Sunteți pe pagina 1din 5

Anastasiei Ionut-Andrei

DREPT FR .AN II.SEM II.

Jurisdicţia penală internaţională

Crearea si dezvoltarea unei justitii penale internationale a fost una din preocuparile ale
unei comunitati internationale, chiar daca o concretizare a acestor preocupari s-a realizat in urma
celui de-al doilea razboi mondial. In anul 1877 juristul elvetian Gustav Moynier a conceput
organizarea unei jurisdctii criminale internationale pentru represiunea crimelor comise impotriva
dreptului gintilor; competent tribunalului avea ca obiectiv judecarea crimelor de razboi comise
prin incalcarea dispozitiilor Conventiei de la Geneva din 1864. Dispozitiile art.227 din Tratatul
de la Versailles prevedea înființarea unui tribunal special format din cinci judecatori, care
proveneau din ţarile victorioase în razboi pentru a judeca pe Wilhelm al II-lea de Hohenzolern,
imparatul Germaniei,vinovat de „ofensa adusa moralei internationale” si„fortei sfinte a
tratatelor”.
În anul 1920, în cadrul Societatii Natiunilor, Comitetul de juristi constituit din Consiliul
Ligii Natiunilor a întocmit un proiect de organizare a unei Inalte Curti de Justitie Internationala,
separate de Curtea Permanenta de Justitie Internaaionala, competent
de a judeca crimele împotriva dreptului gintilor diferite de Adunarea sau de Consiliul Legilor.
Adunarea a decis ca ideea unei jurisdictii penale internationale este prematura. Juristul roman
Vespasian Pella a întocmit în anul 1928 un proiect de Statut al unui
tribunal penal international , acest Statut fiind aprobat de Asociatie.1 Apreciind ideile lui V.
Pella, care, în anul 1934 a propus crearea unei Curti
Penale Internationale, remarcabilul jurist Iulian Poenaru considera ca „putem afirma fara teama
de a gresi  ca ideile, conceptiile si atitudinea înaintata ale lui Vespasian Pella, benefice
întregii omeniri, isi au sursa în inteligenta native si in sclipirile de geniu ale poporului roman, al
carui prestigios ambasador a fost pe toate meridianele si paralelele globului pamantesc”.2

1
Dumitru Diaconu, Curtea penală internaţională. Istorie şi realitate, Editura All Beck, Bucureşti, 1999, p. 4-5
2
Poenaru, Vespasian V. Pella. O viaţă dedicată ideii de justiţie internaţională, Editura Lumina, Bucureşti, 1992, p.
60
Anastasiei Ionut-Andrei
DREPT FR .AN II.SEM II.
Progresele notabile pe care dreptul internaţional penal le-a realizat în ultimul secol în
domeniul incriminării celor mai grave fapte penale cu caracter internaţional nu au fost însoţite şi

de realizări corespunzătoare pe planul creării unor instituţii judiciare internaţionale, care să pună
în aplicare normele de drept material consacrate.

În lipsa unei asemenea jurisdicţii penale, sancţionarea infracţiunilor internaţionale continuă


să fie realizabilă, cu unele excepţii limitate şi conjucturale, în cadru naţional, de către instanţele
penale ale fiecărui stat. Convenţiile internaţionale prin care se incriminează anumite fapte penale
cuprind prevederi potrivit cărora statele părţi se angajează, în conformitate cu principiul aut
dedere aut judicare, să caute pe autorii respectivelor infracţiuni şi să-i pedepsească penal
indiferent de cetăţenia acestora sau a victimelor lor- ori de locul unde au fost comise faptele sau,
în cazul în care nu consideră necesar sau posibil să o facă, să-i extrădeze unui alt stat interesat,
precum şi să coopereze între elei astfel ca aceştia să nu rămână nepedepsiţi, ele exercitând în
acest mod o competenţă universală cu caracter alternativ.

Convenţiile internaţionale respective nu stabilesc, însă, şi reguli de drept judiciar sau


procedural, în afara unor dispoziţii destul de sumare referitoare- la obligaţia respectării de către
instanţele judecătoreşti naţionale a garanţiilor procesuale general recunoscute şi comune
legislaţiei penale a statelor civilizate.

În baza convenţiilor internaţionale care asigură protecţia umanitară a victimelor conflictelor


armate, statele contractante s-au angajat să ia toate măsurile legislative sau de altă natură
necesare pentru reprimarea infracţiunilor grave, cu caracter de crime internaţionale, definite în
cuprinsul acestora.

Cu privire la sistemul jurisdictiei Curtii Penale Internationale a fost retinut sistemul


complementaritatii si subsidiaritatii intre jurisdictiile international si nationale. Aceasta
jurisdictie internationala nu poate declansa o actiune decat daca jurisdictiile nationale nu si-au
exercitat ele insele competentele (din cauza sistemului judiciar dezorganizat sau inexistent), daca
jurisdictiile interne nu doresc sa se angajeze cu seriozitate in declansarea urmaririlor (in statele in
care autoritatile oficiale ar proteja pe autorii anumitor infractiuni), sau in situatia in care, din
cauza reglementarilor nationale privind prescriptia sau amnistierea, jurisdictiile interne nu pot
Anastasiei Ionut-Andrei
DREPT FR .AN II.SEM II.
angaja in mod legal actiunile (in acest ultimo caz, este vorba de un obstacol legal care nu tine
nici de incapacitatea materiala si nici de reaua vointa a jurisctiilor nationale).3

Exercitarea jurisdictiei Curtii are loc daca:

a) O situatie privind comiterea unor crime intrand sub competent sa materiala este sesizata
Procurorului de catre un stat aparte, cu specificarea circumstantelor si insotita de
documente relevante;
b) O astfel de situatie este sesizata Procurorului de catre Consiliul de Securitate actionand in
conformitate cu capitolul VII al Chartei ONU;
c) Procurorul a initiat o ancheta cu privire la astfel de crime;
In cazurile mentionate la a) si c) Curtea isi exercita competenta daca unul sau mai multe
din statele enumerate mai jos sunt parti la Statut sau au acceptat jurisdictia Curtii:
a) Statul pe teritoriul caruia a fost savarsita infractiunea, sau daca aceasta a fost comisa
la bordul unei nave sau aeronave inregistrate in acel stat;
b) Statul al carui cetatean este persoana acuzata;4

Desi jurisdictia Curtii poate deveni universal, prin ratificarea statului adoptata la Roma de
catre mai multe state, este totusi in continuare o jurisdictie penala teritoriala.Spre deosebire de
tribunalele penale ad-hoc, cu o competenta teritoriala limitata, Curtea penala Internationala are o
competenta teritoriala extinsa, prin acordul statelor semnatare, iar prin colaborarea cu ONU, se
poate aprecia ca are o competent universala.

Jurisdictia penal international trebuie privita ca institutie juridica, ca organism de


implementare a dreptului international penal sau ca mecanism de realizare a justitiei international
penale prin care dreptul international public isi confirma printr-o maniera ferma forta juridical,

3
Onica-Jarka, C. Brumar, D.- A. Deteşeanu, Drept international public caiet de seminar,Editura C.H. Beck

,
2006
4
Bianca Selejan-Gutan, Laura-Maria Craciunean, Drept International Public, EdituraHamangiu, Bucuresti, 2008
Anastasiei Ionut-Andrei
DREPT FR .AN II.SEM II.
prevazand si aplicand sanctiuni pentru crimele international in cadrul unor organism
international special create in acest scop.Aceasta abordare a jurisdictiei international penale se
intemeiaza pe elemente de drept material esentiale in constituirea si functionarea acestei
jurisdictiei; pe de o parte, crimele international care atrag jurisdictia international penala, sip e de
alta parte raspunderea international pentru crimele international, cu accent asupra raspunderii
international ca singura forma de raspundere aplicabila pana in prezent de jurisdictia
international penala. Totodata se au in vedere aspectele organizatorice si functionale ale acestei
jurisdictii, formele de manifestare ale instantelor international penale, precum si elementele
declansatoare ale jurisdictiei international penale, in cadrul fiecarei dintre forme de manifestare
cunoscute: jurisdictiei international ad-hos si jurisdctia international penala permanenta
reprezentata de Curtea Penala Internationala.

Cooperarea in cadrul jurisdictiei international penale reprezinta un element ‘sine qua non’,
fara de care aceasta jurisdictie nu ar putea exista, indiferent de cristalizarea conceptelor esentiale
de drept international penal material si procedural.
Anastasiei Ionut-Andrei
DREPT FR .AN II.SEM II.

Bibliografie:
1. Bianca Selejan-Gutan, Laura-Maria Craciunean, Drept International Public, Editura
Hamangiu, Bucuresti, 2008
2. B. Onica-Jarka, C. Brumar, D.- A. Deteşeanu, Drept international public caiet de seminar,
Editura C.H. Beck,2006.
2. Dumitru Diaconu, Curtea penala internationala. Istorie si realitate,Editura All Beck, Bucuresti,
1999.
3. Poenaru, Vespasian V. Pella. O viata dedicate ideii de justitie internationala, Editura Lumina,
Bucuresti, 1992.
4. http://avocatmuscalu.ro/informatii-utile/legislatie/legislatie-internationala.