Ioana MARIAN

COMUNICARE ORGANIZAȚIONALĂ
 Ce este comunicarea?

Este un proces care stă la baza tuturor

interacțiunilor si relațiilor interumane.

Este „conditio sine qua non” a vieții omenești și a

ordinii sociale.
 Cele 4 înțelesuri ale comunicării

1. Ca înțelegere a mesajelor primite pe diferite canale de la

diferite mijloace de comunicare, ca înțelegere între două persoane,
între o persoană și un grup, între două grupuri.

2. Ca și participare.
Proces care implică participarea membrilor grupurilor la actul de
transfer și contratransfer informațional.

3. Ca și comunitate prin existența efectivă a grupurilor și a

structurilor sociale reprezentate de acestea.

4. Ca și organizare și acțiune. Datorită comunicării este posibilă

atât acțiunea organizată, cât și organizarea acțiunii.
 Elementele procesului de
comunicare
1. Comunicatorul (transmițătorul - emițătorul) – elementul de la
care pornește informația.

2. Mesajul – cu forme și conținuturi diferite.

3. Codul – modalitatea efectivă utilizată de transmițător în procesul

de comunicare.

4. Receptorul – cel care decodează, analizează, retransmite

mesaje.

Totul unitar mai cuprinde două elemente care întregesc actul

comunicării: sursa de zgomot și efectul mesajelor
 Forme ale comunicării
Comunicarea verbală
Comunicarea non-verbală
Comunicarea interpersonală
Comunicarea intrapersonală
Comunicarea de grup
Comunicarea mediatizată
Comunicarea de masă
Comunicarea esopică
Comunicarea politică și electorală
Comunicarea instituțională
Comunicarea publică
Comunicarea publicitară
Comunicarea educativă
Comunicarea organizațiilor societății civile
Comunicarea paradoxală
Comunicarea internațională
Comunicare referențială
 Comunicarea verbală – Comunicarea codată

- utilizează ca mijloc de acțiune cuvântul vorbit și scris.

- se bazează pe funcția semiotică – „capacitatea indivizilor de a

utiliza semne și simboluri ca substitute ale obiectelor, respectiv
acțiunilor și de a opera cu acestea în plan mintal.”

- se realizează în baza unei limbi comune și a unui limbaj comun.

Comunicarea verbală – sisteme de operare

Sistemul vorbirii – gândite

Sistemul înțelegerii - auzind

 Comunicarea verbală – posibilități de elaborare

Vorbirea se realizează cu ajutorul propozițiilor și a frazelor.

- atunci când știm de la început ce vrem să spunem

- atunci când nu știm decât pe parcursul frazei ce vrem să

spunem
 Comunicarea verbală – cele cinci probleme
fundamentale

1. Controlul din timpul comunicării atât al vorbirii cât și al

gândirii.

2. În timpul vorbirii nu reușim întotdeauna să depășim pașii cu

sens.

3. Folosirea de construcții mentale prea complicate care

îngreunează percepția.

4. Disfuncționalități între gândire, vorbire și respirație.

5. Eliminarea involuntară din vorbire a verbelor și creșterea

numărului de substantive.
Comunicarea verbală – influențe negative în
vorbirea citită și verbalizată
- prea multe intonații fără sens
- tempoul prea ridicat
- citirea mecaniă în necunoștință de cauză
- insuficiența respiratorie
- melodicitatea monotonă
- accentuarea parților finale ale frazelor
- folosirea acelorași tonalități pentru sensuri diferite
- dorința de a părea interesant
- lipsa pauzelor
- pauzele prea scurte
- ton ridicat
- citirea fără putere, fără viață

http://www.youtube.com/watch?v=MO8Jz7b9wH8
http://www.youtube.com/watch?v=IObe1HwDupQ
 Comunicarea nonverbală – limbajul trupului

Reprezintă totalitatea semnelor, gesturilor și a

mimicii cu ajutorul cărora noi transmitem mesaje,
emoții sau reacții.
 Comunicarea nonverbală – comunicarea
paralingvistică

comunicare nonverbală – comunicare paralingvistică – comunicare verbală

Comunicare paralingvistică sau analogică

- ezitări
- intonații
- timbrul vocii
- pauze
- rapiditate
- viteză de expunere
- bâlbieli
 Comunicarea nonverbală – importanță

Cercetătorii susțin că un procent relevant din actul comunicării îl constituie

comunicare nonverbală.

R.L. Birdwhistell – consideră că aproximativ 30-35% din conținutul unui mesaj

se datorează comunicării verbale, iar restul de până la 100% celei nonverbale.

E. Mehrabian – susține că aproximativ 7% din conținutul unei emoții se

transmite prin canal verbal, 55% prin canal vizual și aproximativ 33% prin
canalele paralingvistice, iar restul prin alte canale.

B. Rime – prin comunicarea nonverbală se transmite aproximativ 65-70% din

conținutul unui mesaj.
 Comunicarea nonverbală – analizatori
1. Analizatorul vizual

2. Analizatorul auditiv

3. Analizatorul tactilo-chinestezic

4. Analizatorul olfactiv

5. Analizatorul gustativ

6. Al șaselea simț

O formă deosebită de comunicare nonverbală este reprezentată de utilizarea

spațiului.
Fiecare individ are o arie de manifestare specifică atunci când intră în inter-
relație cu alt individ.

http://www.youtube.com/watch?v=VfDWQG47pAQ
http://www.youtube.com/watch?v=9XSBtwUjN48
http://www.youtube.com/watch?v=r5FPNUzbLqA
http://www.youtube.com/watch?NR=1&v=dW9ztSUGY_Q&feature=endscreen
 Comunicarea interpersonală

Factorii care influențează comunicarea intra și inter grup sunt:

- apropierea spațială
- apropierea socială sau similaritatea
- asocierea
- cooperarea și colaborarea
- conflictul
 Grup

C. Homans: „număr de persoane care comunică între ele destul de des, într-o
perioadă de timp și care sunt suficiant de puține pentru ca fiecare să poată
comunica cu toți ceilalți direct, nu prin intermediul altora.”

M. Sherif: „un grup este o unitate socială constând dintr-un număr de indivizi,
care se găsesc unii cu alții în relație de rol și de status, stabilite după o perioadă
de timp și care posedă un set de valori sau norme ce reglementează
comportarea reciprocă, cel puțin în probleme ce privesc grupul.”
 Comunicarea în plan vertical și orizontal

Este tipul de comunicare specifică relațiilor interpersonale lider – grup și invers

sau persoanelor care se află pe aceeași treaptă ierarhică.
 Putere – conducere – influență – lider - șef

Puterea – relația ce permite unui individ să modifice comportamentul altui

individ.
Conducerea – un ansamblu de activități desfășurate în vederea atingerii
aceluiași obiectiv.
- a prevedea, a decide, a conduce oamenii, a coordona, a controla

Peste structura de conducere se suprapune piramida puterii.

O funcție de conducere înseamnă un anumit nivel in piramida puterii.

Puterea și conducerea – reprezintă metode de influență.

Pârghiile controlului conducerii sunt premierea și pedeapsa.

 Tipuri de lideri

1. Liderul instituțional – o persoană investită prin numire sau alegere într-o

funcție de conducere, în cadrul unor structuri organizaționale.

2. Persoana centrală în grup – persoana care concentrează atenția celorlalți,

întrunește aprecierea și stima grupului, este un exemplu demn de urmat pentru
membrii săi.

3. Liderul sociometric – este persoana cea mai populară din grup, întrunește
sufragiile celorlalți membri sub unghi afectiv.

4. Liderul situațional – este persoana care se angajează spontan în acte de

conducere, în situații diferite.

5. Liderul ca fiind persoana cea mai influentă.

Caracteristici ale liderilor

I. orientare spre sine

orientare spre sarcină
orientare spre interacțiune

II. stil autoritar

stil democratic
stil permisiv

III. organizațional
participativ
întreprinzător
realist
maximist

IV. senzitivitate
permisivitate
non-directivitate