PARTEA I: Prizonierul

Ușa celulei s-a închis. Acum eram doar eu, într-o încăpere
întunecoasă și înghesuită. Singura lumină venea din crăpăturile
pereților, lumină care se așeza pe un pat din lemn. Atât era acolo.
Așa urmam să îmi petrec restul zilelor mele.
Prima zi a trecut cu greu. Nu era nimic de făcut. Stăteam întins
pe pat și mă holbam la pereți. Nu-mi vine să cred că în câteva ore
am memorat fiecare colțișor al camerei. Toate gândurile mi-au fost
spulberate atunci când am auzit pași. Era singurul lucru pe care l-
am mai auzit în ziua aceea, după închiderea ușii. Mai întâi am văzut
o lumină puternică, erau becurile de pe hol. Toate s-au aprins, era
ceva uimitor, cu toate că doar o zi am stat închis dar m-am obișnuit
cu firicele de lumină. În fața gratiilor apare o umbră care face mai
multe semne. Îmi micesc ochii să văd ce încearcă să comunice, dar
dispare. În locul umbrei apar două, dar de data asta voluminoase.
Una dintre ele deschide ușa și strigă: „La perete, scursură!”. Mă
conformez obedient, iar ca recompensă primesc un baston pe spate,
apoi un sac mi se pune pe cap și sunt luat. Merg câteva minute,
într-o liniște deplină, înconjurat doar de întuneric. Într-un final
se deschide o ușă, sunt împins pe ceva ce pare a fi un scaun și îmi
este luat sacul din cap.
Eram într-o încăpere elegantă, cu un birou lat care o împărțea în
două, între stăpân și slujitor. Într-un scaun de piele era un domn
îmbrăcat într-un costum gri. Le face semn celor două gărzi să plece,
până când m-am întors dispăruseră silențios.
- Nu-ți face griji, nu ne vor deranja, spune lăsându-se pe scaun
stăpânul, care continuă:
- Sper că te-au adus cu grijă, doar le-am spus că ești un oaspete
fragil.
- Deci, știți cine sunt, răspund precaut.
- O, da. Dar unde îmi sunt manierele... Sunt Lordul Ambrocio
conducătorul Complexului de Reabilitare și Educare Dedal. Iar
dumneata ești un tânăr străin care a călcat pe tărâmul nostru.
- Nu, nu. Am naufragiat și am fost găsit de niște țărani,
apoi..., am răspuns pierzându-mi încrederea.
- Apoi ai ajuns aici, adus de acei „țărani”.