Sunteți pe pagina 1din 25

Prof. univ. dr.

Jana MAFTEI
PROF.UNIV. DR. JANA MAFTEI
Prof.univ.dr. Jana MAFTEI

 Sistemul funcţiilor  au fost stabilite prin:


consulare este în măsură
să ne dezvăluie - cutume,
raporturile multiple şi
complexe create de - tratate
dreptul consular - convenţii consulare
(Maresca).
bilaterale
 Funcţiile consulare
=conţinutul relaţiilor
consulare =totalitatea
atribuţiilor pe care le au
oficiile consulare şi
personalul lor consular.
Prof.univ.dr. Jana MAFTEI

este asigurat de legile statelor, în sensul general al termenului, de


Convenţia de la Viena privind relaţiile consulare, de convenţiile
consulare bilaterale, de cutumă.

Convenţia de la Viena din 1963 stabileşte cadrul juridic general


al reglementărilor în materie

convenţiile bilaterale reiau, în general, aceste reglementări şi


le adaptează la necesităţile, la interesele celor două state; ele
pot să prevadă exercitarea oricăror alte funcţii încredinţate
unui post consular de către statul trimiţător, care nu sunt
interzise de legile şi regulamentele statului de reşedinţă sau la
care statul de reşedinţă nu se opune, sau care sunt menţionate
în acordurile internaţionale în vigoare între statul trimiţător şi
statul de reşedinţă (art. 5. pct. m din Convenţia de la Viena
din 1963)
Prof.univ.dr. Jana MAFTEI

Principale funcţii ale misiunilor consulare sunt:


 - de a proteja în statul de reşedinţă interesele statului acreditat
şi altor persoane fizice şi juridice ale acestuia;
 - de a favoriza dezvoltarea relaţiilor comerciale, economice,
ştiinţifice şi culturale între cele două state, în vederea
promovării unor relaţii de prietenie între ele;
 - de a informa prin mijloace licite asupra condiţiilor şi evoluţiei
vieţii comerciale, economice, culturale şi ştiinţifice din statul
acreditar şi de a transmite aceste informaţii guvernului propriu;
 - de a exercita controlul şi inspecţia asupra navelor maritime şi
fluviale, precum şi asupra aeronavelor şi echipajelor lor,
aparţinând statului acreditat;
 - de a exercita atribuţii în materia intereselor cetăţenilor statului
acreditat (eliberarea de paşapoarte şi acordarea de vize,
acordarea de asistenţă cetăţenilor statului acreditant, care au
reşedinţă în circumscripţia consulară respectivă);
 - instrumentarea de acte notariale şi de acte de stare civilă de
reprezentare în justiţie, în materie succesorală
Prof.univ.dr. Jana MAFTEI

 Sfera funcţiilor consulare este determinată, în


fiecare caz în parte, de sarcinile ce i-au fost
conferite oficiului consular de către statul
trimiţător, dar şi de admiterea de către statul
primitor a fiecăreia dintre atribuţiile oficiului
consular.
 Nu poate fi vorba de o enumerare exhaustivă.
 Statele în convenţiile consulare, pe care le
încheie, enumeră, numai principalele funcţii,
stabilind în principiu că oficiile consulare mai
pot îndeplini şi alte funcţii decât cele expres
menţionate, acestea putându-se diversifica în
funcţie de evoluţia relaţiilor internaţionale, de
interesele statelor.
Prof.univ.dr. Jana MAFTEI

funcţii cu caracter politic;

funcţii economice;

funcţii privind relaţiile culturale;

funcţii de protejare şi asistenţă în favoarea conaţionalului;

funcţii administrative în sensul strict al cuvântului;

funcţii de stare civilă;

funcţii notariale;

funcţii jurisdicţionale;

funcţii în materie de marină comercială;

funcţii în materie de obligaţii militare.


Prof.univ.dr. Jana MAFTEI

 Statul primitor - singurul în măsură Funcţiile consulare sunt


să facă acte de jurisdicţie pe limitate:
teritoriul său - poate accepta, -- de legile statului
uzând de atributul suveranităţii,
trimiţător, consulul
oficiilor consulare străine să
existe şi să exercite funcţiile
putând să îndeplinească
consulare alături de organele sale doar funcţiile ce i-au fost
stabilind condiţiile şi limitele încredinţate, conforme
exercitării lor. legislaţiei naţionale,
 Acceptarea exercitării de funcţii -- de suveranitatea de
consulare se face prin convenţiile statului de reşedinţă,
consulare ce se încheie între organele sale fiind
statul trimiţător şi statul de singurele îndreptăţite să
reşedinţă, în care sunt facă acte de jurisdicţie pe
enumerate atribuţiile consulilor şi teritoriul său.
condiţiile de exercitare a
acestuia.
Atribut al suveranității LIMITE
Prof.univ.dr. Jana MAFTEI

Funcţiile consulare privesc,


în primul rând, pe
CETĂŢENII STATULUI
TRIMIŢĂTOR, şi numai cu
caracter de excepţie, pe
cei ai statelor terţe.

Art. 7 din Convenţia de la


Viena din 1963: un post
consular al statului trimiţător
poate exercita funcţii
consulare în statul de reşedinţă
în numele unui stat terţ.
Prof.univ.dr. Jana MAFTEI

Convenția de la Viena din 1963, art. 1 lit. b: „prin expresia "circumscripţie


consulară" se înţelege teritoriul atribuit unui post consular pentru exercitarea
funcţiilor consulare”.

art. 4 pct. 2 al „Sediul postului consular, rangul şi circumscripţia sa sunt fixate


de către statul trimiţător şi supuse aprobării statului de reşedinţă”.

Stabilirea circumscripției consulare este o condiție indispensabilă pentru


înființarea unui post consular.

Circumscripția consulară poate fi determinată de cele două state implicate în


relații consulare bilaterale în cuprinsul convenției consulare încheiate între ele
sau în acordul privind înființarea postului consular.

În aria circumscripției consulare se află și sediul consulatului.

Circumscripția consulară se stabilește pentru fiecare post consular înființat și


trebuie să fie indicată în documentul în care este numit șeful de post consular și
care-i atestă calitatea, adică în patenta consulară.
Prof.univ.dr. Jana MAFTEI

 Protecţia consulară, ca şi cea diplomatică, are scopul de


restabilire a drepturilor încălcate sau recuperarea pagubei
cauzate cetăţeanului statului său prin înaintarea pretenţiilor
corespunzătoare faptului dat sau protestului.
 Funcţiile consulilor în domeniul apărării drepturilor şi
intereselor statului reprezentatal persoanelor sale fizice şi
juridice, sunt codificate în legislaţia statelor şi în Convenţia de
la Viena din 1963, în care este indicată realizarea dreptului
statului de eliberare a paşapoartelor şi vizelor, îndeplinirea unor
acţiuni notariale, înregistrarea actelor stării civile, apărarea
drepturilor cetăţenilor săi în caz de deces, în cazul minorilor
sau pierderea parţială a capacităţii de exerciţiu, reprezentarea
intereselor lor în instanţele judiciare, supravegherea şi
acordarea ajutorului echipajelor vaselor maritime, vaselor
aeriene şi altor persoane.
 Îndeplinind aceste atribuţiuni şi alte funcţii, în limitele stabilite
în legislaţia statului de reşedinţă, consulul acţionează şi în
interesele cetăţenilor statului de reşedinţă sau a statelor terţe
Prof.univ.dr. Jana MAFTEI

 Asigurarea şi apărarea drepturilor şi intereselor cetăţenilor


reiese din însăşi esenţa noţiunii de „cetăţenie”, fundamentul
juridic al protecţiei consulare fiind raportul de cetăţenie
 Ea presupune influenţa puterii suverane a statului, dreptul
persoanei la tutelă şi apărare indiferent de locul aflării ei.
 Întră în capacitatea oricărui cetăţean de a cere apărarea şi
protecţia statului său, acest drept fiind garantat în mod egal
alături de alte drepturi şi libertăţi de către actul
fundamental – Constituţia statului, dar şi de documente
internaţionale precum Declaraţia Universală a Drepturilor
Omului, Convenţia privind drepturile copilului, Pactul
internaţional privind drepturile economice, sociale şi
culturale, Pactul internaţional privind drepturile civile şi
politice etc.
 Drepturile consulului în privinţa protecţiei consulare
drepturilor şi intereselor cetăţenilor aparţinând statului
său sunt limitate referitor de aflarea sa în ţara de
reşedinţă
Prof.univ.dr. Jana MAFTEI

 Reprezentarea consulară este funcţia specifică pe care о


exercită funcţionarul consular în favoarea cetăţeanului statului
trimiţător care, fiind absent în statul de reşedinţă, nu a dat о
împuternicire expresă pentru a fi reprezentat legal în faţa
autorităţilor acestui stat şi nu poate să-şi apere singur
interesele.

 Art.5 al Convenţiei de la Viena din 1963 :


Prevede două acţiuni pentru reprezentarea intereselor cetăţenilor
statului trimiţător:
a) acţiunea de reprezentare propriu zisă, directă, a cetăţenilor
statului trimiţător;
b) luarea măsurilor în scopul asigurării reprezentării lor adecvate în
faţa tribunalelor sau în faţa altor autorităţi ale statului de reşedinţă.

Reprezentarea consulară rezultă în mod direct din calitatea


consulului de trimis oficial al statului trimiţător, exercitarea ei
având la bază normele de drept public intern, care stabilesc
consulului sarcina de a apăra, în străinătate, drepturile cetăţenilor
statului trimiţător.
Prof.univ.dr. Jana MAFTEI

 Incetare
 Reprezentarea consulară încetează la data la care cetăţeanul este în
măsură să-şi protejeze singur interesele şi să-şi apere drepturile fie direct,
fie angajându-şi un mandatar al său. În asemenea cazuri, reprezentarea
consulară se poate transforma în asistenţă consulară sau, după caz, în
protecţie consulară.
 Obiect
 Obiectul reprezentării consulare se limitează la actele de conservare sau
de administrare a bunurilor cetăţenilor statului trimiţător; actele de
dispoziţie nu se pot face fără о procură specială din partea titularului de
drept .
 Se exercită numai în faţa autorităţii de stat din statul de reşedinţă, nu şi faţă de particulari.
 În cadrul funcţiei de reprezentare, consulul protejează pe cetăţenii săi în cauze referitoare la
autorităţile statului de reşedinţă, în baza unui drept propriu, conferit de normele dreptului
consular.
 Serviciile consulare care se prestează pentru cetăţenii statului trimiţător de către oficiul
consular nu intră în noţiunea de reprezentare consulară.
 Faptul primirii şi transmiterii cererilor cetăţenilor proprii către autorităţile statului trimiţător
nu este о reprezentare consulară în adevăratul sens al cuvântului, întrucât funcţionarii
consulari nu pot reprezenta cetăţenii proprii, pe lângă autorităţile statului lor.
Prof.univ.dr. Jana MAFTEI

Funcţia consulară în materie economico-comercială,


recunoscută în mod tradiţional ca una dintre cele mai
importante funcţii consulare a constituit unul din factorii care
au generat apariţia instituţiei consulare.
REGLEMENTARE:
 art.5 pct.b Convenție- favorizarea dezvoltării „relaţiilor
comerciale, economice… între statul trimiţător şi statul
de reşedinţă…”
 art.11 din Regulamentul consular al României,
funcţionarii consulari vor favoriza dezvoltarea relaţiilor
bilaterale în domeniile economic, comercial, cultural,
ştiinţific, turistic, vor apăra şi promova drepturile şi
interesele statului român şi ale cetăţenilor români în
statul de reşedinţă
Prof.univ.dr. Jana MAFTEI

ACȚIUNI
I. urmărirea şi observarea atentă a fenomenelor care au legătură cu
relaţiile economico-comerciale;
II. informarea şi îndrumarea agenţiilor comerciale, reprezentanţelor şi
oamenilor de afaceri din ţară despre tendinţele de pe piaţa locală;
III. consilierea organelor naţionale competente în legătură cu iniţiativa
intensificării schimburilor economice;
IV. înlesnirea publicităţii şi participării la expoziţii cu produse naţionale
etc.
 Art.13 - funcţionarul consular va sprijini comerţul şi cooperarea
economică prin acţiuni de prospectare, propagandă şi promovare în
mediile de afaceri sau de comunicare în masă a intereselor româneşti,
asigurând condiţii favorabile agenţilor economici români, dezvoltării
ansamblului relaţiilor cu ţara de reşedinţă.
 Îi este interzis să acţioneze ca agent economic ori să desfăşoare activităţi
cu caracter lucrativ.
 În activitatea sa funcţionarul va sprijini cercurile de afaceri, firmele şi
companiile străine să facă investiţii de capital în România, să înfiinţeze
reprezentanţe, firme sau birouri ale acestora, să încurajeze exporturile
de produse româneşti, să dezvolte cooperarea economică şi tehnico-
ştiinţifică.
Prof.univ.dr. Jana MAFTEI

 Convenţia de la Viena din anul 1963 prevede în art. 5, lit.


k şi l următoarele funcţii pentru postul consular:
 “k) exercită dreptul de control şi de inspecţie, prevăzute
de legile şi regulamentele statului trimiţător, asupra
navelor maritime şi a navelor fluviale;
 l) acordă asistenţă navelor şi aeronavelor menţionate la
alineatul k din prezentul articol precum şi echipajelor lor,
primeşte declaraţiile asupra curselor acestor nave,
examinează şi vizează documentele de bord şi, fără а
prejudicia prerogativele autorităţilor statului de
reşedinţă, face anchete privind incidentele survenite în
cursul călătoriei şi reglementează, în măsura în care legile
şi regulamentele statului trimiţător autorizează aceasta,
divergenţele de orice natură între căpitan, ofiţeri şi
marinari”.
Prof.univ.dr. Jana MAFTEI

 În temeiul alineatelor k) şi l) din articolul 5 consulii:


- - exercită drepturi de control şi de inspecţie prevăzute de
legile şi regulamentele statului trimiţător asupra navelor
maritime şi a navelor fluviale având naţionalitatea statului
trimiţător şi asupra aeronavelor înmatriculate în acest
stat, ca şi asupra echipajelor lor
- - acordă asistenţă navelor şi aeronavelor, precum şi
echipajelor lor,
- - primeşte declaraţiile asupra curselor acestor nave,
- - examinează şi vizează documentele de bord şi,
- fără a prejudicia prerogativele autorităţilor statului de
reşedinţă, face anchete privind incidentele survenite în
cursul călătoriei şi reglementează, în măsura în care legile
şi regulamentele statului trimiţător autorizează aceasta,
divergenţele de orice natură între căpitan, ofiţeri şi
marinari.
Prof.univ.dr. Jana MAFTEI

 Art. 5, lit. f din Convenţia de la Viena din anul 1963 stipulează


funcţionarii consulari au dreptul de a acţiona în calitate de notar şi de
ofiţer de stare civilă şi a exercita funcţii similare, ca şi unele funcţii de
ordin administrativ, în măsura în care legile şi reglementările statului de
reşedinţă nu se opun la aceasta.
 În materia înregistrării actelor şi faptelor de stare civilă, statele au
interese majore, care influenţează şi sarcinile privind îndeplinirea
funcţiei de ofiţer al stării civile, încredinţate, de regulă, şefilor oficiilor
consulare.
 Statul în care se produc actele şi faptele de stare civilă poate avea,
uneori, principii juridice fundamental diferite de cele ale statului
trimiţător. Statele trimiţătoare au, de aceea, interesul de a avea un
sistem propriu de constatare şi înregistrare a actelor şi faptelor de stare
civilă petrecute în străinătate, întrucât din acestea se nasc situaţii
juridice anume pentru persoanele aflate în statul de reşedinţă;
 În unele ţări actele de stare civilă sunt încheiate numai de autorităţile
locale, ceea ce rezultă că funcţionarii consulari străini nu pot îndeplini
funcţii în materie de înregistrare a actelor de stare civilă. Regula este
imperativă potrivit principiului locus regit actum (de exemplu, Anglia,
Columbia Argentina ).
Prof.univ.dr. Jana MAFTEI

 Statul în care se produc actele şi faptele de stare


civilă poate avea, uneori, principii juridice
fundamental diferite de cele ale statului trimiţător.
 Statele trimiţătoare au, de aceea, interesul de a
avea un sistem propriu de constatare şi înregistrare a
actelor şi faptelor de stare civilă petrecute în
străinătate, întrucât din acestea se nasc situaţii
juridice anume pentru persoanele aflate în statul de
reşedinţă;
 În unele ţări actele de stare civilă sunt încheiate
numai de autorităţile locale, ceea ce rezultă că
funcţionarii consulari străini nu pot îndeplini funcţii
în materie de înregistrare a actelor de stare civilă.
Regula este imperativă potrivit principiului locus
regit actum (de exemplu, Anglia, Columbia Argentina
).
Prof.univ.dr. Jana MAFTEI

 Activitatea în materie notarială a consulului este reglementată


de:
- normele dreptului internaţional
- normele dreptului intern al statului trimiţător.
 Convenţia de la Viena din anul 1963 prevede la art. 5, lit. f
funcţia notarială împreună cu funcţia administrativă şi cu cea
de ofiţer de stare civilă. Funcţionarul consular are dreptul,
potrivit acestui articol, să acţioneze în calitate de notar sub
rezerva ca legile şi regulamentele statului de reşedinţă să nu se
opună la aceasta.
 art. 16 al Regulamentului consular al României, activitatea
notarială a consulului se va desfăşura pe baza legii române şi a
înţelegerilor internaţionale la care România este parte, precum
şi potrivit uzanţelor internaţionale.
Prof.univ.dr. Jana MAFTEI

ACTE NOTARIALE
 redactarea de înscrieri în vederea autentificării sau
legalizării semnăturii;
 autentificarea înscrisurilor;
 legalizarea sigiliilor şi semnăturilor;
 darea de dată certă înscrisurilor prezentate de părţi;
 certificarea unor fapte;
 legalizarea de copii de pe înscrisuri;
 efectuarea şi legalizarea traducerilor;
 primirea în depozit a înscrisurilor şi documentelor
prezentate de părţi;
 eliberarea de duplicate de pe actele notariale
întocmite de misiunile diplomatice sau oficiile
consulare.
Prof.univ.dr. Jana MAFTEI

 art.5 lit.g din Convenţia de la Viena din 1963


 „apără interesele cetăţenilor statului trimiţător,
persoane fizice şi juridice, în succesiunile de pe
teritoriul statului de reşedinţă, în conformitate cu
legislaţia şi regulamentele statului de reşedinţă.”
 În temeiul acestei prevederi, funcţionarul consular are
competenţa de a interveni pe lângă autorităţile
statului de reşedinţă în materie de succesiuni, dar cu
respectarea următoarelor criterii:
 - decesul să se fi produs pe teritoriul statului de
reşedinţă şi sucesiunea să se fi deschis, astfel, în acel
stat;
 - succesorii să aibă cetăţenia sau naţionalitatea
statului trimiţător;
 - să nu existe prevederi legale contrare în statul de
reşedinţă.
Prof.univ.dr. Jana MAFTEI

 art.5 lit.j din Convenţia de la Viena din 1963: procurarea şi


transmiterea de acte judiciare şi extrajudiciare între cele
două state între care există relaţii consulare; efectuarea
comisiei rogatorii de către funcţionarii consulari
 „în materie civilă sau comercială, notificările de acte
destinate persoanelor care se află în stăinătate se vor face
în statele contractante la cererea consulului statului
solicitant, adresată autorităţii care va fi desemnată de
statul solicitat. Cererea, conţinând indicarea autorităţii de
la care emană actul transmis, numele şi calitatea părţilor,
adresa destinatarului, natura actului respectiv, trebuie să
fie redactată în limba autorităţii solicitate. Această
autoritate va trimite consulului actul probator al
notificării sau al împrejurării care a împiedicat-o să
satisfacă cererea. Toate dificultăţile care se vor ivi cu
prilejul cerererii consulului vor fi rezolvate pe cale
diplomatică.”
Prof.univ.dr. Jana MAFTEI

 art.17 al Convenţiei de la Viena privind relaţiile


consulare: oficiul consular poate îndeplini, în
anumite condiţii, acte diplomatice.
Pentru aceasta este necesar ca:
 în statul de reşedinţă să nu existe reprezentanță
diplomatică a statului trimiţător şi nici să nu fie
reprezentat de un stat terţ;
 statul de reşedinţă să-şi fi exprimat
consimţământul în acest sens;
 să nu fie afectat statutul consular.