Scheletul trunchiului

1. Coloana vertebrală
2. Coastele
3. Sternul
4. Anomaliile vertebrelor
5. Anomaliile coastelor
6. Anomaliile sternului

Autor: Hacina Tamara, DH, profesor universitar

Scheletul trunchiului este format
de coloana vertebrală, columna
vertebralis, şi cutia
toracică, compages thoracis.
Number of cervical vertebrae is very
constant in all mammals, including man.
Variations in numbers of thoracic, lumbar
and sacral vertebrae occur in about 5% of
otherwise average people
Sacralization of the 5th lumbar vertebrae
The 5th lumbar vertebrae is partly or
completely incorporated into the sacrum
X-Ray: only 4 lumbar vertebrae
L5/S1 joint is strong
L4/L5 level can degenerate – often
producing painful symptoms
Lumbarization of the 1st sacral vertebrae
1st sacral vertebrae is separated from the
sacrum, and incorporated into the lumbar
spine
 Porțiunile și
curburile coloanei
vertebrale

VERTEBRAL COLUMN

• Extends from skull to pelvis

• Consists of many vertebrae separated by
cartilaginous intervertebral disks that
are connected by ligaments
• Forms central axis of the skeleton
Consists of: Adult: 26 separate bones
• Infant: 33 separate bones
• Five vertebrae fuse to form the
sacrum and four others join to
become the coccyx
Porțiunile vertebrei tipice
Porțiunile arcului vertebral
Structura generală a
vertebrei
Comparația
vertebrelor
cervicale,
toracice și
lombare
 • CARACTERELE REGIONALE
ALE VERTEBRELOR
CERVICALE

1. Corpul vertebrelor este mic şi mult

alungiți transversal.
Caracterul principal - pentru
vertebrele III-VII - este dat de
prezenţa a două mici proeminenţe
sau creste situate pe marginile laterale
ale feţelor articulare superioare
şi orientate în direcţie antero-
posterioară. Se numesc
uncusurile corpurilor vertebrale sau
procesele unciforme. Pe feţele 3. Procesele transverse au câteva caractere diferenţiale:
articulare inferioare ale baza lor este străbătută de gaura transversară prin care trec artera şi vena
corpurilor vertebrale se găsesc două vertebrale;
mici şanţuri, tot cu direcţie vârful este împărţit într-un tubercul anterior care este un rudiment de
anteroposterioară; ele răspund coastă şi într-un tubercul posterior ce reprezintă procesul transvers
uncusurilor vertebrelor subiacente şi propriu-zis;
vor forma articulaţiile unco-vertebrale. c) pe faţa superioară aprocesului transvers se găseşte şanţul nervului
2. Procesul spinos este scurt şi are spinal
vârful bifid. 4. Procesele articulare sunt orientate într-un plan aproape orizontal.
 Vertebrele toracice
CARACTERELE REGIONALE
1. Corpul vertebrei este uşor alungit antero-
posterior; prezintă două fosete superioare şi două fosete
inferioare câte una de fiecare parte a corpului vertebrei.
Pe coloana vertebrală în totalitate, foseta superioară a
unei vertebre delimitează cu cea inferioară a vertebrei
supraiacente un unghi diedru în care pătrunde capul
coastei.
2. Procesul spinos este prismatic triunghiular; el
descinde oblic înapoi şi în jos.
3. Procesele transverse prezintă pe faţa lor
anterioară foseta costală a procesului transvers care se
articulează cu tuberculul coastei corespunzătoare.
4. Procesele articulare sunt verticale şi dispuse în
planfrontal avand fetele articulare plane;
5. Apofizele transverse = au pe fata anterioara spre
varf o fateta articulara pentru articularea cu tuberculul
costal respectiv;
6. Gaura vertebrala are forma cilindrica;
7. Procesul spinos este lung, înclinat.
Vertebra
toracică
 Fațete costale

T 1 - 1.5
T2 – T9 – 0.5 x2
T10 – 0.5 sus
T11, T12 - 1.0 în centru

Fațete costale transversale

T1 – T10
Vertebrele toracice tipice și atipice Vertebrele lombare
 Vertebrele lombare
CARACTERELE REGIONALE
• 1. Corpul vertebrei are dimensiuni mari,
diametrul transversal depăşind pe cel antero-posterior.
2. Procesul spinos este dreptunghiular şi bine
dezvoltat; are o direcţie orizontală, fiind orientat
dinainte înapoi.
3. Procesele costale sunt resturi de coastă. Ele sunt
mari şi turtite dinainte înapoi; pot fi confundate cu
procesele transverse. Adevăratele procese transverse
sunt de fapt mici proeminenţe situate pe
faţa posterioară a proceselor costale, lângă rădăcina
acestora din urmă şi poartă denumirea de procese
accesorii.
4. Procesele articulare au o direcţie verticală şi
sunt dispuse în plan sagital. Feţişoarele articulare
ale proceselor superioare privesc medial şi se prezintă
ca segmente de cilindru gol, în timp ce feţişoarele
articulare ale proceselor inferioare privesc lateral şi se
prezintă casegmente de cilindru plin.
Vertebra lombară
Vertebrele
lombare
Toracele este În toracele sunt 2
format din: aperturi:
- 12 vertebre Apertura toracică superioară
toracice, (apertura thoracis superior)
delimitată de:
- 12 perechi de a) vertebra toracică I,
b) prima pereche de coaste,
coaste și c) manubriul sternal.
- sternul. Apertura toracică inferioară
(apertura thoracis inferior)
delimitată de:
a) vertebra toracică XII,
b) b) coastele flotante,
c) arcul costal (format de
cartilajele coastelor VII – X),
d) apendicele xifoid
 Variații individuale
ale formei și dimensiunilor toracelui

Toracele conic – este caracteristică pentru indivizii cu tip

brahimorf de constituție.

Toracele plat – la indivizii de tip dolihomorf.

Toracele cilindric - la indivizii de tip mezomorf.

Clasificarea
coastelor
Coastele
tipice: III – X

Coastele
atipice – I, II,
XI, XII
Structura coastei tipice
Structura coastei
Coasta a VIII-a (8-a)este o coasta tipica
Coasta I

Coasta II
 Prima coasta este deosebita de celelalte;se
caracterizeaza prin scurtimea si prin directia
oriizontală, astfel ca prezinta o fata superioara,
unainferioara, o margine mediala si una
laterala.Marginea medială delimiteaza orificiul
superior altoracelui si intră in raport cu domul Coasta a II-a (2-a) are o directie
pleural.Pe fata superioara a primei coastese oblica,facand tranzitia dintre prima coasta si
gasestetubercululde insertie pentru muschiul urmatoarele. Pefata ei supero-laterala se
scalen anterior.Acest tubercul separa gaseste o impresiune rugoasapentru insertia
santulvenei subclavicularesituatinainte, de muschiului dintat anterior
santul arterei subclavicularesituat inapoia lui.
Coastele XI și XII
Prinderea coastei a
5-a de vertebra
toracica T5
Sternul
Sternul
 Dezvoltarea vertebrelor

La embrionul uman apar primordii pentru

38 de vertebre:
• 7 cervicale, 13 toracale, 5 lombare, 12 -13
sacrale și coccigiene.
• În cursul embriogenezei perechea a 13-a
de coaste se reduce, ultima vertebră
toracală se transformă în prima lombară,
iar ultima lombară concrește cu prima
vertebră sacrală.
• În continuare are loc involuția majorității
vertebrelor coccigiene și la momentul
nașterii fătului CV are 33 – 34 vertebre.
 Anomalii numerice
ale vertebrelor

• Asimilarea sau
occipitalizarea atlasului
(fuziunea uni- sau bilaterală a
atlasului cu baza craniului).

• Lumbalizarea primei vertebre

sacrale (prima vertebră sacrală
nu fuzionează cu celelalte).

• Sacralizarea – ultima vertebră

lombară poate fi sudată la
sacrul. Fuziunea se poate
produce de o singură parte,
costituindu-se vertebra de
tranziție lumbosacrată,
generatoare de scolioză.
 Anomalii de dezvoltare ale vertebrelor
Spina bifida (fisuri ale
arcurilor neurale )

a) fisuri anterioare (spina

bifida anterior) –
despicătura
longitudinală ventrală a
unor corpuri vertebrale
b) fisuri posterioare
(spina bifida posterior)
– lipsa arcului vertebral
și închiderea
incompletă a tubului
neural,
c) fisuri laterale – lipsa
de unire sau sinostozare Se evidenţiază următoare-le forme ale acestei anomalii:
a arcului vertebral cu 1.spina bifida occulta, când tegumentul de la suprafaţă este intact;
corpul vertebrei,. 2.spina bifida aperta, deschisă, în care marginile tubului se continuă cu
pielea
 Anomaliile vertebrelor
• platispondilia congenitală locală sau generalizată – oprirea creşterii în înălţime a
corpului vertebrei;
• asomia – lipsa corpului vertebrei;
• hemisomia sau hemispondilia – dezvoltarea numai a unei jumătăţi de corp vertebral;
• cifozele şi scoliozele congenitale – accentuarea curburilor sagitale sau laterale ale coloanei
vertebrale;
• concrescenţa vertebrelor – consecinţă a dereglărilor procesului de resegmentare;
• occipitalizarea atlasului – sinostoze, anomalii de blocare totale sau parţiale (numai corpul
sau numai arcul);
• asimilaţia vertebrelor – mai frecventă la frontiera dintre vertebrele lombare şi cele sacrale.
Deosebim sacralizare şi lombalizare;
• spondilolisteză – arcul vertebrei L5 în porţiunea proceselor articulare inferioare şi celui
spinos este separat de restul vertebrei. Ca urmare, vertebra L5 nu este bine fixată de sacrum
şi poate aluneca ventral, antrenând şi restul coloanei, care se sprijină pe ea;
• stenoză congenitală a canalului vertebral , localizată mai frecvent la nivelul primului disc
intervertebral, la nivelul corpului unei vertebre cervicale sau a întregului segment cervical.
• Anomalia Kimmerle -
prezența unui canal în
loc de șanț al arterei
vertebrale.
• Hemivertebra conică
sau multiplă, care
determină curburi
multiple.
• Blocul vertebral care
poate fi parțial (se
păstrează o parte din
disc) sau total, ultimul
determinănd
cifoscolioze
ireductibile.
 Spina bifida poate fi de 2 feluri

1. Spina bifida
aperta
(deschisă): cu
tegumentul intact.

2. Spina bifida
oculta (ascunsă):
a) Meningocele
b) Meningomiel
ocel
 Anomalii de
dezvoltare ale
coastelor

Coaste supranumerare
a) coaste cervicale (articulează
cu vertebra cervicală VII),
b) coaste lombare (articulează cu
vertebră lombară I).

Lipsa coastelor (poate fi uni- sau

bilaterală)
a) lipsa coastei XII
b) lipsa coastei XI

Coasta bifurcată
Coastele contopite
Anomaliile coastelor
1. discontinuity of the
first rib
2. bridge formation
posteriorly, forked rib
anteriorly
3. costal bridge
4. bridge-shaped fusion
5. fusion dorsally
6. suggestion of costal
bridging
7. bifurcation suggested
8.Luschka's bifurcated rib
 3. Fisurile sternale • Etiologie - sunt
mai rare decat malformatiile sus numite,
dar letalitatea lor este importanta.

• Coasta cervicala - defineste existenta unei

coaste supranumerare, cu origine la C7.
Coasta poate fi doar schitata, poate fi vizibila
pe o distanta mai lunga, sau poate fi completa

Simptome - maladia poate fi asimptomatica, cu

descoperire intamplatoare, la un control
radiologic de rutina, sau poate determina
aparitia unor simptome si semne neurologice,
vasculare sau mixte, prin compresiunea vaselor
subclaviculare si sau a plexului brahial,
realizand sindromul de apertura toracica
superioara (“thoracic outlet syndrome”)
 1. Pectus excavatum • Clinic - se Anomaliile
constata un aspect de pâlnie, datorat
depresiunii sternului si cartilajelor toracelui
costale inferioare. Poate fi simetric sau
asimetric. Se asociaza cu scolioza,
malformatii congenitale cardiace astmul
bronsic.

2. Pectus carinatum • Incidenta - apare

mai rar decât pectus excavatum (16,7%
din toate malformatiile peretelui toracic).
- consta de fapt intr-un spectru de
malformatii toracice (patru categorii) din
care cea mai frecventa este forma
clasica, caracterizata prin protruzia
anterioara a corpului sternal si protruzia
simetrica a cartilajelor costale joase.
Etiologia - este necunoscuta, dar
incidenta crescuta a cazurilor cu
agregare familiala sugereaza o baza
genetica.
Anomaliile sternului