CONTRIBUŢII LA CUNOAŞTEREA VEGETAŢIEI PĂDURILOR DE STEJAR PUFOS

(Quercus pubescens Willd.) DIN REPUBLICA MOLDOVA

Dorina BULICANU

doctorandă

Universitatea de Stat din Moldova

În acest articol sunt prezentate asociaţiile vegetale din cadrul pădurilor de stejar pufos ( Quercus
pubescens Willd.) din Republica Moldova. Au fost identificate 11 asociaţii vegetale caracteristice
acestui tip de pădure. Valorificarea excesivă a pădurilor de stejar pufos, distrugerea habitatelor
naturale, va avea drept consecinţă dispariţia speciilor de plante caracteristice inclusiv şi a habitatelor
acestui tip de pădure.

Cuvinte cheie: păduri de stejar pufos, asociaţie, specie de plante, compoziţie floristică.

CONTRIBUTION TO KNOWING THE DOWNY OAK FORESTS (Quercus pubescens Willd.)

VEGETATION IN THE REPUBLIC OF MOLDOVA

In this article we mentioned the vegetal associations of downy oak forests. Are described 11
associations of downy oak forests. Over exploitation of natural resources of downy oak forests or a
general shift away from the land two processes that have had different but equally harmful
consequences for the conservation of vegetation and habitats of downy oak forests.

Keywords: downy oak forests, association, plant species, floristic composition.

Introducere

Asociaţia vegetală uneşte comunităţi după componenţa omogenă şi structură, care se află în
aceleaşi condiţii de trai. Un moment important la stabilirea asociaţiilor reprezintă componenţa
specifică şi clarificarea rolului fitocenotic al speciilor, starea edificatorilor şi subedificatorilor, are loc
şi în limitele unui tip de pădure reprezentând etapele de schimbare a acestui tip sub influenţa diferitor
factori. În condiţiile Republicii Moldova, se observă schimbările care le suferă comunităţile forestiere
şi tipurile de pădure sub influenţa factorilor antropogeni, aşa că în urma activităţii omului au loc
încălcări semnificative ale proceselor naturale şi legăturilor dintre ele.

Pădurile de stejar pufos în majoritatea cazurilor, nu prezintă un masiv vast şi integru, dar sunt
fragmentate formând sectoare din curtine de stejăret şi poiene, care le însoţesc. Din punct de vedere
geobotanic, de regulă, sunt ataşate la tipul de dumbravă aridă sau dumbravă foarte aridă din clasa
Quercetea pubescentis Doing-Craft ex Scamoni et Passarge 1959 . Asociaţiile forestiere de bază se
atribuie la tipul de vegetaţie silvostepică mediteraneano-balcanică şi ocupă biotopurile subaride ale
versanţilor cu expoziţie sudică şi teritoriile de pe cumpenele apelor.

1
Metode şi materiale aplicate

Au fost cercetate fitocenozele ecosistemului de stejar pufos (Quercus pubescens Willd. ) din
Republica Moldova. Diversitatea fitocenotică a fost cercetată conform metodelor acceptate în
domeniu Braun-Blanquet [1], Borza, Boşcaiu, [2].Colectarea materialelor în teren şi prelucrarea lor
în birou au fost efectuate conform metodelor pe larg utilizate de către specialiştii locali şi din ţările
adiacente [3], [4]. În procesul de cercetare pe larg au fost utilizate şi îndrumarele determinatoare [5],
[6].

Rezultate obţinute şi discuţii

Conform cercetărilor efectuate de Николаева, Л. П. [7] , în cadrul pădurilor de stejar pufos au fost
descrise patru asociaţii vegetale: Quercetum pubescentis herbosum, Quercetum pubescentis pooso-
andropogonosum, Quercetum pubescentis stepposum, Quercetum pubescentis fruticosum.

Гейдеман Т. С. [8] evidenţiază patru asociaţii în pădurile de stejar pufos şi anume: Quercetum
brachypodiosum, Quercetum herbosum, Quercetum pooso (angustifoliae)- andropogonosum,
Quercetum stepposum. Potrivit [8] care a descris etapele degradării pădurilor de stejar pufos în urma
influenţei antropice negative (defrişările, regenerare vegetativă repetată, păşunatul şi cositul
poienelor), a fost întocmită respectiva schemă a asociaţiilor care reprezintă consecutivitatea
degradării acestui tip de pădure : Quercetum herbosum → Quercetum pooso (angustifoliae)-
andropogonosum→ Quercetum spepposum→dumbravă foarte aridă de stejar pufos →desişuri de
stejar pufos în formă de arbuşti în amestec cu alte tipuri de arbuşti.

Actualmente presingul antropic asupra pădurilor de stejar pufos continuă, păşunatul şi cositul
poienelor este prezent. Seceta din ultimii ani a provocat uscarea cireşului şi a stejarului pufos. S-au
păstrat sectoare de păduri de stejar pufos într-o stare satisfăcătoare anume unde este introdus regimul
de arie protejată de stat. Este necesar de a studia prototipurile naturale şi de a identifica sectoarele de
pădure de stejar pufos care ar putea servi ca sursă de ghindă pentru crearea culturilor silvice în
sectoarele unde există deficit de umiditate. În contextul încălzirii globale pădurile de stejar pufos
capătă o importanţă vădită.

De remarcat prezenţa următoarelor asociaţii care sunt caracteristice pădurilor de stejar pufos din
Republica Moldova la etapa actuală:

Crysopogono- phleum phleoides. Nucleul central al asociaţiei este format din specii caracteristice
ordinului Festucetalia valesiacae şi a clasei Festuco-Bromatea. Fitocenozele au fost identificate la 2-

2
3 km sud de satul Poruceni, din cadrul Întreprinderii Silvice Nisporeni, pe o pantă cu expoziţie sudică
şi un grad de înclinare de 8-10º. Stratul arborilor din jurul poienilor este format din 7STP2FR1DT
unde unitar creşte şi părul, înălţimea stejarului pufos este de 9-10 m, diametrul 36 cm a frasinului este
de 18 cm şi a diverselor tari de 14 cm. Provenienţa arboretului este din lăstari, în stratul arbustiv se
dezvoltă: Crataegus monogyna, Euonymus europaea, E. verrucosa, Cotinus coggygria, Viburnum
lantana, Rhamnus cathartica.

Condiţiile de xerofilizare excesivă create de substrat se reflectă în compoziţia asociaţiei prin

prezenţa a numeroase specii xeroterme. Stratul erbaceu are o acoperire de 30-70% şi o structură
variată. Compoziţia floristică pe baza a patru relevee este următoarea: Crysopogon gryllus 3-4,
Phleum phleoides 3, Stipa capillata 2, Festuca valesiaca 2, Melica transsilvanica 2, Dactylis
glomerata 2, Carex praecox 1-2, Koeleria cristata 1, Hypericum perforatum+, Potentilla impolita +,
Dianthus membranaceus 2, Berteroa incana +, Achillea setacea+, Silene dichotoma +, Euphorbia
waldsteinii +, Adonis vernalis +, Asparagus polyphyllus +, Stachys recta +, Thymus marchallianus +,
Setaria glauca +, Filipendula vulgaris, Clinopodium vulgare +, Salvia nemorosa+, Plantago
tenuiflora +, Plantago lanciolata +, Trifolium montanum+, Phlomis tuberosa +, Salvia austriaca +,
Eryngium campestre +, Brachypodium sylvaticum +, Ranunculus polyanthemos +, Pulsatila montana
+, Trifolium pannonicum + etc.

Quercetum pubescentis- brachipodium pinnati. Fitocenozele acestei asociaţii se află sub

coronamentul pădurii de stejar pufos. Arboret natural fundamental, subproductiv, echien, consistenţa
arboretului 0,5. Microrelief neevidenţiat.

Stratul arborescent mai mult sau mai puţin este format din curtine însoţite de poieni, este format
dintr-un singur etaj superior, constant , compoziţia arboretului este 10 STP. Distanţa dintre arbori este
4-8 m, diametrul arborilor este de 20-40 cm, înălţimea este de 10-11 m, vârsta arboretului de cca 85
ani.

Stratul arbustiv cu o consistenţă de 0,2, obişnuit se întâlneşte în buchete, este alcătuit din Cornus
mas, Swida australis, Rosa sp., Crataegus curvisepala, Prunus spinosa etc.

Stratul ierbos bine dezvoltat cu o acoperire medie de 60-70 % şi înălţime de 50-60 cm este
repartizat neuniform, sub coronament predomină Brachypodium pinnatum 3, iar pe sectoarele mai
luminoase Festuca valesiaca 2 şi Amygdalus nana 2. Alături de aceste specii se mai dezvoltă: Geum
urbanum 1, Poa angustifolia 1, Dactylis glomerata +, Phleum phleoides, Lathyrus pallescens +,
Lamium maculatum +, Thalictrum minus +, Cephalaria transsylvanica +, Vicia angustifolia +,
Origanum vulgare +, Centaurea orientalis +, Iris graminea +, Lathyrus pannonicus +, Adonis
vernalis +, Medicago romanica +, Bromopsis inermis +, Veronica jaquinii +, Coronilla varia +.
3
Quercetum pubescentis-Aegonychonyosum. Fitocenozele acestei asociaţii alcătuiesc păduri
amplasate pe pante cu expoziţie estică şi o înclinare de cca 5º, descrierea asociaţiei a fost efectuată în
Rezervaţia Cărbuna, satul Răzeni. Litiera este de 4-5 cm. În stratul arborescent etajul superior este
format din Quercus pubescens, Q. robur şi Cerasus avium, care au o înălţime de 12-14 m şi un
diametru mijlociu de 32 cm şi un grad de acoperire de 0,7-0,9 %. Etajul inferior este alcătuit din Acer
tataricum. Stratul arbustiv este format din Crataegus monogyna, Cotinus coggygria, Rosa canina
care au o înălţime de 2-4 m. stratul ierbos cu o acoperire medie de 45 % este dominat de Aegonychon
purpureo-caeruleum 1, Thalictrum minus 1, Asparagus tenuifolius +, Brachypodium sylvaticum +,
Campanula persicifolia +, Pyrethrum corymbosum +, Vincetoxicum hirudinaria +, Euphorbia villosa
+, Lapsana communis +, Lathyrus niger 1, Mycelis muralis +, Mercurialis ovata +, Melica nutans 2,
Galium mollugo+, etc.

Quercetum pubescentis ( Soo 1931) Emend Jakues et Fekete 1958 ( Syn.: Quercus pubescens-
Cotinus coggygria Harvat et al. 1974.). Asociaţia cuprinde partea medie a pantei cu expoziţie sud
vestică şi grad de înclinare 10-12º. Solul cernoziom xerofit de pădure. Litiera de cca 3 cm slab
descompusă. Repartizarea fitocenozelor este uniformă fără poieni. În etajul arborescent domină
Quercus pubescens iar în cel arbustiv Cotinus coggygria. Stejarul pufos are o înălţime medie de cca
10 m cu diametrul mediu de 12-14 cm, maximal 16 cm. Gradul de acoperire 0,7, vârsta 60 de ani.
Provenienţa din lăstari după multiple defrişări. Regenerarea 40-60 lăstari şi 1-2 puieţi pe o suprafaţă
de 4 m². Specia dominantă este însoţită de Acer tataricum şi A. campestre. În subarboret se întâlneşte
Cotinus coggigria cu abundenţă de 4, creşte sub formă de pâlcuri şi cu o înălţime medie de 1,5 m.
Gradul de acoperire a subarboretului este de 0,2-0,8.

În stratul ierbos cu o acoperire de cca 25 % predomină: Asparagus tenuifolius, A. verticilattus,

Aegonychon purpureo-caeruleum, Coronilla varia, Pyrethrum corymbosum, Brachypodium
sylvaticum, Sedum maximum, Polygonatum latifolium, Clinopodium vulgare, Lathyrus pannonicus,
Euphorbia volhynica, Fragaria viridis, Hypericum perforatum, Veronica austriaca, Poa
angustifolia, Vicia tenuifolia, Glechoma hirsuta, Festuca valesiaca, Vincetoxicum hirudinaria,
Galium mollugo, G. aparine, Laser trilobum, Vinca herbacea, Convolaria majalis, Carex michelii,
Thalictrum minus, Filipendula vulgaris. Răspândirea: Aria Protejată Vila Nisporeni cu suprafaţa de
13 ha localizat între satul Bolţun şi s. Şişcani.

Querceto-Lithospermum cotinosum Borza (1936) 1937. Asociaţia ocupă frecvent părţile medii ale
pantelor cu expoziţie sudică şi cu grad de înclinare de 12-15 º. Litiera de cca 3 cm, formată din frunze
nedescompuse de stejar pufos. Stratul arborilor este repartizat uniform şi este dominat de Quercus
pubescens cu o înălţime de 8-10 m şi un diametru de cca 21 cm. Pe unele suprafeţe stejarul este
separat prin curtine. Gradul de acoperire este de 0,6, bonitatea V, vârsta 80 de ani, provenienţa din
4
lăstari. Regenerarea naturală 8-20 exemplare la 4 m². Solitar se întâlneşte Quercus petraea şi Pyrus
pyraster.

Stratul arbustiv cu un grad de acoperire 0,2-0,3 este repartizat aproape uniform, mai rar se dezvoltă
în grupuri şi este reprezentat prin: Cotynus coggigria, Euonymus europaea, E. verucosa care au o
înălţime de cca 3 m. Stratul ierbos cu un grad de acoperire de 25 % este compus din Lithospermum
purpureo-coeruleum ( Aegonychon purpureo-caeruleum) 3, Glechoma hirsuta +, Polygonatum
odoratum, P. latifolium +, Asparagus tenuifolius +, Carex brevicollis 2, Lamium amplexicaule +,
Alliaria petiolata +, Viola suavis +, Galium aparine +, Clinopodium vulgare +, Vinca herbacea +,
Sedum maximum + etc. Răspândirea în ocolul silvic Poruceni, Aria Protejată „Selişte-Leu”
( Întreprinderea Silvică de Stat” Nisporeni-Silva”).

Querceto-Lithospermum purpureo-caeruleum. Asociaţia ocupă partea medie a pantei cu expoziţie

sudică cu un grad de înclinare de 12-15º. Stratul arborescent este repartizat neuniform şi numai pe
unele suprafeţe formează curtine. Domină Quercus pubescens care are o înălţime de 8-10 m şi un
diametru mediu de 21 cm. Gradul de acoperire este 0,6, bonitatea V, vârsta cca 80 ani. Provenienţa
din lăstari. Regenerarea din lăstari. Regenerarea naturală se întâlnesc câte 8-20 exemplare la m².
Litiera cca 3 cm, formată din frunze nedescompuse de stejar pufos împreună cu specia dominantă,
solitar se întâlneşte şi Quercus petraea.

Stratul arbustiv este repartizat uniform şi numai rareori formează pâlcuri de Cotinus coggygria,
Euonymus verrucosa, care are o înălţime de cca 3 m.

Stratul ierbos cu un grad de acoperire de 25 % este compus din: Aegonychon purpureo-caeruleum

2-3, Carex brevicollis 1, Alliaria petiolata 1, Glechoma hirsuta +, Polygonatum odoratum +, P.
latifolium +, Asparagus tenuifolius +, Lamium amplexicaule +, Viola suavis +, Galium aparine +,
Clinopodium vulgare +, Vinca herbacea +, Sedum maximum + etc. Răspândirea în ocolul silvic
Poruceni ( Aria Protejată „Selişte –Leu”, Întreprinderea Silvică de Stat ” Nisporeni-Silva”).

Quercetum pubescentis-roboris. Cverceto-gârneţetele se dezvoltă pe soluri de cernoziom bogate în

humus, reacţia solului este neutră şi moderat acidă, orizontul de carbonaţi obişnuit se începe de la 50-
70 cm.

Asociaţia se dezvoltă pe o pantă cu expoziţie sud vestică în apropierea marginii de pădure, cu un

grad de înclinare de 12-18º. Microrelieful neevidenţiat. Litiera 1-1,5 cm. Stratul arborescent cu o
repartizare neuniformă distanţa dintre arbori este de la 1-2 până la 8-10 m. Provenienţa din lăstari.

Stratul arborescent este alcătuit din Quercus pubescens care are o înălţime de 10-12 m şi un
diametru de 5- 7 cm şi Quercus robur cu o înălţime de 15 cm şi 30-40 cm în diametru. Etajul doi este
5
ocupat de Quercus pubescens cu un diametru de 20-30 cm şi Acer tataricum cu un diametrul de 40-
45 cm, în etajul inferior obişnuit se întâlnesc: Pyrus pyraster- diametrul 8-10 cm şi Cerasus avium.
Gradul de acoperire a arboretului este de 0,5.

Stratul arbuştilor este bine reprezentat şi este format din: Crataegus monogyna, Rosa canina,
Euonymus verrucosa, Swida sanguinea, Rhamnus tinctoria etc. realizând o acoperire de 0,2.

Stratul ierbos cu o acoperire medie de 75 % este alcătuit din: Festuca valesiaca 3, Euphorbia
cyparissias 1, Poa angustifolia 1, Bothriochloa ischaemum 1, Bromus squarrosus +, Coronilla varia
+, Achillea setaceae +, Galium molugo +, G. octonarium +, Geum urbanum +, Medicago lupulina +,
Agrimonia eupatoria +, Thymus marschallianus +, Fragaria viridis +, Viola ambigua +, Teucrium
chamaedrys +, Salvia nemorosa+, S. verticillata +, Plantago urvillei +, Stachys recta +, Vicia hirta
+, Carex supina +, Bupleurum falcatum +, Clinopodium vulgare +, Acinos arvense +.

Querceto-Piptatherosum. Asociaţia se dezvoltă pe partea superioară a pantei cu expoziţie sudică şi

un grad de înclinare de 5-8º. Microrelieful slab evidenţiat. Umiditate atmosferică. Litiera 2-3 cm.

În stratul superior domină Quercus pubescens cu o înălţime de 10-12 m şi un diametru de 15-25 cm,
alături de care se mai dezvoltă Fraxinus excelsior cu înălţimea de 15 m cu diametre de la 12 cm până
la 20 cm şi 30 cm, Acer campestre cu o înălţime de 5- 6 m, diametrul 18 cm, în etajul II cresc Acer
tataricum înălţimea de 5-6 m, diametre 6 cm. Distanţa dintre arbori este de 2-4 (8) m, originea este
din lăstari, consistenţa 0,6-0,7, în substratul arbustiv se întâlnesc Viburnum lantana, care are o
creştere nesatisfăcătoare şi o înălţime de cca 1,5 m şi Crataegus monogyna cu o înălţime de 1,5-2 m .
Solitar se dezvoltă arboret tânăr.

Stratul ierbos acoperă solul, în proporţie de 35-40 %, un rol deosebit fitocenotic îl au Piptatherum
virescens 2, şi Carex praecox 1, Phleum phleoides +, Geum urbanum +, Asparagus tenuifolius +,
Adonis vernalis +, Phlomis tuberosa +, Ajuga laxmannii +, Pyrethrum corymbosum +, Bromus
sterilis +, Poa angustifolia +, Polygonatum latifolium +, Melica uniflora +, Viola ambigua +,
Lathyrus niger +, Sedum maximum +, Fragaria viridis +, Vinca herbaceae +, Thalictrum minus +,
Prunella vulgaris +, Aegonychon purpureo-caeruleum +, Viola hirta +.

În cadrul asociaţiei a fost descrisă subasociaţia Caricetum praecox. Răspândirea: Codrii Tigheci,
parcela 15 din cadrul Întreprinderii Silvice Iargara.

Quercetum pubescentis tipicum Paşc. et al 1956. Asociaţia care cuprinde păduri de Quercus
pubescens tip de curtină în care stejarul pufos ocupă suprafeţe de 40×30 m despărţite de poiene unde
predomină Bothrichloa ischaemum şi Festuca valessiaca. Microrelieful neevidenţiat, gradul de
înclinare 8-10º. Regenerarea din lăstari, înălţimea stejarului este de 10-12 (14) m, gradul de acoperire
6
a arboretului 0,7-0,8. Grosimea litierei 1-2 cm. Alături de specia dominantă sunt prezenţi: Cerasus
avium +, Fraxinus excelsior +, Pyrus pyraster +, Acer platanoides, care se întâlnesc şi sub formă de
exemplare unice de dimensiuni mici dezvoltate din seminţiş. Etajul doi are un grad de acoperire de
0,3-0,4 cu o înălţime de 4-5 m. Aici se remarcă: Rhamnus tinctoria +, Crataegus monogyna +, Swida
australis +, Rosa canina +. Învelişul ierbos este foarte sărac. Un rol fitocenotic deosebit îl au:
Euphorbia cyparissias +, Viola hirta +, Poa angustifolia +, Coronilla varia +, Galium molugo +,
Teucrium chamaedrys +, Stachys recta +, Achillea setaceae +, Lamium maculatum +, Carex supina
+, Pulmonaria officinalis +, Campanula rapunculoides +, Fragaria viridis +, Geum urbanum +,
Asparagus tenuifolius + etc Răspândire: s. Draghişte.

Festucetum valesiaca Răvăruţ et al. 1956 (Syn.: Festuca valesiaca Burduja et al. 1956).
Constituie asociaţia principală a alianţei Festucion valesiacae ocupând suprafeţe însemnate sub
coronamentul pădurii rare de stejar pufos. Compoziţia actuală a arboretului este: Quercus pubescens
(7), Fraxinus excelsior (2) şi câte o unitate de specii tari, solitar se întâlnesc Pyrus communis, gradul
de acoperire a arboretului este de 0,6-0,7. Provenienţa din lăstari. Înălţimea stejarului pufos 9-10 m,
diametrul 36 cm, a frasinului -18 cm şi specii de arbori diverse tari de 14 cm.

Stratul arbustiv este alcătuit din exemplare izolate de Crataegus monogyna, Euonymus verrucosa, E.
europaea, Viburnum lantana, Cotinus coggigria, Rhamnus catharctica. Gradul de acoperire a
subarboretului este de 0,2-0,3.

Stratul ierbos are o acoperire diversă. Specia dominantă este Festuca valesiaca care în funcţie de
degradarea arboretului are o acoperire de 25-70 % împreună cu specia caracteristică vegetează
constant speciile: Poa angustifolia, Dactylis glomerata, Melica transsilvanica, M. uniflora, Veronica
chamaedrys, Centaurea bierbersteinii, Fragaria viridis, Euphorbia waldsteinii, Geum urbanum,
Stachys recta, Trifolium montanum, Artemisia austriaca, Filipendula vulgaris, Thymus pannonicus,
Polygonatum latifolium, Asparagus tenuifolius, Astragalus onobrychis, Achillea setacea,
Clinopodium vulgare, Brachypodium sylvaticum, Salvia austriaca, Stachys recta, Vicia pisiformis,
Alyssum turkestanicum, Carex praecox,Teucrium chamaedrys, Medicago falcata, M. lupulina, Viola
hirta, Adonis vernalis, Potentilla argentea, Aegonychon purpureo-caeruleum, Salvia nemorosa,
Plantago lanceolata, Alliaria petiolata, Campanula glomerata, Inula germanica, Medicago falcata,
Sedum maximum, Lithospermum arvense etc.

În acelaşi timp în biocenozele acestei asociaţii se dezvoltă şi un şir de specii sinantrope : Eryngium
campestre, Lappula squarrosa, Onopordon acanthium, Erodium cicutarium , Carduus acanthoides,
Euphorbia cyparissias, Lepidium ruderale etc.

7
Răspândirea : Gospodăria silvică Nisporeni, ocolul silvic Poruceni parcela 21 I; ocolul silvic
Nisporeni, parcela 28 D cu suprafaţa 42,6 ha;

Quercus pubescens-Carex brevicollis. Asociaţia se dezvoltă pe pante domole şi însorite cu expoziţie

sud vestică. Solurile sunt de tip cernoziomic cu conţinut ridicat de humus şi troficitate ridicată.
Litiera este de 2-3 cm. Stratul arborescent superior mai mult sau mai puţin poienit, în care predomină
Quercus pubescens cu înălţimea 12-16 m cu diametre de 15- 25 cm, şi Fraxinus excelsior, h-14 m cu
diametre de 20-24 cm. Consistenţa 0,6-0,7, originea din lăstari. Din etajul inferior obişnuit fac parte
următoarele specii: Acer campestre cu înălţimea 5-6 m, diametre 4-8 cm; Ulmus campestre cu
înălţimea 6-7 m, diametrul 3-8 cm; Acer tataricum cu înălţimea 5-6 m, diametre 5 cm.

Stratul arbustiv slab dezvoltat, se caracterizează prin exemplare solitare de Viburnum lantana,
Crataegus monogyna. Arbuştii tineri lipsesc. Stratul ierbos cu o acoperire de 25 % este în general
foarte afectat de păşunatul excesiv şi este dominat de Carex brevicollis 2, alături de care se mai
întâlnesc: Glechoma hirsuta +, Polygonatum latifolium +, Viola hirta +, Melica nutans +,
Piptatherum virescens +, Carex divulsa +, Aegonichon purpureo-caeruleum +, Poa angustifolia +,
Brachypodium sylvaticum +, Viola ambigua +, Asparagus tenuifolius +, Geum urbanum +,
Fragaria viridis + etc. Răspândirea: Codrii Tigheci, Întreprinderea silvică Iargara.

Stipo tirsae-Festucetum valesiacae. Asociaţia ocupă de regulă partea superioară a versanţilor cu

expoziţie sudică cu un grad de înclinare de 5-8º. Compoziţia actuală a arboretului este de 10 STP cu
diametrul de 20-40 cm şi înălţimea de 10-11 m, vârsta de 85 ani, provenienţa din lăstari. Arboret
natural fundamental, subproductiv, echien, consistenţa 0,5. Stratul arbustiv se caracterizează în
special prin: Cornus mas, Swida sanguinea, Crataegus curvisepala, Rosa sp., etc. Consistenţa 0,2.

Învelişul ierbos realizează o acoperire de 85-90% este des uniform cu o înălţime de 45-50 cm..
Dintre speciile edificatoare ale sinuziei amintim Stipa tirsa 3, Festuca valesiaca 2. De asemenea sunt
prezente elementele xeroterme ale pădurilor de stejar pufos ca : Euphorbia stepposa 1, Centaurea
orientalis 1, Hypericum perforatum 1, Iris variegata 1, Plantago urvilei 1, Potentilla impolita +,
Silene exaltata +, Medicago falcata +, Melica transsilvanica +, Dianthus membranaceus +, Achillea
setacea +, Veronica longifolia +, Elytrigia repens +, Echium vulgare +, Falcaria vulgaris +,
Plantago lanceolata +, Lathyrus pannonicus +, Euphorbia waldsteinii +, Thymus marschallianus +,
Potentilla recta +, Adonis vernalis +, Veronica spicata +, Poa angustifolia +, Leopoldia tenuiflora +,
Stachys recta +, Stipa pulcherrima +, Cephalaria uralensis +, Allium pulchelum +, Pulsatilla
montana +, Dactylis glomerata +, Allium waldsteinii +, Thalictrum minus +, Veronica jacquinii +,
Campanula bononiensis +, Thlaspi praecox +, Linaria genistifolia +, Coronilla varia +, Salvia

8
austriaca +, Chamaecytisus austriacus +, Verbascum phoeniceum +, Dianthus capitatus +,
Helichrysum arenarium +.

Răspândirea : Întreprinderea silvică Nisporeni, ocolul silvic Nisporeni parcela 28 subparcela D.

Clasa Quercetea pubescentis Doing-Kraft ex Scamoni et Passarge 1959

Syntaxon syn. : Quercetae pubescentis-petraea

Syn.: Quercetae pubescentis Jakucs 1960, Doing-Kraft 1955

După cum indică T. Chifu et al. [9] în această clasă sunt incluse pădurile termofile de stejari
xerofili din regiunea est-submediteraneană.

Dumbrăvile de stejar pufos din teritoriul Republicii Moldova se află la limita de răspândire Nord-
Estică unde cresc pe soluri cernoziomice în condiţii de permanentă insuficienţă de umiditate şi
atemperaturi ridicate. Însă în mod excepţional acest tip de fitocenoze formează mici insule şi în
partea de sud a Codrilor la fel şi dea lungul r. Prut şi fluviului Nistru în arealul pădurilor din clasa
Quercetea roboris-petraea. De aceia compoziţia floristică a acestor asociaţii reflectă interferenţa
speciilor caracteristice claselor: Quercetea pubescentis şi Quercetea roboris-petraea.

Prin analiza areal-geografică a speciilor de plante se constată o diversitate pronunţată a elementelor

fitogeografice. Se poate constata predominarea elementelor continental oriental ( pontic, pontic-
mediteranean, pontic-panonic, pontic balcanic, pontic-panonic-balcanic) după care urmează cel
submediteranean, balcanic şi balcano-pontic.

Printre speciile de plante caracteristice prezente în această clasă se numără şi un şir de specii care se
află la limita nordică a arealului de pe teritoriul Republicii Moldova.

Concluzii

De remarcat prezenţa a 11 asociaţii care sunt caracteristice pădurilor de stejar pufos, şi anume:
Crysopogono- phleum phleoides, Quercetum pubescentis-brachipodium pinnati, Quercetum
pubescentis-Aegonychonyosum, Quercetum pubescentis ( Soo 1931) Emend Jakues et Fekete 1958
(Syn.: Quercus pubescens-Cotinus coggygria Harvat et al. 1974), Querceto-Lithospermum
cotinosum Borza (1936) 1937, Querceto-Lithospermum purpureo-caeruleum, Quercetum
pubescentis-roboris, Querceto-Piptatherosum, Quercetum pubescentis tipicum Paşc.et al 1956,
Festucetum valesiaca Răvăruţ et al. 1956 (Syn.: Festuca valesiaca Burduja et al. 1956), Quercus
pubescens-Carex brevicollis, Stipo tirsae-Festucetum valesiacae.

9
 Compoziţia floristică a asociaţiilor descrise reflectă interferenţa speciilor caracteristice claselor:
Quercetea pubescentis şi Quercetea roboris-petraea.

Bibliografie

1. BRAUN-BLANQUET, J., Pflanzensoziologie.Springer. Verlag.Berlin, 1964.

2. BORZA A., BOŞCAIU N., Introducere în studiul covorului vegetal.Bucureşti, 1965.
3. CIOCÂRLAN, V., Flora ilustrată a României. Bucureşti, 2000, p. 845-855.
4. SANDA, V., POPESCU, A., DOLDU, M., ş.a Caracterizarea ecologică şi fitocenotică a
speciilor spontane din flora României. Studii şi comunicări. Vol. 25. Supliment „Ştiinţe
Naturale”.- Sibiu, 1983.
5. NEGRU, A., Determinator de plante din flora Republicii Moldova. Chişinău, 2007, p. 265-
266.
6. ГЕЙДЕМАН, Т.С. Определитель высших растений Молдавской ССР. Кишинев:
Штиинца, 1986– 636с.
7. НИКОЛАЕВА, Л. П., Дубравы из пушистого дуба Молдавской ССР Кишинев. 1963.
167 с.
8. ГЕЙДЕМАН, Т. С., Типы леса и лесные ассоциации Молдавской ССР. Кишинев, 1964.
9. CHIFU T., MÂNZU C., ZAMFIRESCU O. Flora şi vegetaţia Moldovei (România). Iaşi:
Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Vol. I-II, 2006. 368 p., 698 p.

10