Sunteți pe pagina 1din 3

Elaborarea metodică Nr. 5 Tema: Extracţia dinţilor arcadei inferioare.

1. Instrumentarul necesar pentru extracţia dinţilor arcadei inferioare


Instrumentar destinat examenului cavitatii orale: pensa, oglinda, sonda dentara; 
- Instrumentar utilizat pentru anestezie: seriga si ace de marimi potrivite; 
- Instrumentar pentru extractie: clesti si elevatoare adecvate dintilor sau radacinilor ce vor
urma sa fie extrase. 

2. Metodele de anestezie utilizate la maxilarul inferior.


Anestezia nervului alveolar inferior (anestezia la spina Spix)

 Anestezia nervului alveolar inferior este una dintre cele mai folosite tehnici în practica curentă
atât în medicina dentară cât şi în chirurgia oro-maxilo-facială.

Reperele pentru spina Spix sunt:

 creasta temporală, medial şi posterior de marginea anterioară a ramului mandibular.

 plică pterigomandibulară situată de-a lungul marginii anterioare a muşchiului pterigoidian


intern.

planul de ocluzie al molarilor inferiori.

Anestezia nervului bucal -anestezia nervului bucal este o anestezie de completare pentru mucoasa
gingivoalveolară situată distal de gaura mentonieră, atunci când se practică intervenţii de chirurgie
dento-alveolară. Practic, anestezia de completare se realizează printr-o puncţie anestezică în vestibulul
inferior în zona în care urmează să se intervină, substanţa anestezică fiind injectată submucos.

Anestezia nervului lingual în planşeul bucal

Nervul lingual se anesteziază de obicei odată cu nervul alveolar inferior prin procedeele descrise
anterior. Teritoriul în care se obţine anestezia este:

 versantul lingual al crestei alveolare de la ultimul molar la linia mediană.

 mucoasa hemiplanşeului bucal.

 regiunea presulcală a hemilimbii de partea anesteziată.

 Puncţia anestezică se realizează în şanţul mandibulo-lingual în dreptul ultimului molar, direcţia


acului fiind înapoi şi uşor în afară spre os, pătrunzând submucos aproximativ 1 cm.

Anestezia nervului mentonier şi incisiv (anestezia la gaura mentonieră)

 La nivelul găurii mentoniere nervul alveolar inferior se bifurcă în nervul incisiv care reprezintă de
fapt porţiunea terminală a acestuia, intraosoasă şi nervul mentonier care iese prin orificiul
mentonier şi asigură sensibilitatea părţilor moi respectiv hemibuza inferioară şi regiunea
mentonieră.
 Teritoriul în care se obţine anestezia este reprezentat de dinţii frontali inferiori de partea
anesteziată (canin, incisiv lateral, incisiv central şi uneori primul premolar), procesul alveolar şi
fibromucoasă vestibulară între gaura mentonieră şi linia mediană, hemibuza inferioară şi
tegumentul regiunii mentoniere de partea respectivă

3.Particularităţile extracţiei incisivilor si caninilor inferiori(poziția medicului și pacientului,


tipul de anestezie şi instrumentarul utilizat).

Incisivii inferiori au rădăcini subţiri şi scurte. Rădăcinile incisivilor pot fi fracturate mai uşor, astfel că, în
cazul incisivilor cu implantare bună, se va încerca extracţia cu cleştele numai după ce s-a realizat o luxare
corectă. Osul alveolar de la nivelul frontalilor mandibulari este subţire atât lingual cât şi vestibular. La
nivelul caninului, osul alveolar poate fi ceva mai gros, în special de partea linguală.

Anestezia locală se practică fie:

Vestibular:

 anestezie plexală;

 anestezie la gaura mentonieră;

 anestezie la spina spix;

 pentru incisivii centrali, anestezia se practică bilateral (anestezie la spina Spix de partea
incisivului central de extras asociată cu anestezie la gaura mentonieră de partea opusă/Spix
bilateral).

Pentru extracţia acestor dinţi se folosesc elevatoarele curbe şi cleştele pentru frontali inferiori.
După realizarea sindesmotomiei cu elevatoarele sau sindesmotoamele curbe, se aplică cleştele cât mai
apical. Mişcările de basculare se realizează în direcţie vestibulo-linguală având. amplitudine egală în
ambele sensuri. După mobilizarea dintelui, acesta este ridicat din alveolă prin tracţiune în ax, combinată
cu o mişcare de basculare vestibulară.

4.Particularităţile extracţiei premolarilor inferiori(poziția medicului și a pacientului, tipul de


anestezie şi instrumentarul utilizat).

Premolarii mandibulari sunt dinţi monoradiculari, cu rădăcini lungi, groase şi rezistente.Extracţia acestor
dinţi poate fi dificilă uneori, când rădăcina prezintă recurbări, bifurcaţii la nivelul apexului sau îngroşări
apicale prin hipercementoză. Osul alveolar acoperitor este gros, compact, atât lingual cât şi vestibular,
corticală vestibulară fiind puţin mai subţire. Anestezia: tronculară periferică la spina spix. După
sindesmotomie, se aplică cleştele îndoit pe muchie, cât mai apical posibil. Luxarea dintelui se realizează
prin mişcări de basculare vestibulo-linguală. Dacă radiologie se constată că nu există recurbări
radiculare, se poate folosi şi mişcarea de rotaţie. în final, dintele este ridicat prin tracţiune în sens
vestibulo-ocluzal.
5. Particularităţile extracţiei primilor doi molari superiori(poziția medicului și a
pacientului, tipul de anestezie şi instrumentarul utilizat).

 Molarii mandibulari au de obicei două rădăcini, cele ale molarului unu fiind mult mai divergente
decât cele ale molarului doi, în plus rădăcinile pot fi convergente în 1/3 apicală, accentuând şi
mai mult dificultatea extracţiei. Osul alveolar este dur şi compact cu corticatele vestibulară şi
linguală groase, întărite de liniile oblice externe şi interne, ceea ce face ca extracţia molarilor
mandibulari să fie cea mai dificilă.

Anestezia locală:

Anestezie la spina Spix şi infiltraţie vestibulară a nervului bucal;

 procedeul Veisbrem.

Cleştele folosit pentru extracţia molarilormandibulari este cleştele îndoit pe muchie, care prezintă
pinteni la vârf pe ambele fălci, pentru a se adapta mai bine la nivelul bifurcaţiei radiculare.

După sindesmotomie se adaptează cleştele la colet şi se aplică o presiune apicală cât mai puternică
pentru a putea insera fălcile cât mai apical. Se folosesc mişcări de basculare în sens vestibular şi lingual
pentru a dilata alveola şi pentru a permite eliberarea dintelui în sens vestibulo-ocluzal. Când se extrage
molarul doi mandibular, mişcarea de basculare va avea o amplitudine mai mare spre vestibular, unde
corticală alveolară este mai subţire.