Asociația Culturală Reșița Română

PALATUL CULTURAL LA 90 DE ANI

Un simbol al culturii reșițenilor
din Reșița Română
În memoria înaintașilor noștri.

2
 CAPITOLUL I
Reșița Română – vatră a municipiului Reșița

Foarte mulți istorici consideră că un sat mic așezat la poalele dealurilor Golului și
Clocoticiului, pe valea pârâului Doman denumit mai târziu Reșița Română reprezintă vatra
Reșiței. Așezarea satului a fost favorizată de mai mulți factori, și anume: o peșteră în
apropiere, văi de refugiu în cazul unor năvăliri, a pârâului Doman, păduri în apropiere spre
nord, puțin teren agricol pe Dealurile Golului fața Bârzăviței, Cioara, S……….., ogașele cu
mari suprafețe de pășune. Populația din vatra Reșiței forma un sat liber românesc care
aparținea unor nobili și cneji băștinași, înglobat în cele 8 districte valahe unite în Asociația
Carașului.
Populația băștinașă era română, peste care s-a suprapus o populație venită, în special,
din Oltenia în anii 1746-1820 prin emigrări, cunoscută sub numele de bufeni sau frătuți, nu
frați cum se considerau băștinașii.
Prima atestare a localității Reșița Română sigură din punct de vedere documentar,
datează din 1673, când este menționată într-un registru de impuneri turcești (catastif de
biruri).
Terenurile țăranilor liberi din Reșița Română nu au fost preluate prin dispoziția
imperială dată în 21 iunie 1780. Pentru suplimentarea terenurilor preluate în 1711 de către
uzină s-au preluat terenuri din Doman, Cuptoare, Târnova, Carașova și Delinești.
Putem concluziona că populația Reșiței Române a fost protejată putând să-și asigure o
dezvoltare liberă. În anul 1771, satul Reșița Română este inclusă în Circumscripția Vârșețului
cu 62 de case și 250 de locuitori, făcând parte din comunele Carașului. Se menține această
arondare a Reșiței Române în circumscripția Vârșețului până în anul 1840.

Reșița Română secolul XIX

În anul 1859 Reșița Română a fost declarată colonie, iar mai târziu localitate
urbarială. În decembrie 1925 se trece din punct de vedere administrativ de la comună rurală la
cea de oraș Reșița devine localitate urbană prin Decretul legal nr. 3840 din 21 XII 1925.
Atât Reșița Română cât și Reșița Montană s-au dezvoltat multă vreme ca unități
independente asigurându-și și rezolvându-și nevoile economice, sociale și politice, prin surse
proprii.

3
 Locuitorii Reșiței Române au construit între anii 1872-1884 Biserica Ortodoxă
Sf. Arhangheli Mihail și Gavril cu resurse proprii și tehnică a populației din Reșița Română
fiind printre cele mai importante asociații culturale din Reșița și chiar din Banat.

Biserica ortodoxă pe vechiul amplasament

După ample lucrări pregătitoare începute cu mult timp înainte, aceasta a fost
translatată în zilele de vineri și sâmbătă, 11 și 12 octombrie 1985.

Biserica ortodoxă pe noul amplasament

Pe locul acesteia a fost amplasat blocul 30 din Piața Doman (1 Decembrie 1918).
Fără a ne propune să scriem monografia Reșiței Române, mai scoatem în evidență
faptul că pe această vatră au fost:
- brutării și cuptoare de copt pâine

4
 - ateliere de meșteșugari (potcovărie, lăcătușărie, fierărie)
- frizerii
- mici prăvăli
- bufete, bodegi
- piețe (în special de animale mari)
- Palatul Cultural
- spitalul
- cimitir

Dacă focul nestins a ars mult timp în uzinele reșițene un alt foc de alt fel a ars în
Școala nr.3 (școala de la vamă), prima școală confesională în limba română din localitate
inaugurată în 1716.

Școala de la Vamă (Școala nr. 3) – demolată

Aici generații de locuitori din Reșița s-au instruit sub atenta supraveghere și
îndrumare a minunaților dascăli ai acesteia. Școala se afla vizavi de Casa de Cultură a
sindicatelor, aproape de podul de la vamă (podul de la Palatul Cultural). Aici a funcționat o
vamă la intrarea în localitate ce în anumite perioade avea și un vameș aproape permanent.

Programul manifestărilor jubileului Școlii Generale nr. 3

(Școala de la Vamă) – 23 octombrie 1976

5
 Școala a fost demolată în anul 1983 pentru a se asigura amplasamentul pasajului rutier
peste Bârzava și calea ferată uzinală și artera rutieră spre Doman. Pe fostul amplasament,
Asociația Culturală Reșița Română a ridicat un monument în amintirea acesteia. Monumentul
a fost dezvelit în data de 3 octombrie 2015 cu ocazia ediției a 4-a a zilelor Palatului Cultural.
Un alt obiectiv de cultură și spiritualitate al Reșiței Române a fost și Palatul Cultural
pe care-l îl vom prezenta în capitolele următoare.

CAPITOLUL II
Reuniunea de cântări, lectură și muzică
a plugarilor din Reșița Română

în anul 1895 a luat ființă în Reșița Română corul plugarilor sub denumirea de
”Reuniunea de cântări, lectură și muzică a plugarilor din Reșița Română”.
În corul plugarilor s-au aflat încă de la început și muncitori din uzinele Reșițene.
Reuniunea de cântări, lectură și muzică a plugarilor din Reșița Română a fost condusă
de învățători de la școala de la Vamă, în special. Printre președinții reuniunii amintim pe
Trandafir Lugojonel, Coriolan C…………., Ion Marilă și alții.
Deviza reuniunii plugarilor era:
”Grija noastră să ne fie
Munca rodnică și vie
Înțelegere între frați
Ani mulți și netulburați”
Menționăm faptul că în componența reuniunii erau și muncitori care lucrau în uzină.
Având în componența sa, în general plugari din Reșița Română, denumiți încă de la începutul
existenței reuniunii ”diletanți” cu multiple talente au dezvoltat diverse genuri artistice pe care
le vom prezenta, pe scurt, în cele ce urmează.

Muzica corală a reuniunii plugarilor

din Reșița Română

Muzica corală românească în Reșița își are începutul în anul 1892. La o sută de ani de
la înființarea uzinelor din Reșița 3 iulie 1771 s-au pus bazele unui cor muncitoresc denumit
”Reuniunea română de cântări și muzică din Reșița Română”.
Idealul care i-a mobilizat pe reșițenii plugari a fost exprimat într-un raport al vremii
”Principiul cântării și al muzicii este armonia”. Armonia în cântare este folositoare ”pentru un
popor pe care îl întărește și-l pune în stare de a săvârși lucruri mari”. Având ca proprie
mărturisire ”să cultivăm cântecele noastre, ne-am adunat și în armonie ne-am înțeles a
contribui fiecare după putere”. La început grupările corale au fost în biserica noastră având în
repertoriu cântece bisericești.
În anul 1891 numărul de locuitori ai Reșiței Române a fost de 2.685.
în anul 1901 corul cuprinde 30 de bărbați și 20 ”dame”.

6
 Corul Plugarilor din Reșița Română – anul 1901. Dirijor Ion Marilă

Iată repertoriul corului de plugari la un concert din anul 1901: ”Răsunet de la

Crișana”, ”Din Șezătoare”, ”Ștefan și Dunărea”, ”Răsunetul Ardealului”, ”Trecui valea”,
”Junimea pariziană”, ”M-am suit la munte”, ”Fiii României”.

Corul Plugarilor din Reșița Română- anul 1901

În anul 1906 luna iulie au avut loc festivitățile ocazionate de serbarea steagului
reuniunii Reșiței Montane la care a participat și corul plugarilor din Reșița Română alături de
alte coruri.
Pentru acest festival, corul și-a mărit repertoriul cu cântecele: ”Copii României”,
”Hora Dobrogei”, ”Hora”, ”Pe-al nostru steag”, ”Îngerul și fecioara”, ”Plugar și ostaș”, ”Pui
de lei”, ”Negrul,,” și altele.

Corul Plugarilor din Reșița Română- anul 1906

7
 În 1906 la reuniunea generală a corurilor din Reșița, corul plugarilor a obținut pentru
prestația excepțională medalia de aur. Iată cum evocă în cartea sa autobiografică, Iosif
Velcean prestația reuniunilor corale de la Reșița: ”Lumea sălta de o bucurie impresionantă,
oamenii se îmbrățișau și se sărutau ca niște frați ce nu se mai văzuseră de multă vreme.
Ofițeri și civili, bărbați și femei, bătrâni și tineri se alintau în lacrimi de bucurie ovaționând
cu toată căldura pe bravii noștri cântăreți”.
În luna septembrie 1910 corul plugarilor din Reșița Română a organizat sărbătoarea
steagului pe care erau înscrise următoarele gânduri:
”Din glia noastră să răsună
Cântece flori de primăvară”
Conform unor informații din ziarul ”Drapelul” din Lugoj. Această publicație a fost
descrisă manifestarea.

Sfințirea steagului – anul 1910

Sfințirea steagului s-a săvârșit în cadrul unor festivități fastuoase la care au participat
și alte coruri: ”Doina” din Cocova (Grădinari), din Câlnic, din Reșița Montană și de
reuniunea muncitorilor din localitate. Corul plugarilor din Reșița Română a prezentat o amplă
suită de cântece din repertoriu. Toată localitatea a fost îmbrăcată în portul popular. Atunci se
lansează și nobila deviză:
”Lasă-ți române sapa și corul
Și în loc de coasă ia lira în mâini.”
A fost o sărbătoare a întregii localități Reșița Română și a invitațiilor.
În perioada următoare activitatea corului a prezentat spectacole cu ocazia sărbătorilor
religioase cât și a altor evenimente din comunitate.

8
 Participarea Corului Plugarilor la o sărbătoare de sfințire steag – Timișoara 1908

În perioada următoare activitatea corului a prezentat spectacole cu ocazia sărbătorilor

religioase, cât și a altor evenimente din comunitate.
În anul 1922 are loc jubileul a 50 de ani de existență a Reuniunii de cântări și muzică
din Reșița Română. Au participat peste 20 de coruri din Banat. În această perioadă se
înființează ”Asociația corurilor și fanfarelor române din Banat” în care a fost inclus și Corul
plugarilor din Reșița Română.
Cu ocazia serbării Sfințirea Palatului Cultural -1930 – corul plugarilor a prezentat un
program amplu despre care vom vorbi în capitolul sfințirea palatului cultural.
Activitatea corului a cunoscut un nou avânt în 1930 când a fost organizat un turneu la
Lugoj, Moldova Nouă, Oravița. Programul din turneu a cuprins compozițiile: ”Trandafir de
pe răzoare” de Sabin Drăgan, ”Peste deal” de Ion Vidu, ”Păstorița” de Augustin Bena, ”Flori,
cântări și dragoste”, de Borsay și altele.

Activitatea corală a ”Reuniunii de cântări, lectură și muzică a plugarilor din Reșița

Română” a fost prodigioasă sub conducerea dirijorului Ion Iliasă.
În septembrie 1936 corul plugarilor a participat la grandioasele serbări ale cântecului
românesc organizate la Timișoara unde a câștigat Premiul II. Dirijorul Ion Iliasă a fost
premiat și el. În luna decembrie 1936 spectacolul prezentat la Timișoara a fost prezentat și la
Palatul Cultural al asociației.

Corul de femei din Reșița Română în 1939. Dirijor Ion Iliasă

9
 În timpul celui de-al doilea război mondial, activitatea corului a fost diminuată și chiar
stagnată.
După preluarea Palatului Cultural de noile autorități corul a fost desființat. O parte din
coriști au activat în corul sindicatelor la nivel de oraș. Sub conducerea dirijorului ion Iliasa, o
altă parte a corului cânta în biserică, la nunți, la botezuri sau alte evenimente ale membrilor
asociației plugarilor din Reșița Română.

Activitatea teatrală

O parte din reșițenii plugari înzestrați cu talent artistic și interpretative au pus în scenă
sub îndrumarea unor învățători, diferite piese de teatru. În perioada de formare a trupei de
actori se evidențiază în mod deosebit învățătorii Ion Simu și Ion Dolorenu.
Piesele de teatru puse în scenă în această perioadă au fost: ”Florin și Florică”, ”Ciurel-
Ciurel” de Vasile Alexandri, ”Rusaliile”, ”Vivandiera” și ”Cârlanii” de C.Negruzzi. din trupa
de actori ”diletanți” au făcut parte: Adela Pocrean, Iosif Pocrean, Simion Pateșan, Elisabeta
Bîrsanu și alții. Acești actori diletanți făceau parte și din corul plugarilor din Reșița Română.
Activitatea actorilor diletanți a cunoscut un puternic avânt prin activitatea unchiului nostru,
învățătorul Ion Marila ce a asigurat regia unor piese de teatru, printre care amintim: ”Sătenii”
de Al.Petrim în decembrie 1908, ”Pintea Viteazul” 1908, ”Trei doctori” în februarie 1909.

Grupul interpreților spectacolului „Pintea Viteazul”, plugarii din Reșița Română 1908

Aceste piese au avut loc în sala ospătăriei S.Cioran din Reșița. În 18 noiembrie 1909
diletanții din Reșița Română au prezentat drama populară ”Grănicerul” de I.Velovan. În 1910
a fost pusă în scenă piesa ”Iancu Jianu căpitan” de Millo. Spectacolele erau date și în localul
”Casinei Roane”
După o perioadă de stagnare în 1919 se reia seria de spectacole jucând piesa ”Otrava
femeiască” de N.Țintariu și ”Lăsata Secului” de M.Popescu.
Amintim câteva piese puse în scenă ulterior de plugarii din Reșița Română: ”Petru
Rareș” 1924, ”Avram Iancu” 1929 de Millo, ”O noapte furtunoasă” de Ion Luca Caragiale
1930.
În interiorul Palatului Cultural au fost jucate piesele: ”Maistorul Căproni” 1934

10
 Interpreți ai spectacolului cu piesa „Maistorul Căproni”

”Țăranul” 1936 și ”Negustorii noștrii” 1937 de Țintariu, precum și piesele ”Se face ziuă” de
Zaharia Bîrsan” și ”Țiganul recrut”.

Scenă din spectacolul „Se face ziuă” de Zaharia Bîrsan

Pe afișele spectacolelor care au avut loc în Palatul Cultural erau lansate și invitații la
diferite evenimente sau acțiuni ale asociației plugarilor.

Grup de interpreți ai spectacolului „Negustorii noștri” de Al. Țințariu 1937

11
 De exemplu, pe afișul reprezentației teatrale ”Lipitorile satelor” de duminică 15
februarie 1942 era lansată și invitația la ”Balul de Zăpostit” ce urma după reprezentație.

Pe 2 martie 1942 după spectacolul teatral ”Puiul Codrului” de N.Țintariu a urmat un

concert.
După 1942 activitatea teatrală a încetat.

Activitatea de operă-operetă

În spectacolele de ”cânt și muzică ale plugarilor din Reșița Română” de-a lungul
activității sale au fost prezentate și arii din opera și operete.
Nu putem afirma că spectacolul de operă și operetă a constituit o promovare
permanent a reuniunii noastre.
Dar în recitalurile de cor sau când se jucau anumite piese de teatru artiști amatori din
corul reuniunii au interpretat ari sau fragmente din opera sau operete cunoscute.
La sfințirea steagului asociației în noiembrie 1910 au fost interpretate printre altele și
arii din opera și operete. În piesa ”Sătenii” de Al. Petrin reprezentată în decembrie 1908 și
regizată de Ion Marila au fost presărate diferite arii din operete. Și piesa ”Grănicerul” 1909 a
beneficiat de ”glasul auriu” al domnișoarei M.Chermeleu în rolul Semenicii. Și în 1911 piesa

12
”Bărbați fermecați” de Pascaly a beneficiat de muzică de scenă scrise de Iosif Velceanu,
dirijorul coralei din Reșița Română.
În 1932 a fost pusă în scenă și prezentată operetă ”Crai nou” de Ciprian Porumbescu
pregătiră și dirijată de Vasile Popovici (maistru la fabrica de poduri) și regizorul amator Petru
Bîrsan.

Scene din opereta „Crai Nou” de Ciprian Porumbescu

prezentată de Reuniunea română de cântări și muzică din Reșița Montană, 1932

În anul 1937 au prezentat spectacolul de operetă ”Sărutul e permis”.

Interpreții spectacolului de operetă „Sărutul e permis” 1937

În anul 1939 la 27 februarie grupul de interpreți ai operetei au prezentat ”Icoane de la

țară” de Ion Cucu Bănățeanu. Spectacolul a avut loc la Palatul Cultural.

13
 Grupul de interpreți ai operetei „Icoane de la țară” de Ion Cucu Bănățeanu,
Prezentată de corul plugarilor din Reșița Română, 1939

Lectura, o altă preocupare a plugarilor reșițeni

Pe lângă dragostea profundă pentru cântec, joc și voie bună, au existat în permanent
atât la români și la germani, unguri, sârbi, o permanent preocupare pentru lectură. Astfel încă
din anul 1882 s-a constituit în oraș !reuniunea generală de lectură!, iar în anul 1895 s-a
constituit ”Cercul roman de lectură”.
”Asociația de Ajutor Reciproc a muncitorilor” înființată în 1861, cât și ”asociația
generală a muncitorilor” 1868, au contribuit la înființarea unei biblioteci în Reșița în anul
1871. Prin cuvântul tipărit în presă sau în cărți, prin lectură putem afirma că Reșița a
prosperat și în această directive alături de o puternică industrializare.
În anul 1894 se înființează și în Reșița Montană o asociație cu numele ”Uniunea
română de lectură română” prin participarea largă a populației inclusiv a intelectualilor.
Uniunea a fost un ”Focar de înaintare, mângâiere și înfrățire reciprocă” după cum notifică
ziarul ”Drapelul” din Lugoj cu numărul 21 din 1901. Din anul 1900 această uniune își
continuă activitatea sub numele de ”Casina Română”.
”Casina Română” avea în 1911 bunuri și fonduri în valoare de 6.000 de coroane,
conform altor publicate în ”Revista asociației pentru lectură română și cultura poporului”
(informație din jurnalul revistei, publicată în anul 1911, la pagina 558).
”Casina Română” devenită ulterior Cazinoul Român, a avut strâns legături cu Astra
Culturală bogată în seri de lectură, serate muzical-literare, conferințe, matineuri, convorbiri
culturale, spectacole de cor, teatru, fanfare etc.
Între cele două războaie mondiale, Casina sau Cazinoul, au avut în special preocupări
de divertisment, însă și profunde preocupări ideologice. Casina română purtând și numele de
Casinoul UDR prin multiplele modalități de delectare a fost un important mijloc de educare
cetățenească.
Asociația culturală Reșița Română a fost înființată în anul 1932. În statutul asociației
adoptat cu această ocazie era prevăzută necesitatea unei biblioteci și acordarea de burse
elevilor români. Odată cu preluarea prin naționalizare a palatului, asociația își încetează
activitatea. Nu dispunem de date legate de soarta cărților din incinta bibliotecii palatului.

14
 CAPITOLUL III
Palatal cultural – 90 ani de la sfințire

Clădirea palatului a fost ridicată de reșițenii din Reșița Română în anii 1928-1929 în
baza unui proiect realizat de Iosif Victor Vlad (1889-1969) profesor universitar la Politehnica
Timișoara. Unele modificări au fost făcute ulterior de arhitectul Constantin Purcariu.
Încă din anul 1900 în cadrul Reuniunii plugarilor din Reșița Română a apărut idea
ridicării unui așezământ de cultură.
În revista asociației s-au adunat fonduri bănești, în special după anul 1919. Fondurile
proveneau din: spectacole, donații, cât și din alte surse. Un impuls puternic a primit asociația
plugarilor de la activitatea culturală a Reșiței Montane. În aceea perioadă Reșița era un
cunoscut centru metalurgic cu o puternică activitate de construcții de mașini.

Asociția Culturală Reșița Română

Asociația Culturală Reșița Română avea o puternică activitate culturală: cor, fanfare,
teatru, opera, opereta etc. Activitățile recreative în compensarea activităților culturale au
necesitat realizarea unui spațiu propriu.
Pentru a răspunde necesităților și scopului realizării palatal cultural ca mai importantă
încăpere a reprezentat-o sala de spectacol. Sala concepută ca o sală de spectacole cu scenă,
balcon interior, perimetrul sălii și spațiu pe lateralul acesteia. În jurul sălii, la etaj și la parter
s-au proiectat și executat spații cu funcții de birouri, săli de repetiții, ateliere și alte destinații.
Sala avea 8 rânduri cu un număr de locuri de la 14 la 18 și o lojă cu 2 rânduri.
Numărul total de locuri la parter era de 140. Sala are și un balcon cu 2 rânduri de scaune. Pe
partea lateral a balconului se pot pune scaune. Astfel numărul de locuri în sală cu aceste
adăugiri se poate ridica la 160-170 de locuri.
Spre strada principală în fața palatului există și azi două încăperi cu regim de parter
care aveau uși spre exterior și vitrine. Aceste spații au fost ocupate de o frizerie și un pantofar
ce plăteau chirie cu care se asigurau financiar cheltuielile administrative ale palatului și unele
activități culturale.
Pardoselile din birouri erau calde (parchet) iar celelalte erau pardoseli reci (mozaic
turnat în câmpuri). Tâmplăriile palatului erau din lemn fasonat cu frizuri și cu vopsitori de
ulei ocru. Atât la cele două prăvăli, cât și la geamurile palatului a fost utilizat geam clar. La

15
ușile spre exterior existau rulouri metalice. Pereții palatului erau din cărămidă arsă. Finisajele
exterioare inițiale au fost tencuite și zugrăvite cu var și ciment, cu zugrăveli de humă ocru.
Marcarea coloanelor și ipsoseriile s-au făcut cu zugrăveli în alb. Acoperișul palatului era în
șarpantă cu țiglă solzi.
Serbarea sfințirii Palatului Cultural a avut loc în ziua de 29 iunie 1930 fiind organizată
de Asociația Culturală a Plugarilor Români din Reșița Română. Comitetul acesteia a început
pregătirile cu mai mult timp înainte. Au fost necesare obținerea unor autorizații de la
autoritățile locale: poliția orașului Reșița, Primăria orașului, Protopopiatul orașului etc.

Comitetul asociației a pregătit invitațiile și programul de desfășurare a acestei acțiuni.

16
 Programul a început dimineața în ziua de 29 iunie 1930 la ora 630 cu primirea corurilor
și oaspeților la gara Reșița Română. Încă de dimineață locuitorii Reșiței Române în haine
populare de sărbătoare se îndreptau spre catedrala ortodoxă din Reșița Montană unde s-au
adunat corurile și oaspeții inclusive fanfarele invitate. La ora 9 00 Adunarea Reuniunilor de
cântări și muzică în frunte cu fanfarele s-au deplasat la biserica ortodoxă din Reșița Română
unde a avut loc o slujbă religioasă. După aceia au avut loc activitățile cuprinse în program
anexat. Din relatările reșițenilor a rezultat faptul că a fost un program desfășurat în cele mai
bune condiții. La această activitate au participat toți reșițenii din Reșița Română, precum și
alții.

Palatul Cultural – anul 1930

17
 A fost a doua mare sărbătoare a plugarilor, după cea de sfințire a steagului asociației
din data de 6 decembrie 1903.

Reșițeni din Reșița Română la sfințirea Palatului Cultural

Până la preluarea palatului de către cinematografie nu s-au făcut modificări majore.

Astfel sala de spectacol a fost transformată în sală de cinema. Pentru amenajările specifice
cinematografiei a fost necesară adăugarea unor structuri de cadre de beton armat, grinzi și
stâlpi la cote diferite de restul spațiilor și o scară din BA care să lege toate nivelele palatului,
inclusiv subsolul.
S-au făcut unele reparații la rețelele și grupurile sanitare, s-au regândit unele spații și
s-au schimbat unele finisaje interioare. În sala de spectacol au fost montate scaune de cinema
fixe în rânduri paralele cu ecranul. Au fost de asemenea practicate unele străpungeri în planșe
și învelitoare pentru asigurarea evacuării aerului uzat din sală, a fost montată o tubulatură
metalică cu 3 puncte de preluare aer pe axul central al tavanului de către cinematografie, s-a
făcut extinderea palatului în dosul clădirii. Aceste anexe au fost acoperite cu șarpantă,
utilizându-se țiglă presată.
Aici s-a mutat sediul Întreprinderii Cinematografica Caraș-Severin Comitetul de
cultură. În palat au fost înainte, după naționalizare Cinematograful s-a numit ”Cultural”.
În anul 1982 au început lucrări de reparații capital odată cu modernizarea centrului
civic al municipiului Reșița. Lucrările de reparații capital au constat în finisări exterioare,
zugrăveli interioare și căptușirea cu straturi fonoabsorbante pe pereții sălii dar și
transformarea pardoselii orizontale a sălii în pardoseală în pantă care să asigure unghiul de
vizibilitate spre ecranul cinematografului.
Panourile fonoabsorbante aplicate pe perete sunt pe rame de lemn cu vopsitorie de
ulei maro, plăci de pâslă mineral și spre exterior un tratament textile, perforat. S-au
modernizat gurile de evacuare au uzat clădirea, a fost branșată la sistemul de termoficare și
instalațiile de apă și canalizare. Capacitatea sălii de cinematograf s-a mărit la 350 locuri la
parter și balcon.
După 1989 a continuat să funcționeze cinematograful dar și un bufet în foayer, un
spațiu comercial mixt (dulciuri, răcoritoare, biscuit etc.). a mai funcționat un bar de noapte,
un bufet, un club de noapte, dar care nu aveau condiții de funcționare corespunzătoare.
Din anul 2000 clădirea este nefolosită datorită faptului că cinematograful a devenit
nerentabil, chiriașii fuseseră eliminate dar au apărut diferendele legate de proprietarul
palatului. Astfel palatal a fost închis publicului. În perioada anilor 2000-2006 după mai multe
procese susținute de un grup de reșițeni din Reșița Română, urmașii direcți ai celor care au

18
construit Palatul Cultural, acesta a fost retrocedat cu condiția expresă ca în cadrul acestuia să
se desfășoare numai activități culturale.
Proprietatea este evidențiată în CF 1627 sub numărul 251/a/II/b/2/28.
După mai multe propuneri de a se da o utilitate palatului, între asociația culturală
Reșița Română devenită proprietară prin hotărârea judecătorească și Consiliul Județean
Caraș-Severin, cu acordul președintelui acestuia, ing, Sorin Frunzăverde, a fost încheiat
protocolul de colaborare nr.1 din 18.04.2006, respectiv 4096 din 18.04.2006, având ca obiect
folosirea imobilului ”Palatul Cultural” situat în Reșița Română evidențiat în CF nr.1927
nr.251/a/II/b/2/28 în scopul desfășurării aici a activității ”Teatrului de Vest Reșița” cât și a
altor activități cultural-educative, de divertisment, precum: conferințe, seminarii și altele
asemănătoare.
Părțile au convenit să încheie un contract de comodat pe o perioadă de 25 de ani,
începând cu momentul semnării și predării efective a ”Palatului Cultural” (18.04.2006)
Sediul Asociației Culturale Reșița Română a fost stabilită conform protocolului la
etajul II, iar balconul este folosit în totalitate de membrii asociației, la toate activitățile
organizate în palat de oricine.
După încheierea contractului de comodat Consiliul Județean Caraș-Severin a finanțat
ample lucrări de igienizare, dar mai cu seamă lucrări de modernizare specific unui teatru.
Astfel în palatul cultural:
- au fost înlocuite scaunele de cinematograf;
- a fost mochetată sala și alte spații;
- a fost schimbată gresia;
- a fost montată la subsol o centrală proprie pentru încălzire proprie;
- a fost refăcut și sistemul de iluminat cât și cel acustic;
- a fost schimbată tâmplăria în interior și spre exterior;
- a fost reamenajat plafonul sălii de spectacol;
- a fost mărită scena.
Palatul Cultural din Reșița Română a devenit o adevărată bijuterie arhitecturală nu
doar pentru Reșița, cât și pentru întreg Banatul de Munte. Influențele Brâncovenești ale
construcției sporesc splendoarea putând găzdui orice act artistic.
Pe lângă activitățile cu caracter permanent de a participa la toate evenimentele
desfășurate la palat având locuri rezervate la balcon, asociația are și unele acțiuni anuale cum
ar fi: cel puțin o excursie, balul palatului de (începând cu 2019), sărbătoarea femeilor de 8
martie, precum și micilor membri ai asociație la 1 iunie (ziua copilului).
Dar de departe cea mai importantă activitate o reprezintă atât ca durată cât și conținut
”zilele palatului cultural”.
În adunarea generală anuală din februarie 1912 a fost făcută propunerea de a se
organiza anual ”zilele palatului cultural”. După mai multe discuții a fost aprobată, hotărându-
se și realizarea și a unei foi unice de informare în fiecare an. Vom prezenta în continuare
datele la care au avut loc edițiile ”zilele palatului cultural” și conținutul programului
desfășurat în 3 sau 4 zile.

Ediția a I-a (21-23 septembrie 2012) a fost prima ediție a ”zilelor Palatului Cultural
Reșița Română”. Programul de desfășurare a zilelor palatului în această ediție a fost deosebit
cuprinzând :
- muzică de fanfară – din Anina, Lăpușnicelul Mare, Liceul de Artă Reșița

19
 - ansambluri folclorice: Semenicul, Bocșana
- coruri: Menestrelul, Protopopiatul Reșița, Apasionatto, Târgoviște, Ars Nova-
Pitești, Episcopia Caransebeșului, Eutherpe –Costei-Serbia
A prezentat un recitat în prima zi Amalia Antoniu, prim soprană a teatrului de operă
”Ion Dacian” București. În ultima zi Corala Filarmonicii Banatul din Timișoara a prezentat
un program deosebit.

Ediția a II-a (27-29 septembrie 2013) a fost un festival internațional de muzică corală.
Au participat Corala Lira, Corul bisericii Baptiste, corala ”Ion Cristu Danielescu” a casei de
cultură a sindicatelor din Ploiești, corala ”AS” Vrîset Serbia, corul teatrului ”I.Slavici” din
Arad. Zilele palatului au fost încheiate cu un recital ”Stela Enache”.

Ediția a III-a (19-21 septembrie 2014) a fost dedicată ceremoniei de sigilare a capsulei
timpului ”Mesaj pentru timp” și amplasarea acesteia într-un locaș special amenajat în fața
Palatului Cultural Reșița. În prima zi în fața Muzeului banatului Montan a fost dezvelit
monumentul închinat istoricului Valeriu Leu (1952-2009). Au dat spectacole ”Ansamblul
folcloric Datina”, Ramna; Corala Lira, corurile reunite al Episcopiei Caransebeșului, fanfare
din Banat și Serbia. Zilele de festival au fost încheiate cu un spectacol dat de corul
Filarmonicii ”Banatul” din Timișoara.

Ediția a IV-a (2-4 octombrie 2015). Au prezentat prin programe coralele ”Lira 2000”
Reșița, Liceul Baptist, Menestrelul al Asociației Culturale Reșița Română, Grupul de fete din
Coste-Serbia, corul Liceului de Artă din Arad, Corul Episcopiei Caransebeșului, corul mixt
”As” din Vîrșet-Serbia. Deosebit de apreciat a fost programul intitulat ”Folk la Palat” cu
Cristian Buică, Dinu Olărașu, Dan V…, Vasile Condoci, Dorian Ianoș și Cătălin Gal.
Orchestra filarmonicii ”Banatul din Timișoara a încheiat programul zilelor festivalului acestei
ediții.

Ediția a V-a (30 septembrie – 2 octombrie 2016). Au prezentat programe în zilele

festivalului următoarele ansambluri: grupul vocal și de dansuri al societății culturale ”Mihai
Eminescu” din Costei-Serbia, Corul Episcopiei Caransebeșului, corul mixt ”As” din Vîrșet-
Serbia, ansamblul folcloric ”Bârzava” al primăriei Reșița și ansamblul folcloric al Asociației
Culturale Reșița Română.
În Parcul Tricolorului orchestra Filarmonicii ”Banatul” din Timișoara a încheiat zilele
acestei ediții de festival al palatului Cultural.

Ediția a VI-a (15-19 septembrie 2017) a fost dedicată ansamblurilor folclorice din
Banat, fanfare și coruri bănățene. În ziua de 16 septembrie 2017 Filarmonica ”Banatul” din
Timișoara a prezentat un program în parcul tricolorului. Deosebit de apreciat în cadrul zilelor
festivalului a fost programul prezentat de fanfara și corul vocal al societății Culturale Mihai
Eminescu din Costei-Serbia.

Ediția a VII-a (23-28 septembrie 2018) Omagiind cei 100 de ani de la Unire, asociația
noastră a pregătit mai multe activității dedicate evenimentului . manifestările au început cu un
pelerinaj la Alba Iulia în data de 15 septembrie 2018, cu depuneri de coroane la Monumentul
Unirii. În zilele Festivalului ”Zilele Palatului Cultural” 20-23 septembrie 2018 au avut loc

20
mai multe evenimente cum ar fi: lansare de carte ”Ion Marila-un dascăl de nădejde și un
umanist înflăcărat” elaborat de prof.dr.Frigură Iliasa Doina și ing.Frigură Iliasa Ion, o masă
rotundă cu participarea istoricilor din Reșița, concert de fanfară cu participarea unor orchestre
din Serbia, dansuri și muzică populară. Zilele Palatului Cultural au fost încheiate conform
tradiției din ultimii ani cu un concert prezentat de Filarmonica din Timișoara.

Ediția a VIII-a (12-15 septembrie 2019) a fost dedicată în principal Centenarului

Bănățean – 100 de ani de la intrarea trupelor române în Banat. În ziua a II- a au fost
prezentate dansuri, cântece populare etc. Ziua a III-a a fost dedicată muzicii de fanfară (din
Serbia și Banat). Iar ziua a IV-a membrii orchestrei Filarmonice ”Banatul” din Timișoara o
formație Big Band.

În acest an cu ocazia împlinirii a 90 de ani de la sfințirea Palatului Cultural am scris

această mică broșură pentru a scoate în evidență importanța evenimentului. Gândul nostru se
îndreaptă cu pioșenie către toți acei oameni minunați – bunicii noștri) care prin munca lor,
dragostea de cultură și devotamentul de care au dat dovadă de a construi acest minunat
edificiu și de a păstra și dezvolta cultura locală în minunatul ”Banat de munte” cât și a celei
din Banatul Sârbesc.
Activitatea asociației noastre reprezintă un reper cultural în municipiul Reșița.

dr. Frigură Iliasa Doina

prof.univ.dr.Frigură Iliasa Flaviu
ing. Frigură Iliasa Ion

21
,,,,,,,,

Asociația Culturală Reșița Română

În data de 2 II 2002 Asociația Culturală Reșița Română a fost reactivată. Menționăm

faptul că în anul 1932 Asociația Culturală Reșița Română a fost înființată drept continuare a !
Reuniunii de cântări, lectură și muzică a plugarilor din Reșița Română” constituită în anul
1895-1896.
Printre ultimele activități mai ample prezentate de reuniune au fost cele de
reprezentație teatrală, alături de cele corale conduse de Ion Iliasa.

Menționăm faptul că încă din 24 iunie 1932 ”Palatul Cultural” obține personalitate
juridică.

22
 Asociația Culturală Reșița Română și-a încheiat activitatea după naționalizarea
palatului Cultural.

Asociația Culturală Reșița Română își desfășoară activitatea pe baza unui statut
propriu aprobat de Adunarea generală a membrilor acesteia. În statutul actual cât și a celui
din 1932 asociația are ca scop principal continuarea tradițiilor culturale și obiceiurilor locale
având ca președint în momentul 2002 pe dr. Petru Iliasa.
Deviza plugarilor din Reșița Română de cântări, lectură și muzică își propunea:
”Grija noastră să ne fie
Munca rodnică și vie
Înțelegere-ntre frați
Ani mulți și netulburați”
Această deviză este valabilă și în zilele noastre.
În prezent președintele Asociație Culturale Reșița Română este ing. Plujar Nicolae.

23