Pînzariu Diana – Marina

CTD II, grupa 8

Relația cabinet medical - laborator de tehnică dentară

Laboratorul de tehnică dentară reprezintă baza materială (spaţii şi

dotare) în care tehnicianul dentar îşi desfăşoară activitatea zilnică.
El face parte din structura funcţională a unui serviciu de stomatologie
sau poate fi complet separat, independent, caz în care colaborează
cu mai multe cabinete de stomatologie.

Astăzi, utilizarea materialelor moderne de amprentare, care cer o

turnare rapidă a modelelor, montările în articulator printr -un transfer
sofisticat al datelor din cavitatea orală şi verificările repetate, exigenţele
fizionomice crescute, care cer individualizări în diversele stadii de lucru,
şi o serie de alte aspecte, între care esenţial este cel al organizării
ergonomice a activităţii stomatologice, necesită ca laboratorul să se
găsească în apropierea cabinetului.

Avantajele sunt evidente: tehnicianul poate participa la toate etapele

clinice, se realizează o comunicare directă şi clară, amprentele ajung
rapid în laborator, se elimină etapele de transport al lucrărilor din şi spre
cabinet.

Când laboratorul este amplasat în apropierea cabinetului, se

va realiza o corectă separare între aceste încăperi și o izolare fonică
corectă a acestuia, deoarece zgomotul din laborator reprezintă un factor
nociv pentru desfăşurarea optimă a activităţii în cabinet şi un factor de
stres pentru pacient.

Acest factor, zgomotul, trebuie avut în vedere şi în cazul amplasării

laboratorului, într-o clădire unde se desfăşoară si alte activităţi, căci chiar
dacă există metode moderne de izolare fonică, aceasta nu poate fi
totdeauna totală.

Un alt factor de care trebuie să ținem seama în amplasare îl reprezintă

orientarea laboratorului de tehnică dentară față de punctele cardinale.
Orientarea spre nord va asigura o iluminare uniformă, constantă în
timpul zilei, iluminatul natural implicând o reducere a solicitării vizuale.

Amplasarea laboratorului la distanţă de cabinet nu reprezintă un

impediment, căci mijloacele de transport şi comunicare sunt diverse şi în
dezvoltate, existând situaţii în care laboratorul (tehnicianul) preferat de
medicul stomatolog se găseşte în alt oraş.

Medicul și tehnicianul își bazează colaborarea pe informațiile transmise

prin intermediul amprentelor, înregistrărilor relațiilor ocluzale, telefonic și
virtual, prin imagini și filmări.

Echipa stomatologică reprezintă veriga funcțională a activității

stomatologice, ea cuprinzând medicul stomatolog, asistenta medicală și
tehnicianul dentar.

Medicul stomatolog este șeful echipei și răspunzător de desfășurarea

în condiții optime a tratamentului stomatologic, fiind ajutat de asistentă și
de tehnicianul dentar, atunci când este cazul.

Nici asistenta și nici tehnicianul nu-și justifică existența fără activitatea

medicului, cu care formează o echipă.

Idealul grupului este de a realiza tratamentul stomatologic în cele mai

bune condiții. Așadar, sarcinile partajate converg pentru ca pacientul să
fie rezolvat la cel mai înalt nivel al exigențelor terapeutice.

Munca medicului este completată de cea a tehnicianului.

Nu putem vorbi despre un tratament protetic încheiat cu succes, dacă

unul dintre cei doi membri ai echipei medic-tehnician nu și-a dus la capăt
misiunea cu profesionalism.

Relațiile care se stabilesc vor fi relații de colaborare, iar soluționarea

cazurilor clinice creează stări de entuziasm, solidarizare a membrilor.

Relația cabinet medical – laborator de tehnică dentară este

una nelipsită în contexul stomatologic, indiferent de amplasarea
laboratorului. Medicul și tehnicianul trebuie să colaboreze, scopul lor
comun fiind tratarea pacientului și asigurarea de servicii de calitate.