valer Mărcuş, Demetriu Balog.
Notar: Dr. Aurelian I. Magier. Prezident: Dr. Aurel Lazar.
1.
Prezidentul, Dr. Aurel Lazar raportează cf1 ieri a adus la cunoştinţa

comitetului suprem comitatens şi reprezentanţilor Consiliului NaPonal ma-
ghiar comitakns constituirea Consiliului Naţ,ional Homân pentru Oracle şi
Biharia, precum şi constituirea Consiliului M.iliLar Român .
.\ceastă notificare s-a trecut la proces verbal, fixându-se tot-odată cerc
de activitate, asupra căruia Consiliul Naţional Român ia angajamentul de-a
conlucra cu Consiliul Naţional Maghiar.
Conform acestei înţelegeri Consiliul Naţ.ional Român exmitc din sânul
său 6 membri şi anume: Roman R. Ciorogariu, Dr. Iacob Radu, Dr. Aurel
Lazar, Dr. Nicolae Zigre, Dr. Sever Erdelyi şi Coriolan Papp, cari împreună
cu alţi 6 membri ai Consiliului Naţional Maghiar, formează: Comitetul executiv
al Consiliilor comilatense. Acest comitet este organul suprem de controlă a
tuturor agendelor comitatense. Consfătuirile membrilor comitatului se fac
împreună, dar executarea decisiunilor cade în competinţa fie cărui Consiliu
Naţional separat.
Eliminînd considerentele politice, conlucrarea celor două Consilii Naţionale
se extinde asupra: 1) Siguranţei publice, 2) asupra alimentării, 3) higienei
puhlicf', 1) social-politicei (asigurarea muncitorilor), iar în nex cu aceste comune
e şi cheslia ;>) hugetarft.
Consiliul Naţional Român designează ca reprczenlant al său în: 1) secţia
siguranţei publice pC': Dr. Aurel Lazar, 2) în secţia pentru alimentare pe:
Dr. Iacob Rad 11, 3) în secţia higienei publice ca om de specialitate pe: Dr.
206 A. Porţeanu 21
Nicolae Popoviciu, 4) în secţia social-politică pe: Dr. Nicolae Zigrc, iar 5) în

secţia financiară
pc: Dr. Coriolan Papp, iar membrii: Hornul R. Ciorogariu şi
Dr. Sever Erdclyi, îşi execută dreptul dl' control numai în pknul Comitetului
executiv al Consiliilor comitalense.
2.
Prezidentul raportează că tot în ziua de ieri a nolificat constituirea

Consiliului Naţional Român şi Consiliului Naţional Maghiar orăşenesc. După
ce democraţia a înlocuit instituţiunea congregaţiei orăşeneşti prin Consiliul
cetăţenesc (Polgari-tanăcs), Consiliul Naţional Român a designat din sânul
său 4 membri + unul suplelor, pe Dnii: Dr. Iustin Ardelean, Dimitrie Balog,
Andreiu Horvath, Dr. Ioan Boroş şi Dr. Gheorghe Roxin, ca reprezentanţi ai
săi în acest Consiliu cetăţenesc.
ln Comitetul executiv orăşenesc, unde sunt reprezentate toate partidele
orăşeneşti, Consiliul Naţional Român este reprezentat prin preşedintele Dr.
Aurel Lazar.
Se ia la cunoştinţă.
3.
Prezidentul raportează că tot ieri a notificat constituirea Consiliului

Militar Român, comandantului orăşenesc: vicecolonelului CserC'y, care consiliu
stă sub conducerea căpitanului: Emil de Herbay.
4.
Prezidentul raportează că tot il•ri a fost notificată constituirea Consiliului

Militar Român şi Consiliului Militar :\laghiar comitatens. S-a accentuat că:
Consiliul Militar Român se constitui{' din oficHii şi solda\ii români din Orade
şi comitalul Bihor. Acest Consiliu depune jurămîntul în m:iinilc Consiliului
Naţional Român şi stă la dispoziţia acestuia. ln comuneh• locuite de români
se va forma garda naţională română, sub comanda Consiliului ~lilitar Român,
care gardă va sus\inea ordinea publică. Armamentul şi solda acestei garde
se va primi dela erariu, iar spese){' nec{'san', până la licvidare din partea erariu-
1ui se anticipează din sumell• incassate prin comitetele executiw din comital.
Se ia la cunoştin\ii.
5.
ln vederea nştilor alarmante, sosite din comital, cari anunţă jafuri şi

alte excese, Comitetul executiv lansează în numele Consiliului Naţional
Român următorul manifest cătră poporaţiunea romana din comitat:
,,Cătră poporul român din Oradca-l\lare şi Biharia!
Fraţi Românii
În vremile aceste ale desfacerii din crâncenul răsboiu, au ajuns toate
popoarele la dreptul de a-şi croi înşile soarta viitorului lor. În temeiul acestui
drept, recunoscut şi de stăpînirea ţării, românii din Biharia, încă şi-au alcă
tuit un Consiliu (sfat) Naţional în Oradea-Mare, care va reprezenta interesele
poporului român. În fiecare comună se va constitui un comitet poporal, care
se va îngriji de siguranţa publică şi de toate trebuinţele poporului.
Când aducem aceasta la cunoştinţa tuturor românilor, chemăm pe fiecare
român din acest comital ca să se supună hotărîrilor Consiliului Naţional Român
şi să conlucre la susţinerea ordinei publice, la siguranţa persoanei şi a averei.
Fiecare să se ferească aşa dară de tulburări, furături, jaf, aprinderi,
omor şi orice faptă prin care ar turbura pacea şi liniştea dintre concetăţenii
paşnici.
Români'.
Cauza noastră e sfântă, să nu o pângărim cu fapte nevrednice de-un
element de ordine, cum este poporul românesc, ci să ne facem vrednici de
zilele mari ale renaşterii neamului românesc.
Cel mai mare duşman al poporului şi al Neamului românesc este acela,
care nu se supune ordinei, conturbă pacea şi bună înţelegerea dintre conce-
ţeni.
Oradea-1\lare, la 4 noemvrie 1918.
În nume-Ic Consiliului Naţional Român:
dr. Iustin Ardelean Andrei Horvalh
De metri u Ba log dr. Vasile Kirvai
dr. Ioan Boroş dr. Demetriu Kiss
Roman R. Ciorogariu dr. Aurel Lazar
dr. Sever Erdelyi dr. Aurel Magier
dr. Vasile Maior dr . .Jacob Radu
dr. Valer Mărcuş dr. Gheorghe Rocsin
dr. Gheorghe Miculaş dr. Florian Stan
dr. Coriolan Papp Gheorghe Tulbure
dr. Nicolae Popoviciu dr. Nicolae Zigrc
Acest manifest se va Lipări în 2 500 exemplare, şi se va desface prin
comunele romiineşli, parte pe calea antistiilor comunale, parte prin preoţi
şi învfiţf1tori.
D.c.m.s.
ss/Dr. Aurel Lazar
ss/Dr. :\urclian '.\lagier
notar
208 A. Porţeanu 23
JEG YZOKONYV
Fclvelell'll Nagyvaradon 1918 e,·i novemlJcr h6 ;>-ik napjân.

Biharvarmegye magyar ncmzeti tanâcsâb61 cs Hornân nemzeti tanâcS:1 h1·,1
kikiildiitL vcgrehajţ6 iilcserol.
.Jl'lenvollak: Agoston Peter dr., Lâz{1r Aurel dr„ Kovacs ;\Jikl<'is cir.,
Hadu Jakab dr., cs Ciorogariu Român dr., Nagy 1\lihaly dr., Zigre ;\Jikl6s dr.,
Kocz6 .Jeno dr., 1-Iornyânczky Pâl, Papp Koriolân dr., Erdey Szever dr.,
l\Iagory Lajos cs Ladânyi Janos, ut6bbi ugyis, mint jegyzokonyvYCZl'lo.
Hig6 L6rân<l dr., az iilcs megnyitasa e16tt bcjelenti, hogy Lakatos .IMser
bizottsagi tag csalâdi koriilmcnyeincl fogva az iilcsekcn vaio megjelencscklwn
akadâlyoztatvân, helyette Kotz6 Jeno dr., bizatott meg a Nemzeti Tanâcs
rcszcr6I.
Tudom{1sul vetetett.
Ăgoston Peter dr., az iilest megnyitja, elsosorhan is felkeri a Ncmzetorseg
Parancsnokât: Halasz Sândor szâzadost, tegyen jelentest a kozbiztonsf1gra
nezve tett intezkedeseirol.
I Ialasz Sân<lor sz{1zados jelenti, hogy a mai nap folyam{1n măr mcgallapil-
hat6, miszerint a Iegexponâltabb helyek Tenke vidt~ke, Bel videke, Oszt-
mikl6s, aho! ertesiilese szerint măr mintezy 400 rnre rug6 horda garăzdâlkodik
Gyapju, Vârsonkolyos, Korosfeketet6, Tataros, Kirâlyhâg6 es Mehkerek.
Belenyesr61 vett ertcsillese szerint ott meg ni nes kozvetlen veszely. de a
helyzet fenyeget6. A t(iz inkabb Arad megye fellH terjed; Szilâgy megye
fel61 mcg nincs semmi ertesiilese. Jelenti, hogy frgyvereknek ugyan măr
birtokâban van, de a keszlct oly csekely, hogy siirgdsen forduljunk a hadiig-y-
miniszteriumhoz nagyobb mennyiscgii fegyverert es gepfegyverekert, amelye-
ket kiilon vagonokban tiszti fedezet mellett azonnal szăllittasson ide-.
Ăgoston Peter dr. javasol_ja, hogy az exponalt hclyt•kre azonnal bizalmi
fcrfiak kiildessenek ki. Olâhszentmikl6sra proponâlja Zigre Mikl6s dr. bizntt-
sâgi tag azonnal kikiildeset, akinek tudomasa szcrint ott nagy befolyasa van.
Ciorogariu Român dr. is clsllsorban bizalmi ferfiak kikiildesH ajănlja,
mert fc{.,ryverrcl ugyan lehet gylSzni, de nem meggylSzni, es itt a kcdelyeg
lccsillapităsara es mcgnyugtatâsâra van legsiirgosebb sziikseg.
Lâzâr Aurel dr. es tobbek hozzâsz6lâsa utan a vcgrehajt6 bizottsăg
Nemzet6rseg Parancsnokânak jelentesct tudomâsul veszi; - a hadiigyminisz-
teriumot fe~yverek azonnali rendelkezesre bocsăjtăsa irunt tăviratilag meg-
keresi; - Oszentmikl6sra, mint bizalmi ferfit Zigre 1\1ikl6s dr.-t kikilldi,
mcllette, fegyveres keszilltseget is kirendel, hogy szilkseg eseten azzal tcremt-
sen rendet.
Mugori Lajos jclenli, hogy Nagyszalontân megalakltott NemzetOrseg
silrgeti a fizcteset es măr kezd elegedetlenkedni. Keri egy puskamOves ki-
killdeset is, aki az ott nagyszAmban levd, rossz fegyvereket kijavltja.
Lazăr Aur~l dr. a fizetesek ilgyenek rendezeset k~ri, nehogy kesGbb
diffcrenciak legycnek. Megâllapltani klvânja, hogy a fizet~s mely idc'Hc51
szamittassek, mert sokan mâr a Nemzeto_rseg szervezese elolt is <inkentes

szolgâlatot teljesitettek a rend erdekeben. Ali ez ktiWnosen a tisztekre nezve~
Nagy J\Iikl6s dr. a Nagyvârad Văros reszerol clolegezett koltscgeknek
a visszateriteset kivânja, es a megye kozvedelmi celokra a maga kozonseget
adoztassa meg.
Rig6 Lorânt dr. cs Kotz6 Jeno dr. azt javasoljâk, hogy bocsâjtsunk ki
cgy frlhiv{1st a megye kozonsegehez, amelyben e cclra onkentes ad6z6sra
sz<'ilitsuk fel.
Kovacs ;\f ikl6s jelenti, hogy o a mai napon mâr azt a felhivâst alkalmazta
is, igen szep cscngo credmennyel a vedelmet kcreso vidcki birtokosokkal
szemben. Ezt az eljârâst lâtja legprakitikusabbnak, mcrt amig az emherek
veszely elott vannak, addig kepesek minden âldozatra, de a veszcly elml'.Iltâval
az âldozatkeszsegre nem sokat szâmithatunk.
Tobbek hozzăsz61âsa utân a vegrehajt6 bizottsâg elhatârozta, hogy a
megye kozonsegehez felhivast intez a kozvedelmi celokra leendo onkentes
adakozas irânt. Kimondja, hogy a nemzetorseg reszere a fizetes az eskti
lcteteletol szămit6dik, de akik az eskii elott is szolgf1latot tettek, azok igenyel-
hetik elozoleg is fizetestiket, amelyre a Român Nemzeti Tanâcs hat6saga
alatt âll6 tisztek is igennyel birnak, es fizetestikrol a vegrehajt6 bizottsăg
gondoskodik, es a rendelkezesere a.ll6 penztărb6l - a nemzetorseg parancsnoka:
Halasz szâzados lltjân folyositja. A Magyar es Roman falvak vedelmere
tett intezkedesek koltsegei egyarânt a bizottsăg penzkeresek koltsegei egya-
ran t a bizottsâg penztârâb6l fedcztetnek, azonban minden kozseg koteles
ezeket a koltsegeket megteriteni, a nemzetorsegi kirendeltseget elelemmel
es mindennel j6l ellătni. Nagyvărad văros reszere ugy az eddigi, mint az
ezutâni segitseg koltsegei megteritendok.
Rig6 Lorânt dr. a penztâr kezelese cs az iigyvezetes tekinteteben ker
hatârozni. Javasolja egy pcnziigyi bizottsâg kiktildeset.
A vegrehajt6 bizottsâg elhatârozta egy penziigyi bizottsâg alakitnsăt,
melynek tagjaiul: Papp Koriolân dr., Kotz6 Jeno dr. es Rig6 Lorânt dr.-t
kiildte ki, s utasitotta, hogy a penztăr kezelesere vonatkoz6lag dolgozzon
ki egy szabalyzatot. Az utalvânyozăs jogăt a nemzetorseg szervezeset es
fizeteset illetoleg Halăsz Sândor szăzadosnak, mint a nemzetorseg parancs-
nokânak lartja fent, aki maga melle egy gazdasâgi tisztet fog beosztani.
A foly6 iigyeket âltalăban mindig permanentiăban levă ket tagja ăltal fogja
vegezni a bizottsâg, akik egyiittcsen intezkednek es irnak ală mindent.
Halăsz Săndor szâzados keri a bizottsâgot, hogy a nemzetorseg elszâllâso-
lâsar61 cs elelmezeserol is intezkedjek. l\liutăn ăgyak nincsenek, o egyelore
gondoskodott szalmăr6I. A Markovits-fele haz ahol jelenleg a csendorseg
van elszăllăsolva, megfelelo lenne, es azt kellene a celra lefoglalni, esetlek
az ăllamparancsnoksăgt6l elkerni.
Tobbek hozzâsz6lâsa utăn a vegrehajt6 bizottsâg abban âllapodott meg,
hogy a megsziint Real iskolai k6rhăzat fogja igenybe venni a nemzetorseg
rcszcre. Az elelmezesnek a vărossal val6 elintczesevel Nagy Mihăly dr. bizatott
meg.
. Megyei foorvos a megye teriileten fellepo jărvănyos betegsegekr6l teszen
Jelentest, amelyek a legsilrgosebben jărvănyorvosok kirendeleset teszi sziik-
segesse. Margitta es Belenyes videke majdnem orvos nelkiil ăllnak. Nagy
14 - Crtsla '75
210 11. Porţeanu 25
hiănv van korhăzi fclszNelcsrkbrn cs kiilszcrekhcn is . .Ja,·asolja, hogv a

bizottsăg kcresse mcg a hadi.igyminisztcriumol es bcli.igyminiszlcriumot Z.gy-
rcszrol az osszcs felmenlctt hat6săgi on·osok hazabocsăjtasa, cs a ncmz<'liiri
szolgălatra bcosztott orvosok kozi.il 4 -5-nek, mint jarvăny or\'omak kirc•n-
dclcsc tărgyăban, - măsrcszrl51 kotszerek cs helegszăllil6 kocsiknak minden
jâras rcszere rcndclkezcsre bocsâjlâsa irănt. Egyben b(•jelenti az on·osszowtsl'.·g
csatlakozâsât a Nemzeti Tanăcshoz, cs tolmăcsolja kovdelcsi.ikel a fizelcs,
dijazâs cs fuvardijak tekintctcbcn.
A vcgrehajt6 bizottsâg jelentcseket tudomâsul vrszi cs annak crtcl-
meben a hadi.igyminiszter es a beli.igyminiszler lâviralilag 1m·gkeresi.
Barcnyi Ferenc csendl5rsegi szâzados utasitâst kcr arranezve, hogy an
jărjon el a csendorseg a kezcbe keritett rendzavar6kkal. Eddig ezekel az
i.igycszsegnek adta ât.
A vegrehajt6 bizottsâg a kerdest illetoleg siirg6s felterjcsztest intcz a
hadi.igyminiszterhez es az igazsâgi.igyminiszterhez egyben utasitja a csendcSrseg
parancsnokât, hogy a kezebe keri.ilt embereket tovăbbra is adja ât az i.igycsz-
segnek, s amcnnyibc•n az illetl5k katonâk, az ăllamparancsnoksâgnak.
Lazăr Aurel dr., a hadisegelyek kifizeteset illetl5leg teszcn kcrdcst. hogy
mi modon fognak ezen tul teljesittetni.
A vegrehajt6 bizottsag a hadiscgelyezesek i.igyeben legujabban kiadolt
miniszteri rendelet alapjăn megâllapitja, hogy a hadisegelyek tekinlet nelkiil
arra, hogy az illetl5 hazajott-e vagy nem, - december vegeig mindenkinek
kifizetendlS.
Kotz6 JencS dr. bejelenti, hogy Olasz Bela dr.-al ,·allalkozik arra, hogy
a nemzetl5rseget az ermelleken megszervezze es erre megbizatâsl ker.
A vcgrehajt6 bizottsâg a jelentcst tudomăsul veszi, es a megbizâst megadja
Mâgory Lajos a kozvilâgitâs biztositâsâra petr6leumr61 ker intczkedt-st.
egyben jclenti, hogy 6k Nagyszalontân egyes iizletekben nagy mennyisegu
petroleum p6tl6 anyagot lefoglaltak e celb61, de nem tudja, ,·an-e ehhez
joguk? Utasitâst ker erre nezve.
A vegrehajt6 bizottsăg felhatalmazăst nem adhat de megfelelc'Heg inte-z-
kedni fog a kozvilâgitâs biztositasâr61.
Ăgoston Peter dr. vegiil a jegyzcSkonyv hitelesilescre nene javasolja,
hogy esetrcSl esetre ket tag kiildessck ki.
A jegyz6konyv hitelesitesere: Kovacs Mikl6s es Ciorol,{ariu Homan <lr.
killdettek ki.
Az eloz6 iiles jegyzokony\'e felolvastatvăn, kifogas nclkiil hitt.'leslltetl'll,
cs az iilcs bezăratott.
K.m.f.
~li\'el a penzkezelesre vonatkoz6 hatârozati rcszbcn 1wm lclt kiemel\'C',
hogy az utalvanyozăs jog{ll a bizol tsftg maganak lartc.,Lta fonu, e jegyzokony\'
annak a kijclentesevel zăratik le es hilelesillctik, hogy az ulaldnyozâs joga
a bizollsâgl\ amcly azt kl~l tagjănak egyiilll's alâir:"1s:1val gyakoroljil.
K.m.f.
.ss/La<l{,nyi Janos
jegyzlikonp· vezl'Lo uizol tsagi elnok
ss/Ko,·ărs .Miklos
jl•gyzokiiny \' hitl'lesltok
VI
PROCES VERBAL
luat în şedinţa Comitetului executiv al Consiliului Naţional Român din Oracle

şi Bihor, \inută a 6 noemvrie n. 1918 în Oradec:-~lare.
Pn-zicknt: Dr. Aurel Lazar
Notar: Dr. Aureli«n I. l\Iagier
Prezenţ.i: Dr. Florian Stan, Homan R. Ciorogariu, Dr. Iacoh Radu,
Dr. Coriolan Papp, Dr. Demelriu Kiss, Dr. Gheorghe Miculaş, Dr. Gheorghe
Hoxin, Dr. Valer l\Iărcuş.
1.
Prezidentul, Dr. Aurel Lazar raportează despre activitatea Consiliului

:\Iilitar Homân.
Acest Consiliu după-ce a susceput în sânul său pe toţi oficrrii români,
cari parte se află în Oradea, parte reîntorcându-se dela front s-au anunţat
benevol în biroul Consiliului, a purces la propriul său scop, la organizarea
gardei naţionale române din Orade şi Bihor.
Întreg comitatul, sau mai bine zis trritoriul locuit de români a fost îm-
părţit in rayon-uri.
Pentru organizarea fiecărui rayon s-au esmis 1 -2 oficeri români. În
total s-au esmis 57 oficeri şi suboficeri români, prescriindu-se fiecăruia cercul
de activitate. Pentru acoperirea speselor reclamate de călatoric şi organizare
în tot:ll li s-a pus la dispoziţie suma de 20 OOO cor., anticipată în acest scop
dela Comitetul executiv militar comitatens.
Cât priveşte jurămîntul, s-a luat următoarea dispoziţiune: Comandantul
Consiliului Militar român, căpitanul Emil de Herbay depune jurămîntul în
mâinile Comitetului executiv al Consiliului Naţional Român, din Grade şi
Hihor.
Oficerii şi suboficerii, cari organizează garda naţională, depun jurământul
în mâna comandantului Emil de llerbay.
Organizatorii gardei, oficerii şi suboficerii iau jurământul apoi dela
g:udişli.
Tcxlul .iurămânlului este următorul: ,,Eu jur că întru toate mă supun
poruncilor Consiliului Naţional Homân şi al concrezuţilor lui şi cu toată puterea
mea voiu servi trebuinţelor poporului şi a ţării şi voiu servi pentru apărarea
ordinei şi a păcii şi ori-unde voiu fi chemat, mă voiu duce fără şovăire.
Aşa să-mi ajute Dumnezeu!"
212 A. Porţeanu 27
2.
\Iembrul Dr. Nicolae Zigre, face următoarea propunerl': ,,Să se derr<'l<'zc·

că garda naţională se înfiinţează fără altă rezervă, numai spre apărarea ordinei
publice. Garda naţională română şi cea maghiară să se supună unei comande
comune".
Care propunere luându-se la desbalere, se decretează că: ,,Garda naţional{1
română şi respective Consiliul Militar Român. se poate folosi numai spre
susţinerea ordinei publice".
3.
Prezidentul mai raportează că a primit veşti despre organizarea gardl'i

naţionale în centrele Beiuş şi Vaşcău,ceea-ce se ia la cunoştinţă.
D.c.m.s.
ss/Aurelian I. Magier ss/ Aurel Lazar
notar preşedinte
VII
JEG YZOK0NYV
Felvctetett Nagyvâradon 1918 cvi november h6 6. napJan a Diharvâr-

megyei Magyar Nemzeti cs Român nemzeti Tanâcsokb6l kikiildott vcgrehajt6
bizottsag iilesercS l.
Jelen voltak: Agoston Peter dr., La.zar Aurel dr., Ko,·acs l\likl6s, Ra<lu
Jakab dr., Papp Coriolan dr., Ciorogariu Romfln, Rig6 Lorant dr., Nagy
Mihâly dr., Kotz6 JencS dr., Hornyânszky Pal, Ladanyi Janos, ut6bbi ugyis
mint jegyzcSkonyvvezetcS, es Barenyi Ferencz csendcSrsegi szâzados.
Az ernzcS illes jegyzlikonyve hitelesitcs celjâb6l feloh-astatvan, mivd
annak a penzkezelescre vonalkoz6 hatărozati rcszcben nem lelt kiemeln•,
hogy az utalvânyozâs jogăt a bizottsâg magânak tartotta fcnn, a .iegyzlikonp·
annak kijelentescvel zarand6 le es ugy hitl'lesitendo, hogy az utalvanyozas
joga ,a bizottsâge, amely azt ket tagjânak egyilttes alftlrâs:'lval 1,.-ryakorolja.
Agoston Peter dr., ezutân az lllest megnyitvftn, felhiYja a bizottsâgot,
mivel az ilgyvezctesre nezve eddig meg nem hatârozott, hatărozzon erre
vonalkoz6lag . .Javasolja, hogy felvâltva elnl>koljenek.
Kotz6 JenlS dr. indltvânyozza, hogy a bizottsâg ket clnokot vâbsszon.
A maga reszerlSl, Rig6 L6n'rnt dr.-t, es L:'lzâr Aurel dr.-t ajănlja.
"28 Documente din Bihor (1918) 213
A vegrehajt6 bizottsăg Kotz6 Jeno dr. inditvănyăt elfogadvăn elnokeive:

Hin6 L6rânt dr.-t cs Lazăr Aurel dr.-t megvâlasztotta.
::-, Hig6 L6rflnt dr. megkoszănven a bizalmat, az clnoklest âlvettc. Bcjclcn-
tcttc, hogy az ăllomâs parancsnoksâg a l\Iarkovits-hâzat a Ncmzctorseg
reszcre rendelkczesilnkre bocsâtotta.
Tudomâsul vclctctt.
Papp Coriol{rn dr., jelcntest tesz a kikilldătt pcnzligyi bizottsâg munkâ-
jar6l, s egyben indîtvânyozza, hogy mivel a penzligyi bizottsâg feladata igen
nehez s nemcsak sok idot igcnyel, de a legnagyobb fclcloscggel is jar, meg
legalabb ket taggal egcszittcssek ki, akik lchetncnck csctlcg a vegrehaj t6
bizottsâg kivill âll6k, de mindenesetre szakembe~_ek legyenek.
Rig6 L6rânt dr. elnok a maga reszerol Stern Odon dr.-t ajânlja s felkeri
a bizottsâg român tagjait, hogy ok is ajănljanak vala½_it a maguk reszerol.
A vegrchaj t6 bizottsăg a penzligyi bizottsâgba Stern O don dr.-t es Nyisztor
Alajost megvâlasztotta.
Kotz6 .Jeno dr. aztân reszletes eloterjesztest tett a penzligyi bizottsâg
munkălatâr6l, mclyben megâllapittatott, hogy a nemzetorseg megszervczesi
kăltsegeire mintcgy ket milli6 korona volna szlikseges egyenlore. Ezt az
osszeget a pcnzligyi bizottsâg csak (1gy veli fedezhetonek, ha megad6ztatnănk
a megyeben levo osszes penzintezeteket, gyârakat, ipartelepeket, malmokat,
a kercskcdoket s a nagy es kăzep birtokosokat. Szâmitâsokat vegeztek, melyek
eredmenye lett tăbb mint ket milli6 korona, amely aztân kellt'l fedezetet
biztositana. Az egyes kozsegekben vegezhetnek a kivevest a bizalmi fcrfiak
akik ismerik mindenkinek a vagyoni viszonyât, a befizetes helyesre ajânlja
a penzligyi bizottsâg, vagy a budapesti penzintezetek valamelyikenek, vagy
a fi6kjăt, vagy a helybeli pcnzintezetek egyikct es veglil az ad6hivatalt ahol
a pcnzkezelcs legnehezkesebben megy.
A vcgrehajt6 bizottsâg tudomăsul vette az eloterjesztest, de annak
tărgyâban nem hatârozott.
Kotz6 .Jeno dr. jelenti, hogy Felsodernân, megalakult a munkâs tanâcs
azonban a munkât megis megâllitottâk, ugy hogy alig dolgozik husz ember.
FlHeg ruha hiăny miatt van panaszuk. Slirgos intezkedcst ker.
Agoston Peter dr. erre vonatkoz6lag azt ajânlja, hogy mivel eppen most
van folyamatban az itt levt'l Bergunstellenek az âtvetele, amelyben mintegy
100 OOO milli6 kor. ertekii ruha, bakkancs es felszerelesi târgyak vannak
felhalmozva, - forduljanak egyenes a vâroshoz, hogy e tekintetben legyen
segîtseglinkre.
A vegrehajt6 bizottsâg elhatârozta, hogy a târgyban a vâroshoz fordul
segitsegert.
Papp Coriolan dr. jelenti, hogy a vaskohi foszolgabir6 ertesitese szerint
nrmzctvedelmi celokra nâla 100 OOO kor. van, amelybol 20 OOO koronât az
ottani kornyck vedelmenek szervezesi ccljâra visszatartvan, 80 OOO koro-
nat a tu tal a vcgrehajt6 bizottsâg rendelkezcsere.
nadu Jakab dr. letesz az asztalra 10 OOO kor.-ât, mint Radu Demeter
plispok ur adomânyât s keri azt âtvenni.
Kovacs Mikl6s jelenti, hogy nâla is van măr nagyobb osszegii adomâny,
amclyct egyesektl>l nemzetvedelmi cclokra âtvett, de tovabb nem hajland6
214 A. Porţeam.t 29
C'ZC'kPt a penzcket kezelni es indil Yânyozza, hogy a bizot tslig vlilasszon C'gy
penztf1rnokot is.
Rig6 L6rânt dr. elnok ajanlatâra a vcgrehajt6 bizottsâg I lornyânszky
Pal bizottsâgi tagot vâlasztotta mcg pcnztarnoknak, aki a penztar knC'lcsere
egyediil jogosult s a kiad{1sokat a bizottsâg utalvânya ellenclwn tc-ljesfti.
Az clnok uta!Yânyozăsi joga 5 OOO koronâig terjed.
Papp Coriolân dr. a nemzetvedC'lmi celokra kivetelt adok behajtâs:.'ira
nczve javasolja, hogy azt a vidcki Ncmzeti Tanâcsnak tagjai koziil val6
bizalmi fcrfiak utjân eszkozoltessiik, es az adakozâsra vonatkoZ\"a borsassunk
ki fclhfvâst.
Hig6 L6rânt dr. elnăk hclyesnck lâtnâ, ha ezeket a felhivasokat az eg-yes
f6szolgabir6k utjân minden kozscg eloljâr6sâgânak mC'gkiildenenk.
A vegrehajt6 bizottsâg elhatârozta, hogy e tekintetben az alispannal
erintkezesbe lep.
Lâzâr Aurel dr. egy aut6t kcr rcndelkczeserC' hocsâtani, hogy T(•nke es
vidcken a rend hely reâllitâsâra oda embcreket kiildhesscn.
A vegrehajt6 bizottsâg, amennyiben modjâban âll a Român Nemzeli
Tanâcsnak rcndelkczesere egy aut6t fog bocsâtani.
Zigre l\1ikl6s dr. karhatalmat ker maga mellc, hogy Osztmiklos es vidckere
a rend helyreâllitâsa vegett kimehessen, mert ott mâskeppen rendet teremteni
nem lehet.
A vegrehajt6 bizottsâg intczkedni fog a karhatalom kirendelese irânt.
Rig6 L6rânt dr. jelenti, hogy tudornâsa SZC'rint a katonasâg nem akar
mint nC'mzet<:Srseg tenni, hancm mint katonasâg es rsakis kozhat6sâgok rneg-
kerescsere adnak segftseget a rend helyreâllftâsâra. NC'm tudja mi Yan e
dologban es intezkcdest ker.
Nagy 1\lihâly dr. bejelenti, hogy a Ncmzetorscg Parancsnokân:il jeknt-
kezett mintegy 80 katona, akikrol a mai napon az eskiit kivettck. Elnok
ell5terjeszteschez mcg annyit lC'hct, hogy az ăllomăs parancsnoksăgt6l a pâlya-
udvar parancsnoka is azt a parancsot kapta, hogy nekiink tobb fegywrt
ne adjon ki. Nem tudja hogy âll ez a dolog es siirgc'.1s intczkedesre \"~ID sziiksl\!'.··
Ăgoston Peter dr. felvilâgosftâst ad arra nezve, hogy a legujabb hadiigy-
miniszteri rendelet ertelmeben most mar a hadsereg szervezcte visszaallittatott
s a katonasâgot illet<:Sleg az âllomâsparancsnoksâg rendelkczik, tehat nagy
katonai segftseget, mint a fl'gywreket illetc'.lleg az âllornâsparanrsnoksăghoz
kell fordulnunk.
Tudomasul vctt>tett.
Kovacs Mikl6s bernutatott C'gy legujabban kiadolt hadiigyrninisztrri
rendeletC't, amely Balâzshâzy f6szolgabfr6 t'itjân lC'hât a l\"t•mzeti Tanâcs
tudomâsa nelkill tctetett kozhfrrc. Ez a rcndrlet hatâlyon kfviil helyezi azt
az eWbbi rC'ndelkezcst, amely szerint a nemzetc'.lrseg legenyscgc reszcre 30
korona, altisztek reszere 40 kor. napidfj âllapfttatott meg cs azt redukalja
n legcnyst\g rcszcre 20 korona cs a tisztek rcszere 30 korona. De nC'm vagyunk
tiszlâban a rendelet lcnyeget illetoll•g.
Elnok indilvânyozza. hogy tckintettel arra, miszerint a Nemzeti Tanârs
llgykllre sehol leszegezve nincsen, ennclfogva szilks~gesnck lt'ltja errenezvt>,
hogy klizvetlenill szerezzllnk tt'ljekoz6dăst a korrnânynill.
30 Documente din Dihor (1918) 215
Keri ket tagnak a felkiildeset.

A vegrehajt6 bizottsâg Rig6 L6rânt dr. elnokot, Hernyânszky Pâlt
megbizta, hogy a kormânyt6l a legrovidebb ido alatt kozvetlenlil szerezzenek
informâci6t.
Barenyi Ferenc csendorscgi szâzados jelenti, hogy a csendorlegenyseg
kozt sikerlilt a differenciâkat eloszlatni, ugy, hogy az esklit egy kivetelevel
mind letette.
A maga reszerol felmentest ker az iilesckre val6 megjelenestol, mert
ebben szolgâlata akadâlyozza.
A vegrehajt6 bizottsâg a jelentest tudomâsul vett~ es Barfoyi szâzadost
az lilcseken vaio jelenlet al61 felmentette.
Rig6 L6rânt dr. elnok vegiil inditvânyozta, hogy az iroda vezetescre is
klildjon ki a bizottsâg tagjai kozlil.
Kovacs Mikl6s es Ladânyi Janos bizottsâgi tagok az iroda vezetesevel
megbizattak.
Rig6 L6rânt dr. elnok keri a jegyzokonyv hitelesitoket kiklildeni.
Papp Coriolân dr. es Nagy l\1ihâly dr. a jegyzokonyv hitelesitesere ki-
kiildettek.
Ezzel az iilcs bezâratott.
K.M.F.
ss/Ladânyi Janos ss/
jegyzokonp·vezeto jegyzokonyv hitelesitok
VIII
13/1918
JEGYZOKONYV
felvetetett Nagyvâradon, 1918. evi november h6 7 napjân Biharvarmegye

Magyar Nemzeti es Român Nemzeti Tanâcs-ib61 kiklildott vegrehajt6 bizottsâg
ii lese rol.
Jelen voltak: Rig6 L6rânt dr. es Lazăr Aurel dr. elnokok, - Kovacs
Mikl6s, R.adu Jakab dr., Ciorogariu Roman, Papp Coriolan dr., Nagy Mihâly dr.,
Zigrc Mikl6s dr., Hornyânszky Pal, l\Iâgori Lajos cs Ladânyi Janos, ut6bbi
ugyis, mint jegyzokonyvvezeto.
R.ig6 L6rânt dr. elnok az lilcst mC'gnyitja. Felhivja a penzligyi-bizottsâgot
jclen testelei re.
P:ipp Coriolan dr. jelcnti, hogy a megyei alispăn helycttcscvel megalla-
podolt a peuziigyi bizoltsâg cgy fclhivâsanak a szovcgcben, amelyct a megye
kozonsegelwz nernzelvcdelmi cclokra va16 adakozâs tărgyaban vagy 1000
pcldănyban kibocsălanak. l\Iegallapitand6, hogy kiknek a cimerc~ ki.ildjiik
ezckel a felhiv[1sokat es hogy kiket bizzunk meg a penzek beszerzcscvel.
Javasolja, hogy a folusi bizalmi fcrfiak bizassanak meg az adomănyok beszer-
216 A. Porţeanu 31
Zl;sewl. A p(•nztigyi bizo!ls{1g târgyalt az alispânnal egy pcnzszPkrcnyrwk

resztinkrc vaio atengedcsc irânt, azonban a megycnek nem ăll rendelkez{,~{·re
ilycn penzszekrcny. Eselleg a foispânnal levo kis kassza allhat rc·ndc·lkt'zc-
sU11krc n rnispan eltâvozasa ulan. Alispân hajland6 egy embert ndni a pcnztâr
kezelcsere, aki azokat a mi ellenl5rzestink alalt kezelnc. Bizonyos usszeg(i
ellllcget keszscggel fog a megye rendelkezcstinkre bocsatani, de annak foly6-
silasa olyan formasagokhoz van kiHn, hogy azokat bc kell tartani. h.eri,
hogy a postănâl intczkedjtink, hogy a telefonkapcsolăsok azonnal cszkiiziil-
tcssenek.
A vegrchajt6 bizottsăg ezen jclentest tudomăsul vette.
Elhalârozta, hogy a fclolvasott felhivâst 1500 peldănybun kinyomt.itj[l.
es a megye kozonsegchez boritekolva kibocsâjtja. A kozsegekben ll',·ci biz;drn1
fcrfiakat felkcri a bcfolyo adomânyoknak kC'zelesere, illetw lll'kiildescrc-.
A bC'foly6 osszrgekrol elismcrvenyt adunk, cgy ilyen elismerveny 1000 p(·l-
dănyban kinyomtatand6. A bizottsăg megkcrescst inlez a postai igazga 16-
sâghoz, hogy a telefonkapcsolâsok gyors rszkozlescr61 rendc•lkezz(·k.
Elek l\lor megyei kozclelmezesi ellSad6 megjelruven, reszlrtrs jelenll'st
teszen az osszes kozelelmezcsi tigyrkrol. A megycbeli kozsegek kozrllaH,sa
j6rcszben biztos(tva van, mert a legtobb kozscg gondoskodott a sajât ellă
tâsâr61 a kiadott miniszteri rendelet alapjân. Egyes jârăsokban azonban
nagyon rossz tcrmes volt, t'rgy hogy meg a vctlSmag-sztiksegbrn az ottani
Nemzeti Tanâcsok lefoglaltăk a Haditcrmeny R.T. rcszcre fenntartott kesz-
leteket. Erre vonatkoz61ag cgy felhivăst kellene kibocsâtani a mrgyr kozons~-
gchez, hogy tekintettel az ellătatlan kozscgl'kre, a fcleslegC's keszleteket
szolgăltassa be, ugyszintcn a megâllapitott tengeri konlingensrt is. merl
azt a kozclelmezesi miniszter koveteli. Nagyvaradon is be volt raktaroz,·a
75 vagon kcs; letilnk, azt a văros a maga rcszerc lcfoglalta, ennck a frloldăsara
nezvc is silrgosen kell intczkcdni, mert errc minden nap szilkseg van.
A kozelelmezesi miniszter legujahb rendclete szeriut az egyl's gazdasa-
gokban a gazdasâgi szilksegletre visszahagyott keszletek is igenybe whetok
volnănak, azonban az a nagy baj. hogy ezeket a keszlcteket sok helyrol măr
elraboltak. Petr61eum van elegendo a megye sztiksegletere, de az ebzt.llitas
forgalmi eszkozok hilmyâban lehetetlen.
Amennyiben az egyes jarăsok maguk gondoskodnak az elsznllft:.'isr61,
() kesz a szilksegletet kiutalni. Keri jelenteset tudomasul venni.
Lăzăr Aurel dr. jelenti, hogy a fenycgetett uradalmak a gabonakeszle- •
tilket vagonszămra adjăk ki. Ezek letiltand6k. A hnzaterc5 katonftkat ki kt"!l
tanltani, hogy elelmezesiiket illetlileg tuligenyekkel ne ălljanak eM. Fel kell
l5ket err61 vilagosftani, erre vonatkoz61ag a bizalmi fcrfiakat is utasftani kell.
A petr6leum szilkseglct kiadasar61 elsc'.Ssorban is intezkednilnk kell.
Zigre Mikl6s dr. ind(tvllnyozza hogy a văros ăltal lefoglalt, de a megye-
szilkscgletere rendeltctett keszletek feloldăsăra nezve lepjilnk azonnal erint-
kezesbe a vărossal. Az uradalmak pedig felhfvand6k, hogy keszleteik kiadâsât61
larl6zkodjanak.
A vegrehajt6 bizottsâg a kozelelmezesi el6ad6 jelenteset tudomllsul vette.
Elhatârozta, hogy egy felhfvăst intez a megye kOzOnsegehez, hogy a gabona-
keszlcleknek az ellâtatlan kozsegek reszere lcendo f1tadf1săt illcWlrg a koz-

igazgatăsi eljărâst akadâlyozza, mcg es a hazatcro katonăkat nyugtassa meg,
hogy cll[1lasukr6l kelloleg gondoskodva lcsz. A văros fdtal lefoglalt gabona-
kcsl.lelek feloldasa irant a văros megkerestetik, cs ezzel Nagy l\Iihaly dr.,
es Agoston Peter dr. megbizatott.
Ladânyi .Janos bejelenti, hogy a hazalcro katonâk fogadtatâsănak szcr-
·vezcscre kikiildetett a hadiigyi kormâny reszerol TI6zsa Jânos kormânybizlos,
aki bejelcntette, hogy e celb61 a fobb vas(1ti vonalakon fekvo nagyobb forgalmi
g6cpontokat sorban felkeresi, cs keri, hogy chben a munk[1jâhan lrgyUnk
segi tscgc re.
A vcgrehajt6 bizottsâg a bejelentcst tudomâsul vctte cs elhatârozta,
hogy a forgalmas g6cpontokon a hazatero katonâk fogadtatâsâr61 a maga
rcszcrol is gondoskodni fog, s erre vonatkoz6lag reszleles programmot fog
kidolgozni.
La.zar Aurel dr. bejelntest tesz arr61. hogy crtesillese szerint a kozigazga-
tasi hat6sâgok a kozrcnd fcnntartâsâban a legnagyobb indolentiât mutatjâk,
a csend6rseg a kikilldott nemzetorcsapatokat nem tâmogatja, es tetlenill
âll a vcszellyel szemben, holott sok helyen egy alig 20 -30 emberbol âll6
banda tartja rettegesben az egesz kornycket, amcllyel a csendorseg egyedill
îs kepes volna vegezni. Amennyîben ez igy van, es nem fogunk a legerelyeseb-
ben intczkedni, a leghatârozottabban kîjelentî, hogy a tortenendo kert a
felelosseget nem vâllalja annyîval inkâbb, mert ugy lâtja, hogy fegyvereket
sem adunk kello szâmban rendelkezesilkre.
A penzilgyi kerdeseket illetoleg îs aggâlyai vannak, mert a teljesen va-
gyontalan falvakt6l nemzetvcdelmi celokra scmmit sem kapunk, es ha nem
ăll penz rendelkezesilkre, e miatt a nemzetorscg szervezcse is megakad. A
nemzetorseg eljârâsât helyteleniti, mert eppen mast jelentettck, hogy halal
eset rnrtcnt. Inditvănyozza, hogy a bizottsăg azonnal tegyen tăvîratilag
errol jelentcst a kormănynak, es a fegyvertăr kezelesere vonatkoz6lag adjon
utas!tăst, hogy a fegyverek a parităsnak megfeleloen âlljanak rendelkezesilkre.
Rig6 L6rânt dr. elnok tobbek hozzâsz6lâsa utăn keri, hogy a bizottsâg nem
levcn jclen teljes szâmban, most ne hatărozzon, csak a legkozelebbi illesen.
Azt inditvănyozza, hogy konkrct vadakkal ne lcpjilnk fel, de most panaszok
rnerilltek fel, figyelmesztessilk, hogy kotelesseget a kozrend fenntarH1sa
crdekeben a legnagyobb buzg6sâggal teljesitse.
A vegrehajt6 bizottsăg elhatărozta, hogy a kozgazigatăsi hat6sâgok
.elnok înditvânya crtelrneben megkerestcssenek. A fegyverek kiadâsâra meg-
feleloleg intczkedni fog.
Mâgori Lajos jelentcst teszen a nagyszalontai viszonyokr(il, ahol szinten
a kozigazgatâs ellen van nagy panasz. Sajnos, hogy ujabban a bolseviki
elemek erosen kezdenek szervezkedni, amelyet valami m6don meg kcllene
akadălyozni. E tekintetben intezkedest ker.
A vegrehaj t6 bizottsâg felkeri Mâgori bizottsâ.gi tagot, hogy lehetoleg
hasson oda, hogy ez a mozgallm elfoljtassek. Esetleg hivjanak egybe nep-
gyiilcst, amelyre sz6nokokat fogunk killdeni, hogy a ncpet megnyugtassuk.
Rig6 L6rânt dr. elnok vegiil keri a jegyzlSkonyv hitelesftesere ket tag
kikUldeset.
218 A. Porţeanu 33
Zigre l\1ikl6s dr. cs l\1âgori Lajos bizottsăgi tagok a jrgyzl:ikony\' hitele-

sitcscre kikiildetnek.
Ezzel az illcs bezăratott.
K.m.f.
ss/Ladânyi Janos ss/
jegyzokony\'vezeto clnok
ss/l\1âgori Lajos
jegyzokonyv hitelcsitok
IX
JEG YZOKONYV
Felvetetrtt Nagyvăradon 1918, cvi november ho 9 napjân Biharvâr-

megye l\Iagyar Nemzeti es Român Nemzeti Tanâcsaibol kikilldott \'cgrejaht6
illeserol.
.Jelen voltak: Kovacs ;\liklos, Papp Coriolan. Zigrc :\likh'is dr., Nagy
Mihâly dr., Erdelyi Szc\'er dr., :\lagori Lajos cs La<lanyi Janos utobbi ug)'Îs
mint jegyzokony\'\'ezeto - es Nyisztor Alajos, mint a penzilgyi bizollsag
tagja.
Papp Coriolan dr., az elnokok tâ\'olleteben, mint korelnok az illest meb-
nyilja. Felkeri Halăsz Săndor szăzadost, a magyar nemzetorscg parancsnokât ·
hogy silrgos jelentcset tegye meg.
Hălasz Sândor szăzados bejelenti, hogy tudomasa szerint a szegedi
hom·cd kerilleti parancsnoksăgt61 tăvirati rendelet jott, anwlyben a ncmzet-
orscg parancsnokăul a nagyvâradi 4. hon\'cd p6tzăsz16alj paranrsnoka ren-
deltetett ki, es bizatott meg a ncmzetllrscg szernzcscvel. llyen kuriilmcnyek
kozott o a nemzetl5rseg parancsnoksâgot nem ,·allalhatja, mert az 6 rcndel-
kezcseit a katonatisztek nem respektăljâk es vele is a p6tzăszl6alj parancsnok-
sflga rendclknik. Kijclenti, hogy a frlcWsscget tov{,bb nrm viscli.
Zigre Mikl6s dr., eredetiben 6hajtanâ lâtni nt a rendeldet.
Nagy Mihâly dr., bemutatja egy mâsolatât az ercdeti rrndeletnek, amely
Halăsz szâzados frtesiHcset teljesen fedi. .Javasolja, hogy a nemzefl'lrseg
iigyvezetesc adassek ăt azonnal a p6tzăszl6alj paranrsnoksâgânak. mert a
bizottsâg sem văllalhatja n fele1lSsscget, ha karhatalom nrm âll rendelkezesere.
Helyesnck lâtnâ ez ilgyben azonnal erintkezesbe lepui a p6tzăszl6alj parancs-
noksâgâval.
KorelnOk azt ind(tvânyozza, ho~y azonnal siirgonyozzilnk n hadilb~·-
miniszterhez ez Ugyhen es kerjilnk kormânybiztost.
Zigre Mkl6s dr. hozzâjarul az ind(tv{rnyhoz, de a konnânybiztos kikill-
desctlSI egyellSre tekintsilnk el, es ezt csak a legvcgslS eselbC'n vegyilk igenybe.
A vegrehajt6 bizottsâg Halăsz szazados jelrntcsf't tudomflsul vette es
34 A. Porţeanu 219
-ez ilgyben tâjekoz6dăs celjâb61 a p6tzâszl6alj parancsnoksâgâhoz kikiildte:

Halâsz Săndor szâzadost s Zigre i\likl6s dr., cs Nagy Mihâly dr., bizottsâgi
tagokat azzal hogy eljârâsuk ercdmcnyerol tcgyenck jelcntest, a delutân
mcgtartand6 illcsen.
Nagy :\lihâly dr. eloterjeszti Wcinstein belenyesi szeszgyârosnak azt a
krrelmet, hogy a raktărban levo 500 liter borpârlatnak Nagyvâradra val6
beszâllitâsat eszkozoljilk ki, mert a penzilgyigazgat6sâg csak akkor ad fel-
hatalmazăst az ide szăllitâsra, ha erre vonatkoz6lag a penzilgyi minisztertol
kap utasitâst. .Javasolja, hogy a kozrendeszeti szempontb61 Wcinstein ceg
b6rkeszletcnek beszăllitâsât javasolja.
Kovacs Mikl6s felteszi a kcrdest, hogy miutân a nemzetorseg a lcgujabb
rendelet szerint a katonai hat6sâg ală rendeltetett, utalvânyozhat6-e reszerc
az eddigi szolgâlatai fejeben jâr6 fizetese?
A vegrehajt6 bizottsâg a mai napig bezâr6lag a ncmzetorseg fizeteset
kiutalja.
Papp Coriolân dr. korelnok keri a jegyzokonyv hitelesitesere ket tagot
kikiildeni.
Kovacs :\fikl6s cs Zigre Mikl6s dr. a jegyzokonyv hitelesitesere kikill-
dettek.
Ezzel az illes berckesztetctt.
K.m.f.
ss/Ladâny .Janos jegyzokonyvvezeto ss/Kovâcs Mikl6s
JEG YZOKONYV
Felvetetett Nagyvăradon, 1918. cvi november h6 9. napjân a Magyar

Nemzeti Tanâcs es Român Nemzeti Tanâcsb61 kikilldătt vegrejaht6 bizottsâg
ii lese rol.
.Jelcn voltak: Kovacs l\Iikl6s, Papp Coriolân, Ciorogariu Român, Zigre
Mikl6s dr., Nagy Mihâly dr., Magori Lajos es Ladânyi Janos bizottsâgi tagok,
ut6bbi (1gyis mint jegyzokonyvvezeto: - tovâbbă Radu J akab helyett
Mikulâs Gyorgy dr., a megyc alispânja, fojcgyzoj2 es foiigycsze.
Papp Coriolân dr., mint korelnăk elfoglalvân az elnăki szeket az illest
megnyitja. Felkeri a katonai par:rncsnoksăgot, nyilatkozzek a legujabban
a nemzctorseget illetoleg kiadott rcndeletrol.
Leăchcy alezredes, ăllomâs parancsnok a rcndelet szerint atveszi a nem-
zcHSrseg s~ervczeset cs Biharvârmegye terilletcn a nemzetorseg parancsnok-
sâgâval Birtha alezredest bizta mcg. kct nemzetorezredcst szândekozik fel-
220 Docu mente din Dihor ( ID I 8)
allilani es azt decentralizălva, a jarasi szekhelyeken zăszl6aljakcnt fdoszlană.

A szervezesi koltscgekre es fizetesekre elslSsorban is penzt ker rendrlkezescre.
Megyei alispăn jelcnti, hogy e celra tâviratilag kcrt a kormanytt',I pcnzl,
azt ketszer rnegsilrgette, de eddig srmmi intczkedcs nem torlent.
Zigre Mikl6s dr. aggâlyait fejezi ki a ncmzetl5rscgnek katonai szervez(·sel
illetoleg. A Român Nemzeti Tanărs a kozrendct fenntartani kivănja.
l\lâgori Lajosnak szinten aggâlyai vannak a tekintcthen, hogy a hazatcro
katonâk semmifelc katonai formâban szolgâlni nem hajlandok es a nt'mzet-
6rseg szervezese ilyen formâban eredmenyre nem is fog vezdni.
Hcrhay szazados lehetetlennrk tartja karhatalmi ezredek szNvezeset.
Birtha alezredes nem ugy gondolja a szervczcst mint eddig volt.
Peldâul, kell ugyan egy kozponti vezetesnek lenni, de az t•rot decenlra-
lizâlni kell. Lchet.nc a jârâs szekhelyen zâszl6aljakat fclâllitani egy olyan
zâszl6alj parancsnok parancsnoksâga alatt, aki a lakosok nyelvct cgyarant
erti. A parancsnok mellc a Nemzeti Tanâcs kikilldhetnr rgy 5 tagt'.1 hizottsăgot.
amelyben minden ncpreteg kepviselve lenne es garanria lcnne a tekinlctbrn,
hogy a parancsnok csak a legvegsl5 esetben alkalmaznâ a frgyYCres erut es
elsosorban bekcsen iparkodnek a rendet fenntartani.
Erdclyi Szever dr. a Român Katonai tanâcs hatâskoret ill<'loleg ker
megnyugtatâst, es amennyiben ezt meg nem kapja csatlakozik Zigre Mikl6s dr.
âllâspontjâhoz.
A Român bizottsâg tagok ilyen irânyu âllâsfoglalasa utân, Leorsey
alezredes mcgnyugtat6 kijelentest tesz a tekintetben, hogy a karha-
1
talmat a parancsnoksâg pârtatlanul cs csupân a rend fenntartăsâra

fogja hasznălni.
Papp Coriolan dr. korelnok tobbek hozzâsz6lâsa utân kimondja a ko-
vetkez(5 ha tâ roza tot:
A vcgrchajt6 hizottsâg a nemzetl5rscgek eddigi szernzetrit fenntartja.
E târgyban ez idl5 szerint erdemi hatârozatot nem hoz.
Mâgori Lajos bejelenti, hogy a nagyszalontai nemzeti tanărs vasarnap
delutân nepgyfilest fog tartani, a lakossâg megnyugtatâsâra. mert bolseviki
mozgalom van kelctkezt'Sben. 6hajtanâ, hogy a tiszt urak kozill is lenne valaki,
aki az embereket megnyugtatna afellSI, hogy a nemzetlirseg nem lesz katonai
szervezet.
A vegrehajt6 bizottsâg a bejelentest tudomâsul vette es l\Iăgori Lajost
megbfzta, hogy a nagyszalontai nepgyfilesen megjelenjen.
Korelnok keri a jegyzt'Skonyv hitelesftesere ket tag kikilldesl't.
Erdelyi Szever dr., es Mâgori Lajos a jegyzlSkonyv hitelesltescre kikill-
dotlek.
Ezzel az illes berekesztetett
K.m.f.
ssfLadânyi Jânos
jegyzlSkonyvvczetlS
ss/1\fâgori Lajos
jegyzt5k0ny v hitelesltc5.
JEG YZOKONYV
Fclvcletet t Nagyv{iradon, 1918. evi november h6 11. napjân a l\Iagyar

Nemzeli cs Român Nemzeti Tanâcsb61 kiktildott vcgrehajt6-bizottsâglilcserol .
.Jelen voltak: Rig6 L6rânt dr. es Lazăr Aurel elnokok, Ciorogariu Român,
Kovacs Mikl6s, Radu Jakab dr., Papp Coriolan dr. Kotz6 Jeno dr., Erdelyi
Szevcr dr. es Ladânyi Janos bizottsâgi tagok, ut6bbi ugyis mint jegyz6-
konyvvezeto: Birtha alezredes es Halâsz Sândor szâzados.
Hig6 L6rânt dr. elnok az tilest megnyit_ja es felhivja azokat akik a bizott-
sâgnak nem tagjai, hogy tâvozzanak, mivel az iilesek nem nyilvânosak.
Uizâr Aurel dr. elnok minden confuziot eloszlatni kivânvân a tekintet-
ben, hogy kik jogosultak az tilesen megjelenni, felveti azt a kerdest, hogy
Nagyv{1rad văros Nemzeti-Tanâcs-kiildottei cs Biharvârme 6rye Nemzeti Ta-
nâcsâb61 kiklildott helyettesck a bizottsâg iilesein helyet foglalhatnak-e?
Erre vonatkoz6lag keri a hatârozathozatot.
Tobbek hozzâsz61âsa utân Lâzâr Aurel dr. clnok kimondja azt a hată
rozatot, hogy
Nagyvârad văros Nemzeti Tanâcsâb61 kikiildott ket tag es Biharvâr-
megyc Nemzeti Tanâcsai âltal az egyes esetekben helyettesitesre kikiildott
tagot a vegrehaj t6 bizottsâg tilcsein helyet foglalhatnak es resztvehetnek.
Az elozlS tilesek jegyzokonyvei felolvastatvân hitelesittetni rendeltettek.
TI.ig6 L6rânt dr. elnok jelentest teszen kiktildetcserol. A nemzeti tanâcsok
miikodcset cs jogkoret illetoleg hatârozott vnlaszt a kormânyt61 nem kapott.
A român ka tonatanâcsokat illeto kerdeserc azt a vâlaszt kapta, hogy a kor-
mâny rcszerol cppen most vannak folyamatban a târgyalâsok, cs annak
befejczescig czt a kerdest ne bolygassuk. A kormâny 6haja, hogy a rendet
fenntarthassuk cs errc vonatkoz6lag kcrte tovâbbi miikodcsiinket.
A vcgrehajt6 bizottsâg a jelentest tudomâsul vette es elnok es Hor-
nyânszky Pal kiktildottek utikoltsegeit kiutalja s a penztârb6l kifizetni
hala roz ta.
Kotz6 Jeno dr. jelenti, hogy Olasz Bela dr. kiseretcben az Ermellek
Lohb kozsegeit bej{1rta. A lcgtobb helyen a ncptanâcsot mar megalakitottâk,
de hely tclcntil. Ezcken a helyeken megfelern eljârâssal helyes irânyban in-
tezkcdett.
l\Iindeniitt megszervezte a nemzetorscget. Keri jelentcset tudomâsul
venni.
Tudomâsul vctctett .
. Halasz Sândor szâzados beterjesztette jelenteset november 4-tol 9-ig
terJcd6 mllkodescrlH a kovetkezlSkben: a nemzetlSrsegek mcgtortent beszer-
vezcsct a csatolt kimutatas szerint bejclentctte 139 kozseg, cca 7500 rn let-
sza mm al. Ezck kozott kiosztatott 1978 fegyver es 49 450 drb. tolteny.
A parancsnoksâg toborzott es felszerelt „Repiil6osztag" elnevezessel
146 rnt (12 tiszt 13'1 fo).
:222 .A.. l 'orţea111..1. :n
.Jcknlkczctl panasszal 287 fel, segcly I nyerl 20J fel. Fl'gy\'C'rcs heavat-
kozas torlcnl Trnkcn, Fekctehaloron, FckclegyMijson, Baralk{Jn, BPU'.nyesl'n.
\'askohn, Ervasadon, Szalacson, Zavargâsok megsziinlek: az ermih{dyfalvai,
margitlai, szekelyhidi, magyarcsekci {•s belcnycsi j{Jrâsokhan. amelyl'khl'n
'1. es 5-(·n nagy zavargasok cs fosz1ogatf1sok torlcntck, a rend csakm·m tel-
jesen hclyrc allolt. Az clcsdi jârâs biztonsâgat garantai.ia ;\lezolelPgden :1
Biharszilagyi Olaj lpar Rcszvcnylarsasag allal felf1llitutt {·s fizetl'tt 100
fonyi âlland6 kesziiltseg, amelyct a parancsnoksâg fclfcgyvcrzell es ktilelrzt"
arra, hogy az elcsdi jârâsban a rcndct cs kozbiztonsâgot hrlyrc :dlilsa {'.S
fenn la rtsa.
23 esctben sikeriilt a fosztogat6k alta) c>lhurcolt ing6săgokat visszaszcrczni
cs azok jogos tulajdonosaihoz visszajuttatni.
Az clesdi jârâsban Rcmeczen van egy fcleskiidott kiilonitmenyiink,
amelynek letszâma 15 fo. Ezt a remeczi farcszvăllalat kolc>les fizetni cs t•llatni.
Szâmos iparvâllalat toborzott k~tonâkat sajâl iparlelepe mc>gvedesere,
ugyanezt tctte nehâny uradalom is. Allalânos fclhivas bucsajtand6 ki, hogy
errl51 a toborz6k jelentsek bc a năluk lcvo csoportokat, hogy azok nyilvirn-
tartâsba vezcttesenek.
Keri jelentcset tudomâsul venni es szămara a fclmcntest megadni.
Lazăr Aurel dr. clnăk tăbbek hozzâsz6lâsa utăn kăszănelel fejezi ki a
Român Nemzeti Tanâcs nevcben is Halăsz szâzadosnak miikodesccrt, amely
olyan volt, hogy ăsszeiitkăzesre okot ncm szolgâllatotl, kimondja a kovclkezo
hală roza tot:
A vegrehajt6 bizottsâg Halasz Sândor jelenlcsel t11dom{1s11I veszi, eddigi
miikădescert elismereset fejezi ki, s szămâra a felnwnlcsl megadja.
Lazăr Aurel dr. elnăk jelenti, hogy Kărăsszegrol panasz (•rkl'Zelt. hogy
ott egy tiszt vezetescvcl huszârok jclentek meg, akik Papp liyorgy lanil<'1val
brutâlisan bântak, letart6ztattâk es a kozseget koteleztek az okozott kârok
megteritesere. Olâhszentmikl6sra pedig, ahol măr rend volt, most âgyus
osztagot kiildtek ki, amivel a kedelyeket csak fclizgatjâk. Tudomâsa van a
csefai fl5szolgabir6nak egy rendeleter6l, amellyel megtiltotta a jârâs tobb
kăzsegeben a nemzetl5rscg szervezeset. E tekintetben intezkedest kert es
Birtha alezredest is felkeri, hogy az illetektelen beavatkozâst a katonai haU-
sâgok rcszcrl51 tiltsa he.
Amennyiben penz sem all rendelkczesiinkre, a nemzl'torseg reszer<' in-
dftvânyozza, hogy tâviratilag forduljanak a kormânyhoz. E t:'1rgyban kh
hatârozni.
A vegrehajt6-bizottsăg tăviratilag megkl'resni hatarozta a hadiigyminisz-
tert, hogy az <'ddig beszcrvezett ncmzl'torsegek tiszli cs legt~nyst'>gi fizl'tesen<'k
azonnali eszkl>zMsere a rendfenntarlas erdekeben fs a heallhat6 es nagyfoki1
eleg<'detlenseg megell5zeseben kerjiik 5 milli6 koronat azonnal folyosltani.
Hig6 L6rânt dr. jclentest tcsz arr61, hogy a 20-ik honYcd hadoszUdy
utban van haza fele, ertesillese sz<'rint ugyan a legnagyobb rcndben. de tar-
tanunk kell attl'll, hogy Budapcslen minden rend felbomlik, s tanărsos lenne
6 k<'t idecrkezesilk ellitt lefegyverezni.
Birtha nlezredes megnyugtat6 jelentest tett erre vonalkoz6lag.
Tudomâsul vetctett.
Lâzâr Aurel dr. elnok keri, hogy a penztârba eddig nemzelvedelmi

celokra befolyt osszegeket felercszben utalja ki a bizottsâg a Român Nemzeti
Tanâcsnak s a penztârnokot ennek kifizetescre utasitsa.
Kotz6 Jeno dr. inditvânyf1ra a penztigyi kerdesekkel kapcsolatban.
A vegrehajt6 bizottsâg hatârozatilag kimondja. hogy mindazokal az
adomanyokat, anielyeket a mrgyei erdekeltek fizettek be a nagyvâradi Nem-
zeli Tanâcs es nemzetorseg celjaira ti::irtent befizetesnek es a vârmegyei Tanâcs
tulajdonânak tekinti.
Kotz6 Jeno dr. cs Nagy Mihâly dr. kiktildettek, hogy a vârost cz tigyben
megkeressek es megâllapitsâk azokat az osszegeket, amelyek a varmegyei
Nemzeti Tanâcs reszere igenyelhetok. A penztarban levo minden keszpenz
felereszben a Român Nemzeti Tanâcsnak kiutaland6 es kifizetesere penz-
târnok utasittatott.
Kotz6 Jeno dr. tovâbbi jelentesere vonatkoz6lag.
A vegrehajt6-bizottsâg kimondja, hogy a Nemzeti Tanâcs illetve a katonai
âllomâs parancsnoksâg a Bergungsstellen es a pâlyudvaron lefoglalt arukat
a văros es a vârmegye letszâmanak arânyâban kozi::is tulajdonnak tekinti
a vârmegye reszere is lefoglaltnak jelenti ki es a ji::ivoben is minden lefoglalt
kozsziiksegleti cikknek hasonl6 elv alapjân, val6 megosztâsât igcnyli. Siirgos
szilkseg eseten azonban nem zârk6zik el altoi, hogy ki::ilcsi::in eloleg cimen
ettol az arânyt6l eltero elosztâshoz, esetrol-esetre hozzâjâruljon. A vegrehajt6
bizottsag ez tigyben val6 eljârâsra Halâsz Sândor szâzados, Rig6 L6rânt dr.
elnok, Kotz6 Jeno dr. es Erdelyi Szever dr. kikiildte es egyben felkerte a
nemzetorseg parancsnoksâgât, hogy az âllomâsra rendeljen ki orseget es
azokkal a zsâkmânyvonatokon erkezo szâllitmânyokat koboztassa el es
szâllittassa be a mi rendelkezestinkre.
Kotz6 Jeno dr. inditvânyâra a vegrehajt6 bizottsâg kimondja, hogy ta-
nâcskozasai zârt tanâcskozâsok, leven azokr6l a sajt6 reszere a tud6sitâsoka t
c-gyediil a sajt6bizottsâg adhat le. A sajt6 bizottsâgha Zigre Mikl6s dr. es
Kolz6 .Jeno dr. kiildcttck ki.
Lazar Aurel dr. elnok keri a jegyzokonyv hitelesitesere ket tagot kikiildeni.
Ciorogariu Bomân es Rig6 L6rânt dr. a jegyzoki::inyv hitelesitesere ki-
killdcttck.
Ezzel az tiles bcrekesztrtett.
K.m.f.
ss/Ladânyi Janos
jegyzokonyvvezeto
XII
PROCES VERBAL
luat în şedinţa Comiletului executiv al C.N.R. din Oradea-Mare şi Biharia,

ţinută la 12 noemvrie n. 1918 în Oradea-Mare.
Prezident: Dr. Aurel Lazar. Notar: Dr. Aurelian l\1agie1-.
224 A. 1,orţeanu
Prezenţi: Membrii C.N.R. din Orade: H. Corogariu, Dr. I. Hadu, Dr. Corir -
lan Papp, Dr. I. Ardelean, Dr. Dcm. Kiss, Dr. Gh. l\Jiculaş, A. llor\'at h,
Dr. FI. Stan, Dr. V. Kirvai, Gh. Tulburt>, Dr. Gh. Roxin, Dcm. Balogh,
Dr. V. Mărcuş, membrii C.N.R. din provincit>: Dr. I. Ciordaş, Dr. Ioan Jacoh,
Dr. Andreiu Ilic, Dr. A. Pin\ia, Dr. Iuliu Kiss, Dr. Tcţiu adYoca\i, apoi mt>mlirii
Consiliului Militar Român augmentat prin \'fe-o :°)0 oficcri români din comi-
talul Bihor, a căror listă nominală se află în biroul C.N.H.
1.
La ordinea zilei csle luarea jurămînlului celor prezenţi, pentru C.N.R.

Cei prezenţi se grupează în jurul stindardului nostru naţional şi aşt>zând
mâna stângă pe inimă, iar două degete ale mâinei drepte ridicându-lt>, rostesc
următorul jurământ, cetit. cu voce respicată de preşedintele C.N.R., Dr. Aun•I
Lazar:
„Eu ... jur Atotputernicului Dumnezeu, că întru toate voiu fi cu crt>din\ă
şi supunere cătră Consiliul Naţional Român din Ungaria şi Transilvania.
Conştiu de datorinţele ce ne impun vremurile istorice de azi, jur că în toate
manifestările vieţii mele voiu fi fiu credincios naţiunei unitare române şi
nu voiu ridica mâna mea asupra fraţilor mei, locuiască pt> orice fel de terilor
politic.
Aşa să-mi ajute Dumnezeu!"
2.
Prezidentul raporlează că C.N.R., în urma eYenimentelor cc se prccipilă,

ca urmare firească a dreptului de liberă dispoziţie, dorind a lua în mână
frânile conducerii politice a neamului nostru din Ungaria şi Transilvania,
în zilele trecute a adresat guvernului Consiliului Naţional Maghiar următorul
memorand: (Tradus în rom)
,,Guvernului Consiliului Naţional Maghiar Budapesta.
ln urma precipitării evenimentelor, am ajuns la convingerea, că atât în
sensul dreptului de liberă dispoziţie a popoarelor, cât şi pentru asigurarra
ordinei publice, a siguranţei persoanei şi avcrei neamului nostru şi a minorită
ţilor conlocuitoare pe acelaş terilor, trebuie să preluăm încă acum deplinul
imperiu asupra regimurilor din Ungaria, şi Ardeal, locuite de Homâni.
Acestor regiuni aparţin următoarele comitale Torontal. Timiş, Caraş-Severin
Arad, Bihor, Sătmar, Marămureş, Bistriţa-Năsăud, Solnoc-Dobâca, Zalău.
Cluj, Mureş-Turda, Turda-Arieş, Alba inferioară, Târnava-mică, Târnava-mare,
Huniedoara, Sibiu, Braşov, Făgăraş, Trei-scaune, Odorheiu şi Ciuc, precum
şi teritoriile române din comitalele: Bichiş, Cenad şi Ugocea.
Guvernul Maghiar să adreseze un manifest ln acest înţeles tuturor na-
ţiunilor din Ungaria şi Ardeal subordonând imperiul nostru toate autorităţile
şi organrle: de stat, politicl', adrninistrntive, judiciare, şcolare, biserict>şti,
40 Documente din Dihor (1918)
financiar<', milita1e şi de comunica!ie, aflatoare pe acel teritoriu. Tol atunci

se Ya sista pe acesl teritor ori-ce alt imperiu.
În cazul acesta \"Om pulea garanta ordinea publică, siguran\a pnsoanei
şi a\"erC'i.
în caz contrar am fi necesitaţi a anunţa prin proclama\iune poporului
nostru, \firii şi întregii lumi că exercitarea dreptului de liberă dispozi\ie ni
s-a H1cul imposibilă, astfel sistăm conlucrarea cu autorităţile, nu luiim r{1s-
punckre penlru urmări, ci o lăsăm actualului guYern al Consiliului Naţional
.:\laghiar.
Natural, că pe teritoriul chestionat Yom respecta principiile lui Wilson,
faţă de cdelalte naţiuni ronlocuiloare.
:\lodalităţile predării imperiului să le fixeze o comisiune mixtă. Gunrnul
ni-l vom constitui in Sibiu.
Hăspunsul la această recercare, îl aşteptăm pînă la 12 noemvrie a.e. la
orC'le G p.m.
Dat în Arad, la 9 normvric 1918.
Consiului Naţional Român".
Terminând cetirra, prezidentul mai notifică că în urma rugării guvernului
terminul acestui ultimat a fost prolungit cu 24 oare, adecă până-n 13 noemvrie,
la oare 6 p.m.
Până la acest termin s-a anunţat sosirea la Arad a ministrului de naţio
nalităţi, O. Iaszi pentru a pertracta în chestia predării imperiului.
Această referadă se ia cu plăcere la cunoştinţă, iar C.N.R. este viu aplaudat
pentru păşirea bărbătească.
3.
Se aduce pe tapet organizarea gardei naţionale române din comitatul

Bihor.
Dorind a ne conforma dorinţei generalului Franchet d"Esperay, care
nu recunoaşte existenţa „Consiliilor militare", se decide a se înlocui numirea
de „Consiliu Militar Român" cu „Comanda gardei naJionale române din Oradea-
Mure şi Bihor".
Biroul central al gardei, se constituie astfel:
Conducătorul (comandantul) gardei: Căpitan Seracin
conduc. administraţiei: Căpt. Emil Herbay şi Munteanu
Adjutant: subl. Damşa
Organizarea gardei este următoarea:
1. Comanda centrală
2. Secţiile gardei, în fiecare cerc pretorial, sub conducerea a lor 1 -2
o fi ceri.
3. Sub-secţiile gardei, în fiecare cerc notarial, sub conducerea unui
oficer, eventual suboficer.
4. Garda rurală, în fiecare comună românească, sub conducerea unui
suboficer.
Gardiştii vor primi soldă zilnică de 30 cor. în zilele când fac serviciu.
Solda se va licvida prin cassa C.N.R. din Oradea.
15 - Crlsle '75
A. Porţeanu 41
4.
Comandanţii secţiilor gardei, după cercurile pretoriale se instituie astfel:

în cercul Central (Oracle) comandanţii: Dr. Dem '.\langra !oct. şi Creţ
în cercul Aleşd: comandanţi: Titus Dolga sub!. Iosif Iacob
în cercul Ceica: comandant: Corbuţiu Ioct.
în cercul Beiuş: comandant: Dr. I. Yoştinar Jocot.
in cercul ,·aşcău: comandant: Petru PopoYici Jocot.
în cercul Tinca: comandanţi: Teodor ::'\eş Jocot. Sever Pelle Jocot.
În cercul Beliu: comandant: Paul Teochar Jocot.
În cercul Salonta: comandant: Bredan Jocot.
În cercul Cefa: comandant: Abrudan Jocot.
1n cercul 1\1ez6cheresteş: comandant: Petca Jocot.
în cercul: Să/ard: comandant: Horvath Jocot.
ln cercul: "J\1arghita: comandant: Gavril Beşan sublocot.
Prezidentul notifică că adv. Nic. Bolcaş din Beiuş a dăruit pentru scopurile
C.N.R. din Oradea 1 OOO cor.
I se aduc aplauze.
D.c.1\I.s.
ss/Dr. Aurel Lazar
prezident
ss/Dr. Aurelian I. Magier
notar
A '.\lagyar Nemzeti Tanâcs Kormănyânak
Budapest.
Az esemenyek rohamos fejlodese folytăn azon meggyozodt•sn· jutottunk.

hogy a ncpek onrendelkezesi jogânak ertelmeben. valamint nemzeliinknek
es a vele egy teriileten elo kissebbsegeknek erdekeben a kozn•nd. vag)·on- t's
szemclybiztonsâg meg6vâsa celjâb61 mâr most ât kell wnniink '.\lagyaror-
szâgnak cs ErMlynl'k românok âltal lakott vidl-kei folott a teljes kormânyzo
hatalmat. E vidckekhez tartoznak a kovetkezo megyek: Torontâl. Tenlt's.
Krass6-Szorrnv. Arad. Bihar, Szatmi,r. '.\lârmaros, Beszterczt•-Naszod. Szol-
nok-Doboka, Szili,gy, Kolozs, ~laros-Torda, Torda-.-\ranyos, Alsofrher, Kiskii-
kiillo, Nagykiikiillo. llunyad, Szebt•n. Brasso. Fogaras, llaromszek. t· dvar-
hrly es Csik Inl'!,1)'ek, valamint Bekes, Csani,d cs l'gocsa megyek romiin
tcrillett-i.
Inlt'zzen a kormăny '.\lagyarorszâg es Erdely nemzeteihez azonnal egy
manifestumot ilyen ertelembl'D es rendelje hatalmunk ala az azon terilleten
talalhal6 mindC'n fdlami, politikai, kozigazgatâsi hirosagi, iskolai. rgyhâzi,

pcnziigyi, kal.onai cs kozlekcdcsiigyi intczmcnyl, hatc'Jsâgot es szerwt. Ugyan-
ekkor ezcn tcrii!C'ten mindC'n mas imperium mPgsziinktendo. EzPn escthcn
garantalhatjuk a kozrcndet, \'agyon es szemelyhiztonsâgot. EIIPnkczo esctben
kt;nvtelenC'k lcnnenk proklamati6ban ncpiinknek, az orszâgnak es az egesz
Yilagnak tetlene tl'lcl.clt s igy a hat6sf1gokkal minden to\'abhi egyiiUm(ikodest
hcsziintC'tiink es a bekovetkczheto csC'menyekert a felelosseget nl'm \'allaljuk
cs azt a maga teljcsscgebcn a magyar ncmzcti tanacs jelenlegi kormânyf1ra
haritjuk.
Termeszeks, hogy a kerdescs teriiletcn elo mas nepckkel szemben a
magunk resz{•rol rcspektalni fogj uk a \Vilsoni clvcket.
.\ kormf111yzf1s atadasânak m6dozatait vegyes bizottsag fdlapitsa meg .
..\ kormanyl ?\agyszebenben fogjuk mcgalakilani.
Ezcn mcgkercsesiinkre a Yalaszt f.e. novembrr h6 12 delutan G 6raig
Yarjuk.
Kelt Aradon 1918. e,·i no\'ember h6 9-en.
A Homan l';"cmzcti Tanacs.
XIII
PROCES VERBAL
luat în şedinta Comitetului executiv al C.N.R. din Orade şi Bihor, ţinut

în Oradea-,Iare, la 12 noemvrie n. 1918.
Prezident: Dr. Aurel Lazar Notar: Dr. Aurelian I. '.\lagier
Prezenţi: Dr. Florian Stan, Roman R. Ciorogariu, Dr. Iacob Radu,
Dr. Gheorghe '.\liculaş, Dr. Iustin Ardelean, Dr. Demetriu Kiss, Dr. Gh. Roxin.
Dr. Vas. Kir\'ai, Dr. Sc\'er Erdelyi, Demetriu Balog, iar ca reprezentanţi
din provincie: Dr. Ioan Ciordaş, Dr. Andreiu Ilie, Dr. Aurel Pinţia, Dr.\'. Teţiu
~i Dr. '.\foise Cocoş.
I.
Prniclrntul raportează ca 111 urma '.\kmorandului C.N.R. - General

cătrf1 gu\'ern11! maghiar, s-a ivit necesitatea de-a face pregătirile pentru c\'en-
tuala preluare a administraţiri comitalului Bihor. Propune ca: Comitetul
executiv să designeze pentru fircare cerc pretorial un bărbat de încredere,
care să organizeze cercul respectiv. Numai acei pretori şi notari se menţin
în serviciu cari vor jura credinţă C.N.R. Bărbaţii de încredere vor raporta
15•
A. Porţeanu 43
Comitetului executiv despre felul organizării, care va urma a se aproba de

cătră Comitetul executiv.
Primindu-se această propunere, organizarea cercului pretorial: 1. Oracle
şi 2. Peşteş se concrede prezidentului Dr. Aurel Lazar.
Organizarea: 3. Cercurilor Tinca şi -1. Beliu se concrede adv. Dr. Andreiu
Ilie.
Cercului 5, Salonta: adv. :\loise Cooş. CNcurilor: G. JJeiuş ~i 7. \"aşc<iu:
adv. Dr. Ioan Ciordaş
Cercului: 8. Ceica: adv. Dr. Ioan Iacob
Cercului: ~). Marghita: adv. Dr. Iuliu Kiss
Cercului: 10. Sa/ard: adv. Dr. Dem Kiss
Cercului: 11. Cefa: adv. Dr. Gheorghe Roxin
2.
Membrul din provincie: Dr. Aurel Pinţia raportează că administraţia

maghiară instituie prin comune „senate poporale", din sânul cărora se aleg
apoi „Comitete de controlă" pe lingă fie-care pretură, Administraţia invită şi
poporul nostru a participa în aceste corporaţiuni.
Comitetul executiv îndrumă membrii C.N.R. din provincie a constitui
prin comune corporaţiuni: 1 (,,senat poporal") care să aibă numărul îndoit
dela membrii antistiei comunale, apoi 2 din sânul acestor „senate" s[1 se leagă
„comitete e:recutive de controlă", cari să controleze activitatea administraţiei
româneşti, la feliu cu cele maghiare.
3.
Comitetul executiv aduce în princ1prn hotărârea ca de-acum înainte în:

Gimnaziul din Beiuş, Preparandia din Orade, apoi in toate şcoalele poporale
confesionale, comunale şi cele de stat din comunele româneşti, limba de pro-
punere să fie esclusiv cea românească. Funcţiunea organelor de control,
impuse de stăpînirea de pân-aici, nu se mai recunoaşte.
Executarea acestei decisiuni se face pendentă dela aprobarea C.C.N.R.
4.
Comitetul executiv aduce in princ1prn următoarea decisiune: Limba de

pertractare la toate judecătoriile când părţile sunt românii, este cea românescă.
Taxele tălmaciului le va suporta erariul statului maghiar.
Executarea acestei decisiuni se pretinde în viitorul cel mai apropiat.
5.
în sânul C.N.R. din Orade şi Bihor, în şedin\a de constituire. au fost

aleşi şiDr. Nicolae Bynar adv. din Aleşd dimpreună cu ginerele său Dr. Ludovic
l~oş a.
Ajungând la cunoştinţa Comitetului executiv, c[1 aceşti doi domni des-
considNă distincţiunea C.N.R., ba sunt chiar in fruntea mişcărilor străine
neamului nostru, sfidând activitatea C.N.H.
Comitetul executiv, celor doi domni numiţi le drstrage încrederea, iar
numele lor, ca a unor trădători de neam ii şterge din lista membrilor C.N.H.
6.
Comitetul executiv constată necesitatea unui organ de publicitate pentru

propagarea activităţii sale.
Se decide a tipări un ziar românesc in Oradc. Executarea decisiunci se
concrede biroului C.N.R.
7.
Cu privire la asemnările de cassă se prescrie următoarea procedură:
Ascmnarea sumelor până la 5 OOO coroane se face prin prezidiu. Sume
peste 5 OOO cor. se asemnează pe lângă prezident încă de un membru din Co-
mitetul executiv, care membru este: Dr. Iustin Ardelean.
La chitanţa comandei gardei se asemnază sume nelimitate.
8.
Prezidentul raportează ca m calea sa la Arad din zilele trecute, a fost
insoţitde subloc. Sfurlea şi roagă ca spesele efective a acc-stuia, in sumă de
70 coroane, precum şi suma de 60 cor., preţul alor 200 ex. din „Românul"
cumpărate spre distribuire, să se asemeneze la cassa.
Suma de 70 cor. Dlui Sfurlea, precum şi cea de 60 cor. se asemnează la
cassă.
9.
Procesul verbal prc-zent se verifică prin membrii: Dr. Florian Stan şi
Dr. Gheorghe Miculaş.
D.c.m.s.
ss/Dr. Aurel Lazar
ss/Dr. Aurelian I. Magicr
prezident
notar
::!30 A. Porţeanu 45
XIV
3Gil 918
JEG YZOKO~YV
Fel\'clelett Nagyvăradon 1918. cvi nonmher h6 12. napJan Biharv:'1r-

megye :\lagyar cs Homan Nemzeti Tanacsâb61 kikiildoll vcgrehajt6 bizollsag
iik•sei rol.
.Jelen voltak: Lazăr Aurel dr. cs Rig6 L6rant dr. <'lnokok, Ciorogariu
Hom:'111, Kovacs :\likl6s, Hadu Jakab dr., Zigre :\Iiklc'is dr. Kotz6 .Jeno dr ..
Nagy :\Iihaly dr., Erdclyi Szever dr., :\lagori Lajos cs Lad{111yi .Janos ut6bbi
(1gyis, mint jegyz{5konyvnzrto.
Lăzâr Aurel dr. elnok az iilcst m<'gnyitja. Jelrnti, hogy <'gy sajnalatos
eset jott tudomăsara, amC'lynek eloterjesztcscre fC'lkeri Erd(•lyi Szever dr.-t
Erdclyi Szevcr dr. a Homăn Katonatanăcs nevchen jelenti, hogy a hotfrji
faipartelrp igazgat6ja, 1-lalâsz fohadnagy, Gorombey hadnagy <'gy koriilbeliil
50-60 fobol ăll6 âllit6lagos magyar nemz<'torokkel behatoltak Okriis es
Olcsa kozscgekbe, a hol a roman ncp kozt lovoldoztek. Ed dig ket halot t (>s
tobb sebesiilt van. A Român Nemzctorscgrt'5l tudomâst Sl'm vett<'k s azt
allitoltâk, hogy a :\Iagyar Nemzetorscg Parancsnoka reszfrol lett<'k kikiildw.
A kozscget teljesen kiraboltâk cs 30 OOO korona crtckfi ing6sagokat magukkal
,·ittek. l\1inden jogos ok nclkiil fegyvert hasznâltak. Ezt a tenyt Petrov:'111
hadnagy, Popovics onkcntes cs a bclrogozi lelkesz igazoljâk. l\Iegtorl6 <'ljarast
ker ez iigyben folyamatba tenni.
A vcgrehajt6 bizottsâg a jelentcst a l<'gnagyobb megbot r{rnkoz{1ssal Hszi
t udomâsul s a legerclyesebb vizsgâlat rlr<'ndelcset kcri. Az <'lvitt ingc'1s:'1gok
bfinjC'lekkcnt lefoglaland6k, a gyanusitottak azonnal letart<'iztatandc'ik. ll'-
fegynrezendt'5k es az iigycszscgnek âtadand6k.
Nagy l\Iihâly dr. jelenti, hogy egy<'s uradalmak maguk szC'rveznek nem-
zetorscget s azt sajăt vcdelmiikre hasznâljăk fel. Ezt nem szabad mrgturni.
Tudomâsa van pcldâul arr61, hogy a bihari erd(lkiterm<'lll\'ăllalat Nagyhon'idon
nemzett'5rscget szerwzett a telep vedelmcre. Felsz61ftand6, hogy a 8 darab
fegyvert szolgăltassa be.
Lăzâr Aurel dr. elnok tobbek hozzf,sz6lasa utân javasolja. hogy az <'gyesl·k
alta! szervezendo nemzett'5rsl'get illetl>l<'g esetrol-esl•tre hatarozzunk. mrrt
vannak kivctelC's esetek, amikor meg kl'II engcdniink. hogy rgyesC'k tisll-
visclokct, akik a kozscgektol fclreesll helyekrn dolgoznak. felfrgyHrezziik.
A ,·egrchajl6 bizotts:'1g elnok inditvănyăt magaevă tevt'.·n, ez t•sl'lb1·11
a fegyvrlarH,st jogosnak tartja es nwgengedi.
Azonban a nagylrnr6di ncmzl•Wrst'.•g paranrsnoks:'1ga al:'1 rendl·li l'S a
IH'jl•lcn Les re az ipartelepet kiitclezi. Elokrjeszll'ld I Pere di (;yurgy fohad-
nagynak automobilokra \'onatkoz6 javaslata.
A vegrehajt6 bizottsag ttibbl·k hozz{1sz6lasa ulan <>lhatarozta egy auto-
mobil bevăsărlasf1t s e cclra 20 OOO koronat kiutalt Hig6 L6rant dr. kezeihcz
utolagos elszâmolâs kotelezettsege mellett. A Tisza grofi uradalom megkercs-

tetik, hogy a hirtokâban levo 3 automobilhM egyet, amcnnyihen nclktiliizlwli
a n(·mzdors{•g rendelkezcscre engedjen id.
EWterj<'szlettck a nagyvaradi tavirda-hivatal megk<-resescre a telefon-
âllom:'1sok âthelyezese cs illetw berendezcse kiHtsegeinek kifizetese U1rgy:'.1han .
.\ vcgrchajl6 hizottsâg a telefon-allomâs berendez{·si es âllwlyezesi
kiilts{•geit kifizclni rendelte.
Elnok bejelenti, hogy a l\lagyar Nemzeti Tanacs altal kihocsâjtott kiidt-
vâny ertelmcben stirgosen hatârozat-hozatalra sz6littattak frl, az iisszes
nemzeti tanâcsok a koztârsasâg kikialtâsa târgyâhan. A siirgosscgrc vaio
tekintettel a vârmegyei Magyar Nemzeti Tanâcs tagjait e ho 13-ra tâviratilag
gyulcsre hivta egyhe. Keri ezt tudomâsul venni.
Tudomâsul vctetett.
Elnok kcri a jegyzokonyv hitelesitesere ket tagot kiktildeni.
Ciorogariu Roman es Nagy Mihâly dr. a jegyzokonyv hitelesitesere ki-
ktildettek.
Ezzel az iiles berekesztetett.
K.M.F.
ss/Ladânyi Jânos
jegyzokonyvvezeto
ss/Ciorogariu Roman
xv
PROCES VERBAL
Luat în şedinţa Comitetului executiv al C.N.R. din Oradea-Mare şi Bihor,

ţinută în Oradea la 20/XI. 1918, ora 5 p.m.
Prezident: Dr. Aurel Lazar, notar: Dr. Valer Mărcuş
Prezenţi: dr. Florian Stan, Roman R. Ciorogaiu, dr. Drmetriu Kiss,
dr. Sever Andru, căp. Herbay, dr. Ghrorghe Miculaş, dr. Vasile Maior, Demelrie
Balog, dr. Gheorghe Roxin, dr. Nicolae Zigre, dr. Nicolae Popoviciu, Gheorghe
Tulb_ur~, dr. Iustin Ardl'lean, Gheorghe Muntean, dr. Grigoric Egri,
dr. Conolan Pap, dr. Ioan Boroş şi dr. Srver Erdclyi.
I. Comandantul G.N.R. din Oradca-'.\fare şi Bihor raportează
d_esprc organizarea de până acuma a gardrlor din comitat.
I• ace propun re generală pentru organizarea clin viitor a gardelor.
Primindu-să aceaslă propunere, să esmile un mem.bru din
partea G.N.R. din Bihor la comanda supremă a G.N.R. din
Ardeal şi Ungaria Ia Arad pentru de a primi învoirea acestei
comande.
23~ A. Porţea,m 47
2. Comandanlul căp. Emil de Ilerbay cerc cercl'lare momentan:1

contra procedurei locotenentului Iosif I lorvath l'Smis pentru
S:1lard.
:1. Dr. (1hcorghe Boxin propune, ca garda rurală din :\lichirich
să se completeze la numărul prescris în ordona\iunea ministrului
de r[1zlrniu din Budapesta.
S-a luat la cunoştin\ă.
4. Prezidentul propune, ca pentru rezolvirea afacerilor consiliului
să se infiin\t•ze un birou. Să ia la cunoştinţă şi de conducător
căncelăriei se designează dl. dr. Victor Andru.
La propunerea prezidentului să designează pentru informarea
ziarelor noastre de corespondenţi dnii: Gheorghe Tulbure şi
dr. Vasile Kirvai.
Raportează despre situaţia generală. În rela\il' cu aceasta face
cunoscut, că adunarl'a generală „Adunarea l\larl'" din Alba Iulia
e convocată pe 1/XII. a.c., unde vor lua parte din toate straturile
neamului românesc din Ardeal şi Ungaria delegaţi esmişi acestora.
Din Oradea vor fi reprezentate toate institutele culturale.
financiare şi economice. Tot aşa şi din comitatul Bihor.
Raportează despre aderinţe sosite din partea comunelor.
5. Preşedintele face propunere referitor la exproprierea moşiei
din Ciumed între locuitorii satelor învecinate; Se autorizează
cu desluşirea chestiei din partea C.N.R. Dr. Gheorghe Roxin
care cere ca locuitorii din comuna Michirich încă să aibă parte
din espropierea averei.
Se primeşte împreună cu propunerea făcută tot din partea
acum numitului pentru întregirea membrilor C.N.R. din Oradea-
Mare şi Bihor.
In lipsa altuia obiect şedinţa se ridică.
Cu verificarea protocolului s-au încredinţat dnii: dr. Gheorghe
Roxin şi dr. Sever Erdelyi
D.c.m.s.
ss/Dr. Aurel Lazar ss/Dr. Valer Mărcuş
prezident notar
XVI
PROCES VERBAL
luat în şedinţa Comitetului executiv al Consiliului Naţional Român din Orade

şi Bihor, ţinută în Oradea la 22/XI. 1918 oara 6 p.m.
Prezident: Dr. Aurel Lazar Notar: Dr. Aurelian '.\lagier
Prrzenţi: Dr. Florian Stan, Dr. Iacob Radu, Dr. Gheorghe l\Iiculaş,
Andreiu IIorvath, Dr. Iustin Ardelean, Dr. Dem. Kiss, Dr. Ioan Boroş, Gheor-
g~e Tulbure, Dr. Nicolae Zigre, Dr. Coriolan Papp.
1.
Prezidentul dă cetire ordinului Consiliului Naţional Homân Central

referitor la alegerile deputaţilor din comitalul Bihor, la adunarea naţională
convocată în Alba Iulia pe 1 decemvrie n.a.c. (Vezi „Românul" dinn. 1918).
in vederea acestor alegerei se iau următoarele dispoziţiuni:
1. Conducerea actului alegerei în cercul electoral Tinca se încredinţează
adv. Andrei Ilie din Tinca
2. Cu conducerea alegerei în cercul electoral Beiuş se încredinţează
„Consiliul Naţional Român" de acolo şi este de dorit ca toate instituţiunile
noastre culturale din Beiuş (Gimnaziul, Şcoala civ. de fete, Asociaţiunea etc.)
să fie cât mai bine reprezentate.
~- Pentru conducerea actului alegerii în cercul Ceica se designează adv.
Ioan Iacob din Ceica
4. Actul alegerii delegaţilor din cercul Aleşd îl va conduce prezidentul
Dr. Aurel Lazar
5. Conducerea actului alegerei în cercul 1\1arghita se încredinţeaz[1 adv.
Dr. Iuliu Kiss din Marghita
6. Alegerea delegaţilor din cercul electoral Biliar se concrede adv. Dr.
Iustin Ardelean din Orade.
7. Alegerea delegaţilor din cercul electoral U gra se concredc adv. Dr.
Nicolae Zigre din Orade.
8. Alegerea delegaţilor în cercul electoral Salonta se concrede adv. Moise
Cooş din Salonta
9. Delegaţii cercului electoral Rerelyouyfalu vor fi designaţ.i din partea
biroului C.N.R.
10. Alegerea delegaţilor din cercurile electorale Szekelyhid şi Hosszup<ilyi
se concrede secr. Ordin. gr. cal. Dr. Gregorie Papp din Oradc.
11. Delegaţii cercului central Oradea-mare se vor alege în ordine.
Fiecare cerc electoral va fi reprezentat prin 5 delegaţi, din cari e de dorit
cât de mulţi să fie ţărani de încredere.
Alcgrrile vor trebui efepluite până Ia 27 1.c. Fiecare delegat va fi prevăzut
cu crcden ţional.
Delegaţii cercurilor vor fi avizaţi ca pc Vineri (29 l.c.) dimineaţa s[1 fie
în Oracle, spn· a pleca to\i dimpreună.
Delegaţii vor duce alimentele trebuincioase cu sine.
A Porţeanu 49
2.
Se ccl<'şle raport ul prezidentului C.N.R. din Vaşcău. ppr<'sh . .\drian

Descanu, apoi raportul locolenrntului :\lihaiu Popa din Vaşcf1u, din carr
rl'ic>se că în sânul C.N.H. din Vaşcf1u sunt neîn\cl<'gcri, cari amcnin\[1 rcspcrliu
împiedică conlucrarea factorilor C.N.H. ck-acolo.
Conduccrra C.N.n. fiind învinuită cu înstrăinarea sumc-i de 20 OOO cor.
clin cassa comunalf1 şi folosirea ci spre scopuri cari trec peste sfera de activitate
a Consiliului, este invitată a se justifica în decurs de 24 oare, raportând despre
starea faptică a lucrurilor.
3.
Comandamentul gardei naţionale din loc raportează că în lipsa de oficeri

şialte persoane potrivite, a aplicat la biroul său 7 tineri civili. Roagă C.l'i.H.
a aproba aceasta dispoziţie, ori a comunica eventualele exceptări.
C.N.R. aprobă aplicarea celor 7 tineri civili în serviciul comandei G.~.n.
(Gardei Naţ.ionale Române).
4.
Prezidentul C.N.R. raportează. că deteriorându-se automobilul C.N.H.

s-a ivit necesitatea de-a cumpăra 4 pneumatice şi 2 învălişe de gumă, cari
reclamă suma de 9 400 coroane.
Comitet ul executiv află cumpărările menţionate de inomise şi încu-
viinţează licvidarea sumei de 9 400 cor.
D.c.m.s.
ss/Dr. Aurelian I. :\lagier
notar
ss/Dr. Aurel Lazar
prezident
XVII
PROCES VERBAL
luat în Şl'din\n Comitetului exc-cutiv al C.N.R. din Oraclt> şi Bih:1ria.

\i1111lii în Orade. la 2:l noemvrie n. 1918.
Pn·zidc>nl: Dr . .-\urci Lazar Notar: Dr. ,\un-Iian -'lagier
50 A. Porţeanu 235
Prezenţi: Dr. Iacob Radu, Dr. Gh. \Iiculaş, (;h. Tulbun', A. Ilon:ath,
Dr. Coriolan Papp, Dr. Ioan Ardelean, Dr. \'. KirYai, Dr. Nic. Zigre, Dr. Gh.
Roxin, Dr. I. Boroş, Dr. \'. l\Iărcuş, Dem. Ba log.
1.
Prezidentul raportează despre cazul din comuna Serghiş, unde poporul

agitat prin intrigi meschine a amoYat cu forţa din oficiu pe notarul subst.
român: Victor Papp.
Comitetul executiv deleagă pe adv. Dr. Dem. l\Iangra ca în conţelegere
cu protopretorele din Aleşd să facă inn'stigare în cauză.
2.
Prezidentul dă cetire circularei episcopului Dr. Iuliu Bossu din Gherla.

prin care P.S. Sa recunoaşte de autoritate supremă politică Consiliul Naţional
Homân.
Se ia Ia cunoştinţă cu plăcere.
3.
Ca urmare firească a stărilor schimbate, prezidenturanunţă că '.\Iinisteriul

maghiar de culte şi instrucţiune a fost avizat despre decisiunea C.N.R. din
Oradc şi Bihor, ca în gimnaziul din Beiuş limba de propunere să fie exclusiv
cea românească. În privinţa aceasta ordinariatul gr. cat. din Ioc a şi luat
dispoziţiunile necesare.
Se ia Ia cunoşlinţă cu aprobare.
4.
În nex ru circulara C.C.N.R., care prescrie ca singuntele cercuri electorale

din comitale să deleagă 5 membri Ia Marea Adunare Naţională din Alba Iulia,
se pune pe tapet alegerea celor 5 delegaţi din cercul electoral: Oradea-1\Iare.
Comitetul f'Xccutiv constituindu-se în colegiu electoral, proclamă de
preşedinte pc Dr. Iacob Radu, iar de notar pe Dr. Nic. Zigre, cari vor
iscăli credinţionalele delegaţilor.
Colegiul clPctoral deleagă Ia Adunarea din Alba Iulia pe: 1. Dr. Coriolan
Papp, 2. Dr. .Juslin Ardelean, 3. Ioan Pogany din V. \'clenţa, 4. l\lihaiu
Silagyi înv., 5. Dr. Sever Erdelyi, rari delegaţi se prevăd cu credenţional.
D.c.m.s.
Nolar ss/Dr. Aurel Lazar
ss/Dr. Aurelian I. l\Iagier president
XVIII
PROCES VERBAL
luat în şedin\.a Comitetului execuli\' al C.N.R. din Orade şi Biharia, \inută

în Orade, la 5 decembrie n, Hl18.
Prezident: Dr. Aurel Lazar
Notar: Dr. Aurelian I. :\Iagier
Prezenţi: Roman R. Ciorogariu, Dr. Gh. l\liculaş, Dr. Florea Stan, Gh. Tulbure,
Dr. V. Kirvai, A. Horvath, Dr. I. Ardelean, Dr. Dem. Kiss, Dr. I. Boroş,
Dr. Kic. Zigre, Dem. Balog, Dr. V. '.\Iărcuş.
1.
ÎnainlC'a ordinri de zi, memhrul Dr. V. Kirvai salută 1w preziden I ul

Dr. A. Lazar pentru înalla distincţiune ru C'arr l-a răspliitit nramul aleg:'lndul-1
în primul guvern al Homânilor din Transih·ania şi Cngaria. la C'an• prezi-
dentul răspunzand. ziC'e intre altele: .,Întregul nostru program politice depus
în sufletul ţăranului nostru. Înţelegerea aC'est ui suflet înseamn:1 eunoa!;,k-
rca clară a programului nostru. Nu cu am fost distins, ci prin mine aC'el Bihor.
pentru a cărui înălţare lupt de 21 ani".
2.
Intrând apoi la orcli1wa de zi. prezidl'nlul raporh'ază JW scurt despre

grandioasa manifestarr a neamului dela Alba Iulia, anun\and eii s-a ah-s
primul q1wem român C'U sl•diul în Sibiu. hingii rnre .'\larele sfat 11a(io11al. C'ompus
din 200 membri \'a exercita legisla\iunea. l~ardek• noastre na\ionah· vor fi
deacum subordonate miniskrului nostru cil- răsboiu.
N ol i f ica n•a se ia la cunoşti n \[1 cu insu fleţi re !:-i în nl'X cu C'l' Sl' fac pro-
puneri le urm:1toan•:
3.
Pre:idl'lll11l prop1111c: Consiliul N. H. din Oracfra şi Bihor si"1 salull' Jlarelt'

Sfat Sa(innal Român, la adresa prc-zidl•ntului: (,h. Pop de• Bft!;-l'sti. iar primul
r.111,em român, b adresa prezidl'nl ului: Dr. Iuliu :\taniu.
Tot prezidentul propune: Spre a străbate la sufletul poporului şi a-l

lumina despre marile schimbări, să se formeze o comisiune de propagandă
care intrând în legătură cu despărţămintele Astrei, va împărţi comitatul
nostru în cercuri şi va ţinea adunări poporale. Autorităţile bisericeşti vor fi
recercate a sprijini această activitate prin conlucrarea preoţimei şi a învăţă
torimei. In comisiunea de propagandă vor fi rugaţi a participa şi acei care
nu sînt direct membri C.N.R.
Membrul I.P.S.Sa Romul R. Ciorogariu propune:
Având în vedere că social-democraţii din Orade au convocat adunări poporale
in comitat pe 7 l.c. prin cari vor cerea a străbate desigur şi la inima poporului
nostru, căutând a-l asmuţa şi intriga, pentru paralizarea acestor încercări,
C. nostru să ţină de urgenţă adunări poporale în centrele mai mari româneşti.
unde să se explice rezoluţiunea din Alba Iulia şi să-se comenteze îndeosebi
raportul nostru faţă de celelalte neamuri conlocuitoare.
Membrul Dr. Nic. Popoviciu face amendamentul: La aceste adunări
poporale să participe şi gardele noastre, pentru susţinerea ordinei şi siguranţei.
În urma acestor propuneri se decide a se convoca adun[1ri popo'î".7i1~T~1
unele centre deja pe 8 l.c. Astfel se designează ca orator la adunarea din
Sânmiclăuş .~i jur: Dr. Nic. Zigre şi un oficer.
La cea din Cordău şi jur: Dr. Savu \!arta şi un oficer
Alparea :\. Horvath „
Homorog: Gh. Tulbure „
Si'icâdal: Dr. Dem. :\langra „
Giri)·: Dr. Egri G.
" Aleşd: Dr. Y. Kirvai
Oficerii participanţi se vor designa de cătră comanda gardei.
4.
Besimtindu-se tot mai mult lipsa unui organ de publicitate pentru popula-
rizarea şi propagarea acţiunilor C.N.R. se decide în principiu edarea unui
:iar românesc in Oradea, care-ar irşi: miercurea şi duminrca.
Pentru chibzuirea p[1rţii tehnict' şi spirituale a înfiinţării ziarului 'se emite
o comisiune din membrii: H. Ciorogariu, Gh. Tulbure şi Dr.\". Kirvai.
5.
\kmlnul Dr. Aurelian I. \lagier adreseaz[t prezidentului urm[tloarca

interpelare:
1. .\\'l·\i cunoşlinţ[1 Dk pn•zicknt, cfl in 30 XI a.c. chiar in urm~, autori-
z[1rii primromilelui, a fost arborat stindardul nostru pe casa cornitakns[1'!
A. Porţeanu 'jJ
2. Aveţi cunoştinţă că după câteva oare stindardul nostru a fost d('lă

turat de-acolo?
3. Făcutu-s-a investigaţie în cauză, în ce stadiu se află, şi cc salisfarţie
vom primi'?
Fiind prezidentul tocmai pe timpul celor petrecute în Alba Iulia, mt•mhrul
Dr. Nic. Popoviciu care în absenţa Dsale l-a înlocuit în oficiu răspunde în
următoarele:
Cazul re,·oltător s-a făcut obiectul unei remonstraţiuni in scris, adre-
s:indu-se primcomitelui, vicecomitelui şi Consiliului Naţional )laghiar din
loc, cerându-se investigaţia cea mai severă.
Investigaţia tocmai decurge şi sperăm a primi deplină satisfacţie.
Hăspunsul se ia la cunoştinţă.
6.
Prezidentul punând in perspectivă înd<'părtarea sa la Sibi 11. sediul gu-

vern ului şi exprimându-şi dorinţa de-a rămânPa şi pe mai depark prezidentul
acestui Consiliu Naţional Român, pentru conducerea şedinţelor se decide.
a se alege 2 viceprezidenţi: Alegerea se va efept ui în proxima şedinţă.
7.
Constatându-se că mai mulţi dintre nwmbrii C.N.R.. re!:>pectiw Comi-

tetului executiv încă n-au depus jurământul, cei vizaţi se invit:1 a depune
jurământul.
Se ia jurământul membrilor: Dr. Nic. Zigre şi Dr. I. Boroş.
8.
De incheiNe, mrmbrul Homan R. Ciorogariu prin cu,·inll• all'Se ş1 111

vrdrrra apropiatri i11depărtf1ri a prezidt•ntului ii salută pe ace-sta pentru
tactul şi inţelepciunea cu cart• a condus şi p:in-aiei destinele 1w:nnului nostru
din acest comital.
To\i membrii se alf1t ură salut ului prin adamaţiunt•.
D.c.111.s.
ss/Dr. Aurelian I. l\lagier ss/Dr. Aurel Lazar
notar prezident
XIX
11/Hl18
PROCES \'ERB.\L
Luat la şedinţa Comitetului executiv al C.N.R. din Oradea-~Iare ş1

Bihor, ţinutf1 în Orade, la G/XII. st.n. 1918, la orele 5 p.m.
Prezidt>nt: Dr. Aurel Lazar. notar: dr. Valer }li'ircuş
Prezenţi: H. Romul Ciorogariu, dr. Gheorghe l\liculaş, Dr. Demetriu Kiss,
Andrei Horvath, dr. Justin Ardelean, dr. Demetriu Mangra, dr. Savu l\Iarla,
dr. Nicolae Zigre, dr. Yasile Kirvai şi Gheorghe Tulbure.
Dl. Tulbure fiind esmis pentru înfiinţarea unei foac locală poporalf>;
raportează, că s-a interesat la firma Sonnenfeld pentru tipărire. Firma de
prezent nu dispune de hârtie. Pentru de a primi cantitatea recerută unui
ziar nou, trebue să esoperăm această cantitate de la „Papir Kozpont'·.
Să ia la cunoştinţă.
Preşedintelepropune ca ziarul ce are să apară, să se edec una dată pe

săptămână într-un limbaj popular asigurând totodată că despre hârtia nece-
sară se va îngriji. Spesele editarei sunt garantate. Ce priveşte numele ziarului
se propune ca ziarul să poarte numele de „Biharia", iar conducerea se încre-
dinţează dlui Romul R. Ciorogariu, designându-să de redactor responsabil
domnul: Ion Georgescu.
Se ia la cunoştinţă.
Pentru informarea poporului despre evenimentele din Alba Iulia, corn.
executiv află de bine esmiterea unei comisiune de propagandă. Drept acea
<>smite urmă tarii membri: dl. dr. Nicolae Zigre, dr. Vasile Kirvai şi Andrei
Horvath.
Pentru de a incorpora cât mai bune puteri în sânul C.N.R. să propune
întregirea consiliului.
Ne fiind alte obiecte de pertractare, şedinţa se ridică.
D.c.m.s.
prezident notar
XX
12/1918
PROCES VERI3AL
Luat în şrdin\a C. rserntiv din Oradea-marr şi I3ihor \inutf1 în fi/XII 1\118

la orcic 5 cl.m. în localitatea oficioasf1 a C.N.R.
PreşPdintr: Dr. Aurel Lazar,
notar: Dr. Valer :\Jf11-r11ş
240 A. Porţeanu
PrC'un\i: Dr. Coriolan Pap, dr . .Justin Ardc·IC'an. dr. Nicola<' Zigrr. dr. (;hl'orghC'
Horsin, cir. Ghl'orghc l\liculaş, DC'ml'lriu Balog, Andrc•i llorYath, Ghl"orghl'
Tulbure', Dr. Grigoric Egri şi Ioan Pc•tringl'nar.
Prl'Şl'dinlc-ll' raporll•ază că dupăcc intre poporul nostru elemC'nle st riiine
far propagandă stricăcioasă, agită contra ideilor noastre şi au int<'n\iunea
dl' a seduce' poporul şi a-l răpi de conducătorii lui, a aflat de bine să se• facă
toate posibilităţile prntru a contrabalansa mişcarea străină. Drc•pt acl'a a
cl'rut pentru propagandă un membru din partea partidului social-democrat
român.
Prezintă pc dl. Ioan Petringenac ca esmisul partidului social-dl'mocrat
român. - Provoacă comitetul format pentru propagandă, să facă un program
referitor la propaganda recerută.
Preşedintele raportează despre intîmpli'irilc din Borodul-:\lare.
Anume după raportul sub!. Ferian T. Dolga în 5/XI I. a.r. la Borodul-
Mare şi comunele învecinate esmişi din partea C.N. maghiar 3 tineri au agitat
contra noastră; respective unul cu numele Boer Farcaş a f,i"O\"ocat mul\inwa
să omoară pe comandantul lor, să aprinză magazinele şi să devasteze. Loro-
tl'ncntul Dolga l-a escortat.
Preşedintele e însărcinat se investigheze cauza şi să facă paşii de protl'st.
Comisia de propagandă hotăreşte, ca propaganda să se înceapă în lo-
curile mai periclitate şi anume pe valea Crişului. Pc• dl. Petringenar are să-l
însoţească din partea gardei un ofiţeriu şi un civil şi comandanţii SC'c\iilor
trebue avizaţi de sosirea esmişilor ca să le fie spre ajutor intru toate.
Dl. Andrei Horvath raportează că în cercul Cc•ira mai se fac asenwnC'a
agitaţii.
Preşedintele se încredinţează, ca să facă paşii necesari dl' protest contra
ajutorului dat din partea C. străin.
Dl. Gheorghe Tulbure raportează despre tratativele făcute cu firma Son-
nenfcld referitor la tipărirea ziarului poporal conll'mplat. Spunl' că după
planul primit din partea firmei preţul unui număr va costa 40 fill'ri.
Pentru suportarea şi acoperirea speselor ziarului contemplat se t•smitt~
un comitet din dnii: dr. Coriolan Pop, Dr. Justin Ardelean şi Dr. G lworghe
Rocsin să facă un proiect eproximativ, că de unde şi la ce ajutor mah•rial
putem conta din partea intelectualilor din Bihor.
Preşedintele se însărcinează, că referitor la ordinul ministerial de recvi-
rarC'a hainelor să se pună în înţelegere cu corn. executiY al C.!\'. '.\laghiar si
dl'spre rl'zultat se-i raporteze C.N.R.
Dl. dr. Nicolae Zigre face cunoscut, că în şcoale se fac slalisticl' f:"iră
intrl'barl'a respectivilor l'll'vi cu inknţiuni seducătoare· şi fahc• n•fl'rilor la
naţionalitate.
Dl. Andreiu J-Iorvath se încredin\l'ază să se inkresezc• intruc:il con•spund
ade,·ărului şlirile acl'sll'a şi se rl'fl'rrsc C.N.H.
l\lai drparle spune, cfl în şcoala civilă de• băeţi în s:1pli"1111:111a lrl'c11li1 un
profC'sor - numele încă nu-l ştie - a agitat contra romanilor. Sub influt•n\a
agita\iei hărţii unguri au bătut pr rlevii români.
Dl. dr. Coriolan Pop se ins:1rcinează se ştie unde, la care ~roal:1 şi cine:
n agitat de a se putea face paşii de protest.
Se raportează, că în comuna B. Andrei gardiştii străini din dominiul

aparţinător comunei si proprietatea capitlului au dus cvantitate de 100 m/m
cereale, însă pentru români din comună care duc lipsă nu vreau să dea zi-
când, să se îngrijească România :Mare de voi!
Se va face cercetare şi paşii de protest că alimentarea celor lipsiţi să fie
acoperită din superfluul de cereale aflător la domeniu.
Dl. dr. Nicolae Zigre cassarul C.N.R. raportează că banii depuşi la insti-
tutul Bihoreana în suma de 370 OOO cor. s-au ridicat şi în decurs de 10 zile
a avut C. cu salariul gardiştilor si oficianţilor 400 OOO cor; dreptu propune
reducerea numărului oficianţilor şi a gardiştilor.
Se ia la cunoştinţă, în acea că referitor la reducere, C. va decide mai
tirziu.
Referitor la aplicarea funcţionarilor civili în serviciul parte la C.N.H..
parte la C.N.R. din Oradea ::\fare si Bihor se hotărăşte să fie aplicaţi dnii:
dr. Valer Mărcuş, Iancu Cerbu, Nerva A. Iercan, Nerva T. Cosma, Augustin
Chirilla, Liviu Lazar, Gavril Dudulescu şi Ioan Pap.
Retribuţia acum numiţilor domni se fixează în modul următor:
diurnă 10 c., pentru alimentare 6 c. 20 f., adecă total zilnic 16 cor. 20
fileri.
Dl. dr. Valer Mărcuş i se votează si stavereşte suma de 30 cor. zilnic
fără alte taxe. Taxele fixate se vor plăti din 1/XII a.c. şi se priveste împăr
ţirea se va stabili ulterior.
Prezidentul raportează că advocatul dr. Ioan Pelle s-a oferit serviciul
C.N.R. dimpreună cu fratele său enunţând că doreşte să depună jurământul
C.N.R. fără nici o rezervă.
Se ia la cunoştinţă cu acea că referitor la serviciile amintitului deocam-
dată să fim cu rezervă.
Ne fiind alt obiect şedinţa s-a ridicat la orele 7 p.m.
D.c.m.s.
preşedinte notar
XXI
24/1919
PROCES VERBAL
Luat în şedinţa din 1 Februarie 1919 n.a C.N.R. din Oradea-Ma1e si

Bihor.
Preşedinte: R. Ciorogariu notar: dr. V. Mărcuş
Prczc-nţi: Dr. I. Andru, Nicolae Bogdan, dr. I. Ciordaş, S. Domocoş, P. Fodor,
A. llorvath, dr. V. Kirvai, dr. D Kiss, dr. Gh. Miculaş, dr Gh. Rocsin, dr.
N. Zigre.
16 - Crtsla '75
'.242 A. Porţea11u
1. Să pune în dcshatere raport ul telefonic al suhloC'oknent ului J>. Cq,1<-11

suhcomandanlul G.N.IL din sl'c\ia Aleşd că în 1. li. a.c. s-a prc·zinlal la
protopretorde Beliczay Andr[1s pl'ntru ,·idinarea lisll'i garclhlilor. - 1-a
înlîmpinat cu ohser\'arl'a: ,,Eu nu recunosc nici garda română, nici C.N.H.,
nici limba romfrn[1, ('U sunt oficiant ungur. nu recunosc ckcf1t numai limha
maghiarii, dl'ci toate scriptele să mi se înaintrze şi prezinte în limba ma-
ghiar[1".
Unanim să aduce hotărârea să se facă protest în scris comisarului maghiar.
care să-l provoce la răspundere pe protopretorele sus numit. să st• prl'lind:1
momentana amovare a lui Beliczay dând do\'adă de- neîncredere prin aşa
fapte de cari nici în trecut nu s-au comis -. că nu aflăm garanţe în acli\'i-
tatea lui pentru respectarea principiilor de libPră dispunere al popoarelor,
în fine faptul acesta să fie comunicat atât C.D. în Sibiu, cât şi Lc-giunei ro-
mâne din Pesta. lnainte de a face demPrsurile acPstea însă e de dorit să fie
provocat sublocot. P. Cepleu, ca raportul obiecţionat să-l facă şi în scris.
2. Dl. dr. Ioan Ciordaş, raportează despre întâmplările din 2g. I. 1919
din Beiuş aflătoare la actul Nr .138/c preţ., cu privire la desarmarea G.N.R.
din Beiuş - din partea ostaşilor unguri.
b) despre adunarea socialiştilor din Beiuş, cetindu-să procesul wrbal
al şedinţei comune al Consiliului român, maghiar şi a muncitorilor din Be-
iuş, prin care se desmite comunicatul făcut în ziarul muncitorilor.
Cu regret se ia la cunoştinţă fapul desarmarei G.N.R. fără nici un mo-
tiv aducandu-să hotărîrea ca să se facă protest la comitele suprem, la coman-
dantul oastei care a înfăptuit desarmarea, iar raportul de sub b) să ia la cu-
noştinţă pre lingă hotărârea ca conţinutul procesului cetit să fie comunicat
cu comisarul guvernai şi ştirea din gazeta muncitorilor să fie desmin\ită.
Dl. Dr. S. Andru şi N. Zigre raportează că în legătură cu incidc-ntul din
Beiuş paşii de protest deja s-au făcut la comitetele suprem şi pentru evitarea
astor fel de nelegiuiri au primit propunerea din partea comandantului solda-
ţilor maghiari, ca gardele naţ.ionale române să fie reînarmate şi să conlucre
şi pe mai departe pentru susţinerea ordinei însă comanda supremă să fie în
mina comandantului maghiar, revocînd propunerea făcută pPntru resol\'irea
interminabilă.
Raportul făcut să
ia cunoştinţă şi punîndu-să în desbatere chestia ...
după obiecţionarea ca să facem propunerea, desluşirea analoagă din .·\rad şi
cl'lindu-să actele cari să referesc la acest act, hoU1rîre meritnricci nu să aduce.
ci să încredinţează din partea C. de la dr. I. Ciordaş şi dr. S. Sandu s[1 se puni'i
în coînţelegere cu comitele suprem şi după lamurirea depli11[1 al lucr:1rilor
să facă propunerea acum descrisă.
Cc priveşte raportul dlui dr .I. Ciordaş dt•spn' aYizul primit rdnilor la
re-clamarea jandarmilor pre lang:1 susţinerea gardl'i rom.'ine s[1 facl' hol[1r.i-
rca, că măcar g.n.r. asigură pc- de-plin asiguranţa puhlic[1 şi reclamarea jan-
darmilor nu e de dorit, la caz de eomandanl ul n•spectin• eomisarnl gu\'er-
nal insistă reînarmarea, nu 11c Yom opune şi îi asigura conlucrarea. insi'1 pre-
tindem dclăt urarea ostaşilor înarma\i maghiari din Beiuş, cari fi'ir:1 moli\'
au ajuns acolo.
Haporlul can• con\i1w dl'\inl'n'a comandanlului g.n.r. din Hogoz - ste-
gar :\langra ~i înl:impl:1rih- din I lolod afl:tloarl' la .'.\r. -17-1 C pri·:.. c:1 n11111i-
58 Documente clin Bihor (1918) 243
mitul comandant fiind desarmată g.n.r. din comunele numite, dansul a fost
maltratat din partea ostaşilor cari au înfăptuit desarmarea.
Cu regret să ia la cunoştinţă şi să face prolest la comanda soldaţilor cari
aparţin comandei „ V.parancsnoksag", la comisarul guYernial şi in fine la
comandantul trupelor magihare din Ardeal, cerând rehabilitarea deplină.
Cu pri\'ire la recercarea comitelui suprem sosit sub nr. de eschibit 48C>;C
pres, 1919 n. că în comuna Beliu afirmative s-a introdus pedeaspsa de hăţ,
să aduce hotărârea ,ca comandantul secţiei să fie proYocat, să raporteze
Consiliului, intrucat iarăş prinde adeYărului faptul de sus. la a cui inqiatiY[1
s-a înfiinţat pedeapsa, faţă de cine şi pentru ce fapt s-a esecutat, in cale ran-
duri, iar la caz dacă faptul amintit corespunde ade\"[1rului: momentan să fie
sustată pedeapsa.
Dl. dr. Iuliu Kiss ad\'. din .'.\Iargita raportează că a fost deţinut din par-
tea ostaşilor, transportat la Careiul \lare în fine la Oradea-\Iare unde la in-
terwnţia C. a fost eliberat - dup[1 ce paşii de protesl de I. Kiss i-a făcut -
cu regret se ia la cunoştinţă.
Să ceteşte raportul telefonic al Legiunei Romane din Bpesta cu pri\'ire
la servirea certificatelor de c[dătorie şi s[1 aduce hotărârea c[1 in Yiitor cerli-
ficate să se dea numai in cazurile cele mai urgente, s[1 fie preYăzute şi numai
aceia să primească. cari sunt cunoscuti şi oameni de încredere.
În fine dl. dr. N. Zigre face propunerea, că să se facă demersurile rece-
rute, ca oficerii romani inrolaţi in G.X.R. să îşi primească salariul de 3 luni,
care pană acum din partea erariului n-a fost licYidat. -
Comisarul gm:ernial să \'a recerea prin un transcris să lic\'ideze compe-
tinţa oficerilor.
Şedinţa - nefiind alt obiect - s-a ridicat.
D.c.m.s.
ss,!Homan Ciorogariu ss/Dr. Valer \Iărcuş.
preşedinte notar
III. NOTE ŞI RECENZII
AŞEZAREA DE TIP OTOMANI DE LA CHISINDIA
(ZĂRAND)
DE
FLORIAN DUDAŞ
în vara anului 1970 la nord de oraşul Sebeş, în perimetrul localităţii

Chisindia1. pe locul numit „La Podul Vechi" s-au făcut cercetări arheologicl'
cu ajutorul .. cercului de arheologie" format din elevi de la liceul din Sebeş~.
Aşezarea a fost scoasă la iveală de lucrările de îndiguire şi îndrPptarP a cursu-
lui piriului Chisindia, afluent pe stînga al Crişului Alb.
S-a executat o taluzare a malului cu care ocazie s-a constatat exislrnţa
unui strat de cultură probabil din două nivele. Stratul de cultură este de cu-
loare cenuşie negricioasă şi stă pe un strat de argilă de culoare galbc>nă. Este
suprapus de un strat aluvionar, galben murdar şi de humusul actual3.
Datorită faptului că stratul de cultură este realativ îngust (cca 70 cm)
grosimea şi suprafaţa pe care s-au putut face observaţiile fiind mici, nu ne
permit o prezentare a materialului pe niveluri, ci global.
Localitatea este cunoscută în literatura arheologică lncă din secolul trecut. Pentru zona
muntoasă a localih1ţii Chisindia vezi menţiunea lui Fabian Gahor, Aradvarmegye lci-
râsa (Descrierea judeţului ,\rad), Buda, 1835) privind descoperirea unor morminte
cu schelete ln poziţie chircit:1. Este amintită, de asemenea, descoperirea în hotarul satu-
lui Văsoaia, aparţimHor, comunei pc „Dealul Topila", a unui cimitir stn1vechi, un mormint
prezenlintl cărămizi de lut pictate (v. Dr. Somogyi Gyula, Aradvannegyc ko:segcinc/..:
lcirâsa - Descrierea localităţilor clin jude\ul Arad, Arad, 1913, p. 238). Pentru alte am,1-
nunte. mai ,·czi: Dclm. Hcg. Tort. Ert. (THET), VIII, 1882, 36; S. l\lârki, Aradvârmegyc
liirlcnetc (Istoria comilatului ,\rad), I, Arad, 189:1, p. 5-15; M. Roska, Erdely regeszeti
reperloriuma. I. Oskor Thesaurus antiquitatum Transilvanicarum. Tom. I, Praehistorica,
Cluj, 1912, p. :J0-1, nr. i:I.
' Semnalarea descoperirii o datorăm lui l\larius !\I. :\loga, fost profesor ln localitate, carc
ln vara anului 1969 a sah·at din albia plrlului un variat material ceramic, donlndu-1
l\luzeului din Timişoara tle unde, ln anul 1970, a fost trecut Muzeului judl'\ean Arad,
fapt a cărui cunoaştere o clatori\m amabilită\ii cercetătorului Egon Diirner (Arad).
0
l'reciz{1111 că lntindrrea şi mărimea acestei aşezări n-au putut fi stabilite din cauza adin~
cimii mari la care se af1{1 silual stratul de cultură puternic aluvionat, identificat doar in
malul sllnf.! al plrlului pl' o clistan~ă de peste 60 de metri.
'.!46
Ceramica l'Sle în întregime luerat[1 cu mîna. Se poal<' împ;1r\ii din JHJll<·l

de Yedere al pastei şi ornamentului în a) ceramică grosolană şi h) ceramir:1
fină.
a) Ceramica grosolană cuprinde vase de dimensiuni mari şi mijlocii ru
buza răsfrint[1 SJHl' interior sau l'Xlerior. În spărl ură esle d<· culoarl' cenuşi<·
sau neagră încadrată spre suprafe\ele interioară şi C'Xlerioară de o pojghi\;1
6Hămizi<'. Pasta eslc grosolană, cu degresant din pietricele şi nisip. Cu excl'p-
\ia lorţilor, acestl'i catl'gorii ceramice îi lipsl'şte ornamentarea.
b) Ceramica fină o deosebim prin pasta bine arsă şi de bună calitall'.
in s:c\iunl', această ceramică csle de culoare neagr;1 - cenuşil' sau c[1r;1-
mizic acoperită cu slip şi se prezintă ornamenlaU1 sau 1wornamenlaH1. Call'-
goria neornamentată cuprinde Yase de talie mijlocie. Predomină îndeosebi
fragmentele de străchini cu buza răsfrîntă spre interior, cu slip negru pe am-
bele fe\e, unl'ori lustruite. ~Ien\ionăm, de asemenea, fragmente din Yase bitron-
conice de culoare cărămizie cu slip negricios pc ambele fe\e.
Din ceramica ornamentată cunoaştem două ceşti întregibil<', caracll'ris-
tice culturii Otomani. Ambl•le aparţin tipului cu toart[1 supraîn[d\ală (PI.
1/1,2). Sint ornamentate prin striuri paralele, arcuri duble sau multiple.
Fundul lor l'ste plat. O altă ceaşcă l'Sle ornamentală la limita dintre git şi
corp printr-o bandă incizată, iar pe partea bombată cu moliYe spiralire
PI. 1/3). Pc un singur fragml'nt întilnim un ornanwnt mai comph•x (PI. I '•1 ).
Alte fragmente prezintă ornamentare prin striuri paralele care se eomhin:"1
intre ele în ghirlande, motive unghiulare (PI. l/!1-7). l'n fragment, probabil
dintr-o ceaşcă, este ornamentat cu motivul în brăduţ (PI. Il 1 19).
Frecventă este ornamentarea prin brîuri orizontale crestate (PI. I I. G)
sau alveolate (PI. 11/3, 4, 5, 13). Se mai întîlnesc proeminenţe alwolak
(PI 11/1) şi apucături ll'rminate prin două proeminenţe (PI.I 112) sau înca-
drate de un cerc punctat (PI. Il/18).
ln afară de tor\ile supraînălţate se înt îlnesc şi tor\i cu secţiu1w circu-
lară - pornind de sub hază pînă pc umărul vasului (PI. II/~l) sau în pan-
glică (PI. I 1/7).
Obiecle de lui, piatră şi bron:. Din stratul de cultur[1 mai provine o greu-
tate de lut fragmentară (PI. 11/21) şi un obiect de lut, de forma unei eochi-
lii de melc alungită, ornamentată cu linii paralele.
Ca unelle de sill'X menţionăm mai multe lame şi un pl'n-utor (PI. I I, 20).
iar ca unelte de piatră o pil'Să bitronconfră avintl partt>a inft>rioară în cinci
col\ uri inegflle, tocite prin uzură (PI. 11/22). Din inwntarul :1cl'stl'i aşl'z[iri
mai provin: o plăcuţii de hronz orna11wntatf1 cu p:drall' şi-o fibul:i. p:1strati'1
fragmentar, fftculă dintr-un fir suh\in' tlt• bronz cu st•c\iunt· nitund:1. Ik-
sorlul l'sle unispiralic, iar piciorul şi port-agrafa ii lipsesc.
S-a găsii şi fragnwnte de chirpici cal'l' păstrează întip:tritt· urmeh• nu-
il'll'lor impll'lit urii.
Pc haza materialului cNamic ne 1wrmitt-m incatlran•a an·slt-i aşezări
ck tip Otomani în fazell' I şi IP.
• I. O r d l' 11 I I i c h. Dodo, !'1:.S., 7, t9(i3, p. 115 şi urm.: D. Popt'~l'u, ,\supra lnce-

put urilor l'Jrnl"ii hro11Zului ln Hom1\niu, SC 1\', 16, t !.lt.ir>, p. :13:.! şi urm.
247
:\Iai multe fragmente par a indica înrudiri cu aşezările de la Socodor şi

Yărşand şi Pecica - Periam cu care se dezvoltă paralel 5 •
:\şl'zarea pare a fi contemporană cu cea descoperită recent de noi la Şi
ria „Sub Cetate" unde s-au găsit printre alte materiale şi un vas întreg orna-
mentat cu benzi haşurate sau simple, dispuse orizontal, triunghiular şi spi-
rale (Pl. 1;8). un capac cu un motiv în rozetă (PI. 1/9) şi două inele de bronz,
dintre care unul ornamentat cu motivul în brăduţ (fig. 1/10)6.
Descoperirea acestor două aşezări otomani în părţile deluros-muntoase
ale Zărandului confirmă reala întindere sau înaintare a purtătorilor cultu-
rii Otomani spre ::\Iureş şi :\Iunţii Apuseni.
Sperăm că prin publicarea acestor materiale contribuim la cunoaşterea
şi completarea repertoriului aşezărilor din perioada epocii bronzului pe
teritoriul br[1zdat de cele trei Crişuri şi afluenţii lor.
• I~: Pop l' ~ ~- ~- Cercelliri arhPologice ln Transilvania, Ed. Acad., Buc. ,1956. p. :28.
I 1rs~lc ~c alla 111 p{1st~arra pror. I~a~ Chiriliuc, de la Şcolla generală clin Şiria (jud. ,\raci),
căruia l1 m11l\um1111 ~1 cu acl'sl pnlcJ pentru faptul că ne-a permis cercl'rarl'a lor.
1
,,,
(J
~-
g
o 10
PL/\NŞ.-\ I: Chisindia. ,.La Pudul \'ed1i": 1-7. ceram.kă Otoman:: Şir ia. ,.Sub
Cetate": 8-10, vas, capac 'ii i1wl kudal aparţinînd ~·ulturii Otomani.
1 2 '3
4 6 7
9 11
12 13 14 15
r~~.·
__;.:...,~ )fy
17 18
q 20
ELt N isindia. C ramică din ultura Otomani.
CO:KSIDERAŢII PE MARGINEA REGLEMENTARII URBARIALE
A SATULUI LUNCŞOARA (1772)
DE
LIVIU BORCEA
Lunrşo;ira PSIP aşPzată la circa 4 km. nord de şoseaua Oradea-Cluj, la

intrarea în satul (;Jwghie, într-o depresiune înconjurată de dealuri nu prea
înalte. În prrzent face parte din comuna Auşeu.
Pentru a stabili situaţia economică a locuitorilor acestei aşezări în a
doua jumătate a secolului al XVIII-iea, documentele care ne-au stat la dis-
poziţie au fost:
1. Arhinle Statului Oradea, Fond prefectura judeţului Bihor, nr. 41,
dosar 41 G. filele 1 -42, care cuprinde:
a) declaraţia judelui primar şi a juraţilor satului privind situaţia eco-
nomică a locuitorilor înainte de întocmirea conscrierii (f.1 -2);
b) conscripţia urhariair1 a posesiunii Luncşoara (Conscriptio Posses-
sionis Lok l'rharialis), care cuprinde numai pc iobagii şi jelerii fiscului
(f.3 V -10);
r) urbariul localiU1ţii Luncşoara (Lok nevii Hellysegnek l'rbarioma) -
f. 11 -2~) V.;
d) dPrlaraţii ale judelui primar şi juraţilor satului privind respectarea
prcndcrilor urbariului, pe anii 1774, 1777, 1778, 1780, 1782 -1786 (f. 30 -:~8).
2. :\Iuzl·ul Ţării Crişurilor. Fond documente din epoca feudală, nr. lG~I.
Lok nevii ll<'lysl;!Jll<'k L'rbarioma (Urbariul localităţii Luncşoara). f. 1 -27
( copil' din 1832).
I. Date privitoare la istoricul aşezării
În ronscrierca din 1406 a localităţilor domeniului Şintcu, satul Lunc-

~oara nu apan• 1 • Abia în conscrierea din 1435 este menţionat între satele ro-
mf1I11·~li ale arPslui domeniu (,,possesio walachalis Lwk") 2 • Undeva intre
acPsle doui'i dale trebuiesc căutate începuturile aşezării.
' .I a k ci, Z s„ lli/1urruirmegye a liiriik pusztî/as e/ă/1 (Comitalul Bihor lnainte de pustiirea
lurepască), Brlp. 19,Jl, p. 2!H.
• C. Suciu, lJic/ionnr istoric al localilă/ilor <lin Transi/1,ania, voi. I, Ed. Acad. R.S.H.,
Buc., 1%7, p :IG8
În cursul rYului mrcliu pc valra Glwpişului a rxislat o aşrzarP cu nunu·
similar, ateslalii clocunwnlar în 1214 sub numele cl1· ,.Yilla Loc" 3 , sau
Lwk şi Looc (1:-360), Lak (1366), Lok (1109) 4 • Nu ştim clară este \'orba ele o
aşezarr sau dr un termen genrric pentru un şir de localiU1\i mai mici. aşr
zate de-a lungul Yăii Glwpişului, n•zultatc probabil din unirea unor CJH•zall-
rom:ineşti (a lui Tihomir-Tatamh şi '.\taxim)".
În s1•colul al XY-lea disparr numrlc aşrz:1rii Luk şi apare forma J,ak-
sây. care reflecta mai hi1w faptul că termrnul se referPa la mai multi• aşn:1ri.
Inc:1 şi în secolul al X\' II-iea cronicarul Ioan Szalardi Yorbrşte despre „lunga
\'a)r scm:rnată cu sate românrşti, drse, numită Laksag" 6 •
Crrdcm că ar putea fi vorba de o posibilă migrare sprr est a unei p:1r\i
din populaţia Laksăg-ului care a întemeiat Lokul. adică Luncşoara. Presu-
punerea noastră este întărită şi de faptul că tocmai în secolul al XY-lea dis-
pare numele aşezării de Loc pe valea Ghepişului, înlocuită fiind cu termenul
generic de Laksag.
După 1435, istoria aşezării se contopeşte cu cea a domeniului Şinteu,
din care a făcut parte. In legătură cu populaţia aşezării anm date relatiY pu-
ţine. Abia în conscrierea urbarială din 1552 aflăm că satul awa 5 sesii şi era
posesiunea familiei Dragffy. 7 Printre alţi stăpîni ai domeniului şi, deci, ai
aşezării amintim: familia Bânffi de Losoncz (1452), Ladislau Kanizsai, Şte
fan Bocskai, Gabriel Bethlen. 8 Acesta din urmă a Yîndut domeniul lui Ga-
nilaş Movilă care s-a căsătorit cu Elisabeta Zolyomi. 9 După moartea lui Ga-
nilaş '.\fovilă (1618) şi tentativa Elisabetei Zolyomi de a ucide pe Gheorghe
Râk6czi I, în 1639, 10 domeniul trece în posesiunea principelui TransilYani1•i.
Fiul acestuia, Gheorghe Râkoczi al II-iea, Yinde domeniul lui Constantin
Şerban (1658), 11 iar din 1660, pe foarte scurtă Yreme, domeniul ajunge pro-
prietatea viitorului principe Ioan Kemeny.
După căderea Oradiei sub turci (1660), Bihorul este transformat în pa-
şalîc turcesc. Luncşoara face parte din sandgeacul de Şinteu pină la desfiin-
ţarea paşalîcului (1692). Nu avem date cu priYire la numărul populaţiei şi
situaţia ţărănimii în perioada stăpînirii otomane.
ln conscripţia urbarială întocmită de austrieci în 1692, Luncşoara apare
ca sat pustiu 12 • După stăpinirea otomană satul s-a repopulat foarte repede.
În 1715 avea 8 iobagi unguri, în 1720 - 12 iobagi români 13 •
' Documente pril!ind istoria Romdniei, seri o C, voi. I, ( 107 5 - 1250), Ed . .-\cod. R. P. R.,
Buc., 1951, p. 67 - identifică Loc cu Luncşoora.
' C. Suc I u, Op. cit., I, p. 368.
• J a k 6, Z s., Op. cit., p. 292. C. Suciu, Op. cit. identifică şi el Luncşooro cu oşezoreo sau
aşezările de pe valea Gepişulul.
• S :: al ard i, J., Siralmas magyar kronikdnak kiltnc: kii11y1>ti . .. ,) Cele nouă căr\i ele
cronicii maghiare de jale ... ), Pesto, 1853, col. 119
,1 e z li s I, K., Bi/rar vărmrgye a torflk uralom mrgs:ilntsr idrjebrn (1692) (Comitalul
Bihor ln timpul lncetdrli stdplnirll otomane), Bdp., 194:i, p. 286.
• ll or o vs z k y, S., Bi/rar vdrmrgye ts l\'agyvdrad (Jude\ul Bihor ~i Oradra), Udp.,
(1001), p. 133-134, 605.
• S I. l\1 r l eş, Domni din princ-iputrlr romdnr pri brgi rn Tramilv1111i11 i II r•rncul X\' li,
Tip. "Carteo HomdneascAu, Cluj, 1934, p. 11
' • Tii11tne/mi Tdru, 1885, p. ·11 - 54.
253
II. Populaţia
La 30 septembrie 1770 s-au conscris capii de familie ai statului. Ei erau

94 la număr şi aparţineau fiscului regal. Din acest total 80 erau iobagi veşnici
(coloni perpetuae obligalionis) şi 14 jeleri cu casă (inquilini domos habenles) 14 •
Acelaşi număr apare şi în reglementarea urbarială din 1772, la care se adaugă
insă şi cei 128 capi de familie ai c[1ror stăpîn era contele Battyanyi J6zsef
Gyorgy. Din aceştia 112 erau iobagi cu drept de str[1mutarc (coloni, s:abad
menetelii jobbâgyok), 13 jeleri cu casă (inquilini, zsellcrek) şi 3 jeleri fără cas[1
(subinquilini, hâzzal nem biro s:abad menetelii :se/lcrek). În total, la data in-
tocmirii conscrierii urbarialc în Luncşoara erau 222 capi de familie reparti-
zaţi după cum urmează:
80 iobagi veşnici
112 iobagi cu drept de strămutare
27 jeleri cu casă
3 jeleri fără casă
Pentru a afla totalul populaţiei înmulţim acest total cu 5.15 Obţinem
astfel un total general de 1 110 locuitori, cifră aproximativă căci recensă
mîntul din 1787 precizează că Luncşoara are 148 case, 175 familii şi 984 lo-
cuitori din care 2 preoţi. 16 Prima cifră de total ni se pare mai plauzibilă pentru
populaţia aşezării la data întocmirii urbariului deoarece vedem că la acea
dată numărul familiilor nu era de 175 ci 222.
Remarcăm de asemenea frecvenţa relativ mare a unor nume de familie:
l\Iadar (27), Modoc (25), Miele şi Bica (cîte 21), Domocoş sau Domonkos
(18), Leţ (17), Cipău şi Buff (cîte 11) care indică, fără îndoială, vechimea
lor în sat. Pe baza numelor de familie dar şi a prenumelor capilor de familie
se poate constata că, la data întocmirii urbariului, populaţia aşezării era
în cea mai mare parte românească.
III. Pămîntul
Stăpînii satului, deci şi ai pămîntului, erau fiscul regal şi contele Battyânyi.

În urbariu se precizează că sesia a fost fixată în funcţie de „felul hotarului".
11
M e t eş, S t., Domni din principalele române pribegi ln Transilvania în veacul X V 11
ln "~lnd românescw, nr. 3 (martie), 1934, p. 145; Veress, A., Documente privitoare ,;
Istoria Ardealului, Moldovei şi Ţării Româneşti, voi. X, acte şi scrisori (1637-1660),
Buc,-, 1938, P· 328 - 330, 344 - 345; L. Borcea, Conlri bufii la cunoaşterea mişcărilor fără
neşl1 ln păr/1/e A/eşdului ln secolul al XV I /-/ea, ln "Contribuţii la cunoaşterea mişcărilor
ţărăneşti pe valea Crişului Repedew, Oradea, 1971, p. 3- 9
11
l\l e z ll s i, K., Op. cil., p. 286
'' Ibidem
"ArhÎIJe/e Statului Oradea, Fond prefectura judeţului Bihor, nr. 41, dosar 416, f. 3-10
11
D. J> rod an, Topii/a la 178.5, Cluj, 1917, p. 3
Az e/.ţiJ magyarorszagi nepszam/â/as (Primul recensămlnt al populaţiei din Ungaria),
11
1784-1787, Hdp. 1960.

254
•---- --------------------------------
Prin sl'sil' se în(<'h•ge şi a1c1 111 sens rl'strîns intravilanul ş1 1n sens rnai larg
aparl<'nrn\ell' l'i: arătorul, fînaţul şi dn•plul la folosinţa păşunii romunale. 17
În urhariul nostru se precizează c[t o sesil' întreagă are întinclc-n·a unri
suprafeţe ck p{tmînt cultivabil în care se însămînţl'ază 2 „măsuri" dC' Bra-
tislava.1M În cazul în care intravilanul Na mai mic, el urma sfi fie• completai
din apartl'nt·n(<'h' exterioare (arător sau fina\) iar dacă era mai man•, se• ron-
sidl'ra ca aparlrnenţ[1 extrrioară (Punctul întîi, § I.)
În aparlPnl'n \elC' cxterioan• intrau 28 iugăre de arfitor fiPcare iugăr
c•chivalindu-sr cu două „măsuri" de• Bratislava şi o suprafaţă de• fina\ echi-
valenU1 cu 12 cosaşi, intrucît se cosea o dată pe an.
În cazul Luncşoarri Pste destul de greu să se stabilească 111[1rimea ar[t-
torului şi a fîna\ului suhdiviziunilor de sesie deoarrce în cazul în care arăto
rul sau finaţul nu ajungeau, ele se completau reciproc. AstfPI, potrivit împăr
ţirii posPsiunilor sau satelor in clase pe întreaga ţară, Luneşoara Htcc•a parte
din clasa a II-a în care pămînlul arător cuvrnil UIH'i Sl'sii inlr<'gi Pra ele 28
ingăn• iar finaţul ele 10 cosaşi 19 • Deşi în cazul nostru arătorul era mai slab,
el este încadrat la clasa a II-a, iar fînaţul la clasa a III-a (12 cosaşi). 20
Privind mărimea sesiilor se constată o mare fărîmi\are a lor. în toată
aşezarea numai o singură familie arc 1 .:. de sesie (0,52%) iar cu peste o
8
jumătate de sesie sînt 9 (2 au i; 7 au¾), ceea cc reprezintă numai 4,67%.

O jumătate de sesie au 16 familii (8,29%), iar restul de 167 au sub o jumătate
· ;Jr:1 a u -:J ; 76 au - ş·1 40 au -- ,
2 1
d e sesie: d ec1· 86 ,;J-2°10 ,
1
f'1•1 n d c,·1tc•nor1·a
::-, cc·a
8 8 8
mai numeroasă.
În total, cele 193 familii posesoare de pămînt anau 52 ~ de sesie, în

8
medie circa un sfert de sesie, ceea cc este foarte puţin în condiţiile pămînt ului
slab roditor din această zonă. Corespunzător acestui num[1r de• srsii ar fi
trebuit să revină celor 193 capi dr familie• un număr dr 1 -17:1.50 iug{He de
arător. În realitate ei aveau numai 726,50 iug[tn•. La acrst loial se• mai adaug:-1
cele 18,50 iug[1re ale celor 29 jele•ri capi de• familie•, în total sat ul dispun ind
de 745 iugăre de arător, în medie 3,3 iugăre.
IV. ,,Foloasele" iobagilor
Iobagii avrau voir, conform r<'gl<'menlării urbariale, să vîndi"t vm din

ziua de Sf. Mihai pînă la Crăciun (Punctul al doil<'a § I.) Ei putC'au s:1 ţin:i
în folosinţa lor păminturile defrişate cu condi\ia ca aresle defriş[1ri s:1 nu le
1
I. nr n tu, I. Puşca ş, ,rrlr11fa la 1772. ln „Lucr,lri ştiin\iricc'\ Srrin 11. (Orndl a)
' 1
J 970, p. 1 R:l.
" "l\l:'isura" dl' Ilratisln\'a R\'l'R 6:.?, 5:l I. - :,.;, S I oi c I' s cu. Cum 111,hurau strămoşii,
Ed. şt,. Buc., 1971, p. l!l:3.
18
I. B ral li, I. p u ş C n !:i, Op. ril„ p. 18li
•• Vezi şi cnzul Veh-nll'i, dl'clarnt,\ l'lasn I-n iar la flnnţ lncndrnlal ln clasa n 11-a ( Idem,
l bidem, p. 1 ~>9)
aibe pnn moştenire. Alte „foloase'' prl'vf1zule în rl'gleml'nlarc: drl'ptul de
folosirl' a păşunii, de a tr1ia lemne de foc şi de conslruc\ie din pădurea slă
pinului (cu condiţia ca kmnele C(' urmau a fi tf1iale să fie însemnate înainte).
Dreplul la :-,crhindărit era asiuural
"
in schimbul unei sume care trl'buia sfi fie
eu G critari mai mică decit a celor care nu locuiau în raza satului (Punctul
al doile~{. § \'II.). Înainte de rcglcmentan•, s[1lenii plăteau 12 criţari.~ 1
V. Obligaţiile iobagilor
a) Robo/a. Obligaţia în muncă sau robota consta într-o zi de muncă pe

săptămină cu vitele, de la răsăritul pînă la apusul soarelui, în care se soco-
tea şi drumul prC'cum şi adăpatul şi hrana vitelor şi iobagului. Lucrul trebuia
efectuat cu două vite iar la arat cu patru, cu căruţa, plugul şi boroana ioba-
gului. Dacă acesta nu avea vitele necesare era dator să presteze în locul fie-
cărei zile cu vitele, două cu braţele. În cazul în care ţăranii trebuiau să facă
mai mult de o jumătate de zi de drum pină la locul robotei, stăpinul putea
să-i reţină cîte patru zile, succesiv. Dacă robota se efectua în lunile de iarnă
(noiembrie - fl'bruarie), iar distanţa pînă la locul respectiv era de o oră
sau o oră şi jumătate, deplasarea trebuia făcută înainte de răsăritul soarelui,
respectiv după apusul soarelui, pentru ca ziua să fie lucrată în întregime pentru
stăpîn.
O greutate a acestei obligaţii consta în faptul că se prevedea ca la cosit,
arat şi lucratul viei, numărul de zile putea fi dublat de stăpin, în contul
săptămînilor următoare. (Punctul al treilea, § .V). În asemenea cazuri stă
pinul pulra să oblige pe iobag să lucreze patru zile pe săptămină pentru el,
săptămîna următoare să rămină în întregime la dispoziţia iobagului, iar
în a treia săptămînă să lucreze iarăşi patru zile pentru stăpîn. Astfel iobagii
erau luaţi d<' la lucrul lor cind şi ei aveau nevoie pentru arat, recoltat sau
lucratul viei. Se pr<'V<'dea însă ca cel puţin un sfert din numărul total al zile-
lor de rohotă s[1 fie lăsate pentru perioada de iarnă .
.Jelerii cu cas[1 erau obligaţi să presteze 18 zile, iar cei fără casă 12 zile
anual, rohotr1 cu braţele. În cazul Luncşoarei se ţine cont nu numai de mări
mea sesiei în fixarea obligaţiei în muncă ci şi de numărul de iugăre de arător
şi de suprafaţa fînaţului (în cosaşi).
Conform tolalului general din urbariu, sătenii efectuau un număr de
aproximativ 3 217 zile de rohotf1 cu vilele sau G ~)40 cu braţele, ceea cc în
nwdie inseamnf1 circa 14,5 zile cu vikle sau 31,3 zile cu bratele. Conform
loialului sesiilor ei ar fi trebuit sfi ex<'cute un număr ele circa· 2 730 zile cu
vil(·le sau circa S 1GO cu hra\el<'. Constatăm cf1 în cazul zilelor de robotr1 cu
vilele diferenţa esle în favoarea sfi lenilor c·u circa 487 zile iar in cazul robotei
cu hraţalc în ddavoarca lor cu circa 1 380 de zile ceea ce poate fi un indiciu
asupra fapt ului că se punea un accc-nt mai marc pc munca cu braţele, fie
21
,trh. stalului ()r(l(/('(I, fond cit,. fila 1
e:i sP i11cPrca s:1 sP cklrrminP o coinlrn•s,H<' a s:ttC'nilor în erc•şll'rl'a nurn:-irului
ci<' Yill'.
Era inlerzis:1 prPschimharl'a roholci in hani f:1r:1 Înl'u,·iin\an•a iohag11l11i.
În afară de rohota propriu-zis:,, iobagii c11 Sl'Sil' întrl'agă. dar şi el'ilal\i.
propor\ional, <'J'all obligaţi s:1 pfrclul'ze anual o cărăuşi!' lungă, sfi transpcnl1·
un stinjen de lemne pPntru sl:1pin (sau sfi prl'sll'ze o zi de rohotf1 cu \'ilt·I,·.
in schimb), sfi t ransporle nona la loeul indicat, să deci 111·z1· I rl'i zile dl' \' i11i1-
toare pentru slîrpirea fiarelor, sfi prPslezl' lucru la rPparat ul drumurilor sau
sfi dea contra,·aloarPa in bani.
h) Ce 11 s II I. Fiecarl' iobag s:1u jl'll'r eu easă Pra obligat să plf1lcasc:1
anual 1 florin renan stăpînului de pămint. in douf1 rate: o jumătatl' de florin
la Sf. Gheorghe şi o jumătate la Sf. l\lihai. În cazul în care 1111 iobag ana
două sau trei s1•sii (intravilanr) întregi. se prewd1• ca atî\ia florini să se dP,1.
cite sesii are. Luncşoara plătra în total 219 florini din carr ~l,t fiscului şi 12;>
contelui Battyany.
c) Non a. lnainte de rrglemc-ntarea urbarială nona se răscumpf1ra
cu suma de 5 florini renani şi 6 cri\ari de către întreaga obşte a satului. Heg-
Iementarea urbarială prevede îrtsă nona din loall' produsl'le, inclusiv din
cînepă şi in (6 funţi). 22
În caiui în care nu se putea lua nona din stupi, oi, miei, deoarece nu era
întrunit numărul necesar, se plătea pentru o oaie - 4 cri\ari, pentru un miel -
3 criţari şi pentru un stup - 6 criţari. Se prevede ca nona din produsl'le
însămînţate să se ridice pînă în ziua de Sf. Ivan (24 iunie) iar cl'a din animale
pînă la Sf. Ştefan (20 august).
d) Datu rile. lnainte de reglementarea urbarială dat urile constau
din 4 icce de miere şi 6 icce de unt de fiecare cap de familie care se dădea însă
în bani, fiecare icce fiind echivalată cu 15 criţari. 23 Se mai dăd1•a pentru fiecare
stup - 6 criţari, miel - 3 criţari, oaie - 4,5 criţari.
Conform reglementării urbariale fiecare familie cu sesie întreagă trebuia
să dea anual stăpînului un stînjen de lemne, doi pui, doi claponi, douăspre
zece ouă şi o icce de unt fiert (Punctul al patrulea, §.II). 1n afară de aceasta,
la căsătoria stăpînului sau stăpînei (exceptînd fiii sau fiicele). trebuiau date
cele de la §.II. Din vin nona reprezenta o oca, egală cu 32 pinte. 2 ~
Se prevede că este lăsat la dispoziţia liberă a stăpînului dacă toate aceste
daturi vor fi luate în produse sau în bani. ln cazul preschimbării în bani,
fiecare iobag cu sesie întreagă trebuia să dea 48 cri\ari, sumă ce putl'a fi uşor
divizată conform fracţiunilor de sesie. Aceasta reprezenta, fără îndoială,
o uşurare faţă de perioada premergătoare reglementării urbariale, cînd nu-
m3i pentru miere şi unt se plătea o sumă de 170 criţari.
11
Fondul sau libra a ovut diferite echivalente. C.redem cA este vorba, ln ocesl raz, de fon-
tul de Tronsllvanla e1,1ol cu 636,955 g ( 1'. S l oi r e s c u, Op. cil., p. 282), deci circa
:1,821 kg.
" Ln 1875 capacltoleo "lccei" era de 0,848·1 I. (Idem, lbidrm, p. 170)
"Circo 5-1, 287 I. (Idem, Ibidem, p. 186-18i)
257
Prrschimbarea în bani a acestor <laturi este explicaţia faptului că în

1
pînă la fracţiuni de ordinul
1
[ixarea pe cap de familie a lor, se merge sau
80 160
ln total obştea sătească dădea conform reglementării urbariale:
143
lemne de foc 61 IGO
stînjeni
79
tors 370 80
funţi
143
unt topit 61 160
icce
63
claponi 123 80
buc.
63
pui 123 80
buc.
20
ouă 742 40
buc.
Iobagii erau obligaţi să suporte cheltuielile de transport ale stăpînului

cu ocazia chemării sale la dieta ţării.
*
* *
Pentru felul în care s-au respectat cele scrise în reglementarea urbarială,

s-au păstrat nouă declaraţii ale juzilor-primari şi juraţilor satului. 26 Fiecare
declaraţie se referă la anul care a trecut. Pe marginea acestor documente se
impun citeva constatări:
1. nici una din ele nu conţine vreo plîngere, sătenii declarîndu-se mul-
ţumiţi de felul în care se execută urbariul;
2. ocuparea funcţiei de jude-primar se făcea prin rotaţie fără să se ţină
seama de starea socială sau economică. Pe anii la care se referă documentele
obţinem următoarea listă: în 1774 - jude-primar Leţ Crăciun, 1777 - Modoc
Mihai, 1778 - Bradea Simion, 1780 - Hoble Gavril, 1782 - Madar Lup,
1783 - Mcndea Onu, 1784 - Bica Mihai, 1785 - Bandula Grigore, 1786 -
Bica Petru;
3. incepînd cu anul 1784, declaraţiile sînt mult mai complete, conţin
şi întrebările puse juraţilor (6 la număr), de asemenea numele executorului
urbarial, în persoana prim pretorului plasei Aleşd, Szerdahelyi Adam.
Această din urmă constatare este importantă pentru că ne dezvăluie una
din urmările răscoalei lui Horia, Cloşca şi Crişan: o atenţie mai mare mani-
festată de autorităţi faţă de felul în care sint reglementate raporturile feu-
dalilor cu ţărănimea supusă.
Arh. sla/11/ui Oradea, fond. cit., f. 30-38
17 - Crl3la '75
ASPECTE ALE ASUPRIRII SOCIALE OGLINDITE
IN PLINGERILE URBARIALE ALE SATELOR BIHORENE
IN PRIMA JUMATATE A SECOLULUI AL XIX-LEA
DE
PETRU BONA
La sfîrşitul secolului al XVIII-iea şi inceputul srcolului al XIX-iea se

constată tot mai puternic semnele crizei modului de producţie feudal în
agricultură. Aceasta se rrflectă pregnant şi în situaţia ţăr[rnimii, care se
agravează tot mai mult datorită sporirii sarcinilor feudale, fărămiţării sesiilor
iobăgeşti şi inglobării sesiilor iobăgeşti în rezerva alodială 1 • La începutul
secolului al XIX-iea se produc schimbări în modul de exploatare a domeniului
feudal, stăpînii de pămînt pentru a răspunde cererii sporite de mărfuri pentru
piaţă au exploatat la maximum munca iobagă înmulţind zilele de robotă
şi cărăuşiile pentru necesităţile atelierelor şi manufacturilor, încălcind prin
abuzuri obligaţiile consemnate în conscripţiile urbariale. Această situaţ.ie
sP constată şi pe domeniile Episcopiei romano-catolice de Oradea, determi-
n înd ţărănimea domeniului să-şi apere drrpturilc recurgînd la numeroase
petiţii şi memorii adrrsate oficialită\ilor locale sau centrale şi pină la ade\'ă
ra te răscoale locale. 2
Una dintre formele crle mai des folosite de ţ.ărănimea bihoreană pentru
a atrage atenţia autorităţilor asupra situaţiei grele în care se găsea au fost
plingerile urbarialc, prin care iobagii îşi arată în primul rînd nemulţumirea
faţă de sarcinile impuse prin urbarii şi faţă de abuzurile comise de oamenii
stăpinului de pămînl. Ne propunem să ilustrăm aceste aspecte în citeva din
localităţile din S -V Bihorului.
Determinată de schimbările survenite în modul de exploatare al dome-
niului feudal, stăpinul de pămint aplica lot mai mult procedee noi cum ar
fi arendarea robotelor. Aceasta atrăgea după sine o exploatare nemiloasă
a iobagilor nu numai din partea stăpinului de pămînt, dar şi din partea aren-
' Istoria Homcîniei, Edit. Acad. Bucureşti, t 964, voi. 111, p. 808
' vezi !\I. Dan, P. Bon a, Mişcări şi (rămîntări fărăneşti în Bihor la s(îrşilul secolului
al XVIII-iea şi ln prima jumătate a secolului al XIX-iea, în Centenar Muzeal Orădean,
1972, p. 287-293, şi Frămlntări /ărăneşti în Bihor la s(îrşilul secolului al XV 111-lca ,~i
începutul secolului al XI X-lea, ln Anuarul lnstilulu/ui de Istorie şi Arheologie Cluj-Napoca
voi. XV, 1972, p. 413-350.
260
daşului. Astfel într-o plingerc rcdaclată de şpanul din Lăzăreni în numelr

întregii comunităţi, acesta arăta situaţia deosrbită de grea a ţăranilor dato-
rită numeroaselor şi grelelor sarcini ce trebuiau înd<'plinit<'. Locuitorii sînl
obligaţi să presteze cărăuşii lungi şi grele pentru comital şi în lunile de iarnf1
cînd drumurile erau impracticabile. 3 In toată luna decembrie ei au fost obli-
gaţi să transport(• la comital lemne şi alte materiale, sarcinile fiind sporite mereu
şi datorită faptului că localitatea era un centru de unde veneau şi plecau mili-
larii.4 In sat nu rămîneau decît ,t -6 vite bolnave, 5 pentru c:1 toate celelalte
erau folosite la transport. Locuitorii cer, şi aceasta nu pentru prima oarf1.
ca să li se dea voie să-şi răscumpere cu bani zil(•lc de robotă, ca cel puţin
să poală folosi animalele la cele necesare traiului. 6 Aceiaşi locuitori din Lăz:"1-
reni se plîng în 1823 din nou în legătură cu abuzurile legate de prestarea
robotclor la tăierea şi transportarea stînjenilor de lemne. 7 Ei arată că deşi
au prestat robote cu palmele la tăierea lemnelor şi la confecţionarea scindu-
rilor, nu li s-a luat în considerare 8 , men\ionînd că dacă nu li se rezolvă, plin-
gcrea, sînt în stare să-şi lase „pe vecie localitatea" 9 • Sarcinile grele impuse
în cadrul robotei nu puteau fi îndeplinite şi din cauza numărului scăzut de
animale de tracţiune. Astfel în întreg domeniul Tinca ce cuprindea 21 de sale.
la 1840 erau 2 395 gospodării ţărăneşti lipsite de vite din totalul de 3 ogo 10 •
Din această cauză ţăranii se asociau cite 2 -3 pentru ca împreună să poată
ara pămîntul. 11 De toată această situaţie autorităţile nu ţineau seama şi
obligau pe ţărani să lucreze atunci cînd ci credeau de cuviinţă. Aşa de pildă
la 1817 mai mulţi iobagi din Oşand, arătau într-o plîngere că mulţi dintre ci
posedă cite un cal şi pentru a-şi ara pămîntul sînt nevoiţi să se intovărăşeasc:1
cite 6. Neţinînd seama de aceste greutăţi şpanul îi trimite la difrritc munci
departe de casă, la Tinca şi la Beliu, 12 ţăranii fiind puşi în imposibilitatea
de a-şi mai face arăturile. 13 Semnificativ pentru starea de spiril a ţ:1ranilor
din acest sat, în condiţiile de stringentă nevoie de mină de lucru a stăpînului
de pămînt, o constituie tot o plingere, dar din anul 1837. 14 Locuitorii satului
au refuzat să presteze robota neîndeplinind nici o muncă în cadrul acesteia.
In această situaţie Episcopia a fost nevoită să aducă la muncă ţărani din
satul Cociuba, pe care i-a plătit din banii Casei Generale, căutind mai tirziu
să recupereze sumele plătite cociubanilor de la locuitorii din Oşand care au
refuzat să presteze robota la timpul cerut.15
3
Arhivele statului Bihor ( A.S.B.), fond Episcopia Romano-calo/icd Oradl'a, Acte Econo-
mice Urbariale, Dosar, nr.2265/1803
• Ibidem. fila 8
• I bidcm, fila 14
• Ibidem, fila 19
' Ibidem, Dosar nr. 2265/1823
• Ibidem, fila, 6
• Ibidem, fila, 8
10
vezi şi L. T i I k o v s k i, l\lişcdri fărănrşli din Ardeal fn 18 3 I şi lrgtiturilr lor cu r<l.<-
coala holerri din S101,acia de Est, ln Studii - Revistă de istoric, nr. 2/H151!, un IX, p. 79.
11
D. P r o d un, Iobăgia ln domeniul Băii de Arieş, p. 40
" A.S.B., fond Episcopia /foma110-calolicd de Oradea, Acte Economice Crl,uriule, Dosar
2276/1817
1
s Ibidem, fila 5
1• I bidcm, fila 9
11
/ bidtm, filo 5
261
în prima jumătate a secolului al XIX-iea numeroasele obligaţii ale

ţăranilor dependC'nţi sau chiar ale satelor întregi erau date în arendă prin
licitaţie, de obicei unor arendaşi particulari pe termene lungi Arendaşii
16
•
în goană după profituri cît mai mari exploatau crunt iobagii şi făceau nume-
roase abuzuri. Astfel locuitorii din Căpîlna adresează o plîngere prefectului
bunurilor Epi: co 1 iei în care sint înşirate toate abuzurile săvîrşitc de aren-
daşul Kreps Mihaly .17 Acesta folosea iobagii, nu la muncile înscrise în urbarii,
ci la cele trei hute de potasă, ziua şi noaptea, incit ţăranii n-au putut s:1-şi
insăminţeze pămîntul. 18 Apoi ţăranii care trebuiau să presteze robota cu
palmele au fost trimişi la desţelenit iar cei cu animalele au fost ţinuţi trei
zile una după alta la arat în Săldăbagiul l\Iic, iar pe al~ii i-a trimis la: cosit
pe un finaţ care nici nu apar\inea arendaşului.19 Pentru satisfacerea necC'si-
tăţilor de lemne necC'sare la hutele de potasă arendaşii obligau ţăranii să taie
şi să transporte lemne din pădure din locuri greu accesibile unde oameni şi
animale se schilodeau sau mureau. 20
Ţăranii datorită suferinţelor şi spolierii la care au fost supuşi se adrC'scaz:1
şi Camerei Regale, subliniind din nou abuzurile făcute de arendaş şi arălind
că sint în măsură să dea o supra-arendă de 200 de FI. numai să scape de
aceasta. 21 La gindul neputinţei de a schimba situaţia ţăranii arată „că vom
fi siliţi să părăsim localilatea şi bunurilc" 22 • Alt exemplu îl oferă locuitorii
din Calea Mare, care la 1799 se adresează pcnlru a treia oară prcfeclului
comitatului arătînd că obligaţiile sint îndeplinite de ci nu pc baza urbariului
oficial, ci pc baza unui aşa zis urbariu întocmit de arendaşul locului, care
era şi prim-prctor. 23 Conform urbariului întocmit de acesta numărul zilelor
de robotă este sporit incit afirmau ţăranii „vom ajunge ccrşetori" 24 • La scsi-
zările precedente autorităţile au Lrimis un pretor în anchetă, dar situaţia
a rămas neschimbată. Arendaşul continuind s:1 folosească propriul său ur-
bariu. Cu toate că iobagii au efectuat şi zile de robotă în plus, arendaşul Ic-a
sechestrat 19 vite pe care le-a dat meşterului sticlar în schimbul restanţelor
salC' de potasă. 25 Meşterul sticlar a ţinut vitele zălogite, cerind pentru fiecarc
zi, despăgubiri de un groş. 26
Plîngeri numeroase sînt determinate şi de abuzurile juzilor şi şpanilor.
Aşa de pildă locuitorii din Lăzăreni se plîng de şpan, care, abuziv punea
iobagii să facă de pază în curtea sa, ziua şi noaptea. În timpul zilei ei fiind
obligaţi să ducă la păscut animalele acC'stuia din această cauză ei neputînd
" termenul era de obicei de 20 ctr ani.

" A.S. B. fond Episcopia Roma110-calolică de Oradea, Acte Economice Urbariale, Dosar,
nr. 2236, fila 3
1 • Ibidem, fila 7
1
• Ibidem, fila 13
•• Ibidem, fila 1'1. Documentul mrnţioncază cu numele 18 locuitori cărora le-au fost schi-
lodite animalele.
" Ibidem, fila 21
•• Ibidem, fii a 29
.
23
Ibidem, Dosar. nr. 2229
Ibidem, fila 1:1
,. Ibidem, fila 8
. Ibidem, fila 17
262
sa-ş1 lucreze pămîntul. 27 Tăranii cer în final ca cel puţin ziua să nu-i pună
de pază.
Plingerile urbariale prin conţinutul lor dau posibilitatea cunoaşterii şi
a unor aspecte din viaţa satului bihorean, a stratificfirii sociale de Ia începutul
secolului al XIX-iea, existenţa unei subţiri pături ţărăneşti cu o situa\ie
material[1 bună, care se putea eschiva de la îndeplinirea unor sarcini în dl•lri-
mentul ţărănimii sărace. 2 K Revelatoare în acest sens este o plingere urbarială a
unor locuitori din Capîlna din anul 1808 în legătură cu obligaţiile de a H1ia şi
transporta lemne. 29 Ţăranii semnatari ai plingerii arată că iobagul care are o
holdă de pămînt trebuie să transporte 1 stînjcn de lemne (conform urbariului),
dar în sat sînt iobagi cu 3 sau 4 holde de pămint şi cu 4. 6 şi 8 boi de plug
şi nu trebuie să transporte nici un stînjen de lemne pentru stăpînul d<' p:1-
mînt.30 Toate sarcinile ce trebuie îndrplinite de aceşti iobagi mai înstăriţi
trebuie să fie făcute de iobagii săraci. 31 Semnatarii peli\iei crr în final ca şi
ţăranii înstări\i să fie puşi la sarcini ca şi ceilalţi, în caz contrar ei „sînt ne-
voiţi să se imprăştie" 32 .
fn condiţiile unor situaţii deosebite cum a fost foametea din anul 1807, 33
locuitorii consemnează în petiţii şi alte aspecte ale vieţii lor. Aşa de pildă
locuitorii din Cociuba arată că datorită scumpetei, neavînd bani prntru a-şi
procura hrană şi-au vîndut vitele şi mul\i au părăsit localitatea, împrăştiindu-se
în comital pentru a căuta cereale. 34 Cei rămaşi cer să fil' scutiţi de obligaţii
şi mai ales să nu mai fie trimişi la muncă la distanţe mari, mai alrs la Oradea. 3 "
Procesul acaparării sesiilor iobăgeşti, dar mai ales acela al ocupării pă
şunilor şi pădurilor comunităţilor se amplifică în prima jumătate a secolu-
lui al XIX-iea şi a dat naştere Ia o serie de conflicte care la încrput iau forma
unor cereri pe care locuitorii le înaintează forurilor supl'rioare. 36 Aşa de pildă
locuitorii din Belfir se împotrivesc măsurii de a se defrişa terenul din pusta
Buzaş, motivînd că prin defrişare păşunea şi aşa insuficientă ar dispărea
cu totul. 37
Plingcrile urbariale consrmnează şi unl'lr forme ale luptei dr clasă, din
această perioadă, cum ar fi rrfuzul de a da sau de a plăti dijma. 38 ln acest
sens rnen\ionăm un raport din Tulea către prefrctul bunurilor Episcopiri
" Ibidem, Dosar 2265/182·1

18
\'l'Zi. A I. C s e t r i, Ş I. I m r l' h, Slruli(icarea sorialâ n popula/id din Trnnsilr•ania la
sfi rşilul ori11duirii ( eudale, ( 176 7 - 18 21). in "l'opula/ie şi sociclalf•• Edil. Docia: Cluj, t 9i:.!,
p. 152 şi urm.
11
A.S.B. Fond Episcopia Romano calolirii din Oradra, Arie Eronomire l'rliariol<', Dosar
2236
•• Ibidem, fila 2
11
Ibidem fila 17
11
Ibidem, fila 19
13
l bidem, Dosar nr. 2228
"' I bidrm, fila 4
11
1\1; Dan, P. Bon a, op. rit, p, 445--1-16
11 A;S.B., Fond Episcopia Romano ralolicd dt <Jradrn, Arte Economice l 'rariale, Dosar
2 228
17 !\1; Dan, P. Bon a, op. cil. p. 152.
11 Al C s e t r I, Ş t. I III r e h, op. C'il, p. Hli şi urm·
263
din anul 1837 în care se consemnează nesupunerea locuitorilor din această

posesiune de a presta obligaţiile urbariale. 39 Cel care îndemna la nesupunere
pe locuitori era preotul ortodox al satului, Popovici Ioan, iobag şi el. Penlru
fapta sa preotul a fost trimis la închisoarea comitalului, după ce nu se su-
pusese nici consistoriului din Velenţa. 40 Locuitorii mai precizează că nu au
dat nici dijma şi că nu o vor da decît atunci cînd o vor da şi locuitorii din
Husasăul de Tinca care de asemenea au denegat-o. 41
Plîngerile urbariale prin consemnarea tendinţelor stăpînului de pămînt.
de a spori continuu, de cele mai multe ori abuziv sarcinile ţărănimii, de a
folosi cît mai mult forţa de muncă iobăgească la exploatarea pădurilor a
căror lemn era folosit pe scară largă la fabricarea potasei sau comercializat.
prin arătarea stărilor de fapt din viaţa satului bihorean, prin precizarea cau-
zelor şi condiţiilor stratificării ţărănimii sînt tot atîlea semne care demon-
strează că vechea orînduire feudală era în pragul destrămării în prima jumă
tate a secolului al XIX-lea.
•• A.S.B;, fond Episcopia Romano catolică Oradea, Acte Economice Urbariale Dosar, nr.
2304/1837
•• Ibidem, fila R
„ Ibidem, fila 17
TIMOTEI CIPARIU ŞI ARTA MONETARA
DE
ALEXANDRU SAŞIA.NU
În anul 1861 Timoll'i Cipariu \inra un curs de filozofir în cadrul Srmi-

narului de la Blaj, dupf1 „Elrnwnla dr filosofia" a lui \V. T. Krug (filozof
grrman kantian de la incepul ul secolului X IX). În acrastă „traducţiunr",
de altfel complrlalf1 cu elrmente de filozofie carr-i aparţin, Cipariu dedică
un paragraf artei monelarr, ,,arta fromosa monrlaria". Nu esle lipsit de
interese drci a constata că rruditul cărturar transilvănean poseda cunoştinţe
de numismatică, r,·rniment neobişnuit pentru epoca sa. În susamintitul
paragraf, Cipariu nu relevă doar asprctul estrtic al monrdclor, valoarea lor
artistică, ci recunoaştr. ca un bun economist descins poate din şcoala lui
Adam Smith, caracterul de schimb economic etalat de monedă. Ea, deci,
dincolo de implicaţii rs\Ptice, care vizează frumosul, posedă „destinaţiunra
originaria pentru com('rciulu vitiei".
Drosebirra esenţială între un obiect de artă oarecare şi o monedă, care
se înscrie şi ca în categoria obiecte-lor de civilizaţie, este aceea că moneda
ca orier produs arhrologic arc un caracter mai degrabă utilitar economic
dccît un caracll'I" pur artistic.
Caracterul utilitar drpindc de o particularitate a monedei, care-i hotă
rrşte destinaţia sigură, de mărimea, dimensiunea ei. Cipariu se opreşte la
deosebirea cantitativf1 dintre anumite calrgorii de monede şi ne lasă să credem
că era edificat relativ cu importanţa economică a unei emiteri monetare „pro
forma", destinată să servrască un scop practic, în care executarea artistică
rareori constituia o solicitare esenţială.
Heslrîngerca artistică de pe monedele propriu-zise este firească pentru
că accstra circulau „ca bani sau mediu general de schimb". De la această
regulă fac lotuşi excepţie acele „monede memoriale seau onorifice (medaille)",
care au o valoare mai marc şi sînt emise într-un număr mult mai redus, avînd
în acelaşi timp o „mai mare libertate în tipărire". Dar pentru că şi ele sînt
legale de forma monl'dPlor (cimpul artistic de decorare este rcstrîns), Cipariu
nu le considerf1 înserate la artele „cu totul libere".
Concluzia, care ne facilitează eludarea unor probleme de metodă numis-
matică, este o identificare a artei monetare cu artele edificării şi scrierii (aces-
266
lca din urmă formează epigrafia plasticft), pentru că de fapt arta monetară
se naşte din acea combinare artistică, armonioasă, a unei „oper<' de sculptură"
cu una de „scriptură", care genen•az:i acel „Tot frumos".
Arta monetară este integrată în cadrul artelor plastice „relativ-frumoase",
anume în a doua categorie ,la aşa numitele arte plastice compuse.
Impulsul dat dezvoltării numismaticii de acti,·itatea erudit ului vit•nez
P . .J. Eckhel (cunoscut specialiştilor prin tratatul Doctrina numorum veterum,
apărut între anii 1792 -1798) şi de activitatea generaţiei care a urmat. a
fost în măsură să desprindă numismatica de artă. Huptura s-a accentuat la
sfîrşitul sec. XIX cînd se naşte ramificarea chiar în sfera numismaticii, di•
care istorici de talia lui Mommsen sau Borghesi au profitat prin utilizarea
comparativă a studiilor ajutătoare (metrologic numismatică), producindu-se
acea recrudescenţă, care marchează începutul perioadei criticii monelare.
Deşi problemele din acest scurt paragraf au ca scop încadrarea artei
monetare în structura esteticii aplicate, a „tehnologiei speciale" a acesteia,
Cipariu ne mai oferă o laconică, dar foarte preţioasă definiţie a numismaticii,
care este „artca de a cunosce banii", deosebind-o de epigrafia plastică ... arta
de a forma inscripţiuni fromose".
Delimitarea dintre numismatică şi epigrafia plastică ne certifică ari uali-
tatea în viziunea monetară a lui T. Cipariu a rupturii dintr<' numismatică
şi estetică, dar în acelaşi timp şi o justă apreciere artistică şi economică u
monedei, însă în limitele permise de destinaţia utilă a banului.
Dacă totuşi Cipariu vorbeşte despre monedă în termeni desrrptivi este
explicabil deoarece în acea perioadă numismatica se împărţea în dou:1 ra-
muri: numismatica propriu-zisă şi medalistica, ambele cuprinzînd epigra-
fia şi studiul imaginilor monetare (legendă, portret şi deviză heraldică).
Ar fi greşit să credem că cunoştinţele numismatice ale marelui învăţat
transilvănean se reduceau doar la cele consemnate in această scurtă expunere.
Structura lui spirituală de o remarcabilă erudiţie St' rompleleaâ şi cu aceste
idei privind arta monetară şi numismatica, relevindu-i gindirca artislic:1 şi
economică despre care se şlic prea puţine.
Încercarea noastră se înscrie ca o reabilitare necesară a acestor idt•i a
căror importanţă se amplifică prin consemnarea lor timpurie în lucrarea amin-
tită şi difuzarea lor în rindul intelectualităţii transilvănl'nc.
ASPECTE ISTORIOGRAFICE ÎN REVISTA „FAMILIA":
COLABORATORI, PREOCUPARI, CONCEPŢII
DE
LUCIA CORNEA
ln a doua jumătate a srcolului al XIX-iea presa a constituit în Transil-

vania, într-o măsură mult mai mare ca dincolo de Carpaţi, factorul de primă
importanţă în răspîndirea ideilor, ştiinţei şi literaturii, în manifestarea limbii
naţionale.
în succintul „Program" al revistei Familia, publicată în aprilie 18G5,
Iosif Vulcan formula ca principal scop ridicarea niwlului cultural al citi-
torilor săi, enumerînd şi cîteva din mijloacele ce urma să le folosească pentru
atingerea lui: popularizarea numelui unor personalităţi importantl', români
şi străini, publicarea de hell'tristică şi istorie, de studii şi articole de popula-
rizare a ştiinţei, ilustrarl'a unor preocupări de artă, public: r~a şi promovarea
unor culegeri de folclor, etc., alături de informaţiile şi ştirile cele mai variate
culturale şi sociale de pretutindeni.
În acest cadru larg şi generos şi-a găsit un loc de mare însemnătate ~i
istoriografia. În cele ce urmează ne vom ocupa de revista lui Iosif Vulcan
din punctul de vedNc al aspectelor istoriografice oglindite.
În preajma apariţiei Familiei ideea necesităţii unei literaturi istorice
îndrumătoarr pentru masa largă de cititori începuse să prindă teren în cercuri
din ce în ce mai largi ale inlelectualităţii transilvănene. Şi în paginile Familiei
a fost adeseori subliniată importanţa istoriei şi a crrcetării trecutului. ,,Inte-
lectualul român, după concepţia lui Iosif Vulcan, trebuie mai înainte de toate,
să cunoască în mod temeinic, istoria şi literatura română, să cunoască marile
figuri ale trecutului nostru, linia de dezvoltare a poporului român ... " 1 •
Familia a fost contemporană în Transilvania cu numeroase publica!ii
româneşti: de la ziare şi reviste de informare politică pînă la foile mai puţin
pretenţioase, de culturalizare, ce se adresau populaţiei de la sate. Familia
a apărut în acelaşi timp cu publicaţii de scamă ca: Federa/iunea, Concordia,
Al bina, Tramilvania, Tribuna, etc., fiecare avînd fizionomia sa proprir.
Preocupările pentru istorie nu erau un apanaj exclusiv al Familiei, ci erau
1
N c t ca, V as i Ie, Pe urmele lui Iosif Vulcan, Buc., 1947, p. 33.
268
comune luluror reYistclor româneşti transilYănene din a doua jumătate a

secolului al XIX-iea. Astfel de prcocupf1ri manifestau Conrordia, Federa(iunea,
'J'ransiluania, ele. Istoriografia reprezintă un capitol remarcabil şi în cuprinsul
foii lui I. Vulcan, mai ales dacă avem în vedere şi foarte numeroasele indica\ii
şi notiţe bibliografice.
Pînă la ora actuală nu s-a scris încă o lucrare mai mare care să aibă
JHl'ocuparca exclusivă de a cerceta oglindirea istoriografiei vremii în paginile
Familiei. Este adevărat că, în numeroase lucrări, Familia a fost folosită ca
izvor ele informaţii în ce priYeştc evenimentele istorice şi de istorie culturală
contemporane cu ea. Apoi ,în consideraţiile monografice, de mai mare sau
sau mai mică întindere, care s-au scris despre Familia de regulă sînt amintite
şi preocupările istoriografice ale revistei, dar fără a se insista şi fără a se trece
la amănunte. Trebuie amintit, de asemenea, studiul, semnat de ScYer Dumi-
traşcu, intitulat „Familia - istoria şi istoriografia", publicat în \"olumul
omagial editat la Oradea cu ocazia sărbătoririi centenarului Familiei. 2
l\latcrialul istoriografic con\inut de Familia are un profil foarte Yariat:
studii şi polemici, notiţe bibliografice şi recenzii, articole de popularizare,
prezentare de documente, etc. Conferinţe, comentarii critice, fragmente din
opere mai întinse sînt publicate sub cele mai variate semnături. Articolele
şi studiile se referă nu numai la istoria politică, ci şi la cea culturală, biseri-
cească, locală.
Tematica lor îmbrăţişează în cca mai mare parte probleme transilvănene,
dar nu uită să cuprindă în aria preocupărilor nici problemele istoriei ::\loldoni
sau Ţării Româneşti; de la discuţiile în jurul chestiunii „descălecatului" pină
la articolele privind domnia lui Al. I. Cuza. Există şi cîteva articole, care ana-
lizează probleme de istoric universală, dar ponderea acestora este foarte mică
alături de maximul interes îndreptat spre istoria poporului român.
Din punct de vedere cronologic, Familia „se ocupă de arheologie, istorie
slrăYeche şi veche, feudalism şi cu evenimente contemporane Yremii sale.
Ştiin\ele auxiliare ale istoriei, de la diplomatică şi publicarea izYoarelor, la
etnografie; apoi biografii, istorie locală, istorie militară, îşi g[1sesc locul cun-
nit în paginile revistei. Nu uită nici ştiinţele adiacente cu care istoria vine
în contact şi de a căror cercetări se serveşte - economia politică, statistica,
onomastica, memorialistica, litl.'ratura, evocările şi poYestirea istorică." 3
I. Vulcan s-a străduit să-şi asigure colaborarea istoricilor noştri de frunte:
i-a solicitat (ca pe G. Bari\iu), le-a prezentat şi popularizat operele (ca lui
B.P. Haşdeu, A.D. Xenopr,I, Gr. Tocilescu şi N. Iorga). Dar nefiind o re-
vistă de specialitate, nu ne putem aştepta să înlilnim în paginile Familiei
numai contribuţii de prim rang în domeniul istoriografiei. Alături de autori
care făceau parte dintre personalilă\ile marcante ale lumii ştiinţifice rom.i-
neşti, au mai publicat în Familia şi ci\iva profesori de la liceul din Beiuş,
întemeiat de Samuil Vulcan: Ion Silviu Selăgianu, profesor de istoric şi filo-
zofie între anii 1858-1872, Vasile Leşeanu, care a funcţionat intre 18i2-1889
şi Ioan Ardeleanu, doctor în filosofie, profesor la acdaşi liceu. După I8go,
• Du m I t r a ş cu, Sever, "Familia, istoria şi istoriogrofio, ln Familia - culegere

omogia14 centenar, Oroden, 1967, p. 81 -90
3
D u III I t r a ş c u, S e ,. e r, op. cit., p. 88
269
dintre profesorii de la Beiuş mai colabora la Familia în domeniul istoriogra-

fiei doar Teodor Roşu. Tot din rindul preoţilor canonici, care desfăşurau
şi activitate didactică face parte şi Vasile :\Iangra (viitorul mitropolit, a cărui
actiYitale politică, foarte apreciată la început, a sfîrşit prin a ajunge în opo-
ziţie cu opinia majorităţii), pe alunei profesor la Institutul pedagogic - teo-
logic din A.rad. Un loc aparte ocupă canonicul Gavril Pop, fost profesor de
istoric la Blaj şi director al gimnaziului de acolo, deţinind apoi postul de
vicar la llaţeg, şi în sfirşit, în perioada în care scrie la Familia, canonic la
capitlul greco-catolic din Lugoj. Figură cunoscută datorită preocupărilor
sale istoriografice asidue, el este mereu prezent în paginile Familiei mai ales
in primii 20 de ani de apariţie, cu studii şi polemici istorice, ample analize
de pe poziţii latinist-naţionaliste. l\lai scria la Familia în aceşti ani A. P. Alexi,
profesor la liceul grăniceresc din Năsăud, şi mulţi alţii.
Un lucru deosebit de important se cere a fi subliniat: revista nu a vrut
să facă şi nu a făcut diferenţieri regionale nici în domeniul istoriografiei. ln
condiţiile dualismului austro-maghiar, românii transilvăneni îşi întorceau
tot mai mult privirile spre România. Personalităţi marcante cc slujeau ştiinţa
istoriei, condeie de prestigiu de dincolo de Carpaţi veneau să se alăture tran-
silvănenilor pentru a oferi în paginile Familiei o imagine de ansamblu a preo-
cupărilor istoriografice româneşti ale vremii: B. P. Hasdeu, Al. Odobescu,
N. Densuşianu, A. D. Xenopol, V. A. Crechia, Gr. Tocilescu, N. Iorga, Radu
Rosetti, etc.
În legătură cu trecerea lui Al. Papiu-Ilarian în România, I. Vulcan răspun
dea celor care priveau această plecare ca o dezertare de la îndatoririle naţio
nale: ,,Trecerea lui din această ţară natală a sa în patria română de peste
Carpaţi . . . s-a imputat adesea ca o dezertare dinaintea greutăţilor ce din-
coaci politica ne arunca în calea dezvoltării naţionale ... Nu vom predica
emigrarea talentelor şi a caracterelor noastre ilustre, dar cu aţît mai puţin
îngroparea lor in pămintul sterp. Toţi cei ce trecînd dincolo s-au reclicat
luceferi pe orizontale naţionale, nouă ne strălucesc şi ai noştri sunt; pierduţi
numai aceia, pe care interesul particular meschin ni i-a înstrăinat!" 4
Tot aşa trecuse în România, în 1880, şi Aron Densuşianu urmînd pe
fratele său Nicolae, care se stabilise la Bucureşti încă din 1877. Amîndoi
au fost colaboratorii Familiei.
Revista se interesa şi era la curent cu apariţia dincolo de Carpaţi a unor
lucrări istoriografice fundamentale'. Despre „ Istoria românilor din Dacia
traiană" a lui A. D. Xenopol, prima sinteză modernă în istoriografia româ-
nească, de la care „pornesc multe din direcţiile de dezvoltare ale istoriogra-
fiei de mai tirziu"5, Familia nota în 1888: ,,Dl. Xenopol, profesor la universi-
tatea din Iaşi şi unul dintre redactorii de la Revue hislorique din Paris, cea mai
renumitf1 revistă istorică, a întreprins o nouă lucrare istorică de o însemnă
tate capitală, anume: ,,Istoria românilor din Dacia traiană" 6
• V u I c a n, I o s i f, Alexandru Pa piu Ilari an, ln Familia, X I II, 1877, 45, p. 530

• Pom pi Ii u T codor, Evoluţia glndirii islorice româneşti, Ed. Dacia, Cluj-Napoca
1970, p. 226
• lsloria romlnilor din Dacia Lraiană, ln Familia, XXIV, 1888, 35, p. -106
2î0
Mai tîrziu, cînd awa deja măsura importanţei acestei lucrări, \'ulcan
atrăgea din nou atenţia asupra ei considerînd-o opera capitală a lui Xenopol:
„Opera sa dr căpetenie este „Istoria Românilor", prima lucran• sislematif;j
mai mare în frlul acesta la noi Homânii, care i-a afirmat poziţia de istorio-
graf român şi prnlru care Academia Română s-a crezul datoare a-l alegi·
membru." 7
Că revista Familia s-a ocupat de problemele româneşti în general, şi
că după 1890 putem afirma chiar, cel puţin în domeniul istoriografiei, cf1
priveşte cu precădere spre Homânia, meritul este in primul rind al lui \'ulcan
spirit dornic de cunoaştere, dornic de o permanentă informare în toate do-
meniile. Faptul că era membru al Academiei Române, că participa anual
la sesiunile acestui for, a an1t importanţa sa, dindu-i posibilitatea să fir
prezent în Bucureşti destul de frccwnt, să aibă discuţii personale cu colegii
săi academicieni, să audinc comunicări ştiinţifice, să solicite în mod direct
colaborări pentru Familia. Toate acestea i-au creat un orizont larg şi o orit•n-
tare sigură şi în domeniul istoriografiei. Vulcan a fost coleg la Academie c-u
majoritatea dintre colaboratorii săi istoriografi. 8 Cu unii a întreţinut chiar
relaţii de amiciţie, cum a fost de pildă Ioan Bianu, cu care a purtat de-:1
lungul anilor şi o vastă corespondenţă.
ln 1891, cu doi ani înainte de moartea lui Bariţiu, Familia ii mai repro-
ducea încă fragmente din „l\tomentele istorice". capitole de maxim intere~.
privitoare la evenimente din sec. XIX în Transih·ania. Tot atunci anun\a
apariţia voi. II şi III din „Părţi alese din istoria Transilvaniei." Se înregis-
trau preocupările de slavistică ale lui Ioan Bogdan.
Cititorul era foarte îndeaproape informat cu felul extrem de actiY de a
face istorie al lui Tocilescu: săpături şi cercetări arheologice, comunicări ~Ii-
inţifice şi conferinţe, excursii de studii cu studenţii. etc. Totuşi, deşi se in-
tîlneau în cadrul Academiei, deşi timp de mai mulţi ani Familia public:1 o
mulţime de ştiri şi note despre cercetările lui la Adam-Klissi şi succesul obţi
nut cu comunicările făcute pe această temă, la Academie sau în diverse con-
grese internaţionale, Vulcan nu a obţinut de la Tocilescu o colaborare direct :l
pe această temă pînă în iulie 1894, cînd i-a publicat în Familia articolul ,/\lo-
numentul de la Adam-Klissi'' - o foarte amănunţită descriere a acrstui im-
portant capitol din preocupările sale arheologice.
După 1895 înct>p să apară în Familia tot mai desl" note şi informalii
referitoare la activitatea lui N. Iorga.
De la 1900 apar informaţii şi despre Augustin Bunea dar el va colabora
la revistă abia din 1904. ln 1902 Familia îi prezenta lucrarea ,.Episcopii Pl•-
tru Pavel Aron şi Dionisiu Novacovici sau istoria românilor transih·ănt>ni
de la 1751 pînă la 1764." 11 In acelaşi an apare şi numele lui \'asill' ParYan,
7 A. D. X e no p o I, ln Familia, XXXIV, t903, t, p. 8

• Dintre membrii vechil Socictătl ecedcmlce Vulcan o lntretinnt rl'lotii moi strlnse cu
G. Beritiu. Celloltl ou fost aleşi ca membri al Academici Homdne ln ordinea următoare
B.P. Hesdeu-1877, Gr. Tocilescu - 1890, A.O. Xenopol - 1893, I. Bionu - 1902.
I. Bogdan - 1903, D. Onc-lul - 1905, Ier N. Iorga eru membru corespondrnt din 189î.
• Familia, XXXVIII, 1902, 32, p. 383
271
semnînd un apel pentru adunarea de documente referitoare la viaţa şi ac-

tivitatea lui Al. Papiu -Ilarian. 10
Capitolul istoriografic din cuprinsul revistei oglindeşte gîndirea isto-
rică şi concepţiile autorilor.
Numeroase influenţe ale ideologiei luministe se mai făceau încă simţite
în lucrările istorigrafilor din generaţia Familiei. Ideologia luminilor jucase
un rol deosebit de important în procesul de emancipare naţională a poporu-
lui român, iar operele luminiştilor (deseori citate ca bibliografic) şi ideile
conţinute în ele erau foarte bine cunoscute în această a doua jumătate a sec.
al XIX-iea.
Îndeosebi „Cronica" lui Gh. Şincai şi „Istoria" lui Petru l\Iaior erau mi-
nuţios studiate. De altfel, opera lui Petru l\Iaior, tipăriU1 încă din 1812,, ...
a putut fi citită încă de atunci, a putut exercita o influenţă remarcabilă asu-
pra generaţiei din prima jumătate a sec. al XIX-iea, fiind socotită cartea de
căpătii a acesteia, catehismul crezului ei patriotic." 11
Cit priveşte „Cronica" lui Gh. Sincai, pentru prima dată ediţia completă
se tipăreşte în 1853 la laşi. Opera lui Gh, Sincai, la fel cu cea a tovarăşului
său de idei Petru l\Iaior, ,,prin ediţiile pc care le-a cunoscut, a stat la baza
definirii istoriografiei romantice româneşti ... Documentaţia lui Sincai,
initiativele lui au impulsionat istoriogrrafia critică din sec. al XXl-lea." 12
Luminiştii susţineau rolul determinant al educaţiei în procesul societă
ţii. O educaţie accesibilă tuturor, la îndemîna întregului popor. Redactorul
Familiei şi colaboratorii săi considerau şi ei cultivarea şi instruirea poporului
ca elemente esenţiale ale progresului. ,,Temelia unei naţiuni e poporul
Dacă voim să existăm, să înaintăm şi să înflorim ... poporul, numai prin
instrucţiune se poate intări.'' 13 sînt idei ce revin adesea în toate scrierile lui
Vulcan.
Foarte puternică a fost şi influenţa ideologiei de la 1848 asupra concep-
ţiei colaboratorilor Familiei. Ei au manifestat un adevărat cult pentru ma-
rilr personalităţi ale anului 1848. De la aceştia moşteniseră de fapt şi partea
cea mai importantă a parimoniului lor spiritual. ,,Generaţia lui Vulcan, care
a intrat în viaţa publică în anii următori revoluţiei, îşi însuşise întreg pro-
gramul generaţiei revoluţionare ... " 14
Chiar să nu fi cunoscut evenimentele în mod direct, contemporanii lui
Vulcan au avut de atitea ori prilejul să audă vorbindu-se despre ele, căci
cca mai marc parte dintre aceia care Ic-au înscris în cartea de aur a istoriei
noastre, adesea cu preţul propriei lor libertăţi, au trăit încă mult timp după
liniştirea frămîntărilor revoluţionare, amintind generaţiei tinere de datoria ei.
Iosif Vulcan acorda evenimentelor de la 1848 un însemnat rol de suport
moral: ,,Faptele, luptele, multe episoade ce s-au petrecut la a. 1848, nu trebe
1
° XXXVIII, 1902, 45, p. 538
Familia,
11
Pascu, St e fan, Actualitatea lui Petru l\laior, tn Tribuna, XV, 8, 25 II 1971, p. 12
" P o m pi I i u Te o d or, op. cit., p. 65
1 3
Familia, 1880, 41, p. 261
" N e t e a, V a s i I e , Contribuţia revistei Familia la dezvoltarea culturii româneşti,
ln Familia - culegere omagială centenar, Oradea, 1967, p. 44
272
dat<' uitărei; e păcat, e mare păcat, în contra patrit•i şi a naţium·i, a

nu Ie d<'scrie. TrC'cutul est<' şcoala presentului, este logica viitorului." 1 ~
Figura lui Avram Iancu, luptător pentru drc•pturile naţiunii şi tribun al
moţilor, a fost adC'sea <'Vocală în paginile revistei şi nu numai in primii c·i
ani de apariţil', ci in mod periodic. ,,Numele Avram Iancu, e un program.
scria Iosif \'ulcan - programul naţiunii române dincoace de Carpaţi. un
drapel sub care se vor aduna totdl'auna cu adc·\·ărat zel <l<' sacrifieiu toţi
Homânii adevăraţi; un cult naţional, la care se vor închina cu stimă. iubire
şi pietate, toate generaţiunile viitoare." 16
1n 1872, cu ocazia morţii lui Avram Iancu, !"<'Vista Familia publica un
amplu articol inlitulat „Avram Iancu şi Adunar<'a de la Dumineca Tomei
şi CC'a din 3/15 mai 1848" 17 , articol reprodus în cea mai mare parll' dup:1
lucrarea lui Al. Papiu-Ilarian - ,, Istoria românilor din Dacia superioară",
voi. II, \'iena, 1852. In acest articol se făc<'a o relatar<' amplă a desfăşur[1rii
celor două adunări de la Blaj, cu sublinier<'a principalelor punct<' ale discur-
sului lui Bărnuţiu şi cu redarea celor 16 puncte al<' petiţiei. Anul 18,18 a insl'm-
nat un uriaş pas înainte• de d<'Şl<'ptar<'a conştiinţei naţional<' a românilor
transilvăneni. ,,Dacă Românii pin-astăzi - se scria în ac<'laşi articol - n-ar
fi cîştigat alt din toat<' mişcările d<' la 1848, numai deşteptar<'a conştiin\ei
naţionale e un cîştig n<'preţuit ... "
Din punct de ved<'re istoriografic, <'poca g<'n<'ra\i<'i d<' la 18,18 aparţin<'
istoriografiei romantic<', car<' <'XC'rcita încă o influ<'nţă r<'marcabilă asupra
istoriografi<'i p<'rioadei în care a apărut Familia. prin opH<'I<' unor ~I. l\.ogiil-
niceanu, N. BălcC'scu, Aug. Treboniu Laurian, G. Bariţiu, etc.
G. Bariţiu, de altfel, s-a numărat printre colaboratorii revistC'i Familia
încă din primul ei an de apariţie.
Iosif Vulcan îl cunoscuse la Braşov în 1862 cu prilejul adunfirii g<'nerale
a Astrei. Redactorul Familiei era atunci student la facultatea de drept a
Universităţii din Budapesta şi asista, alături de Aron D<'nsuşianu. pentru
prima dată, la întrunirile Astrei, în calitate de raportor al ziarului Concordia
din Budapesta. Cu această ocazie, el a fost găzduit în casa lui Iacob ~lur<'şianul
El dorea să-l aibă îndrumător pe G. Barţiiu, ca unul ce era depozitaru
unei îndelungate experienţe pc drumul greu al publicisticii româneşti în
Imperiul Habsburgic. ln felul acesta „I. \'ulcan s-a apropiat de G. Bari\
mai ales din două motive: mai întîi, pentru că, fiind la început ul unui drum
greu şi cu mari răspunderi materiale şi morale, avea trebuin\:1 de un sfat
înţelept al unui priceput lucrător în cîmpul ziaristicii şi de un îndrumf1tor
binevoitor; în rîndul al doilea ,pentru că simţea neniia unor colaborato1i
cu nume cunoscut şi apreciaţi pentru calitatea scrisului şi muncii lor. care
prin prezenţa lor în rîndul „colucrătorilor" să fie o garanţie moral:1 care să-i
asigure autoritate revistei." 18 Astfel, de-a lungul anilor, G. Bari\iu a fost
11
V u Ic n n, I os ir, Simeon Balinlh, ln Familia, IV, 1868, :l, p. 2:'l
11
V u Icon, I os ir, Avram Iancu, ln Familia, VIII, 1872, :i7. p. -1-IO
17
Familia, VIII, 1872, 42, p. '19:1-497; 43, p. 504-508; -14, p. 517-fl20; -15, p. 529-5:il~
46, p. 544-545; 47, p. 55:l-557; 48, p. 564-566
11
Dr i m b a, L u c l o n, Iosif Vulcon şi George Bnrit, ln Lucrări şliintifict, nr. 2, tdil.
dt Inst. Ptd. Oradta, 1968, p. 194- 195
273
pentru Iosif Vulcan un îndrumător, aşa cum a fost, de altfel, pentru o întreag[t
generaţie de intelectuali transilvăneni.
Numeroase articole sînt scrise în Familia în spiritul istoriei luministl',
dar mai numeroase sînt celr ce se raliază spiritului istoriei romantice, aşa cum
o concrpea l\lichelet: ,, .. istoria plină de viaţă, de lirism, de rpisoadr
romanticr, istoria viC' carC' provoacă emoţii şi alimC'ntează entuziasmul tine-
rrsc."19
Preocupările istoriografice în Transilvania erau şi ele una din formele
de luptă pentru scuturarea jugului naţional, pentru rC'dobîndirea drC'pturilor
românilor şi în ultimă instanţă pC'ntru unirea cu România. Familia se ckrlara
pentru o istoric militantă: istoricii să fie nu numai oameni de ştiin\ă, dar
în acelaşi timp, poate chiar în primul rînd, cetăţeni. Cărturarii acestei peri-
oade şi-au simţit, în general, şi chrmarC'a de oameni publici.
Atenţia colaboratorilor Familiei se îndrepta frecYent spre popor; căci
romantismul implica şi o politică de generozitate socială. Acesl popor, pentru
a cftrui instruire şi educare luptasC'ră luminiştii, devine acum păslrătornl
celor mai nobile caracteristici ale naţiunii; el este considerat făuritorul is-
t oriei.
„Istoria românilor din Transilvania este istoria ţăranilor" - afirma
Al. Papiu-Ilarian 20 , neacceptind ideea cft evenimentele sînt determinate de
ac\iunile voluntare ale unor personalităţi. El privea însă evenimentC'lc cu
suficientă luciditate, spre deosebire de majoritatea colegilor săi de genera\ie,
care dădeau o atenţie deosebită pC'rsonalităţilor istorice. Faptele şi meritele
acestor personalităţi ocupau încă cea mai mare parte a scenei istorice şi a
preocupărilor istoriografilor, privind masele populare de locul lor cuvenit
şi firesc.
Se poate afirma deci că, în general, concC'pţia istorică a autorilor de'
studii din Familia este o concepţie idealistă, o concepţie ce aparţine romantis-
mului, conţinînd însă şi numeroase nuanţe critice. Acest spirit critic şi o
adevărată risipă de crucii ţie, vizibilă îndeosebi în folosirea izvoarelor, sin l
ilustrate în Familia prin colaborarea lui B. P. Hasdeu. Numeroase elemente'
de critică istorică aducea în paginile revistei şi Gr. Tocilescu, care, rămînînd
uneori încă, prin concepţiile sale, tributar romantismului, ,, ... este omul
dintre două lumi, aşa cum a fost de altminteri şi magistrul său B. P. Haşdeu."~ 1
Această trecere spre istoriografia critică o ilustrează şi Al. Papiu-Ilarian,
considerînd evenimentele în sens evoluţionist şi prin prisma raporturilor
cauzale. ln paginile Familia acesta emitea observaţii realiste şi obiective.
De pildă, analizînd cauzele răscoalei lui Horea, afirma: ,,Iară un istoric ade-
vf,rat, care ştie şi vrea să privească lucrurile cu ochi filosofie, care cunoaşte
legătura logică a celor trecute cu cele presinti, nu poate să stea un moment
la îndoială, nici asupra cauzelor, nici asupra scopului adevărat al răscoalei
de la 1781. Nu procesul cu dregătorii şi arendaşii dominiului Zlatna; nu con-
scripţiunea militară la care alerga Românii; nu călătoria lui Horia la Viena,
' Pascu, Ş t c fan, Actualitatea lui l\lichclct, ln Tribuna, XV, nr, 4, 28 I 1971, p. 11
0
•• Pa piu llarian, Al, lloria şi Cloşca, ln Familia, II, 1866, 2, p. 14-15

21
P o m p i I i u T e o d o r , op. cit. p. 277
J 8 - Crlsla '75
274
111c1 reformele lui Iosif, sau slf1biciunea şi lipsa de înţelegere a guvernului

civile şi militar al Transilvaniei sunt adevăratele cause ale acestei răscoah•.
Toale aceslca era incidente rari potea să grăbească şi să ajute chiar, iară
nu să dea naştere unei revoluţiuni. Revoluţiunile nu nasc dintr-un incident. ci
dintr-o necesitate( sublin. ns. - L.C.). Grămada apăsărilor de secuii, cc nu
mai era de portat: iaca adevărata cauză a ră coalei lui Horia." 22
Răspunzind, printr-o conferinţă ţinută la Ateneu, lui N. Ionescu, care
susţinea că „faptele străbunilor pînă la Matei şi Lupu erau numai instinctiv",
V. A. Urechia priveşte şi el lucrurile din unghiul de wdere evoluţionist,
scsizînd raportul de determinare şi de evoluţie în timp a evenimentelor:
,,Faptele unui popor ca şi ale unui undivid se explică unele prin altele ...
progresul şi scăderea de azi repetăm, şi-au splicaţiunea (explicaţia - n.n. L.C.)
în faptele de ieri, d-alaltăieri, din scclii din urmă. Cînd aflăm manifrsta\i-
uni de deşteptare naţională şi de maturitate, sub o domnie, fie acea domnia
lui Matei sau Lupu, să nu uităm că nimica în natură nu naşte d-odată mare.
au bătrîn, matur." 23
Evoluţionismul şi pozitivismul au adus amendamente puternice concep-
ţiei romantice.
Elocvrntă este şi orientarea Familiei după 1890 spre istoriografi repre-
zentînd concepţia pozitivistă cu diferitele ei ramuri şi curente: Xenopol.
I. Bogdan, D. Onciul, N. Iorga, Augustin Bunea, etc.
Studiile istorice încetează să mai fie doar nişte auxiliare puternice ale
acţiunii politice. Restituirea critică a faptelor devine o necesitate. Se pune
accentul pe folosirea izvoarelor palpabile, mărturii solide şi de necontestat.
Noua orientare istoriografică ,, ... mai ştiinţifică, cultiva principiul folo-
sirii tuturor izvoarelor, trecute prin filtrul unei critici atente." 24
,,Asta e tendinţa istoriografiei în timpul nostru. Azi istoria are o fizio-
nomie mai exactă. Cu silinţele uriaşe şi cu resultatele ce le dovedi un geniu.
ca Mommsen, istoria se apropie de ştiinţă. Documentele păstrate pe marmură,
pe bronz, pe piatră, pe ceară: iată adevăratele isvoare ale istoriei. Ele sunt
sigure." 2 :; - sublinia un colaborator al Familiei.
Izvoarele scrise se bucurau de aceeaşi preţuire, fiind aşezate la locul cu-
venit în explicarea desfăşurării evenimentelor.
Pentru românii de dincolo de Carpaţi era mereu prezentă preornparea
pentru adunarea de izvoare şi documente ale istoriei. Redacţia Familiei cri-
tica însă pe transilvăneni, care nu manifestau îndeajuns această preocupare.
lăsîndu-se furaţi de necesităţile politice ale momentului şi aflindu-se prezenţi
în viitoarea evenimentelor zilei, neglijînd preocupările fundamentale ale
istoriografiei.
Astfel, într-o notă în care se anunţa apariţia la Sibiu a lucrării lui Iosif
Sterca-Suluţ.iu - ,.Biografia lui Avram Iancu", se arată din ce motive lucra-
11
Papi u 11 ari o n, A I., li ori o ş I C Io ş c n. ln Familia, li, 1866, •I, p. 42
13
lJ rechin, V. A., Dacd faptele naţionale lnainte de 1630 sunt numai instincti\•e
sau de conştiinţă şi raţineale'1, ln Familia, I\', 1868, 40, p. 467
•• Pascu, Şter an, Opera istoric,l a lui A.D. Xenopol, ln Tribuna, 16, 20 IV 1972,
p.14
11
L u I u, G. P a p a , Tabelele cerate descoperite ln Translvanla, ln Familia, XX\' I,
1890, 38, p. 4 54
275
rea trebuie primită cu îndoită bucurie: ,,în mijlocul luptelor politice, ne

gindim atit de puţin la adunarea documentelor noastre istorice, incit nu
avem deplină nici istoria mai nouă a noastră. Astfel ne lipseşte încă o de-
riscere sistematică a eYenimentelor din 1848/9 ... " 26
ln această perioadă istoriografia română tinde să se încadreze în pl;inul
larg al istoriografiei europene, ca modalităţi de abordare, ca nivel de trata1P.
,,Putem constata cu bucuriP, că istoricii noştri au apucat o direcţimw,
care se află la nivelul ştiinţei moderne. Astăzi istoria română se scrie pe te-
meiul fintinilor nouă, publicate şi descoperite de curind." - afirma Vulcan
într-un articol despre Tocilescu. 27
Dar noua orientare europeană în domeniul istoriografiei era reprezen-
tată în această perioadă mai ales de A. D. Xenopol: ,,Activitatea istoriogra-
fică a lui A. D. Xenopol se desfăşoară în timp din deceniul al optulea al ~ c-
colului al XIX-iea pînă în anii celui dintîi război mondial. Se integrează.
astfel, cronologic - într-o epocă în care istoriografia europeană cunoaşte
noi orirntări. l'n sens nou se străduiesc învăţaţii europeni să imprime isto-
riei."28 La Xenopol identifica Familia şi primele preocupări de teoria istoriei.
anunţind în nr. 8 din 1898 începerea publicării lucrării „Principiile funda-
mentale ale istoriei" în revista Arhiva, organ al Societăţii ştiinţifice şi lite-
rare din Iaşi, al cărui director era din 1894.
Cit priveşte revista însăşi, condiţionat de climatul naţional-social în care
apărea, erau scoase în evidenţă, îngroşate uneori, faptele favorabile, demne
de laudă din istoria naţională, capabile să însufleţească, să înalţe sufleteşte.
chiar dacă uneori argumentaţia de ordin sentimental depăşea limitele rigu-
rozităţii ştiinţifice. Dar, în epoca Familiei, era şi aceasta o formă de luptă,
de educaţie naţională, şi era nevoie de acest lucru pentru fortificarea con-
ştiinţei naţionale, chiar dacă din punct de vedere ştiinţific făcea uneori un
deserviciu.
Erau atinse îndeosebi problemele majore ale istoriei naţionale, acele
probleme care erau atunci mai în măsură să slujească interesele poporului
român şi îndeosebi lupta sa pentru eliberare şi unitate naţională. ,,Unitatea
de măsură a aprecierii oamenilor şi a instituţiilor în Transilvania de dinainte
de 1918 era contribuţia lor la lupta de apărare şi afirmare naţională." 29
În general toţi autorii se străduiau să trezească în cititor sentimente
patriotice, naţionaliste. (De aceea, uneori chiar micile povestiri, nuvele
care se voiau literare, erau istorice cu predilecţie.).
Chiar unii contemporani, care vedeau suficient de lucid lucrurile, prin
prisma primelor strădanii pe drumul istoriografiei critice, îşi dădeau seama
că de multe ori nu conta valoarea operei, ci doar ideile vehiculate. ln acest
sens, George Sion nota: ,,Astfel începu a se scrie despre eroii noştri Alesandru
cel Bun, Ştefan, Mihai şi alţii. Patriotismul, care zăcuse pin-atunci stins,
se reaprinse cu atita putere, incit tot ce nu era românesc era rău, şi toate
" Biografia lui Avram Iancu, ln Familia, XXXIII, 1897, 29, p. 347
" G r. G. Toci Ic s cu, ln Fnmilia, XXIX, 1893, 24, p. 277
" Pascu, Ştefan, Opera istorică a lui A.D. Xenopol ...
„ Breazu, I o n, Literatura Transilvaniei, Ed. Casa Şcoalelor, Buc., 1944, p. 98
276
lucrările Homânilor erau diclatc de patriotism. Cind se tipărea vreo carte-,

nu se mai căula cine e autorul, dacă este adevărat sau nu ceea cc se spunea
inlrinsa. Cu cil se spunea mai frumos şi fapte mai măreţe despre români, cu
alît era mai prcţuilă şi avea mai mare succes.'' 30
1n numeroase articole era scoasă în evidenţă ideea că numai poporul,
în spc\[1 ţăranul, este păslrătorul naţionalităţii, al obiceiurilor şi a limbii.
:\rătînd cu părere de rău că, cu secole în urmă, numeroşi români transilvă
neni şi-au pierdut naţionalitatea prin înaintare în funcţii şi înnobilare, I. S. Sl'-
lăgianu actualiza chestiunea: ,,Precum astăzi în era naţionalităţilor, perdl'm
din inteligenţă (sublin. în text - n.n. L.C.), chiar aşa atunci în lumea privi-
legielor feudale, ne pflrăseau cu turma boierii cei mari, poporul, ca şi at unei
şi astăzi stă şi va sta nemişcat ca muntelc." 31
In Familia primează acele studii şi date care converg spre elucidarea
unor probleme fundamentale ale istoriei noastre: dovedirea vechimii şi conti-
nuităţii poporului român în Dacia, studii dedicate marilor personalităţi ale
istorici noastre, ele.
In concluzie, preocupările istoriografice ale Familiei au constituit o
modalitate în plus prin care revista a devenit de-a lungul anilor o tribună
de la care se propagau pînă în cele mai îndepărtate colţuri ale Transilvaniei
ideea de naţionalitate şi conştiinţa unităţii spirituale a tuturor românilor.
Problemele dezbătute în paginile ei nu au fost numai problemele Transil-
vaniei, ci ale României întregi. ··
DES ASPECTS HISTORIOGRAPHIQUES DANS LA REVUE „FAMILIA":

COLLABORATEURS, PR20CCUP ATIONS, CONCEPTIONS
RESUME
L'auteur s'occupe de la revue Familia 1865 - 1906, rcdigc.le por Iosif \'ulcan, en cc
qui concerne Ies aspects historiographiques refletes.
On montre l'importance de ln presse en Trnnsylvnnie. au deuxicme moitic.l du X I X-e
siccle, dans ln diffusion des indees, de ln science et de ln litterature, dans la manifcs-
tation de la languc nationall'.
Les preoccupntion d'hlstoire ont c.ltc.l communes o loules Ies revucs roumnines tran-
sylvaines de celte periode.
A la suite, on montrc le profil et le thcme des nrticles el des etudes nu fond hislori-
ogrnphique de Familia, lles sonl pnsses en revue Ies collnbornteurs, en commen\'.ant n \'ec
ccux dont l'lmportnnce este locale, jusqu'nux personnalites mnrquantes du mond scien-
tifique rou mnin. Familia n'a pas (alt des dlUerences regionnles, ni dans le domaine de J"hi-
storiographie. Le revue est eu cournnt l'l s'interesse de J'lnteress de J'activite historiogrn-
phique nutnnt de Trensyl\'nnle qu'nu delo des Cerpethes.
•• Despre izvoarele istoriei, ln Familia, XIII, 1877, 20, p. 230

11
Se I 4 g la n u, I. S., Corvlnii, Iancu, Vlad şi Malia, ln Familia, \', 1869, 29, p. J-&2
277
On analyse ensuite la pensee historique et Ies conceptions des collaborateurs: l'in-

fluence de l'indeologie des Lumincres, la forte influence de )'ideologie de la gcneration
ele 1848, l'epoque de l'hisloriographie romantique, ainsi que ks permiers debuta de l'hi-
storiograpjie cririque, reprcsentes par l'cvolutionisme et Ic positivisme, avec Ies ame1:-
•dcments donl ils amcnent a la conception romantique.
La conclusion demonlre que Ies preoccupations historiographiques de Familia ont
etc toujours une modalile par la quelle la revue est devenue a travers Ies annees une tri-
bune d'ou on propageait jusqu'aux plus lointains conis de Transylvanic !'idee de nationa
:J'lc et la conscience de J'unitc spiritucllc de tous Ies Houmanins.
DESPARŢAMINTUL ORADEAN AL „ASTREI" (1900-1918)
DE
VIOREL FAUR
Societate ce dispunea de multiple posibilităţi de culturalizare, Astra a

manifestat, chiar din anul întemeierii (1861), tendinţa de a depăşi rigorile
impuse de autorităţi, primind în rîndurilc ci şi intelectuali români dinafara
graniţelor Transilvaniei istorice. :\Iulp dintre aceştia au colaborat, cu sinceri-
tate şi entuziasm, la reuşita unor manifestări ale societăţii, fiind adesea pre-
zenţi Ia adunările ei generale, ce se desfăşurau anual şi de fiecare <lată înlr-o
altă aşezare, urmărindu-se stimularea energiilor locale şi transformarea lor
în forţe culturale active. Acestea erau clementele de legătură cu adevăraţii
receptori ai ideilor propagate de societate, <le ele <lepinzînd, în ultimă instanţă,
eficacitatea neobositelor sale strf1<lanii. Despăr{ămintele, create de socie-
tate (în 1868) cu scopul de a configura un cadru organizatoric propice reali-
zării programului ei cultural, au fost iniţial răspîndite în Transilvania iar
spre sfîrşitul veacului trecut în Banat, Crişana şi Maramureş.
Au îndeplinit sarcina de colectori ai Astrei, încă din 1861, Teodor Chio-
reanul, Nicolae .Jiga şi I. Gozman. ~lai tirziu (in 1867) sint menţionaţi, ca
avînd aceeaşi calitate, Iosif Roman şi Iustin Popfiu 1 • Alături de aceştia se
intilnesc în „conspectele" membrilor Astrei şi alţi intelectuali orădeni ce
dovedeau un evident interes faţă <le propăşirea culturală a neamului lor.
Notabilă este, în această ordine de idei, participarea lui I. Vulcan şi Iustin
Popfiu la lucrările adunărilor generale ale Astrei, cu care prilej au rostit apre-
ciate „dizertaţii" - avînd ca obiect o problematică cultural-naţională -,
despre care s-a scris şi în periodicele din România. 2 Iustin Popfiu n-a pre-
getat să ia decizia de a aduce Corul preparamilor din Oradea 3 Ia adunarea
din ~omcula (1869), pentru a conferi o mai mare strălucire festivităţilor. De
reţinut propunerile făcute de cei doi bihoreni in ce priveşte capacitatea de
1 Transilvania, 1869, 2, nr. 11, p. 130-131; Ibidem, nr. 5, p. 59; Ibidem, nr. 19, p. 229-
230
• Familia, 1869, 5, nr. 51, p. 611
• Vi ore I Faur, Contribuţii la cunoaşterea istoriei Bihorului (//). Beiuşul cultural,
Oradea, 1971, p. 51-62
280
influenţare a societăţii. Este destul să amintim că Iosif Yulcan a solicitat

primirea - ca „membre contribuitoare" - a femeilor în societate, ceea cc se
acceptă. El insistă, apoi, pentru a se acorda titlul de membru onorar unor
personalităţi de dincolo de Carpaţi, precum B. P. Hasdeu şi V. A. Urechia.j
La expoziţiile naţionale, organizate de societate în anii 1862 şi 1881, au fost
reprezentaţi şi românii din Bihor, atribuindu-Ii-se şi unele premii, ca, spre
pildă, lui Dimitrie Gitc (fabricant de pluguri din Oradea), ale c[1rui produse
„industriale" au figurat şi în expoziţia cooperatorilor români~, deschisă la
Craiova în 1888. Revista lui Iosif Vulcan, Familia (ce apărea din 1880 la
Oradea), a făcut o meritată propagandă acţiunilor Astrei.
Terenul pentru înfiinţarea în Bihor a unor despărţăminte a fost, prin
urmare, îndelung pregătit de către acei intelectuali militanţi rare au sprijinit
societatea în eforturile ei de ridicare culturală a populaţiei româneşti din
monarhia austro-ungară. Se aştepta doar moment ul cînd Astra se \'a „dez-
brăca de caracterul ei proYincial" 6 sau mai exact, cînd aceasta Ya proceda
la înfiinţarea de filiale în l\laramureş, Crişana şi Banat. EI a wnit în anul
1897, prin modificarea statutelor societăţii, care în noua lor formă permiteau
materializarea unei asemenea cerinţe. Astfel, în 24 frbruarie 1898 s-a organi-
zat primul despărţămînt bihorean al Astrei iar în 27 -28 august a a\'ul loc
la Beiuş adunarea generală a acesteia. Delegaţia comitetului central a fost
întimpinată în gara din Oradea de un grup de intelectuali, care i s-a asociat
în drumul ei spre Beiuş. Iosif Vulcan a susţinut, tot atunci, o memorabilă
cuvîntarc 7 • Pe listele de membri ai despărţămîntului beiuşean al Astrei s-au
înscris şi orădeni, care reflectaseră l:.:i ideea de a constitui cit mai curind un
despărţămînt cu sediul în oraşul de pe Crişul Repede. Peste numai doi ani
aceasta a şi fost concretizată.
Împuternicit de conducerea centrală să se ocupe de organizarea des-
părţămîntului orădean, avocatul Nicolae Zigre a convocat - pentru ziua
de 26 februarie 1900 - adunarea constituantă a acestuia. Ca preşedinte a fost
ales - în şedinţa din 26 aprilie - acelaşi N. Zigre. Comitet ul despărţămint u-
lui a intuit dificultăţile muncii pe care era dator s-o presteze, convins fiind
în acelaşi timp de însemnătatea acl'steia pentru luminarea populaţiei româ-
neşti din Oradea şi satele bihorene cc nu intrau în componenţa cercurilor
administrative Beiuş, Vaşcău şi Ceica. De aceea, s-a angajat să dl'Z\'olll'
,,o activitate cit mai intensiYă" 8 , folosindu-se de sprijinul unor b[1rbaţi dl'
' Transi/rJania, 1869, 2, nr. 21, p. 246 - 247

• Vi r g 11 G i urcă, V i ore I Faur, Prrzenfe şi manifestdri rnu:l'i.<tict bihortnr in
rpoca modrrnă, ln l\luzrul co11trmporan-(aclor acli11 fn rcali:arra cducafifi sorialislt, Orndl'n.
t 97 t, p. 22 - 23; V I o r c I F n u r, Co11tri bufii la c1111oaşlerra mnni(rsldrilor ru carac-
ter muzeistic ale romdnilor bihoreni fn src. al X I X-lra, ln Rtl'ista mu:rc/or, 1971, R, nr. -1.
p. 339-340.
• Transilvania, 1911, 44, nr. 4, p. 347
7 V i or e I F n u r, 7 5 de ani dr la adu11arca generală a ••·\strti" drs(ăşurală la Beiuş, ln
Crisia, Oradea, 1973, p. 305 - 316
• Sursele documentare pc care le vnlorificllm ln continuare St' afid ln Arhivdc Statului
Sibiu, fond • Astra" (neorganizat). Este vorba de urm4toarell' dosarl': 134 - 1 :17 ( din
1900), 144, 147 (din 1901), 148, 150, 151 (din 1902), 152, 154 (din 1903), 155, 156, 158,
159 (din 1904), 160, 161, 163, 167 (din 190fi), 168, 170, 171 (din 1906), 173-175 (din
1907), 176-178, 180 (din 1908), 181, 184(din 1909), 186 (din 1910), 200 (din 1912), 300
(din 1905) şi 424 (din 1908).
281
incrcdere care i-au informat pe localnici despre scopurile societăţii. Cu deo-

sebire eficicntr, sub acest raport, au fost adunările anuale ale despărţămîntu
lui, care vizau tocmai atragerea intelectualilor, meşteşugarilor şi ţăranilor
in sfera de preocupări ale Astrei. Ele au fost găzduite de comunele mai re-
ceptive la întreprinderile cu caracter naţional, precum Bratca (8 septembrie
1901), Nojorid (6 august 1905), Sînicolaul Român (16 septembrie 1906), Sf1că
dat (8 septembrie 1907) şi Ortiteag (16 ianuarie 1910). Faptul nu era lipsit
de semnificaţie, pentru că numai prin coborîrea „în mijlocul poporului",
cum se afirma în procesul adunării din Oradea (din 27 noiembrie 1902) a
despărţămîntului, se înfăptuiau obiectivele urmărite de Astra. 1n septembrie
1~l07 s-a alcfttuil un alt comitet al despărţămîntului, care se consolidase drja .
.\ct>stuia îi reveneau îndatoriri mai complexe, deoarece tendinţele de dez-
naţionalizare au fost exprimate în chiar legea învăţămîntului, prin care se
lovea în principalele aşezăminte ale populaţiei româneşti. Dr. Aurel Lazăr,
directorul despărţămîntului, a conceput cîteva „proiecte" ce aveau menirea
de a contribui, printr-o aplicare potrivită, la înaintarea culturală a „poporu-
lui nostru din aceste părţi". Comitetul central îndemna, în 4 decembrie 1907,
pe fruntaşii culturali orădeni să stăruie pentru împlinirea lor. Deşi se profila
o etapă mai rodnică în existenţa despărţămîntului, autorităţile au intervenit
pentru a-i stinjeni activitatea, întîmplare la care se adaugă şi incidentele
de natură internă, cum a fost cel cauzat de critica vehementă pe care o adre-
sează Octavian Goga - în publicaţia Ţara noastră - inactivismului cultural
al episcopului Demetriu Radu, ceea ce a stîrnit opoziţia comitetului despăr
ţămîntului. În anul 1911 despărţămîntul intră în anonimat, pentru ca în
1914 să-şi reînceapă 9 cu sporită energie munca. Războiul mondial, care izbuc-
neşte în acelaşi an, i-a paralizat toate încercările. Despărţămîntul îşi înde-
plinise însă, timp de un deceniu şi jumătate, rosturile sale naţionale, răspîn
dind în Bihor cultura românească, cultivînd forme moderne de educaţie a
maselor, introduse de altfel de conducerea Astrei, care le experimenta - cu
reuşite incontestabile - în majoritatea filialelor sale. Pentru a cunoaşte
aportul dcspărţămîntului orădean la înfăptuirea programului cultural-na-
ţional al Astrei este necesar să-i prezentăm iniţiativele, precum şi finalita-
tea acestora.
ln şedinţ.a comitetului din 17 iunie 1900 s-a luat decizia de a se forma o
bibliotecă centrală a dcspărţămîntului, pentru care fapt s-a trecut la aduna-
rea - din colecte publice - a sumelor necesare procurării cărţilor. Concomi-
lent, au fost alocate aproape toate veniturile despărţămîntului pentru cumpă
rarea de cărţi, au fost primite donaţiile unor membri şi, desigur, s-au trimis
numeroase adrese conducerii Astrei pentru a fi înzestrată această nouă biblio-
lecă cu cît mai multe volume. 1n raportul comitetului din 27 noiembrie 1902
se preciza cf1 a fost strînsă o anumită sumă, dar se va mai proceda la comple-
tarea acesteia, deoarece se intenţiona punerea „la folosinţa publicului" a unei
,,biblioteci considerabile". Între timp au fost compactate majoritatea cărţi
lor şi apoi înregistrate. Bibliotecarul Vasile Babi a întocmit - la 31 ianuarie
1904 - un tabel cu cărţile pe care le deţinea despărţămintul. Acestea erau
• Tra11s//va11ia, 1914, 47, p. 507

282
în număr de 119, cele mai multe aparţinînd literaturii beletristice şi C'co-

nomice. La începutul lunii martie biblioteca a fost dată în folosinţă public:1.
aecastă împrejurare marcind cca dintîi izhîndă relevabilă a despărţămîntu
lui orădean. Sediul bibliotecii - carp era deschis în fiecare joi - a fost pro-
babil Institutul de credit şi economii „Bihoreana". In 1906 se aflau în biblio-
tecă 150 de volume. Nu au fost ignoraţi nici locuitorii „din provinţă", pentru
care urma să se conslituie biblioteci ambulante, desigur din mijloacele proprii
şi cu generoasa contribuţie a Astrei, care a donat despărţămîntului sute dl'
exemplare din tip:Hiturile sale. La 12 iunie 1908, dr. Aurel ·Lazăr nota într-un
raport că în despărţămînt funcţionau 20 de biblioteci poporale (ambulante-)
fiecare avînd cite 25 de volume. Numărul bibliotecilor era destul de mar<'.
comparativ cu cele din alte despărţăminte, dar fondul de cărţi era minim 10 •
Directorul despărţămîntului orădean se afla, la sfîrşit ul anului 1908, în situ-
aţia de a pulea aduce la cunostinţa conducerii centrale că: ,,In general po-
porul din Bihor este deşteptat, i s-a dcsvoltat dorinţa îm:ăţăturei, se intere-
sează de cărţi, cerind mereu să li se trimită", realitate fireşte îmbucurătoare.
Consemnăm şi un alt aspect al acestei probleme şi anume distribuirea gra-
tuită de cărţi şi periodice pe care o făcea comitetul despărţămîntului cu oca-
zia adunărilor generale din comune (Bratca, Sînicolaul Român, Giriş). O mă
sură cu adevărat salutară a fost şi abonarea comunelor la publicaţiile timpu-
lui: Foaia poporului, Tribuna, Bunul econom, Gazela de Duminica şi Ţara
noastră, orientîndu-i astfel pe ţăranii „ştiutori de carte" spre acele organe dl-
presă care apărau cauza naţională a poporului român.
Comitetul despărţămîntului a căutat să transmită cultura în cele mai
înapoiate aşezări ale Bihorului, recurgînd la serviciile agenturilor comunal<'.
forme organizatorice de bază ale societăţii, prin care acC'asta întreţinea un
contact nemijlocit cu poporul. Necesitatea înfiinţării lor a fost resimţită din
anul 1902 ,cind s-a luat in discuţie pentru prima dată chestiunea. După desig-
narea unor bărbaţi de la care se aştepta să acţioneze conform indicaţiilor.
s-a trecut la organizarea concretă a agenturilor, mai întîi în comunele Sînico-
laul Român şi Nojorid (în 1906). În iunie 1908 acţionau pe teritoriul d(•sp:11'-
ţămintului orădean 20 de agenturi culturale, care, dacă ar fi fost consec-
vente, ar fi determinat o îmbunătăţire radicală a vieţii spirit ualc a satelor.
Ele aveau o structură similară cu a despărţămintelor. Agt•nturile nu dispu-
neau, decit înl împlător, de intelectuali-animatori. Se ada ug:1 cont rolul Sl'\'t'I"
al autorităţilor locale, care prin atitudinea lor ostilă au dl•mobilizat pe n·1
care ar fi conlucrat la opera de culturalizare preconiza tă de Astra.
Propaganda prin viu grai a contribuit, în mod prevalent. la trezirea in-
teresului locuitorilor faţă de cultură 11 şi ştiinţă. Ca atare, prelegerih• poporah•-
- rostite îndeosebi la adunările anuale - au intrat, din HlO]. în atenţia
membrilor despărţămînlului. Conţinutul lor era divers, accentul căzind totu~i
pe o tematică istorică, literară şi l'conomică. Limbajul expunerii simplu şi.
deci, acct.'sibil şi convingător. Interesantă l'ra modalitatea propusă în 1907
•• E. G I oda r i u, ]Jib/loltci poporalt alt Asfrti (] I), ln Arta .\lusri l\"upounsis, J97tl.
7, p. 321. Plnd ln 1911 s-o moi lnfiin\ol door o singură l.Jihlioltcă poporală ( Trunsil1•11-
niu, 1911, 4-1, nr. 4, p. 517).
11
Vi orc I F ou r, Astru 111 Bihor, ln Fum/Ila, 1973, 9, nr. 3, p. 23
283
in ce priveşte „înlesnirea" şi pregătirea prelegerilor poporale", întreg despăr

ţămîntul fiind împărţit în 4 raioane (al Oradiei, Aleşdului, Marghitei şi Tin-
căi), responsabilitatea pentru fiecare revenind unuia dintre membrii din
comitet. Aceştia aveau, totodată, obligaţia de a întocmi un plan de prelegeri,
pentru a fi expus aprobării „la locurile competente". Comitetul central al
Astrei, sesizînd eficienţa acestei practici, a transmis comitetului despăf\ă
mîntului o însemnată sumă de bani. Organul publicitic al societăţii, Ţara
noastră, remarca - probabil prin redactorul acestuia, Octavian Goga - că
aceste manifestări ale despărţămîntului orădean „sunt de un preţ nespus de
mare. Fie ca ele să se urmeze neîntrerupt, luminind minţile şi încălzind ini-
mile poporaţiunii noastre din acele părţi" 12 • În lunile aprilie şi mai 1908
s-au ţinut prelegeri poporale în 13 comune din Bihor. O exemplară dăruire
în munca de culturalizare au dovedit dr. AurC'I Lazăr, Gheorghe Tulbure', V.
Babi, Al. Munleanu, dr. C.Bulcu, dr. Ioan Buna, I. :\Ioldovan, I. Petra şi Iosif
Tărău. Pentru a face mai atrăgătoare prelegerile s-a încercat, încă din 1907,
procurarea unui schiopticon, cu care se proiectau imagini-diapozitiv. Abia
in 1910 despărţămîntul a ajuns în posesia acestui aparat, asigurîndu-şi astfel
o mare audienţă la public, consecinţă a adoptării unor mijloace moderne în
activitatea sa.
O iniţiativă de crrt relief cultural a despărţftmintului a fost aranjarea.
în g iunie 1904, a unui festival în cinstea lui Iosif Vulcan, care' a scos timp de
patru decrnii fără întrrrupcre revista Familia. Era un evpniment şi se cu-
venea a fi în chip strălucit popularizat. Cuvîntul de deschidere a fost rostit
de N. Zigre şi discursul festiv de dr. Cornel Bulcu. S-a oferit un banchet
participanţilor iar în seara zilei s-a dat un concert, completat de o reprezen-
taţie teatrală cu piesa sărbătoritului, Ruga de la Chizătău. Comitetul central
al Astrei l-a investit pe Iosif Vulcan, la adunarea generală din Timişoara
(1905), cu tillul de membru de onoare, comunicîndu-i aceasta printr-o scri-
soare, la care ci răspunde următoarele: ,,Muncitor în ogorul culturci şi litera-
turei naţionale, în faţa enormelor greutăţi dacă am avut momente de incura-
jare şi de bucurie, pc acelea le datorez bunăvoinţei unor cercuri litrrarC' şi
unor bărba\i c:1re mi-au observat stăruinţa şi mi-au adresat cite o vorbă
bună de aprobare. Astfel de momente mi-a produs şi distincţiunea de a fi
ales membru onorar al Asociaţiunii ... " 13 • l\Ioartea lui Vulcan, intîmplată
la 8 septembrie 1907, a fost anunţată conducerii Astrei printr-o telegramă
de către Aurelia Vulcan 14 • A fost declarat doliu şi pe edificiul din Sibiu al
societăţii s-a arborat steagul negru. Concomitent, a fost depusă - de către
'.'Iicolae Zigre - o coroană pe sicriul defunctului. Aceste acte de gratitudine
erau justificate de viaţa şi faptele animatorului bihorean, aflate sub semnul
unei sincere dăruiri patriotice. lntreaga sa arhivă - de manuscrise prrso-
12
Ţara noas/rd, 1907, t, nr. 50, p. 770
18
.4.nalelc A.rnciufiunii pentru literatura română şi cultura poporului român, 1905, nr. t,
p. 1
" V i o re I F a u r, Precedente muzeistice ln via/a cu/luralli a romdnilor bihoreni, in Cen-
tenar muzeul orădean, Oradea, 1972, p. 57 - 63
284
nale şi corespondenţă primită de la cele mai însemnate figuri ale culturii ..

arlri şi ştiinţei româneşti a fost cedată Bibliotecii Astrei, unde se află ~i
acum, constituind unul din fondurile cele mai ,·aloroase ale acestl'i::i.
La începutul secolului nostru au fost inYitatc să-şi dea concursul la înjglw-
barea colecţiei Yiitorului Muzeu etnografic şi istoric al Astrei to::ite dl'spăr\: -
mintele, precum şi la consolidarea materială a acestuia. Conducerile celor dou:1
despărţăminte bihorene, din Beiuş şi Oradea, au răspuns pozitiv insistentelor
chemări ale Astrei, determinîndu-i pe unii membri să trimită diferite materi-
ale de factură muzeistică. De consemnat donaţiile lui Atanasie Marienescu.
Vasile Mangra (57 de scrisori referitoare la evenimentelr din anul reYoluţio
nar 1848, documente din secolele al X\'1-lea şi al X\'11-lea descoperite l::i
biserica din Cărpinet, o corespondenţă semnată de Aron Pumnul) şi Nicolar
Firu (5 manuscrise vechi). La împlinirea a optsprezece veacuri (în 190G) dr
cînd romanii cuceriseră Dacia, în România a fost organizată şi o expozi\ ir.
S-a stabilit ca într-un pavilion al acesteia să fie prezenţi şi românii din Tran-
silvania şi Ungaria. Au fost lansate apeluri la despărţăminte pentru ::i aduna
obiecte, cărţi şi documente. Comitetul despărţămîntului orădean a şi trecut
la treabă, luînd măsurile impuse de împrejurare. Datorită interdicţiei venite
de la guvern, Astra a fost nevoită să sisteze printr-o circulară colectarea de
material pentru expoziţie. Ce se strinsese pină atunci a fost destinat !'\I uzt·-
nlui naţional de la Sibiu. Fără îndoială, că aceste preocupări au trezit un viu
ecou în conştiinţa unor membri ai despărţămintului orădean. Nu este, deci.
întîmplătoare propunerea ca „din fiecare sat ... să se adune toate ţes:1turill•
mai vechi şi cele alese mai noui; să se culeagă toate poeziile poporale, to::ite-
basmele, descîntecele şi ponştile poporale," în acestea reflect indu-se .. viai a
sufletească a românilor bihoreni". Aplicarea ei era încredinţat:1 intelectuali-
lor rurali (preoţi şi învăţători) şi tineretului studios. Pentru a oferi un exemplu
mobilizator, directorul despărţămîntului încunoştinţează pe membrii comi-
tetului că în anul 1908 va fi inclusă în programul adunării anuale inaugurarea
unei expoziţii „de ţesături şi lucrări de mină ale femeilor române din Bihor"•
Despărţămîntul orădean s-a ilustrat ca un factor cultural progn'sist ~i
în raporturile sale cu şcolile confesionale, în care predarea se făcea în limb a
română. Comitetul acestuia constata că st a rea şcolilor era precară. fiind
imperioasă „trebuinţa ... de rechizite ... şi de manuah• prescrise, carr lips:1
face mare piedică la înaintarea învi"iţămîntului poporal". Dintr-o modl'sl:1
sumă, repartizată de Astra, au fost procurate manuale pentru ele,·ii şcolilor
din Betfia, Peştiş şi Abramul Superior, punîndu-se condiţia ca ele să fie p:1s-
trate în bibliotecile acestora. Se dezvăluie, totodată, intenţia de a „înfiinla
an de an, succesiv, în proporţie cu puh>rile noastre materiale" asemenea
hihliofrci. De obserYat că despărţămîntul dispunea de fonduri neinsemnatl'.
ceea ce l-a împiedicat să-şi dovedească, practic, grija ce o purta şcolilor ro-
mâneşti, nesubvenţionate de stat.
ln unele comune de pr lrritoriul despărţăminl ului au fost organizall·
cursuri de alfabetizare. Pentru „masa studenţilor romirni din Oradea" s-a
285
contribuit cu sume foarte m1c1, în funcţie de posibilităţile economice ale

comitetului despărţămîntului. Acestuia i-a fost depus, spre administrar<',
fondul tinerimii studioase din Oradea, din care s-au împrumutat uneori bani
pentru a finanţa acţiunile mai importante ale despărţăn:iîntu!ui. .
Activitatea despărţămîntului1 5 orădean, cu un conţmut 1deat1c avansat,
reprezintă un veritabil capitol al istoriei culturale bihorene.
1' După redactarea textului lucrării noastre, a apărut monografia lui Luci an Dr im-
b a despre Iosif Vulcan (Editura 1\lincrva ,1974), in care autorul se ocupă,cu compe-
tenţă, de legăturile cărturarului bihorean cu societatea culturală „Astra". Facem, deci.
cuvenita menţiune. De asemenea ,credem necesar să remarcăm articolul lui T i t u s R o-
ş 11, intitulat: "Din activitatea Astrei orădene", ln care slnt valorificate "acte originale'·
găsite „lntr-un dosar din Arhiva fostului internat Nicolae Jiga" (vezi Familia, 1971, nr.
6, p. 17). De reţinut, lnafara prezentării a două adunări generale ale despărţămintului
(de la Slnicolaul Român şi Oradea), clteva informaţii utile referitoare la strădaniile con-
ducerii acestuia. Recent a fost editat un material despre "I nceputuri/e şi activitatea "\s-
trei in Bihor" (vezi Contribuţii culturale bihorene, Oradea, 1974, p. 120-125), semnat
de I o n B r a d u, in care, cu excepţia trimiterilor la un dosar existent la Arhivele St.
Oradea, nu se aduc noi informaţii despre activitatea despărţămlntului orădean, cum ar
fi pretins-o titlul, stăruindu-se doar asupra formelor organizatorice, mai puţin impor-
tante, după părerea noastră, deoarece acestea ar fi devenit inutile dacă nu şi-ar fi dove-
dit eficienţa. Nici unul din autorii de mai sus n-au invesligat lnsă fondurile "Astrei"
de la Sibiu (Arh. St.), pe care noi Ic-am pus, cu prioritate, la contribuţie, apellnd mai
rar la revista Transilvania, organul publicistic al societăţii.
287
Cronici turcesli pri\'ind Ţările Române, extrase (sec. XV II - începutul

sec. XVIII), volum întocmit de Mihail Guboglu, voi. II., Ed. Acad. R.S.H.,
Buc., 1974, 541 p. (Academia de ştiinţe sociale şi politice a Republicii
Socialiste România, Institutul de istorie „N. Iorga" şi Institutul de studii
sud-est europene. Izvoare orientale privind istoria României, I I.)
Apariţia celui de-al doilea volum de extrase din cronicile turceşti, de
această dată din secolul al XVII-iea şi începutul secolului al XVIII-iea,
oferă cercetătorului posibilitatea de a urmări evenimentele istoriei celor trei
ţări româneşti din unghiul de vedere al istoriografiei turceşti. La sfîrşitul
secolului al XVI-iea şi începutul celui următor şi în literatura istorică turcă
începea să-şi facă apariţia un nou gen: memorialistica, bogat reprezentată
în cadrul volumului. Deşi se intitulează Cronici (Tarihi), ele cuprind rela-
tarea unor evenimente la care autorul, fie a participat, fie a aflat despre ele de la
un martor, sau oricum sînt fapte ce au avut loc foarte aproape de viaţa
autorului.
Lectura volumului ne oferă preţioase amănunte cu privire la luptele
antiotomane ale lui Mihai Viteazul, răscoala antihabsburgică a lui Ştefan
Bocskai (1604 -1606) - în care turcii se pare că au jucat un rol mult mai
important decît s-a crezut pînă în prezent - domnia lui Gabriel Bathori
(1608-1613). Importante sînt şi precizările cu privire la domniile lui Ga-
briel Brethlen (1613 -1627), a celor doi principi Rak6czi (1630 -1660). De
un real folos pentru istoriografia noastră ni se pare însă prezentarea în ex-
trase a acelor momente din istoria Transilvaniei în cuc turcii au jucat un
rol hotărîtor (expediţiile turco-tătare din 1658 -1660 în Transilvania, des-
tinul comun al celor trei ţări româneşti determinat de vasalitatea lor faţă
de Poartă, etc.)
ln cele mai multe cazuri informaţiile pe care le dobîndim asupra ţărilor
române în această epocă sînt confirmate şi de cronicile noastre interne. Cu
privire la vestul transilvănean, la părţile Crişanei aflăm amănunte cu privire
la asediile cetăţii Oradea din 1598, 1658 şi, mai ales, 1660, amănunte în ge-
neral cunoscute dar prezentate aici într-o altă optică. Cronica lui Hasan Ve-
gihi, Tarih-i vegihi, relatează un lucru deosebit de interesant, inedit: oastea
orădeană condusă de ultimul mare căpitan al cetăţii, Francisc Gyulai, care
la începutul lui iunie 1660 l-a condus pe ultimul său drum pe fostul principe
Ght-orghe Rak6czi al II-iea spre Ecsed, a fost atacată de către turci şi nimi-
cită (p. 185). Acesta este motivul pentru care garnizoana Oradiei nu s-a mai
întors, lăsînd cetatea descoperită. Un alt amănunt pe care îl bănuiam şi
acum este confirmat este faptul că Acaţiu Barcsai, locţiitorul principelui
Gheorghe Răk6czi al Ii-lea în timpul campaniei acestuia în Polonia (1657),
a făcut der;nersuri pentru mazilirea şi numirea sa în această funcţie (,,lntîl-
nirca valiului de Buda, vizirul Kcnun Paşa, cu banul Barcsai şi discuţiile
dintre ei" în Cronica lui Silahdar Fîndîclîlî Mehmed Aga - p. 302 -303).
Din păcate cronicile prezentate ne oferă prea puţine detalii social-poli-
tice ale sistemului de guvernămînt otoman în teritoriile cucerite. (Poate ar
trebui eforturi mai susţinute pentru depistarea şi publicarea <lefterelor care
ar putea oferi o imagine mai concludentă asupra acestor probleme). Amănun
tele cu privire la paşalîcul de Oradea le oferă tot cronica lui Silahdar Fîn-
dîclîlî din care aflăm laconic despre participarea beilerbeiului de Oradea.
288
:\laztilzade Giirgii Mehmed paşa la asediul Bratislavei cu o oaste de circa

1.700 oameni (p. 360) ca şi despre moartea sa (în 1688?) şi numirea în loc a
lui Hair paşa, sandgeacbeiul de Gyula.
Autorul a întimpinat fără îndoială reale dificultăţi în indentificarea
unor nume proprii, de cele mai multe ori denumiri de localităţi, din care ca-
uză, în mod inevitabil, s-au strecurat şi unele erori. Vom semnala aici cîll'Ya,
spre exemplificare: cetatea Boceai (p.196) este de fapt cetatea Pocsaj şi nu
Bucea, cetatea Maria este Kis-.\larja, ambele în R.P. Ungară. La fel ceta-
tea Şerbatak este Scirospatak, (p.197,492) reşedinţa familiei Hâk6czi ca şi
cetatea Honod (p.375) care este On6d iar cetatea Baia (Baye) - p.423 - nu
este alta decît Bajom, toate pe teritoriul R.P. l'ngare. În sfîrşit, încheiem
precizind că cetatea Sengub din apropierea Oradiei (p.492) este de fapt ceta-
lea Siniob.
Volumul al Ii-lea al lucrării Cronici turceşti privind (ările române rămine
o importantă sursă de informaţii privind istoria politică a ţărilor române,
Yaloroasă pentru că înfăţişează unghiul de vedere al istoriografiei otomane
asupra unor evenimente fierbinţi din trecutul nostru.
J\I lll.H OP RE .4.

CHONICA ACTIVITAŢII ŞTIINŢIFICE
A SECŢIEI DE ISTORIE, PE ANUL 197-l
Prr·zenla croniri"i îşipropune o sumar[, lrecerc în rc,·islă a acli\'ilf1\ii

şliin\ifice clcsf[1şuratc de coll'cli\'ul scc\it'i.
I. Cercetări ştiinţifice
a) Săt>ăluri arhcologirc
I )oina Ignal-Sa\'a Sf1p[d uri arheologice în co111111ia Su placu dl' Ba1C[1u,

cercel a rea unei aş<'zări neolilicc.
l\'icolae Chidioşan Sf1păluri arhl·ologice în comuna Tăşad, în aşezarea
hallslal I iană şi dacică. A colaborai la şan I ierul arhP-
ologic Sînicolaul de Beiuş.
S·-'\'l'r 1)11 mii r,1şc11: Sf1păluri arheologice la Biharia Cetatea de p[1mînl,
în punctele „Lulăric", Sector 2 ş1 :~ şi „Ci"irf1midăric'·,
Seclor I şi 2.
u) Cercetări ele arhivă
Liviu Borcea: Bibliografie cn privire• l:i monumenlek isloricc mPdi-

cvale din Bihor; Bibliografia istorică a Bihorulni şi
Oradiei; Fişe monografice ale localili'i(ilor clin Bihor;
Istoria politică :1 Bihornlui (lf'>D8 -11i!l2).
Viorel l•,111r: Miscarea m<·moranclisl[1 în Bihor; Pn·o<·t1p[1ri t'l nogra-
fice şi folclorici' hihorrne în <'poca moclt'rn:1 (18-1!) -
1!ll8); Aclivilalea dl'spi1r\:1111intul11i or:1<!Pa11 :ii „As-
trei"; ,\litudinea :111toril:1\ilor sl:1t11lui du:disl :1ustro-
1111gar l'a\:1 <IP 111a11il'<'sl:1rilt• cull urai!· :di• rn111:'111ilor hi-
hon·ni (sl'irşil ul v1•ac11l11i :ii X I X-lt':1 - i111·1·p11l ul \·1•:1-
c11l11i al X X-lea).
Hodica 11 ill':1: J>rl'sa anilor I !100 -1 \MO - pri,·i11d C'\'olu\ia arll'i grn•
fier, a „rx lihrisului" dr la Dtirrr pînă în t•poea eo11-
IP111poran:i .
Ioan :\lari11t•M'll: .\SJH'cle alP YiP\ii politier. soeialr ~i C'l'OJ10111icr în Bi-
hor, inlrl' anii !\HO -l!IH.
II. Lucr[tri ~tiinţiCicc apărute in 197-1
Li,iu Borcl'a: Sondajul arl,colugic din iulir t .'/7 3 in crlalra lliharra

(colaborare cu S. Dumitraşcu); lslorioyrafia pri,,ifoarr
la alrslarea inccpulurilor oraş11/11i Oradea (J.'hisfori,,-
!Jra{ic conccrnanl l'atteslalio11 des rommenceme~ ,Ir
la ,,ilic d'Oradea) 1 , t'nele aspecte ale sldplnirii ofomtine
in Bihor şi nord wsl ul Rom iniei in SC'C. X\' I X\' I I.
( ().uelquC's asperts de la soumission otomanl' t'n Bihor
ci dans Ic .\'ord-011scl de la Ro11ma11ic prndanl Ies .'i.. \' 1-
.'i..\' Jl sifrlrs), în Crisia, 197.J.
Nirolar Chidio~an: Sincronismele apusene ale culturii \\"ietn1bng s/11/,i-
lilr. pc ba:a imporlurilor cut1mice (/)ir \restlicher Si11-
chro11ismcn· drr \\'ictcn/1ery I{ 11/lur dir /,a/,cn au{ drr
1\·cramischcn impnrlen frslycscl:I), Crisia I\', Orac..ka
I \)7-1, p. 154 -170; Ucprrloriul 11w1111111r11telor ,lin ju-
dc(ul Bihor (coautor la rapitolell': monum1•nll' arlll'-
ologiel'. monunH·nte dt• arhikrt ură şi art:i şi mon111111•11le
istoricP).
Sl'\'C'r Dumilraşrn: Cclalca dacin7 de la }\larea (j. Sălaj), The Dt1cia11 For-
lress {rom Jlarrn (Stila)). Cluj-Napoca, Hl71 (în ("()la-
borare cu V. Lurăcel - Zal:rn), monografil' arlll'olo-
gir[1; Cimilirul de la Boarfa - ,,Piriul Zăpo:ii-Soi,,a11";
/Jas Griibcrfrld 11011 Boarfa - am Bach „Zt'lpo:ii-Soi11an".
în Studii :,·i Co1111111iniri. .\rlwologil'-lslorie, ,111zl't1l
Brukc.>nlhal, 18, Sihiu, 1\i7t, pp. n3-107 (în rolabo-
ran· rn (;. Togan-:'.\ll'dia~); Krislt'i rn/lura Si11la11t1 dr
.'1 ureş-Ccmca/1011 şi tipul Prcsm, în Crişana'? ls ii
c.ristiny lhe Stnlana ,ir M11re.~-Crmealro11 C11/111re anti
fl,e J>resov 'J'yp,· i11 Crişana'?, in Studii ~i Com1111icdri.
lslorit•-Filologie, Institutul P1•dagogic. Badrn, Had'tu.
Hl74, pp. -l~i -li2; Fiyurine ,.preislorict'" ,lescoprrile in
Cr(wuw. ,./ 1rehislorit-" Fiy11ri11ess ,lisco1•nt'd in Cri~a1111. în
111 .'1 t•11wri am Co11sl1111li ni IJ.airn,,ici 11. Edi I II ra Dada.
Cluj, 1\17-1, pp. tW-1:!li; Uom1111i:arr. rom,111ici:arr,
rn1111i11i :art'; Jfo111a11i :alio11, rnmwti(·i :111i1111, n11111111i :alion,
în Crisia, JV. :\l11zt•11I Tf1rii Cl'i1:,11rilor. Ora1ka. 1\171.
pp. HI -27; S11wlaj11l ar/11•11/oyic din i11li1· 1.IJî:J i11 crlti·
lea d,· lt1 lliharea. 'J'h,· J.'}i,1 arclweo/oyirnl lfrt11i11y al
lhe Forlr,·ss (rom lJilwl't'tl, iu Crisia, I\', ,1uzeul ·prii
Crişurilor, Orac.ka, Hl74. pp. [>.7 -lH (in colaborare
291
cu L. Borcea - Oradea); S,1[H1lurile arhl'nloyicc din

anul 1.'J',O la JINli(rnl Aurii - Castel. 1'h<' l.'J','() il/'l'lwc-
nloyirnl Resea/'l'hes (J)i_qgings) {rom Medie.~·11/ Aurii
Castle, în Crisia, I\', Muzeul Tării Crişurilor, Orack:1,
1971, pp. 101 -lOG; lfrper/oriul mo11111111'11/rlor din
jude/ul Bi fior (colabornn' ).
Viorel Faur: Soci~{lfea li.J.erară ,,5i'amuil Vulcan" din !Jeiu:'• Dii'
„Samuil Vulcan" literaf11rgeseltschafl a11s /Iciuş), în
Cri.~a, Oradea, J.974, p. 245-301; Payini din istoria
culluralc1 a români/nr lrnnsilV<1neni (Seilen aus der kul-
lurgeschichte der Rumiinen aus Siebenblirgen), în Crisia.
1974, p. 301 -333; Ghidul J\fozeul memorial ,.Iosif
Vulcan" (Le musle commemorntif ,,Iosif \'11lrn11''),
Oradea, 197.J., 27, p. +21 imagini; Considernţii despre
soci.tlalea „Sam11il Vulcan" din Beiuş în Familia, 1974,
nr. 1, p. 10; O rodnică activitate ştiinţifici'i, în Familia
1974, nr. 5, p. 4 şi 8 (semnat cu pseudonimul Al. Vifor).
J>m:liciparea României la râzboiul antihitlerist în Fa-
milia, 1974, nr. 8, p. 4 -5 (semnat cu psl'Udonimul
Al. Vifor).
noclica IIîrc:'i: Consi-dera!ii asupra colecţiei de „Ex libris" a on1dea11ului
Uadvanyi Roman Karoly, Biharea, H)71; Colecţia par-
ticulară de „Ex libris" Uad11ânyi n. ]{,iroly - rrvisla
„l<'amilia" 1971, nr. 8, p. 1 -;',; Colabornrr Hqwrtori11l
1Honume11/elor.
Tloina Sava-Ignnl Cemmica Molilică piclaW de pe \'afra Cri.~·11l11i Hepf'dl'
Crisia, Hl7 1l (/)i-e /Jemalle 11eolilisc/1e 1\·ern111i!.- 1111s dn11
tal Crişul Repede). Colahoran' HPperlori11l l\Ion11ml'lllPlor.
Ioan \larinescu: Dnc11mente pri/Jind aclivilalea patrioţilor Mi'11fr11i i11 l11-
11ile seplembrie-oclombrie 1.')41 (/Joc11111e11/s 11f)()1tt f/11,
pafriots'acli11ity in Orndea i11 cu11rse of 1/,t' 111011tl,s S1'JJ-
lember all(l Oct ober 1 .'JJ 4); ColahorarP b l'l'd;1C'l :m':1
TirpPrl.orinlui mon11menlPlor din j11cle\11l Bihor.
lvnn Orci<-ntl.kh: Aspecfr prii,ill(/ cultura Otomani, Crisia, IV.; Co11tri-
bu/ia secţiei de istorie a Muzeului „T,,rii !<:r(rnrilor"
Oradea la cercetarea .~i valorift('(l/'/'(l lrec11t11/11i istoric
bihorP<lll (Tn•i d('l'Pnii de afirmare ;1 j11dP!11l11i Bihor
pe coordo11at1•le socialismului).
III. Lucrări ştiinţifice elahorate în 197 4:
Li\'ill norcC'a: Reperlnriul mon11menlrlor din j11dr/11l nil,or (parlra de

monnm<'ntf' islorirP fcuclalr); Co11trib11(ii la istoria
politicii a /Jilwrn/11i în epot·a lui Mi!,ai \'i/('(/::1/t ( J!i.'JS -
- - - - - - - - - - - - - - - --------·--
/(ifl(i); i)icll'ic 'J'rnnsil/llt1lld ŞI rnnsl111i1('(( l'clii!ii Urad('(/

(ser. X\'I-X\'11);
NieolaP Chi<.liw;;an: Cciruciuare minia/uni din Iul apar{i11ill(/ l'ulturii Ufomani
(epoca bro11:ului) ele pc lrriloriul Jfo111â11id (în cola-
borare cu I. Ordl'nllich); l '11 templu 111cyarn11 din eporn
bron:ului desrnperit la S<ilacea (în colaborare cu I. Or-
dl•ntlich); \'alori{icarea instructi11-educativă a acti11i-
lă{ii de rcrcetare şliin{i{iC<i a secţiei de islurie de la Jlll-
:eul Ţării Crişuri/or - Oradea.
Sewr O umil r:1~e11: 'J'ezaurul de podoabe darice de argint de la S,iC<ilcis1iu
Nou, j. Bihor (în colaborare cu E. i'\lolnar - DHna );
A existai un drum de la Aquincum (în Pannonia romanei)
la Porolissum (i11 /)acia romană), pe Crişul Repede'!
Aşezarea neolitică de la Sîntana-1/olumb, j. Arad; \"a-
/oarea cercetărilor privind patrimoniul real şi 11irtual din
jude/ul Bihor, în cele trei decenii de la eliberarea patriei
noastre de sub jugul fascist; Cercetările ştiin(i{ire ale
Muzeului T<irii Crişurilor şi importanta lor în ap1irarca
patrimoniului cultural-istoric al jude/ului Bihor; Oradea
în epoca dacică preromană (sec. III. î.e.n. - II. e.n.);
Oradea în vremea dacilor liberi de epocă romană (ser.
I I -I I I e.n.); Oradea in epoca fumuirii poporului ro-
mân şi a limbii sale româneşti (sec. li I -I X. e.11.) (uit i-
mele trei sînt capitole pentru monografia :\lunicipiului
Oradea - în pregătire); Schi/ci ele prniecl pri11i11</ pre-
:entarea dacilor liberi di11 vestul şi nord-11cst11/ Rn111â11iei
în muzee \'ii rezerva/ii arheologice; Darii li beri din ves-
tul şi 11ord-11eslul României în eporn ro111â11<i (stadiul
actual al cercetărilor).
Viorel Faur: Istoricul bi bliolecii Societii(ii de frcl11ni din Onulra
(Des geschirhtlic/1e Werdegan!J <Ier J,rseyesellsclw{I a11s
Oradea); r.iteva considera/ii despre acli11ilatea Casi rtt'Î
Române din Beiuş (Genaus Anyaben br:iigloch dcr
1'iili gkeit des rnmii11ische11 /{ asions aus lfri uş); Presa
româneasc'<l din Oradea drspre mi~·rnn·a menwramlist,i
(Die r11111ii11ische Pressc aus Oradea 1iber ,fie 111e111ora11-
tlischc llewey11ny; Acti,,ifalra clesp1ir(1i111i11t11l11i oriitlea11
al „Aslrri" ~i „R,•11islt, iUll:<'<'lor" de.spre istoria 11111:royrll-
{iei rnnHillr:~ti; Colahor:trl' la lfrpntlll'i11/ 11101111111t'11lt'l,,r
<fiii Bihor.
Hodica J lîrcă: <:utalor111l rnlec[i,·i tir „E.r li bris"
Doina Jgnal-Sava: <:olec/ill tlt'd1t• 11e11litic1i " .l/11:t'lllui 'f',irii Cri~·urilor (I);
ll<'pl'l'lori11/ 111111111mr11frlor ,li11 j11tle/11I /Jilwr (eolal>oran•).
Ioan Marinescu: J,upla maselor populuf't' din JJihor imputri,,a reyi11111/11i
lwrlhysl (J.tJ.J0-19.J.J); Sarcinile cart• revin Mu;:eului
de istorie pmtru rumtit11i rea puiri 111011i 11l11i de istorie
c1111lt•111p11ra111l la :i.
I '" a n O rck n 11 i l' li : <:iinu·iuan· 111i 11ial11riî di·11 lui apar{ifli/1(1 cull111ii Oto111a11i
(in C'olal>oran· ('li l\". Chidioşan); Templu 111eyaro11 din
cporn lm111:11lui. cullurn Ulo111a11i, de la Sitlacea (i11 rolaho-
rarP cu N. Chidioşan).
IV. ParticiJJări la sesiuni ştiinţifice
Liviu Borc(•a: Sesimwa şliin\ific:1:

,,Aleşd - trepte in islnrie" dedi-
cată aniversăriia 70 de ani de la mişcarea dr la Aleşd,
1901 cu comunicarea „r:iteva consideraţii pe maryinea
reylcmentării urbariale a . satului Luncşoara (1 7 7 4);
,,Jluzeul contemporan - factor actiu în păstrarea patri-
moniului .Jtiinţi{ic şi realizarea educaţiei socialiste"
Nicolae Chidioşan: ,,"!l.fu:eul contemporan - factor activ în păstrarea palri-
moni ului :~fiin(i{ic şi realizarea educa/iei socialiste.''
Sr'vrr Dumitraşru: Sesiunea d'C comunicări şi referate Trei decenii de afir-
mare a Judeţului Bihor pe coordonatele socialismului,
Oradea, 12-13 iulie, 1974'; Sesiunea ele comunicări
Aleşd - Trepte îri istorie, Cll pril~jul împlinirii a 70
de ani de la mişcarea {ăl'(tneasci'i din Aleşd de la 24 apri-
lie 1 ,<J(J.J, AIPşd, 20 -21 aprilie 1974; Simpozionul
Capitale Ji celăfi voievodale, martir -aprilie 1974,
TîrgoYiŞLl•; Simpozionul naponal Jlu:eul factor acliu
in JJ<7slrnrea pat,imoniului ştiinţific :~i reali:arca educa/iei
sor·ialiste, Oradea, 9-11 noiembriP, 1~)71; S(•sitmra
şi iin \ifiC':1 Formarea limbii şi popornlui român, '.\Iuzrul
de lsloriP al H.S.H., Burnreşti, 13 -11 decembrie 197'1.
ViorPI Faur: ,'J() d<' ani de la lnrnrecfia na/ional,7 armată anli{ascislli.
anliimpcrialisi<t; J\,fu:eul contemporan - factor activ
în /Htstrarca patrimoniului :\·tiin/i{ic :~i realizarea educa-
/iei sntialisl<•; '/,ileie {oltlornl11i liilwrea11, t'lli(ia tt \'-a;
'/,i/l'f e rnll urii 1w1111la I'<' bi /,on·11r·.
Ioan '.\l:1rirwsc11: S1·si11111•<1 j11l>ilian1 i11c!,i11<1t<1 ani11ers,1rii a ,1() de ani d1·
la <frs{r1.~·111·area 111.rnrl'c{ici 11afio11ale annate anlifascisle
-~i a11tii11111trialislc (CornilPl11l j11dP\Pa11 P.C.n. Bihor -
Sl'l'\ia d1• prop:1ga11d:1).
Ivan Ord(•nllieh: Srsi1111ea de comu11ic,1ri :~i re{('l'a/e Cal>inelu[ j1ule/N111
de partid, 12 -1 :1 iulie 1~174, OraclPa, Marghita şi
Vaşcău; Mu:eul contemporan - factor acti11 în /Utslrarea
palri111011i11lui Jliin{i{ic ~i /'l'alizarea educa/iei socialisll'.
V. Or~aniv.ări de sesiuni ~tiin\ifke
lu anul IH71 \f11zPtil Tării C:rişurifor a organizat în colahoran· 1·11 '1t1Zt't1l

dl' Istori<• al H.S.H. şi Complexul \luzcal Iaşi simpozionul ...'111:e11l rn11/t'111-
pora11 - {actor acliu in 1uislrarea patrimo11i11/11i ~·tiin(i{ic :'i reali:area ed11ca(iri
soci aliste".
VI. Expoziţii temporare
Secţfa c!le istorie a organizat un număr de 5 expozi\ii trmporarr şi itine-

rante~
ISO de ani de ia naşterea lui A11r.am Iancu
:JO de ani de lt11 eliberarea .Romdniei de sub domina(ia fascisltl
Cartea rarii in judeţul Bihor
Uel rospeclfo<l edi. Iori.ală bi hoream1
Rt'aJizări biJwnne in anii socialismului.
Prezenta cronică consemnează doar activitatea şliin\Hică şi t•xpoziţio
nali a secţiei de istorie pe anul 1974. Menţioniim cu acest prilrj că personalul
!;iliinţific al secţiri <le istorie a susţinut in mediu rural şi urban un n11m[1r de
7(i conferinţe. a organizat brigăz..i muzeislice, a susţinut i<•ctorate în cadrul
l 'niwrsilă\:ii Populare diR municipiu şi judeţ, a eft>rluat ghidajr lemal irt•, dr.
1>n1s .1 u;x .1 T-s .1 r 1

I l\11HALY PARDUCZ J
lh- eurind nl'-a ajuns o n•sll' lrisUi. ln \ara \"l'cin:1 şi pridl'n:1 a murii
arht·olorrulh ma,ihiar '.\lihalY
~ • P:1rd11cz. Prin opera so durabilă şi Yas\:1 el Ya
rfuninc mereu în alen~ia sprcialişlilor arlwologi şi istorid. Studiind arheolo-
gia Cimpi1•i '.\laghian· (AHiHd), din prima Yirst:1 a rpocii fierului şi pin:1 la
wnin·a hunilor. ,tih{tly J>:1rdt1cz a l:1sal posteriH1ţii lucrări în carrse n•marc:i
capacHalca sa dl' ohsPrYarl' a frnoml'nC'lor arheologice şi marile sale posibili-
lăţi de inlerprl'lan· istoric:, a datelor oh\inutr în t-en•n. Nu pull'm sf, nu rC'-
marrăm prohila\Pa sa ştiin\ifidi. îmhinatf, cu crl-'din\a sa fprm:1 in r;1paei-
lall'a 011rnlui ck a depăşi monwntcle grc•lc al<~ Yicţii şi isloriPi. credin\a sa
n(•slriimulală in oamPni, in sPmcnii săi, pc carr i-a prr\uit şi iubit.
Dintre cPrcl'lărilc sale ckdieale hallstallului (prima YÎrslă a cpoeii [il'l'ului)
şi ~pocii sciticc din l'ngaria amintim pe cca desprr eimilirul ele la SzPntes-
\'ekcrzug (Le cimelii.·rc hallslallicn de S:cnf.es-Yekcr:uy, iu Ac/a Arc/, 1/1111y,
2, 1!1J2) sau pe eea drdicală cll'scopcririlor scitice de la Artancl (Gnwcs {rom
1hr Srylhia11 ayc al Arlând. în Arta Arch llu11y. li, n165).
Parducz va r[1mine mullă ,.,.cme în istoriografia arhcologic:1 a Europei
ca un nl'inlreeul cunoscător al antichităţilor sarma,lo-iazygc din Alfold, pc
carp k-a f:1cul cunoscute lumii ştiinţifice printr-o monografie în trPi volum.e
(/)e11k111iiler der Sarmalen:eil l'nyams, I -111, în Arch lluny, XXV, XXVIII,
XXX. Budapesl a, 1\M 1, 1911, 19;l0). A pus in ,·aloarP şi alte l'omplt•xt• n<'-
sarma-ticc de l'pocă romanf,, cerc:clate de ol în Cimpia l'ngară, dintre care
amintim pc cC'le de la ~lak(J şi Ozd (v. Eine Siedlun_q der Romer:eil bei der
Sladl Mako, în J)u/gozatol.-, XV, SzC'gcd, H.139; l\L Pi1rducz, .J. Korl'k, !~inc
Siedluny aus der Kaiser::eil in 0.:d, în Acta Arch 1/uny, X, 3 -4, I !15~l) .
.\nalizînd cu fine!t•, perspicacitate şi spirit de discernămînt dC:'Sl'operirilc
arheologice din Alfold şi-a dat seama că vechile teorii p-rivind înlocuirile
mecanice lk populaţii din ~ona Tisei şi Dunării centrale nu mai pot f.j sus\inute
ru arg11mPnl1• connPte, căei nu reflectă realitatea arlwolo!o!ică. El a descope-
ri l şi eercl'la L II u 111t•roase complt•xc a1:heologice unde \"('chile elcmen le el no-
demogra-fice convie\,uit·se, persist:,, al[1luri dt• noile grupuri pălrunsc în acesLe
regiuni. :\slfel, în epoca migra\ici vrd1i germanicl' şi a Vl'nirii hunilor eonlinuau
s:1 vit·\uiasc:1 i11 Cimpia l '11gar:1 veehil<' comuni,tiiţi sarmatice şi ncsarmalkc
(v. li 11111.-ori s::armala frtllt'lu ,"i::1·yrtl-Ol/111l1111111, î11 }{ 1ilii1111yo11wl a 1\/ urn
Fcrt·11c .'11i:r11111 1~·1,J.-u11y11r 1.'JfJ'i' - l.'J,;s, Szrgt•d, I !lliO; l>ie t'f/r11isr/rr11 J>rr,t,/ 1·1111'
der llu11e11:eit i11 l 'nyarn, în Slut/ia • \ rclwculoyica, I, Bdp. I Vu-1).
.\ fost u1111I dintre primii .11'11l'ologi 1uaglii;1ri c·;1n· s-au <H·11pal C'll cL1rii
din l'slul H.P. t·ngarc, )[1sîndu-nc· prima lunar<' dl'diC"ali'1 sp1·C"ial ;1rc•sl11i
suhierl, în rare' J>{1rduez a adunai desroperirill' darire. in nu111;·1r de· '.!X p1·
alunei, din zona Dunării, Tisl'i, ;\l11rt·)11l11i )i Cri)urilor (,·. ,1. l':'1rc..luC"z. J>,i/,
lclelck .Jâ11oss:âl<isu11, î11 .t Mtira Fcrrnc J/1i:r11111 /~'11/;ii11y1•r. Sz1·grd. l\1~,ti:
Neue "111yehc11 :11r (;cschichlc dt'1' l ·11yarisc/1r11 'J'ic{l'l1r11r des .\lillr/-/)011a11-
Gebirlrs im 1\' .Jahrlwndcsl, în 111 Jlr111oria111 Cu11sla11ti11i /Jairn11ici11, Uuj-
Napora, U17-I) În prezent aceste drscoperiri sînt mult mai n11111ero·1sc·. ~i
datorită cl'l'el'lări.lorsalr, ajungind la pesfl' (i() de localil:1\i undl' s-;1u g:1sit
anlichilă\i dacice pc leril'odul RP. r1igare (v. Zs. Y1sy, 7)ir /Ja/,-rr (//1/ <;d,irl
110n L'nyarn, în A .Horn Fcrcnc J/11:c11111 1~·11kii11y11r. Szl'g1·d. 1!170). J>:'1rd11cz
şi-a dat scama de convieţuirea daco-sarmată din Alfiild, ck dup:1 p:tlrnnc..ll'rl'a
sannaţilor aici şi de rolul jucat de influenţa romană. d(' p:ilrunderea impor-
turilor romane în regiunile dinln• Dunăn• şi Tisa. peni rn aspect ul civiliza-
ţiei de rpocă romană din aceste regiuni (v. /)âk-s:arma/a/;uri lrmclii c;s trlr11
Hodmcz611asarhcly - Kakass:rke11, în ,lrch 1~·,-1, 87, I, 1%0).
Cunoaşterea istoriei Alfoldului, ,JW haz:1 dl' cl'rre\:1ri ele• tl'ren. s:ip:tl 111 i
şi observaţii proprii, mareic s:1u curaj civic şi prohitall'a sa şlii11\ifiri'1 l-au
dl'll'rminal să srril•, în plinf1 dominaţie fasrislo-horlhysL-, ael'ste cu,·inll'
ckmnc de a fi aminlill' ra o efigie a gîndirii sale îndrf1zncţC': ,.iu lumina noilor
C'l'rrcU\ri, imporlan\a dacilor, slahili\i în t ·ngaria la sfirşit ul La Ti·nt'·ului ~i
înrl'IHtlul rporii sarmalirl', rrsprrli\' a moşll'nirii lor, a crPsl'ul considerabil.
Influenţa .icrslei moştrnil'i se poate urm:1ri în l'ngaria ~i în ckscoprririll'
arhl'ologice ale hunilor, ale avarilor, ha chiat ale perioadl'i arp;1diPne timpurii"
(v. /)enkmăler dcr Sarmalen:eil l'nyarns - .1 S:armala/;or c111/c:J.-ri .Hayyar-
ors:âyon, II, HM1, p. 11).
Cercetările sale, pull'rea sa de p:tlrnndl'rl' ~i ohsN\'a\iih- fine asupra
materialului arhrologir sau altor cercrlări (Y. Hrilrc'iyr :11r (;rsrhirhlr dcr Sarma-
ten in Ungarn, în A cla A.rch Il ung 7, Bdp. 1 ~151i: Tslicmiarhow - Sin/ana de
Mureş - Friihgrpidische Hlilturen in ['ngai·n, în Acta .-\rrh /11111!/, 26, Bdp„
UJ71) au făcut din studiile sale lurr:1ri de rdl'rin\:1 şi în istoriografia arh1·11-
logică românească. l\f. Pal'dllez s-a hucm~at dr marl' prestigiu în rîndul Cl'ITe-
lătorilot ·noştri. Prin lucrările sale durabile rl \'a rămî1w nwn·u 1111 distins
cercetător, cu lucrf1ri re vor interesa pc spl'eialiştii şi puhlirul din \ara 1111astr;·1.
Gîndirra sa istorică; justeţea observaţiilor salr, prohitalea şi rnrajul s:111
şliin\ific şi civic, fac ca numeroasr din studiilr sale s:1 slujeasd 1111 numai
la cimentarea adevărului ştiinţific, ci şi la întărirea prieteniri dintn• et>le dou:1
popoare, român şi maghiar. Şi lrrbuie să spunem că arheologul :\I. P:irdUl'Z
a stat cu toată simţin•a şi cugetul său admirabil nlăluri de idl•ea servirii cauzei
prieteniei popoarelor noastre prin pilda adev:1rul11i ştiinţific.
Gîndirea noastr5, rl•rcetările arhcologin• şi sim\in•a noaslr:1 ,·or sta mereu
alături de lot cr a infăpt uit progrrsist şi mare - în spiritul acll·,·:1rului ştiin
ţific - arheologul l\f. Pflrdurz, rllrnia ii vom p:1slra o amintire nrştearsă.
Opera sa ii va situa ml'l'l'U printre noi.
S. Dl'~IITIL\~Ct.;

05 Crisia Muzeul Tarii Crisurilor V 1975 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

05 Crisia Muzeul Tarii Crisurilor V 1975 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Pc copertă:

lntrcprindcn'a poligrafică „Crişana"

Please send any mail to Hichten Sie bitte jedwelche

APARE SUB INGRIJIREA COLECTIVULUI COORDONATOR:

3. I ORDENTLICH - N. CHIDIOŞAN, Cărucioare miniatură din lut aparţi-

4. S. DliMITRAŞCU, E. MOLNAR, Teazurul de podoabe dacice de argint de

6. V. MAXIM, Contr:buţiila geografia istorică a comitalului Bihor în a doua-

î. L. BORCEA, Contribuţii la istoria pol:tică a Bihorului în epoca lui Mihai

1. AL. PORTEANU, Lupta revoluţionară a maselor popularC' d:n Bihor pentru

III. NOTE ŞI RECENZII

1. FL. DUDAŞ, Aşezarea de tip Otomani de tip Chisind:a ::::43

S. DUMITRAŞCU \M. Parducz . . 293

Colecţia de arheologie a :\luzeului Tării Crişurilor cuprinde o serie de

' \1111l11111im şi pr acC'ast:i cale l'o!C'gului :-,; ic o I ar C hi di o ş a 11 cnrr ne-a ajutat

• Descoperirile de lu Şimiun şi \'alea lui Mihai slut nminlilc şi de Ida Boguar-h:ul-

III. De pe teritoriul localităţii Valea lui \lihai, punctul „groapa cu lut"

DPbrecen Nyulas2, după cum paharl'll' cilindrice cu p1c10ruşe şi butoni

• Id a B o g na r - K u t zi an, The Earlţ/ cooper age Tiszapolgcir - r.11//urc in 1hr

'' Ibidem, p. 13: Nr. 15

Fig. 2. - Sălacea, templu. fragment de friză.

Cn fapt demn de remarcat este că în încăperea a III-a, exceptînd piesele

Ornamrntarl'a prre\ilor din dreptul crlor două allare-wtrr se cksfăşoară

Cilindrul rste lucrat dintr-o pastă idrntică ca şi culoare şi c~tlitah• cu

EIN IN SALACEA ENTDECKTER MEGARON- TEMPEL DER BRONZEZEIT

Problema cărucioarelor lucrate din lut descoperite în zona geografică a ba-

În crlr ce 11r111raz:1 vom JH<'Zrnla al ii c:1rucioarele dl'sropnill' in aşnarl'a

în ansamblu are o culoarP inchisă cu peh> mari gallwn roşcate, pe alocu1 i

vcolarc în formă de cerc. Aceiaşi pen•\i în parlea supPrioară, în cPlc· 4 colţuri,

6 Întruclt este numai un fragment nu am considerat utilă specificarea dimensiunilor,

proeminenţă marcantă. Lăcaşul osiilor sînt amplasate aproape la extremi-

1:1r cl'il' dl' la \\'idt•nlH'rg. <~herla ~i LPchi11\a pe \lurl'!-. în a~ez:"1ri

După cum s-a putut desprinde din descrierea cxrmplarelor descoperile

că această încadrare cronologică pare într-un fel hazardată. Neavind nici

" I. B o n a, Clay ... , pg. 110.

~ii at it de diferitr, totuşi se aseamănă foarte muli. Consickr[1m, că rriLNitil

HrYl'nind la e111l11ra Olomani. tn•h11ie s:1 atragem în mod spt'c-ial alrn\ia

LA li : . l,lCl, .,Dealul \ '1da" Fig, .rucio r' mini tui, dm lut (s r

PL .\ : \ \ I : Sfi! ll'U l ., nl'a lnl \ id.i ''

• 1\1. Rusu, V. Spoi a I ă, L. G a I am b, Săpălurilr arheologice de la Oradea, ln .Ha

tenia şi Poiana-Gorj1 8 ?, în Oltenia se aduc în discuţie noi tipuri de podoabe

Fig. 2/b. Aceeaşi fibulă văzută pe partea se observă clar urmele

tl'nl'n\a dnid a tl'zaurl'lor dacicl' dl' argint: I. Paulovies/; E. Pall-k."h

" I. Pa u I o vi c s, Dacia kr/e/i halârvonala es az ugy11e11ezcl/ .,dcikM c:iis/J.-inrsck kt'ist'dc,

ln OmCD, Buc., 19(i0, pp. H,

Fig. 2/c. rcul aceleaşi fibule . şi se observă lucrarea sa

1:1oca:rn inlr-o inl1•n·s:1nli'1 lucrarl' in carl' ckzhall' n11:111(:1I. :tlil ap;111!·111·11\a

1. /Jră/ar<i dintr-o singură spira eu eapl'tcle pl'trceutc ~i ornamenlatt•

:ie D. Popescu, Tezaure ... (II). loc. rit., fig. 68 a, b .

3. Siicc'iliîsiiu (Sâstelek). 1\1. Roska, 65 în 1942, fără a face alte precizan.

e:. :\I. H. os k a, op. cit., p. 242, s.v.

THE DA.CIAN SILVER JEWEL-TREASURE FROM SACALASAU NOU,

1ntrc anii 1%5-1974 pc teritoriul comunei Şcilin, situată la 10 km est

prin ştampilare 6 (fig. 2,3). l\lenţiof1[1m, în acelaş context, un cu\it de ft·r şi

Ceramiea modelată cu mina şi cea lucrată la roată este caracteristică Sl'C'.

• Ibidem, p. 210, pi. CVII, 11.

" I bidcm, pp. 51i- 57, nota 85 şi p. 80.

şii; unele fragmente au aspect săpunos, prezentînd la exterior un slip lucios.

L a z i n- I. N c m e t i, Descoperiri dacice din sec. I I - I V e. n. în :ona Carei, în Crisia

Ego n D (; r n c r, Urrnc ulc cui/urii n1alcrialc ... , p. 18 şi nota 16.

Sintana-Arad 30 , :\loroda-,,Selişte" 31 , Berveni 32, în :\laramureş la :\h•diPşul

perită cu capac, are analogii la Sîntana 39 , Arad 40 , l\Icdieşul Aurit 41 , şi Cipău

'" :\I. !\I acre a, Les Daces a a

n uşiu-închis sau negnc1os pe faţa exterioară. Dintre materiale menţionăm