SCOALA POSTLICEALA “INTELLECTUM”, GALATI

DISCIPLINA: FARMACOGNOZIE SPECIALĂ

ANUL:II
SEMESTRUL I
Farmacist: Andreea Pasat

CURS NR 2
GLUCIDELE

Glucidele reprezintă o clasă de compuși ternari foarte răspândiți în natură și care

prezintă o importanță biologică deosebită. Ele se formează în cursul procesului de fotosinteză,
în organismul viu acestea suferă numeroase transformări și modificări.
Răspândire: organismal vegetal conține glucide în raport de aproximativ 50% din
substanța uscată. Regnul animal este mult mai sărac în ceea ce privește diversitatea structurilor
glucidice.
În regnul vegetal sunt indispensabile vieții participând la alcătuirea scheletului plantelor,
constituind atât principii imediate cât și substanțe de rezervă. Datorită acestor funcții, glucidele
se găsesc în toți reprezentanții regnului vegetal fără excepții cu preponderență la plantele
superioare, la bacterii, la ciuperci, fiind mai puțin abundente. Se găsesc în toate organele plantei,
în cantități mai mari în organele de rezervă.
Glucidele se clasifică în:
- monozaharide sau oze;
- şi polizaharide sau ozide.
In plante ozele se prezintă în funcţie de numărul de atomi de carbon conţinuţi sub două
forme:
- pentoze, zaharide cu 5 atomi de carbon;
- şi hexoze, zaharide cu 6 atomi de carbon.
În funcţie de gruparea funcţională zaharidele pot fi:
 aldoze
 cetoze.
Ozidele se impart în funcţie de structural or în:
- holozide, polizaharide care în urma hidrolizei formează oze;
- heterozide, polizaharide care în urma hidrolizei formează oze şi o componentă
neglucidică numită aglicon.
 Holozidele se impart în funcţie de masa moleculară în :
- oligozide, care sunt formate din 2-6 molecule de monozaharide;
- şi poliholozide, care au un număr mai mare de oze.

Acțiune și întrebuințări
a) Ozele sunt energetice, poliholozidele sunt emoliente, iar coloizii ozogeni/
poliuronidele sunt laxative, emoliente și topice.
Dintre oze, în terapeutică se folosesc în scop diagnostic sau medicamentos:
 xiloza – se foloseste în scop diagnostic pentru: controlul reabsorbției la nivelul
intestinului subțire fiind eliminată prin urină aproape total nemodificată.
 Galactoza- se folosește în scop diagnostic pentru explorarea funcției hepatice.
 Glucoza- se folosește ca energizant în efort. Sub formă perfuzabilă de
concentrație 5% iar parenteral 10%, se folosește pentru tratarea șocului hipoglicemic datorat
supradozării cu insulină sau după operații. Este folosită ca edulcorant, adjuvant farmaceutic,
în special ca diluat în prepararea comprimatelor de supt, deoarece se dizolvă lent și are un gust
plăcut. Este mai puțin dulce decât zaharoza.
 Fructoza se folosește ca hepatoprotector în tratamentul intoxicațiilor hepatice,
coma hepatică, coma alcoolică sau hipoglicemie. Se folosește ca edulcorant la diabetici, are un
gust mai dulce decât zaharoza.
b) Poliolii nu fac parte din grupa glucidelor, dar se obțin industrial prin reducerea
ozelor corespunzătoare.
 Manitolul – poliol foarte răspândit la alge și ciuperci precum și la plantele
superioare aparținând în special familiilor Schrophulariaceae și Oleaceae. Dupa administrare pe
cale orală se absoarbe foarte puțin acționând ca laxativ osmotic, în doză de 15 g x 3/zi. Sub
formă de soluție perfuzabilă se folosește în edem cerebral cu hipertensiune intracraniană,
edem pulmonar când este necesară mobilizarea rapidă și masivă a lichidului, ca diuretic
puternic pentru evitarea blocajului renal, când se impune eliminarea rapidă din organism a unor
substanțe toxice. În industria farmaceutică se găsește sub formă de soluție perfuzabilă 10%, 20%
manitol.
 Sorbitolul se găsește în fructul Sorbus aucuparia (scoruș de munte) și Crataegus
oxyacanta (păducel) în proporție de 10% și în fructele de cireș, vișin, prun. În organismul uman
este metabolizat la fructoză fiind folosit ca edulcorant în hrana diabeticilor. Se folosește ca
diluant pentru prepararea comprimatelor de supt administrate diabeticilor. Se folosește sub
formă de laxativ ușor în doze de 20-30 g , dar și sub formă de supozitoare sau microclisme în
special în pediatrie.
 Xilitolul are un gust dulce aproximativ egal cu cel al zaharozei. Administrat pe
cale orală atât la omul sănătos cât și la cel diabetic nu modifică valorile glicemiei, fiind folosit
ca edulcorant. Xilitolul nu este degradat de enzimele bucale, preparatele care conțin acest poliol
nu generează carii dentare motiv pentru care este folosit la prepararea gumei de mestecat.
 PRODUSE VEGETALE CARE CONȚIN GLUCIDE

1. GRAMINIS RHIZOMA (Rizom de pir) se obţine din rizomul plantei Agropyron

repens (pir) familia Gramineae.

Compoziție chimică: inulină, tricină, mucilagii, carotenoide, vitamine

din complexul B, ulei volatil – agropiren, cu proprietăți antimicrobiene
și fungistatice.
Acțiune și întrebuințări:
 Acționează ca diuretic, depurativ și diaforetic sub formă
de decoct, intrând astfel în compoziția ceaiului depurativ și sudorific.
 Se folosește în tratarea stărilor inflamatorii ale aparatului
genito-urinar și ale tubului digestiv
 Are acțiune cardio-vasculară scăzând presiunea arterială
proporțional cu doza administrată.

2. Amylum
(Amidon) reprezintă cel mai important rezultat prin procesul de fotosinteză. Este o poliholozidă
omogenă foarte răspândită în regnul vegetal. In farmacie se utilizează amidonul obţinut de la
plantele:
- Triticum vulgare (grâu) din familia Gramineae;
- Zea mays (porumb) din familia Gramineae;
- Oryza sativa (orez) din familia Gramineae
- şi Solanum tuberosum (cartof) din familia Solanaceae.
FR X prevede ca officinal amidonul de grâu, de porumb și de cartof.
Dpdv macroscopic se prezintă sub forma unei pulberi albe sau a unor fragmente
aglomerate fără gust și fără miros.

Compoziție chimică: amidonul este format din două polizaharide: amilaza și amilopectina care
se găsesc sub formă de straturi concentrice sau excentrice în jurul unui centru de formare numit
hil. Amilaza reprezintă 15-20% si este dispusă în partea centrală. Amilopectina reprezintă 80-
85% și este dispusă în straturile exterioare.
Acțiune și întrebuințări:

 Se folosește pentru obținerea industrială a glucozei, etilenglicolilor și a

dextrinelor
 Nu are o absorbție farmacodinamică propriu-zisă, datorită proprietăților fizice de
adsorbție a secrețiilor și a grăsimilor dermice, a calităților sale răcoritoare și de alunecare se
folosește la prepararea pulberilor antiinflamatoare de uz pediatric folosite în igiena sugarilor.
  Este folosit cel mai des amidonul de orez deoarece este cel mai fin, fiind folosit la
prepararea pudrelor și fardurilor. Glicerolatul de amidon se folosește ca bază la prepararea
unguentelor hidrofile,
 Se folosește la prepararea comprimatelor și a drajeurilor ca liant, dezagregant sau
agent vâscozifiant, diluant.
 În industria alimentară
 În industria textilă la prepararea unor adezivi sau apreturi.

3. DEXTRAN/ DEXTRANUM reprezintă produsul metabolic al unor bacterii din

genul Leuconostoc și a unor ciuperci din genul Aspergillus, rezultat prin polimerizarea glucozei
sau zaharozei.
În industria farmaceutică se folosește Dextran 40 și Dextran 70 ca înlocuitori de plasmă
în pierderile masive de sânge.
O combinație este cea de Dextran 40 sau 70 cu Glucoză 5% , soluție perfuzabilă în șoc
traumatic, hemoragic, deshidratări, pancreatite, tromboflebite, profilaxia trombozelor
postoperatorii.

4. MEL DEPURATUM / MIEREA reprezintă produsul de elaborare a albinelor

Apis mellifica, familia Apidaea.
Se recoltează din luna mai până când se răcește și se face prin 3 procedee:
a. Scurgere liberă din faguri
b. Centrifugarea fagurilor
c. Prin presare

Se prezintă sub forma unui lichid vâscos, culoarea variază de la galben la roșcat în funcție
de floarea vizitată de albine, epoca și modul de recoltare. Mirosul variază, dacă este dezagreabil
nectarul este recoltat de la flori cu plante toxice, astfel produsul fiind si el unul toxic.
Are un gust dulce aromat.
Conservată în timp cristalizează datorită glucozei, fapt ce indică naturalețea ei. Mierea cu
un conținut mai mare de glucoză cristalizează mai repede decît cea cu un conținut mai mare de
fructoză.
Compoziție chimică: este diferită în funcție de florile de la care s-a recoltat nectarul și
perioada de extracție.
Acțiune și întrebuințări:
 Are proprietăți antibacteriene, antiinflamatorii, imunostimulatoare, regeneratoare,
expectorant, analgezice, sedative, în funcție de sortul de miere
 Din tei- efect sedativ
 Din menta-efect antuseptic, analgezic, calmant
 Din salcâm-efect de calmare a tusei
 Din conifere-acțiune antiseptică și antiinflamatoare