Sunteți pe pagina 1din 5

Proiect didactic

Data: _____________________________________

Clasa/Grupa: ______________________________

Obiectul: Teoria și proiectarea rețelelor de calculatoare

Tema: Scurt istoric despre reţele, Generaţii de reţele, Clasificarea reţelelor după diferite criterii

Profesorul: Zabulica Serghei,

Tipul lecţiei: lecţie mixtă

Competenţa specifică:

- Cunoaşterea istoriei rețelelor de calculatore.


- Cunoaşterea generațiilor de rețele.
- Diferențierea unui tip de rețea de altul

Subcompetenţe specifice:

- Să definească noţiune de rețea de calculatoare

- Să definească criteriile de clasificare a rețelelor

Strategii didactice: Explicarea, comunicare a noilor cunoştinţe

Surse de informaţie: Surse internet, cartea „RETELE DE CALCULATOARE[RO][Luminita


Scripcariu][Iulian-Dragos Scripcariu][Ed. Tehnopress - 2003]”

Desfăşurarea în timp a lecţiei:

Etapele lecţiei (t/min) 90 min

Moment organizatoric 5 min

Verificarea cunoștințelor cunoscute în domeniul rețelelor 20min

Predarea temei noi 55 min

Încheierea lecţiei 10 min

Bibliografie:

1. RETELE DE CALCULATOARE[RO][Luminita Scripcariu][Iulian-Dragos Scripcariu][Ed.


Tehnopress - 2003];
2. Rețele de calculatoare în era Internet, Răzvan Daniel Zota anul 2002
3. Reţele Locale de Calculatoare - Claudiu Bulăceanu -1995
4. Ghid metodic pentru lucrări de laborator la disciplina „Rețele de calculatoare„ Partea I-III
5. Mueller S. - Upgrading and Repairing PCs (21st Edition)
6. RETELE LOCALE DE CALCULATOARE.PROIECTARE SI ADMINISTRARE[RO]
7. TCP-IP[RO][Tim Parker][Mark Sportack][Ed. Teora - 2002]
Parcursul didactic
Istoria Internetului, desi sub acest nume va aparea mult mai tarziu, incepe in 1966 odata cu
crearea Agentiei pentru Proiecte de Cercetare Avansata (ARPA) . Obiectivul agentiei era crearea unei
retele de comanda a trupelor SUA, care sa poata ramane operationala chiar si in cazul unui atac nuclear
(de unde se vede ca multe lucruri bune apar din ratiuni militare). Reteaua a fost denumita ARPAnet si a
fost operationala in 1969, cand lega 4 calculatoare din laboratoarele unor universitati. Agentia ARPA a
finantat proiecte de cercetare in domeniul retelelor ale universitatilor americane, pe baza carora s-a
dezvoltat reteaua. Realizarea "practica" a retelei a fost incredintata firmei BBN (constructia subretelei
de comunicatie). S-a hotarat ca subreteaua sa aiba ca router-e minicalculatoare IMP Honeywell DDP-
316 special modificate (memorie de 12 KB, cuvant de 16 biti, fara discuri mobile considerate nesigure),
conectate prin linii telefonice de 56 Kbps inchiriate de la diverse firme de telefoane. Fiecare nod al
retelei era format dintr-un calculator gazda si un IMP (Interface Message Processors) aflate in aceeasi
incapere. Pentru a spori siguranta comunicarii, fiecare IMP era conectat cu alte doua. Initial, ARPAnet a
functionat experimental prin conectarea a patru universitati, iar in cativa ani s-a extins pe intreg teritoriul
SUA. In 1983, ARPAnet a fost divizata in doua sisteme distincte: MILNET (retea destinata
operatiunilor militare) si ARPAnet.
Reteaua ARPAnet a aratat cercetatorilor cat este de utila comunicarea rapida intre echipele de
cercetatori aflate in diverse orase ale SUA si s-a dorit conectarea cat mai multor universitati. Procedura
de conectare era restrictiva deoarece reteaua ARPAnet era finantata de ARPA (adica, pe scurt, de
Pentagon). La sfarsitul anilor '70, din initiativa Fundatiei Nationale de Stiinta (NSF), a demarat proiectul
de conectare a universitatilor care nu aveau contract de colaborare cu ARPA. Initial au fost oferite
servicii de posta electronica. In 1986 a fost creata o subretea care conecta sase centre de
supercalculatoare din sase orase americane, fiecare supercalculator conectat fiind legat de un
minicalculator LSI-11 (FUZZBALL), numit si "fratele mai mic". Fuzzball-urile au format subreteaua la
care au fost conectate, in timp, 20 de retele regionale. Reteaua a fost denumita NSFNET.
La mijlocul anilor '80, retelele ARPAnet si NSFNET au "fuzionat" si, odata cu marirea
exponentiala a numarului cererilor de conectare, lumea a inceput sa perceapa colectia de retele ca fiind o
uriasa conexiune de retele. Putem spune ca este momentul nasterii retelei Internet. Aceasta cuprindea, in
1990, 3000 de retele si 200 000 gazde pentru a ajunge astazi la cateva zeci de mii de LAN-uri si
milioane de gazde. Expansiunea spectaculoasa a retelei a inceput in 1992, dupa ridicarea interdictiei de a
desfasura activitati comerciale pe Internet si odata cu aparitia WWW. Una dintre activitatile profitabile
este aceea de furnizor Internet (Internet provider= firma care ofera servicii de conectare la Internet.
În anii 80-90 au aparut si s-au dezvoltat foarte mult retelele locale de calculatoare (LAN-uri)
care interconectau calculatoare personale (PC-uri) si statii de lucru . Acest mod de prelucrare si
distribuire a informatiilor era foarte utila in cadrul companiilor de dimensiuni mici si medii, localizate
pe un spatiu limitat. LAN-urile au evoluat mult de sine statator ca arhitecturi, performante, aplicatii etc,
rezolvand nevoile informationale locale ale companiilor.
Tehnologia LAN a parcurs cateva generatii. Prima generatie aparuta in mijlocul anilor 70 era
bazata pe cabluri coaxiale si linii torsadate si era de viteza mica si medie, sub 100 Mbps. A doua
generatie apare spre sfarsitul anilor 80 si se bazeaza pe fibre optice, retelele fiind capabile sa opereze la
viteze de ordinul Gbps. A treia generatie bazata tot pe canale de banda larga asigura servicii integrate de
date, voce, imagine etc. În prezent se dezvolta mult retelele locale fara fir (WLAN) care desi suporta
viteze ale datelor mai mici, au marele avantaj de a fi libere de orice cablare fixa si rigida si utilizatorii se
pot misca liber in aria de acoperite a acestora.
Internetul, aşa cum este cunoscut, este un simplu set de instrucţiuni care permite calculatoarelor
să comunice între ele, indiferent de locaţia lor sau de model. Internetul oferă o paletă foarte variată de
servicii, amintind e-mail-ul, servicii de ştiri, administrare la distanţă etc. Observăm aceste protocoale
TCP/IP doar atunci când folosim calculatoarele pentru a executa diferite operaţiuni prin intermediul
Internetului şi scriem caracterele http:// sau ftp:// sau news:// (acestea apar la începutul adresei
serviciului pe care îl accesăm).
            Pentru ca toate calculatoarele conectate la Internet să se găsească, ele trebuie să aibă nişte nume
unice, nume ce sunt formate dintr-un şir lung de cifre care defineşte poziţia calculatorului. Pentru a fi
mai uşor oamenilor, şirul de numere este înlocuit cu o adresă, spre exemplu: www.google.com. Ultima
parte a adresei, „.com”, reprezintă domeniul de bază. Astfel există mai multe domenii de bază, în funcţie
de scopul site-ului:
 com: organizaţie comercială
 edu: instituţie educativă
 gov: departament guvernamental
 mil: militar
 org: organizaţie non-profit
 tv: televiziune
Pe lânga aceste câteva domenii de bază care definesc scopul site-ului, mai există listă foarte mare de
domenii care reprezintă locaţia. Astfel, fiecărei ţări i-a fost alocat un domeniu: Romania are .ro, Ungaria
are .hu, Marea Britanie are .uk etc.
Folosirea .com în adresa unui site Web este una din particularităţile Internetului. Acest .com definea, la
începutul Internetului, paginile de Web din Statele Unite. Astfel, Statele Unite nu are domeniu de bază.
Organizaţiile comerciale din Statele Unite au folosit .com pentru că era un domeniu uşor de reţinut şi
scurt. Dar a .com a devenit foarte popular pentru majoritatea companiilor din afara Statelor Unite, pentru
că reprezintă un „loc” bun pe Internet.
Observăm că domeniul de bază al ţărilor se foloseşte din ce în ce mai puţin pentru scopul lui original şi
devine tot mai mult o operaţiune de marketing. Trebuie ştiut că, pentru companiile multinaţionale,
domeniul de ţară împreună cu numele companiei sau al produselor,  ar trebui să fie rezervate de la
început în toate combinaţiile posibile pentru a evita ca imitatorii sau competitorii să folosească brandul
respectiv.
Clasificarea RC
O rețea de calculatoare (engleză: computer network) leagă între ele o mulțime mai mică sau mai mare
de calculatoare, astfel încât un calculator poate accesa datele, programele și facilitățile sau resursele unui
alt calculator conectat la aceeași rețea. De obicei este nevoie de măsuri de restricție/siguranță a
accesului.
Metodele de conectare sunt în continuă dezvoltare și deja foarte diverse, începând cu tot felul de cabluri
metalice și de fibră optică, chiar submarine, și terminând cu legături fără fir prin unde radio cum ar fi
Wi-Fi, WiMAX sau Bluetooth, prin raze infraroșii ca de ex. IrDA sau prin intermediul sateliților
Clasificarea retelelor de calculatoare

Clasificarea retelelor de calculatoare dupa centralizare:


Exista retele de calculatoare :
- centralizate
- descentralizate

Clasificarea dupa modul de functionare:


- Retele de tip client-server Retele de tip Client/Server: folosesc un calculator separat(server) care lucreaza la
nivel centralizat cu toate fisierele si efectueaza serviciile de tiparire pentru mai multi utilizatori. Clientii din retea
sunt statii de lucru (workstations) si sunt conectate la server. Clientii sunt reprezentati in general de calculatoare
puternice dar pot aparea si calculatoare mai slabe in timp de Serverul este in genere uncalculator foarte
puternic, in comparatie cu calculatoarele care urmeaza a fi legate la el, si care este in asa fel configurat incat sa
ofere cele mai rapide raspunsuri pentru clientii retelei si pentru a asigura cea mai buna protectie din retea
pentru datele critice. Din cauza ca Serverul trebuie sa poata rezolva simultan mai multe solicitari este necesar ca
el sa ruleze un sistem de operare (SO) care sa fie specific destinat acestui lucru: aici se recomanda in general
orice SO de tip *NIX cum ar fi Linux, Unix, FreeBSD, dar si altele cum ar fi OS/2 sau Win NT. Acesta nu este
tocmai momentul sa intru in detaliile acestor sisteme de operare dar ele folosesc cel mai bine asa numitele
protocoale de retea(Subiect car va fi atacat mai tarziu).
- De la egal la egal

Clasificare dupa topologie:


Principalele tipuri de topologii pentru retelele LAN sunt:
- topologia Bus (inseamna magistrala) - are o fiabilitate sporita si o viteza mare de transmisie;
- topologia Ring (inel) - permite ca toate statiile conectate sa aiba drepturi si functiuni egale;
- topologia Star (stea) - ofera o viteza mare de comunicatie, fiind destinata aplicatiilor in timp real.

Clasificare dupa extindere:


Retelele de calculatoare se impart dupa extinderea lor in urmatoarele tipuri: LAN, MAN, WAN si, ceva mai nou,
PAN. Retelele relativ mici, de exemplu cu cel mult cateva sute de calculatoare in aceeasi cladire legate intre ele
direct, se numesc Local Area Network (LAN). O retea de tip LAN dar fara fir (prin unde radio) se numeste WLAN
(Wireless LAN). Retele de mare intindere geografica, de exemplu intre 2 orase, pe o tara, un continent sau chiar
pe intreaga lume, se numesc Wide Area Network (WAN). Retelele de tip WAN au fost initial foarte costisitoare.
Numai companiile mari isi puteau permite un WAN particular. La ora actuala insa, cele mai multe conexiuni de
tip WAN folosesc ca mijloc de comunicatie Internetul - acesta este universal si public, deci nu foarte controlabil
de catre un utilizator, in schimb insa foarte convenabil ca pret. In sfarsit, PAN inseamna Personal Area Network -
o retea de foarte mica intindere, de cel mult cativa metri, constand din aparatele interconectabile din
apropierea unei persoane, cum ar fi o imprimanta sau un scanner, sau chiar aparatele pe care o persoana le
poarta cu sine, ca de exemplu telefon mobil, player MP3 sau un aparat de navigatie GPS portabil.
Clasificare după modul de conectare

Reţelele de calculatoare pot fi clasificate şi după tehnlogia care este folosită pentru a conecta dispozitive
individuale din reţea, cum ar fi fibră optică, Ethernet, Wireless LAN (din engleză şi înseamnă "fără fir"),
HomePNA sau Power line.
Metodele de conectare sunt în continuă dezvoltare şi deja foarte diverse, începând cu tot felul de cabluri
metalice şi de fibră optică, cabluri submarine, şi terminând cu legături prin radio cum ar fi Wi-Fi sau Bluetooth,
prin raze infraroşii (IrDA) sau chiar prin intermediul sateliţilor.
Foarte răspândită este metoda Ethernet, termen care se referă la natura fizică a cablului folosit şi la tensiunile
electrice ale semnalului. Cel mai răspândit protocol de comunicare în reţelele Ethernet se numeşte CSMA/CD
("Carrier Sense Multiple Access / Collision Detection"). Dacă sunt utilizate undele radio, atunci reţeaua se
numeşte reţea fără fir (engleză: wireless).
"HomePNA" este un sistem de conectare între ele a calculatoarelor şi aparatelor "inteligente" dintr-o locuinţă,
bazat pe fire normale de telefon sau cablu normal de televiziune.

S-ar putea să vă placă și