Curs „Globalism și Globalizare”

Titular curs: Lect. Univ. Drd. Moșnianu Cristian

Seminar: Prep. Fedeleș Ana-Maria

Globalizarea, efectele ei și mediul înconjurător

Student: Gheorghe Elena

RISE

Anul 3

Grupa a IV-a

1
 Globalizarea, efectele ei și mediul înconjurător

1. Ce este Globalizarea?

În ultimii ani, unul din cele mai frecvente subiecte de discuție este globalizarea. Toată
lumea vorbește despre globalizare, dar mulți nu prea știu ce reprezintă de fapt acest termen.
Nu există o definiție definitivă și universal acceptată a globalizării. Ea poate fi un
fenomen, o ideologie, o strategie, sau toate la un loc. Globalizarea se referă în general la
schimbările din societate și din economia mondială, rezultate în mare parte din comerț
internațional și schimburi culturale. S-ar spune că globalizarea presupune de fapt formarea unui
stat uninaţional, pe tot globul pămintesc. 
„Globalizarea reprezintă principalul fenomen care influenţează mediul de securitate
contemporan, atât în ceea ce priveşte geneza noilor riscuri şi ameninţări, cât şi al apariţiei
diferitelor oportunităţi.” Astfel, niciun stat nu poate rămâne izolat sau neutru, niciun stat nu este
la adăpost și nici nu trebuie să rămână în afara proceselor globale. Securitatea internațională
tinde să își manifeste tot mai mult caracterul indivizibil, iar comunitatea internațională este din
ce în ce mai conștientă de răspunderile sale. Globalizarea profilează o șansă nereală de
dezvoltare economică, care sa creeze prosperitate și care să protejeze mediul, dar acest lucru nu
este garantat pentru fiecare țară. Ea depinde de capacitatea fiecărui stat de a exploata programatic
și eficient astfel de oportunități. Altfel, țările care nu răspund acestor exigențe riscă să piardă
șansa de a beneficia de efectele pozitive ale globalizării.1
Globalizarea reprezintă un proces sau un set de procese, intruchipând o transformare în
organizarea spațială a relațiilor și a tranzacțiilor sociale, deschizând spațiul național pentru fluxul
de bunuri, persoane, capital, tehnologie, informație, determinând legaturi între diferite paliere ale
societății si de organizare a acesteia.
Termenul globalizare a apărut la sfarşitul anilor ’60 şi a fost lansat de un specialist
canadian în teoria mijloacelor de comunicare în masă, prof. Marshall McLuhan, Univ. din
Toronto şi specialistul american în problemele comunismului, Zbigniew Brzezinski, Univ.

1
Președinția României, Strategia de Securitate Națională, București, 2007, p. 4.

2
Columbia. McLuhan a extrapolat lecţiile războiului din Vietnam şi a lansat expresia sat global.
Termenul de globalizare a intrat în dicţionar prima dată în 1961.
În ceea ce privește apariția globalizării, există trei abordări:
1) globalizarea a apărut odata cu istoria, argumentul principal fiind apariția primelor imperii,
răspândirea creștinismului, etc;
2) este un fenomen contemporan, characteristic modernizării și dezvoltării capitalismului, care
s-a accelerat în ultimele decenii;
3) este un fenomen recent, asociat cu alte evenimente denumite postindustrializare,
postindustrialism sau reorganizarea capitalismului pe alte baze.

2. Efectele globalizării

Teoretic, globalizarea presupune o circulație internațională a ideilor și informațiilor,

experiențe cultural comune, o societate civilă global și o mișcare ecologistă global.2
Efectele ei sunt multe si diverse. Nu putem spune ca există numai efecte pozitive sau
efecte negative. Dar cert este că ele ne-au schimbat viețile, obiceiurile, și chiar și felul în care
gândim. Pentru unii acesta este un lucru pozitiv, iar pentru alții negativ.
Dintre efectele pozitive ale
globalizării putem enumera
Internetul, creșterea schimbului de
mărfuri între state, astfel încât să
ne putem bucura și de produsele
altor țări, creșterea investițiilor,
dezvoltarea tehnologiilor și
posibilitatea de a comunica din
orice colț al lumii, accesul la
informații. Tinerii din orice ţară,
segment important de consumatori, promotori ai

2
Stiglitz Joseph E., Mecanismele globalizării, Editura Polirom, Iași, 2008, p. 19.

3
progresului, acceptă şi chiar manifestă plăcere pentru aceeaşi muzică, aceleaşi haine şi
încălţăminte, aceleaşi alimente. Pe plan mondial se produce o reorganizare a serviciilor şi o
intensificare a relaţiilor economice financiare şi de forţă de muncă.3
De asemenea, procesul de globalizare este benefic pentru unele țări aflate în curs de
dezvoltare, dar și pentru cele dezvoltate, deoarece pot beneficia de investiții străine,
împrumuturi, pot participa la organizații internaționale etc.
Un alt mare și important beneficiu al globalizării îl reprezintă globalizarea culturală,
turismul, mișcările migratoare, rolul femeilor și dreptul copiilor în societățile cu anumite tradiții.
Se pune accentul pe respectarea drepturilor omului, din care rezultă dreptul la libera
exprimare religioasă și libertatea unei persoane de a-și schimba religia, toleranța.
Totodată, globalizarea are numeroase efecte negative, precum desființarea națiunii si
statului național, reducerea locurilor de muncă în țările în curs de dezvoltare sau cu un nivel mai
redus al productivității muncii, specializarea unor state în activităti de producție generatoare de
poluare si care necesita un consum mare de munca, materii prime si energie, adâncirea
decalajelor economice (în prezent, 258 de miliardari dețin o bogatie egală cu cea posedată de 2,5
miliarde de oameni – aproape 1/3 din populația Terrei), de asemenea, se menționează pericolele
privind desființarea unor ramuri, falimentarea unor bănci, destabilizarea vieții economice,
inclusiv a unor state.4
Globalizarea a permis de
asemenea, dezvoltarea unor ramuri
mai puțin dezirabile, precum crima
organizată, terorismul, infractiunile
(statisticile arată că în Europa de
Vest au sporit considerabil furturile
de maşini, infracţiunile economice,
spălarea banilor, traficul ilegal de
armament şi deşeuri radioactive,
corupţia, traficul de persoane şi
trecerile ilegale de frontieră, falsificarea de vize şi paşapoarte, utilizarea ilegală a mâinii de lucru

3
Prof.univ.dr. Dumitru PATRICHE (coordonator); Lect.univ.drd. Mihai FELEA (editor), Comerț și globalizare
4
M. Bulgaru, Mileniul III. Disperare si speranta, o noua paradigma a dezvoltarii, Editura Revista Româna de
Statistica, Bucuresti, 2003, p.20.

4
din statele sărace, precum şi infracţionalitatea legată de prostituţie sau alte forme de exploatare
sexuală. În Europa Centrală şi de Est, pe lângă tipurile de acţiuni menţionate mai sus, se practică
infracţiunile împotriva proprietăţii, extorcarea şi falsificarea de bani).
Una dintre cele mai grave probleme cu care se confruntă țările nedezvoltate sau în curs de
dezvoltare o reprezintă sărăcia, care la rândul ei generează și sărăcie sau subdezvoltare culturală,
intelectuală, analfabetism.
„Sărăcia afectează starea popoarelor, identitatea lor culturală și națională, prin
imposibilitatea conservării obiceiurilor, tradițiilor, relațiilor sociale, aranjamentelor
comunitare, a patrimoniului muzeistic prin care ele se apără de valul globalizării.”5
În timp ce în țările bogate nu se cunoaște înțelesul cuvăntului sărăcie sau lipsă, în țările
nedezvoltate nu există mâncare, apă potabilă și medicamente, oamenii murind fără măcar a avea
vreo șansă.
Din păcate, globalizarea și-a lăsat amprenta și asupra mediului înconjurător. Cel mai
relevant aspect este încălzirea globală. Aceasta se datorează noului nostru stil de viață, care
implică folosirea de diferite substanțe poluante, sprayuri care distrug stratul de ozon, poluarea si
abuzarea de resursele naturale ale planetei noastre.
Datorită încălzirii globale se creează efectul de seră, care influențează calitatea aerului și
a mediului înconjurător. Se estimează, că dacă nu se iau măsuri pentru stoparea acestui fenomen,
temperatura planetei va crește cu 2-5ºC până la sfârșitul secolului XXI.
În ritmul actual, se va ajunge la o încălzire a aerului deasupra Antarcticii, permițând
ninsoarea, care actualmente nu poate avea loc datorită temperaturii prea scăzute. Zăpada
rezultată din aceste ninsori va contribui la creșterea gheții antarctice. La nivel planetar, o
încălzire a atmosferei joase a pământului cu 1,5-4,5ºC ar determina creșterea cu aproximativ 20-
140 cm a nivelului mărilor și oceanelor. De asemenea, se va produce o salinitate a apelor
subterane, periclitând aprovizionarea cu apă potabilă. Se așteaptă, de asemenea, importante
modificări climaterice locale și regionale, având grave consecințe economice și ecologice.
O altă problemă gravă a planetei noastre este diminuarea stratului de ozon, datorată
poluării. Stratul de ozon (O3) situat în atmosfera Terrei, între 15 si 45 km înălțime de la suprafața
pământului, constituie filtrul natural al planetei, care absoarbe radiațiile ultraviolet și joacă un rol
important pentru ocrotirea vieții.

5
Wolfensohn D. James, Președintele Băncii Mondiale,

5
 Reducerea cu doar 1% a stratului de ozon poate determina amplificarea cazurilor de
cancer al pielii, tulburări de vedere și poate afecta negative fauna, flora, planctonul etc.
Alte probleme grave ale planetei cauzate de globalizare ar fi defrișarea pădurilor
ecuatoriale acestea fiind principalele resurse naturale ale planetei, prin reglarea climei si
protejarea apelor.
Patrimoniul forestier se află într-un process rapid de diminuare, anual defrișându-se între
10 si 20 milioane hectare de pădure. În timp ce țările bogate utilizează și risipesc resursele
naturale, greu reciclabile, ale planetei, există 20 de țări cu 100 milioane de locuitori, care nu-și
pot acoperi nici măcar nevoile minime de combustbil.
Din punct de vedere ecologic, pădurile evacuează CO2 din atmosferă și folosc ca habitat
faunei și florei, distrugerea acestora cauzând și dispariția a numeroase specii vegetale și animale.
Din păcate efectele negative ale globalizării nu sunt identificate (voit sau nu) de timpuriu
sau nu sunt conştientizate într-atât încât să nu lase spaţiu şi timp de manifestare forţelor ostile
securităţii.

3. Soluții

Există o serie de acorduri, planuri de acţiune şi convenţii internaţionale care încearcă

reglementarea problemei mediului. Dintre acestea, cele mai importante sunt Convenţia pentru
Biologie „Agenda 21” adoptată în 1992 la Rio de Janeiro privind schimbarea climei, precum şi
Convenţia cadru privind modificările climatice de la Kyoto din 1997. 
Problemele principale discutate în cadrul Declarației de la Rio sunt: precauția,
obligativitatea de a acoperi costul pagubelor directe și indirecte (poluatorul plătește),
obligativitatea utilizatorului oricărei surse de a prelua costurile efectelor directe și indirecte
asociate fiecărei trepte care caracterizează metabolismul sistemelor socio-economice, accesul
echitabil la resurse al generațiilor, șanse egale de a accede și utiliza resurse de către membrii unei
generații.
Convenția a fost semnată de SUA și alte 152 de state, care și-au luat angajamentul să
„stabilizeze concentrațiile de gaze cu efect de seră din atmosferă la un nivel care să prevină
interferențele antropogenice periculoase asupra sistemului climateric … într-un interval
suficient pentru a permite ecosistemelor să se adapteze în mod natural.”

6
 În 1997, la Kyoto s-au reunit peste 1500 de delegați, grupuri de lobby și șefi de stat din
peste 150 de state pentru a elabora un tratat în vederea reducerii emisiilor de gaze cu efect de
seră. Protocolul de la Kyoto nu a cerut țărilor în curs de dezvoltare măsuri imediate, ci a solicitat
statelor dezvoltate să-și reducă emisiile de gaze cu anumite cantități, în raport cu anul 1990.
SUA, țara care poluează cel mai mult a refuzat semnarea Protocolului pe motiv că ar
dăuna economiei Statelor Unite.
Restul statelor au mers mai departe, semnând Protocolul, acesta intrând în vigoare la 22
octombrie 2004, odată cu ratificarea sa de către Rusia. Până la data de 16 februarie 2005, data la
care a fost pus în practică, acesta a fost semnat de 141 de țări, responsabile cu 55% din emisiile
cu efect de seră.
Totuși, pentru reducerea gazelor cu efect de seră este nevoie și de implicarea Statelor
Unite, acestea emițând 25% din totalul gazelor cu efect de seră.
În 2006 SUA au făcut un mic pas spre reducerea emisiilor de gaze, finanțând cercetări
pentru a se găsi alternative la combustibilii fosili, fondurile acordate fiind, totuși, foarte reduse.
Încălzirea globală și protecția mediului nu ar trebui să fie numai preocupări ale statelor, ci
și preocupările cetățenilor de rând. Gesturile mici pot avea efecte foarte mari.
Datoria noastră ca cetățeni este, în primul rând protejarea mediului înconjurător prin
diverse schimbări ale comportamentului: atunci când mergem la pădure, în loc să lăsăm
gunoaiele acolo, indicat ar fi să le strângem și să le lăsăm la primul coș de gunoi; în loc să
folosim sprayuri care dăunează stratului de ozon, ne putem orienta către parfumuri care nu
poluează; atunci când aruncăm gunoiul un efort deloc mare ar fi ar să o facem selectiv; reciclarea
uleiului folosit, a hârtiei etc.
Nu putem cere măsuri din partea guvernului când nici noi nu facem nimic pentru a
preveni poluarea mediului.

7
 Bibliografie

M. Bulgaru, Mileniul III. Disperare si speranta, o noua paradigma a dezvoltarii, Editura Revista

Româna de Statistica, Bucuresti, 2003

Președinția României, Strategia de Securitate Națională, București, 2007

Prof.univ.dr. Dumitru PATRICHE (coordonator); Lect.univ.drd. Mihai FELEA (editor), Comerț

și globalizare

Stiglitz Joseph E., Mecanismele globalizării, Editura Polirom, Iași, 2008

www.uvvg.ro

www.biblioteca-digitala.ase.ro