Sunteți pe pagina 1din 3

Povestea pulei

de Ion Creang ă

Amu cic ă era într-un sat un ţăran. Şi ţăranul acela a eş it odată în ţ arin ă s ă samene niş te p ăpuş oi. Şi cum sem ăna el, tocmai atunci s-a nimerit s ă treac ă pe-acolo Hristos ş i cu Sfântul Petrea. Hristos s ă nu tace molcum ş i s ă- ş i caute de drum?

- Da ce semeni acolo, om bun, întrebă el.

- Ia, niş te pule sem ăn, r ăspunse ţăranul cu obr ă znicie.

- Pule ai zis c ă semeni, pule s ă dea Dumnezeu s ă se fac ă, zise Hristos, blagoslovind sem ănătura din

treac ăt cu amândouă mâinile, ş i apoi se tot duse în drumul s ău cu Sf. Petrea, care nu- ş i putea st ă pâni mierarea de cuvintele ce auzise c ă au eş it din gura lui Hristos, pentru c ă niciodat ă nu mai vorbise Mântuitorul a ş a de buruenos.

Ţăranul, după ce mântui de sem ănat se întoarse acas ă. Apoi, la vremea pr ăş itului a venit de a pr ăş it

păpuş oii după rânduială ş i iar s-a întors acas ă. Dar când vine la cules, ce s ă vad ă? În loc de pă puş oi, de fiecare strujan erau câte trei-patru dr ă gă leţ e de pule, care-de-care mai îmbojorate, mai dârze ş i mai

r ăsbelite!

- Ptiu! drace, iaca ce s-au ales de muncuş oara mea de toată vara, zice ţăranul, sc ărpinându-se în cap ş i

trântind cuş ma de pământ cât ce putu. Asta n-am păţ it-o de când m-a f ăcut mama

Ei, ei! Amu ce-i de f ăcut? - 'Tu-i-aş descântecul celui cu blagoslovenia, c ă pocit a mai fost la gur ă. Şi cum ş edea ţăranul uimit, numai iac ă ce trecea pe-acolo un potâng de babă .

- Bun ă-vremea, om bun, zise ea.

- Să-mi bag genunchiul in vâjoiul cui ş tiu eu, m ătuşă, zise ţăranul îndr ăcit de năcaz

- Dar ce, Doamne iartă-m ă eş ti aş a m ăsc ăr ăgios, m ăi omule, zise baba posomorâtă. Nu ţ i-i oarecum s ă vorbeş ti aş a, de faţă cu o bătrână ca mine?

- D-apoi cum s ă mai vorbesc ş i eu, m ătuşă, când vezi cum ş -a f ăcut Dumnezeu râs de muncuş oara mea.

Da’, la s ăr ăciea în care m ă găsesc, pule-mi trebuiesc mie? Uite colo pe ogor, ş -apoi mai zi ş i dumneata dac ă ai ce

Când se uită baba pe ogor, îş i pune mâinile în cap de ce vede toate păr ţ ile.

- Vai de mine ş i de mine, nepoate! Asta înc ă-i una.

- Ba dac-ar fi numai una, ce ţ i-ar fi, m ătuşă! Dar aş a sunt sute ş i mii de mii, în cur s ă le ţ ii! dincolo c ă nu ş tiu ce s ă mai fac. Îmi vine s ă m ă spânzur, nu altceva.

- Ia las', nepoate, zise baba uitându-se cu jale la pule… De unde ş tii c-aista nu-i un noroc de la Dumnezeu pentru dumneata?

- Norocul aista s ă nu-l mai dea Dumnezeu nici duş manilor mei, m ătuşă, dar unde s-a mai auzit o

chiznovăţ ie ca asta – s ă m ănânci pule în loc de pă puş oi! Ia învaţă-m ă ş i dumneata ce sa fac? c ăci pe mine nu m ă mai ajunge capul.

Stă ea baba oleac ă pe gânduri ş i apoi zice:

- Nepoate, eu te-aş învăţ a ce s ă faci ca s ă te desfaci de dânsele r ă pede - r ăpede ş i s ă scoţ i bani înzăcit ş i însutit decât pe pă puş oi, dar ce mi-i da?

- Ce spui, m ătuşă? Învaţă-m ă, c ă ţ -oiu da ce mi-i cere ş i un vrav de pule pe deasupra

Când a auzit baba de pule, i-a zvâcnit inima

zdravene ş i bârzoete

- Apoi eaca ce s ă faci, nepoate: încarc ă-le în car ş i le du la târg c ă ai sa le vânzi ca chiperiul. Dar mânca-

te-ar norocul s ă te m ănânce, acum trebue sa las ruş inea laoparte ş i s ă te înv ăţ cum ai s ă înveţ i pe cumpăr ători a le întrebuinţ a.

- C ă bine zici, m ătuşă, ia spune-mi, rogu-te!

- Când a fi s ă le vie dor de pul ă, s-o ş uere cum ş ueri oile la strunga… ş i atunci, numai s ă- ţ i poat ă curul

Iar ă când s-ar s ătura de ea, s ă zic ă: ho! ho! haram nes ăţ ios. Şi atunci pe loc se moae ş i te descotoroseş ti

de dânsa. Şi drept dovad ă, baba îş i înf ăş c ă o m ătr ăgană, care era mai mare, de pe un strujan, ş i începe s-o pue în lucrare cum se cade… Ţăranul a încremenit, când a mai vă zut ş i asta

- Dar de unde ai aflat meş teş ugul ista? m ătuşă, zise el cu mierare.

- Hei, hei! nepoate, pe unde culege dracul surcelele, eu am tăiat lemne… Nu m ă mai întreba cum, ş i zi bogdaproş ti c ă ţ -am deschis ochii ce s ă faci

Ţăranului atâta i-a trebuit. Da babei ce-i f ăgă duise, apoi se duce acas ă, îş i pune scoar ţ ele la car ş i-l înfundă bine, înjugă boii, se întoarce la ogor încarc ă un car zdravă n de pule - ş i la târg, băete, cu dânsele la vânzare.

- Hai la pule, hai la pule! Pule zdravene ş i tari pentru jupânese mari

'tu-i ma ţ ele aerului! -

pule ş i iar pule, belite ş i r ăsbelite ,în

'Tu-i aş a ş i pe

c ăci îi curgea ochii dup ă dânsele, când le vedea aş a de

O cucoană vă duvă, auzind aş a vorbe din gura ţăranului, trimite o slujnic ă s ă-l cheme la dânsa ca s ă-i dea

un colb

Slujnica se duce ş i cheam ă pe ţăran. Şi cum vine ţăranul, cucoana îl ş i ia la trei parale, zicând:

- Dar bine, m ăi ţărane, ce porc ării spui pe lâng ă cerdacul meu, c ă te m ănânc ă mama dracului! Acuş te

pun la scar ă ş i-ti trag o b ătae, de te-or duce cu cerga acas ă

- Apoi, da’, milostiv ă cucoan ă, zise ţăranul sc ărpinându-se în cap. S ă ierte cinstita faţ a dumneavoastr ă,

ce sa facem? Ia niş te pule ni-a dat Dumnezeu ş i le-am adus ş i noi la târg, s ă vedem, ne-om pute prinde ceva parale pe dânsele, c ă ne m ănânc ă ş i pe noi o mulţ ime de angării ş i de nevoi de tot felul

- Măi, ţărane, eş ti nebun, ori cum eş ti, de vorbeş ti pleve de faţă cu mine?

- Ba fereasc ă Dumnezeu, cinstit ă cucoan ă, vorbesc vorbe s ănă toase, s ăracul de mine! Iac ă s ă vă aduc

una ca s-o vedeţ i, dac ă nu m ă credeţ i

cu lumea din pricina lor. Încaltea dac ă-ar fi de partea femeeasc ă, le-aş tine pentru mine, dar aş a

Şi odat ă se duce la car ş i alege un ş tiulete de puloiu, care era mai mare, ş i cu dânsa deadreptul în cas ă

la cucoană.

- Iac ă, cucoan ă, ş agă- ţ i pare dumitale asta? acum pe ce s-a dus munculiţ a mea de toata vara? Ş-apoi

dumneata m ă mai înghii ş i cu b ătae, c ă pesemne nu-s eu destul de bă tut de Dumnezeu! "Tu-i-aş "

patruzecile cui ş tiu eu s ă-i fut, c ă au început a m ă lua lumea de nebun

Cucoana vedea acum c ă ţăranul are dreptate, ş i se face a se uita într-o parte, dar tot tr ăgea cu coada ochiului ş i la cinstita pulă din când în când.

- Bată-te focul s ă te bata, m ăi ţărane, c ă tic ă los mai eş ti!… Ş-apoi cum s-ar face ca s-o poată cineva

întrebuin ţ a, când ar vre? Nu-i vorbă, c ă mie una nu-mi face trebuinţă. Dar tare m ă mier ş i eu de aş a

comedie!

- Cum s ă se face, cucoană! Să ierte cinstita faţă a dumneavoastr ă ia, când vine cuiva pofta de dânsa, o

ş ueri de câteva ori, cum ş ueram noi oile la ş trung ă, ş -apoi atunci, ţ ine-te la frecuş - cât ce-i pute, c ă las' dac ă m-a da de ruş ine. Iar ă când te-i mulţ imi ş i-i vrea sa te lese de frecuş , s ă strigi la dânsa: ho! ho! haram nes ăţ ios! Şi atunci îndat ă numai ce-o vezi c ă se trage înapoi frumos, ca ş erpele la lapte dulce… Ş i

pe urm ă, de câte ori ţ i se scoală

- Bată-te pustiea sa te bat ă, mojic m ăsc ăr ăgios, c-al dracului mai eş ti, zise cucoana, care începuse a se

mai deprinde cu vorbe de masa

oleac ă treab ă T ăranul tace molcum ş i ese. Iar ă cucoana, drept cercare, începe a ş uera nătărânga, ş i atunci cinstita pulă face zbârc! în pizda cucoanei! Vorba ceea: gă ina bătrân ă nu se sp ărie de pula groas ă. Şedea, s ărmana, cum ş ede mielul la ţ âţ a oaei, pân ă ce se satur ă de supt. Cucoana era de cele mai tartoş e!

Strâmt ă-n pizd ă, tare-n ş ele, Craş c ă pula din măsele C ă-i cam iute la o ţele!

În sfâr ş it după ce s-a s ăturat cucoana bine, apoi zice încetiş or: ho! ho! haram nes ăţ ios! pula atunci pe loc

s-a muiet ş i foflenchiu! cade jos

strigă pe ţăran în cas ă ş i luându-l cam pe departe, zice:

- Şi cam cum s-a întâmplat de ai tu blăstăm ăţ ii de-aiste, m ăi ţărane?

- Cum s ă se-ntâmple, cucoană? Ia mai astă prim ăvar ă, s ăm ănând păpuş oi în ţ arină , a adus dracul - c ă mai bine n-oiu zice - doi oameni pe acolo. Şi unul din ei m-a întrebat: ce sem ăn? Eu nu-mi stăpânesc

gura? M-a împins păcatul s ă r ăspund în ciudă c ă pule sem ăn, s ă iertaţ i dumneavoastr ă! Şi atunci el pocit

la gur ă sau naiba îl mai ş tie cum a fost, a blagoslovit cu amândouă mânile spre ogorul meu din treac ăt,

zicând: "Pule s ă dea Dumnezeu s ă se fac ă". Şi cum vedeţ i dumneavoastr ă, pule s-au f ăcut, f ăr ă ş tirea lui

Dumnezeu. Şi pula mea ş i trei bani, ş -o c ăruţă de jidani, s ă ierte cinstita faţ a dumneavoastr ă.

- Dar bine le mai zici pe nume, manca-lea-ai pe ceea lume!

- Apoi, da, cucoana, dac-aş a le cheam ă, cum hastă pulă sa le mai zicem?

- Măi omule, oare nu cumva acela a fost Hristos ş i cu Sfântul Petru? C ă numai ei sunt aş a f ăc ători de

minuni

- D-apoi, da, cucoan ă, mai ş tiu eu cine s ă fi fost? Dumnezeu ori dracul, s ă-i bag in pchizda mâne-sa, c ă mai bine nu le-oiu zice, s ă ierte cinstita faţ a dumneavoastr ă, c ă ş tiu ca mi-a f ăcut-o bună

- Dac ă-i aş a cum spui tu, m ăi ţărane, apoi eu cred ca tot Hristos a fost. Şi de-aceea, hai s ă- ţ i cumpăr ş i

eu una, spre aducere aminte de anul când s-au f ăcut pe ogoar ă de cele care spui tu

aista-i semn de belş ug.

- Pule, vrei s ă zici, cucoană.

- De-acelea, mânca-le-ai s ă le m ănânci, c ă mult le mai por ţ i prin gur ă.

- Apoi da, dac-aş a ni-i deprins ă gura, ce s ă facem? Iertaţ i ş i dumneavoastr ă! Dar ş i dac-a fi după vorba dumitale, cucoană , apoi mult stau eu ş i m ă mier de Dumnezeu. Ce dracul? N-are el alt ă treaba decât numai se-apuce de f ăcut pule pe ogoarele oamenilor! Doamne, iart ă-m ă, dar pulos trebuie s ă mai fie ş i Dumnezeu acela, de-i plac aş a de mult pulele! Îns ă mai ş tii păcatul? Oiu face ş i eu ca dumneata,

Înţ eles-ai?

"Tu-i-aş

praznicul cui le-a plăm ădit, c ă m-a f ăcut s ă intru în dihonii "

tot aş a s ă faci. Şi dac ă nu te-i mulţămi, atunci s ă m ă blastemi pe mine.

Ia ieş i oleac ă afar ă din odae, ş -apoi te-oiu chema eu acuş , c ă avem

Cucoana îndat ă o r ădic ă cu mare sfinţ enie ş i o pup ă drept în bot

Apoi

c ă după mine

cucoană. Poate a vrut Dumnezeu s ă se cace cu bani în punga mea, c ă de mult ş ade pustie - franţă de para n-am la sufletul meu. - Ei, ce zici, cucoană, iei- ţ i una ori ba? - c ă m ă prea întârziu cu iarmarocul.

- Apoi ce mi-i cere tu pe scârn ă via asta, zise cucoana, facându-se c ă i-i greaţă oarecum

dee-mi-o Dumnezeu, dar nu-mi trebueş te.

- Apoi ce s ă- ţ i cer, cinstită cucoană! Ca s ă nu ne sbatem, mi-i da cinci sute de lei în capă t ş i pace bună.

- Ce-ai spus? Cinci sute de lei? Dar ş tii c ă eş ti de duh, m ăi ţărane!

- Apoi, da, cucoană, mult mi-au asudat ş i mie coaele, pân-am pr ăş it atât amar de pule, ş i le-am adus în halul ista, cum le vezi… ş i dac ă de la una ca dumneata nu m-oiu chiaburi, apoi de la ţărance de-a noastre

ţ i-ai găsit sa m ă pricopsesc? C ă ele ar voi s ă le dai cate-o te ş tea de pule de-o para ş i câte-un vraf pe

Vorba ceea:

deasupra

Aş a-i la noi la ţărani, băga-mi-aş , Doamne iartă-m ă, s ă-mi bag! Să iertaţ i de vorba ceea

proastă!…

- Măi, ţărane, dar trei sute de lei nu ţ i-i deajuns?

- Nici o le ţ cae mai puţ in, cucoan ă.

- Patru sute, m ăi.

- Nu se poate, cucoan ă.

- Nici 450?

- Ba nici 499 de lei ş i 39 parale. Nu te mai pune ş i dumneata, cucoan ă, pentru 50 de lei. F ă-mi încaltea o

saftea s ă nu mai stea c-ai s ă ai bună tate de pulă, de mi-i pomeni, ş i mi-i îndrepta ş i la alte cucoane de-a dumneavoastr ă

- Hai, na- ţ i 500 de lei, zice cucoana. Dar nu cumva s ă te obr ă zniceş ti s ă spui cuiva c ă mi-ai vândut mascarale de-aiestea, c-apoi al t ău e dracul. Înţ eles-ai?

- A

În sfâr ş it, cucoana dă 500 de lei, îş i ie pula - ş i ţăranului pe ici i-i drumul, se duce-n treaba lui s ă vândă

cum a puté ş i pe celelalte pule. Dar pule de-ar avé, despre asta nu se mai plânge el acum. Vorba ceea:

calul bun din grajdiu se întreabă . Dar ce mai atâta vorb ă. Cum s-a dus ţăranul, cucoana cea paş niţă ş i spăş ită face o cutie de argint poleit ă cu aur, împodoleş te sfânta pulă în bumbac, stropit cu arome, o aş ază ş -o încue în cutie ca pe un odor nepreţ uit, ia cheea la sine, ş i când îi venea haghiţ ele se aş eza gospodăreş te pe treab ă, îş i astâmpăra pofta, ş i ca mai ba s ă-i duca dorul, sau s ă umble pe apucate, ca pân ă atunci. Se închipuluise biata cucoană câte se poate de bine pentru b ătrâneţ e Amu, într-una din zile, iaca ce vine popa de pe mo ş ia cucoanei ş -o roag ă de toţ i Dumnezeii s ă-i boteze un copil. Cucoana, ca s ă nu strice hatârul popei, pune caii la c ăruţă ş i se duce cu dânsul în sat s ă-i boteze. Ş i după ce-i botează copilul, r ămâne la popa la mas ă în acea zi. Şi la mas ă luă ş i cucoana mai mult un păh ăruţ dou ă de vin, cum îi treaba oamenilor: ba ia poftim luaţ i-l m ăcar până la brâul preotesei,

ba, atâta r ău sa fie! - pe cucoană o ia vinul de cap, ş i pe loc îi ş i vine pofta de pulă… Ei! Ei! ce-i de f ăcut? Da cucoana s ă se duc ă acas ă, popa ş i cu preoteasa n-o las ă.

- Ai s ă mâi la noi în astă noapte, cum ătriţă, ziser ă ei, c ă doar nu- ţ i plâng copiii acas ă.

În sfâr ş it, cucoana sc ă păr ă de dor de pulă

- Cum ătre p ărinte, zise ea de la o vreme: dac ă nu m ă lăsaţ i s ă m ă duc, ţ ine cheea asta, ş i f ă bine sfinţ ia ta de te du acas ă la mine, deschide lă doiul de lângă patul unde dorm eu, scoate de-acolo o cutie de argint ş i mi-o adă-ncoace, c ă-mi trebuie ceva dintr-însa: chiţ ibuş uri de-a noastre, ş tii, cum îi treaba femeilor Popa, chitind c ă-s niş te daruri pentru preuteasa, pe dat ă ş i porneş te c ălare. Şi ajungând pe la amează, în mijlocul verii, ş i da inima din popa de caldur ă . Când pe la mijlocul drumului, trecând prin marginea unei pă duri, sta la umbra unui copac pletos s ă se r ăcoreasc ă oleac ă . Ş i cum sta de se r ăcorea, îi dă dracul în gând s ă umble în cutie ş i s ă vadă ce-i acolo? Suceş te el cutiea, o învârte ş te

ş i nu ş tiu cum face c-o deschide. Şi când se uit ă în ăuntru, ce s ă vadă ? Vede coş cogemite mascara,

Atunci popa cuprins de mierare, începe a ş uera. Ş i cum se mira el

învelită în bumbac stropit cu aromate ş uerând, pula face zmârc! în curul popei

vr ăjmaş! Nu lăsa pre robul tă u de batjocora diavolului! C ă ţ ie unuia am slujit ş i afar ă de tine pre altul nu

ş tiu. Dar toate erau în zadar. În sfâr ş it, dac ă vede popa ş i vede ca nu mai este sc ăpare, scoate bârneţ ul de la izmene ş i cu un cap ăt îl leag ă de copac,iar cu celalalt cap ăt de bârneţ , leagă pula cum poate, ş i unde nu începe popa a se smuci ş i a cotigi în toate păr ţ ile, cum se smucesc boii la tânjală, când trag ceva din greu, dar nu era chip… Se roagă el popa, r ăcneş te el popa, cârneş te el, popa, dar nu-i n ădejde de sc ăpare, c-o dat peste pulă mare. În sfâr ş it oleac ă de nu era s ă ias ă sufletul din popa; când noroc de la Dumnezeu, eaca o vac ă, pe care o pălise strechia, cât pe ce erea sa dee peste dânsul s ă-l zdrobeasc ă. Atunci popa, de spaim ă, începe a striga desnăd ăjduit: ho! ho! haram, mânca-te-ar lupchii s ă te m ănânce! Vaca dă în lă turi ş i atunci numai

eaca ş i pula ese din curul popei!

nebun, lasând ş i cal ş i cutie ş i bârneţ ş i preuteas ă ş i cucoan ă ş i tot, ş i se va mai duce în toată lumea. Ş i dus a r ămas ş i până în ziulica de astă zi.

Sâmbătă, 1 877 Octombrie 22

ra! cucoană, d-apoi eu grija asta o am, păcatele mele?

Popa atunci începe a r ăcni ş i zice: Doamne, izbă veş te-m ă de

Şi când se vede popa sc ăpat, o ş i croieş te la fugă prin pădure ca un

1878 Noemvrie 12