Cuprins

1 Relaţii. Funcţii. Mulţimea numerelor reale - definiţia

axiomatică. Topologia axei reale 3
1.1 Relaţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3
1.2 Funcţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
1.3 Mulţimea numerelor reale - definiţia axiomatică . . . . . 6
1.4 Topologia naturală a mulţimii numerelor reale . . . . . . 18

2 Şiruri şi serii 24

2.1 Şiruri. Convergenţă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24
2.2 Serii de numere reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32
2.3 Criterii de convergenţă. Serii alternante . . . . . . . . . . 37
2.4 Serii cu termeni pozitivi. . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42

3 Limite şi continuitate 53

3.1 Limita unei funcţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53
3.2 Funcţii continue . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59
3.3 Proprietăţi ale funcţiilor continue . . . . . . . . . . . . . 63

4 Calcul diferenţial 68
4.1 Definiţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68

5 Calcul integral 86
5.1 Integrala Riemann pentru funcţii reale de variabilă reală 86
5.2 Primitive (Integrala nedefinită) . . . . . . . . . . . . . . 103
5.3 Integrale improprii (generalizate) . . . . . . . . . . . . . 108
5.4 Integrale Euler, funcţiile Gamma şi Beta . . . . . . . . . 121
5.5 Integrale depinzând de un parametru . . . . . . . . . . . 126
5.6 Aplicaţii ale integralei definite ı̂n geometrie . . . . . . . . 130

1
2

6 Şiruri şi serii de funcţii 138

6.1 Convergenţa punctuală şi uniformă . . . . . . . . . . . . 138
6.2 Proprietăţi ale şirurilor şi seriilor de funcţii . . . . . . . . 144
6.3 Serii de puteri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 150
Capitolul 1

Relaţii. Funcţii. Mulţimea

numerelor reale - definiţia
axiomatică. Topologia axei
reale

1.1 Relaţii
Definiţia 1.1. Fie A şi B mulţimi nevide. Produsul cartezian al lui A
şi B, notat A × B este mulţimea
A × B = {(x, y) / x ∈ A, y ∈ B}.
Definiţia 1.2. Fie A şi B două mulţimi nevide. O relaţie binară de la
A la B este o submulţime R a lui A × B. Dacă (x, y) ∈ R spunem că x
şi y sunt relaţionate prin R şi notăm de asemenea xRy.
Definiţia 1.3. Fie R o relaţie de la A la B. Spunem că mulţimea
Dom(R) = {x ∈ A / ∃ y ∈ B astfel ı̂ncât xRy}
este domeniul relaţiei R.
Definiţia 1.4. Fie R o relaţie de la A la B. Imaginea relaţiei R este
mulţimea
Im(R) = {y ∈ B / ∃ x ∈ A astfel ı̂ncât xRy}.

3
4

Definiţia 1.5. Fie R o relaţie de la A la B. Inversa relaţiei R este o

relaţie de la B la A definită prin

R−1 = {(y, x) ∈ B × A / xRy}.

Definiţia 1.6. O relaţie de ordine pe A este o relaţie binară de la A la

A, notată de regulă ¹ astfel ı̂ncât au loc următoarele proprietăţi:

1. (x, x) ∈¹ sau x ¹ x ∀ x ∈ A (reflexivitate);

2. (x, y) ∈¹ şi (y, x) ∈¹ ⇒ x = y

sau
x ¹ y şi y ¹ x ⇒ x = y (antisimmetrie);

3. (x, y) ∈¹ şi (y, z) ∈¹ ⇒ (x, z) ∈¹

sau
x ¹ y şi y ¹ z ⇒ x ¹ z (transitivitate)

proprietăţile fiind adevărate pentru orice x, y, z ∈ A. O mulţime A pe

care s-a definit o relaţie de ordine se numeşte mulţime ordonată.

Definiţia 1.7. Dacă ı̂ntr-o mulţime ordonată A avem, pentru orice

x, y ∈ A, că x ¹ y sau y ¹ x spunem că A este o mulţime total or-
donată.

Definiţia 1.8. Fie A o mulţime ordonată. Un element M al lui A astfel

ı̂ncât x ¹ M pentru orice x ∈ A este numit maximum lui A şi scriem
M = max A. Un element m al lui A astfel ı̂ncât m ¹ x pentru orice
x ∈ A este numit minimum pentru A şi scriem m = min A.

Definiţia 1.9. Fie A o mulţime ordonată şi B ⊂ A, B nevidă. Un

element S ∈ A este numit supremum lui B relativ la A şi notăm S =
supA B, dacă au loc următoarele proprietăţi:

1. x ¹ S pentru orice x ∈ B;

2. dacă S 0 ∈ A şi x ¹ S 0 pentru orice x ∈ B, atunci S ¹ S 0 .

Definiţia 1.10. Fie A o mulţime ordonată şi B ⊂ A, B nevidă. Un

element s ∈ A este numit infimum lui B relativ la A şi notăm s = inf A B,
dacă sunt satisfăcute următoarele condiţii:
 5

1. s ¹ x pentru orice x ∈ B;

2. dacă s0 ∈ A şi s0 ¹ x pentru orice x ∈ B, atunci s0 ¹ s.

Definiţia 1.11. Fie A o mulţime ordonată şi B o submulţime nevidă a

mulţimii A.

1. Spunem că B este o mulţime mărginită superior ı̂n A dacă există

M ∈ A astfel ı̂ncât x ¹ M pentru orice x ∈ B.

2. Spunem că B este o mulţime mărginită inferior ı̂n A dacă există

m ∈ A astfel ca m ¹ x pentru orice x ∈ B.

3. Spunem că B este o mulţime mărginită ı̂n A dacă există m, M ∈ A

astfel ca m ¹ x ¹ M pentru orice x ∈ B.

Remarca 1.1. Vom considera mulţimea vidă ca fiind o mulţime mărginită.

1.2 Funcţii
Definiţia 1.12. Fie A şi B două mulţimi nevide.

1. O funcţie de la A la B este o relaţie binară f de la A la B care

verifică următoarele proprietăţi:

1.1 pentru orice x ∈ A există y ∈ B cu (x, y) ∈ f ;

1.2 dacă (x, y) ∈ f şi (x, z) ∈ f , atunci y = z.

2. Notăm o funcţie f de la A la B prin f : A → B unde A este numit

domeniul funcţiei f şi B este numit codomeniul funcţiei f .

3. Elementele x ∈ A se numesc variabile independente sau argumente

ale lui f şi elementele y ∈ B pentru care există x ∈ A cu (x, y) ∈ f
se numesc imagini ale lui x prin f .

4. Pentru (x, y) ∈ f utilizăm notaţia y = f (x) sau, uneori, x → f (x).

Definiţia 1.13. Fie f : A → B o funcţie. Mulţimea

Gr(f ) = {(x, f (x)) ∈ A × B / x ∈ A}

6

se numeşte graficul funcţiei f iar mulţimea

Im(f ) = {y ∈ B / ∃ x ∈ A, y = f (x)}

se numeşte imaginea funcţiei f . Imaginea funcţiei f se notează şi prin

f (A).

1.3 Mulţimea numerelor reale - definiţia

axiomatică
Definiţia 1.14. Fie A o mulţime nevidă. O funcţie f : A × A → A este
numită operaţie internă pe A sau, mai simplu, operaţie.

De regulă notăm o operaţie internă prin ”◦” şi, pentru ◦(x, y), scriem
x ◦ y.

Definiţia 1.15. Un corp comutativ sau câmp este o mulţime K pe care

sunt definite două operaţii, notate ”+” şi ”·” astfel ı̂ncât au loc următoarele
proprietăţi:

a1. x + (y + z) = (x + y) + z, ∀ x, y, z ∈ K (asociativitate)

a2. x + y = y + x, ∀ x, y ∈ K (comutativitate)

a3. există un element unic ı̂n K, notat 0 şi numit zerou, astfel ı̂ncât
x + 0 = x pentru orice x ∈ K

a4. pentru orice x ∈ K există un element ı̂n K, notat −x, numit opusul
lui x, astfel ı̂ncât x + −x = 0.

b1. x · (y · z) = (x · y) · z, ∀ x, y, z ∈ K (asociativitate)

b2. x · y = y · x, ∀ x, y ∈ K (comutativitate)

b3. există un element unic ı̂n K, notat 1 şi numit unitate, 1 6= 0, astfel
ı̂ncât 1 · x = x, ∀ x ∈ K

b4. pentru orice x ∈ K, x 6= 0, există un element unic ı̂n K, notat x−1

(numit inversul lui x), astfel ı̂ncât x · x−1 = 1
 7

c1. x · (y + z) = x · y + x · z, ∀ x, y, z ∈ K.
Folosim pentru un corp notaţia (K, +, ·, 0, 1) precizând ı̂n acest mod operaţiile
şi elementele neutre pentru fiecare dintre acestea.
Remarca 1.2. 1. Operaţia ”+” este numită adunare sau sumă iar
operaţia ”·” este numită ı̂nmulţire sau produs.

2. ”0” este elementul neutru pentru adunare şi ”1” este element neu-
tru pentru produs.
x
3. Utilizăm notaţia pentru x · y −1 , x − y pentru x + −y şi xy pentru
y
x · y.
Definiţia 1.16. Numim sistem de numere reale sau mulţime a numerelor
reale un corp comutativ, notat, (R, +, ·, 0, 1) (mai scurt R) pentru care
au loc următoarele proprietăţi:
I. Corpul R este o mulţime total ordonată printr-o relaţie de ordine,
notată ≤, pentru care avem

I.1 x ≤ y ⇒ x + z ≤ y + z, ∀ x, y, z ∈ R
I.2 x ≥ 0, y ≥ 0 ⇒ xy ≥ 0, ∀ x, y ∈ R
I.3 0 ≤ 1.

II. R este un corp complet adică, pentru orice submulţime A a lui R,

mărginită superior, există sup A ı̂n R.
Remarca 1.3. Relaţia x ≤ y o vom nota echivalent cu y ≥ x şi spunem
că x este mai mic sau egal decât y, sau, că y este mai mare sau egal
decât x.
Remarca 1.4. Dacă avem x ≤ y şi x 6= y vom atunci vom utiliza notaţia
x < y, sau, echivalent y > x şi spunem că x este mai mic decât y, sau,
că y este mai mare decât x.
Remarca 1.5. Dacă avem x ≤ 0 vom spune că x este negativ iar dacă
x < 0 spunem că x este strict negativ.
Remarca 1.6. Dacă avem x ≥ 0 vom spune că x este pozitiv iar dacă
x > 0 spunem că x este strict pozitiv.
8

Teorema 1.1. Au loc următoarele proprietăţi:

1. dacă x ∈ R cu x ≥ 0, atunci −x ≤ 0;

2. 0 · x = 0 pentru orice x ∈ R;

3. −1 · x = −x pentru orice x ∈ R unde, prin −1, am notat opusul

elementului 1;

4. dacă x ∈ R cu x > 0 şi y ∈ R cu y < 0, atunci x · y < 0;

5. dacă x < y şi z > 0, atunci x · z < y · z.

Demonstraţie. Vom utiliza axiomele ce definesc sistemul de numere reale

şi unicitatea elementului de efect nul la adunare, respectiv a elementului
simetric.

1. Fie x ∈ R cu x ≥ 0. Dacă −x ≥ 0, atunci adunând la această

relaţie numărul x, obţinem 0 ≥ x fapt ce contrazice presupunerea
iniţială.

2. Din relaţia 1 · x = x obţinem (1 + 0) · x = x sau, echivalent,

1 · x + 0 · x = x sau, ı̂ncă, x + 0 · x = x deci, având ı̂n vedere
unicitatea elementului neutru pentru adunare, rezultă că 0 · x = 0.

3. Avem relaţiile echivalente

0 · x = 0 ⇔ (1 + −1) · x = 0 ⇔ 1 · x + −1 · x = 0 ⇔ x + −1 · x = 0.

Dar x+−x = 0 şi −x este unic cu această proprietate, deci −1·x =

−x.

4. Utilizând şi proprietăţile demonstrate anterior, avem echivalenţele

y ≤ 0 ⇔ −y ≥ 0 ⇔ x · (−y) ≥ 0 ⇔ −x · y ≥ 0 ⇔ x · y ≤ 0.

5. Dacă x < y şi z > 0, atunci, presupunând x · z > y · z, rezultă,

adunând −y · z, că x · z − y · z > 0 sau (x − y) · z > 0. Dar z > 0
deci, obligatoriu, x − y < 0 sau x < y ceea ce este absurd.
 9

În continuare vom nota elementele mulţimii R cu simboluri constru-

ite cu ajutorul axiomelor ce definesc sistemul de numere reale şi al pro-
prietăţilor demonstrate anterior.
Pentru ı̂nceput avem două simboluri ı̂n R pe care le vom aşeza de la
stânga la dreapta ı̂n conformitate cu relaţia de ordine existentă. Aşadar
avem, pentru moment,

R ⊇ {. . . 0, 1, . . .}.

Pentru elementul 1 există un element simetric notat −1 cu 1 + −1 = 0.

Noul element, care a fost deja utilizat, verifică −1 < 0 deci se va aşeza
la stânga lui 0.
Din 1 ∈ R rezultă că 1 + 1 ∈ R. Elementul nou obţinut va fi notat
prin definiţie cu simbolul 2. Se pune problema aşezării acestuia faţă de
elementele existente aşa ı̂ncât să păstrăm relaţia de ordine dintre acestea.
Avem
0<1⇔0+1<1+1⇔1<2
deci 2 se va aşeza la dreapta simbolului 1. Pentru noul element 2 există
elementul simetric notat −2 care, aplicând prima proprietate, se va plasa
la stânga lui 0. Arătăm că −2 < −1. Într-adevăr, dacă −2 > −1, atunci,
adunând 1 la această inegalitate, se obţine −1 > 0, absurd. În urma
acestei construcţii mulţimea R va conţine elemente de forma

{. . . , −2, −1, 0, 1, 2, . . .}.

Continuând acest proces se obţin alte simboluri, deja cunoscute, care vor
face parte din mulţimea R. Obţinem

R ⊃ {. . . , −n, . . . , −2, −1, 0, 1, 2, . . . , n, . . .}.

Acest proces nu este finit deoarece, pentru orice element din R, notat prin
simbolul n0 , există un altul notat prin n0 + 1 cu n0 < n0 + 1. Similar,
elementul simetric −(n0 + 1) va verifica −(n0 + 1) < −n0 .
Din raţionamentul anterior rezultă că este suficient să ne asigurăm de
apartenenţa la sistemul de numere reale doar a elementelor de forma x
cu 0 < x. În plus, dacă se consideră un element α din R cu 0 < α < 1,
atunci obţinem automat elementele α + 1, α + 2, . . . cu 1 < α + 1 < 2,
2 < α + 2 < 3 şi aşa mai departe. Deci este suficient să ne asigurăm că
elementele aflate ı̂ntre 0 şi 1 aparţin sistemului de numere reale.
10

1
Din faptul că 2 ∈ R, cu 2 6= 0, rezultă că există 2−1 , notat , cu
2
−1 1
2 · 2 = 1. Arătăm că 0 < < 1.
2
1 1
Dacă < 0, atunci obţinem 2 · = 1 < 0, absurd.
2 2
1
Dacă 1 < , atunci, prin ı̂nmulţirea inegalităţii cu 2, se obţine 2 < 1,
2
1
absurd. Aşadar avem 0 < < 1.
2
Similar, putem arăta că, pentru orice element n construit ı̂n prima
1 1
etapă, există un element n−1 , notat , cu 0 < < 1. În plus, dacă n <
n n
1 1
m, atunci < . Într-adevăr, ı̂nmulţind această inegalitate presupusă
m n
adevărată cu numărul pozitiv n · m, se obţine relaţia echivalentă n < m
despre care ştim că are loc.
1
Pentru orice elemente k, n ∈ R cu 0 < k < n, există elementul k · ,
n
k k
notat , cu 0 < < 1. Relaţia precedentă poate fi ı̂nmulţită cu numărul
n n
pozitiv n şi obţinem inegalitatea adevărată k < n.
Similar se poate demonstra că, pentru k1 < k2 < n, avem
k1 k2
0< < < 1.
n n
Prin procedurile anterioare am obţinut o infinitate de elemente ı̂n
sistemul de numere reale dar nu putem afirma că au fost obţinute toate
elementele mulţimii R.
Definiţia 1.17. Fie R mulţimea numerelor reale şi A o submulţime
nevidă a sa. Spunem că A este o mulţime inductivă dacă, pentru orice
x ∈ A, avem x + 1 ∈ A.
Remarca 1.7. 1. Mulţimea A = {x ∈ R / x ≥ 0} este o mulţime
inductivă.

2. Intersecţia unei familii de mulţimi inductive conţinându-l pe 0 este,

de asemenea, o mulţime inductivă.
Definiţia 1.18. Fie A familia mulţimilor inductive conţinând elementul
”0”. Mulţimea definită ca intersecţie a tuturor elementelor familiei A
 11

este numită sistemul de numere naturale sau mulţimea numerelor naturale

şi notăm această mulţime prin N.
Teorema 1.2. 1. Avem că N = {0, 1, 2, 3, . . . , n, . . .};
2. n ∈ N dacă şi numai dacă n se obţine adunând un număr finit de
termeni egali cu 1, adică n = 1 + 1 + 1 + · · · + 1;
3. Dacă m, n ∈ N, atunci m + n ∈ N şi m · n ∈ N.
Demonstraţie. 1. Din definiţia mulţimii N ca intersecţie a tuturor mulţimilor
inductive care ı̂l conţin pe 0, avem că {0, 1, 2, 3, . . . , n, . . .} este una din-
tre acestea şi, ca urmare, N ⊂ {0, 1, 2, 3, . . . , n, . . .}. Pe de altă parte, ı̂n
mulţimea {0, 1, 2, 3, . . . , n, . . .}, avem că 0 ∈ N, 1 = 0 + 1 ∈ N, 2 = 1 + 1 ∈
N, . . .
2. Fie n ∈ N. Dacă n = 1, atunci avem scrierea menţionată sub
forma 1 = 1. Dacă n = 2, avem 2 = 1 + 1 prin definiţie. Dacă n = 3,
atunci, prin definiţie, 3 = 2 + 1 = (1 + 1) + 1 = 1 + 1 + 1. Continuând,
obţinem că orice element n din N poate fi scris sub o formă similară.
Reciproc, dacă un element n = 1 + 1 + · · · + 1 (evident, de un număr finit
de ori), atunci, făcând iterativ suma de la stânga la dreapta, obţinem
1 + 1 = 2 ∈ N, 2 + 1 = 3 ∈ N, . . .. Aşadar, după orice număr finit de paşi,
se obţine un element din N. În particular obţinem un element din N şi
după numărul de paşi prin care ı̂l obţinem pe n.
3. Fie m, n ∈ N. Atunci m = 1 + 1 + · · · + 1, n = 1 + 1 + · · · + 1
şi, evident, m + n se scrie ca o sumă finită de termeni egali cu 1, deci
m + n ∈ N.
Pe de altă parte avem

m · n = m · (1 + 1 + 1 + · · · + 1) = m + m + · · · + m =

= (1+1+· · ·+1)+(1+1+· · ·+1)+· · ·+(1+1+· · ·+1) = 1 = 1+1+· · ·+1

aşadar m · n ∈ N.
Definiţia 1.19. Mulţimea Z definită ca

Z = {x ∈ R / x ∈ N sau − x ∈ N}

este numită sistemul de numere ı̂ntregi sau mulţimea numerelor ı̂ntregi.

12

Definiţia 1.20. Mulţimea Q definită ca

Q = {x ∈ R / x = mn−1 , m, n ∈ Z, n 6= 0}

este numită sistemul numerelor raţionale sau mulţimea numerelor raţionale.

Remarca 1.8. Avem
N⊆Z⊆Q⊆R
Vom arăta că mulţimea R \ Q nu este vidă.
Teorema 1.3. Mulţimea

A = {x ∈ R, x2 < 2}

este mărginită superior dar sup A nu aparţine mulţimii numerelor raţionale.

Demonstraţie. Mulţimea A nu este vidă deoarece, evident, 1 ∈ A. Pe de
altă parte, mulţimea A este mărginită şi, conform axiomei II din definiţia
sistemului de numere reale (R este un corp complet), rezultă că există ı̂n
R numărul M cu M = sup A.
Demonstrăm că M nu este număr raţional adică mulţimea R \ Q este
nevidă. Într-adevăr, dacă M ∈ Q, atunci ar trebui ca, pentru orice x ∈ Q
cu x2 < 2, să avem x < M . Este evident că M > 1 şi M 2 ≤ 2.
p
Dacă M 2 = 2 şi M ∈ Q, rezultă că M = unde p, q ∈ N, q 6= 0.
q
Putem presupune că nu există x ∈ N cu p = p x şi q = q 0 x. În caz contrar
0

am avea
p p0 x p0
= 0 = p0 x · (q 0 x)−1 = p0 x(q 0 )−1 x−1 = p0 (q 0 )−1 = 0
q qx q
p0
şi vom considera M = .
q0
p
Înlocuind ı̂n M 2 = 2, rezultă ( )2 = 2, deci p2 = 2q 2 , adică p·p = 2q 2 ,
q
deci p = 2x. Înlocuind ı̂n relaţia precedentă valoarea lui p şi refăcând
calculele, se obţine că, de asemenea, q = 2y absurd.
a
Notăm a = 2 − M 2 şi luăm y = M + . Numărul y este raţional şi
4
a
y−M = >0
4
 13

deci M < y. Contradicţia se obţine dacă demonstrăm că y ∈ A, adică

y 2 < 2. Avem

a a a2
y 2 = (M + )2 = M 2 + M · +
4 2 16
Utilizând 1 < M < M 2 ı̂n inegalitatea precedentă obţinem

a a2 a a2
y2 = M 2 + M · + < M2 + M2 · + =
2 16 2 16
a a2 a a2 7a2
= M 2 (1 + ) + = (2 − a)(1 + ) + =2− < 2.
2 16 2 16 16

Definiţia 1.21. Mulţimea nevidă R \ Q se numeşte mulţime a numerelor

iraţionale.

Este necesar să putem poziţiona numerele iraţionale ı̂n corpul ordonat
al numerelor reale. În acest scop vom demonstra un set de teoreme.

Teorema 1.4. Pentru orice număr real x, x > 0, există un număr

natural n0 astfel ı̂ncât
x ≤ n0 ≤ x + 1.

Demonstraţie. Fie x0 > 0 un număr real fixat. Dacă presupunem că

n ≤ x0 , ∀ n ∈ N,

atunci N este o mulţime mărginită superior deci există z = sup N. Pentru

z−1 ∈ R există n ∈ N astfel ı̂ncât z−1 < n < z. Rezultă că z < n+1 ∈ N
şi obţinem astfel o contradicţie cu z = sup N. Astfel mulţimea

A = {n ∈ N / x0 < n}

este nevidă şi este mărginită inferior ı̂n R, aşadar există y ∈ R, y = inf A.
Vom demonstra că y ∈ N. Într-adevăr, pentru orice ε ∈ R, 0 < ε < 1,
există m0 ∈ N astfel ı̂ncât

y < m0 < y + ε.
14

Fie n un element arbitrar din A, deci y < n. Dacă

y < n < m0 < y + ε,
atunci
0 < m0 − n < y + ε − y = ε < 1,
absurd. Astfel
m0 ≤ n, ∀ n ∈ A.
Similar, dacă y < m0 ≤ n < y + ε, atunci n − m0 < ε. Cum m0 6= n
rezultă m0 = y.
Din definiţia lui A avem x0 < m0 . Dacă x0 + 1 ≤ m0 , atunci x0 ≤
m0 −1 ∈ N şi m0 −1 = inf A, absurd. Aşadar m0 < x0 +1 şi demonstraţia
este completă.
Consecinţa 1.1. 1. Mulţimea numerelor naturale nu este mărginită
superior ı̂n mulţimea numerelor reale.
2. Mulţimea numerelor reale nu are un maxim sau un minim.
Teorema 1.5. (Arhimede) Pentru orice x, y ∈ R, y > 0, există n ∈ N
astfel ı̂ncât x ≤ ny.
Demonstraţie. Dacă x ≤ 0, atunci n = 1. Dacă x > 0, atunci xy −1 > 0
şi, din teorema precedentă, există n ∈ N astfel ı̂ncât xy −1 < n. De aici
obţinem x < ny.
Definiţia 1.22. Fie a, b două numere reale astfel ı̂ncât a < b. Atunci
mulţimea
(a, b) = {x ∈ R / a < x < b}
se numeşte interval deschis de extremităţi a, b.
Dacă a ≤ b vom spune că mulţimea
[a, b] = {x ∈ R / a ≤ x ≤ b}
este un interval ı̂nchis de extremităţi a, b.
Teorema 1.6. (Cantor-Dedekind) Pentru orice familie numărabilă de
intervale ı̂nchise In = [an , bn ], n ∈ N cu In+1 ⊂ In pentru orice n, avem
\
In 6= ∅.
n∈N
 15

Demonstraţie. Din In+1 ⊂ In rezultă

a1 < a2 < . . . < a n < . . . < b m < . . . < b 2 < b 1

(an < bm pentru orice n, m ∈ N). Mulţimea

A = {an , n ∈ N}

este mărginită superior şi există α = sup A. Avem α < bm (dacă există
m0 ∈ N astfel ı̂ncât bm0 ≤ α = sup A, atunci ar trebui să putem găsi un
n0 cu bm0 < an0 < α) pentru orice m ∈ N.
Mulţimea
B = {bm , m ∈ N}
este mărginită inferior, deci există β = inf B. Avem an ≤ β pentru orice
n ∈ N. Vom demonstra că α ≤ β. Într-adevăr dacă β < α = sup A,
atunci există an0 cu β < an0 < α ı̂n contradicţie cu an ≤ β pentru orice
n ∈ N.
Din
an < α ≤ β < b n ∀ n ∈ N
avem că \
In ⊃ [α, β] 6= ∅
n∈N

Teorema 1.7. Fie In = [an , bn ], n ∈ N, n > 0, o familie numărabilă de

intervale ı̂nchise cu In+1 ⊂ In . Dacă pentru orice n ∈ N avem
b1 − a1
bn − a n ≤ ,
n
atunci există un număr real x cu
\
In = {x}.
n∈N

Demonstraţie. Din teorema precedentă deducem că există un interval

[α, β] astfel ı̂ncât \
∅ 6= [α, β] ⊂ In .
n∈N
16

Vom demonstra că α = β. Într-adevăr, dacă α < β, atunci putem

considera inegalităţile
b1 − a1
β − α < bn − an < , ∀n∈N
n
sau
n(β − α) < b1 − a1 , ∀ n ∈ N
ceea ce este ı̂n contradicţie cu teorema lui Arhimede pentru y = β − α şi
x = b1 − a1 .
Teorema 1.8. Pentru orice număr iraţional x există două mulţimi numărabile
de numere raţionale {an , n ∈ N} şi {bn , n ∈ N} astfel ı̂ncât
an < an+1 , bn+1 < bn , ∀ n ∈ N
şi
x = sup{an , n ∈ N} = inf{bn , n ∈ N}.
Demonstraţie. Fie x un număr real fixat. Presupunem că x > 0. Există
n0 ∈ N astfel ı̂ncât x < n0 < x + 1. Vom demonstra că n0 − 1 < x.
Într-adevăr, dacă luăm
x < n0 − 1 < n0 < x + 1,
atunci
n0 − (n0 − 1) < x + 1 − x = 1,
absurd. Notând a1 = n0 −1 ∈ Q şi b1 = n0 ∈ Q, putem considera relaţiile
a1 < x < b1 , b1 − a1 = 1.
a1 + b1
Fie c = ∈ Q. Atunci
2
b1 − a1
c − a 1 = b1 − c =
2
şi x ∈ [a1 , c] sau x ∈ [c, b1 ]. Presupunem că x ∈ [a1 , c]. Atunci notăm
a2 = a1 şi b2 = c. Dacă repetăm această procedură obţinem două mulţimi
de numere raţionale
{an , n ∈ N}, {bn , n ∈ N}
astfel ı̂ncât:
 17

1. an ≤ an+1 ≤ · · · ≤ bn+1 ≤ bn
b1 − a1
2. bn − an =
n
3. an < x < bn
pentru orice n ∈ N.
Din teorema precedentă, pentru In = [an , bn ], există x0 ∈ R astfel
ı̂ncât \
In = {x0 }.
n∈N
T
Din relaţia x ∈ In rezultă x = x0 şi din demonstraţia teoremei prece-
n∈N
dente, avem
x = sup{an , n ∈ N} = inf{bn , n ∈ N}.
Dacă numărul real x este negativ putem aplica raţionamentul precedent
pentru y = −x şi obţinem acelaşi rezultat.
Teorema 1.9. Între orice două numere reale a şi b cu a < b există o
infinitate de numere reale.
Demonstraţie. Să notăm prin X mulţimea

X = {x ∈ R / a < x < b}.

a+b
Mulţimea X nu este vidă deoarece numărul real aparţine acesteia.
2
Presupunem prin absurd că X are o mulţime finită de elemente pe care
le putem ordona crescător şi renota prin

X = {x1 , x2 , . . . , xk }.

Evident avem
a < x1 < x2 < . . . < xk < b.
Dar numărul y definit prin
x1 + x2
y=
2
este de asemenea un număr real şi, ı̂n plus, avem a < x1 < y < x2 < b şi
y nu este un element al mulţimii X, absurd.
18

Consecinţa 1.2. Fie două numere reale a şi b cu a < b. Pentru orice
număr real x cu a < x < b intervalele deschise (a, x) şi (x, b) sunt nevide
şi conţin o infinitate de numere reale.
Teorema 1.10. Fie intervalul deschis (a, b) şi x arbitrar cu a < x < b.
Există un η > 0 aşa ı̂ncât, pentru orice ε > 0 cu ε < η, să avem

∅ 6= (x − ε, x + ε) ⊂ (a, b).

În plus, există două mulţimi A ⊂ (a, x) şi B ⊂ (x, b) aşa ı̂ncât x = sup A
şi x = inf B.
Demonstraţie. Vom lua η = min{x − a, b − x}. Evident η > 0. Să
presupunem că η = b − x. Pentru orice ε > 0 cu ε < η avem

ε<b−x<x−a⇔a<x−ε<x<x+ε<b

deci prima parte afirmaţie din teoremă. Fie, ı̂n continuare,

x−a x−a x−a
A = {x − ,x − ,...,x − , . . .}.
2 3 n
Prin calcul direct obţinem inegalităţile
x−a x−a x−a
a<x− <x− < ... < x − < . . . < x,
2 3 n
deci A ⊂ (a, x). Mulţimea A este total ordonată şi mărginită superior,
deci admite un supremum, notat x0 , ı̂n mulţimea R. Evident avem că
x0 ≤ x. Dacă x0 < x atunci, pentru orice număr natural n, avem că
x−a x−a
x− ≤ x0 ⇔ n ≤ ,
n x − x0
adică mulţimea numerelor naturale este mărginită, absurd.

1.4 Topologia naturală a mulţimii numerelor

reale
Definiţia 1.23. Fie x un număr real. Numim interval deschis centrat ı̂n
x intervalul (x−ε, x+ε) unde ε este un număr real strict pozitiv arbitrar.
 19

Definiţia 1.24. Pentru un număr real x numim modulul lui x, şi notăm
|x|, numărul real x dacă x ≥ 0, respectiv numărul real −x dacă x < 0.
Remarca 1.9. Pentru orice x0 ∈ R şi ε > 0 avem egalitatea

(x0 − ε, x0 + ε) = {x / |x − x0 | < ε}.

Definiţia 1.25. Spunem că avem definită pe R o structură de vecinătăţi

dacă fiecărui număr real x i se poate asocia o familie ϑ(x) de submulţimi
ale lui R ale cărei elemente să verifice proprietăţile:
1. pentru orice V ∈ ϑ(x) avem x ∈ V ;
2. dacă V ∈ ϑ(x) şi U ⊃ V , atunci U ∈ ϑ(x);
T
3. dacă V1 ∈ ϑ(x) şi V2 ∈ ϑ(x), atunci V1 V2 ∈ ϑ(x);
4. dacă V ∈ ϑ(x) există U ∈ ϑ(x) aşa ı̂ncât pentru orice y ∈ U avem
că V ∈ ϑ(y).
Pentru un x ∈ R fixat, elementele familiei ϑ(x) se numesc vecinătăţi ale
lui x iar despre ϑ(x) spunem că formează familia vecinătăţilor lui x.
Teorema 1.11. Pentru orice x ∈ R familia ϑ(x) definită prin

ϑ(x) = {V / ∃ ε > 0 cu (x − ε, x + ε) ⊂ V }
constituie o familie de vecinătăţi ale lui x.
Demonstraţie. Vom demonstra doar proprietăţile 3 şi 4, celelalte fiind
evidente.
Fie V1 ∈ ϑ(x) şi V2 ∈ ϑ(x), deci există ε1 > 0 şi ε2 > 0 aşa ı̂ncât să
avem
(x − ε1 , x + ε1 ) ⊂ V1 şi (x − ε2 , x + ε2 ) ⊂ V2 .
T
Evident avem că x ∈ V1 V2 . Fie ε = min{ε1 , ε2 }. Avem incluziunile

(x − ε, x + ε) ⊂ (x − ε1 , x + ε1 ) ∩ (x − ε2 , x + ε2 ) ⊂ V1 ∩ V2 ,

adică V1 ∩ V2 ∈ ϑ(x).
Proprietatea 4 mai poate fi enunţată şi ı̂n felul următor: orice vecinătate
V a unui număr real x este de asemenea vecinătate pentru toate ele-
mentele unei vecinătăţi a lui x inclusă ı̂n V .
20

Fie V ∈ ϑ(x), deci există ε > 0 aşa ı̂ncât să avem

(x − ε, x + ε) ⊂ V.
Notăm prin U mulţimea U = (x − ε, x + ε) şi evident U ∈ ϑ(x) (deoarece
avem (x − 2ε , x + 2ε ) ⊂ U ). Fie y ∈ U arbitrar. Din teorema 1.10 deducem
că există η > 0 cu
(y − η, y + η) ⊂ U ⊂ V,
prin urmare V ∈ ϑ(y).
Definiţia 1.26. Spunem că o familie τ de submulţimi ale mulţimii nu-
merelor reale, defineşte o structură topologică pe R dacă verifică pro-
prietăţile
1. ∅, R ∈ τ ;
2. D1 , D2 ∈ τ implică D1 ∩ D2 ∈ τ ;
3. D1 , D2 ∈ τ implică D1 ∪ D2 ∈ τ ;
Elementele familiei τ se numesc mulţimi deschise.
Teorema 1.12. Familia de submulţimi ale mulţimii numerelor reale definită
prin
τR = {D / ∀ x ∈ D ∃ ε > 0 cu (x − ε, x + ε) ⊂ D} ∪ {∅}
formează o structură topologică pe R.
Demonstraţie. Evident avem că ∅ ∈ τR .
Fie D1 , D2 ∈ τR . Dacă D1 ∩ D2 = ∅ avem că D1 ∩ D2 ∈ τR . În caz
contrar, fie x ∈ D1 ∩ D2 . Există ε1 şi ε2 strict pozitivi cu
(x − ε1 , x + ε1 ) ⊂ D1 , (x − ε2 , x + ε2 ) ⊂ D2 .
Luând ε = min{ε1 , ε2 } avem că
(x − ε, x + ε) ⊂ D1 ∩ D2
deci, D1 ∩ D2 ∈ τR .
Fie D1 , D2 ∈ τR şi D = D1 ∪ D2 . Dacă x ∈ D avem că x ∈ D1
sau x ∈ D2 . Dacă, de exemplu, x ∈ D1 rezultă că există ε > 0 cu
(x−ε, x+ε) ⊂ D1 şi, de aici, avem că (x−ε, x+ε) ⊂ D adică, D ∈ τR .
 21

Structura topologică definită anterior se mai numeşte topologia nat-

urală a mulţimii numerelor reale.

Remarca 1.10. 1. O mulţime nevidă D ⊂ R este deschisă dacă şi

numai dacă D ∈ ϑ(x) pentru orice x ∈ D.

2. Mulţimile ∅, R şi intervalele deschise sunt mulţimi deschise.

Definiţia 1.27. Spunem că o submulţime F de numere reale este ı̂nchisă

dacă complementara sa R \ F este o mulţime deschisă.

Remarca 1.11. Mulţimile ∅, R sunt simultan deschise şi ı̂nchise.

Noţiunea de vecinătate ne permite să definim, din punct de vedere

topologic, adică prin intermediul vecinătăţilor, poziţia unui punct faţă
de o mulţime.

Definiţia 1.28. 1. Spunem că un număr real x este interior unei

mulţimi nevide A de numere reale dacă există o vecinătate V a lui
x aşa ı̂ncât să avem V ⊂ A. Pentru o mulţime dată A mulţimea
o
tuturor elementelor interioare lui A se notează A şi se numeşte
interiorul mulţimii;

2. Spunem că un număr real x este aderent unei mulţimi nevideTA de

numere reale dacă pentru orice vecinătate V a lui x, avem V A 6=
∅. Pentru o mulţime dată A mulţimea tuturor elementelor aderente
lui A se notează A şi se numeşte aderenţa sau ı̂nchiderea mulţimii;

3. Spunem că un număr real x este element de acumulare pentru o

mulţime nevidă A de numere T reale dacă pentru orice vecinătate
V a lui x, avem (V \ {x}) A 6= ∅. Pentru o mulţime dată A
mulţimea tuturor elementelor de acumulare ale lui A se notează A0
şi se numeşte derivata mulţimii;

4. Spunem că un număr real x este un element izolat pentru o mulţime

nevidă ATde numere reale dacă există o vecinătate V a lui x, aşa
ı̂ncât Vx A = {x}.

Teorema 1.13. O mulţime A este ı̂nchisă dacă şi numai dacă A = A.

22

Demonstraţie. Presupunem că mulţimea A este ı̂nchisă. Deci mulţimea

R \ A este deschisă. Din definiţia elementelor aderente avem că A ⊂ A.
Fie x0 ∈ A. Dacă, prin absurd, x0 nu aparţine mulţimii A, adică x0 ∈
(R \ A) atunci, deoarece R \ A este vecinătate pentru toate punctele sale,
rezultă că există o vecinătate V a lui x0 cu V ⊂ (R \ A). Evident pentru
această vecinătate avem că V ∩ (R \ A) = ∅ şi, de aici, ar rezulta că x0
nu este element aderent al mulţimii A, absurd.
Reciproc, să presupunem că avem A = A. Vom demonstra că mulţimea
R \ A este deschisă. Fie x ∈ (R \ A) un element arbitrar. Deoarece x nu
aparţine mulţimii A rezultă că x nu aparţine nici mulţimii A, adică, există
o vecinătate V a lui x cu V ∩ A = ∅ şi, de aici, avem că V ⊂ (R \ A) sau,
ı̂ncă, R \ A este o vecinătate a lui x. Am arătat, ı̂n acest fel, că mulţimea
R \ A este vecinătate pentru orice punct al ei deci este o mulţime de-
schisă.
o
Teorema 1.14. O mulţime A este deschisă dacă şi numai dacă A = A.

Demonstraţie. Presupunem că mulţimea A este deschisă. Evident avem

o
că A ⊂ A. Mulţimea A este vecinătate pentru toate punctele sale, deci
dacă x ∈ A rezultă că există ε > 0 cu (x−ε, x+ε) ⊂ A şi, de aici, rezultă
o o
că x ∈ A. Aşadar A = A.
o o
Reciproc, dacă A = A atunci pentru orice x ∈ A avem că x ∈ A deci
există V ∈ ϑ(x) cu V ⊂ A, şi, având ı̂n vedere proprietăţile familiei de
vecinătăţi ale lui x rezultă că şi A ∈ ϑ(x). Aşadar A este o mulţime
deschisă.

Definiţia 1.29. Numim sistem de numere reale extins, notat R, reuniunea

mulţimii numerelor reale R cu două simboluri notate ∞ şi −∞ unde:

1. pentru orice x ∈ R avem x < ∞, altfel spus ı̂n R avem ∞ = sup R;

2. pentru orice x ∈ R avem −∞ < x, altfel spus ı̂n R avem −∞ =

inf R;

3. x + ∞ = ∞ pentru orice x ∈ R;

4. x − ∞ = −∞ pentru orice x ∈ R;

5. x · ∞ = ∞ pentru orice x ∈ R cu x > 0;

 23

6. x · ∞ = −∞ pentru orice x ∈ R cu x < 0;

7. x · (−∞) = −∞ pentru orice x ∈ R cu x > 0;

8. x · (−∞) = ∞ pentru orice x ∈ R cu x < 0;

9. Operaţiile
∞ + (−∞), 0 · ∞
nu sunt definite, adică nu li se poate asocia ca rezultat un anumit
element din R.

Din această definiţie rezultă că ı̂n R orice submulţime A este mărginită.
Notăm prin (a, ∞) mulţimea {x ∈ R; x > a} şi definim vecinătăţile
lui ∞ ca fiind

ϑ(∞) = {V ⊂ R; ∃ aV ∈ R astfel ı̂ncât (aV , ∞) ⊂ V }.

Similar notăm prin (−∞ , a) mulţimea {x ∈ R ; x < a} şi definim
vecinătaţile lui −∞ ca fiind
© ª
ϑ(−∞) = V ⊂ R; ∃ aV ∈ R astfel ı̂ncât (−∞ , aV ) ⊂ V .
Capitolul 2

Şiruri şi serii

2.1 Şiruri. Convergenţă

Definiţia 2.1. Fie N mulţimea numerelor naturale. Un şir de numere
reale este a funcţie a : N → R. Notăm prin an = a(n), respectiv, prin
(an )n∈N sau mai simplu (an )n , şirul dat de a.
Remarcăm că, ı̂n această definiţie, putem ı̂nlocui mulţimea N prin
orice submulţime infinită a sa.
Fiind dat un şir (an )n∈N , restricţia acestuia la o submulţime infinită
N1 ⊂ N reprezintă un subşir al lui (an )n∈N şi ı̂l notăm prin (an )n∈N1 .
Remarcăm din această definiţie că şirul (an )n∈N este el ı̂nsuşi un subşir
al său.
Având ı̂n vedere că orice submulţime infinită N1 a lui N poate fi
reprezentată de asemenea ca un şir (nk )k∈N , putem utiliza notaţia (ank )k∈N
ı̂n loc de (an )n∈N1 .
Spunem că (an )n∈N1 este un subşir propriu al lui (an )n∈N dacă incluzi-
unea N1 ⊂ N este strictă.
Un alt mod de a preciza un subşir al unui şir a : N → R este să
considerăm o funcţie strict crescătoare ϕ : N → N exprimată prin ϕ(k) =
nk . Funcţia a ◦ ϕ : N → R are forma dată de diagrama
k → ϕ(k) = nk → a(nk ) = ank
deci aceasta defineşte un subşir al şirului dat. În consecinţă, vom nota un
subşir al şirului (an )n prin (ank )k . Dacă funcţia ϕ este diferită de funcţia
identică i : N → N, i(n) = n se obţine un subşir propriu al şirului dat.

24
 25

Prin {an }n∈N notăm imaginea şirului (an )n∈N .

Dacă există n0 ∈ N astfel ı̂ncât an = a pentru orice n ≥ n0 , atunci
(an )n∈N este numit şir staţionar. Dacă, ı̂n plus, n0 = 1, spunem că şirul
este constant.
Observăm că pentru un şir staţionar, imaginea sa este o mulţime
finită dar există şiruri având ca imagine mulţimi finite
¡ dar care
¢ nu sunt
şiruri staţionare. De exemplu, putem considera şirul (−1)n n∈N a cărui
imagine este mulţimea {−1, 1}.
Definiţia 2.2. Spunem că şirul (an )n∈N este convergent dacă există un
număr real a având proprietatea:

pentru orice V ∈ ϑ(a), există nV ∈ N astfel ı̂ncât an ∈ V dacă n > nV .

Spunem de asemenea că şirul (an )n∈N converge la a şi notăm lim an = a
n→∞
sau an −→
n a.
Numărul a se numeşte limita şirului. Un şir care nu este convergent
se numeşte şir divergent.
Teorema 2.1. Un şir (an )n∈N are limita a ∈ R dacă şi numai dacă
pentru orice ε > 0, există nε ∈ N astfel ı̂ncât |an − a| < ε oricare ar fi
n > nε .
Demonstraţie. Presupunem că şirul (an )n∈N este convergent la a. Fie
ε > 0 arbitrar. Mulţimea U = (a − ε, a + ε) este o vecinătate a lui a
deci există un rang nU (ı̂n fapt rangul depinde de ε) aşa ı̂ncât pentru
n > nU = nε să avem an ∈ U adică, echivalent |an − a| < ε.
Reciproc, presupunând adevărată concluzia, pentru o vecinătate V ∈
ϑ(a) există un ε > 0 cu (a − ε, a + ε) ⊂ V . Luând n mai mare decât
rangul corespunzător lui ε (ı̂n fapt corespunzător lui V ) , obţinem an ∈
(a − ε, a + ε) ⊂ V , deci şirul (an )n∈N converge la a.
Teorema 2.2. Limita unui şir de numere reale, dacă există, este unică.
Demonstraţie. Presupunem că, pentru un şir (an )n∈N avem ı̂n acelaşi
timp lim an = a şi lim an = b , a 6= b. Dacă luăm V ∈ ϑ(a) cu
n→∞ n→∞
a+b
V = (a − ε, a + ε) unde ε = − a şi U ∈ ϑ(b) cu U = (b − η, b + η)
4
a+b
unde η = b − , atunci aceste vecinătaţi sunt disjuncte dar pentru
4
26

n > max{nV , nU }, ar trebui să avem simultan an ∈ V şi an ∈ U , fapt ce

contravine ipotezei că V , U sunt disjuncte.
Teorema 2.3. Un şir (an )n∈N este convergent dacă şi numai dacă orice
subşir propriu al său converge la aceeaşi limită.
Demonstraţie. Dacă lim an = a, atunci, pentru orice ε > 0, există nε ∈
n→∞
N astfel ı̂ncât |a − an | < ε pentru n > nε şi, de aici, dacă (ank )k este
un subşir al lui (an )n , atunci, cu atât mai mult, |a − ank | < ε pentru
nk > nε deci subşirul considerat este convergent şi are limita a. Reciproc,
presupunem că orice subşir propriu (ank )k a lui (an )n converge la o aceeaşi
limită a şi demonstrăm că lim an = a.
n→∞
Dacă şirul (an )n nu este convergent la a, atunci negarea definiţie con-
vergenţei este:
există un ε0 > 0 aşa ı̂ncât, pentru orice rang k, există un n > k cu
|an − a| > ε0 .
Particularizând obţinem:
pasul 1: pentru k = 1 există n1 > 1 cu |an1 − a| > ε0
pasul 2: pentru k = n1 , există n2 > n1 , cu |an2 − a| > ε0
..
.
pasul p: pentru k = np−1 , există np > np−1 , cu |anp − a| > ε0
..
.
În acest mod, putem construi un subşir (ank )k∈N cu proprietatea că
|a − ank | > ε0
pentru orice k ∈ N.
Subşirul ank obţinut este un subşir propriu deoarece el poate fi definit
cu ajutorul funcţiei ϕ : N → N, ϕ(k) = nk , nk > k care nu este funcţia
identică pe N. Aşadar, ar exista un subşir propriu care nu converge la a,
absurd.
Consecinţa 2.1. Dacă există un subşir al lui (an )n∈N care nu este
convergent sau există două subşiruri având limite diferite, atunci şirul
(an )n∈N nu este convergent.
Teorema 2.4. Fie A ⊂ R. Un număr real x0 aparţine lui A dacă şi
numai dacă există cel puţin un şir de numere reale din A convergent la
x0 .
 27

Demonstraţie. Presupunem că x0 ∈ A. Dacă x0 ∈ A putem considera

şirul constant
xn = x 0 ∀ n ∈ N
şi, evident, şirul converge la x0 . Dacă x0 este un punct aderent lui A
dar care nu aparţine mulţimii A (adică x0 ∈ A0 ), considerăm o familie de
vecinătaţi ale lui x0 definite prin

1¢ 1 1
S(x0 , = (x0 − , x0 + ) ; n = 1, 2, . . .
n n n
Pentru orice n = 1, 2, . . . putem găsi cel puţin un număr real
¡ 1¢
an ∈ A ∩ S x0 , , an 6= x0 .
n
Atunci
1
|x0 − an | <
n
şi de aici, (an )n∈N este un şir de elemente din A care converge la x0 .
Reciproc, dacă (an )n∈N converge la x0 şi an ∈ A pentru orice n ∈ N,
atunci, pentru V ∈ ϑ(x0 ) arbitrară, există nV ∈ N astfel ı̂ncât an ∈ V
pentru orice n > nV , deci A ∩ V 6= ∅ şi, de aici, x0 ∈ A.

Remarca 2.1. Similar, putem demonstra că x0 este un punct de acumu-

lare pentru A dacă şi numai dacă există un şir (an )n∈N din A convergent
la x0 cu an 6= x0 , pentru orice n ∈ N.

Definiţia 2.3. Un şir (an )n∈N se numeşte şir fundamental sau şir Cauchy
dacă, pentru orice ε > 0, există nε ∈ N astfel ı̂ncât, pentru orice n > nε
şi orice p ∈ N, avem
|xn+p − xn | < ε.

Remarca 2.2. Putem reformula definiţia sub forma

”pentru orice ε > 0 există nε ∈ N astfel ı̂ncât, m, n ∈ N; m, n > nε ,
implică |xm − xn | < ε”.

Teorema 2.5. Orice şir convergent este un şir fundamental.

28

Demonstraţie. Întradevăr, dacă lim an = a atunci, pentru un ε > 0

n→∞
ε
arbitrar dar fixat, există nε ∈ N astfel ı̂ncât |a − an | < pentru n > nε ,
2
atunci, pentru orice n > nε şi orice p ∈ N,
ε ε
|an − an+p | ≤ |an − a| + |a − an+p | < + = ε,
2 2
adică (an )n∈N este un şir fundamental.

Teorema 2.6. Dacă un şir Cauchy (xn )n∈N conţine un subşir conver-
gent, atunci este convergent.
Demonstraţie. Fie (xn )n∈N un şir Cauchy şi (xnk )k un subşir al acestuia
convergent la x.
ε
Pentru un > 0 arbitrar considerat există nε ∈ N şi kε ∈ N aşa ı̂ncât
2
să avem
ε
|xn − xm | < , dacă n, m > nε
2
şi
ε
|xnk − x| < , dacă nk >> kε .
2
Fixăm un nk > max{nε , kε } şi luând n > max{nε , kε } arbitrar. Obţinem
că
ε ε
|xn − x| < |xn − xnk | + |xnk − x| < + = ε
2 2
deci şirul (xn )n∈N converge la x.
Teorema 2.7. În R orice şir Cauchy este convergent. Spunem că R este
un spaţiu complet.
Demonstraţie. Fie (xn )n∈N un şir Cauchy.
Dacă {xn ; n ∈ N} este o mulţime finită, atunci (xn )n∈N conţine cel
puţin un subşir constant, adică un subşir convergent şi, conform teoremei
precedente, şirul dat este convergent.
Presupunem acum că {xn ; n ∈ N} conţine o infinitate de elemente.
Din faptul că, pentru un ε0 > 0 arbitrar fixat, există n0 = nε0 aşa
ı̂ncât, pentru orice n, m cu n > n0 şi m > n0 avem |xn −xm | < ε0 , rezultă
că putem fixa un m = n1 > n0 , aşa ı̂ncât |xn − xn1 | < ε0 , adică
xn ∈ (xn1 − ε0 , xn1 + ε0 )
 29

pentru n > n0 .
Dacă ρ = max |xn − xnε0 | şi r = max{ρ, ε0 }, atunci, pentru orice
n≤n0
n ∈ N, avem
xn ∈ (xn1 − r, xn1 + r)
deci mulţimea {xn ; n ∈ N} este mărginită, aşadar conţine un punct de
acumulare x0 . Din remarca 2.1 există un şir de elemente din mulţimea
{xn n ∈ N}, elemente diferite de x0 care converge to x0 . Şirul obţinut
este evident un subşir al şirului (xn )n∈N şi, aplicând teorema precedentă,
rezultă că şirul (xn )n∈N este convergent.
În continuare, vom considera şiruri care nu sunt convergente dar care
au un anumit comportament când n creşte nemărginit. Ca atare vom
considera mulţimea R care conţine ca elemente simbolurile +∞ şi −∞.
Definiţia 2.4. Un şir (xn )n∈N are limita ∞ dacă şi numai dacă, pentru
orice a > 0, există na ∈ N astfel ı̂ncât xn > a pentru n > na , respectiv
(xn )n∈N are limita −∞ dacă şi numai dacă, pentru orice a < 0, există
na ∈ N astfel ı̂ncât xn < a pentru n > na .
Teorema 2.8. Fie A ⊂ R o mulţime mărginită superior. MA = sup A
dacă şi numai dacă următoarele două proprietăţi au loc :
1) x ≤ MA , pentru orice x ∈ A ;
2) pentru orice ε > 0 există xε ∈ A ; xε > MA − ε.
Demonstraţie. Presupunem că MA = sup A. Proprietăţile sunt verificate
ı̂n baza definiţiei marginii superioare exacte şi, luând ı̂n considerare faptul
că, pentru orice ε > 0, avem MA − ε < MA şi, dacă nu ar există cel puţin
un element xε ∈ A, cu xε > MA − ε, atunci sup A = MA − ε.
Reciproc, prima proprietate ne spune că MA este o margine superioară
pentru A, iar, din a doua proprietate, rezultă că, pentru M1 < MA şi
ε = MA − M1 > 0 există xε ∈ A astfel ı̂ncât

xε > MA − ε = MA − (MA − M1 ) = M1

şi deci MA = sup A.

Similar putem demonstra că, pentru o mulţime A, mărginită inferior,
mA = inf A dacă şi numai dacă :
1) x ≥ mA pentru orice x ∈ A ;
2) pentru orice ε > 0, există xε ∈ A ; xε < mA + ε.
30

Definiţia 2.5. Un şir (xn )n∈N se numeşte şir monoton crescător dacă
pentru orice n ∈ N avem an ≤ an+1 .
Definiţia 2.6. Un şir (xn )n∈N se numeşte şir monoton descrescător dacă
pentru orice n ∈ N avem an ≥ an+1 .
Definiţia 2.7. Un şir (xn )n∈N se numeşte şir monoton dacă este monoton
descrescător sau monoton crescător.
Propoziţia 2.1. Un şir monoton (xn )n∈N este convergent dacă şi numai
dacă este un şir mărginit, adică mulţimea {xn ; n ∈ N} este o mulţime
mărginită.
Dacă şirul este crescător, atunci

lim xn = sup{xn ; n ∈ N}
n→∞

iar dacă şirul este descrescător, atunci

lim xn = inf{xn ; n ∈ N}.

n→∞

Demonstraţie. Fie un şir (xn )n∈N crescător şi convergent la x. Vom arăta
că şirul este mărginit superior de x şi, mai mult,

x = lim xn = sup{xn ; n ∈ N}
n→∞

presupunem că nu avem xn ≤ x ∀ n ∈ N, adică există n0 ∈ N cu xn0 > x.

Deoarece pentru orice n > n0 avem că xn ≥ xn0 rezultă că există o
vecinătate a lui x, de exemplu, (x − xn0 , xn0 ) ı̂n afara căreia se găsesc o
infintate de termeni ai şirului. Ca atare, şirul nu converge la x, absurd.
Fie x0 = sup{xn ; n ∈ N}. Evident din xn ≤ x rezultă că x0 ≤ x.
Dacaăm avea x0 < x atunci, având ı̂n vedere că intervalul (x0 , x + 1) este
o vecinătate a lui x ar rezulta că există termeni xn ai şirului aparţinând
acestui interval. Mai mult, am obţine că x0 < xn < x fapt ce contrazice
definiţia lui x0 . Aşadar, avem că x = x0 = sup{xn ; n ∈ N}.
Reciproc, presupunem că avem un şir {xn ; n ∈ N} crescător şi
mărginit. Deci există x = sup{xn ; n ∈ N}. Evident, avem că

x1 ≤ x2 ≤ . . . ≤ xn . . . ≤ x

. Vom arăta că x = lim xn .

n→∞
 31

Fie V o vecinătate a lui x. Există un ε > 0 cu (x − ε, x + ε) ⊂ V .

Deoarece x = sup{xn ; n ∈ N} rezultă că există un rang n0 cu xn0 ∈
(x − ε, x) şi, evident, pentru orice n > n0 avem că xn ∈ (x − ε, x), deci
şirul {xn ; n ∈ N} converge la x.

Teorema 2.9. Fie A o submulţime a lui R şi MA = sup A ∈ R ∪ ∞.

Atunci există un şir format din elemente ale lui A care are ca limită pe
MA .

Demonstraţie. Dacă MA = ∞, atunci A este nemărginită superior, adică,

pentru orice n ∈ N, există xn ∈ A astfel ı̂ncât xn > n deci lim xn = ∞.
n→∞
Dacă MA < ∞, atunci x ≤ MA pentru orice x ∈ A şi, luând ε =
1 1
n ∈ N∗ ı̂n teorema 2.8, există xn ∈ A astfel ı̂ncât xn > MA − .
n n
Rezultă că, pentru acest şir (xn )n∈N∗ avem dubla inegalitate
1
MA − < xn ≤ MA
n
de aici faptul că lim xn = MA .
n→∞

Bineı̂nţeles, un rezultat similar are loc pentru mA = inf A.

Consecinţa 2.2. 1) Din această teoremă şi din teorema 2.4, rezultă că,
pentru orice submulţime A ⊂ R, sup A şi inf A aparţin lui A.
2) Pentru o submulţime compactă A ⊂ R, având ı̂n vedere faptul că
mulţimea A este mărginită şi ı̂nchisă, rezultă că sup A şi inf A există şi
aparţin A.
3) Din orice şir mărginit de numere reale putem extrage un subşir
convergent.
32

2.2 Serii de numere reale

Definiţia 2.8. Fie (an )n∈N un şir de numere reale. Definim şirul (sn )n∈N
prin:
s1 = a1 , s2 = a1 + a2 , . . . , sn = a1 + a2 + · · · + an , . . .
Ansamblul format prin şirurile (an )n∈N şi (sn )n∈N se notează prin simbolul
∞
X
an
n=1

şi se numeşte serie de numere reale.

Termenii şirului (sn )n∈N se numesc sumele parţiale ale seriei ı̂n timp
ce an se numeşte termenul general al seriei.
Reţinem faptul că, prin cunoaşterea şirului sumelor parţiale (sn )n∈N ,
şirul (an )n∈N este unic determinat prin
a1 = s1 , an = sn − sn−1 , pentru n ≥ 2.
În acest context, termenul de serie poate fi asociat unuia dintre şirurile
(an )n∈N respectiv (sn )n∈N , de unde şi notaţia utilizată.
∞
X
Definiţia 2.9. Seria an se va numi convergentă sau divergentă după
n=1
cum şirul (sn )n∈N este convergent sau divergent.
Dacă şirul (sn )n∈N are limita s, finită sau infintă, spunem că s este
∞
X P
suma seriei şi, notăm, an = s sau, mai simplu, an = s.
n=1
Deci o serie este convergentă dacă suma seriei există şi este finită.
∞
X
Pentru seriile convergente, simbolul an este utilizat pentru a de-
n=1
semna atât seria cât şi suma sa.
Prin studierea comportamentului unei serii (natura seriei) ı̂nţelegem
să determinăm dacă seria este convergentă sau nu.
Remarca 2.3. Dacă se renunţă la un număr finit de termeni dintr-o
serie sau, dimpotrivă, se adaugă un număr finit de termeni la o serie,
natura acesteia nu se schimbă.
 33

P P
Propoziţia 2.2. Fie an = a şi bn = b două seriiPconvergente.
Atunci, pentru orice pereche de numere reale α , β, seria (αan + βbn )
este convergentă şi are ca sumă αa + βb. Altfel spus, avem egalitatea
P P P
(αan + βbn ) = α an + β bn .
P
Demonstraţie. Pentru şirul sumelor parţiale ale seriei (αan +βbn ) avem

sn = (αa1 + βb1 ) + (αa2 + βb2 ) + · · · + (αan + βbn ) =

= α(a1 + a2 + · · · + an ) + β(b1 + b2 + · · · + bn ),
şi de aici, trecând la limită, obţinem rezultatul cerut.
P P
Consecinţa 2.3. Pentru orice număr real α 6= 0 seriile an şi α an
au aceeaşi natură.

Propoziţia 2.3. Fie (bn )n∈N un şir dat şi (an )n∈N definit prin

an = bn+1 − bn .
P
Atunci seria an este convergentă dacă şi numai dacă şirul (bn )n∈N este
convergent şi avem egalitatea
X
an = lim bn − b1 .
n→∞

Demonstraţie. Într-adevăr avem

a1 + a2 + · · · + an = bn+1 − b1

şi, mai mult,

P
an = lim (a1 + a2 + · · · + an ) = lim (bn+1 − b1 ) = lim bn+1 − b1
n→∞ n→∞ n→∞

dacă şi numai dacă există lim bn .

n→∞
P
Propoziţia 2.4. (Condiţie necesară de convergenţă) Dacă seria an
converge, atunci
lim an = 0.
n→∞
34

Demonstraţie. Într-adevăr, dacă (sn )n∈N este şirul sumelor parţiale a se-
riei şi s = lim sn , atunci lim an = lim (sn − sn−1 ) = 0.
n→∞ n→∞ n→∞

Remarca
P 2.4. Convergenţa la zero a şirului termenului general a se-
riei an este doar o condiţie necesară aşa cum rezultă din următorul
exemplu.
X∞
1
Exerciţiul 2.1. Seria , numită serie Riemann , sau serie armonică
n=1
n
1
, este o serie divergentă deşi lim = 0.
n→∞ n

1
Demonstraţie. Într-adevăr, deoarece > 0 pentru orice n ≥ 1, şirul
n
sumelor parţiale (sn )n∈N este crescător, deci este suficient să determinăm
un subşir divergent.
Considerăm subşirul (s2n )n∈N , pentru care avem
1 1 1 1 1 ³ 1´ ³1 1´ 1
s2 = 1 + > , s22 = 1 + + + = 1 + + + >2· ,
2 2 2 3 4 2 3 4 2
1
şi, ı̂n general, pentru orice n ∈ N, avem s2n−1 > (n − 1) · .
2
Într-adevăr,
1 1 1
s2n = s2n−1 + + + ··· + >
2n−1 + 1 2n−1 + 2 2n−1 + 2n−1
1 1 1
> (n − 1) · + 2n−1 · n−1
=n·
2 2·2 2
şi de aici lim s2n = ∞, deci seria este divergenţă.
n→∞

Teorema 2.10. (Criteriul

P general al lui Cauchy) Fie (an )n∈N un şir de
numere reale. Seria an converge dacă şi numai dacă, pentru orice
ε > 0, există nε ∈ N astfel ı̂ncât, pentru orice n ∈ N, n > nε şi p ∈ N,

(2.1) |an+1 + an+2 + · · · + an+p | < ε pentru n > nε .

Demonstraţie. Dacă (sn )n∈N este şirul sumelor parţiale ale seriei, este
evident că relaţia (2.1) este echivalentă cu faptul că (sn )n∈N este un şir
Cauchy ceea ce echivalează cu convergenţa acestuia.
 35

Fie Pp : N →P N o funcţie cu proprietatea p(n) < p(m) pentru n < m.

Seriile an şi bn definite prin
b1 = a1 + a2 + · · · + ap(1) , · · · , bn = ap(n−1)+1 + ap(n−1)+2 + · · · + ap(n) .
P P
Spunem că seria Pbn este obţinută din seria P an prin inserarea de
paranteze şi că seria an este obţinută din seria bn prin retragerea
parantezelor.
P P
Propoziţia P 2.5. Dacă seria an converge la s, atunci orice serie bn
obţinută din an prin inserarea de paranteze este, de asemenea, con-
vergentă la aceeaşi sumă s.
Demonstraţie.
P Dacă (sn )n∈N
P , (tn )n∈N sunt şirurile sumelor parţiale pen-
tru seria an , respectiv bn , atunci
tn = b1 +b2 +· · ·+bn = (a1 +a2 +· · ·+ap(1) )+(ap(1)+1 +ap(1)+2 +· · ·+ap(2) )+
+ · · · + (ap(n−1)+1 + ap(n−1)+2 + · · · + ap(n) ) = sp(n) ,
deci (tn )n∈N este un subşir a lui (sn )n∈N convergent la aceeaşi limită s ca
(sn )n∈N .
Remarca 2.5. Retragerea parantezelor poate schimba natura seriei. Fie
∞
X
(−1)n−1 şi p(n) = 2n. Atunci
n=1

bn = a2n−1 + a2n = 1 + (−1) = 0, ∀ n ∈ N

P
şi, de aici, convergenţa seriei bn ı̂n timp ce, seria iniţială este di-
vergentă cu sumele parţiale s2n = 0, respectiv s2n+1 = 1, pentru orice
n ∈ N.
În continuare vom arăta că parantezele pot fi retrase fără schimbarea
naturii seriei dacă impunem anumite condiţii suplimentare.
P P
Propoziţia 2.6. Fie bn seria obţinută din seria an prin inserarea
de paranteze şi presupunem că există M > 0 astfel ı̂ncât
p(n + 1) − p(n) ≤ M, ∀ n ∈ N
P
şi că lim an = 0. Atunci seria an converge dacă şi numai dacă seria
P n→∞
bn converge caz ı̂n care avem aceeaşi sumă pentru cele două serii.
36

Demonstraţie. Având ı̂n vedere propoziţia

P 2.5 trebuie să demonstrăm
P
doar faptul cum convergenţa seriei bn implică convergenţa
P seriei an
şi că au aceeaşi sumă. Astfel fie t = lim tn suma seriei bn şi, pentru
n→∞
ε > 0, nε ∈ N astfel ı̂ncât
ε ε
|tn − t| < şi |an | <
2 2M
pentru n > nε .
Dacă n > p(nε ) = Nε , putem găsi m > nε astfel ı̂ncât nε ≤ p(m) ≤
n < p(m + 1) şi, pentru un astfel de n, avem
sn = a1 + a2 + · · · + ap(m+1) − (an+1 + an+2 + · · · + ap(m+1) ) =
= tn+1 − (an+1 + an+2 + · · · + ap(m+1) )
şi de aici
|sn − t| ≤ |tm+1 − t| + |an+1 + an+2 + · · · + ap(m+1) | ≤
ε ε ε ε
≤ + (p(m + 1) − p(n)) < +M =ε
2 2M 2 2M
adică lim sn = t.
n→∞
∞
X
Definiţia 2.10. O serie an se numeşte absolut convergentă dacă seria
n=1
∞
X
de numere reale pozitive |an | este convergentă.
n=1

Teorema 2.11. Orice serie absolut convergentă este o serie convergentă.

Demonstraţie. Avem ı̂ntr-adevăr
|an+1 + an+2 + · · · + an+p | ≤ |an+1 | + |an+2 | + · · · + |an+p |
∞
X
şi Condiţia Cauchy (2.1) fiind satisfăcută pentru seria |an |, deducem
n=1
că aceasta este de asemenea satisfăcută pentru seria iniţială.
Remarca 2.6. Având ı̂n vedere faptul că, pentru seriile cu termeni poz-
itivi, şirul sumelor parţiale este crescător şi din propoziţia 2.1 rezultă
imediat că o serie cu termeni pozitivi converge dacă şi numai dacă şirul
sumelor parţiale este mărginit superior.
 37

2.3 Criterii de convergenţă. Serii alter-

nante
P
Propoziţia 2.7. Fie an , an ∈ R pentru orice n ∈ N, o serie dată.
Definim
|an | + an |an | − an
pn = , qn = ; n ∈ N.
2 2
Următoarele afirmaţii sunt adevărate :
P
P 1) dacă
P an converge dar nu este absolut convergentă, atunci seriile
pn şi qn sunt divergente ;
P P P
2) dacă an P este absolut
P convergentă,
P atunci ambele serii p n şi qn
converg şi avem an = pn − qn .
Demonstraţie. Observăm pentru ı̂nceput că pn = an şi qn = 0 dacă
an ≥ 0 şi pn = 0 iar qn = −an dacă an ≤ 0 pentru orice n ∈ N şi că avem
an = pn − qn respectiv
|an | = pn + qn , ∀ n ∈ N.
P
P Pentru a demonstra prima afirmaţie presupunem că an converge şi
|an | este divergentă. P P
Dacă una din seriile pn , qn este convergentă, din an = pn − qn
şi propoziţia 2.2 rezultă convergenţa
P celeilalte serii şi, din |an | = pn + qn
şi propoziţia 2.2, deducem că |an | este convergentă absurd.
Pentru a doua afirmaţie putem aplica din nou propoziţia 2.2.
P
Definiţia 2.11. O serie an se numeşte semiconvergentă dacă este
convergentă dar nu este absolut convergentă (adică seria modulelor nu
este convergentă).
Propoziţia 2.8. Dacă (an )n∈N , (bn )n∈N sunt două şiruri de numere
reale şi
An = a1 + a2 + · · · + an , ∀ n ∈ N,
atunci avem identitatea
Xn n
X
(2.2) ak bk = An bn+1 − Ak (bk+1 − bk )
k=1 k=1
P P
şi deci seria an bn converge dacă atât seria An (bn+1 − bn ) cât şi şirul
(An bn+1 )n∈N sunt convergente.
38

Demonstraţie. Luând A0 = 0, avem

n
X n
X n
X n
X
ak bk = (Ak − Ak−1 )bk = A k bk − Ak bk+1 + An bn+1 =
k=1 k=1 k=1 k=1
n
X
= An bn+1 − Ak (bk+1 − bk ),
k=1

adică identitatea (2.2).

A doua afirmaţie rezultă din această identitate.
P
Propoziţia 2.9. (Criteriul lui Dirichlet) Fie un o serie de numere reale.
Dacă putem scrie termenul general al seriei sub forma unui produs

un = an · bn , n ∈ N
P
unde şirul sumelor parţiale ale seriei an este
P mărginit şi şirul (bn )n∈N
este decrescător cu lim bn = 0, atunci seria un este convergentă.
n→∞

Demonstraţie. Fie
An = a1 + a2 + · · · + an
şi presupunem, conform ipotezei, că |An | ≤ M pentru orice n ∈ N.
Atunci
lim An bn+1 = 0
n→∞
P
şi pentru a stabili convergenţa seriei un este suficient să arătăm că
seria X
An (bn+1 − bn )
este convergentă.
Deoarece (bn )n∈N este un şir descrescător convergent la zero, avem că
bn+1 − bn ≥ 0 şi (bn+1 − b1 )n∈N reprezintă şirul sumelor parţiale ale seriei
X∞
(bn+1 − bn ) care este convergent.
n=1
Seria X X
|An (bn+1 − bn )| = |An |(bn+1 − bn )
are termenii pozitivi, deci şirul sumelor parţiale (sn )n∈N crescător. Din

|An (bn+1 − bn )| ≤ M (bn+1 − bn ), ∀ n ∈ N,

 39

rezultă
Pcă (sn )n∈N este de asemenea un P şir mărginit. De aici, convergenţa
seriei |An (bn+1 −bn )| şi implicit seria An (bn+1 −bn ) este convergentă.

P
Propoziţia 2.10. (Criteriul lui Abel) Fie un o serie dată. Dacă putem
scrie termenul
P general u n al seriei sub forma un = an bn pentru fiecare
n ∈ N unde an este o serie
P convergentă şi (bn )n∈N este un şir monoton
convergent, atunci seria un este convergenă.

Demonstraţie. Mai ı̂ntâi vom presupune că (bn )n∈N este crescător, ı̂n caz
contrar luăm şirul (−bP
n )n∈N ı̂n locul şirului (bn )n∈N .
Convergenţa seriei an implică faptul că şirul sumelor parţiale An =
Xn
ak este un şir convergent, deci şi mărginit, adică |An | ≤ M pentru
k=1
orice n ∈ N.
Utilizând propoziţia precedentă, avem convergenţa şirului (An bn+1 )n∈N
şi, de asemenea, faptul că şirul
n
X n
X
sn = |Ak (bk+1 − bk )| = |Ak |(bk+1 − bk )
k+1 k+1

P
al sumelor parţiale ale seriei |An (bn+1 − bn )| este mărginit.
Într-adevăr, putem scrie
n
X
sn ≤ M (bk+1 − bk ) = M (bn+1 − b1 )
k=1

şi (bn )n∈N este un şirPmărginit fiind, de asemenea, convergent.

Rezultă că seria An (bn+1 − bn ) este convergentă,
P chiar absolut con-
vergentă, şi, pentru a obţine convergenţa seriei un trebuie doar să
aplicăm propoziţia 2.8.
∞
X
Definiţia 2.12. Dacă xn > 0 pentru fiecare n ∈ N, seria (−1)n xn
n+1
∞
X
sau (−1)n−1 xn se numeşte serie alternantă .
n=1
40

Propoziţia 2.11. (Criteriul lui Leibniz) Dacă (xP n )n∈N este un şir de-
screscător şi convergent la zero, seria alternantă (−1)n−1 xn este con-
vergentă şi
|s − sn | < xn+1
unde s este suma seriei iar sn suma parţială de ordinul n.
Demonstraţie. Prima parte a propoziţiei este o consecinţă a criteriului
lui Dirichlet (propoziţia 2.9) considerând an = (−1)n−1 şi bn = xn pentru
orice n ∈ N.
∞
X
Într-adevăr, şirul sumelor parţiale ale seriei (−1)n−1 este mărginit
n=1
iar şirul (xn )n∈N este descrescător şi convergent la zero conform ipotezei.
Pentru partea a doua, avem

s − s2n = (x2n+1 − x2n+2 ) + (x2n+3 − x2n+4 ) + · · · > 0

şi de aici

|s−s2n | = s−s2n = x2n+1 −(x2n+2 −x2n+3 )−(x2n+4 −x2n+5 )−· · · < x2n+1 .

Pe de altă parte, diferenţa s − s2n+1 poate fi scrisă

s − s2n+1 = −(x2n+3 − x2n+4 ) − (x2n+4 − x2n+5 ) − · · · < 0

şi de aici

|s − s2n+1 | = −(s2n+1 − s) = x2n+2 − (x2n+3 − x2n+4 ) − · · · < x2n+2 .

Aşadar
|s − sn | < xn+1
pentru orice n ∈ N.
A doua afirmaţie spune că dacă aproximăm s prin sn , valoarea abso-
lută a erorii nu depăşeşte valoarea termenului xn+1 .
Exerciţiul 2.2. Seria alternantă
X 1
(−1)n ,
n
numită seria alternantă Riemann este convergentă.
 41

1
Demonstraţie. Într-adevăr, ı̂n criteriul lui Leibniz putem lua xn = care
n
este un şir descrescător şi convergent.
Pe de altă parte această serie este un exemplu de serie semiconver-
gentă (este convergentă dar nu este absolut convergentă) deoarece

X∞ ∞
¯ ¯ X
¯(−1)n−1 1 ¯ = 1
n=1
n n=1
n

este o serie divergentă (exemplul 2.1).

P P
Definiţia 2.13. Fie f : N → N o funcţie bijectivă şi Pan , bn două
serii astfel ı̂ncât bP
n = af (n) pentru orice n ∈ N. Seria bn se numeşte
rearangarea seriei an .
P
Deoarece putem scrie an = P bf −1 (n) , rezultă că seria an poate fi
considerată ca rearanjarea seriei bn .
P
Propoziţia 2.12. Fie an o serie absolut convergentă cu suma s.
Atunci orice serie obţinută prin schimbarea ordinii termenilor seriei este,
de asemenea, absolut convergentă şi are aceeaşi sumă cu cea a seriei date.

Demonstraţie. Fie (bn )n∈N considerată ca ı̂n definiţia precedentă şi, pen-
tru ε > 0, luăm nε ∈ N astfel ı̂ncât
ε
|an+1 | + |an+2 | + · · · |an+p | < ∀p ∈ N
2
pentru n > nε . De aici, făcând indicele p să tindă la infinit, obţinem
∞
X ε
|ak | ≤ .
k=n+1
2

Fie g = f −1 şi alegem M astfel ı̂ncât

© ª
{1, 2, . . . , nε } ⊂ g(1), g(2), . . . , g(M ) .

Atunci n > M implică g(n) > nε şi, de aici, avem

|bn+1 | + |bn+2 | + · · · + |bn+p | = |ag(n+1) | + |ag(n+2) | + · · · + |ag(n+p) | ≤

42

∞
X ε
≤ |ak | ≤ <ε
k=n+1
2
P
deci seria bn este absolut convergentă. P
Fie (tn )n∈N , (sn )n∈N şirurile sumelor parţiale ale seriilor bn respec-
X∞
P ε ε
tiv an . Dacă n0 este astfel ı̂ncât |sn0 − s| < şi |ak | < ,
2 k=n+1
2
atunci
ε
|tn − s| ≤ |tn − sn0 | + |sn0 − s| ≤ |tn − sn0 | + .
2
Dacă alegem nε astfel ı̂ncât {1, 2, . . . , n0 } ⊂ {g(1), g(2), . . . , g(nε )},
atunci n > nε implică
|tn − sn0 | = |(b1 + b2 + · · · + bn ) − (a1 + a2 + · · · + an0 )| =
ε
= |(ag(1) +ag(2) +· · ·+ag(n) )−(a1 +a2 +· · ·+an0 )| ≤ |an0 +1 |+|an0 +2 |+· · · < .
2
În final, pentru n > nP ε , avem |tn − s| P < ε ceea ce demonstrează
absolut convergenţa seriei bn şi faptul că bn = s.
Remarca 2.7. Convergenţa absolută a seriei este o condiţie necesară,
Riemann demonstrând că orice serie semiconvergentă poate fi rearanjată
pentru a obţine o serie convergentă către orice sumă.

2.4 Serii cu termeni pozitivi.

Vom considera pentru ı̂nceput două exemple.
∞
X
Exerciţiul 2.3. Seria q n−1 (q 6= 0), numită seria geometrică, este
n=1
1
convergentă cu suma s = dacă |q| < 1 şi este divergentă ı̂n caz
1−q
contrar.
Demonstraţie. Într-adevăr, dacă q 6= 1 avem

2 n1 − q n+1 1
sn = 1 + q + q + · · · + q = şi lim sn = dacă |q| < 1.
1−q n→∞ 1−q
Dacă q ≥ 1 atunci lim sn = ∞, iar dacă q ≤ −1, limita nu există.
n→∞
 43

X∞
1
Exerciţiul 2.4. Seria (α ∈ R), numită seria Riemann sau seria
n=1
nα
armonică generalizată, este convergentă pentru α > 1 şi divergentă dacă
α ≤ 1.

Demonstraţie. Am văzut ı̂n (exemplul 2.1) că, pentru α = 1, seria este

divergentă şi la fel pentru α ≤ 0 deoarece ı̂n acest caz şirul termenului
¡1¢
general nu converge la zero.
nα n∈N
Studiem natura seriei pentru α > 0 ; α 6= 1.
Aplicând teorema lui Lagrange funcţiei
1
f (x) = , x>0
(1 − α)xα−1

pe intervalul [n , n + 1], există ξn ∈ (n , n + 1) astfel ı̂ncât

1 1 1
α−1
− α−1
= f 0 (ξn ) =
(1 − α)(n + 1) (1 − α)n (ξn )α

de unde rezultă
µ ¶
1 1 1 1 1
α
< α−1
− α−1 < ∀ n ∈ N.
(n + 1) (1 − α) (n + 1) n nα

Pentru diferite valori ale lui n ı̂ncepând cu n = 1 putem scrie ine-

galităţile µ ¶
1 1 1 1 1
α
< α−1
− α−1 < α ;
2 (1 − α) 2 1 1
µ ¶
1 1 1 1 1
α
< α−1
− α−1 < α ; . . . ;
3 (1 − α) 3 2 2
µ ¶
1 1 1 1 1
α
< α−1
− α−1
< .
n (1 − α) n (n − 1) (n − 1)α
De aici, adunând termen cu termen, obţinem
µ ¶
1 1
sn − 1 < − 1 < sn−1
1 − α nα−1

unde (sn )n∈N reprezintă şirul sumelor parţiale ale seriei.

44

Dacă α > 1, avem

µ ¶
1 1 1
sn < 1 + 1− <1+ , ∀ n ∈ N,
α−1 nα−1 α−1
şi (sn )n∈N este un şir crescător mărginit superior deci seria este conver-
gentă.
Dacă 0 < α < 1, atunci
µ ¶
1 1
sn−1 > − 1 , ∀n ∈ N
1 − α nα−1
şi
1
lim (n1−α − 1) = ∞
n→∞ 1 − α
adică seria este divergentă.
P P
Teorema 2.12. (Primul criteriu de comparaţie) Fie an , bn două
serii de numere pozitive cu proprietatea că există n0 ∈ N aşa ı̂ncât,
pentru n > n0 , avem an ≤Pbn . Atunci : P
a) convergenţa serieiP bn implică convergenţa seriei
P an ;
b) divergenţa seriei an implică divergenţa seriei bn .
Demonstraţie. Eliminând eventual primii n0 termeni, ceea ce nu schimbă
natura seriei, putem presupune inegalitatea adevărată ı̂ncepând cu n = 1.
Fie (sn )n∈N , (tn )n∈N respectivşirurile sumelor parţiale ale celor două serii.
Şirurile sunt crescătoare şi, din inegalitatea an ≤ bn , avem de asemenea
relaţia
sn ≤ tn ∀ n ∈ N.
Dacă suntem ı̂n cazul a), avem că (tn )n∈N este convergent, deci este
un şir mărginit, şi, din inegalitatea precedentă, urmează că (sn )b∈NPeste
un şir mărginit deci convergent ceea ce implică convergenţa seriei an .
În cazul b), şirul (sn )n∈N este nemărginit superior şi, utilizând ine-
galităţile precedente, cu atâtPmai mult (tn )n∈N este nemărginit superior,
şi, de aici, divergenţa seriei bn .
P P
Teorema 2.13. (Al doilea criteriu de comparaţie) Fie an , bn două
an+1 bn+1
serii cu termeni pozitivi pentru care ≤ pentru orice n > n0 ∈
an bn
N. Atunci : P P
a) convergenţa serieiP bn implică convergenţa seriei P an ;
b) divergenţa seriei an implică divergenţa seriei bn .
 45

Demonstraţie. Ca ı̂n teorema precedentă, putem presupune inegalitatea

adevărată pentru orice n ≥ 1 şi, pentru diferite valori ale lui n, avem
succesiv inegalităţile
a2 b2 a3 b3 an−1 bn−1 an bn
0< ≤ , 0< ≤ , ... , 0 < ≤ , 0< ≤ .
a1 b1 a2 b2 an−2 bn−2 an−1 bn−1
Multiplicând termen cu termen, obţinem
an bn a1
≤ sau, echivalent, an ≤ bn .
a1 b1 b1
Astfel suntem ı̂n ipoteza primului criteriu de comparaţie pentru seriile
P P a1 P a1 P
an şi bn şi, trebuie să remarcăm că seria bn şi bn au
b1 b1
aceeaşi natură.
Teorema 2.14. (Criteriul practic de comparaţie) Fie (an )n∈N , (bn )n∈N
an
două şiruri de numere pozitive pentru care există lim = l. Avem :
n→∞ bn

1) dacă l = 0, atunci
½ P P
a) convergenţa serieiP bn implică convergenţa seriei P an
;
b) divergenţa seriei an implică divergenţa seriei bn
2) Dacă l = ∞, atunci
½ P P
a) convergenţa serieiP an implică convergenţa serieiP bn
;
b) divergenţa seriei bn implică divergenţa seriei an
P P
3) dacă 0 < l < ∞, atunci atât an cât şi bn au aceeaşi natură.
an
Demonstraţie. În cazul 1) fie ε0 > 0 dat şi n0 = nε0 astfel ı̂ncât < ε0
bn
pentru n > n0 sau, echivalent, an < ε0 bn pentru Pn > n 0 . Rezultă că
P
suntem ı̂n condiţiile teoremei 2.12
P pentru seriile an şi ε0 bn , ultima
având aceeaşi natură ca seria bn .
În cazul 2) este suficient doar să schimbăm rolul celor două serii şi să
bn
aplicăm 1) luând ı̂n consideraţie că, ı̂n acest caz, lim = 0.
n→∞ an
În cazul 3) luăm ε0 > 0 şi n0 = nε0 astfel ı̂ncât
an
0 < l − ε0 < < l + ε0
bn
46

pentru n > n0 sau, echivalent,

(l − ε0 )bn < an < (l + ε0 )bn
pentru n > n0 .
Având ı̂n vedere dubla inegalitate, putem să aplicăm din nou primul
criteriu de comparaţie.
P
Teorema 2.15. (Criteriul rădăcinii al lui Cauchy) Fie an o serie cu
termeni pozitivi. Atunci sunt adevărate următoarele afirmaţii :
√
a) Dacă există λ ∈ (0, 1) şi n0 ∈ N astfel ı̂ncât n an ≤ λ pentru orice
n > n0 , atunci seria converge ;
√
b) Dacă n an ≥ 1 pentru o infinitate de termeni, atunci seria este
divergentă.
Demonstraţie. În cazul a) avem, echivalent, an ≤ λn pentru P norice n > n0
şi, ţinând cont că λ ∈ (0, 1), rezultă convergenţa
P seriei λ .
Pentru a obţine convergenţa seriei P n Pa n este suficient să aplicăm
primul criteriu de comparaţie seriilor λ , an .
În cazul b),Prezultă că şirul (an )n∈N nu converge la zero şi de aici
faptul că seria an este divergentă.
Putem enunţa următorul rezultat, ca modalitate practică de a aplica
acest criteriu.
√
Consecinţa 2.4. Fie an ≥ 0 pentru orice n ∈ N şi l = lim n an .
n→∞
Atunci : P
a) dacă l < 1, seria Pan este convergentă ;
b) dacă l > 1, seriea an divergentă ;
c) dacă l = 1, testul este neconcludent.
Demonstraţie. În cazul a), dacă ε0 > 0 este astfel ı̂ncât l + ε0 < 1 şi,
folosind proprietăţile limitei pentru n0 = nε0 avem că
√
n
an ≤ l + ε0 , ∀ n > n0 ,
atunci
P suntem ı̂n ipoteza a) a teoremei precedente cu k = l + ε0 şi seria
an converge.
În cazul b), dacă ε0 > 0 este astfel ı̂ncât l − ε0 > 1, atunci, folosind de
asemenea proprietăţile limitei, ı̂n intervalul (l − ε0 , l + ε0 ) sunt o infintate
√
de termeni ai şirului ( n an )n∈N , mai mari ca 1 şi deci seria este divergentă.
 47

Pentru a demonstra c) putem considera seria generalizată Riemann

X∞
1
care, aşa cum am văzut ı̂n exemplul 2.4, este convergentă pentru
n=1
nα
α > 1 respectiv divergentă pentru α ≤ 1 observând că
r r
n 1 n 1
l = lim = lim = 1 ∀ α ∈ R.
n→∞ nα n→∞ nα

Teorema 2.16. ( Criteriul raportului al lui D 0 Alembert) Fie an > 0 pentru

orice n ∈ N.
an+1
a) Dacă există λ ∈ (0, 1) şi n0 ∈ N astfel ı̂ncât ≤ λ pentru
P an
n > n0 , atunci seria an converge ;
an+1
b) Dacă există λ > 1 şi n0 ∈ N astfel ı̂ncât ≥ λ pentru n > n0 ,
P an
atunci seria an este divergentă.
∞
X
Demonstraţie. În cazul a), 0 < λ < 1, seria λn converge şi inegali-
n=1
tatea
an+1
≤ λ pentru n > n0
an
este echivalentă cu
an+1 λn+1
≤ n pentru n > n0
an λ
P
şi, pentru a demonstra convergenţa seriei an , este suficient să aplicăm
al doilea criteriu de comparaţie, teorema 2.13 a).
În cazul b) putem aplica de asemenea al doilea criteriu de comparaţie,
teorema 2.13 b), luând ı̂n considerare că, ı̂n acest caz, avem inegalitatea

λn+1 an+1
λ= n ≤
λ an
∞
X
pentru orice n > n0 şi că seria λn este divergentă.
n=1
48

O formulare particulară a acestui criteriu este dat ı̂n rezultatul următor

Consecinţa 2.5. Fie an > 0 pentru orice n ∈ N.

an+1 P
a) Dacă lim = l < 1 , atunci seria an converge ;
n→∞ an
an+1 P
b) Dacă lim = l > 1 , atunci seria an este divergentă ;
n→∞ an

c) Dacă l = 1 testul este neconcludent.

Demonstraţie. a) Dacă ε0 > 0 este astfel ı̂ncât λ = l + ε0 < 1 şi, folosind

an+1
proprietăţile limitei, putem considera n0 = nε0 aşa ı̂ncât ≤ l + ε0
an
pentru
P n > n0 , suntem ı̂n ipoteza a) a teoremei precedente şi deci seria
an converge.
b) Dacă ε0 > 0 este astfel ı̂ncât l − ε0 = λ > 1 şi putem determina
an+1
n0 = nε0 astfel ı̂ncât l − ε0 ≤ pentru n > n0 , atunci suntem ı̂n
an P
ipoteza b) a teoremei precedente, deci seria an este divergentă.

Teorema 2.17. ( Criteriul logaritmic) Fie an > 0 pentru orice n ∈ N.

− ln an
a) Dacă există λ > 1 şi n0 ∈ N astfel ı̂ncât ≥ λ pentru
P ln n
n > n0 , atunci seria an converge ;
− ln an
b) Dacă există λ ≤ 1 şi n0 ∈ N astfel ı̂ncât ≤ λ pentru
P ln n
n > n0 , atunci seria an este divergentă.

− ln an
Demonstraţie. a) Inegalitatea ≥ λ poate fi scrisă
ln n
1
ln ≥ λ ln n = ln nλ ,
an

1
sau ı̂n final, an ≤ pentru n > n0 .
nλ
X ∞
1
Cum λ > 1, seria λ
converge şi, folosind primul criteriu de
n
n=1 P
comparaţie, avem de asemenea convergenţa seriei an .
 49

1
b) Similar considerând inegalitatea an ≥ λ pentru n > n0 şi, de
∞
n
X 1
această dată cu λ ≤ 1, seria este divergentă şi, aplicând ı̂ncă o
nλ
n=1 P
dată primul criteriu de comparaţie, rezultă divergenţa seriei an .
Consecinţa 2.6. În practică, aplicarea criteriului logaritmic presupune
− ln an
calculul limitei l = lim . Dacă aceasta există şi
n→∞ ln n P
a) dacă l > 1, atunci seria an converge ;
P
b) dacă l < 1, atunci seria an este divergentă ;
c) dacă l = 1, atunci testul este neconcludent.
Teorema 2.18. (Criteriul lui Kummer) Fie an > 0 pentru orice n ∈ N.
a) Dacă există un şir (vn )n∈N cu vn > 0 pentru orice n ∈ N, λ > 0 şi
n0 ∈ N astfel ı̂ncât
an
vn − vn+1 ≥ λ pentru n > n0 ,
an+1
P
atunci seria an converge.
b) Dacă există un şir (vn )n∈N , vn > 0 pentru orice n ∈ N şi astfel
P 1
ı̂ncât seria este divergentă , λ < 0 şi n0 ∈ N astfel ı̂ncât
vn
an
vn − vn+1 ≤ λ pentru n > n0 ,
an+1
P
atunci seria an este divergentă.
Demonstraţie. a) Cum an > 0 pentru orice n ∈ N, inegalitatea
an
vn − vn+1 ≥ λ pentru n > n0 ,
an+1
este echivalentă cu

vn an − vn+1 an+1 ≥ λ an+1 ≥ 0 pentru n > n0 .

De aici deducem că (vn an )n∈N este un şir descrescător de numere pozitive
(mărginit inferior), deci convergent.
50

P
Şirul sumelor parţiale ale seriei (vn an − vn+1 an+1P ) este (v1 a1 −
vn+1 an+1 )n∈N . Din afirmaţia precedentă rezultă că seria (vn an −vn+1 an+1 )
converge şi, folosind inegalitatea
1
an+1 ≤ (vn an − vn+1 an+1 ),
λ
P
şi primul criteriu de comparaţie, rezultă convergenţa seriei an .
b) În acest caz considerăm inegalitatea

vn an − vn+1 an+1 ≤ λan+1 ≤ 0 pentru n > n0 ,

şi de aici deducem faptul că şirul (vn an )n∈N, n>n0 este descrescător.
Astfel, avem
1
an ≥ an0 vn0 ∀ n > n0 .
vn
P 1
Folosind faptul că seria este divergentă şi aplicând din nou criteriul
vn P
comparaţiei, rezultă divergenţa seriei an .

Remarca 2.8. Pentru vn = 1 (n ∈ N) obţinem criteriul lui D 0 Alembert

(teorema 2.16).
Pentru vn = n pentru orice n ∈ N, obţinem un alt caz particular ,
criteriul Raabe-Duhamell pe care, dar având ı̂n vedere importanţa sa ı̂n
aplicaţii, ı̂l prezentăm separat.

Teorema 2.19. (Criteriul Raabe-Duhamell) Fie an > 0 pentru orice n ∈

N.
a) Dacă există k > 1 şi n0 ∈ N astfel ı̂ncât
³ a ´
n
n − 1 ≥ k, ∀ n > n0 ,
an+1
P
atunci seria an converge.
b) Dacă există k < 1 şi n0 ∈ N astfel ı̂ncât
³ a ´
n
n − 1 ≤ k, ∀ n > n0 ,
an+1
P
atunci seria an este divergentă.
 51

³ a ´
n
Demonstraţie. În cazul a) inegalitatea n − 1 ≥ k, pentru orice
an+1
n > n0 , poate fi scrisă
an
n − (n + 1) ≥ k − 1 = λ > 0, ∀ n > n0
an+1
astfel ı̂ncât suntemP
ı̂n cazul a) de la criteriul lui Kummer şi, de aici, avem
convergenţa seriei an . ³ a ´
n
In cazul b) putem scrie inegalitatea n − 1 ≤ k, pentru orice
an+1
n > n0 , sub forma
an
n − (n + 1) ≤ k − 1 = λ < 0
an+1
P1
şi, ı̂ntrucâteste divergentă, suntem ı̂n a doua ipoteză a criteriului
n P
lui Kummer cu vn = n şi, mai mult, seria an este divergentă.

Consecinţa 2.7. În practică, pentru a aplica criteriul Raabe-Duhamell,

se calculează direct ³ a ´
n
l = lim n −1
n→∞ an+1
şi, dacă limita există, atunci :
P
a) dacă l > 1, seria an converge ;
P
b) dacă l < 1, seria an este divergentă ;
c) dacă l = 1, testul este neconcludent.
∞
X
S-a văzut ı̂n propoziţia 2.11 că, pentru o serie alternantă (−1)n−1 an
n=1
cu (an )n∈N şir descrescător convergent la zero, avem
|s − sn | ≤ an+1
şi, mai mult, pentru calculul sumei s a seriei cu o eroare dată ε, este
suficient să luăm suma parţială sn0 cu n0 cea mai mică valoare a lui n
pentru care an ≤ ε.
Pentru cazul seriilor cu termeni pozitivi putem enunţa următorul
rezultat referitor la viteza de convergenţă a şirului sumelor parţiale.
52

Teorema 2.20. Fie an > 0, pentru orice n ∈ N, şi λ < 1, respectiv

an
n0 ∈ N astfel ı̂ncât ≤ λ pentru n > n0 .
an+1 P
Dacă s reprezintă suma seriei an , atunci avem

λ an an λn+1
|s − sn | = s − sn ≤ ≤ n00 , ∀ n ∈ N , n ≥ n0 .
1−λ λ 1−λ
an
Demonstraţie. Din ipoteza ≤ λ pentru n > n0 , rezultă convergenţa
P an+1
seriei an şi, ı̂ntrucât termenii seriei sunt numere pozitive, avem s > sn
pentru orice n ∈ N.
Astfel, avem

|s − sn | = s − sn = an+1 + an+2 + . . .

şi, din
an+1 ≤ λan , an+2 ≤ λan+1 ≤ λ2 an , . . . ,
găsim
λ
s − sn ≤ an (λ + λ2 + . . . ) = an .
1−λ
Pe de altă parte, considerând inegalităţile

an0 +1 ≤ λan0 , an0 +2 ≤ λan0 +1 , . . . , an ≤ λ an−1

şi multiplicând termen cu termen, găsim an ≤ an0 λn−n0 , astfel ı̂ncât

putem continua evaluarea lui s − sn cu

an0 λn+1
s − sn ≤ , ∀ n ∈ N, n > n0
λ n0 1 − λ
.
În aplicaţii, dacă dorim să calculăm s cu o eroare mai mică decât un
ε > 0 dat, este suficient să luăm sn0 cu n0 cea mai mică valoare a lui n
pentru care
an0 λn+1
≤ ε,
λ n0 1 − λ
existenţa unui astfel de index fiind asigurată de faptul că lim λn−1 = 0.
n→∞
Capitolul 3

Limite şi continuitate

3.1 Limita unei funcţii

Definiţia 3.1. Fie f : D ⊆ R → R şi x0 ∈ D 0 un punct de acumulare
pentru D. Spunem că f are limita l ı̂n punctul x0 dacă, pentru orice
vecinătate V ∈ ϑ(l), există o vecinătate U ∈ ϑ(x0 ) astfel ı̂ncât, pentru
orice x ∈ D ∩ (U \ {x0 }), avem f (x) ∈ V .

Notăm prin lim f (x) = l şi spunem că “ limita lui f ı̂n x0 este l ” sau
x→x0
că “f are limita l când x tinde la x0 ”.

Propoziţia 3.1. Fie f : D ⊆ R → R şi x0 ∈ D 0 . Dacă f are limită ı̂n

x0 atunci limita este unică.

Demonstraţie. Dacă presupunem prin reducere la absurd că există două

valori distincte l1 , l2 pentru limita lui f ı̂n x0 , fie V1 ∈ ϑ(l1 ), V2 ∈ ϑ(l2 ),
cu V1 ∩ V2 = ∅ şi U1 , U2 ∈ ϑ(x0 ) astfel ı̂ncât
¡ ¢
f (x) ∈ V1 ∀ x ∈ D ∩ U1 \ {x0 }

respectiv ¡ ¢
f (x) ∈ V2 ∀ x ∈ D ∩ U2 \ {x0 } .
Deoarece U1 ∩ U2 = U este de asemenea o vecinătate pentru x0 , ar
trebui să avem f (x) ∈ V1 ∩ V2 pentru orice x ∈ D ∩ (U \ {x0 }) contrar
faptului că V1 ∩ V2 = ∅.

53
54

Teorema 3.1. Fie

f : D ⊆ R → R, g : f (D) ⊂ R → R

şi x0 ∈ D 0 . Dacă lim f (x) = l, l este un punct de acumulare pentru

x→x0
f (D), l 6∈ f (D) şi există lim g(y) = L, atunci lim (g ◦ f )(x) = L.
y→l x→x0

Demonstraţie. Fie W ∈ ϑ(L) şi V ∈ ϑ(l) astfel ı̂ncât

¡ ¢
g(y) ∈ W, ∀ y ∈ f (D) ∩ V \ {l} .

Deoarece lim f (x) = l, pentru V există U ∈ ϑ(x0 ) astfel ı̂ncât f (x) ∈

x→x0 ¡ ¢
V pentru orice x ∈ D ∩ U \ {x0 } .
Deoarece l 6∈ f (D), pentru orice x ∈ D ∩ (U \ {x0 }) avem

f (x) ∈ f (D) ∩ (V \ {l})

¡ ¢
şi de aici (g ◦ f )(x) = g f (x) ∈ W , deci lim (g ◦ f )(x) = L.
x→x0

Remarca 3.1. Remarcăm faptul că, dacă lim f (x) = l ∈ f (D), con-
x→x0
cluzia teoremei precedente nu mai este, ı̂n general, adevărată aşa cum
rezultă din exemplul următor.
Exerciţiul 3.1. Fie f : R → R; f (x) = 0 pentru orice x ∈ R şi
g : R → R; ½
0 , dacă y 6= 0
g(y) = .
1 , dacă y = 0
Avem lim f (x) = 0 şi lim g(y) = 0 ı̂n timp ce (g ◦ f )(x) = 1 pentru
x→0 y→0
orice x ∈ R şi deci

lim (g ◦ f )(x) = 1 6= lim g(y) = 0.

x→0 y→0
¤

Teorema 3.2. Fie f : D ⊆ R → R şi x0 ∈ D 0 . Atunci f are limita l

când x tinde la x0 dacă şi numai dacă, pentru orice ε > 0, există δε > 0
astfel ı̂ncât

|f (x) − l| < ε pentru orice x ∈ D pentru care 0 < |x − x0 | < δε .

 55

Demonstraţie. Presupunem că f are limita l când x tinde la x0 . Pentru

ε > 0 arbitrar, intervalul (l − ε, l + ε) este o vecinătate a lui l deci există
o vecinătate U a lui x0 aşa ı̂ncât

∀x ∈ D ∩ (U \ {x0 }) ⇒ f (x) ∈ (l − ε, l + ε).

Pentru vecinătatea U a lui x0 , care depinde de ε, există un δ > 0, care

de asemenea va depinde de ε, notat ı̂n consecinţă δε , cu

(x − δε , x + δε ) ⊂ U.

Ca atare, avem că

(∀) x ∈ (x − δε , x + δε ) ⇒ f (x) ∈ (l − ε, l + ε),

relaţie echivalentă cu concluzia teoremei.

Reciproc, să presupunem indeplinită concluzia teoremei şi să con-
siderăm o vecinătate arbitrară V a valorii l. Pentru V , există ε > 0 cu
(l − ε, l + ε) ⊂ V . Din ipoteza noastră, pentru valoarea ε considerată,
există δε > 0 cu

|f (x) − l| < ε pentru orice x ∈ D pentru care 0 < |x − x0 | < δε .

Relaţia de mai sus este echivalentă cu relaţia

x ∈ (x0 − δε , x + δε ) ⇒ f (x) ∈ (l − ε, l + ε) ⊂ V

şi de aici, având ı̂n vedere că (x0 − δε , x + δε ) este o vecinătate a lui x0
rezultă că lim f (x) = l.
x→x0

Remarca 3.2. Formularea din teorema precedentă poate fi utilizată ca

definiţie a limitei unei funcţii ı̂ntr-un punct, cunoscută ca fiind definiţia
cu ε şi δ. Definiţia dată la ı̂nceputul paragrafului este numită definiţia
cu vecinătăţi.

Teorema 3.3. O funcţie f : D ⊆ R → R are limita l când x tinde

la x0 ∈ D 0 dacă şi numai dacă, pentru orice şir (xn )n∈N de puncte ale
lui D, xn 6= x0 pentru orice n ∈ N, convergent la x0 , şirul (f (xn ))n∈N
converge la l.
56

Demonstraţie. Presupunem că lim f (x) = l şi fie (xn )n∈N un şir de
x→x0
puncte ale lui D convergent la x0 , xn 6= x0 .
Dacă V ∈ ϑ(l) este o vecinătate arbitrară a lui l şi δV > 0 este astfel
ı̂ncât f (x) ∈ V pentru orice x ∈ D cu |x − x0 | < δV , fie nV = nδV ∈ N
astfel ı̂ncât |xn − x0 | < δV pentru n > nV .
Avem xn ∈ D , |xn − x0 | < δV pentru n > nV şi, de aici, f (xn ) ∈ V
pentru n > nV ca urmare că lim f (xn ) = l.
n→∞
Reciproc, presupunem ı̂ndeplinită condiţia din teoremă şi presupunem
prin reducere la absurd că lim f (x) 6= l, deci există V0 ∈ ϑ(l) cu pro-
n→∞
prietatea că, pentru orice δ > 0, există xδ ∈ D, |xδ − x0 | < δ, dar
f (xδ ) 6∈ V0 .
1 1
Luând succesiv δ = 1, , . . . , , . . . , obţinem un şir (xn )n∈N de
2 n
puncte ale lui D pentru care

1
|xn − x0 | < şi f (xn ) 6∈ V0 , ∀ n ≥ 1.
n
De aici rezultă că lim xn = x0 ı̂n timp ce (f (xn ))n∈N nu converge la l, ı̂n
n→∞
contradicţie cu ipoteza noastră.

Remarca 3.3. Formularea din teorema precedentă poate fi considerată

ca definiţie a limitei unei funcţii ı̂ntr-un punct, numită definiţia prin
şiruri.

Ca o consecinţă avem :

Consecinţa 3.1. 1) Dacă există un¡ şir (x¢n )n∈N de puncte ale lui D\{x0 }
convergent la x0 şi astfel ı̂ncât şirul f (xn ) n∈N nu este convergent, atunci
f nu are limită ı̂n x0 .
2) Dacă există două şiruri (x0n )n∈N¡, (x00n )n∈N
¢ de ¡puncte¢ din D \ {x0 }
0 00
convergente la x0 pentru care şirurile f (xn ) n∈N , f (xn ) n∈N au limite
diferite, atunci f nu are limită ı̂n x0 .
3) Dacă, pentru un şir arbitrar (xn )n∈N de puncte ale lui D \ {x0 }
convergent la x0 , avem lim f (xn ) = l şi limita nu depinde de şirul con-
n→∞
siderat, atunci l este limita lui f ı̂n x0 .
 57

Teorema 3.4. (Criteriul general al lui Cauchy pentru limite de funcţii)

Fie f : D ⊆ R → R o funcţie dată şi x0 ∈ D 0 un punct de acumulare
pentru D. atunci f are limită când x tinde la x0 dacă şi numai dacă,
pentru orice ε > 0, există δε > 0 astfel ı̂ncât

|f (x0 ) − f (x00 )| < ε ∀ x0 , x00 ∈ D ∩ (x0 − δε , x0 + δε ) \ {x0 }.

Demonstraţie. Dacă lim f (x) = l, fie δε > 0 astfel ı̂ncât, pentru orice
x→x0 ¢
x ∈ D ∩ (x0 − δε , x0 + δε ) \ {x0 } , avem |x − x0 | < δε .
ε
În consecinţă |f (x) − l| < .
2
Dacă x0 , x00 sunt două puncte din D ∩ (x0 − δε , x0 + δε ) \ {x0 }, atunci
ε ε
|f (x0 ) − f (x00 | ≤ |f (x0 ) − l| + |f (x00 − l| < + = ε.
2 2
Reciproc, fie ε > 0 arbitrar şi δε > 0 astfel ı̂ncât

|f (x0 ) − f (x00 )| < ε ∀ x0 , x00 ∈ D ∩ (x0 − δε , x0 + δε ) \ {x0 }.

Dacă (xn )n∈N este un şir de puncte din D \ {x0 } convergent la x0 , atunci
acesta este un şir Cauchy şi, pentru δε , există nε = nδε ∈ N astfel că,
pentru orice n > nε şi orice p ∈ N, avem xn , xn+p ∈ D ∩ (x0 − δε , x0 +
δε ) \ {x0 }) şi, de aici, deducem

|f (xn ) − f (xn+p )| < ε,

¡ ¢
aşadar f (xn ) n∈N este un şir Cauchy deci este convergent.
Dacă vom considera acum două şiruri (x0n )n∈N , (x00n )n∈N de puncte ale
lui D \ {x0 } convergente la x0 , şirul x01 , x001 , x02 , x002 , . . . are aceeaşi pro-
prietate iar şirul f (x01 ), f (x001 ), f (x02 ), f (x002 ), . . . este un convergent. De
aici deducem că şirurile (f (x0n ))n∈N , (f (x00n ))n∈N , ca subşiruri ale acestui
şir, trebuie să aibă aceeaşi limită.
Aşadar, ¡pentru¢orice şir (xn )n∈N de puncte a lui D \ {x0 } convergent
la x0 , şirul f (xn ) n∈N este convergent şi limita sa nu depinde de şirul
considerat. De aici, existenţa limitei lui f când x tinde la x0 .
Considerăm cazurile particulare referitoare la definiţia limitei unei
funcţii f : D ⊆ R → R pentru cazul ı̂n care x → ±∞ sau când limita
este ±∞.
58

Evident, se poate aplica, fără modificări, definiţia limitei cu vecinătăţi.

Având ı̂n vedere forma vecinătăţilor elementelor +∞ sau −∞, definiţia
cu vecinătăţi a limitei unei funcţii ı̂ntr-un punct este echivalentă cu una
din următoarele propoziţii.

Propoziţia 3.2. 1) lim f (x) = ∞ dacă şi numai dacă, pentru orice
x→x0
a > 0, există δa > 0 astfel ı̂ncât f (x) > a pentru orice x ∈ D pentru care
|x − x0 | < δa .
2) lim f (x) = −∞ dacă şi numai dacă, pentru orice a < 0, există
x→x0
δa > 0 astfel ı̂ncât f (x) < a pentru orice x ∈ D pentru care |x − x0 | < δa .
3) Dacă +∞ este un punct de acumulare pentru D, atunci lim f (x) =
x→∞
l, l ∈ R, dacă şi numai dacă, pentru orice ε > 0, există aε > 0 astfel
ı̂ncât |f (x) − l| > ε pentru orice x ∈ D pentru care x > aε .
4) Dacă +∞ este un punct de acumulare pentru D, atunci lim f (x) =
x→−∞
l, l ∈ R, dacă şi numai dacă, pentru orice ε > 0, există aε < 0 astfel
ı̂ncât |f (x) − l| < ε pentru orice x ∈ D pentru care x < aε .
5) Dacă +∞ este un punct de acumulare pentru D, atunci lim f (x) =
x→∞
∞ dacă şi numai dacă, pentru orice a > 0, există δa > 0 astfel ı̂ncât
f (x) > a pentru orice x ∈ D pentru care x > δa .
Similar, putem considera cazurile

lim f (x) = −∞, lim f (x) = ∞ şi lim f (x) = −∞.

x→∞ x→−∞ x→−∞

Propoziţia 3.3. Fie lim f (x) = l. Dacă l este un număr strict pozitiv
x→x0
(negativ), atunci există o vecinătate U ∈ ϑ(x0 ) astfel ı̂ncât f (x) ≥ 0
(respectiv f (x) ≤ 0) pentru orice x ∈ D ∩ (U \ {x0 }).

Demonstraţie. Presupunem că l > 0. Putem considera un ε > 0 suficient

de mic pentru ca 0 < l − ε. Ca atare, intervalul V = (l − ε, l + ε) este
o vecinătate al lui l deci există o vecinătate U al lui x0 aşa ı̂ncât pentru
orice x ∈ D ∩ (U \ {x0 }) să avem f (x) ∈ V , deci, f (x) > l − ε > 0.

Definiţia 3.2. Fie (a, b) un interval deschis al lui R, f : (a, b) → R

şi c ∈ [a, b). Notăm f (c + 0) sau simplu f (c+) limita lim f (x) sau
x→c
x>c
 59

ı̂ncă lim f (x) când limita există şi spunem că f (c+) reprezintă limita la
x&c
dreapta a lui f ı̂n c.
Analog, putem considera limita la stânga a lui f ı̂n c pentru orice c ∈
(a, b], ca fiind f (c − 0) sau f (c−) reprezentând lim f (x) sau lim f (x)
x→c x%c
x<c
dacă limita există.
Limitele la stânga şi la dreapta se numesc limite laterale ale lui f ı̂n
x0 .
Dacă există atât f (x0 +) cât şi f (x0 −) ı̂n punctul interior x0 al inter-
valului (a, b), atunci diferenţa f (x0 +) − f (x0 −) se numeşte saltul lui f at
x0 .
f (x0 +) − f (x0 ) este numit saltul la dreapta al lui f ı̂n x0 ı̂n timp ce
f (x0 ) − f (x0 −) reprezintă saltul la stânga al lui f ı̂n x0

Remarca 3.4. Avem lim f (x) = l dacă şi numai dacă

x→x0

f (x0 +) = f (x0 −) = l.

3.2 Funcţii continue

Definiţia 3.3. Fie f : D ⊆ R → R şi x0 ∈ D. Spunem că f este
continuă ı̂n x0 dacă, pentru orice V ∈ ϑ(f (x0 )), există U ∈ ϑ(x0 ) astfel
ı̂ncât f (x) ∈ V pentru x ∈ D ∩ U .
În caz contrar, spunem că funcţia f este discontinuă ı̂n x0 .
Dacă f este continuă ı̂n orice punct al lui D spunem că f este continuă
pe D sau, mai simplu, continuă.
Remarca 3.5. Funcţia f este continuă ı̂n x0 dacă şi numai dacă f (x0 +) =
f (x0 −) = f (x0 ).
Remarca 3.6. Dacă x0 este un punct de discontinuitate a unei funcţii
f , atunci putem avea una din situaţiile:
1. Există lim f (x) = l, dar l 6= f (x0 );
x→x0

2. Nu există lim f (x) dar există limite laterale ı̂n x0 .

x→x0
60

Referitor la punctele de discontinuitate pentru o funcţie dată f putem

introduce următoarea clasificare :
Definiţia 3.4. 1) Avem un punct de discontinuitate fără salt pentru f
dacă
f (x0 +) = f (x0 −) 6= f (x0 ).
2) Avem un punct de discontinuitate cu salt dacă una din diferenţele
lui f ı̂n x0 este diferită de zero.
Dacă x0 ∈ (a, b) şi f (x0 ) − f (x0 −) = 0 dar f (x0 +) − f (x0 ) 6= 0,
spunem că f este continuă la stânga ı̂n x0 . Similar, spunem că f este
continuă de la dreapta ı̂n x0 dacă f (x0 +)−f (x0 ) = 0 dar f (x0 )−f (x0 −) 6=
0.
3) Avem un punct de discontinuitate esential dacă una dintre expresiile
f (x0 +) sau f (x0 −) are valoarea infinită sau nu există.
Propoziţia 3.4. f este continuă ı̂n punctul x0 ∈ D dacă şi numai dacă,
pentru orice ε > 0, există δε > 0 astfel ı̂ncât |f (x) − f (x0 )| < ε pentru
orice x ∈ D pentru care |x − x0 | < δε .
Teorema 3.5. Fie f : D ⊆ R → R şi x0 ∈ D, un punct de acumulare
pentru D. Atunci f este continuă ı̂n x0 dacă şi numai dacă f are limită
când x tinde la x0 şi lim f (x) = f (x0 ).
x→x0

Demonstraţie.
¡ ¢ Presupunem că f este continuă ı̂n x0 deci, pentru V ∈
ϑ f (x0 ) arbitrară, există U ∈ ϑ(x0 ) astfel ı̂ncât f (x) ∈ V pentru
¡ orice
¢
x ∈ D ∩ U . Deasemenea avem f (x) ∈ V pentru orice x ∈ D ∩ U \ {x0 } ,
ultima intersecţie fiind nevidă având ı̂n vedere faptul că x0 este un punct
de acumulare pentru D şi mai mult, din definiţia limitei unei funcţii
ı̂ntr-un punct, rezultă că lim f (x) = f (x0 ).
x→x0 ¡ ¢
Reciproc, dacă presupunem că, pentru orice V ∈ ϑ f (x ¡ 0 ) , există
¢
U ∈ ϑ(x0 ) astfel ı̂ncât f (x) ∈ V pentru orice x ∈ D ∩ V \ {x0 } .
Atunci, cu atât mai mult f (x) ∈ V pentru orice x ∈ D ∩ U şi deci rezultă
continuitatea lui f ı̂n x0 .
Remarca 3.7. Dacă x0 este un punct izolat al lui D, atunci orice funcţie
f : D ⊆ R → R este continuă ı̂n x0 deoarece, ı̂n acest caz, putem lua
o vecinătate U ∈ ϑ(x0 ) astfel ı̂ncât D ∩ U = {x0 } şi, pentru orice V ∈
ϑ(f (x0 )), f (x) ∈ V pentru orice x cu x ∈ D ∩ U = {x0 }.
 61

Din acest motiv, ı̂n continuare, atunci, când considerăm continui-

tatea unei funcţii ı̂ntr-un punct al domeniului de definiţie, presupunem
că acesta este şi punct de acumulare.
Teorema 3.6. (Caracterizarea continuităţii unei funcţii prin şiruri) Fie
f : D ⊆ R → R şi x0 ∈ D. Atunci f este continuă ı̂n x0 dacă şi numai
dacă,
¡ pentru
¢ orice şir (xn )n∈N de puncte ale lui D convergent la x0 , şirul
f (xn ) n∈N converge la f (x0 ).
Demonstraţie. Dacă x0 este un punct izolat al lui D, atunci singurul şir
convergent
¡ ¢ la x0 este şirul xn = x0 pentru orice n ∈ N şi de aici şirul
f (xn ) n∈N este de asemenea un şir constant şi f (xn ) = f (x0 ) pentru
orice n ∈ N, deci converge to f (x0 ).
Dacă x0 este un punct de acumulare pentru D, atunci, aşa cum
am văzut din teorema 3.5, continuitatea lui f ı̂n x0 este echivalentă cu
existenţa limitei lim f (x) = f (x0 ) apoi, pentru a obţine rezultatul, este
x→x0
suficient să aplicăm teorema 3.3.
Teorema 3.7. (Criteriul general al lui Cauchy pentru continuitate) Fie
f : D ⊆ R → R o funcţie dată şi x0 un punct al lui D.
Atunci f este continuă ı̂n x0 dacă şi numai dacă, pentru orice ε > 0,
există δε > 0 astfel ı̂ncât
|f (x0 ) − f (x00 | < ε ∀ x0 , x00 ∈ D ∩ (x0 − δε , x0 + δε ).
Demonstraţie. Dacă x0 este un punct izolat al lui D, putem lua δε > 0
astfel ı̂ncât D ∩ (x0 − δε , x0 + δε ) = {x0 } şi deci, dacă x0 , x00 ∈ D ∩ (x0 −
δε , x0 + δε ), atunci x0 = x00 = x0 şi, de asemenea, avem că
|f (x0 ) − f (x00 | = |f (x0 ) − f (x0 )| = 0 < ε.
Dacă x0 este un punct de acumulare, atunci suntem deasemenea ı̂n
ipoteza teoremei 3.4 şi, mai mult, există l = lim f (x). Pentru a calcula
x→x0
limita, putem lua l = lim f (xn ) cu (xn )n∈N un şir arbitrar de puncte ale
n→∞
lui D convergent la x0 .
Particularizând, putem considera şirul constant (xn )n∈N , xn = x0
pentru orice n ∈ N, şi avem l = lim f (xn ) = f (x0 ) şi, cum limita este
n→∞
unică, putem spune că
lim f (x) = f (x0 )
x→x0
şi de aici continuitatea funcţiei f ı̂n x0 .
62

Dacă luăm ı̂n considerare caracterizarea continuităţii pe ı̂ntreg dome-

niul de definiţie, atunci propoziţia 3.4 poate fi reformulată astfel

Propoziţia 3.5. Fie f : D ⊆ R → R. Atunci f este continuă pe D

dacă şi numai dacă, pentru orice ε > 0 şi orice x ∈ D, există δε,x > 0
astfel ı̂ncât
|f (x) − f (x0 )| < ε

pentru orice x0 ∈ D pentru care |x − x0 | < δε,x .

Definiţia 3.5. Spunem că f : D ⊆ R → R este uniform continuă pe D

dacă, pentru orice ε > 0, există δε > 0 astfel ı̂ncât

|f (x0 ) − f (x00 | < ε pentru orice x0 , x00 ∈ D pentru care |x0 − x00 | < δε .

Orice funcţie uniform continuă pe D este continuă pe D dar implicaţia

inversă, ı̂n general, nu este adevărată.

Teorema 3.8. Fie

f : D ⊆ R → R, respectiv g : F (D) ⊆ Y → Z.

Dacă f este continuă ı̂n x0 ∈ D şi g este continuă ı̂n f (x0 ) din f (D),
atunci funcţia compusă g ◦ f : D → Z este continuă ı̂n x0 .
¡ ¢
Demonstraţie. Dacă y0 = f (x0 ) şi W ∈ ϑ g(y0 ) , având ı̂n vedere con-
tinuitatea lui g, există V ∈ ϑ(y0 ) astfel ı̂ncât g(y) ∈ W oricare ar fi
y ∈ f (D) ∩ V .
Apoi, din continuitatea lui f , există U ∈ ϑ(x0 ) astfel ı̂ncât y =
f (x) ∈ ¡V pentru¢ orice x ∈ D ∩ U şi, ı̂n final, rezultă
¡ că,¢ pentru orice
W ∈ ϑ g(f (x0 )) , există U ∈ ϑ(x0 ) astfel ı̂ncât g f (x) ∈ W pentru
orice x ∈ D ∩ U , şi deci continuitatea funcţie compuse g ◦ f ı̂n x0 .
Desigur, dacă f este continuă pe D şi g este continuă pe f (D), atunci
funcţia compusă g ◦ f este continuă pe D.

Un rezultat similar are loc şi pentru continuitatea uniformă.

 63

3.3 Proprietăţi ale funcţiilor continue

Mai ı̂ntâi vom defini considera noţiunea de funcţie monotonă.
Definiţia 3.6. Fie f : D ⊆ R → R. Dacă, pentru orice două puncte
x, y ∈ D , x < y, avem f (x) ≤ f (y) sau, echivalent, x > y implică
f (x) ≥ f (y), spunem că f este crescătoare pe D.
Dacă x < y implică f (x) < f (y) sau, echivalent, x > y implică
f (x) > f (y), spunem că f este strict crescătoare pe D.
Similar, spunem că o funcţie f este descrescătoare pe D dacă pentru
orice x, y ∈ D , x < y avem f (x) ≥ f (y) sau, echivalent, x > y implică
f (x) ≤ f (y).
Dacă x < y implică f (x) > f (y) sau echivalent, x > y implică
f (x) < f (y), spunem că f este strict descrescătoare pe D.
O funcţie f se numeşte monotonă (strict monotonă) pe D dacă f este
crescătoare (strict crescătoare) sau descrescătoare (strict descrescătoare).
Remarca 3.8. Putem caracteriza o funcţie crescătoare (strict crescătoare)
prin inegalitatea
¡ ¢
f (x) − f (y) (x − y) ≥ 0 ∀ x, y ∈ D,

respectiv ¡ ¢
f (x) − f (y) (x − y) > 0 ∀ x, y ∈ D, x 6= y.
Similar, f este o funcţie descrescătoare (strict descrescătoare) dacă şi
numai dacă ¡ ¢
f (x) − f (y) (x − y) ≤ 0 ∀ x, y ∈ D,
respectiv ¡ ¢
f (x) − f (y) (x − y) < 0 ∀ x, y ∈ D, x 6= y.
Teorema 3.9. Fie f : D ⊆ R → R o funcţie monotonă pe D şi x0 ∈ D
un punct de acumulare pentru D. Atunci există f (x0 −) şi f (x0 +) şi
avem :

f (x0 −) ≤ f (x0 ) ≤ f (x0 +) dacă f este crescătoare,

respectiv

f (x0 −) ≥ f (x0 ) ≥ f (x0 +) dacă f este descrescătoare.

64

Demonstraţie. Presupunem că f este o funcţie crescătoare şi fie

A = {f (x) ; x ∈ D, x < x0 }.
Din ipoteză
f (x) ≤ f (x0 ), ∀ x ∈ D, x < x0 ,
deci mulţimea A este mărginită superior iar f (x0 ) este o margine supe-
rioară pentru A.
Dacă f (x0 −) = sup A, avem f (x0 −) ≤ f (x0 ).
Pe de altă parte, folosind proprietăţile celei mai mici margini supe-
rioare a unei funcţii (teorema 2.8), avem
f (x) ≤ f (x0 −), ∀ x ∈ D, x < x0
şi, pentru orice ε > 0, există x1 ∈ D, x1 < x0 , astfel ı̂ncât f (x1 ) >
f (x0 −) − ε.
Dacă δε = x0 − x1 > 0, atunci, pentru orice x ∈ D, x < x0 , pentru
care 0 < x0 − x = |x − x0 | < δε , avem x1 < x < x0 şi, mai mult,
f (x1 ) ≤ f (x) ≤ f (x0 −).
În final rezultă că, pentru orice x ∈ D, x < x0 , pentru care 0 <
|x − x0 | < δε , avem
f (x0 ) − ε < f (x) < f (x0 −) + ε
sau, echivalent, |f (x) − f (x0 )| < ε. De aici deducem că f (x0 −) =
lim f (x).
x%x0
Într-un mod similar putem demonstra că, dacă
B = {f (x) ; x ∈ D, x > x0 },
atunci B este mărginită inferior, f (x0 ) fiind o margine inferioară pentru
B, şi, dacă f (x0 +) = inf B, atunci
f (x0 +) = lim f (x).
x&x0

Deasemenea avem f (x0 −) ≤ f (x0 ) ≤ f (x0 +).

Pentru a obţine inegalităţile f (x0 −) ≥ f (x0 ) ≥ f (x0 +) ı̂n cazul
unei funcţii descrescătoare, este suficient să repetăm demonstraţia pen-
tru funcţia crescătoare −f şi să utilizăm faptul că, pentru orice mulţime
 65

mărginită A de numere reale, avem sup A = − inf(−A), respectiv inf A =

− sup(−A).

Teorema 3.10. (Weierstrass) Fie f : K ⊆ R → R o funcţie continuă pe

K. Dacă K este o mulţime compactă, atunci f (K) = {f (x) ; x ∈ K}
este o mulţime compactă şi există xm , xM ∈ K astfel ı̂ncât f (xm ) =
inf f (K), respectiv f (xM ) = sup f (K).

Demonstraţie. Arătăm mai ı̂ntâi că funcţia f este mărginită, adică, mulţimea
f (K) este mărginită. Presupunem, prin absurd, că f nu este mărginită
superior. Atunci, pentru orice n ∈ N există xn ∈ K astfel ı̂ncât f (xn ) >
n. Şirul (xn )n este mărginit deci conţine un subşir convergent (xnk )nk .
Deoarece mulţimea K este ı̂nchisă, există x ∈ K cu limk→∞ xnk = x.
Întrucât f este continuă ı̂n x avem că l = lim f (xnk ) = f (x), dar
k→∞
f (xnk ) > nk → ∞, absurd.
Similar se poate arăta că f este mărginită şi inferior. /par Arătăm, ı̂n
continuare, că f (K) este o mulţime ı̂nchisă. Fie y un punct de acumulare
a mulţimii f (K). Atunci există un şir (yn )n∈N cu yn ∈ f (K), yn 6= y şi
yn → y.
Pentru yn există xn ∈ K cu f (xn ) = yn . Şirul (xn )n∈N este mărginit
deci există un subşir (xnk )k∈N convergent la un element x ∈ K (având ı̂n
vedere că mulţimea K este ı̂nchisă).
Funcţia f este continuă deci există l = lim f (xnk ) = f (x) şi, din
k→∞
unicitatea limitei, obţinem că y = f (x), adică y ∈ f (K). Deci f (K) este
ı̂nchisă.
Vom arăta, ı̂n continuare, că funcţia f ı̂şi atinge marginile ı̂n K.
Deoarece f (K este mărginită, există yM = sup f (K) şi din teorema
2.9 există un şir yn ∈ f (K) cu yn → y. Pentru yn există xn ∈ K cu
f (xn ) = yn . Şirul (xn )n∈N este mărginit deci există un subşir (xnk )k∈N
convergent la un element xM ∈ K (având ı̂n vedere că mulţimea K este
ı̂nchisă).
Funcţia f este continuă deci există l = lim f (xnk ) = f (xM ) şi, din
k→∞
unicitatea limitei, obţinem că yM = f (xM ). Similar se arată că există un
xm ∈ K cu f (xm ) = ym = inf f (K).
Deoarece f (K) este ı̂nchisă rezultă că ym , yM ∈ f (K), aşadar funcţia
f ı̂şi atinge marginile ı̂n K.
66

Teorema 3.11. Fie f : [a, b] → R o funcţie continuă astfel ı̂ncât f (a)f (b) <
0. Atunci există cel puţin un punct c ∈ (a, b) astfel ı̂ncât f (c) = 0.
Demonstraţie. Presupunem că f (a) < 0, respectiv f (b) > 0, şi notăm
prin A mulţimea {x ∈ [a, b] ; f (x) < 0}.
A este nevidă şi este o mulţime mărginită superior. Dacă c = sup A,
atunci există un şir (xn )n∈N de puncte a lui A convergent la c şi, având
ı̂n vedere continuitatea lui f , rezultă că (f (xn ))n∈N converge la f (c), deci
f (c) ≤ 0.
Dacă presupunem f (c) < 0, atunci există un interval (a1 , a2 ) ⊂ (a, b)
conţinând c astfel ı̂ncât f (x) < 0 pentru orice x ∈ (a1 , a2 ). Evident
(a1 , a2 ) ⊂ A ı̂n contradicţie cu faptul că c = sup A. Aşadar f (c) = 0.
Ca o consecinţă, avem proprietatea lui Darboux a unei funcţii continue
pe un interval [a, b].
Teorema 3.12. (Proprietatea lui Darboux) Dacă f : [a, b] ⊂ R → R este
o funcţie continuă, atunci, pentru orice x1 , x2 ∈ [a, b], x1 < x2 , şi orice
y ı̂ntre f (x1 ) şi f (x2 ), există cel puţin un punct x ∈ [x1 , x2 ] astfel ı̂ncât
f (x) = y.
Demonstraţie. Într-adevăr, dacă presupunem de exemplu că f (x1 ) < y <
f (x2 ), atunci funcţia
g : [x1 , x2 ] → R; g(x) = f (x) − y
este, de asemenea, o funcţie continuă şi g(x1 ) < 0 ı̂n timp ce g(x2 ) > 0 şi,
de aici, existenţa unui punct x ∈ [x1 , x2 ] astfel ı̂ncât g(x) = f (x)−y = 0,
adică f (x) = y.
Teorema 3.13. Orice funcţie continuă pe un interval ı̂nchis şi mărginit
este uniform continuă.
Demonstraţie. Fie f : [a, b] → R o funcţie continuă pe [a, b].
Presupunem că funcţia nu este uniform continuă pe [a, b], deci, există
un număr pozitiv ε0 , astfel ı̂ncât, oricare ar fi δ > 0, există două numere
reale x0δ , x00δ din intervalul [a, b] cu |x0δ − x00δ | < δ dar |f (x0δ ) − f (x00δ )| > ε0 .
1
Luând, succesiv δ = pentru n ∈ N, se obţin două şiruri (x0n )n , (x00n )n
n
din intervalul [a, b] cu
1
|x0n − x00n | < ,si |f (x0n ) − f (x00n )| > ε0 .
n
 67

Şirul (x0n )n este un şir mărginit cu elemente dintr-o mulţime ı̂nchisă, deci,
conţine un subşir (x0nk )k convergent la un element x0 din intervalul [a, b].
1
Deoarece |x0nk − x00nk | < şi, din egalitatea x00nk = (x00nk − x0nk ) + x0nk
n
rezultă că şi şirul (x00nk )k este covergent la x0 .
Aşadar, am obţinut două şiruri convergente la x0 şi, deoarece funcţia
f este continuă ı̂n x0 rezultă că |f (x0nk ) − f (x00nk )| → 0 fapt ce contravine
cu inegalitatea |f (x0n ) − f (x00n )| > ε0 .
Aşadar funcţia f este uniform continuă pe intervalul [a, b].
Capitolul 4

Calcul diferenţial

4.1 Definiţii
În cadrul acestui capitol, ı̂n absenţa unor precizări suplimentare, vom
nota cu D un interval deschis din R.
Definiţia 4.1. Fie f : D → R şi x0 ∈ D un punct de acumulare pentru
D. Spunem că f are derivată ı̂n x0 dacă există limita
f (x) − f (x0 )
lim .
x→x0 x − x0
df
Notăm această limită prin f 0 (x0 ) sau (x0 ).
dx
În continuare, dacă f 0 (x0 ) este finită, spunem că f este derivabilă ı̂n
x0 .
Dacă f este derivabilă ı̂n fiecare punct al lui D, spunem că f este
derivabilă pe D.
Dacă D1 este mulţimea de puncte din D ı̂n care f este derivabilă,
atunci putem considera o nouă funcţie

f 0 : D1 → R ; D1 3 x 7→ f 0 (x) ∈ R.

Funcţia f 0 este numită prima derivată a lui f .

Similar, derivata de ordinul n a lui f este definită ca fiind prima derivată
a derivatei de ordinul n − 1 şi o notăm prin f (n) .

68
 69

Notăm, de asemenea, prima derivată f 0 prin

df dy
sau , unde y = f (x).
dx dx
dn f dn y
Pentru derivata de ordinul n putem utiliza şi notaţiile sau .
d xn d xn
Remarca 4.1. Reamintim că, din punct de vedere geometric, derivata lui
f¡ ı̂n x0 , dacă
¢ există, ne dă panta tangentei la graficul funcţiei ı̂n punctul
x0 , f (x0 ) . Ecuaţia acestei tangente, ı̂n acest caz, este

y − f (x0 ) = f 0 (x0 )(x − x0 ).

Definiţia 4.2. Definim derivatele laterale ale lui f ı̂n x0 prin

f (x) − f (x0 )
fd0 (x0 ) = f+0 (x0 ) = lim
x&x0 x − x0
ca fiind derivata la dreapta, respectiv
f (x) − f (x0 )
fs0 (x0 ) = f−0 (x0 ) = lim
x%x0 x − x0
ca fiind derivata la stânga dacă limitele există.
Dacă D este un interval ı̂nchis, atunci, pentru extremităţile sale,
putem vorbi doar de derivatele laterale.
Funcţia f are derivată ı̂n x0 dacă şi numai dacă derivatele laterale
f+0 (x0 ) şi f−0 (x0 ) există şi sunt egale, valoarea lor comună reprezentând
valoarea derivatei lui f ı̂n x0 .

Teorema 4.1. Dacă f : D → R este o funcţie derivabilă ı̂n x0 ∈ D,

atunci este f este continuă ı̂n x0 .
Demonstraţie. Pentru x0 ∈ D şi x ∈ D arbitrar cu x 6= x0 , avem
f (x) − f (x0 )
f (x) = f (x0 ) + (x − x0 )
x − x0
unde
f (x) − f (x0 )
lim (x − x0 ) = 0; lim = f 0 (x0 ), |f 0 (x0 )| < ∞.
x→x0 x→x0 (x − x0 )
70

Astfel găsim

f (x) − f (x0 ) f (x) − f (x0 )

lim (x−x0 ) = lim lim (x−x0 ) = f 0 (x0 )·0 = 0
x→x0 (x − x0 ) x→x0 (x − x0 ) x→x0

şi de aici
lim f (x) = f (x0 ).
x→x0

Remarca 4.2. Continuitatea unei funcţii f ı̂ntr-un punct nu este o

condiţie suficientă pentru derivabilitatea lui f ı̂n acel punct, aşa cum
rezultă din următorul contraexamplu.

Exerciţiul 4.1. Considerăm funcţia f : R → R ; f (x) = |x| şi x0 = 0.

Funcţia f este continuă ı̂n x0 dar

|x| − |0| x
f+0 (0) = lim = lim = 1
x&0 x−0 x&0 x

ı̂n timp ce
|x| − |0| −x
f−0 (0) = lim = lim = −1.
x%0 x − 0 x%0 x

Reamintim câteva proprietăţi legate de operaţii cu funcţii ale căror

demonstraţii sunt imediate.
1. Avem, pentru f, g : D → R,
³ f ´0 f 0 g − f g0
0 0 0 0 0 0
(α f + β g) = α f + β g ; (f g) = f g + f g ; = ,
g g2

unde α, β ∈ R, f, g sunt derivabile şi, pentru ultima egalitate, g(x) 6= 0

pentru orice x ∈ D.
2. Fie f : D → R, g : f (D) → R şi x0 ∈ D astfel ı̂ncât y0 = f (x0 )
este un punct interior pentru f (D).
Dacă există f 0 (x0 ) şi g 0 (y0 ), atunci funcţia compusă g ◦ f : D → R
are derivată ı̂n x0 şi
¡ ¢
(g ◦ f )0 (x0 ) = g 0 f (x0 ) f 0 (x0 ).
 71

3. Fie I ⊂ R un interval deschis şi f : D → I o funcţie derivabilă ı̂n

punctul x0 ∈ D cu f 0 (x0 ) 6= 0. Atunci presupunând că f este inversabilă
şi y0 = f (x0 ) rezultă că f −1 este derivabilă ı̂n y0 şi
¡ ¢0 1
f −1 (y0 ) = , y0 = f (x0 ).
f 0 (x 0)

Teorema 4.2. Dacă f este derivabilă ı̂n punctul x0 ∈ D, atunci există

o vecinătate U ∈ ϑ(x0 ) şi o constantă M > 0 astfel ı̂ncât
(4.1) |f (x) − f (x0 )| ≤ M |x − x0 | ∀ x ∈ U
Demonstraţie. Întradevăr, dacă ε > 0 este fixat şi U ∈ ϑ(x0 ) este astfel
ı̂ncât ¯ f (x) − f (x ) ¯
¯ 0 ¯
¯ − f 0 (x0 )¯ < ε0 ∀ x ∈ D ∩ (U \ {x0 }),
x − x0
avem
|f (x) − f (x0 )|
≤ |f 0 (x0 )| + ε0
|x − x0 |
şi, mai mult,
|f (x) − f (x0 )| ≤ M |x − x0 | cu M = |f 0 (x0 )| + ε0
pentru orice x ∈ D ∩ (U \ {x0 }), care are loc de asemenea şi pentru
x = x0 .
Pentru o funcţie care verifică o inegalitate de forma (4.1) ı̂ntr-o vecinătate
a lui x0 spunem că verifică condiţia lui Lipshitz ı̂n x0 .
Remarca 4.3. O funcţie care satisface condiţia lui Lipschitz ı̂n x0 este
continuă ı̂n x0 dar implicaţia inversă este, ı̂n general, falsă. Ca un ex-
emplu putem lua p
f : R → R ; f (x) = |x|
care este continuă ı̂n x0 = 0 dar pentru care o inegalitate de forma (4.1)
nu poate avea loc ı̂n nici o vecinătate a lui 0.
Pe de altă parte, este posibil că o funcţie să satisfacă condiţia lui
Lipschitz ı̂ntr-un punct x0 fără a fi derivabilă ı̂n acel punct. În acest
sens putem reconsidera funcţia
f : R → R ; f (x) = |x|
din exemplul 4.1.
72

Definiţia 4.3. Fie f : D → R şi x0 ∈ D. Spunem că f are un extrem

local ı̂n x0 dacă există o vecinătate U ∈ ϑ(x0 ) astfel ı̂ncât diferenţa
f (x) − f (x0 ) are un semn constant pe U ∩ D. Punctul x0 este numit
punct de extrem local pentru f .
Dacă
f (x) − f (x0 ) ≤ 0 ∀ x ∈ U ∩ D,
atunci f are un maxim local ı̂n x0 şi spunem că x0 este un punct de maxim
local, respectiv dacă

f (x) − f (x0 ) ≥ 0 ∀ x ∈ U ∩ D,

atunci f are un minim local ı̂n x0 şi x0 este un punct de minim local a lui
f.

Teorema 4.3. (Teorema lui Fermat) Fie f : D → R o funcţie şi x0 un

punct interior a lui D. Dacă x0 este un punct de extrem local pentru
funcţia f şi f are derivată ı̂n x0 , atunci f 0 (x0 ) = 0.

Demonstraţie. Presupunem că există U ∈ ϑ(x0 ) astfel ı̂ncât f (x) −

f (x0 ) < 0 pentru orice x ∈ U (f are un maxim local ı̂n x0 ). Avem

f (x) − f (x0
fs0 (x0 ) = lim ≥0
x%x0 x − x0
şi
f (x) − f (x0
fd0 (x0 ) = lim ≤0
x&x0 x − x0
astfel că f 0 (x0 ) = 0.

Definiţia 4.4. Vom spune că x0 este punct critic sau punct staţionar al
funcţiei f dacă f 0 (x0 ) = 0.

Remarca 4.4. În condiţiile teoremei precedente, punctele de extrem ale

unei funcţii derivabile se găsesc printre punctele critice ale funcţiei.

Teorema 4.4. (Teorema lui Rolle) Fie f : [a, b] → R o funcţie continuă

pe [a, b], derivabilă pe intervalul (a, b), şi astfel că f (a) = f (b). Atunci
există un punct c ∈ (a, b) astfel ı̂ncât f 0 (c) = 0.
 73

Demonstraţie. Dacă f (x) = k pentru orice x ∈ [a, b], atunci f 0 (x) = 0

pe [a, b].
Presupunem că f nu este o funcţie constantă. Deci, din teorema lui
Weierstrass, există xm , xM ∈ [a, b] astfel ı̂ncât

f (xm ) ≤ f (x) ≤ f (xM ) ∀ x ∈ [a, b].

Nu putem avea xm = a şi xM = b sau xm = b şi xM = a deoarece f

nu este o funcţie constantă. Să luăm arbitrar a < xm < xM ≤ b. Din
teorema lui Fermat rezultă f 0 (xm ) = 0 deci putem lua c = xm . Cazul
a ≤ xm < xM < b se tratează analog şi punem c = xM .

Consecinţa 4.1. Dacă x1 , x2 ∈ [a, b] sunt două rădăcini consecutive

ale funcţiei continue f şi f este derivabilă pe (a, b), atunci f 0 are cel
puţin o rădăcină ı̂n intervalul (x1 , x2 ).
Reciproc, dacă x1 , x2 ∈ (a, b) sunt două rădăcini consecutive pentru
derivata f 0 , atunci f are cel mult o rădăcină ı̂n (x1 , x2 ).

Teorema 4.5. (Teorema lui Cauchy) Considerăm f, g : [a, b] → R două

funcţii continue. Dacă f, g sunt derivabile pe (a, b) şi g 0 (x) 6= 0 pentru
orice x ∈ (a, b), atunci există cel puţin un punct c ∈ (a, b) astfel ı̂ncât

f (b) − f (a) f 0 (c)

= 0 .
g(b) − g(a) g (c)

Demonstraţie. Din g 0 (x) 6= 0 pe [a, b] rezultă, din teorema lui Rolle, că
g(a) 6= g(b). Fie

ϕ(x) = (f (a) − f (b))g(x) + (g(b) − g(a))f (x).

Funcţia ϕ(x) este continuă pe [a, b], derivabilă pe (a, b) şi ϕ(a) = ϕ(b).
Astfel, există c ∈ (a, b) cu ϕ0 (c) = 0. Dar

ϕ0 (c) = (f (a) − f (b))g 0 (c) + (g(b) − g(a))f 0 (c) = 0

ceea ce ı̂nseamnă că

f (b) − f (a) f 0 (c)
= 0 .
g(b) − g(a) g (c)
74

Teorema 4.6. (Teorema lui Lagrange) Dacă f : [a, b] → R este o funcţie

continuă pe [a, b] şi este derivabilă pe (a, b), atunci există c ∈ (a, b) astfel
ı̂ncât
f (b) − f (a) = f 0 (c)(b − a).

Demonstraţie. Luăm ı̂n teorema lui Cauchy g(x) = x.

Consecinţa 4.2. 1) Dacă f : [a, b] → R este derivabilă pe (a, b) şi f

este o funcţie monotonă, atunci f 0 are un semn constant pe intervalul
(a, b), respectiv
– dacă f este o funcţie crescătoare, atunci f 0 ≥ 0;
– dacă f este o funcţie descrescătoare, atunci f 0 ≤ 0.
Reciproc, dacă f 0 (x) ≥ 0 pentru orice x ∈ (a, b), atunci f este
crescătoare, respectiv, dacă f 0 (x) ≤ 0 pentru orice x ∈ (a, b), atunci
f este descrescătoare.
2) Dacă f, g : [a, b] → R satisfac f 0 = g 0 pe (a, b), atunci diferenţa
f − g este constantă pe [a, b].

Demonstraţie. 1) Dacă f este crescătoare pe [a, b], atunci, pentru x0 ∈

(a, b), avem
¡ ¢
f (x) − f (x0 ) (x − x0 ) > 0, ∀ x ∈ U ∩ [a, b], x 6= x0

unde U ∈ ϑ(x0 ). Astfel

f (x) − f (x0 )
f 0 (x0 ) = lim ≥ 0.
x→x0 x − x0

Reciproc, dacă f 0 (x) ≥ 0 pentru orice x ∈ (a, b), atunci, pentru

x1 , x2 ∈ (a, b), x1 < x2 , găsim x0 ∈ (x1 , x2 ) cu

f (x2 ) − f (x1 ) = f 0 (x0 )(x2 − x1 ) ≥ 0

şi de aici f (x2 ) ≥ f (x1 ). Aşadar f este o funcţie crescătoare.

Într-un mod similar se poate demonstra teorema pentru o funcţie
descrescătoare.
2) Aplicăm teorema lui Lagrange funcţiei h(x) = f (x)−g(x) pe [a, x],
x ∈ [a, b].
 75

Teorema 4.7. (Teorema lui Darboux) Fie f : [a, b] → R o funcţie având

derivată (finită sau infinită) pe (a, b). Atunci, pentru orice [α, β] ⊂ [a, b]
cu f 0 (α) 6= f 0 (β) şi orice y dintre f 0 (α) şi f 0 (β), există cy ∈ [α, β] astfel
ı̂ncât y = f 0 (cy ).

Demonstraţie. Presupunem că f 0 este finită pe [α, β] şi considerăm funcţiile

u, v, g : [α, β] → R

definite prin
 h α + βi

α pentru t ∈ α,
u(t) = h α + β2 i ,

 2t − β pentru t ∈ ,β
2
 hα + β i

 2t − α pentru t ∈ ,β
v(t) = 2
h α + βi

β pentru t ∈ α,
2
 y
6
 f 0 (α) pentru t = α


 f (v(t)) − f (u(t)) β
g(t) = pentru t ∈ (α , β)

 v(t) − u(t) v(t)


f 0 (β) pentru t = β u(t)
Funcţiile u, v, g sunt continue pe [α, β], α
-
O α α+β β x
0 0 2
α ≤ u(t) ≤ v(t) ≤ β ∀ t ∈ [α, β] şi f (α), f (β) ∈ [g(α), g(β)].

Cum g este o funcţie continuă, ı̂i aplicăm proprietatea lui Darboux,

teorema 3.12. Deci, pentru orice y dintre f 0 (α) şi f 0 (β), există ty ∈ (α , β)
astfel ı̂ncât
f (v(ty )) − f (u(ty )) ¡ ¢
y = g(ty ) = = f 0 (cy ) cu cy ∈ u(ty ), v(ty )
v(ty ) − u(ty )

ultima egalitate fiind o consecinţă a teoremei lui Lagrange pe intervalul

[u(ty ), v(ty )].
76

Dacă, de exemplu, presupunem acum că f−0 (β) = ∞ şi presupunem

prin reducere la absurd că există A ∈ R şi U ∈ ϑ(β) astfel ı̂ncât f 0 (x) < A
pentru orice x ∈ U , x < β, atunci, pentru orice interval [x, β] ar trebui
să avem
f (β) − f (x)
= f 0 (cx ) < A
β−x
şi, de aici,
f (β) − f (x)
f−0 (β) = lim ≤A
x%β β−x
fapt ce contrazice ipoteza că f−0 (β) = ∞.
Mai mult, pentru orice y ≥ f 0 (α), există αy ∈ (α , β) astfel ı̂ncât
f 0 (αy ) > y şi putem aplica prima parte a demonstraţiei pentru intervalul
[α, αy ].
0
Teorema 4.8. (Regula lui L0 Hóspital ı̂n cazul ) Fie I ⊂ R un interval,
0
0
două funcţii f, g : I → R şi x0 ∈ I Presupunem că următoarele patru
afirmaţii au loc :
1. f, g sunt derivabile pe I \ {x0 },
2. lim f (x) = lim g(x) = 0,
x→x0 x→x0
3. g, g 0 nu se anulează pe o vecinătate a lui x0 , excepţie eventual ı̂n
x0 ,
f 0 (x)
4. există lim 0 = l.
x→x0 g (x)
Atunci avem că
f (x) f 0 (x)
lim = lim 0 .
x→x0 g(x) x→x0 g (x)
Demonstraţie. Presupunem mai ı̂ntâi că x0 este număr real. Fie

J = I ∪ {x0 } şi f , g : [a, b] → R

funcţii definite prin

½ ½
f (x), x 6= x0 g(x), x 6= x0
f= , respectiv g = .
0, x = x0 0, x = x0

Atunci f şi g sunt continue pe J. Fie (xn )n un şir cu elemente din I şi
cu xn < x0 (sau xn > x0 ). Funcţiile f şi g sunt derivabile pe [xn , x0 ] (sau
 77

[x0 , xn ]). Din teorema lui Cauchy, există ξn ∈ [xn , x0 ) (sau ξn ∈ [x0 , xn ))
astfel ı̂ncât
f (xn ) − f (x0 ) f 0 (ξn )
= 0
g(xn ) − g(x0 ) g (ξn )
Dar
f (xn ) = f (xn ), f (x0 ) = 0, f 0 (ξn ) = f 0 (ξn )
şi
g(xn ) = g(xn ), g(x0 ) = 0, g 0 (ξn ) = g 0 (ξn ).
Atunci avem
f (xn ) f 0 (ξn )
= 0 .
g(xn ) g (ξn )
Dacă xn → x0 , atunci ξn → x0 şi din
f 0 (x)
lim =l∈R
x→x0 g 0 (x)
rezultă de asemenea
f (x)
lim = l.
x→x0 g(x)
Dacă x0 = ∞, putem considera că f, g : (a, ∞) → R, a > 0. Fie
1 1
h : (0, ) → (a, ∞), h(y) =
a y
o funcţie bijectivă şi funcţiile F = f ◦ h şi G = g ◦ h.
1
Fie xn , xn → ∞. Atunci yn = → 0 şi putem demonstra cu
xn
uşurinţă afirmaţiile:
1. F (yn ) → 0, G(yn ) → 0;
1
2. F, G sunt continue şi derivabile pe (0, ) şi
a
1 0 1
F 0 (yn ) = − 2
f (xn ), yn = ,
yn xn
1 0 1
G0 (yn ) = − 2
g (xn ), yn = ;
yn xn
78

3. G0 (yn ) 6= 0, (∀) n ≥ 1,
f 0 (xn ) F 0 (yn )
4. Dacă → l, atunci → l pentru yn → 0;
g 0 (xn ) G0 (yn )
F (yn ) f (xn )
5. Dacă → l, atunci → l pentru xn → ∞;
G(yn ) g(xn )

În mod analog putem demonstra următoarea variantă a teoremei

∞
precedente pentru cazul .
∞
Teorema 4.9. Fie f : [a, b] → R şi x0 ∈ [a, b]. Presupunem că următoarele
patru afirmaţii sunt adevărate:
1) f, g sunt derivabile pe [a, b] \ {x0 } ;
2) g este strict crescătoare pe [a, x0 ] şi [x0 , b] şi lim g(x) = ∞ ;
x→x0
3) g 0 (x) 6= 0 pentru orice x 6= x0 ;
f 0 (x)
4) există lim 0 = L ∈ R.
x→x0 g (x)
f (x)
Atunci există lim = L.
x→x0 g(x)

Presupunem cunoscută legătura dintre convexitatea sau concavitatea

unei funcţii f şi semnul celei de a doua derivată f 00 , dacă aceasta există.
O funcţie f : I ⊂ R → R este convexă pe intervalul I dacă, pentru
orice x1 , x2 din I şi orice t ∈ [0, 1], avem
¡ ¢ ¡ ¢
f x1 + t(x2 − x1 ) ≤ f (x1 ) + t f (x2 ) − f (x1 ) .

Altfel spus, pentru orice x1 , x2 ∈ I, x1 < x2 graficul lui f pentru x ∈

(x1 , x2 ) este situat sub coarda ce uneşte punctele (x1 , f (x1 )) şi (x2 , f (x2 )).
Similar, spunem că f este concavă pe intervalul I dacă, pentru orice
x1 , x2 de la I şi orice t ∈ [0, 1], avem
¡ ¢ ¡ ¢
f x1 + t(x2 − x1 ) ≥ f (x1 ) + t f (x2 ) − f (x1 ) .

Geometric, ppentru orice x1 , x2 ∈ I, x1 < x2 graficul lui f pentru

x ∈ (x1 , x2 ) este situat deasupra coarda ce uneşte punctele (x1 , f (x1 )) şi
(x2 , f (x2 )).
 79

Dacă există f 00 ı̂n intervalul I, atunci convexitatea lui f pe I este

echivalentă cu faptul că f 00 (x) ≥ 0 pentru orice x ∈ I, respectiv f este
concavă pe I dacă şi numai dacă f 00 (x) ≤ 0 pentru orice x ∈ I.
Un punct pe graficul unei funcţii f : I ⊆ R → R unde f este continuă
ı̂şi schimbă concavitatea este numit punct de inflexiune al graficului.

Remarca 4.5. De aici deducem imediat că dacă există f 00 , atunci ab-
scisele punctelor de inflexiune se găsesc printre zerourile lui f 00 .

Subliniem faptul că implicaţia inversă nu este ı̂ntotdeauna adevărată.

Este posibil să avem un punct de inflexiune ı̂n care derivata a doua a
funcţiei să nu existe.

Definiţia 4.5. Fie f : D → R o funcţie dată şi x0 ∈ D. Spunem că

f este diferenţiabilă ı̂n x0 dacă există o constantă A ∈ R şi o funcţie
ω : D → R continuă ı̂n x0 astfel ı̂ncât ω(x0 ) = 0 şi următoarea egalitate
are loc

(4.2) f (x) − f (x0 ) = A(x − x0 ) + ω(x)(x − x0 ) ∀ x ∈ D.

Expresia A(x − x0 ) reprezintă diferenţiala lui f ı̂n x0 şi o notăm prin

df (x0 ; x − x0 ).

Exerciţiul 4.2. Ca exemplu, pentru funcţia f : R → R ; f (x) = x ,

putem scrie

x − x0 = 1(x − x0 ) + 0(x − x0 ) ∀ x ∈ R,

cu constanta A = 1 şi ca funcţie ω, ω(x) = 0 pentru orice x ∈ R. Mai

mult, avem diferenţiabilitatea lui f (x) = x ı̂n fiecare punct x a lui R.
În acelaşi timp, dx(x0 ; x−x0 ) = x−x0 ne permite să scriem diferenţiala
funcţiei f ca df (x0 ; x − x0 ) = df (x0 ; dx0 ).

Teorema 4.10. Fie f : D ⊆ R → R o funcţie dată şi x0 ∈ D. Atunci f

este diferenţiabilă ı̂n x0 dacă şi numai dacă f este derivabilă ı̂n x0 şi

df (x0 ; dx0 ) = f 0 (x0 )dx0 .

80

Demonstraţie. Presupunem că f este diferenţiabilă ı̂n x0 şi că avem egal-
itatea (4.2) cu w o funcţie continuă luând valoarea 0 ı̂n x0 .
Pentru x 6= x0 , avem
f (x) − f (x0 )
= A + ω(x)
x − x0
şi de aici
f (x) − f (x0 )
lim = A + lim ω(x) = A + ω(x0 ) = A,
x→x0 x − x0 x→x0

deci există f 0 (x0 ) = A şi, ı̂nlocuind A ı̂n expresia diferenţialei lui f , avem

df (x0 ; dx0 ) = f 0 (x0 )dx0 .

Reciproc, dacă f are derivată finită f 0 (x0 ), putem considera funcţia


 f (x) − f (x0 ) − f 0 (x ) pentru x 6= x
0 0
ω(x) = x − x0

0 pentru x = x0 .

Deoarece lim ω(x) = 0 = ω(x0 ), rezultă că ω este o funcţie continuă.

x→x0
Un calcul direct ne permite să verificăm egalitatea (4.2), deci rezultă
diferenţiabilitatea lui f ı̂n x0 .
Remarca 4.6. Dacă f este diferentiabilă pe D, putem considera diferenţiala
lui f ca o funcţie liniară ı̂n raport cu a doua variabilă,

df : D × R → R ; df (x ; t) = f 0 (x)t

şi putem aproxima variaţia lui f ı̂n x ∈ D prin

f (x + t) − f (x) ' f 0 (x)t.

pentru valori suficient de mici ale lui t.

Dacă D(D) reprezintă mulţimea funcţiilor diferenţiabile pe D, putem
considera operatorul D(f ) = df şi următoarele rezultate au loc :
1. D(f ) = 0 pentru orice funcţie constantă f (x) ≡ k;
 81

2. D(αf + βg) = αD(f ) + βD(g);

3. D(f g) = gD(f ) + f D(g);
³ f ´ gD(f ) − f D(g)
4. D = ;
g g2
5. Dacă f ∈ D(D), g ∈ D(D1 ) şi f (D) ⊆ D1 , atunci g ◦ f ∈ D(D) şi
avem
D(g ◦ f ) = (Dg ◦ f )D(f ).

Definiţia 4.6. Spunem că f : D → R este de două ori diferenţiabilă

ı̂n x0 ∈ D dacă f este derivabilă ı̂ntr-o vecinătate a lui x0 şi f 0 este
diferenţiabilă ı̂n x0 .
În sensul
¡ acestei
¢ definiţii, notăm prin d 2 f a doua diferenţială a lui f ,
2
d f = D D(f ) şi avem
(4.3) d 2 f (x ; dx) = d(f 0 (x)dx) = (f 0 (x))0 dx = f 00 (x)dx 2 ,
cantitatea dx fiind considerată constantă când luăm diferenţiala ı̂n raport
cu x.
În general, considerăm diferenţiala de ordinul n a unei funcţii f ca
fiind definită prin
d n f = d(d n−1 f ), d n f (x ; dx) = (f (n−1) (x)dxn−1 )0 dx = f (n) (x)dxn .
Reconsiderăm funcţia rezultată prin compunerea a două funcţii dife-
rentiabile f : D → R şi g : D1 → R cu f (D) ⊆ D1 . Atunci, dacă notăm
y = f (x), x ∈ D, avem
dg(y ; dy) = g 0 (y)dy
respectiv,
d(g ◦ f )(x ; dx) = (g ◦ f )0 (x)dx = g 0 (f (x))f 0 (x)dx.
Astfel, avem egalitatea
d(g ◦ f )(x ; dx) = dg(y ; dy)
care exprimă invarianţa primei diferenţiale, invarianţă care, ı̂n general, nu
are loc pentru diferenţiale de ordin superior.
82

Teorema 4.11. (Formula lui Taylor) Fie n > 1, un număr natural arbi-
trar şi f : [a, b] → R o funcţie dată având derivate finite de ordinul k,
notate f (k) , pentru orice k ≤ n + 1 pe (a, b) şi presupunem că f (n) este
continuă pe [a, b].
Atunci, pentru orice x0 , x din [a, b], x 6= x0 , există c ı̂ntre x şi x0
astfel ı̂ncât
f 0 (x0 ) f 00 (x0 )
f (x) = f (x0 ) + (x − x0 ) + (x − x0 )2 +
1! 2!
(4.4)
f (n) (x0 ) f (n+1) (c)
+··· + (x − x0 )n + (x − x0 )n+1 .
n! (n + 1)!
Polinomul
(4.5)
f 0 (x0 ) f 00 (x0 ) f (n) (x0 )
Tn (x0 , x) = f (x0 )+ (x−x0 )+ (x−x0 )2 +· · ·+ (x−x0 )n
1! 2! n!
se numeşte polinomul lui Taylor de ordinul n şi
f (n+1) (c)
(4.6) Rn (x0 , x) = f (x) − Tn (x0 , x) = (x − x0 )n+1
(n + 1)!
se numeţe restul de ordinul n, dacă aproximăm f (x) prin Tn (x0 , x).
Demonstraţie. Considerăm x > x0 . Funcţiile G(t) = (x − t)p , p > 0, şi

f 0 (t) f 00 (t) f (n) (x − t)

F (t) = f (x)−f (t)− (x−t)− (x−t)2 +· · ·− (x−t)n ;
1! 2! n!
pentru t ∈ [a, b], sunt continue pe [x0 , x] şi au derivate continue pe (x0 , x)
cu
G 0 (t) = −p(x − t)p−1 6= 0 ∀ t ∈ (x0 , x).
Ipotezele din teorema lui Cauchy (teorema 4.5) fiind verificate, există
c ∈ (x0 , x) astfel ı̂ncât
F (x) − F (x0 ) F 0 (c)
(4.7) = 0 .
G(x) − G(x0 ) G (c)
Un calcul direct ne arată că

F (x) = 0, G(x) = 0, F (x0 ) = Rn (x0 , x), Gn (x0 ) = (x − x0 )p

 83

şi
f (n+1) (t)
F 0 (t) = − (x − t)n
n!
astfel ı̂ncât (4.7) devine

−Rn (x0 , x) −(x − c)n f (n+1) (c)

= ,
−(x − x0 )p −p n!(x − c)p−1

respectiv

(x − x0 )p (x − c)n f (n+1) (c)

(4.8) Rn (x0 , x) =
p n!(x − c)p−1

reprezentând forma Schlömlich – Rouché pentru rest.

Dacă luăm p = n + 1, obţinem forma Lagrange

f (n+1) (ξ)
Rn (x0 , x) = (x − x0 )n+1
(n + 1)!

pentru rest, formă considerată ı̂n ecuaţia (4.4).

Dacă notăm x − x0 = dx(x0 : x − x0 ), formula lui Taylor poate fi

scrisă sub forma
(4.9)
df (x0 ; dx) d 2 f (x0 ; dx) d n f (x0 ; dx)
f (x) = f (x0 )+ + +· · ·+ +Rn (x0 , x).
1! 2! n!
Să considerăm un interval [a, b] care conţine x0 = 0. Atunci formula
lui Taylor devine

f 0 (0) f 00 (0) 2 f (n) (0) n

(4.10) f (x) = f (0) + x+ x + ··· + x + Rn (x)
1! 2! n!
care este de asemenea cunoscută ca formula lui Mac Laurin .

Consecinţa 4.3. Drept consecinţe ale formulei lui Taylor, avem :

1. Dacă ultima derivată f (n+1) este o funcţie mărginită ı̂ntr-o vecinătate
V ∈ ϑ(x0 ), atunci |Rn (x0 , x)| poate fi făcut oricât de mic dacă |x − x0 |
este suficient de mic.
84

Aceasta ne permite să aproximăm valoarea lui f (x) când cunoaştem

valorile a lui f şi ale derivatelor sale ı̂n x0 .
2. Dacă f are derivate de orice ordin pe [a, b] şi există M > 0 astfel
ı̂ncât
|f (n) (x)| ≤ M ∀ x ∈ [a, b] şi ∀ n ∈ N,

atunci lim Rn (x0 , x) = 0 pentru orice x ∈ [a, b], adică putem aprox-
n→∞
ima f printr-un polinom ı̂n x − x0 cu o aproximaţie cerută dacă gradul
polinomului este suficient de mare.
3. Dacă f (n+1) este o funcţie mărginită pe o vecinătate a lui x0 ,
atunci există o vecinătate U ∈ ϑ(x0 ) ı̂n care semnul diferenţei f (x) −
f (x0 ) este dat prin primul termen nenul din polinomul lui Taylor.
Într-adevăr, dacă

f 0 (x0 ) = f 00 (x0 ) = · · · = f (k−1) (x0 ) = 0 şi f (k) (xo ) 6= 0,

avem
f (x) − f (x0 ) =

f (k) (x0 ) f (k+1) (x0 ) f (n+1) (ξ)

= (x−x0 )k + (x−x0 )k+1 +. . . + (x−x0 )n+1 =
k! (k + 1)! (n + 1)!
µ ¶
(x − x0 )k (k) f (k+1) (x0 )(x − x0 ) f (n+1) (ξ)(x − x0 )n+1−k
= f (x0 ) + + ··· + .
k! k+1 (k + 1) . . . (n + 1)

Având ı̂n vedere faptul că limita expresiei din paranteză este f k (x0 )
când x tinde la x0 , rezultă că există o vecinătate U ∈ ϑ(x0 ) ı̂n care expre-
sia respectivă are semnul lui f (k) (x0 ) şi, mai mult, ı̂n această vecinătate,
f (k) (x0 )
diferenţa f (x) − f (x0 ) are semnul dat de termenul (x − x0 )k .
k!
4. Folosind rezultatul precedend, rezultă că putem stabili comporta-
mentul unei funcţii date f ı̂ntr-o vecinătate a unui punct staţionar x0 ,
respectiv dacă f are sau nu are un extrem local ı̂n x0 şi ce fel de extrem
avem.
Într-adevăr, luând ı̂n considerare faptul că (x − x0 )k , cu k număr im-
par, nu poate avea semn constant ı̂n orice vecinătate a lui x0 , respectiv că
 85

(x − x0 )k este mereu pozitiv dacă k este un număr par, avem următoarele

posibilităţi :
a) dacă f 0 (x0 ) = f 00 (x0 ) = · · · = f (k−1) (x0 ) = 0 şi f (k) (xo ) 6= 0 cu k
număr impar, atunci f nu are un punct de extrem local ı̂n x0 ;
b) dacă f 0 (x0 ) = f 00 (x0 ) = · · · = f (k−1) (x0 ) = 0 şi f (k) (xo ) > 0 cu k
număr par, atunci f are un minim local ı̂n x0 ;
c)dacă f 0 (x0 ) = f 00 (x0 ) = · · · = f (k−1) (x0 ) = 0 şi f (k) (xo ) < 0 cu k
număr par, atunci f are un maxim local ı̂n x0 .
Capitolul 5

Calcul integral

5.1 Integrala Riemann pentru funcţii reale

de variabilă reală
Definiţia 5.1. Fie a, b două numere reale cu a < b. O partiţie a interval-
ului [a, b] este o mulţime finită de puncte xi , i = 0, 1, . . . , n, satisfăcând
condiţia
a = x0 < x1 < · · · < xi < · · · < xn = b.
Vom nota prin ∆ o partiţie a intervalului [a, b] şi cu |∆| mărimea sau
norma acestei partiţii definit prin
|∆| = max (xi − xi−1 ).
1≤i≤n

Propoziţia 5.1. Pentru orice ε > 0 există partiţii ale intervalului [a, b]
a căror mărime este mai mică decât ε.
b−a
Demonstraţie. Într-adevăr, putem considera n astfel ca < ε şi luăm
n
punctele xi de forma
b−a
xi = a + i , i = 0, 1, . . . , n.
n

Definiţia 5.2. Considerăm două partiţii ∆1 , ∆2 ale intervalului [a, b].

Spunem că ∆2 este mai fină decât ∆1 şi notăm ∆1 ⊂ ∆2 dacă fiecare
punct a lui ∆1 este de asemenea punct al lui ∆2 .

86
 87

Observăm că dacă ∆1 ⊂ ∆2 atunci |∆2 | < |∆1 | dar este posibil să
avem această inegalitate fără ca ∆1 ⊂ ∆2 .
Dacă avem două partiţii ∆1 , ∆2 ale intervalului [a, b] atunci ∆1 ∪ ∆2
reprezintă o nouă partiţie obţinută prin considerarea atât a punctelor din
∆1 cât şi a celor din ∆2 . Evident, ı̂n acest caz, avem ∆1 ⊂ ∆1 ∪ ∆2 şi
∆2 ⊂ ∆1 ∪ ∆2 .

Definiţia 5.3. Fie f : [a, b] → R, ∆ o partiţie a intervalului [a, b] şi,

pentru orice i = 1, . . . , n, punctele ξi ∈ [xi−1 , xi ]. Suma
n
X
¡ ¢
(5.1) σ∆ f, (ξi )i = f (ξi )(xi − xi−1 )
i=1

se numeşte suma Riemann a funcţiei f asociată partiţiei ∆ a lui [a, b] şi

punctelor (ξi )i , numite puncte intermediare.
¡ ¢
Remarca 5.1. Dacă f (x) ≥ 0 pentru orice x ∈ [a, b], atunci σ∆ f, (ξi )i
reprezintă suma ariilor dreptunghiurilor având ca baze segmentele [xi−1 , xi ]
şi ı̂nălţimile de lungime¡ f (ξi ). ¢
Suma Riemann σ∆ f, (ξi )i poate fi interpretată ca o aproximare a
ariei delimitate de graficul funcţiei f , axa Ox şi dreptele x = a, x = b.

Definiţia 5.4. Spunem că o funcţie f : [a, b] → R este integrabilă Rie-

mann pe [a, b] dacă există un număr real I astfel ca, pentru orice ε > 0,
să existe δε > 0 cu proprietatea că, pentru orice partiţie ∆ a lui [a, b] cu
|∆| < δε şi orice alegere a punctelor intermediare (ξi )i , avem
¯ ¡ ¢ ¯
¯σ∆ f, (ξi )i − I ¯ < ε.

În acest caz spunem că I reprezintă integrala Riemann a funcţiei f pe

[a, b] şi o notăm
Zb
I = f (x) dx.
a

Definiţia 5.5. Operaţia prin care se calculează integrala unei funcţii

integrabile se numeşte integrare.
88

Teorema 5.1. O funcţie f : [a, b] → R este integrabilă Riemann pe [a, b]

dacă şi numai dacă pentru orice şir de partiţii (∆n )n∈N ale intervalului
[a, b] pentru care lim |∆n | = 0 şi orice alegere a punctelor intermediare
n→∞¡ ¢
(ξin )i , există lim σ∆n f, (ξin )i şi dacă valoarea limitei nu depinde nici
n→∞
de alegerea şirului de partiţii şi nici de alegerea punctelor intermediare.
În acest caz, avem
Zb
¡ ¢
lim σ∆n f, (ξin )i = f (x) dx.
n→∞
a

Zb
Demonstraţie. Presupunem că există I = f (x) dx şi, pentru un ε > 0
a
dat, δε > 0 este astfel ca pentru orice partiţie ∆ cu |∆| < δε şi orice
alegere a punctelor intermediare (ξi )i să avem
¯ ¡ ¢ ¯
¯σ∆ f, (ξi )i − I ¯ < ε.

Deoarece lim |∆n | = 0, există nε = nδε astfel ca, pentru orice n > nε ,
n→∞
să avem |∆n | < δε şi, de aici,
¯ ¡ ¢ ¯
¯σ∆n f, (ξin )i − I ¯ < ε.
¡ ¢
Astfel, lim σ∆n f, (ξin )i = I.
n→∞
În acelaşi timp, limita nu¡depinde
¢ de alegerea şirului de partiţii (∆n )n∈N
şi a punctelor intermediare (ξin )i n .
Reciproc, presupunem că suntem ı̂n condiţiile teoremei şi, prin reduc-
ere la absurd, că f nu este integrabilă pe [a, b], adică, pentru orice număr
real I, există ε0 > 0 cu proprietatea că, pentru orice δ > 0, există cel
puţin o partiţie ∆ cu |∆| < δ şi un set de puncte intermediare (ξi )i astfel
că ¯ ¡ ¢ ¯
¯σ∆ f, (ξi )i − I ¯ ≥ ε0 .
¡ ¢ 1 1
Notăm I = lim σ∆n f, (ξin )i . Luând succesiv δ = 1, , . . . , , . . . ,
n→∞ 2 n
0 1
0
găsim un şir de partiţii (∆n )n pentru care |∆n | < şi, de aici, lim |∆0n | =
n n→∞
0. Pentru orice alegere a punctelor intermediare (ξi0 n )i avem că
 89

¯ ¡ ¢ ¯
¯σ∆0 f, (ξi0 n )i − I ¯ ≥ ε0
n
¡ ¡ ¢¢
şi, ı̂n consecinţă, şirul σ∆0n f, (ξi0 n )i n∈N nu converge la I, contrar ipotezei
că limita I este aceeaşi pentru orice şir de partiţii şi orice alegere de
puncte intermediare (ξi )i .
Zb
Ca o consecinţă a aceastei teoreme, avem unicitatea valorii f (x) dx
a
dacă f este o funcţie integrabilă pe [a, b].

Teorema 5.2. Dacă f : [a, b] → R este integrabilă pe [a, b], atunci f

este o funcţie mărginită pe [a, b].

Zb
Demonstraţie. Fie I = f (x) dx şi, pentru ε > 0, δε > 0 cu proprietatea
a
că, pentru orice partitiţie ∆ cu |∆| < δε şi orice alegere a punctelor
intermediare (ξi )i , să avem
¯ ¡ ¢ ¯
¯σ∆ f, (ξi )i − I ¯ < ε.

Considerăm o astfel de partiţie ∆ = (a = x0 < x1 < · · · < xn =

b). Dacă presupunem, prin reducere la absurd, că f este o funcţie
nemărginită pe [a, b], există cel puţin un index i0 ∈ {1, 2, . . . , n} astfel că

sup f (x) = ∞
x∈[xi0 −1 ,xi0 ]

(similar pentru cazul inf f (x) = −∞).

x∈[xi0 −1 ,xi0 ]
Aşadar, pentru orice α > 0, există
¡ xα ¢∈ [xi0 −1 , xi0 ] cu f (xα ) > α.
Pe de altă parte, din −ε < σ∆ f, (ξi )i − I < ε, rezultă

I − A − ε < f (ξi0 )(xi0 − xi0 −1 ) < I − A + ε, ∀ ξi0 ∈ [xi0 −1 , xi0 ],

unde
n
X
A= f (ξ)(xi − xi−1 ).
i=1, i6=i0
90

În final, avem

I −A−ε I −A+ε
< f (ξi0 ) <
xi0 − xi0 −1 xi0 − xi0 −1
pentru orice ξi0 ∈ [xi0 −1 , xi0 ] ı̂n contradicţie cu presupunerea că f este
nemărginită pe [xi0 −1 , xi0 ].
Teorema 5.3. Fie f : [a, b] → R o funcţie mărginită pe [a, b] şi c ∈ (a, b).
Dacă f este integrabilă pe [a, c] şi pe [c, b], atunci f este integrabilă pe
[a, b] şi avem
Zb Zc Zb
f (x) dx = f (x) dx + f (x) dx.
a a c

Demonstraţie. Demonstraţia este simplă şi rămâne ca exerciţiu.

Dacă f este integrabilă pe [a, b], atunci definim
Za Zb
f (x) dx = − f (x) dx.
b a

Za
Pentru orice funcţie f considerăm că f (x) dx = 0.
a
Putem reformula teorema precedentă după cum urmează:
Zb Zc Zb
Teorema 5.4. Dacă două dintre integralele f (x) dx, f (x) dx şi f (x) dx
a a c
există, atunci există şi a treia integrală şi avem
Zb Zc Zb
f (x) dx = f (x) dx + f (x) dx.
a a c

Fie f : [a, b] → R o funcţie mărginită, m = inf f (x), M = sup f (x)

x∈[a,b] x∈[a,b]
şi ∆ o partiţie a intervalului [a, b]. Pentru orice i = 1, 2, . . . , n, notăm
mi = inf f (x), Mi = sup f (x).
x∈[xi−1 ,xi ] x∈[xi−1 ,xi ]
 91

Definiţia 5.6. Cu notaţiile de mai sus definim

n
X n
X
S∆ (f ) = Mi (xi − xi−1 ), respectiv s∆ (f ) = mi (xi − xi−1 )
i−1 i−1

numite suma superioară Darboux şi suma inferioară Darboux ale lui f aso-
ciate partiţiei ∆.
Pentru orice partiţie ∆ a intervalului [a, b] şi orice alegere a punctelor
intermediare (ξi )i , avem
¡ ¢
m(b − a) ≤ s∆ (f ) ≤ σ∆ f, (ξi ) ≤ S∆ (f ) ≤ M (b − a).

Pe de altă parte, pentru o partiţie dată a intervalului [a, b], putem

demonstra că
¡ ¢ ¡ ¢
s∆ (f ) = inf σ∆ f, (ξi ) şi S∆ (f ) = sup σ∆ f, (ξi )
(ξi ) (ξi )

infimum, respectiv supremum, fiind luate relativ la familia de puncte

intermediare (ξi ).
În acelaşi timp, dacă notăm cu P familia tuturor partiţiilor interval-
ului [a, b], putem considera mulţimea de numere reale {s∆ (f ); ∆ ∈ P},
respectiv {S∆ (f ); ∆ ∈ P}. Prima dintre mulţimi este mărginită superior
iar cea de a doua este mărginită inferior.
Notăm prin

I = sup s∆ (f ) şi I = inf S∆ (f )

∆∈P ∆∈P

pentru un interval dat [a, b].

I se numeşte integrala inferioară Darboux a lui f ı̂n timp ce I se numeşte
integrala superioară Darboux a funcţiei f pe [a, b].
Deoarece pentru orice ∆ ∈ P avem s∆ (f ) ≤ S∆ (f ), atunci rezultă că
I(f ) ≤ I(f ).
Teorema 5.5. Fie f : [a, b] → R o funcţie mărginită. Atunci f este
integrabilă Riemann pe [a, b] dacă şi numai dacă, pentru orice ε > 0,
există δε > 0 astfel ca, pentru fiecare partiţie ∆ pentru care |∆| < δε , să
avem
0 ≤ S∆ (f ) − s∆ (f ) < ε.
92

Zb
Demonstraţie. Fie I = f (x) dx şi, pentru un ε > 0 dat, δε > 0 astfel că
¯ ¡ ¢ ¯ ε a
¯σ∆ f, (ξi ) − I ¯ < pentru orice partiţie ∆ cu |∆| < δε şi orice alegere
3
a puntelor intermediare (ξi )i .
Considerând două secvenţe de puncte intermediare (ξi0 )i , (ξj00 )j , avem
¡ ¢ ¡ ¢ 2ε
|σ∆ f, (ξi0 ) − σ∆ f, (ξj00 ) | < .
3
Deoarece
¯ ¡ ¢ ¡ ¢¯
S∆ (f ) − s∆ (f ) = sup ¯σ∆ f, (ξi0 ) − σ∆ f, (ξj00 ) ¯,
ξi0 ,ξj00

avem de asemenea
2ε
S∆ (f ) − s∆ (f ) ≤ <ε
3
pentru orice partiţie ∆.
Reciproc, fie δε > 0 astfel ca, pentru orice partiţie ∆ cu |∆| < δε , să
avem
0 ≤ S∆ (f ) − s∆ (f ) < ε.
Pentru fiecare partiţie ∆ avem s∆ (f ) 6 I 6 I 6 S∆ (f ), deci

0≤I −I <ε

şi, de aici, I = I.
Dacă notăm cu I valoarea
¡ comună,
¢ având ı̂n vedere faptul că, avem
de asemenea s∆ (f ) ≤ σ∆ f, (ξi ) ≤ S∆ , atunci rezultă că
¯ ¡ ¢ ¯
¯σ∆ f, (ξi ) − I ¯ < ε

pentru orice partiţie ∆ cu |∆| < δε şi pentru orice alegere a punctelor
intermediare (ξi )i , adică integrabilitatea funcţiei f pe [a, b].
Ca o consecinţă, avem integrabilitatea funcţiilor monotone, respectiv
integrabilitatea funcţiilor continue pe un interval [a, b].

Propoziţia 5.2. Orice funcţie monotonă f : [a, b] → R este integrabilă.

 93

Demonstraţie. Dacă f este o funcţie constantă, afirmaţia este imediată.

Presupunem că f nu este o funcţie constantă şi că, de exemplu, este
crescătoare. Atunci f (b) − f (a) > 0 şi, pentru un ε > 0 arbitrar, notăm
ε
δε = .
f (b) − f (a)

Fie ∆ = (a = x0 , x1 , . . . , xn = b) o partiţie arbitrară a intervalului

[a, b] cu |∆| < δε .
Deoarece f este crescătoare, avem

f (xi−1 ) = mi = inf f (x), f (xi ) = Mi = sup f (x).

x∈[xi−1 ,xi ] x∈[xi−1 ,xi ]

şi, având ı̂n vedere cele de mai sus, obţinem

n
X n
X ¡ ¢
S∆ (f )−s∆ (f ) = (Mi −mi )(xi −xi−1 ) = f (xi )−f (xi−1 ) (xi −xi−1 ) ≤
i=1 i=1

n
X ¡ ¢ ¡ ¢
≤ |∆| f (xi ) − f (xi−1 ) = |∆| f (b) − f (a) <
i=1
ε ¡ ¢
< f (b) − f (a) = ε,
f (b) − f (a)
şi, ı̂n consecinţă, folosind teorema anterioară, f este integrabilă.

Teorema 5.6. Orice funcţie continuă pe un interval ı̂nchis şi mărginit

este integrabilă.

Demonstraţie. Fie f : [a, b] → R o funcţie continuă. Având ı̂n vedere

teorema 3.13 rezultă că f este uniform continuă şi, de aici, pentru orice
ε > 0 dat, există δε > 0 astfel că
ε
(5.2) ∀ x0 , x00 ∈ [a, b] cu |x0 − x00 | < δε ⇒ |f (x0 ) − f (x00 )| < .
b−a
Fie ∆ = (a = x0 , x1 , . . . , xn = b) o partiţie arbitrară a intervalului
[a, b] cu

(5.3) |∆| < δε .

94

Din teorema 3.10 rezultă că f este mărginită şi are un minim şi un
maxim pe [xi−1 , xi ] pentru fiecare i = 1, 2, . . . , n. Mai mult, pentru fiecare
i = 1, 2, . . . , n, există ui , vi ∈ [xi−1 , xi ] astfel ı̂ncât

f (ui ) = mi = inf f (x), f (vi ) = Mi = sup f (x).

x∈[xi−1 ,xi ] x∈[xi−1 ,xi ]

În continuare, din (5.3) rezultă |ui − vi | < δε , pentru orice i =

1, 2, . . . , n, şi, de aici, ı̂n concordanţă cu (5.2), luând x0 = ui şi x00 = vi ,
avem
ε
Mi − mi = f (vi ) − f (ui ) < , i = 1, 2, . . . , n.
b−a
Atunci
n
X
S∆ (f ) − s∆ (f ) = (Mi − mi )(xi − xi−1 ) <
i=1

n
ε X ε
< (xi − xi−1 ) = (b − a) = ε.
b − a i=1 b−a
şi afirmaţia rezultă acum din teorema 5.5.
Avem de asemenea următoarele rezultate.
Teorema 5.7. Dacă f : [a, b] → R este o funcţie integrabilă, atunci f
este integrabilă pe orice subinterval [c, d] al lui [a, b].
Demonstraţie. Pentru un ε > 0 fie δε > 0 astfel că

0 ≤ S∆ (f ) − s∆ (f ) < ε

pentru orice partiţie ∆ a intervalului [a, b] pentru care |∆| < δε .

Dacă a ≤ c < d ≤ b şi ∆0 este o partiţie a intervalului [c, d] cu
|∆0 | < δε , putem completa această partiţie la o partiţie

∆ = (a = x0 < x1 < . . . < xn = b)

al lui [a, b] cu |∆| < δε .

Deoarece
n
X
S∆ (f ) − s∆ (f ) = (Mi − mi )(xi − xi−1 )
i=1
 95

este o sumă de numere pozitive, din S∆ (f ) − s∆ (f ) < ε, rezultă, cu atât

0
mai mult, S∆ (f ) − s0∆ (f ) < ε care implică integrabilitatea funcţiei f pe
[c, d].
Teorema 5.8. (Liniaritatea şi monotonia integralei Riemann) Fie f, g :
[a, b] → R două funcţii integrabile şi α un număr real. Atunci f + g şi
αf sunt funcţii integrable şi avem:
Zb Zb Zb
¡ ¢
(5.4) f (x) + g(x) dx = f (x) dx + g(x) dx,
a a a

Zb Zb
(5.5) αf (x) dx = α f (x) dx.
a a

Mai mult, dacă f (x) ≤ g(x) pentru orice x ∈ [a, b], atunci
Zb Zb
f (x) dx ≤ g(x) dx.
a a

În particular, dacă f (x) ≥ 0, pentru orice x ∈ [a, b], atunci

Zb
f (x) dx ≥ 0.
a

Demonstraţie. Avem
¡ ¢ ¡ ¢ ¡ ¢
σ∆ f + g, (ξi ) = σ∆ f, (ξi ) + σ∆ g, (ξi ) ,

¡ ¢ ¡ ¢
σ∆ αf, (ξi ) = α σ∆ f, (ξi ) .
În continuare aplicăm teorema 5.1.
Mai mult, dacă f (x) ≥ 0 pentru orice x ∈ [a, b], atunci
n
¡ ¢ X
σ∆ f, (ξi ) = f (ξi )(xi − xi−1 ) ≥ 0
i=1
96

Zb
şi deci f (x) dx ≥ 0.
a
Dacă f ≤ g, luând h : [a, b] → R, h(x) = g(x) − f (x) pentru orice
x ∈ [a, b], obţinem o funcţie pozitivă h. Avem, cu cele de mai sus,
Zb Zb Zb
g(x) dx − f (x) dx = h(x) dx ≥ 0
a a a

şi de aici
Zb Zb
f (x) dx ≤ f (x) dx
a a

.
Corolarul 5.1. (Proprietatea de medie) Dacă f : [a, b] → R este o funcţie
integrabilă şi m = inf f (x), M = sup f (x), atunci există µ ∈ [m, M ]
x∈[a,b] x∈[a,b]
astfel că
Zb
f (x) dx = µ(b − a).
a

Demonstraţie. Din teorema 5.2 rezultă că funcţia f este mărginită, deci
m, M ∈ R.
Avem m ≤ f (x) ≤ M pentru orice x ∈ [a, b] care implică
Zb
m(b − a) ≤ f (x) dx ≤ M (b − a).
a

Mai mult,
Zb
1
m≤ f (x) dx ≤ M
b−a
a

Zb
1
şi afirmaţia rezultă luând µ = f (x) dx.
b−a
a
 97

Corolarul 5.2. Dacă f : [a, b] → R este o funcţie integrabilă şi pozitivă

şi [c, d] ⊂ [a, b], atunci
Zd Zb
f (x) dx ≤ f (x) dx.
c a

Demonstraţie. Utilizând teorema 5.7, deducem că f este integrabilă pe

[a, c], [c, d] şi [d, b]. În continuare, prin teorema 5.4, rezultă
Zb Zc Zd Zb Zd
f (x) dx = f (x) dx + f (x) dx + f (x) dx ≥ f (x) dx
a a c d c

luând ı̂n considerare faptul că fiecare termen din relaţia precedentă este
un număr real pozitiv.
Propoziţia 5.3. Dacă f este o funcţie continuă, atunci |f | este inte-
grabilă şi are loc următoarea inegalitate:
¯ Zb ¯ Zb
¯ ¯
¯ f (x) dx¯ ≤ |f (x)| dx.
a a

Demonstraţie. Întrucât f este continuă, rezultă că şi |f | este continuă,

deci integrabilă. Din inegalităţile
−|f (x)| ≤ f (x) ≤ |f (x)|, ∀ x ∈ [a, b],
şi, aplicând proprietăţile de monotonie ale integralei stabilite ı̂n teorema
5.8, obţinem
Zb Zb Zb
− |f (x)| dx ≤ f (x) dx ≤ |f (x)| dx
a a a

iar de aici inegalitatea cerută.

Teorema 5.9. (Prima teoremă de medie pentru calcul integral) Fie două
funcţii continue f, ϕ : [a, b] → R1 cu ϕ(x) ≥ 0 pentru orice x ∈ [a, b].
1
concluziile acestei teoreme sunt adevărate şi ı̂n cazul mai general când f este
continuă şi ϕ integrabilă
98

Atunci există c ∈ [a, b] astfel ı̂ncât

Zb Zb
(5.6) f (x)ϕ(x) dx = f (c) ϕ(x) dx.
a a

În particular, dacă ϕ ≡ 1, există ξ ∈ [a, b] astfel ca

Zb
(5.7) f (x) dx = f (ξ)(b − a).
a

Demonstraţie. Observăm că f , ϕ, f ϕ sunt integrabile ca funcţii continue

şi stabilim relaţia
Zb Zb Zb
(5.8) m ϕ(x) dx ≤ f (x)ϕ(x) dx ≤ M ϕ(x) dx
a a a

unde m este cea mai mică valoare a funcţiei f şi M este cea mai mare
valoare a funcţie f pe intervalul [a, b].
Din
mϕ(x) ≤ f (x)ϕ(x) ≤ M ϕ(x), ∀ x ∈ [a, b],
folosind proprietăţile de monotonie şi linaritate ale integralei, rezultă
imediat (5.8).
Zb
În continuare, subliniem că, dacă ϕ(x) dx = 0, atunci, din (5.8),
a
avem
Zb
f (x)ϕ(x) dx = 0
a

iar de aici (5.6) este de asemenea verificată.

Zb Zb
Dacă ϕ(x) dx > 0, atunci, ı̂mpărţind ı̂n (5.8) prin ϕ(x) dx, obţinem
a a

³ Zb ´−1Zb
m≤ ϕ(x) dx f (x)ϕ(x) dx ≤ M.
a a
 99

Funcţia f fiind continuă pe un interval compact, rezultă din teorema

lui Weierstrass (teorema 3.12) că există xm , xM ∈ [a, b] astfel că m =
f (xm ) şi M = f (xM ). Funcţia f are proprietatea lui Darboux (teorema
3.12) şi de aici existenţa unui număr real c ı̂ntre xm şi xM astfel că

³ Zb ´−1Zb
f (c) = ϕ(x) dx f (x)ϕ(x) dx.
a a

(5.6)
În final, dacă ϕ(x) = 1 pentru orice x ∈ [a, b], atunci avem
Zb
f (x)ϕ(x) dx = b − a
a

şi de aici, cu (5.6), găsim (5.7).

Consecinţa 5.1. În condiţiile primei teoreme de medie, dacă Φ este o
primitivă a funcţiei φ, atunci avem
Zb
dΦ(x) = φ(x)dx şi Φ(b) − Φ(a) = φ(x) dx.
a

În consecinţă, formula din prima teoremă de medie mai poate fi scrisă
sub forma
Zb Zb
(5.9) f (x) dΦ(x) = f (c) ϕ(x) dx = f (c)(Φ(b) − Φ(a).
a a

Prezentăm ı̂n continuare a doua teoremă de medie.

Teorema 5.10. (A doua teoremă de medie pentru calcul integral - teorema
lui Bonnet) Fie funcţiile integrabile f, g : [a, b] → R, unde funcţia g este
monotonă pe [a, b]. Există ξ ∈ (a, b) astfel ı̂ncât
Zb Zξ Zb
f (x)g(x) dx = g(a) f (x) dx + g(b) f (x) dx.
a a ξ
100

Demonstraţie. Fie F o primitivă a funcţiei f . Integrând prin părţi, avem

(5.10)
Zb Zb Zb
g(x)f (x)dx = g(x)F (x)dx = g(b)F (b)−g(a)F (a)− F (x)g 0 (x)dx.
0

a a a

Aplicând consecinţa 5.9 integralei

Zb Zb
0
F (x)g (x) dx = F (x) dg(x)
a a

rezultă că există ξ ∈ (a, b) aşa ı̂ncât să avem

Zb
F (x) dg(x) = F (ξ)(g(b) − g(a)).
a

Înlocuind ı̂n relaţia 5.10, obţinem

Zb
g(x)f (x) dx = g(b)F (b) − g(a)F (a) − F (ξ)(g(b) − g(a)) =
a

= g(a)(F (ξ) − F (a)) + g(b)(F (b) − F (ξ)) =

Zξ Zb
= g(a) f (x) dx + g(b) f (x) dx.
a ξ

Propoziţia 5.4. Fie f : [a, b] → R o funcţie continuă, pozitivă şi nei-

dentic nulă. Atunci
Zb
f (x) dx > 0.
a

Zb
Dacă, ı̂n plus, f ≥ 0 pe [a, b] şi f (x) dx = 0, atunci f ≡ 0 pe [a, b].
a
 101

Demonstraţie. Din ipoteză¡ există x0 ∈ [a, b] astfel

¢ ca f (x0 ) > 0.¡ Fie ε ¢> 0
cu f (x0 ) − ε > 0 şi V = f (x0 ) − ε, f (x0 ) + ε . Atunci V ∈ ϑ f (x0 ) şi,
există U ∈ ϑ(x0 ) astfel cât f (x) ∈ V dacă x ∈ U ∩ [a, b].
Putem găsi un interval deschis I ⊂ U ∩(a, b) cu x0 ∈ I şi, de asemenea,
un interval [c, d] ⊂ I cu c < d. Mai mult, f (x) > 0 pentru orice x ∈ [c, d]
şi, de aici, m = inf f (x) = min f (x) > 0.
x∈[c,d] x∈[c,d]
Avem, ı̂n conformitate cu corolarul 5.2,

Zd Zb
0 < m(d − c) ≤ f (x) dx ≤ f (x) dx.
c a

şi ultima afirmaţie rezultă imediat.

Din teorema 5.7 rezultă că, dacă f : [a, b] → R este integrabilă pe

[a, b], atunci putem considera o funcţie F : [a, b] → R definită prin
Zx
F (x) = f (t) dt.
a

Această funcţie este foarte utilă pentru calculul integralei Riemann

cu ajutorul primitivelor unei funcţii, noţiune ce va fi introdusă ulterior.

Teorema 5.11. Dacă f : [a, b] → R este integrabilă, atunci

Zx
F : [a, b] → R, F (x) = f (x) dx,
a

este o funcţie continuă.

Mai mult, dacă f este o funcţie continuă, atunci F : [a, b] → R
definită mai sus este o funcţie derivabilă şi F 0 (x) = f (x) pentru orice
x ∈ [a, b].

Demonstraţie. Fie x0 un punct arbitrar ı̂n [a, b]. Având ı̂n vedere teorema
5.2, rezultă că f este mărginită şi, de aici, m = inf f (x) ∈ R, şi M =
x∈[a,b]
sup f (x) ∈ R.
x∈[a,b]
102

Pentru orice x ∈ [a, b], avem

Zx Zx0 Zx
(5.11) F (x) − F (x0 ) = f (t) dt − f (t) dt = f (t) dt.
a a x0

Astfel
Zx
m(x − x0 ) ≤ F (x) − F (x0 ) = f (t) dt ≤ M (x − x0 ) dacă x ≥ x0 ,
x0

respectiv
Zx
M (x − x0 ) ≤ F (x) − F (x0 ) = f (t) dt ≤ m(x − x0 ) dacă x ≤ x0 .
x0

Deci lim F (x) = F (x0 ) şi de aici rezultă că F este continuă ı̂ntr-un
x→x0
punct arbitrar x0 ∈ [a, b]. Aşadar F este continuă pe [a, b].
Presupunem acum că f este o funcţie continuă. Fie x0 , x ∈ [a, b] cu
x0 6= x. Prin aplicarea teoremei de medie (teorema 5.9) putem determina
un ξx ∈ [x0 , x]. Dacă x0 < x sau, respectiv, ξx ∈ [x, x0 ] dacă x < x0 ,
atunci avem
Zx
(5.12) f (t) dt = f (ξx )(x − x0 ).
x0

Din (5.7) şi (5.12) rezultă

F (x) − F (x0 )
= f (ξx ),
x − x0
iar de aici, folosind continuitatea funcţiei f , avem pentru x0 ∈ (a, b)
F (x) − F (x0 )
lim = lim f (ξx ) = f (x0 ).
x→x0 x − x0 x→x0

Dacă x0 = a (respectiv x0 = b) atunci

F (x) − F (a) ¡ F (x) − F (b) ¢
lim = f (a) respectiv lim = f (b) .
x&a x−a x%b x−b

Notăm că, F (a) = 0.

 103

5.2 Primitive (Integrala nedefinită)

Definiţia 5.7. Fie f : I → R. Spunem că o funcţie F : I → R este
o primitivă sau o antiderivată pentru f dacă F este derivabilă pe I şi
F 0 = f . În acest caz spunem că funcţia f este primitivabilă sau că admite
primitive.
Consecinţa 5.2. Din teorema 5.11, dacă f este o funcţie continuă pe
[a, b], atunci funcţia F : [a, b] → R definită prin
Zx
F (x) = f (t) dt
a

are proprietatea că

F 0 (x) = f (x) ∀ x ∈ [a, b],
ceea ce ı̂nseamnă că F este o primitivă pentru f pe acest interval.
Avem următoarele proprietăţi imediate.
Propoziţia 5.5. Fie F o primitivă pentru f pe un interval I. Atunci o
funcţie G : I → R este o primitivă pentru f dacă şi numai dacă există o
funcţie constantă C pe I astfel ı̂ncât
G = F + C.
Demonstraţie. Presupunem că F este o primitivă a lui f pe intervalul
I. Dacă C este o funcţie constantă pe I, atunci F + C este derivabilă şi
(F + C)0 = F 0 + C 0 = F 0 = f .
Reciproc, dacă F , G = F + C sunt primitive pentru f pe intervalul I,
atunci (F − G)0 = 0 pe intervalul I şi, de aici, C = F − G este o funcţie
constantă pe I.
Definiţia 5.8. Dacă F este o primitivă a lui f pe intervalul I şi C
desemnează clasa tuturor funcţiilor constante pe domeniul de definiţie a
funcţiei f , atunci clasa primitivelor lui f se numeşte integrala nedefinită
a lui f şi o notăm prin
Z
f (x) dx = F + C = {F + C ; C constant}.
104

Este uşor de a demonstrat următoarea propoziţie.

Propoziţia 5.6. Dacă f, g admit primitive pe I, atunci, pentru orice

constante α, β, αf + βg are de asemenea primitive şi
Z Z Z
¡ ¢
αf (x) + βg(x) dx = α f (x) dx + β g(x) dx.

Teorema 5.12. (Formula de integrare prin părţi pentru primitive) Fie f, g :

I → R două funcţii derivabile având derivate continue. Atunci f 0 g şi f g 0
admit primitive şi avem :
Z Z
f (x)g (x) dx = f (x)g(x) − f 0 (x)g(x) dx.
0

Demonstraţie. Întrucât orice funcţie derivabilă este continuă, rezultă că

funcţiile f 0 g şi f g 0 sunt continue. În plus din

(5.13) (f g)0 = f 0 g + f g 0

rezultă că funcţia e(f g)0 este continuă. Atunci, având ı̂n vedere teo-
rema 5.11, deducem că funcţiile f 0 g, f g 0 şi (f g)0 admit primitive şi, ı̂n
conformitate cu propoziţia 5.6, avem din (5.13)
Z Z Z
(f g) (x) dx = f (x)g(x) dx + f (x)g 0 (x) dx.
0 0

Apoi, cu cele de mai sus,

Z Z Z
f (x)g (x) dx = f g + C − f (x)g(x) dx = f g − f 0 (x)g(x) dx.
0 0

Teorema 5.13. ( Prima formulă de schimbare de variabilă) Fie ϕ : I → J

şi f : J → R, I, J ⊂ R fiind intervale. Dacă ϕ are derivabilă pe I şi f
are o primitivă F pe J, atunci F ◦ ϕ este o primitivă pentru (f ◦ ϕ)ϕ0 .
Mai mult, Z
¡ ¢
f ϕ(t) · ϕ0 (t) dt = F ◦ ϕ + C.
 105

Demonstraţie. Întrucât funcţia F este o primitivă a funcţiei f , ea este

derivabilă pe J şi F 0 = f . Deoarece ϕ este derivabilă pe I, atunci F ◦ ϕ
este de asemenea derivabilă pe I şi

(F ◦ ϕ)0 = (F 0 ◦ ϕ)ϕ0 = (f ◦ ϕ)ϕ0 .

În consecinţă, F ◦ ϕ este o primitivă a lui (f ◦ ϕ) · ϕ0 .

Teorema 5.14. (A doua formulă de schimbare a variabilei) Fie I, J ⊂ R

două intervale şi două funcţii ϕ : I → J şi f : J → R satisfăcând
următoarele condiţii :
a) ϕ este strict monotonă şi derivabilă pe I având ca funcţie inversă
funcţia ϕ−1 ;
b) funcţia h = (f ◦ ϕ)ϕ0 are o primitivă H pe I.
Atunci următoarele două proprietăţi au loc :
(1) funcţia f are primitivă pe J ;
(2) funcţia H ◦ ϕ−1 este o primitivă a lui f , adică
Z
f (x) dx = H ◦ ϕ−1 + C.

Demonstraţie. Într-adevăr, avem succesiv

(H ◦ ϕ−1 )0 (x) = (H 0 ◦ ϕ−1 )(x)(ϕ−1 )0 (x) =

¡ ¢ 1
= (f ◦ ϕ) ◦ ϕ−1 (x)(ϕ0 ◦ ϕ−1 )(x) = f (x).
(ϕ0 ◦ ϕ−1 )(x)

Remarca 5.2. Subliniem că, in cazul când ϕ0 6= 0 pe I, atunci prima şi

a doua formulă de schimbare de variabilă reprezintă acelaşi lucru.

Lăsăm ca exerciţiu diferite schimbări de variabile adecvate pentru

integrarea unor clase de funcţii.
În continuare prezentăm o teoremă care permite calculul unei inte-
grale Riemann cu ajutorul primitivelor.
106

Teorema 5.15. (Formula Leibniz – Newton) Fie f : [a, b] −→ R o funcţie

integrabilă Riemann care admite primitive pe [a, b]. Atunci, pentru orice
primitivă F a lui f , avem
Zb ¯b
¯
f (x) dx = F (b) − F (a) (= F (x)¯ ).
a
a

Demonstraţie. Pentru ı̂nceput, subliniem faptul că, pentru orice partiţie

∆ a lui [a, b], există un sistem de puncte intermediare (ξi )ni=1 pentru care
¡ ¢
σ∆ f, (ξi ) = F (b) − F (a).

Într-adevăr, aplicând teorema lui Lagrange (teorema 4.6) pentru funcţia

F pe fiecare interval [xi−1 , xi ], găsim ξi ∈ (xi−1 , xi ) astfel ı̂ncât
F (xi ) − F (xi−1 ) = F 0 (ξi )(xi − xi−1 ) = f (ξi )(xi − xi−1 )
şi, de aici,
n n
¡ ¢ X X ¡ ¢
σ∆ f, (ξi ) = f (ξi )(xi −xi−1 ) = F (xi )−F (xi−1 ) = F (b)−F (a).
i=1 i=1

Fie (∆n )n un şir de partiţii ale lui [a, b] cu |∆n | → 0 şi considerăm
alegerea a lui (ξin )i pentru care
¡ ¢
σ∆n f, (ξin ) = F (b) − F (a).
Atunci, folosind teorema 5.1, f fiind integrabilă Riemann, avem
Zb
¡ ¢
f (x) dx = lim σ∆n f, (ξin ) = F (b) − F (a).
n→∞
a

Teorema 5.16. (Formula de integrare prin părţi) Fie f, g : [a, b] → R

două funcţii derivabile având derivate continue. Atunci
Zb Zb
0
f (x)g (x) dx = f (b)g(b) − f (a)g(a) − f 0 (x)g(x) dx.
a a
 107

Demonstraţie. Având ı̂n vedere liniaritatea integralei Riemann şi regula

de derivare pentru produsul a două funcţii precum şi teorema precedentă,
avem
Zb Zb
0
¡ 0 ¢
(f · g)(b) − (f · g)(a) = (f · g) (x) dx = f (x)g(x) + f (x)g 0 (x) dx =
a a

Zb Zb
0
= f (x)g(x) dx + f (x)g 0 (x) dx
a a
deci egalitatea din enunţ.
Teorema 5.17. (Formula de schimbare a variabilei pentru integrale) Fie
J ⊂ R un interval şi ϕ : [a, b] → J, f : J → R două funcţii care au
următoarele două proprietăţi :
1) f este continuă pe J ;
2) ϕ este derivabilă cu derivată continuă pe [a, b].
Atunci
Zb Zϕ(b)
¡ ¢ 0
f ϕ(t) ϕ (t) dt = f (x) dx,
a ϕ(a)

unde x = ϕ(y).
Demonstraţie. Întrucât funcţia f este continuă, deducem că are primitive
pe J. Fie F este o primitivă a sa.
Utilizând formula Leibniz – Newton, obţinem
Zϕ(b)
¡ ¢ ¡ ¢
f (x) dx = F ϕ(b) − F ϕ(a) .
ϕ(a)

Folosind, apoi, regula de derivare a funcţiilor compuse, deducem că

F ◦ ϕ este o primitivă a lui (f ◦ ϕ) · ϕ0 . Astfel, avem

Zb Zϕ(b)
(f ◦ ϕ)(t) · ϕ0 (t) dt = (F ◦ ϕ)(b) − (F ◦ ϕ)(a) = f (x) dx.
a ϕ(a)
108

5.3 Integrale improprii (generalizate)

Integrala Riemann a fost introdusă ı̂n secţiunea 5.1 sub restricţia că
funcţia f : [a, b] → R este mărginită pe intervalul compact [a, b].
În acest paragraf extindem noţiunea de funcţie integrabilă prin renunţarea
la aceaste restricţii. Trecem astfel la integrarea pe intervale necompacte.
La ı̂nceput, considerăm cazul unui interval de forma [a, ∞), (−∞, a]
sau (−∞, ∞). Acest caz ne conduce la noţiunea de integrală improprie
de speţa ı̂ntâi.

Definiţia 5.9. Fie f : [a, ∞) → R o funcţie integrabilă pe orice interval

Zl
[a, l], l > a, şi fie F (l) = f (x) dx.
a
Z∞
Spunem că f (x) dx este convergentă dacă există şi este finită limita
a
lim F (l). În caz contrar, spunem că integrala este divergentă.
l→∞

Dacă lim F (l) = I, atunci elementul I ∈ R reprezintă valoarea inte-

l→∞
gralei şi scriem
Z∞ Zl
f (x) dx = I = lim f (x) dx.
l→∞
a a

Într-un mod similar putem considera integrala

Za Za
f (x) dx = lim f (x) dx
l→−∞
−∞ l

dacă limita există şi este finită, respectiv

Z∞ Zl Zl
f (x) dx = lim f (x) dx = lim f (x) dx
l→∞ l→∞
−∞ l0 →−∞ l0 −l

dacă limita există şi este finită.

 109

În aceste două cazuri, presupunem că f : (−∞, a] → R este integra-

bilă pe orice [l, a], l < a, respectiv f : R → R este integrabilă pe fiecare
interval [l0 , l].
1
Exemplul 5.1. Fie a > 0 şi f : [a, ∞) → R, f (x) = p , p ∈ R, astfel că
x
f este integrabilă pe [a, l] pentru orice l > a şi

Zl  ln l − ln a, pentru p = 1
1 ³ ´
dx = 1 1 1
xp  p−1
− p−1 , pentru p 6= 1.
a p−1 l a
Atunci 
Zl  ∞, dacă p ≤ 1
1
lim dx = 1
l→∞ xp  , dacă p > 1.
a (p − 1)ap−1
Rezultă că integrala este divergentă pentru p ≤ 1, respectiv convergentă
dacă p > 1. În acest caz putem scrie
Z∞
1 1
dx = .
xp (p − 1)ap−1
a

Teorema 5.18. (Condiţia Cauchy) Fie f : [a, ∞) → R o funcţie inte-

Z∞
grabilă pe [a, l] pentru orice l > a. Integrala f (x) dx este convergentă
a
dacă şi numai dacă, pentru orice ε > 0, există aε > a astfel ı̂ncât că
00
¯ Zx ¯
¯ ¯
¯ f (x) dx¯ < ε
x0
0 00
pentru orice x , x ∈ (aε , ∞).
Zl
Demonstraţie. Dacă notăm F (l) = f (x) dx, convergenţa integralei
a
Z∞
f (x) dx este echivalentă cu existenţa limitei lim F (l) astfel că, pen-
l→∞
a
tru a ı̂ncheia demonstraţia, este suficient să observăm că putem scrie
condiţia din teoremă astfel:
110

pentru orice ε > 0, există aε > a astfel ca

|F (x0 ) − F (x00 )| < ε, ∀ x0 , x00 ∈ (aε , ∞),

relaţie care reprezintă condiţia Cauchy pentru existenţa limitei lim F (l).
l→∞

Definiţia 5.10. Fie f : [a, b) → R o funcţie integrabilă pe [a, l], pentru

orice l ∈ (a, b) şi lim f (x) = ∞ (sau −∞). Dacă F : [a, b) → R,
x%b
Zl
F (l) = f (x) dx, spunem că integrala
a

Zb
f (x) dx
a

converge dacă lim F (l) există şi este finită, respectiv este divergentă dacă
x%b
limita este infinită sau nu există.
Zb
Dacă integrala f (x) dx converge, scriem
a

Zb Zl
f (x) dx = lim f (x) dx.
l%b
a a

Într-un mod similar, pentru f : (a, b] → R integrabilă pe [l, b], pentru

orice l ∈ (a, b), şi lim f (x) = ∞ (sau −∞), putem considera
x&a

Zb Zb
f (x) dx = lim f (x) dx
l&a
a l

şi spunem că integrala converge dacă limita există şi este finită, respectiv
este divergentă dacă limita este infinită sau nu există.
 111

Zb
Dacă, ı̂n integrala f (x) dx facem schimbarea de variabilă t = −x,
l
obţinem
Zb Z−l
f (x) dx = f (−t) dt
l −b

Zb
şi, de aici, rezultă echivalenţa dintre convergenţa integralei f (x) dx şi
a
Z−a
convergenţa integralei f (x) dx.
−b
Mai general, fie f : (a, b) → R integrabilă pe [l0 , l] pentru orice [l0 , l] ⊂
(a, b) şi astfel ı̂ncât limitele funcţiei f ı̂n x = a şi x = b sunt infinite.
Definim
Zb Zl
f (x) dx = lim f (x) dx
l%b
a 0
l0 &a l

şi spunem că integrala converge dacă limita există şi este finită, respectiv
este divergentă dacă limita nu există sau este infinită.
Zl
Remarcăm că existenţa limitei lim f (x) dx este echivalentă cu
l%b
0
l0 &a l
existenţa limitelor
Zc Zl
lim f (x) dx şi lim f (x) dx
l0 &a l%b
l0 c

cu c un punct arbitrar din (a, b).

În cazul convergenţei, avem de asemenea
Zl Zc Zl
lim f (x) dx = lim
0
f (x) dx + lim f (x) dx.
l%b l &a l%b
0 l0 c
l0 &a l
112

Rezultă că putem considera doar cazul f : [a, b] → R integrabilă pe

[a, l], pentru orice l ∈ (a, b) şi lim f (x) = ∞ sau −∞.
x%b
Zb
Spunem, ı̂n acest caz caz, că f (x) dx reprezintă o integrală improprie
a
de speţa a doua.
Exemplul 5.2. Fie f : [a, b) → R,
1
f (x) = , p ∈ R.
(b − x)p
Pentru orice l ∈ [a, b), avem

Zl  ln(b − a) − ln(b − l), dacă p = 1
f (x) dx = 1 ³ 1 1 ´
 − , dacă p 6= 1
a 1 − p (b − a)p−1 (b − l)p−1
şi 
Zl  ∞, dacă p ≥ 1
lim f (x) dx = 1
l%b  , dacă p < 1
a (1 − p)(b − a)p−1
adică integrala converge pentru p < 1 şi este divergentă pentru p ≥ 1.
Teorema 5.19. Fie f : [a, b) → R integrabilă pe [a, l], pentru orice
Zb
l ∈ [a, b) şi astfel ı̂ncât lim f (x) = ∞ (sau −∞). Integrala f (x) dx
x→b
a
converge dacă şi numai dacă, pentru orice ε > 0, există bε ∈ (a, b) astfel
ı̂ncât 00
¯ Zx ¯
¯ ¯
¯ f (x) dx¯ < ε,
x0

pentru x0 , x00 ∈ (bε , b).

Zl
Demonstraţie. Considerând F (l) = f (x) dx, cerinţa teoremei reprezintă
a
condiţia Cauchy pentru existenţa limitei lim F (l).
l%b
 113

Condiţiile din teoremele 5.18 şi 5.19 pot fi rescrise sub o singură formă.
Teorema 5.20. (Condiţia Cauchy pentru existenţa integralelor improprii)
Fie f : [a, b) → R integrabilă pe [a, l] pentru orice l ∈ (a, b) cu b = ∞ sau
Zb
astfel ı̂ncât lim f (x) = ∞ (sau −∞) dacă b ∈ R. Integrala f (x) dx
x%b
a
converge dacă şi numai dacă, pentru orice ε > 0, există Uε ∈ ϑ(b) astfel
ı̂ncât, pentru orice x0 , x00 ∈ (a, b) ∩ Uε , avem
00
¯ Zx ¯
¯ ¯
¯ f (x) dx¯ < ε.
x0

Drept consecinţă, avem

Teorema 5.21. (Testul de comparaţie) Fie f, g : [a, b) → R două funcţii
continue cu proprietatea 0 ≤ f (x) ≤ g(x) pentru orice x ∈ [a, b). Sunt
adevărate afirmaţiile :
Zb Zb
– dacă g(x) dx converge, atunci f (x) dx converge ;
a a
Zb Zb
– dacă f (x) dx este divergentă, atunci g(x) dx este divergentă.
a a

Demonstraţie. Pentru prima afirmaţie, remarcăm că putem scrie, pentru

x0 < x00 ,
00 00 00 00
¯ Zx ¯ Zx Zx ¯ Zx ¯
¯ ¯ ¯ ¯
¯ f (x) dx ¯ = f (x) dx ≤ g(x) dx = ¯ g(x) dx ¯
x0 x0 x0 x0

şi condiţia Cauchy fiind satisfăcută pentru g, este, cu atât mai mult,
ı̂ndeplinită pentru f .
Referitor la a doua afirmaţie, putem raţiona prin reducere la absurd.

O altă consecinţă a condiţiei Cauchy, demonstrată anterior, este următoarea

propoziţie.
114

Propoziţia 5.7. Fie f : [a, b) → R integrabilă pe [a, l] pentru orice

l ∈ (a, b) cu b = ∞ sau astfel ı̂ncât lim f (x) = ∞ (sau −∞) dacă b ∈ R.
x%b
Zb
Integrala f (x) dx converge dacă şi numai dacă, pentru orice ε > 0,
a
există ηε ∈ [a, b), astfel ı̂ncât pentru orice x0 , x00 ∈ (ηε , b), să avem
00
¯ Zx ¯
¯ ¯
¯ f (x) dx¯ < ε.
x0

Teorema 5.22. Fie f : [a, b) → R o funcţie integrabilă pe [a, l] pen-

Zb
tru orice l ∈ (a, b). Dacă integrala |f (x)| dx este convergentă, atunci
a
Zb
f (x) dx este, de asemenea, convergentă.
a

Demonstraţie. Pentru ı̂nceput, remarcăm faptul că, dacă f este integra-

bilă Riemann pe un interval mărginit [α, β], atunci |f | este de asemenea
integrabilă Riemann pe [α, β] şi

¯ Zβ ¯ Zβ
¯ ¯
¯ f (x) dx¯ ≤ |f (x)| dx.
α α

Mai mult, când condiţia Cauchy este satisfăcută pentru |f |, atunci aceasta
are loc şi pentru f .

Definiţia 5.11. Fie f : [a, b) → R o funcţie integrabilă pe [a, l] pentru

Zb
orice l ∈ (a, b). Dacă integrala |f (x)| dx converge, atunci spunem
a
Zb
că integrala f (x) dx este absolut convergentă şi funcţia f este numită
a
absolut integrabilă.
 115

Din teorema precedentă, rezultă că, dacă f este absolut integrabilă

pe [a, b), atunci f este integrabilă pe [a, b).
Zb Zb
Există, ı̂nsă, funcţii f pentru care f (x) dx converge şi |f (x)| dx
a a
este divergentă (a se vedea exemplul care urmează).

Teorema 5.23. ( Testul Dirichlet) Fie f o funcţie continuă pe [a, b) şi g

a funcţie monotonă pe [a, b). Presupunem că lim g(x) = 0, respectiv că
x%b
că funcţia
Zl
F (l) = f (x) dx
a

Zb
este mărginită pe [a, b). In aceaste condiţii, g(x)f (x) dx este conver-
a
gentă.

Zv
Demonstraţie. Fie u, v cu a < u < v < b. Integralei f (x)g(x) dx
u
i se poate aplica formula a doua de medie (teorema 5.10), deci există
ξ ∈ (u, v) astfel ı̂ncât

Zv Zξ Zv
f (x)g(x) dx = g(u) f (x) dx + g(v) f (x) dx.
u u ξ

Funcţia f este continuă deci admite o primitivă F care este de asemenea

o funcţie continuă pe intervalul compact [u, v], deci, este şi mărginită.
Fie K astfel ı̂ncât |F (x)| < K pentru orice x ∈ [u, v].
Utilizând formula lui Leibnitz-Newton, putem scrie

¯ Zξ ¯
¯ ¯
¯ f (x) dx¯ = |F (ξ) − F (u)| < 2K,
u
116

respectiv,
¯ Zv ¯
¯ ¯
¯ f (x) dx ¯ = |F (v) − F (ξ)| < 2K.
ξ

Din lim g(x) = 0 rezultă că pentru un ε > 0 dat, există un ηε ∈ [a, b)
x%b
astfel ca |g(x)| < ε dacă x ∈ (ηε , b). Aşadar, pentru orice u, v ∈ (ηε , b)
avem, folosind a doua teoremă de medie, că

¯ Zv ¯ ¯ Zξ ¯ ¯ Zv ¯
¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯
¯ f (x)g(x) dx¯ = |g(u)|¯ f (x) dx¯ + |g(v)|¯ f (x) dx¯ < 4Kε.
u u ξ

Aplicând propoziţia 5.7 rezultă convergenţa integralei date.

Ca aplicaţie, considerăm, mai ı̂ntâi, funcţia f : [1, ∞) → R,
sin x
f (x) = , α > 0.
xα
Z∞
1 dx
Din inegalitatea |f (x)| ≤ α şi faptul că, pentru α > 1, este
x xα
1
convergentă, rezultă că, pentru α > 1, f este absolut integrabilă.
1 1
Dacă 0 < α ≤ 1, α este o funcţie monotonă pe [1, ∞) şi lim α = 0
x x→∞ x
ı̂n timp ce, pentru funcţia sin x, avem
¯ Zl ¯ ¯l
¯ ¯ ¯
¯ sin x dx¯ = | − cos x¯ | ≤ 2 ∀ l ∈ (1, ∞)
1
a

astfel că, aplicând testul Dirichlet, rezultă convergenţa integralei

Z∞
sin x
dx pentru 0 < α ≤ 1.
xα
1

Similar, avem convergenţa integralei

Z∞
cos x
dx, ∀ α ∈ (0, 1].
xα
1
 117

Pe de altă parte, avem

1 − cos 2x
| sin x| ≥ sin2 x =
2
şi integrala
Z∞
1 − cos 2x
dx
2xα
1
Z∞
cos 2x
este divergentă pentru α ∈ (0, 1] deoarece dx converge dar
2xα
1
Z∞
1
dx este divergentă.
2xα
1
Z∞
sin x
În consecinţă, pentru α ∈ (0, 1], integrala dx este convergentă
xα
1
dar nu este absolut convergentă. Pentru astfel de integrale, spunem că
sunt semiconvergente.
Dacă reconsiderăm teorema 5.21 şi, separat, integralele improprii de
prima speţă, respectiv de speţa a doua, avem următoarele criterii de
comparaţie.
Propoziţia 5.8. Fie g : [a, ∞) → R o funcţie continuă, a > 0, şi,
pentru p ∈ R, considerăm funcţia f : [a, ∞) → R
g(x)
f (x) = , ∀ x ∈ [a, ∞).
xp
Atunci :
a) dacă există M ∈ R astfel ı̂ncât |g(x)| ≤ M pentru orice x ∈ [a, ∞)
Z∞
şi dacă p > 1, atunci integrala f (x) dx este absolut convergentă;
a

b) dacă g(x) ≥ c > 0 pentru orice x ∈ [a, ∞), şi dacă p ≤ 1, atunci
Z∞
integrala f (x) dx este divergentă.
a
118

Z∞
M dx
Demonstraţie. Într-adevăr, ı̂n cazul a), |f (x)| ≤ p şi converge
x xp
a
pentru p > 1.
Z∞
c dx
În cazul b), 0 < p ≤ f (x) şi este divergentă având ı̂n vedere
x xp
a
faptul că p ≤ 1.
Propoziţia 5.9. Fie f : [a, ∞) → R o funcţie continuă şi a > 0. Atunci:
Z∞
a) dacă există p > 1 aşa ı̂ncât lim xp |f (x)| = l ≥ 0, atunci f (x) dx
x→∞
a
este absolut convergentă pentru orice a > 0;
b) dacă există p ≤ 1 aşa ı̂ncât lim xp f (x) = l > 0 (eventual l = ∞),
x→∞
Z∞
atunci f (x) dx este divergentă pentru orice a > 0.
a

Demonstraţie. a) Dacă a > 0 şi ε0 > 0, există a0 > a astfel ı̂ncât

|f (x)|xp < l + ε0 , ∀ x ∈ (a0 , ∞).
De aici deducem
l + ε0
|f (x)| ≤ , ∀ x ∈ (a0 , ∞) cu p > 1
xp
şi, mai mult, integrala
Z∞ Za0 Z∞
f (x) dx = f (x) dx + f (x) dx
a a a0

este absolut convergentă.

b) Dacă ε0 > 0 este aşa ı̂ncât l − ε0 > 0 şi a0 este astfel ı̂ncât
f (x)xp ≥ l − ε0 , pentru orice x ∈ (a0 , ∞), rezultă
1 − ε0
f (x) ≥ > 0, ∀ x ∈ (a0 , ∞) cu p ≤ 1
xp
Z∞
care implică faptul că f (x) dx este divergentă.
a
 119

Propoziţia 5.10. Fie f, g : [a, b) → R două funcţii continue. Pre-

g(x)
supunem că lim f (x) = ∞ sau −∞ şi f (x) = . Atunci:
x%b (b − x)p

Zb
a) dacă |g(x)| ≤ M pentru orice x ∈ [a, b) şi p < 1, f (x) dx este
a
absolut convergentă;

Zb
b) dacă 0 < c ≤ g(x) pentru orice x ∈ [a, b) şi p ≥ 1, f (x) dx este
a
divergentă.

Demonstraţie. În cazul a), avem

M
|f (x)| ≤ , ∀ x ∈ [a, b)
(b − x)p

Zb
dx
ceea ce implică convergenţa integralei pentru p < 1 iar, de
(b − x)p
a
Zb
aici, absolut convergenţa integralei f (x) dx. În cazul b), avem
a

c
0< ≤ f (x), ∀ x ∈ [a, b)
(b − x)p

Zb
dx
şi, din divergenţa integralei (p ≥ 1), avem divergenţa inte-
(b − x)p
a
Zb
gralei f (x) dx.
a

Propoziţia 5.11. Fie f → R o funcţie continuă. Presupunem că

lim f (x) = ∞ sau −∞. Atunci:
x%b
120

a) dacă există p < 1 aşa ı̂ncât lim(b − x)p |f (x)| = l ≥ 0, atunci

x%b
Zb
f (x) dx este absolut convergentă;
a

b) dacă există p ≥ 1 aşa ı̂ncât lim(b − x)p f (x) = l > 0 (eventual ∞),
x%b
Zb
atunci f (x) dx este divergentă.
a

Demonstraţie. Pentru demonstraţie putem proceda ca ı̂n cazul propoziţiei

5.9, cazul a), respectiv cazul b) şi având ı̂n vedere ipotezele menţionate
ı̂n propoziţia 5.10.

Următoarea teoremă stabileşte o legătură ı̂ntre serii numerice şi inte-

grale improprii de speţa ı̂ntâi.

Teorema 5.24. Fie f : [a, ∞) → R (a > 0) o funcţie pozitivă, de-

screscătoare şi n0 = inf{n ∈ N; n ≥ a}. În aceaste condiţii, integrala
Z∞ ∞
X
f (x) dx şi seria f (n) au aceeaşi natură.
a n=n0

Demonstraţie. Fie n > n0 . Din ipotezele pentru f , avem

Zn
f (n) ≤ f (x) dx ≤ f (n − 1), n = n0 , n0 + 1, . . .
n−1

şi, de aici, pentru m > n0 , obţinem

m
X Zm m
X m
X
Sm = f (n)+f (n0 ) ≤ f (x) dx ≤ f (n−1) = f (n) = Sm−1
n=n0 +1 n0 n=n0 +1 n=n0

unde (Sm )m≥n0 reprezintă şirul sumelor parţiale pentru seria (cu termeni
∞
X
pozitivi) f (n).
n=n0
 121

∞
X
Acum, presupunem că seria f (n) converge. Atunci (Sm )m≥n0 este
n=n0
³ Zm ´
un şir crescător şi mărginit şi, deci cu atât mai mult, f (x) dx
m>n0
n0
Zl
este un şir crescător şi mărginit. Mai mult, pentru F (l) = f (x) dx ca
n0
funcţie monoton crescătoare şi mărginită superior, există şi este finită
lim F (l) fapt ce dovedeşte convergenţa integralei
l→∞

Z∞ Zn0 Z∞
f (x) dx = f (x) dx + f (x) dx.
a a n0

Reciproc, dacă integrala există, atunci şirul (Sm )m≥n0 este monoton
∞
X
crescător şi mărginit superior şi, de aici, rezultă convergenţa seriei f (n).
n=n0

∞
X
Remarcăm că, dacă, pentru o serie convergentă an , avem lim an =
n→∞
n=1
Z∞
0, putem demonstra convergenţa integralei de forma f (x) dx chiar dacă
a
Z∞
lim f (x) nu există. Dacă integrala f (x) dx este convergentă şi există
x→∞
a
lim f (x) = λ, atunci, ı̂n mod necesar, λ = 0.
x→∞

5.4 Integrale Euler, funcţiile Gamma şi Beta

Z∞
Propoziţia 5.12. Pentru orice p > 0, integrala xp−1 e−x dx este con-
0
vergentă.
122

Demonstraţie. Avem o integrală improprie de prima speţă dar, dacă 0 <

p < 1, avem o integrală improprie de speţa a doua.
Având ı̂n vedere faptul că, pentru orice λ ∈ R, avem lim xλ e−x = 0,
x→∞
rezultă că există α > 1 astfel ı̂ncât lim xα (xp−1 e−x ) = 0 şi, de aici,
x→∞
Z∞
deducem convergenţa integralei xp−1 e−x dx ca integrală improprie de
0
prima speţă.
Dacă p ∈ (0, 1), atunci p − 1 ∈ (−1, 0), astfel că putem considera
λ < 1 pentru care

lim xλ xp−1 e−x = lim xp+λ−1 e−x = 0

x&0 x&0

Z∞
şi avem astfel convergenţa integralei xp−1 e−x dx aceasta fiind de aseme-
0
nea integrală improprie de prima speţă.
Aşadar aplicaţia Γ : (0, ∞) → R dată prin
Z∞
(5.14) Γ(p) = xp−1 e−x dx
0

este bine definită şi este numită funcţie Gamma.

Propoziţia 5.13. Pentru orice p > 1, avem Γ(p) = (p − 1)Γ(p − 1).
Demonstraţie. Dacă p > 1, Γ(p−1) există de asemenea şi, integrând prin
părţi ı̂n 5.14, obţinem

¯l Z∞
¯
Γ(p) = − lim xp−1 e−x ¯ + (p − 1) xp−2 e−x dx = (p − 1)Γ(p − 1).
l→∞ ε
ε→0 0

Drept consecinţă, avem

Γ(n) = (n − 1)! , ∀ n ∈ N∗
 123

R∞
având ı̂n vedere faptul că Γ(1) = e−x dx = 1, astfel că, dacă considerăm
0

Z∞
n! = Γ(n + 1) = xn e−x dx, n ≥ 0,
0

putem spune că Γ(p) reprezintă o generalizare a factorialului pentru

numărul real p > 0.
Z1
Propoziţia 5.14. Pentru orice p, q > 0, integrala xp−1 (1 − x)q−1 dx
0
converge.

Demonstraţie. Există α < 1 astfel că

lim xα xp−1 (1 − x)q−1 = lim xα+p−1 (1 − x)q−1 = 0

x&0 x&0

(este suficient să luăm 1−p < α < 1) care arată convergenţa integralei ca
integrală impropie cu referire la extremitatea stângă a intervalului [0, 1].
Similar, există β < 1 astfel ı̂ncât

lim xα (1 − x)β xp−1 (1 − x)q−1 = lim xp−1 (1 − x)β+q−1 = 0

x%1 x→1

(este suficient să luăm 1 − q < β < 1) iar de aici rezultă convergenţa
integralei cu referire la extremitatea dreaptă a intervalului [0, 1].
Aplicaţia B definită prin

Z1
(5.15) B(p, q) = xp−1 (1 − x)q−1 dx ; p > 0, q > 0
0

se numeşte funcţia Beta.

Propoziţia 5.15. Pentru orice p > 1, avem

p−1
B(p, q) = B(p − 1, q).
p+q−1
124

Demonstraţie. Într-adevăr, integrând prin părţi, obţinem

B(p, q) =

Z1 ¯l p − 1 Z1
p−1 q−1 1 p−1 q¯
= x (1−x) dx = − lim x (1−x) ¯ + xp−2 (1−x)q dx =
q l%1 ε q
0 ε&0 0

Z1
p − 1 p−2
= x (1 − x)(1 − x)q−1 dx =
q
0

Z1 Z1
p − 1 p−2 q−1 p − 1 p−1
= x (1 − x) dx − x (1 − x)q−1 dx =
q q
0 0

p−1 p−1
= B(p − 1, q) − B(p, q)
q q
iar, de aici,
³ p − 1´ p − 1
B(p, q) 1 + = B(p − 1, q)
q q
şi deci, ı̂n final,
p−1
B(p, q) = B(p − 1, q).
p+q−1

Similar,
q−1
B(p, q) = B(p, q − 1), ∀ q > 1
p+q−1
şi, dacă ı̂n acelaşi timp, p > 1, q > 1, atunci

(p − 1)(q − 1)
B(p, q) = B(p − 1, q − 1).
(p + q − 1)(p + q − 2)

Având ı̂n vedere faptul că B(1, 1) = 1, avem pentru p, q ∈ N∗

(p − 1)!(q − 1)! 1 1
B(p, q) = = p−1 = q−1 .
(p + q − 1)! q Cp+q−1 p Cp+q−1
 125

1
Pentru p = q = ,
2

³ 1 1 ´ Z1 Z1 √
dx ( x)0 √ ¯¯1
B , = p =2 p √ dx = 2 arcsin x¯ = π.
2 2 x(1 − x) 1 − ( x)2 0
0 0

Teorema 5.25. Pentru orice p > 0, q > 0, avem

Γ(p)Γ(q)
B(p, q) = .
Γ(p + q)
x
Demonstraţie. Facem schimbarea de variabilă t = ı̂n definiţia lui
1−x
B(p, q) (5.15). De aici

t 1
x(t) = : [0, ∞) → [0, 1) şi x0 (t) = > 0.
1+t (1 + t)2

Avem

B(p, q) =
R1 R∞ tp−1 1 dt
= xp−1 (1 − x)q−1 dx = (1+t) p−1 (1+t)q−1 (1+t)2 =
(5.16) 0
Z∞
0

= tp−1 (1 + t)−(p+q) dt.

0

Z∞
Pe de altă parte, dacă ı̂n Γ(p) = xp−1 e−x dx, luăm x = ty, t > 0,
0
avem
Z∞
p
Γ(p) = t y p−1 e−ty dy.
0

Dacă ı̂nlocuim t prin 1 + t şi p prin p + q, obţinem

Z∞
p+q
Γ(p + q) = (1 + t) y p+q−1 e−(1+ty) dy.
0
126

Multiplicăm această relaţie cu tp−1 şi integrăm ı̂n raport cu t pe [0, ∞).
Vom avea
Z∞ Z∞³Z∞ ´
p−1 −(p+q) p+q−1 −y p−1 −ty
Γ(p + q) t (1 + t) dt = y e t e dy dt =
0 0 0

Z∞ Z∞ Z∞
¡ p+q−1 −y ¢ Γ(p)
= y e tp−1 e−ty dt dy = y p+q−1 e−y p dy = Γ(p)Γ(q)
y
0 0 0

şi, din (5.16),

Γ(p + q)B(p, q) = Γ(p)Γ(q)
. Ca urmare
Γ(p)Γ(q)
B(p, q) = .
Γ(p + q)

5.5 Integrale depinzând de un parametru

Definiţia 5.12. Fie a, b : D ⊆ R → R două funcţii cu a(t) ≤ b(t)
pentru orice t. Considerăm o funcţie f depinzând de £ două variable
¤ t, x
astfel ca, pentru
£ orice t fixat
¤ din D, funcţia f ( · , t) : a(t), b(t) → R este
integrabilă pe a(t), b(t) . Astfel, putem considera aplicaţia F : D → R
definită prin
Zb(t)
F (t) = f (x, t) dx.
a(t)

Spunem că ı̂n membrul drept la relaţiei precedente avem o integrală

depinzând de parametrul t.

Teorema 5.26. Presupunem că, pentru t0 ∈ D, punct de acumulare

pentru D, sunt adevărate următoarele ipoteze :
1. există lim a(t) = a0 , lim b(t) = b0 (presupunând că a0 < b0 ) ;
t→t0 t→t0
2. pentru orice t ∈ D fixat, funcţia x 7→ f (x, t) este continuă ;
 127

3. pentru orice x ∈ [a0 , b0 ] şi orice ε > 0, există δε > 0 şi g : [a0 , b0 ] →
R astfel ı̂ncât
|f (x, t) − g(x)| < ε, ∀ t ∈ D, |t − t0 | < δε .
Atunci funcţia F are o limită ı̂n t0 şi
Zb0
lim F (t0 ) = g(x) dx.
t→t0
a0

Demonstraţie. Pentru ı̂nceput, remarcăm că, pentru un x0 ∈ [a0 , b0 ] fixat,

un
¡ ε >¢ 0 arbitrar şi un t fixat care verifică |t − t0 | < δε , există η =
η ε, x0 > 0 astfel ı̂ncât, pentru orice x ∈ [a0 , b0 ] pentru care |x0 −x| < η,
avem
ε
|f (x, t) − f (x0 , t)| < .
3
De aici rezultă inegalităţile
|g(x) − g(x0 )| ≤
ε ε ε
≤ |g(x) − f (x, t)| + |f (x, t) − f (x0 , t)| + |f (x0 , y) − g(x0 )| <
+ + = ε.
3 3 3
Astfel rezultă continuitatea funcţiei g pe [a0 , b0 ], deci şi integrabilitatea
lui g pe [a0 , b0 ].
Din ipoteză, există V ∈ ϑ(t0 ) aşa ı̂ncât a, b sunt funcţii mărginite pe
V şi, de asemenea, f este o funcţie mărginită pe [a(t), b(t)] × V .
Din a0 < b0 , putem presupune a(t) < b(t) pentru orice t ∈ V \ {t0 }.
Dacă |f (x, t)| ≤ M pentru orice (x, t) ∈ [e a, eb] × V , unde e
a = inf a(t),
t∈V
eb = sup b(t), pentru un ε > 0, fie δε > 0 astfel ı̂ncât, pentru orice t ∈ V
t∈V
pentru care |t − t0 | < δε , să avem
ε ε ε
|a(t) − a0 | < , |b(t) − b0 | < şi |f (x, t) − g(x)| < ,
3M 3M 3(b0 − a0 )
pentru orice x ∈ [a0 , b0 ].
Rezultă
¯ Zb0 ¯ ¯ Zb(t) Zb0 ¯
¯ ¯ ¯ ¯
¯F (t) − g(x) dx¯ = ¯ f (x, t) dx − g(x) dx¯ ≤
a0 a(t) a0
128

¯ Za0 ¯ ¯ Zb0¡ ¢ ¯¯ ¯¯
Zb(t) ¯
¯ ¯ ¯ ¯
≤ ¯ f (x, t) dx¯ + ¯ f (x, t) − g(x) dx¯ + ¯ f (x, t) dx¯ ≤
a(t) a0 b0
ε ε ε ε ε ε
≤M +(b0 −a0 ) +M = + + = ε, ∀ t; |t0 −t| < δε
3M 3(b0 − a0 ) 3M 3 3 3
adică,
Zb0
lim F (t) = g(x) dx.
t→t0
a0

Teorema 5.27. Presupunem că următoarele afirmaţii au loc :

1. pentru orice t fixat, x 7→ f (x, t) este o funcţie continuă pe
[a(t), b(t)] ;
2. pentru fiecare x ∈ [a(t), b(t)], t 7→ f (x, t) este o funcţie continuă
ı̂n t0 ∈ D ;
3. funcţiile a, b : D → R sunt continue ı̂n t0 .
Atunci F este continuă ı̂n t0 .
Demonstraţie. Aplicăm teorema precedentă pentru a0 = a(t0 ), b0 = b(t0 )
şi g(x) = f (x, t0 ). Obţinem

Z 0)
b(t

lim F (t) = f (x, t0 ) dx = F (t0 )

t→t0
a(t0 )

şi, de aici, continuitatea funcţiei F ı̂n t0 .

Dar, t0 fiind un punct arbitrar din D, rezultă că F este o funcţie
continuă pe D.
Teorema 5.28. Fie f : [α, β]×D → R, a, b : D → [α, β] unde D ⊂ R (cu
a(t) ≤ b(t) pentru orice t ∈ D). Presupunem că, pentru l ∈ {1, 2, . . . , k},
avem :
1. f este continuă pe [α, β] × D şi f 0 (t) este deasemenea o funcţie
continuă,
2. funcţiile a, b au derivate continue pe D.
 129

Atunci F are derivată continuă ı̂n raport cu t şi

Zb(t)
¡ ¢ ¡ ¢
F (t) = f b(t), t b0 (t) − f a(t), t a0 (t) +
0
ft0 (x, t) dx.
a(t)

Demonstraţie. Avem

Zb(t) Z 0)
b(t

F (t) − F (t0 ) = f (x, t) dx − f (x, t0 ) dx =

a(t) a(t0 )

Z 0)
a(t Z 0)
b(t Zb(t)
¡ ¢
= f (x, t) dx + f (x, t) − f (x, t0 ) dx + f (x, t) dx =
a(t) a(t0 ) b(t0 )

Z 0)
b(t
¡ ¢ ¡ ¢ ¡ ¢
= f (ξt , t) a(t) − a(t0 ) + f (x, t) − f (x, t0 ) dx + f (ηt , t) b(t) − b(t0 )
a(t0 )

unde ξt este ı̂ntre a(t) şi a(t0 ), respectiv ηt este ı̂ntre b(t) şi b(t0 ).
Pentru t 6= t0 , avem
F (t) − F (t0 )
=
t − t0
Z 0)
b(t
a(t) − a(t0 ) f (x, t) − f (x, t0 ) b(t) − b(t0 )
= f (ξt , t) + dx + f (ηt , t) .
t − t0 t − t0 t − t0
a(t0 )
¡ ¢
Dacă ¡t tinde la
¢ t0 , având ı̂n vedere faptul că (ξt , t) → a(t0 ), t 0 şi
(ηt , t) → b(t0 ), t0 , avem

a(t) − a(t0 ) ¡ ¢
lim f (ξt , t) = f a(t0 ), t0 a0 (t0 ),
t→t0 t − t0

Z 0)
b(t Z 0)
b(t
f (x, t) − f (x, t0 )
lim dx = ft0 (x, t0 ) dx
t→t0 t − t0
a(t0 ) a(t0 )
130

(conform teoremei 5.26),

b(t) − b(t0 ) ¡ ¢
lim f (ηt , t) = f b(t0 ), t0 b0 (t0 )
t→t0 t − t0
şi, ı̂n final,
F (t) − F (t0 )
lim =
t→t0 t − t0
Z 0)
b(t
¡ ¢ ¡ ¢
= f b(t0 ), t0 b0 (t0 ) − f a(t0 ), t0 a0 (t0 ) + ft0 (x, t0 ) dx.
a(t0 )

5.6 Aplicaţii ale integralei definite ı̂n geome-

trie
Definiţia 5.13. O submulţime A ⊂ R2 se numeşte mulţime elementară
dacă n
[
A= Ai
i=1

unde Ai , i = 1, 2, . . . , n, sunt suprafeţe dreptunghiulare având laturile

paralele cu axele de coordonate şi orice două dreptunghiuri diferite să
aibă ı̂n comun cel mult o latură.
Definiţia 5.14. Aria mulţimii elementare A este dată de numărul
n
X
σ(A) = σ(Ai )
i=1

unde σ(Ai ) = ai bi (i = 1, . . . , n) este aria unui dreptunghi Ai având

lungimea laturilor ai , respectiv bi .
Definiţia 5.15. Spunem că o mulţime A = {(x, y) / x ∈ R, y ∈ R},
adică o submulţime din R2 , este mărginită dacă există numerele reale
a, b, c, d aşa ı̂ncât să avem

a ≤ x ≤ b, c ≤ y ≤ d ∀ (x, y) ∈ A.
 131

Altfel spus, mulţimea A este mărginită dacă există o suprafaţă drep-

tunghiulară cu laturile paralele cu axele de coordonate care să o conţină.

Definiţia 5.16. Fie A o mulţime mărginită din R2 . Spunem că A are

arie dacă există două şiruri de mulţimi elementare (En )n , (Fn )n astfel
ı̂ncât
En ⊂ A ⊂ Fn , ∀ n, şi lim σ(En ) = lim σ(Fn ).
n→∞ n→∞

Valoarea comună a limitelor reprezintă aria lui A.

Teorema 5.29. Dacă f : [a, b] → R+ este o funcţie continuă şi pozitivă,

atunci mulţimea Gf delimitată de graficul funcţiei f , axa Ox şi dreptele
x = a, x = b are arie, dată de
Zb
σ(Gf ) = f (x) dx.
a

Demonstraţie. Într-adevăr, pentru un şir dat de partiţii (∆n )n∈N a inter-

valului [a, b], dat prin

∆n = (a = xn0 < · · · < xnn = b), n ∈ N

pentru care |∆n | → 0, putem considera şirurile de mulţimi elementare

(En )n , (Fn )n date prin
n
[ n
[
En = Ani , Fn = Bin , n = 1, 2, . . . ,
i=1 i=1

unde © ª
Ani = (x, y) ; x ∈ [xni−1 , xni ], y ∈ [0, mni ]
şi © ª
Bin = (x, y) ; x ∈ [xni−1 , xni ], y ∈ [0, Min ]
cu mni = inf f (x), Min = sup f (x), pentru orice i = 1, 2, . . . , n
x∈[xn n
i−1 ,xi ] x∈[xn n
i−1 ,xi ]
şi n ≥ 1.
În acest caz avem

σ(En ) = s∆n (f ) σ(Fn ) = S∆n (f ).

132

Deoarece funcţia f este continuă, rezultă că f este integrabilă pe [a, b] şi
Zb
σ(Gf ) = lim σ(En ) = lim σ(Fn ) = lim s∆n = lim S∆n = f (x) dx.
n→∞ n→∞ n→∞ n→∞
a

Din teorema precedentă rezultă, făra dificultate, următoarele consecinţe.

Corolarul 5.3. Dacă f, g : [a, b] → R sunt două funcţii continue şi
f (x) ≥ g(x) pentru orice x ∈ [a, b], atunci aria mulţimii delimitate de
graficele celor două funcţii şi dreptele x = a, x = b este dată de
Zb
¡ ¢
f (x) − g(x) dx.
a

Corolarul 5.4. Fie f : [a, b] → R o funcţie continuă având ca grafic

mulţimea punctelor din R2 definită prin

Gf = (x, y) / y = f (x), x ∈ [a, b].

Dacă AGf este suprafaţa cuprinsă ı̂ntre graficul Gf al funcţiei f , axa Ox

şi dreptele x = a, x = b, atunci
Zb
σ(AGf ) = |f (x)| dx.
a

Definiţia 5.17. Fie f : [a, b] → R+ , a < b. Prin corp de rotaţie deter-

minat de funcţia f ı̂nţelegem mulţimea
n p o
3 2 2
Cf = (x, y, z) ∈ R ; y + z ≤ f (x), x ∈ [a, b] .

Altfel spus, corpul de rotaţie determinat de funcţia f se obţine prin

rotaţia graficului Gf a funcţiei ı̂n jurul axei Ox.
Fie [α, β] un interval şi ϕ : [α, β] → R o funcţie constantă. Numim
cilindru elementar asociat acestui interval şi funcţiei ϕ, corpul de rotaţie
determinat de funcţia ϕ.
 133

Considerând cilindrul elementar determinat de funcţia

ϕ : [α, β] → R, ϕ(x) ≡ r,

atunci volumul acestui cilindru este πr2 (β − α).

Definiţia 5.18. Fie [a, b] un interval şi, pentru un număr natural n,

partiţia (∆n ) a intervalului considerat dată de

a = x0 < x1 < · · · < xn = b.

Notăm prin Ci cilindrii elementari determinaţi de funcţiile constante

ϕi : [xi , xi+1 ] → R, ϕi (x) = ri cu i = 0, 1, · · · n − 1.

Numim corp elementar asociat partiţiei (∆n ) şi funcţiilor ϕi mulţimea

n−1
[
C(∆n , ϕ) = Ci .
i=0

Volumul unui corp elementar este, prin definiţie, dat de

n−1
X n−1
X
V (C(∆n , ϕ)) = V (Ci ) = πri2 (xi+1 − xi ).
i=0 i=0

Definiţia 5.19. Spunem despre corpul de rotaţie Cf determinat de funcţia

continuă f : [a, b] → R că are volum dacă există două şiruri de corpuri
elementare (Cn0 )n , (Cn00 )n cu Cn0 ⊂ Cf ⊂ Cn00 pentru orice n ∈ N şi

lim V(Cn0 ) = lim V(Cn00 ).

n→∞ n→∞

Valoarea limitei comune reprezintă volumul corpului Cf .

Teorema 5.30. Dacă f : [a, b] → R+ este o funcţie continuă, atunci

corpul de rotaţie Cf determinat are un volum şi este dat de

Zb
V(Cf ) = π f 2 (x) dx.
a
134

Demonstraţie. Într-adevăr, dacă avem un şir de partitiţii (∆n )n∈N cu

|∆n | → 0, atunci
n
X
s∆n (πf 2 ) = π mni (xni − xni−1 ),
i=1

respectiv
n
X
2
S∆n (πf ) = π Min (xni − xni−1 )
i=1

cu mni = inf f 2 (x), Min = sup f 2 (x) (i = 1, 2, . . . , n), reprezintă,

x∈[xn n
i−1 ,xi ] x∈[xn n
i−1 ,xi ]
fiecare, volumul unui corp elementar. Observăm că, pentru orice n ∈ N,
avem
Cn0 ⊂ Cf ⊂ Cn00 .
În plus, având ı̂n vedere faptul că funcţia f 2 este integrabilă, rezultă

Zb
2
V(Cf ) = π lim s∆n (f ) = π lim S∆n (f ) = π f 2 (x) dx. 2
n→∞ n→∞
a

Considerăm acum f : [a, b] → R şi ∆ o partiţie a intervalului [a, b].

Numim contur poligonal asociat funcţiei f şi partiţiei ∆ mulţimea
n
[ ¡ ¢
f∆ = Mi−1 Mi , unde Mi xi , f (xi ) ).
i=1

Lungimea conturului poligonal f∆ se defineţe prin

n
X n q
X ¡ ¢2
l(f∆ ) = |Mi−1 Mi | = (xi − xi−1 )2 + f (xi ) − f (xi−1 ) .
i=1 i=1

Definiţia 5.20. Spunem că graficul funcţiei f are lungime dacă, pen-
tru orice şir de partiţii (∆n )n a intervalului [a, b] cu |∆n | → 0, există
lim l(f∆n ) şi această limită nu depinde de şirul (∆n )n considerat.
n→∞
 135

Teorema 5.31. Dacă f : [a, b] → R este o funcţie derivabilă cu derivata

continuă pe [a, b], atunci graficul lui f are o lungime dată de

Zb q
¡ ¢2
L(f ) = 1 + f 0 (x) dx.
a

Demonstraţie. Într-adevăr, pentru o partiţie

∆n = (a = xn0 < · · · < xnn = b), n ∈ N

avem n q
X ¡ ¢2
l(f∆n ) = (xni − xni−1 )2 + f (xni ) − f (xni−1 ) =
i=1
s
n
X (f (xni ) − f (xni−1 ))2 n
= 1+ (xi − xni−1 ).
i=1
(xni − xni−1 )2
Aplicând teorema Lagrange pentru funcţia f pe fiecare interval al partiţiei
∆n , putem determina un set de puncte intermediare ξin , i = 1, 2, · · · n,
aşa ı̂ncât să avem egalitatea
n q
X ¡ ¢2
l(f∆n ) = 1 + f 0 (ξin ) (xni − xni−1 )
i=1
q ¡ ¢2
care reprezintă suma Riemann pentru funcţia continuă 1 + f 0 deci

Zb q
¡ ¢2
lim l(f∆n ) = 1 + f 0 (x) dx
n→∞
a

şi limita este independentă de alegerea partiţiei.

Fie f : [a, b] → R şi Cf corpul de rotaţie asociat funcţiei f . Pentru
o partiţie ∆n = (xn0 < · · · < xnn ) a intervalului [a, b] considerăm f∆n
conturul poligonal asociat funcţiei f şi notăm prin Cf∆n corpul de rotaţie
obţinut prin rotirea conturului poligonal ı̂n jurul axei Ox. Acest corp are
arie laterală obţinută prin ı̂nsumarea ariilor laterale ale fiecărui trunchi
de con. Deci avem,
136

n
X f (xni−1 ) + f (xni )
A(Cf∆n ) = 2π |Mi−1 Mi | =
i=1
2
n
X q ¡ ¢2
=π (f (xni ) − f (xni−1 )) (xni − xni−1 )2 + (f (xni ) − f (xni−1 ) .
i=1

Definiţia 5.21. Spunem despre corpul de rotaţie asociat funcţiei f că

are arie laterală dacă, pentru orice şir de partiţii (∆n )n cu |∆n | → 0,
există lim A(Cf∆n ) şi limita nu depinde de şirul (∆n )n ales.
n→∞

Teorema 5.32. Dacă f : [a, b] → R este o funcţie derivabilă cu derivată

continuă, atunci Cf are arie laterală dată de
Zb q
A(Cf ) = 2π f (x) 1 + f 0 2 (x)d x.
a

Demonstraţie. Fie un şir (∆n )n de partiţii ale intervalului [a, b] definite

prin
∆n = (a = xn0 < · · · < xnn = b)
cu |∆n | → 0. Avem pentru aria laterală

f (xni−1 ) + f (xni ) q
n
X
A(f∆n ) = 2π (xni − xni−1 )2 + (f (xni−1 ) + f (xni ))2 =
i=1
2
s
n
X f (xni−1 ) + f (xni ) (f (xni−1 ) + f (xni ))2
= 2π (xni − xni−1 ) 1 + .
i=1
2 (xni − xni−1 )2
Aplicând teorema lui Lagrange funcţiei f pe fiecare interval[xni−1 , xni ],
putem determina punctele intermediare ξin care verifică
(f (xni−1 ) + f (xni ))2
= (f 0 (ξin ))2 .
(xni − xni−1 )2

Înlocuind ı̂n formula ariei laterale, obţinem

X n q
f (xni−1 ) + f (xni )
A(f∆n ) = 2π 1 + f 0 2 (ξin ) (xni − xni−1 ) =
i=1
2
 137

n µ
X ¶q
f (xni−1 ) + f (xni )
= 2π − f (ξin ) 1 + f 0 2 (ξin ) (xni − xni−1 )+
i=1
2
n
X q
+2π f (ξin ) 1 + f 0 2 (ξin ) (xni − xni−1 ) =
i=1
³ q ´
= S(∆n ) + σ∆n 2πf 1+ f 0 2 , (ξin )i .
p
Întrucât f 1 + f 0 2 : [a, b] → R este a funcţie continuă, avem
³ q ´ Zb q
lim σ∆n 2πf 1 + f 0 2 , (ξin )i = 2π f (x) 1 + f 0 2 (x) d x.
n→∞
a
p
Referitor la suma S(∆n ), din continuitatea funcţiei + f 0 2 pe [a, b],
1q
aplicând teorema lui Weierstrass, există M > 0 astfel ı̂ncât 1 + f 0 2 (x) ≤
M , pentru orice x ∈ [a, b]. Deasemenea, pentru un ε > 0 dat, există
δε > 0 astfel că, pentru orice x0 , x00 ∈ [a, b] pentru care |x0 − x00 | < δε ,
avem
ε
|f (x0 ) − f (x00 )| < .
2πM (b − a)
Dacă |∆n | < δε pentru n > nδε = nε , avem
|S(∆n )| =
¯X µ q ¯
f (xni−1 ) − f (ξin ) f (xni ) + f (ξin ) ´
n
¯ ¯
= 2π ¯ + 1 + f 0 2 (ξin ) (xni −xni−1 )¯ ≤
i=1
2 2
X n µ¯ n n ¯ ¯ ¯´q
¯ f (xi−1 ) − f (ξi ) ¯ ¯ f (xni ) + f (ξin ) ¯
≤ 2π ¯ ¯+¯ ¯ 1 + f 0 2 (ξin ) (xni −xni−1 ) ≤
i=1
2 2
³ ε ε ´
≤ 2π + M (b − a) = ε
4πM (b − a) 4πM (b − a)
şi, de aici, lim S(∆n ) = 0. În final,
n→∞

Zb q
A(Cf ) = lim A(f∆n ) = 2π f (x) 1 + f 0 2 (x) d x,
n→∞
a

limita nedepinzând de alegerea şirului (∆n )n .

Capitolul 6

Şiruri şi serii de funcţii

6.1 Convergenţa punctuală şi uniformă

Fie X, Y două mulţime nevide şi F(X, Y ) clasa tuturor funcţiilor definite
pe X cu valori in Y .

Definiţia 6.1. O aplicaţie N 3 n 7→ fn ∈ F (X, Y ) este numită şir de

funcţii şi notăm prin (fn )n∈N sau, mai simplu, (fn )n .

În continuare vom considera că X este o submulţime de numere reale

iar Y = R.
¡ Pentru¢ orice x ∈ X fixat, putem considera şirul de numere reale
fn (x) n , care este şirul imaginilor lui x prin şirul (fn )n ⊂ F(X, R).

Definiţia 6.2. O submulţime nevidă, A ⊂ X este numită mulţimea de

convergenţă punctuală pentru şirul
¡ de¢ funcţii (fn )n dacă, pentru orice
x ∈ A, şirul de numere reale fn (x) n este convergent.
Astfel,
A = {x ∈ X ; ∃ lim fn (x) ∈ R}.
n→∞

Având
¡ ı̂n¢ vedere că pentru un x ∈ A fixat limita şirului de numere
reale fn (x) n este unică, putem considera o nouă funcţie f : A → R
definită prin
f (x) = lim fn (x).
n→∞

138
 139

Definiţia 6.3. Spunem că funcţia f , introdusă anterior, reprezintă funcţia

limită a şirului de funcţii (fn )n . Scriem f = lim fn şi spunem că şirul
n→∞
de funcţii (fn )n este convergent punctual la f pe A.

Faptul că A este mulţimea de convergenţă punctuală pentru şirul

de funcţii (fn )n şi că f este funcţia limită se poate caracteriza prin
următoarea condiţie

∀ ε > 0, ∀ x ∈ A, ∃ nε,x ∈ N astfel ı̂ncât [n > nε,x ⇒ |fn (x)−f (x)| < ε].

Teorema 6.1. (Criteriul Cauchy) Un element x ∈ X este un punct de

convergenţă pentru (fn )n dacă şi numai dacă, pentru orice ε > 0, există
nε,x ∈ N astfel ı̂ncât, pentru orice n > nε,x şi orice p ∈ N, avem

|fn+p (x) − fn (x)| < ε.

Demonstraţie. Într-adevăr, această condiţie reprezintă

¡ ¢ criteriul lui Cauchy
de convergenţă pentru şirul de numere reale fn (x) n .
Definiţia 6.4. Fie un şir de funcţii (fn )n . Spunem că şirul (fn )n este
uniform convergent pe o mulţime nevidă A ⊆ X către funcţia limită f
dacă, pentru orice ε > 0, există nε ∈ N astfel ı̂ncât
¯
|fn (x) − f (x)¯ < ε

pentru orice x ∈ A şi pentru orice n > nε .

Criteriul lui Cauchy pentru convergenţa uniformă a unui şir de funcţii
are formularea dată ı̂n următoarea teoremă.
Teorema 6.2. Şirul de funcţii (fn )n este uniform convergent pe o mulţime
A dacă, pentru orice ε > 0, există nε ∈ N astfel ı̂ncât pentru orice n > nε
şi orice p ∈ N, avem

|fn (x) − fn+p (x)| < ε, ∀ x ∈ A.

¡ ¢
Demonstraţie. Mai ı̂ntâi rezultă că, pentru orice x ∈ A, fn (x) n este un
şir convergent şi, de aici, putem considera funcţia f : A → R,

f (x) = lim fn (x).

n→∞
140

Pentru un ε > 0 dat, fie nε ∈ N astfel ı̂ncât

ε
n > nε , p ∈ N ⇒ |fn+p (x) − fn (x)| < ∀ x ∈ A.
2
Luăm ı̂n această inegalitate limita când p → ∞ şi obţinem
ε
|f (x) − fn (x)| ≤ < ε ∀ x ∈ A, ∀ n > nε ,
2
adică uniform convergenţa a lui (fn )n la f pe A.
Remarca 6.1. Dacă (fn )n este uniform convergent pe A la f , atunci
(fn )n este de asemenea convergent punctual pe A şi, de aici, problema
uniform convergenţei poate fi considerată numai pe o submulţime a mulţimii
de convergenţă punctuală a şiruluilui (fn )n .
Definiţia 6.5. Pentru un şir dat (fn )n din F(X, R), putem construi un
nou şir de funcţii definite prin
s1 = f1 , s2 = f1 + f2 , . . . , sn = f1 + f2 + · · · + fn , . . .
Perechea formată din cele două şiruri de funcţii (fn )n şi (sn )n se numeşte
∞
X
serie de funcţii şi o notăm fn . Termenii şirului (fn )n se numesc ter-
n=1
meni generali iar (sn )n reprezintă şirul sumelor parţiale ale seriei de funcţii.
X∞
Definiţia 6.6. Pentru un x ∈ X dat, fn (x) reprezintă o serie de
n=1
∞
X
numere reale numită seria valorilor ı̂n x a seriei de funcţii fn .
n=1
Definiţia 6.7. Vom spune că seria de funcţii converge punctual ı̂n x şi
are ca sumă s(x), dacă seria valorilor este convergentă şi are ca sumă pe
s(x). Mulţimea A definită prin
A = {x / x ∈ X şi seria converge punctual ı̂n x}
se numeşte domeniul de convergenţă punctuală a serie de funcţii, iar
funcţia s : A → R defintă prin
s(x) = lim sn (x)
n→∞
∞
X ∞
X
se numeşte suma seriei şi scriem fn şi scriem s = fn .
n=1 n=1
 141

Altfel spus, mulţimea de convergenţă punctuală a şirului (sn )n reprezintă

∞
X
mulţimea de convergenţă punctuală pentru seria fn iar funcţia limită
n=1
a şirului de funcţii (sn )n este suma seriei de funcţii.
Teorema 6.3. (Criteriul Cauchy)Un element x ∈ X este un punct de
∞
X
convergenţă pentru fn dacă şi numai dacă, pentru orice ε > 0, există
n=1
nε,x ∈ N astfel ı̂ncât, pentru orice n > nε,x şi orice p ∈ N, avem
¯ ¯
¯fn+1 (x) + fn+2 (x) + · · · + fn+p (x)¯ < ε.

Demonstraţie. Într-adevăr, această condiţie reprezintă criteriul lui Cauchy

X∞
de convergenţă pentru seria de numere reale fn (x).
n=1

∞
X
Definiţia 6.8. Spunem că seria de funcţii fn este uniform conver-
n=1
gentă pe o mulţime nevidă A dacă şirul sumelor parţiale (sn )n este uni-
form convergent pe A.
Prin aplicarea criteriului lui Cauchy de convergenţă uniformă a unui
şir de funcţii (teorema 6.2) pentru şirul de funcţii (sn )n , rezultă că, pentru
o serie de funcţii, criteriul lui Cauchy devine:
∞
X
Teorema 6.4. Seria de funcţii fn este uniform convergentă pe o
n=1
mulţime A dacă, pentru orice ε > 0, există nε ∈ N astfel ı̂ncât pentru
orice n > nε şi p ∈ N avem

|fn+1 (x) + fn+2 (x) + · · · + fn+p (x)| < ε, ∀ x ∈ A.

∞
X
Remarca 6.2. Pentru o serie de funcţii fn putem să considerăm
n=1
problema absolut convergenţei, aşa cum a fost definită pentru seriile
∞
X
numerice, respectiv considerând seria |fn |.
n=1
142

∞
X
Definiţia 6.9. Seria de funcţii fn este absolut convergentă punctual
n=1
∞
X
ı̂ntr-un punct x, dacă seria |fn | este convergentă punctual, respec-
n=1
∞
X
tiv seria fn este absolut şi uniform convergentă pe mulţimea A dacă
n=1
∞
X
|fn | este uniform convergentă pe A.
n=1

∞
X
Teorema 6.5. (Criteriul lui Weierstrass) Fie seria de funcţii fn . Dacă
n=1
∞
X
există o serie numerică pozitivă convergentă, an , astfel ı̂ncât
n=1

|fn (x)| ≤ an ∀ n ∈ N, ∀ x ∈ A,
∞
X
atunci seria fn este uniform şi absolut convergentă pe A.
n=1

Demonstraţie. Pentru orice ε > 0, există nε ∈ N astfel ı̂ncât

n > nε , p ∈ N ⇒ an+1 + an+2 + · · · + an+p < ε.

Pe de altă parte, pentru orice x ∈ A, n > nε şi p ∈ N, avem

|fn+1 (x) + fn+2 (x) + · · · + fn+p (x)| ≤

≤ |fn+1 (x)| + |fn+2 (x)| + · · · + |fn+p (x)| ≤

≤ an+1 + an+2 + · · · + an+p < ε
şi, de aici, aplicând criteriul lui Cauchy de convergenţa uniformă rezultă
X∞
că seria fn este uniform şi absolut convergentă.
n=1

Fie (fn )n un şir de funcţii, fn : R → R.

 143

Definiţia 6.10. Spunem că şirul (fn )n este uniform mărginit pe mulţimea
A ⊂ X dacă există M > 0 astfel ı̂ncât

|fn (x)| ≤ M ∀ n ∈ N, ∀ x ∈ A.

Teorema 6.6. (Criteriul lui Dirichlet) Fie (sn )n şirul sumelor parţiale
∞
X
pentru seria de funcţii fn , fn : X → R şi gn : X → R, n = 1, 2, . . .
n=1
termenii unui şir de funcţii. Dacă (sn )n este uniform mărginit pe o
mulţime A ⊆ X şi (gn )n este un şir descrescător şi uniform convergent
X∞
la 0 pe A, atunci seria de funcţii fn gn este uniform convergentă pe
n=1
A.
Demonstraţie. Dacă M ∈ R este astfel ı̂ncât |sn (x)| ≤ M pentru orice
x ∈ A şi orice n ∈ N iar nε este astfel ı̂ncât
ε
n > nε ⇒ |gn (x)| ≤ , ∀ x ∈ A,
2M
atunci, pentru orice n > m > nε , avem

|fm+1 (x)gm+1 (x) + fm+2 (x)gm+2 (x) + · · · + fn (x)gn (x)| =

¯¡ ¢ ¡ ¢
= ¯ sm+1 (x) − sm (x) gm+1 (x) + sm+2 (x) − sm+1 (x) gm+2 (x)+
¡ ¢ ¯
+ · · · + sn (x) − sn−1 (x) gn (x)¯ =
¡ ¢
= | − sm (x) · gm+1 (x) + gm+1 (x) − gm+2 (x) sm+1 (x) + · · · +
¡ ¢
+sn−1 (x) gn−1 (x) − gn (x) + sn (x)gn (x)| ≤
¡ ¢
≤ |sm (x)|gm+1 (x) + |sm+1 (x)| gm+1 (x) − gm+2 (x) + · · · +
¡ ¢
+|sn−1 (x)| gn−1 (x) − gn (x) + |sn (x)|gn (x) ≤
¡ ¢
≤ M gm+1 (x)+gm+1 (x)−gm+2 (x)+gm+2 (x)+· · ·+gn−1 (x)−gn (x)+gn (x) =
ε
= 2M gm+1 (x) < 2M = ε,
2M
pentru orice x ∈ A. Aplicând criteriul lui Cauchy, rezultă convergenţa
X∞
uniformă a seriei de funcţii fn g n .
n=1
144

6.2 Proprietăţi ale şirurilor şi seriilor de

funcţii
Teorema 6.7. Fie (fn )n un şir de funcţii, fn : X → R. Dacă au loc
proprietăţile:
1) (fn )n este uniform convergent la f pe A unde A ⊂ X;
2) există lim fn (x) = ln ∈ R, pentru orice n = 1, 2, . . . , unde x0 este
x→x0
un punct de acumulare al mulţimii A;
3) există lim ln = l ∈ R.
n→∞
Atunci există lim f (x) = l.
x→x0
Altfel spus, putem scrie
¡ ¢ ¡ ¢
lim lim fn (x) = lim lim fn (x) .
x→x0 n→∞ n→∞ x→x0

ε
Demonstraţie. Fie ε > 0 şi n0ε astfel ı̂ncât |fn (x) − f (x)| < pentru
3
ε
orice x ∈ A şi pentru orice n > n0ε , respectiv n00ε astfel ı̂ncât |ln − l| <
3
pentru n > n00ε .
Dacă, pentru un n0 > max{n0ε , n00ε }, şi Vε ∈ ϑ(x) fixat, avem
ε ¡ ¢
|fn0 (x) − ln0 | < ∀ x ∈ A ∩ Vε \ {x0 } ,
3
atunci
ε ε ε
|f (x) − l| ≤ |f (x) − fn0 (x)| + |fn0 (x) − ln0 | + |ln0 − l| < + + = ε,
3 3 3
¡ ¢
pentru orice x ∈ A ∩ Vε \ {x0 } .
Aşadar avem lim f (x) = l.
x→x0

Teorema 6.8. (Transfer de continuitate) Dacă un şir de funcţii (fn )n este

uniform convergent pe A şi, pentru fiecare n = 1, 2, . . . , fn este continuă
ı̂n x0 ∈ A, atunci limita f a şirului de funcţii este, de asemenea, o funcţie
continuă ı̂n x0 .
Demonstraţie. Dacă x0 este un punct izolat pentru A, continuitatea
funcţiei f ı̂n x0 are loc având ı̂n vedere că orice funcţie este continuă
ı̂n punctele izolate.
 145

Dacă x0 ∈ A este un punct de acumulare pentru A, putem aplica

teorema precedentă cu

ln = lim fn (x) = fn (x0 ) ∀ n = 1, 2, . . .

x→x0

şi
l = lim ln = lim fn (x0 ) = fn (x0 ),
n→∞ n→∞

astfel că, ı̂n final, obţinem lim f (x) = f (x0 ) şi deci continuitatea funcţiei
x→x0
f ı̂n x0 .
∞
X
Remarca 6.3. Pentru o serie de funcţii fn , teoremele 6.7 şi 6.8 pot
n=1
fi reformulate după cum urmează.
∞
X
Teorema 6.9. Presupunem că, pentru seria de funcţii fn , sunt adevărate
n=1
următoarele
P∞ afirmaţii:
1) n=1 fn este uniform convergentă pe o mulţime A având ca sumă
funcţia f ;
2) există lim fn (x) = ln ∈ R, pentru orice n = 1, 2, . . . ;
x→x0 P
3) seria numerică ∞ n=1 ln converge şi are ca sumă numărul real s.
Atunci lim f (x) = s, adică,
x→x0

∞
X ∞
X ¡ ¢
lim fn (x) = lim fn (x) .
x→x0 x→x0
n=1 n=1

Demonstraţie. Pentru demonstraţie putem aplica teorema 6.7 şirului (sn )n

al sumelor parţiale ale seriei.
Din cele de mai sus rezultă făra dificultate următorul rezultat:
X∞
Teorema 6.10. Dacă seria de funcţii fn este uniform convergentă
n=1
pe A şi, pentru fiecare n ∈ N, fn este o funcţie continuă ı̂n x0 ∈ A,
atunci suma seriei este, de asemenea, continuă ı̂n x0 .
Teorema 6.11. (Trecerea limitei sub derivată) Fie (fn )n un şir de funcţii
din F(R, R) şi A ⊂ R. Dacă
146

1. şirul (fn )n este convergent punctual pe mulţimea A la o funcţie

f : R → R;

2. pentru fiecare n = 1, 2, . . . , funcţia fn este derivabilă pe A;

3. şirul de funcţii fn0 este uniform convergent pe A la o funcţie g :

R → R,
atunci funcţia f este derivabilă şi f 0 = g.
Cu alte cuvinte limita ”comută” cu derivata.
Demonstraţie. Fie x0 , x două puncte din A. Trebuie să demonstrăm că
există
f (x) − f (x0 )
lim
x→x0 x − x0
şi că această limită este egală cu g(x0 ). Acest lucru este echivalent cu
a arăta că, pentru orice ε > 0, există δε > 0 astfel ı̂ncât , pentru orice
x ∈ A cu 0 < |x − x0 | < δε avem
¯ f (x) − f (x ) ¯
¯ 0 ¯
¯ − g(x0 )¯ < ε.
x − x0
Putem scrie, pentru n ∈ N,
¯ f (x) − f (x ) ¯
¯ 0 ¯
¯ − g(x0 )¯ ≤
x − x0
¯ f (x) − f (x ) f (x) − f (x ) ¯
¯ 0 n n 0 ¯
≤¯ − ¯+
x − x0 x − x0
¯ f (x) − f (x ) ¯ ¯ ¯
¯ n n 0 0 ¯ ¯ 0 ¯
+¯ − fn (x0 )¯ + ¯fn (x0 ) − g(x0 )¯.
x − x0
Pentru un ε > 0 dat, există n0ε astfel ı̂ncât, dacă n > n0ε , avem
¯ ¯ ε
¯ 0 ¯
¯fn (x0 ) − g(x0 )¯ < ,
3
pentru orice x ∈ A.
Pentru a estima diferenţa
¯ f (x) − f (x ) f (x) − f (x ) ¯
¯ 0 n n 0 ¯
¯ − ¯,
x − x0 x − x0
 147

plecăm de la egalităţile următoare care au loc pentru m, n ∈ N arbitrari.

fm (x) − fm (x0 ) fn (x) − fn (x0 )
− =
x − x0 x − x0
fm (x) − fn (x) fm (x0 ) − fn (x0 )
= − =
x − x0 x − x0
(fm − fn )(x) − (fm − fn )(x0 )
=
x − x0
şi aplicăm teorema lui Lagrange funcţiei fm − fn . Conform acestei teo-
reme există y ı̂ntre x0 şi x astfel ı̂ncât
fm (x) − fn (x0 ) fm (x) − fn (x0 ) 0
− = fm (y) − fn0 (y)
x − x0 x − x0
şi, de aici,
¯ f (x) − f (x ) f (x) − f (x ) ¯ ¯ ¯
¯ m n 0 m n 0 ¯ ¯ 0 0 ¯
¯ − ¯ = ¯fm (y) − fn (y)¯.
x − x0 x − x0
Deoarece (fn0 )n este uniform convergent pe A, există n00ε astfel ı̂ncât
¯ ¯ ε
¯ 0 0 ¯
¯fm (y) − fn (y)¯ < ,
3
pentru orice y ∈ A şi pentru n, m > n00ε . Mai mult, pentru un n > n00ε
fixat, dacă luăm ı̂n inegalitatea
¯ f (x) − f (x) f (x ) − f (x ) ¯
¯ m n m 0 n 0 ¯
¯ − ¯=
x − x0 x − x0
¯ f (x) − f (x ) f (x) − f (x ) ¯ ε
¯ m m 0 n n 0 ¯
=¯ − ¯< ,
x − x0 x − x0 3
limita când m → ∞ obţinem
¯ f (x) − f (x ) f (x) − f (x ) ¯ ε
¯ 0 n n 0 ¯
¯ − ¯≤ .
x − x0 x − x0 3
În final, pentru un n0 > max{n0ε , n00ε } fixat, şi pentru un δε > 0 pentru
care, din x ∈ A cu 0 < |x − x0 | < δε , rezultă
¯ f (x) − f (x ) ¯ ε
¯ n0 n0 0 0 ¯
¯ − f n0 (x 0 ¯ <
) ,
x − x0 3
148

avem că ¯ f (x) − f (x ) ¯

¯ 0 ¯
¯ − g(x 0 ¯ ≤
)
x − x0
¯ f (x) − f (x ) f (x) − f (x ) ¯ ¯ f (x) − f (x ) ¯
¯ 0 n n0 0 ¯ ¯ n n0 0 ¯
≤¯ − 0 ¯+¯ 0 − fn0 0 (x0 )¯+
x − x0 x − x0 x − x0
¯ ¯ ε ε ε
¯ ¯
+¯fn0 0 (x0 ) − g(x0 )¯ < + + = ε.
3 3 3

Propoziţia 6.1. Dacă (fn )n este un şir din F(X, R) uniform convergent
la o funcţie f ∈ F (X, R) pe o mulţime A ⊂ X, unde, pentru fiecare
n ∈ N, fn este o funcţie mărginită pe A, atunci f este de asemenea
mărginită pe A.

Demonstraţie. Fie n0 = nε0 astfel ı̂ncât |fn (x) − f (x0 )| < ε0 pentru orice
x ∈ A şi orice n > n0 şi, pentru un n1 > n0 fixat, notăm Mn1 ∈ R astfel
ı̂ncât |fn1 (x)| ≤ Mn1 pentru orice x ∈ A. Avem

|f (x)| ≤ |f (x) − fn1 (x)| + |fn1 (x)| < ε0 + Mn1 , ∀ x ∈ A

şi, de aici, deducem că f este o funcţie mărginită pe A.

Teorema 6.12. (Trecerea la limită sub integrală) 1 Fie I ⊂ R un interval

şi, pentru fiecare n ∈ N, fie fn : I ⊂ R → R. Dacă (fn )n este uniform
convergent pe I la o funcţie f şi orice funcţie fn este continuă pe [a, b] ⊂
I, atunci f este o funcţie integrabilă pe [a, b] şi

Zb Zb
f (x)d x = lim fn (x)d x.
n→∞
a a

Altfel spus, ı̂n acest caz, limita ”comută” cu integrala.

Demonstraţie. Mai ı̂ntâi, din continuitatea funcţiilor fn , n ∈ N, avem

integrabilitatea acestora şi, rezultă continuitatea, deci şi integrabilitatea,
funcţiei f .
1
concluziile acestei teoreme sunt adevărate şi ı̂n cazul mai general când funcţiile
fn sunt integrabile.
 149

Fie ε > 0 arbitrar şi nε ∈ N astfel ı̂ncât

ε
|fn (x) − f (x)| <
b−a
pentru orice x ∈ [a, b] şi pentru n > nε . Avem

¯ Zb Zb ¯ ¯ Zb¡ ¢ ¯¯
¯ ¯ ¯
¯ fn (x)d x − f (x)d x¯ = ¯ fn (x) − f (x) d x¯ ≤
a a a

Zb
¯ ¯ ε
≤ ¯fn (x) − f (x)¯d x < (b − a) = ε,
b−a
a

pentru n > nε .Ca urmare că

Zb Zb
lim fn (x)d x = f (x)d x.
n→∞
a a

Ca o consecinţă, avem următorul rezultat.

Teorema 6.13. Fie f, fn : I → R, n = 1, 2, . . . , funcţii continue, unde
I ⊆ R este un interval. Dacă şirul de funcţii (fn )n este uniform conver-
³ Zx ´
gent la f pe I, atunci, pentru orice x, x0 ∈ I, şirul fn (t)dt converge
n
x0
Zx
la f (t)dt.
x0

Demonstraţie. Într-adevăr, pentru fiecare n ∈ N, funcţia fn este integra-

bilă şi f , ca funcţie continuă (teorema 6.8), este de asemenea o funcţie
integrabilă şi
Zx Zx
lim fn (x)d x = f (x)d x.
n→∞
x0 x0
150

Putem spune că, dacă (fn )n este un şir de funcţii uniform convergent
pe un interval I şi, pentru fiecare n ∈ N, fn este o funcţie continuă,
atunci, pe orice interval inclus ı̂n I, şirul primitivelor funcţiilor fn con-
verge punctual la o primitivă a funcţiei f definită pe acelaşi interval, f
fiind funcţia limită a şirului (fn )n .

Remarca 6.4. Teoremele 6.12, respectiv 6.13, pot fi reformulate pentru

serii de funcţii.

Lăsăm ca exerciţiu enunţarea acestor rezultate analoage.

6.3 Serii de puteri

Definiţia 6.11. Numim serie de puteri o serie de funcţii de forma
∞
X
a0 + fn
n=1

ı̂n care, pentru fiecare n > 0, fn = an (x − x0 )n , unde (an )n≥0 este un şir
de numere reale diferit de şirul constant an = 0, iar x0 ∈ R.

Avem evident că termenii unei serii de puteri sunt funcţii din familia
F(R, R). Referitor la mulţimea de convergenţă punctuală pentru o serie
de puteri, avem

Teorema 6.14. (Teorema lui Abel) Pentru seria de puteri

∞
X
a0 + an (x − x0 )n
n=1

există un element R > 0 din R astfel ı̂ncât:

a) seria de puteri este absolut convergentă pentru orice x ∈ R pentru
care |x − x0 | < R,
b) seria este divergentă pentru orice x ∈ R pentru care |x − x0 | > R.

Demonstraţie. Mai ı̂ntâi observăm că seria converge pentru x = x0 .

Dacă, pentru orice x 6= x0 , seria este divergentă, vom lua R = 0.
 151

Presupunem, ı̂n continuare, că există x1 6= x0 astfel ı̂ncât seria

∞
X
a0 + an (x1 − x0 )n
n=1

converge. Rezultă că

lim an (x1 − x0 )n = 0
n→∞

şi, de aici, faptul că există M > 0 astfel ı̂ncât

|an (x1 − x0 )n | ≤ M, ∀ n = 1, . . . .

Dacă x este astfel ı̂ncât |an (x − x0 )n | < |an (x1 − x0 )n | pentru orice
n ≥ 1, putem scrie
³ |x − x | ´n ¯ x − x ¯n
n 0 n ¯ 0 ¯
|an ||x − x0 | = |an ||x1 − x0 | < M ¯ ¯ , ∀ n = 1, . . .
|x1 − x0 | x1 − x 0
¯ x−x ¯
¯ 0 ¯
şi, ı̂ntrucât ¯ ¯ < 1, avem convergenţa seriei numerice cu termeni
x1 − x0
X∞ ¯ ¯
¯ x − x0 ¯n
pozitivi ¯ ¯ şi, mai mult, absolut convergenţa seriei
n=1
x1 − x0
∞
X
an (x − x0 )n
n=1

pentru orice x ∈ R cu |x − x0 | < |x1 − x0 |. Evident, şi seria iniţială

∞
X
a0 + an (x − x0 )n
n=1

este absolut convergenţa. Rezultă că, dacă există x1 6= x0 pentru care

seria ∞
X
a0 + an (x1 − x0 )n
n=1

converge, atunci seria este absolut convergentă ı̂n interiorul intervalului

simetric centrat ı̂n x0 , respectiv (x0 − x1 , x0 + x1 ).
152

Notăm
n ∞
X o
R = sup |x − x0 | ; a0 + an (x − x0 )n este absolut convergentă .
n=1

Dacă |x − x0 | < R, din proprietăţile supremumului, există x1 astfel

ı̂ncât
∞
X
a0 + an (x1 −0 )n
n=1

este absolut convergentă şi |x − x0 | < |x1 − x0 |. De aici deducem, absolut

convergenţa seriei
X∞
a0 + an (x − x0 )n .
n=1

Dacă R < ∞ şi |x − x0 | > R atunci, dacă presupunem prin reducere

la absurd că
X∞
a0 + an (x − x0 )n
n=1

converge, atunci seria

∞
X
a0 + an (ζ − x0 )n
n=1

ar fi convergentă pentru orice ζ ∈ R astfel ı̂ncât |ζ − x0 | < |x − x0 |.

Este suficient să luăm ζ astfel ı̂ncât R < |ζ − x0 | < |x − x0 | şi obţinem
o contradicţie relativ la definiţia lui R. De aici, rezultă că, pentru orice
ζ pentru care
X∞
a0 + an (ζ − x0 )n
n=1

este absolut convergentă, trebuie să avem |ζ − x0 | ≤ R.

Definiţia 6.12. Dacă, ı̂n teorema precedentă avem R ∈ R, atunci R

se numeşte raza de convergenţă a seriei de puteri, iar (x0 − R, x0 + R)
reprezintă intervalul de convergenţă al acesteia.
 153

Remarca 6.5. 1◦ Teorema precedentă nu oferă informaţii referitoare la

comportamentul seriei ı̂n puncte x pentru care |x − x0 | = R.
2◦ Dacă notăm X = x − x0 , putem considera seria de puteri dată
∞
X
prin a0 + an X n , care este considerată forma generală a unei serii de
n=1
puteri.
∞
X
3◦ Pentru orice r, 0 < r < R, seria a0 + an (x − x0 )n este uniform
n=1
convergentă pe mulţimea {x ; |x − x0 | < r}.
∞
X
◦
Demonstraţie. 3 Într-adevăr, dacă r < R, seria an (x − x0 )n este
n=0
absolut convergentă pentru orice x pentru care |x − x0 | ≤ r.
Dacă x1 astfel ı̂ncât |x1 − x0 | = r, atunci, seria numerică
∞
X
a0 + |an ||x − x0 |n
n=1

este convergentă.
Dacă x este astfel ı̂ncât |x − x0 | ≤ |x1 − x0 |, avem
|an (x − x0 )n | ≤ |an ||x1 − x0 |n
şi, aplicând criteriul lui Weierstrass (teorema 6.5), rezultă uniform convergenţa
X∞
seriei an (x − x0 )n .
n=0

Ca o consecinţă avem următorul rezultat.

Teorema 6.15. Dacă R > 0 este raza de convergenţă a seriei de puteri
∞
X
a0 + an (x − x0 )n
n=1

atunci suma seriei este o funcţie continuă pe mulţimea {x ; |x−x0 | < R}.
Demonstraţie. Într-adevăr, pentru orice x ∈ R pentru care |x − x0 | < R,
există r ≥ 0 astfel ı̂ncât |x − x0 | ≤ r < R şi, de aici, uniform convergenţa
seriei pe {x ; |x − x0 | ≤ r}.
Deoarece an (x − x0 )n , n ≥ 0, sunt funcţii continue, teorema 6.10 ne
dă continuitatea sumei sale ı̂n punctele x pentru care |x − x0 | < R.
154

Ca o consecinţă a acestei teoreme avem că suma seriei

∞
X
a0 + an (x − x0 )n cu R > 0
n=1

este o funcţie uniform continuă pe orice mulţime compactă conţinută ı̂n

intervalul {x ; |x − x0 | < R}.
Din teorema 6.14 avem asigurată doar existenţa razei de convergenţă
R. Se pune problema să găsim o modalitate de a determina valoarea
acesteia.
Teorema 6.16. (Teorema lui Hadamard) Fie seria de puteri
∞
X
a0 + an xn
n=1

şi p
n
λ = lim sup |an |.
n→∞

Atunci avem
1. R = 0 dacă λ = ∞;

2. R = ∞ dacă λ = 0
1
3. R = dacă 0 < λ < ∞.
λ
Demonstraţie. Pentru un număr real x fixat, aplicăm consecinţa criteriul
∞
X
rădăcinii (consecinţa 2.4) pentru seria numerică, |an xn |. Avem
n=1
p
n
p
n
lim sup |an ||xn | = |x| lim sup |an | = |x|λ
n→∞ n→∞

astfel că: p
− dacă λ = 0, atunci lim sup n |an ||z n | = 0 < 1 pentru orice x,
n→∞
∞
X
adică seria an xn este absolut convergentă pentru orice x şi, de aici,
n=1
putem considera R = ∞;
 155

p
− dacă λ = ∞, atunci lim sup n
|an ||xn | = ∞ pentru orice x 6= 0
n→∞
astfel că şirul (an xn )n nu poate converge la 0. Rezultă că, pentru orice
∞
X
x 6= 0, seria an xn este divergentă şi, ı̂n acest caz, luăm R = 0;
n=1
1
− Dacă 0 < λ < ∞, pentru |x| < , |x|λ < 1 şi seria este absolut
λ
1 ¡p ¢
convergentă, ı̂n timp ce, pentru |x| > , |x|λ > 1, deci şirul n |an xn | n
λ
are termenii mai mari ca 1. Rezultă că şirul (an xn )n nu converge la 0,
X ∞
1
aşadar seria an xn este divergentă. Constatăm că numărul R =
n=1
λ
are proprietăţile din teorema 6.14 şi reprezintă raza de convergenţa a
seriei.
Evident concluziile anterioare se păstrează dacă considerăm seria iniţială
∞
X
a0 + an xn . Ca o consecinţă avem:
n=1

∞
X
p
Corolarul 6.1. Dacă există lim n
|an |, atunci seriea a0 + a n xn
n→∞
n=1
are raza de convergenţa dată de
1
R = lim p .
n→∞ n
|an |

|an |
Corolarul 6.2. Dacă există lim , atunci această limită reprezintă
n→∞ |an+1 |
X∞
raza de convergenţă pentru seria a0 + an xn .
n=1

∞
X
Teorema 6.17. Fie seria a0 + an xn având raza de convergenţă R >
n=1
∞
X
0 şi s suma sa. Atunci seria a1 + nan xn−1 are aceeaşi rază de
n=2
convergenţă şi, pentru orice x, |x| < R, această serie are ca sumă derivata
s0 a funcţiei s.
156

p p
Demonstraţie. Avem lim sup n
n|an | = lim sup n
|an | şi, de aici, rezultă
n→∞ n→∞
prima afirmaţie.
Dacă x este astfel ı̂ncât |x| < R, atunci există r astfel ı̂ncât pentru
X∞
|x| ≤ r < R. seria nan xn−1 este uniform convergentă, deci putem
n=1
aplica teorema 6.11 şi, mai mult, funcţia s este derivabilă şi
∞
X ∞
X
0 n 0
s = (an x ) = a1 + nan xn−1 .
n=1 n=2

∞
X
Remarca 6.6. Dacă seria de puteri an xn converge pentru x = R
n=0
∞
X
sau x = −R, este posibil ca seria nan xn−1 să nu fie convergentă ı̂n
n=1
ambele puncte sau ı̂n unul dintre ele.
∞
X
Teorema 6.18. Fie seria a0 + an xn cu R > 0 şi s suma sa. Atunci
n=1
funcţia s are derivate de orice ordin ı̂n fiecare punct x, |x| < R, şi avem

s(n) (0)
an = , ∀ n = 1, 2, . . . .
n!

Demonstraţie. Avem evident a0 = s(0). Din teorema 6.17,

∞
X
0
s (x) = a1 + nan xn−1 ,
n=2

s 0 (0)
de aici s 0 (0) = 1 · a1 şi a1 = .
1!
Dacă repetăm de k ori raţionamentul anterior, obţinem, pentru x = 0,
s(k) (0)
s(k) (0) = k!ak , şi, deci ak = , această egalitate fiind satisfăcută
k!
pentru orice k ∈ N.
 157

X∞
P
Ca o consecinţă, rezultă că, dacă seriile a0 + an xn şi b0 +ds ∞n=1 bn x
n

n=1
au raze de convergenţă strict pozitive, R1 respectiv R2 , şi sumele lor co-
incid pe
© ª
x; |x| < min{R1 , R2 } ,
atunci an = bn pentru orice n şi, desigur, R1 = R2 .

Teorema 6.19. Fie seria de puteri

∞
X
a0 + an xn
n=1

cu raza de convergenţă R > 0 şi suma s. Atunci, pentru orice x cu

|x| < R, avem
Zx X∞
an n+1
s(t)dt = x ,
n=0
n+1
0

X∞
an (n+1)
seria x având aceeaşi rază de convergenţă.
n=0
n + 1

Demonstraţie. Pentru ultima afirmaţie, avem

r
n |an | p
lim = lim n |an |
n→∞ n + 1 n→∞
şi, de aici, deducem că ambele serii au aceeaşi rază de convergenţa.
Dacă x este astfel ı̂ncât |x| < R şi r astfel că |x| ≤ r < R, din uniform
convergenţa seriei pe {x; |x| ≤ r} şi continuitatea funcţiilor an xn pentru
orice n ∈ N, rezultă că putem aplica teorema 6.12 pe intervalul [x0 , x].
Integrând termen cu termen, obţinem rezultatul dorit.

Remarca 6.7. 1◦ Putem repeta integrarea termen cu termen de mai

multe ori consecutiv.
X ∞
an n+1
2◦ Este posibil ca seria x să fie convergentă ı̂n extremităţile
n=0
n + 1
intervalului [0, x] fără ca seria iniţială să aibă această proprietate.
158

∞
X
Definiţia 6.13. Seria a0 + an (x−x0 )n reprezintă dezvoltarea funcţiei
n1
f ı̂n jurul lui x0 dacă seria are o rază de convergenţă strict pozitivă şi
suma sa este egală cu funcţia f .
Având ı̂n vedere teoremele 6.17 şi 6.18, o condiţie necesară ca funcţia
f să admită o dezvoltare ı̂n jurul lui x0 este ca f să aibă derivate de orice
ordin ı̂n x0 şi, ı̂n acest caz,

f (n) (x0 )
an = ∀ n = 0, 1, 2, . . . .
n!
Considerăm, ı̂n continuare, o funcţie f având derivate finite de orice ordin
ı̂n x0 . Putem exprima funcţia f sub forma seria
∞
X f (n) (x0 )
f (x) = a0 + (x − x0 )n .
n=1
n!

Definiţia 6.14. Seria de puteri asociată funcţiei f prin formula

∞
X f (n) (x0 )
(6.1) a0 + (x − x0 )n
n=1
n!

este numită seria Taylor a funcţiei f ı̂n x0 .

Dacă R > 0 este raza de convergenţa a acestei serii şi F este suma
sa, nu este obligatoriu că f = F .
Sumele parţiale ale seriei asociate
n
X f (k) (x0 )
(6.2) sn (x) = a0 + (x − x0 )k
k=1
k!

sunt polinoamele Taylor de grad n asociate funcţiei f . Avem, pentru

fiecare n,

f 0 (x0 ) f (n) (x0 )

Tn (x) = f (x0 ) + (x − x0 ) + · · · + .
1! n!
Dacă I ⊂ R este un interval, notăm prin C ∞ (I, R) familia de funcţii
f : I → R având derivate de orice ordin pe I.
 159

Dacă f ∈ C ∞ (I, R), atunci, pentru orice x ∈ I, există ξ ı̂ntre x0 şi x

astfel ı̂ncât să avem
f (x) = Tn (x) + Rn (x)
unde
f (n+1) (ξ)
Rn (x) = (x − x0 )n+1
(n + 1)!
reprezintă restul ı̂n formula lui Taylor.
Similar, putem scrie Fn (x) = Tn (x) + ρn (x) unde ρn (x) reprezintă
restul constituit ı̂n seria considerată (6.1).
În general, ρn (x) şi Rn (x) pot să difere ı̂ntre ele şi, ı̂n consecinţă, este
posibil că suma F a seriei (6.1) să fie diferită de funcţia iniţială f .

Teorema 6.20. Fie f ∈ C ∞ (I, R) şi presupunem că seria

∞
X f (n) (x0 )
a0 + (x − x0 )n
n=1
n!

are raza de convergenţă R > 0. Notăm prin A ⊃ (x0 − R, x0 + R)

mulţimea de convergenţa a acestei serii.
Atunci ¡seria converge
¢ la f (x) ı̂ntr-un punct x ∈ A ∩ I dacă şi numai
dacă şirul Rn (x) n converge la 0.

Demonstraţie. Într-adevăr avem f (x) = Tn (x) + Rn (x) pentru orice n şi

lim Tn (x) = f (x) ⇔ lim Rn (x) = 0.

n→∞ n→∞

Astfel, dacă B ⊂ A ∩ I, atunci

∞
X f (n) (x0 )
a0 + (x−x0 )n = f (x), ∀ x ∈ B ⇔ lim Rn (x) = 0, ∀ x ∈ B.
n=1
n! n→∞

De remarcat faptul că, dacă o funcţie admite o dezvoltare ı̂n serie

ı̂n jurul unui punct x0 , această dezvoltare este unică astfel că nu are
importanţă modalitatea prin care se obţine dezvoltarea.