Sunteți pe pagina 1din 108

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAȚIONALE

UNIVERSITATEA PETROL – GAZE DIN PLOIEŞTI


FACULTATEA: INGINERIA PETROLULUI ŞI GAZELOR
DEPARTAMENTUL: FORAJUL SONDELOR, EXTRACŢIA ŞI TRANSPORTUL
HIDROCARBURILOR
SPECIALIZAREA: INGINERIE DE PETROL ŞI GAZE
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: ZI

Vizat Aprobat,
Facultatea Director de departament,
Ingineria Prof.Univ.Dr.Ing.
Petrolului si Gazelor LAZAR AVRAM

PROIECT DE DIPLOMĂ

TEMA:ANALIZA ŞI PROIECTAREA REGIMULUI


TEHNOLOGIC OPTIM DE FUNCŢIONARE LA UN GRUP DE
SONDE DE PE STRUCTURA BĂICOI

Conducător ştiinţific:
Prof. Univ. Dr. Ing. Mihai Pascu Coloja

Absolvent:
Popa Laurențiu-Florin

PLOIEŞTI
2020
ANEXA 9

UNIVERSITATEA PETROL – GAZE DIN PLOIEŞTI


FACULTATEA:INGINERIA PETROLULUI ŞI GAZELOR
DEPARTAMENTUL:FORAJUL SONDELOR, EXTRACŢIA ŞI TRANSPORTUL HIDROCARBURILOR
SPECIALIZARE:INGINERIE DE PETROL ŞI GAZE FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT:ZI

Aprobat, Declar pe propria răspundere că voi elabora personal


Director de departament, proiectul de diplomă / lucrarea de licenţă / disertaţie şi nu
PROF. UNIV. DR. ING. voi folosi alte materiale documentare în afara celor
LAZĂR AVRAM prezentate la capitolul „Bibliografie”.

Semnătură student(ă):
DATELE INIŢALE PENTRU PROIECTUL DE DIPLOMĂ
Proiectul a fost dat studentului:POPA LAURENȚIU-FLORIN

1)Tema proiectului / lucrării :ANALIZA ŞI PROIECTAREA REGIMULUI TEHNOLOGIC


OPTIM DE FUNCŢIONARE LA UN GRUP DE SONDE DE PE STRUCTURA BĂICOI

1) Data eliberării temei:01.11.2019


2) Tema a fost primită pentru îndeplinire la data:01.11.2019
3) Termenul pentru predarea proiectului/ lucrării:17.07.2020
4) Elementele iniţiale pentru proiect / lucrare:
DATE DIN ŞANTIER;
- MATERIALE BIBLIOGRAFICE;
- INDICAŢIILE CONDUCĂTORULUI DE PROIECT.

6) Enumerarea problemelor care vor fi dezvoltate: GEOLOGIA STRUCTURII, POMPAJ CU PRĂJINI,


POMPAJ INTERMITENT, POMPAJ ELICOIDAL, POMPAJ CENTRIFUGAL, CONCLUZII,
BIBLIOGRAFIE

7) Enumerarea materialului grafic (acolo unde este cazul):

8) Consultaţii pentru proiect / lucrare, cu indicarea părţilor din proiect care necesită consultarea:

Conducător ştiinţific: PROF. UNIV. DR. ING. Student(ă):


MIHAI PASCU COLOJA POPA LAURENȚIU-FLORIN
Semnătura: Semnătura:
ANEXA 10

UNIVERSITATEA PETROL – GAZE DIN PLOIEŞTI


FACULTATEA:INGINERIA PETROLULUI ŞI GAZELOR
DEPARTAMENTUL:FORAJUL SONDELOR, EXTRACŢIA ŞI TRANSPORTUL HIDROCARBURILOR
SPECIALIZARE:INGINERIE DE PETROL ŞI GAZE FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT:ZI

APRECIERE

Privind activitatea absolventului: POPA LAURENȚIU-FLORIN

în elaborarea proiectului de diplomă cu tema: ANALIZA ŞI PROIECTAREA REGIMULUI


TEHNOLOGIC OPTIM DE FUNCŢIONARE LA UN GRUP DE SONDE DE PE STRUCTURA BĂICOI

Nr. CRITERIUL DE APRECIERE CALIFICATIV


crt.
1. Documentare, prelucrarea informaţiilor din bibliografie
2. Colaborarea ritmică şi eficientă cu conducătorul temei proiectului de diploma
/lucrării de licenţă
3. Corectitudinea calculelor, programelor, schemelor, desenelor, diagramelor şi
graficelor
4. Cercetare teoretică, experimentală şi realizare practică
5. Elemente de originalitate (dezvoltări teoretice sau aplicaţii noi ale unor teorii
existente, produse informatice noi sau adaptate, utile în aplicaţiile inginereşti)
6. Capacitate de sinteză şi abilităţi de studiu individual
CALIFICATIV FINAL
Calificativele pot fi: nesatisfăcător / satisfăcător / bine / foarte bine / excelent.

Comentarii privind calitatea proiectului / lucrării:

Data:
Conducător ştiinţific:
PROF. UNIV. DR. ING.
MIHAI PASCU COLOJA
ANEXA
12

UNIVERSITATEA PETROL – GAZE DIN PLOIEŞTI


FACULTATEA:INGINERIA PETROLULUI ŞI GAZELOR
DEPARTAMENTUL:FORAJUL SONDELOR, EXTRACŢIA ŞI TRANSPORTUL DE HIDROCARBURI
SPECIALIZAREA:INGINERIE DE PETROL ŞI GAZE FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT:ZI

De acord,
Decan

Domnule Decan,

Subsemnatul, POPA LAURENȚIU-FLORIN, absolventa a Facultăţii INGINERIA PETROLULUI ŞI


GAZELOR,promoţia 2016-2020, vă rog să-mi aprobaţi înscrierea la examenul de licenţă din sesiunea IULIE 2020.
Declar pe propria răspundere următoarele:
1)documentele depuse în dosar sunt autentice;

2)am elaborat personal proiectul de diplomă cu respectarea prevederilor Legii nr.8/1996 privind dreptul de autor şi
drepturile conexe, astfel cum a fost modificată ulterior, şi nu am folosit alte materiale documentare în afara celor
prezentate la capitolul „Bibliografie”;

3) varianta electronică de pe CD-ROM a proiectului de diplomă/lucrării de licenţă/disertaţie include conţinutul


proiectului/lucrării în format PDF neprotejat (care să permită accesarea textului) şi nescanat.

Data
___________________ Absolvent,
Popa Laurențiu-Florin

Domnului Decan al Facultăţii INGINERIA PETROLULUI ŞI GAZELOR,Universitatea Petrol–Gaze din Ploieşti.


CUPRINS

INTRODUCERE
• Capitolul I. Prezentarea geologică a structurii Băicoi
I.1 Cadrul geologic………………………………………….............................................9
I.1.2.1.Stratigrafia…………………………………………………………………………10
I.1.2.2 Tectonica structurii………………………………………………………………...11
I.1.3 Geologia zăcămintelor ……………………………………………………………11
I.1.3.1 Stratigrafie si litologie……………………………………………………………..11
I.1.3.2.Tectonica zăcămintelor…………………………………………………………….14
I.1.4 . Modelul fizic……………………………………………………………………....15
I.1.4.1 Presiunea initială şi temperatura de zăcămant…………………………………….15
I.1.4.2 Proprietăţile fizice ale rocilor de magazin...............................................................16

• Capitolul II. Pompajul cu prăjini;


II.2.1. Principii generale……………………………...………………………………………..17
II.2.2.Instalatia de pompare cu prajini…………………………………………………….18
II.2.3.Modul de funcţionare al unei instalaţtii de pompaj cu prăjni…………………………...19
II.2.4.Analiza sondelor in pompaj cu prăjini pe baza determinării parametrilor……….....20
II.2.4.1.Calculul frecvenţelor periculoase şi nepericuloase………………….……………24
II.2.4.2.Dimensionarea garniturii de prăjini de pompare………………………………….25
II.2.4.3.Stabilirea lungimii tronsoanelor prin metoda eforturilor unitare maxim
admisibile………………………………………………………………………………………..27
II.2.4.4.Eforturile unitare maxime si minime din garnitura de foraj..…………………….28
II.2.4.5.Dimensionarea prăjinilor la solicitari variabile…………………………………...29
II.2.4.5.Dimensionarea coloanei de ţevi de extracţie…………………...………………....31
II.2.4.6. Eforturile unitare maxime si minime din ţevi de extracţie………………...……..31
II.2.4.7.Calculul cuplului maxim la reductor……………………………………………...31
II.2.4.8.Alegerea unităţii de pompare……………………………………………….……..32
II.2.4.9.Verificarea capacităţii de productie a instalaţiei proiectate ………..………...…...32
II.3.Analiza regimului de funcţionare al sondelor în pompaj intermitent……...…..……...33
II.4. Sarcinile din prăjina lustruită…………………………………………….…………...36
II.5.Proiectarea regimului de funcţionare al sondei……………………………………….37
II.6. Calculul frecvenţelor nepericuloase………………………………………..….……...39
II.7. Cursa reala a pistonului……………………………………………………………….43
II.8.Calculul cuplului maxim la reductor………………………………………………….43
II.9.Sarcinile din prajina lustruită.........................................................................................47
II.10. Proiectarea regimului de funcţionare al sondei……………………………………..48
II.11. Calculul frecventelor periculoase…………………………………………………...48
II.12. Calculul frecventelor nepericuloase…………………………………….…………..49
II.12.Cursa reala a pistonului……………………………………………………………...52
II.13. Calculul cuplului maxim la reductor……………………………………………….53

5
• Capitolul III. Pompajul intermitent;
III.3.1Generalităţi………………………………………………………………………………………….56
III.3.2.Proiectarea unei instalaţii de pompaj periodic ..................................................................... 57
III.4.Calculul instalației de pompaj intermitent ................................................................................ .60

• Capitolul IV. Pompajul elicoidal;


IV.4.1.Generalităţi…………………………………………………….....................................75
IV.4.2.Instalaţia de pompare cu pompe elicoidale…………………………………………………75
IV.4.3.Echipamentul de fund al sondelor exploatate prin pompaj elicoidal…………………75
IV.4.3.1Pompa elicoidală……………………………………………………………………………….76
IV.4.3.2.Prăjinile de pompare………………………………………………………………………….78
IV.4.3.3Solicitarile garniturii de prajini de pompare……………………………………………...79
IV.4.3.4Țevi de extractie………………………………………………………………………………..80
IV.5.Echipamentul de suprafaţă al sondelor exploatate prin pompaj elicoidal……………...82
IV.5.1.Sisteme de acţionare…………………………………………………………………………….82
IV.5.2.Capul de antrenare……………………………………………………………………………….84
IV.6.Principiul de funcţionare al pompelor elicoidale…………………………………………….86
IV.7.Avantajele si dezavantajele utilizării pompelor elicoidale………………………………...88
IV.8.Alegerea pompelor elicoidale……………………………………………………………………90
IV.9.Metodologia de calcul a unei instalaţii de pompare elicoidale……………………………91
IV.10.Calculul sondelor aflate in pompaj elicoidal ........................................................................ 93

• Concluzii ..................................................................................................................................................... ..105

• Bibliografie ................................................................................................................................................ ..107

6
INTRODUCERE

Atât pe plan naţional cât şi pe plan mondial se pune problema resurselor de energie
deoarece cerinţa mondială industrială privind consumul acestora este în continuă creştere.

Cea mai mare contribuţie la aprovizionarea cu energie o are petrolul şi gazele naturale.
Ţinând seama de faptul că resursele cunoscute şi necunoscute sunt totuşi finite, trebuie ca pe
lângă faptul că se descoperă noi rezerve, să se cunoască şi urmărească, perfecţionarea
tehnologiei de exploatare.

Creşterea continuă a necesarului de ţiţei şi gaze naturale pe plan mondial presupune, pe


de o parte, intensificarea lucrărilor geologice şi geofizice pentru descoperirea de noi rezerve de
hidrocarburi, iar pe de altă parte, dezvoltarea şi aplicarea cât mai largă de noi metode de
explorare care să conducă la obţinerea unui factor de recuperare cât mai mare.

Întrucât costul lucrărilor de foraj este astăzi din ce în ce mai ridicat ca urmare a
creşterii adâncimii sondelor, iar rezultatele favorabile în unele regiuni limitate, atenţia
specialiştilor s-a concentrat tot mai mult, în direcţia elaborării unor metode noi şi a
perfecţionării celor existente privind intensificarea fluxului de fluide din strat in sondă şi
ridicării acestora la suprafaţă.

Referitor la acest ultim aspect, o atenţie deosebită s-a acordat şi se acordă metodelor
artificiale de extracţie a ţiţeiului: pompajul de adâncime, metodă care se aplică atunci când
energia fluidelor produse de strat, nu permite ascensiunea acestora la suprafaţă.

Pompajul de adâncime se aplică în faza finală de exploatare a zăcămintelor petrolifere


când extracţia prin erupţie artificială continuă sau intermitentă reclamă un consum specific
exagerat de gaze injectate, ceea ce face ca exploatarea să devină neeconomică.

Extracţia petrolului prin pompaj de adâncime este o metodă foarte folosită la noi în
ţară, dar randamentele multor sonde sunt relativ mici fie datorită epuizării stratelor, fie datorită
echipamentului utilizat în procesul de extracţie. Pompele cu piston folosite în cadrul acestei
metode funcţionează la randamente mici sau se blochează în condiţiile în care procentul de
impurităţii şi raţia gaze ţiţei este mare. Pentru a elimina aceste inconveniente se foloseşte tot
mai mult pompajul elicoidal, care lucrează la randamente ridicate chiar şi în prezenţa apei şi
gazelor.

Trebuie acordată o atenţie cu totul deosebită controlului regimului tehnologic stabilit


pentru fiecare sondă, regim care trebuie să asigure exploatarea ei la parametrii optimi.

7
De aceea este necesar să se cunoască cauzele care duc la scăderea debitelor, măsurile
cele mai eficiente pentru prevenirea sau lichidarea lor şi care pot fi puse atât pe seama alegerii
şi funcţionării echipamentului de fund sau de suprafaţă, cât şi pe seama stratului productiv
exploatat.

Aceste cauze pot fi cunoscute numai printr-un control riguros şi competent al


funcţionării instalaţiei şi prin analiza cantitativă şi calitativă a rezultatelor obţinute pe baza
diferitelor măsurători efectuate la sondele în pompaj.

Cercetările şi experimentele efectuate în condiţii de laborator şi de şantier, au dus la


stabilirea unui număr relativ mare de teorii care au pus la dispoziţie procedee pentru calculul
gradienţilor de presiune necesari în evaluarea variaţiei presiunii în lungul acestor coloane.

Dispunând astfel de o metodă de determinare a gradientului de presiune cât mai exactă,


curba de variaţie a presiunii construită pe cale analitică se va apropia de curba reală, construită
prin măsurători directe la sondă şi astfel se va putea stabili o proiectare corectă a regimului de
funcţionare al sondelor şi al instalaţiilor respective.

8
CAPITOLUL 1
GEOLOGIA STRUCTURII BĂICOI

1.1 Cadrul geologic

Structura Țintea – Băicoi – Florești – Calinești este situată în Depresiunea Precarpatică ,


în subzona mio – pliocenă cu structuri diapire majore și face parte din aliniamentul structural
Moreni – Gura Ocniței –Filipești – Băicoi – Țintea – Măgurele – Păcureți – Surani –
Cărbunești , care este dezvoltat pe o direcție SV – NE .
Geografic , structura face parte din zona colinară subcarpatică , cu dealuri de 300 – 400 metri
, fiind situate la circa 20 km de Ploiești și 15 km de Cămpina .

Fig.1.1. Amplasarea geografică a structurii Țintea – Băicoi


– Florești – Călinești

9
1.1Geologia structurii

I.1.2.1. Stratigrafia
Sondele sǎpate pȃnǎ ȋn prezent ȋn cadrul acestui aliniament structural au dovedit
prezența depozitelor paleogene, reprezentate prin Eocen și Oligocen; neogene, reprezentate
prin Miocen (Acvitanian, Burdigalian, Helvețian, Tortorian, Sarmațian ) și Pliocen (
Meoțian, Ponțian, Dacian, Romanian ) și cuaternare.
Fundamentul aliniamentului structural este alcǎtuit din depozite eocene și oligocene
care apar la adȃncimi mari, dar prezente la Nord ( Cȃmpina, Runcu, Buștenari ) sau la Vest (
Vârfuri, Ursei ) la adȃncimi mari, apǎrȃnd chiar la suprafațǎ.
Eocenul este reprenzentat printr-un facies marnos-grezos cu intercalații de gresii
silicoase dure.
Oligocenul apare ȋn facies de kliwa, prezent ȋn partea nordicǎ a zonei neogene, se
scufundǎ treptat spre sud, astfel cǎ nici o sondǎ de mare adȃncime nu-l mai ȋntȃlnește la sud
de linia structuralǎ Rǎzvad – Moreni – Cǎlinești – Florești – Bǎicoi – Țintea. Peste aceste
depozite urmeazǎ cele miopliocene, ȋn serie normalǎ, ȋn care se semnalizeazǎ prezența:
Acvitanianului, care este reprezentat prin depozite lagunare și marine, mare parte din
depozitele de sare din depresiuni fiind de aceastǎ vȃrstǎ. Sarea ajunge pȃnǎ la suprafațǎ sub
forma unei lame groase ( Țintea, Bǎicoi, Florești );
Burdigalianului, constituit din depozite conglomeratice de 700 – 800 metrii grosime;
Helvețianului, prezent pe flancurile structurii și constituit dintr-o serie marnos –
nisipos – grezoasǎ de pȃnǎ la 2000 metri, cu cele douǎ orizonturi caracteristice – inferior,
predominant nisipos – grezos cu intercalații de marne roșii, denumit orizontul roșu și cel
superior, predominant mǎrmos, cu intercalații subțiri de gipsuri, nisipuri și gresii,
supradenumit orizontul cenușiu;
Tortonianului, cu depozite marine de tip molasic, constituit din orizontul tufurilor
dacitice cu globigerine ȋn bazǎ, orizontul breciei sǎrii cu depozite de sare, orizontul șisturilor
cu radiolǎri și orizontul marnelor cu spirialis, la partea superioarǎ;
Sarmațianului, depus pe flancurile structurii ȋn depozite salmastre constituite din
argile și marne cu intercalații de nisipuri și gresii calcaroase marno – calcare, argile
disodiliforme.
Seria pliocenǎ este alcǎtuitǎ din depozite aparținȃnd:
Meoțianului, depus trangresiv și discordant peste depozite miocene, ȋn grosime
variabilǎ de la Est la Vest, de la circa 750 m la Berca, lacca, 350 m la Baicoi , cca. 150 de m
la Rǎzvad, reducȃndu-se ȋnspre Vest sau chiar lipsind total pe zonele ridicate. Este format
dintr-o succesiune de nisipuri separate prin marne, marne nisipoase și gresii calcaroase care
formeazǎ 3 complexe nisipoase: Meoțian II ( M II), Meoțian Intermediar ( M INT) și Meoțian
I ( M I), numerotate de jos ȋn sus, distincte și corelabile pe toatǎ zona structuralǎ.
Ponțianul, ȋn grosime totalǎ de 600 – 1000 metri, este format ȋn general din marne fin
nisipoase.
Dacianul,este reprezentat de roci psamitice, ȋn general neconsolidate, cu un complex
nisipos ȋn bazǎ, apoi nisipuri ȋn alternanțǎ cu marne nisipoase sau cǎrbunoase și chiar cǎrbuni,
ȋntr-o accentuatǎ variație de facies, cu grosimi ce variazǎ ȋntre 400 – 800 metrii.
Romanianul, ( Levantianul) ȋn grosime ce variazǎ de la 500 la 1500 de metri ,este
alcǎtuit din alternanțe de nisipuri și gresii grosiere ce trec ȋn partea superioarǎ la pietrișuri și
conglomerate cu intercații de marne nisipoase, argile și marne cǎrbunoase.
Cuaternalu, este constituit din pietrișuri și nisipuri aluvionare, acoperite de sol
vegetal.
10
I.1.2.2.Tectonica structurii
Geologic , zona se situează în sud – estul Depresiunii Precarpatice ,în zona de molasă
a Carpaților Orientali , pe aliniamentul cutelor diapire , caracterizate printr-un diapirism de la
atenuat pînă la revărsat.
Această zonă a fost supusă în timpul evolutiei tectonice a bazinelor sedimentare,
acțiunii forțelor epirogenice, urogenice și diapire, care în final au dat naștere unor structure
geologice majore , cu falii longitudinale și transversale, directe sau inverse, pe traseul cărora
sa infiltrat sarea , care la răndul său a creat alte falii în drumul său spre suprafață, complicănd
și mai mult tectonica și făcînd ca la nivelele diferite (Meoțian și Dacian), tectonica să fie
diferită. Pe traseul faliilor longitudinale – de origine profundă , cu direcție aproximativă vest
– est, s-a infiltrat sarea formănd diapire și s-au produs procese de încălecare , ca urmarea
acțiunii forțelor tectonice orizontale,
Pe structura Țintea – Băicoi – Florești – Călinești , sarea s-a infiltrat pe traseul faliei
longitudinale – Falia Sării și a format un diapir care s-a revărsat la suprafața.De-a lungul
acestei falii s-a produs și un important proces de încălecare.
Astfel, ȋn sectorul Țintea, flancul nordic ȋncalecǎ mult ( circa 550 metrii), peste
pliocenul flancului sudic, scufundat la nivelui Dacianului mai ales. Spre vest, pȃnǎ la Bǎicoi,
sarea afloreazǎ pe o zonǎ mare separȃnd cele douǎ flancuri. Ȋn continuarea masivului de sare,
care se scufundǎ sub depozitele pliocene fiind substituit de o puternicǎ linie de dislocație și
ȋncǎlecare, pe care se mai gǎsesc sporadic lentile subțiri de sare.
Ȋnclinarea stratelor este mai mare ȋn apropierea diapirului sau faliei sǎrii ( de la 50-
80 ȋn nord, pȃnǎ la rǎsturnarea lor, mai ales ȋn Dacian), pentru ca pe mǎsura depǎrtǎrii de
0

acesta, ȋnclinarea sa devine mai micǎ ( 10 – 200 ȋn sud).


Ȋn unele zone – Țintea sud ( Dacian superior), Bǎicoi Sud ( Meoțian), Liliești (
Sarmațian) s-au dovedit și existența gazelor asociate sub forma capurilor primare de gaze.

I.1.3. Geologia zacamintelor

I.1.3.1. Stratigrafie și litologie

Meoțianul are o grosime totală de 300 – 400 m și este format din tr-o succesiune de
nisipurii și gresii calcaroase , separate intre ele prin marne nisipoase , care au fost grupate în
trei complexe distincte : Meoțian II ( M II), Meoțian Intermediar ( M Int) și Meoțian I ( M I),
care sunt corelabile și productive pe toată structura.
Complexul inferior , M II este format din 7 pachete nisipoase notate de jos in sus cu
7,6,5,4,3,2,1, ultimele pachete 6 – 7 având numai dezvoltări locale și nu sunt saturate cu
hidrocarburi.
Pachetul 5 se așează discordant peste Miocen , sau peste stratele 6 – 7 , are o grosime
totală de 15 – 20 m și este format din nisipuri și gresii calcaroase cu bobul mediu și fin ,
separate prin marno-argile dezvoltate lenticular.
Pachetul 4 , de cca 15 m grosime este despărțit de pachetul 5 printr-o intercație
marnoasă de până la 10 m și este format din 2 strate nisipoase consolidate, separate printr-o
intercalație marnoasă subțire .
Acest pachet prezintă variații mari de facies , marnele luănd frecvent locul nisipurilor.
Pachetul 3, de 10 – 12 m grosime este despărțit de pachetul 4 printr-o separație
marnoasă de 4 – 5 m și este format din 2 – 3 strate nisipoase subțiri separate prin marne fin
nisipoase cu dezvoltare lenticulară.

11
Fig. 1.2 Schița geologică a Dacianului de la Băicoi

12
Pachetele de nisipuri 2 și 1, separate de pachetul 3 printr-o marnă de cățiva metri
grosime , nu se disting , uneori , ca grupuri separate , atunci cănd intercalația marnoasă
subțire dintre acestea dispare . Împreună , au grosimi de cca 30 m, iar la partea superioară se
află un strat de gresii dure de cca 20 m grosime
Capacul complexului M II este format de o serie marnoasă de cca 30 m grosime peste
care se așează complexul intermediar .
Complexul intermediar ,M int , in grosime totală de 35 – 40 m, este format din
nisipuri și gresii medii și fine separate prin marno-argile și marne nisipoase , prezintă mari
variații de facies, atât laterale căt și in adâncime .
Complexul superior, M I, este separat de M int printr-un pachet de marne de 15 – 20
m, are o grosime totală de 70 – 100 m , a fost divizat în trei strate de nisipuri grezoasa – M Ic
(care în unele zone cum ar fi Florești-Calinești , este predominat marnos) . M Ib și M Ia ,
separate intre ele prin marne , in general continue pe toată structura .
De la partea superioară a complexului M I și până la limita P/M sunt depuse , trei
strate de nisipuri fine sau marnoase – G I, G II, G III, de grosimi 3-5 m fiecare care sunt
separate intre ele prin marno-argile dezvoltate continuu sau în unele locuri lenticular ( la
Țintea Nord apar distincte toate trei stratele , G II și G III fiind saturate cu gaze).
Dacianul are o grosime totală care variază între circa 200 m la nord și 1600 m spre
sud,în funție de secțiunea sub care este interceptat : sub sare (în partea de vest – la Băicoi Sud
, blocul G) , sau sub falia majoră care se substitue sarii . Este constituit , în general din
nisipuri și gresii cu bobul mediu și fin , slab consolidate , cu intercalație de marne și marne
nisipoase, fin micafere, argile slab nisipoase și strate de lignit(în partea superioară), variabile
ca număr și grosime.
În baza dacianului se dezvoltă un complex nisipos corelabil pe întreaga structură , cunoscut
sub denumirea de Drader ( Dr ), divizat pe baza unor intercalații marnoase continue în trei
pachete notate de sus în jos – Dr 3, Dr 2, Dr 1. Litologic Draderul este constituit din nisipuri
silicioase cu granulații de la fin la mediu , neconsolidate , care frecvent curg în sonde ,
fenomen ce creează dificultați în procesul de exploatare . Grosimea medie totală este de cca
80 m.
Deasupra complexului Drader se dezvoltă un complex gros , denumit Dacian superior,
care prezintă dificultați de corelare datorită variațiilor accentuate de litofacies, ca urmare a
condițiilor de depunere , care au generat o dezvoltare uneori lenticulară a nisipurilor.
Dacianul superior a fost împărțit in mai multe complexe , unele subîmpărțite în
paghete saturate cu petrol(cu excepția D 8 și D 12 , după cum urmează:
 Dacian 1( D 1)cu D 1c , D 1b,D 1a
 Dacian 2( D 2) cu D 2c,D2b, D2a
 Dacian 3( D 3)
 Dacian 4( D 4) cu D 4c,D4b, D4a,D4a
 Dacian 5( D 5) cu D 5a,D5b
 Dacian 6( D 6)
 Dacian 7 (D 7) cu D 7d,D7c, D7b,D7a
 Dacian 8( D 8)
 Dacian 9( D 9)
 Dacian 10( D 10)
 Dacian 11( D 11)
 Dacian 12( D 12)

13
Complexele saturate superioare au o arie de existență din ce în ce mai redusă în
funcție de interceptarea acestora sub falia majoră ( FM ), foarte înclinată , de-a lungul căreia
flancul nordic incalecă peste flancul sudic scufundat. Zonele productive ale celor 2 flancuri
ale structuri Țintea se suprapun practic , deoarece Dacianul de pe flancul nordic încalecă
peste Dacianil flancului sudic.

I.1.3.2.Tectonica zăcămintelor

Structura Țintea – Băicoi – Florești – Calinești Sud are forma unui anticlinal faliat
longitudinal, se dezvoltă pe o direcție aproximativă SV– NE – V – E și este caracterizată
printr-un diapirism exagerat al sării , care a format un diapir ce s-a revărsat la suprafață,
Sarea a străpuns sedimentele sau s-a infiltrat pe falia majoră deja existentă , împărțind
structura in două flancuri, flancul nordic și flancul sudic , primul încălecând depozitele celui
de-al doilea , care este scufundat .
În drumul său spre suprafață sarea a generat o serie de falii importante cu tendințe radiale,
care împreună cu faliile deja existente , au compartimentat structura în mai multe blocuri
tectonice , care în unele cazuri nu permit comunicarea hidrodinamică.
În sectorul Țintea, la Dacian, flancul nordic încalecă cca 550 m peste Dacianul
flancului sudic scufundat. Încălecarea se produce în special de la nivelul Ponțianului inferior
în sus, în timp ce la Meoțian acest proces este atenuat. Spre vest până la Băicoi, sarea
afloareză pe o zonă mare separând cele două flancuri. În continuare, masivul de sare se
întâlneste sub depozitele pliocene.Între cele doaă flancuri, de-a lungul liniei de dislocație
majoră cu încălecare – Falia Sării – se mai întâlnesc sporadic lentile subțiri de sare
Înclinarea stratelor este mare în apropierea diapirului de 50 – 800, acolo unde acestea
se sprijină pe Falia Sării , ajungând până la răsturnarea stratelor sub ciuperca sării, sau
falierea acestora, ridicarea și răsturnarea lor, proces întâlnit în special la Dacian. Pe măsura
depărtării de diapir, înclinarea stratelor se reduce ajungând până la cca 10 – 200 pe flancuri.
Înclinarea depozitelor sarmațiene este de cca 40 – 600 și este diferită fată de cea a
depozitelor Meoțiene, datorită unei discordanțe unghiulare majore care s-a produs după
depunurea depozitelor Sarmațianului mediu.
La nivelul întregii structuri s-au construit 68 de hărți structurale , care sunt repartizate
pe zone, Țintea Sud – 21, Țintea Seninu – 7, Țintea Nord – 9, Băicoi Sud și Băicoi Sare
Liliești – 20, Băicoi Nord – 6, Florești Călinești – 3 și 2 hărți pentru întreaga structură.
Pentru descifrarea tectonicii întregii structuri s-au construit 43 de secțiuni geologice,
din care se constată amploarea și complicația proceselor tectonice, gradul de încălecare a
flancului nordic peste cel sudic și descreșterea acestui fenomen de la Țintea către Băicoi –
Florești – Călinești, producerea de noi falii pe măsura avansării spre suprafată începând din
Ponțian către Dacian, fenomen care face ca tectonicile celor două formațiuni geologice
importante, Meoțian și Dacian să fie parțial diferite.
De asemenea, pentru a se crea o imagine de ansamblu asupra structurii , și a se putea
urmarii mai bine aspectele structural – tectonice, s-au construit două hărți tectonice de
ansamblu : o hartă la cap complex Meoțian II, scara 1:10000, și o hartă la cap complex
Drader 1, scara 1:5000.

14
I.1.4. Modelul fizic
I.1.4.1. Presiunea initială și temperatura de zăcământ

Pe baza gradienților de presiune și geotermici rezultati din măsurătorile efectuate ptr


obiectivele de pe întregul aliniament structural Țintea – Băicoi –Florești – Călinești au fost
determinate , fată de adâncimea medie estimate pentru fiecare obiectiv, valorile medii ale
acestor parametrii
În tabelul 1.1. sunt prezentate valorile medii de temperature și presiune initial rezultate.

Tabel 1.1. Valorii medii de temperatură și presiune inițial


Zona Obiectiv Adâncime medie, Presiunea initial Temperatura
m(m.s.n.m.) at de strat 0C
Țintea Nord Dacian 200-700 40-60 19-25
Meoțian 2100-3000 275-300 60-75
Țintea Sud Dacian 500-1800 59-182 20-48
Meoțian 2500-3300 330-350 79-83
Țintea -Seninu Dacian 1300-1800 100-210 30-53
Băicoi Sare Dacian 500-1200 74-144 24-37
Sarmațian 2000-2200 270-328 58-65
Băicoi Nord Dacian 200-800 35-100 17-30
Meoțian 900-2100 175-200 46-50
Băicoi Sud Dacian 200-900 58-88 22-28
Meoțian 2000-2100 265-325 65-78
Florești-Călinești Meoțian 2000-2800 220-260 80

1.4.2.Propietăţi fizice ale fluidelor


a) In condiți de zăcămînt
Proprietățile fizice ale fluidelor în condiții de zăcămînt au fost determinate pe baza
anlizelor PVT effectuate în sondele Țintea Nord ( la Meoțian) , Liliești ( la Dacian ), Țintea
Seninu ( la Dacian ),
Vâscozitatea țițeiului la presiunea de saturație variază între 1 – 15 cP la Meoțian și
Sarmațian , respective între 1 – 100 la Dacian

b) In condiți standard
Țiței
La Sarmațian și Meoțian țițeiul este de tip C, parafinos , cu densitate de 845 kg/ m3 (
Sarmațian ) și cuprinsă între 820 – 840 kg/ m3 ( Meoțian ). Vâscozitatea în condiții standard
variază între 3 – 37 cP la Meoțian și este de 10 cP la Sarmațian . Punctul de congelare al
țițeiului variază între +3 și + 30 0C .
La Dacian țițeiul este de tip A, neparafinos , cu densitate între 835 și 900 kg /m3, cu o
vâscozitate cuprinsă între 2 – 190 cP și un punct de congelare de 18 0C.

Gaze
Gazele se caracterizează printr-un conținut mare de fracții C2+ cuprins între 80 și 800
g/Stm și un conținut în metan în procente volumetric relative mic? (cuprins între 20 – 90).
3

15
Apa de zăcământ
Apa de zăcământ este de tip clorură de calciu cu o salinitate cuprinsă între 2500 –
3000 kg sare/vag la Sarmațian , de 2600 kg sare /vag la Meoțian și între 150 – 1200 kg
sare/vag la Dacian.

I.1.4.3. Propietăţi fizice ale rocilor magazin


Porozitatea

Valorile de porozitate pentru obiectivele analizate sunt aceleași cu cele obținute în


lucrările anterioare(valori confirmate).
Porozitatea este cuprinsă între 23 – 27 % la Sarmațian , 25 – 28% la Meoțian și este de 34%
la Dacian.

Permeabilitatea absolută
Proprietațile fizice care defines capacitatea de înmagazinare
( porozitatea și saturația în țiței ) și de curgere (permeabilitatea ) au fost determinate pentru
fiecare obiectiv în parte pe baza rezultatelor anlizelor de carote extrase de pe întregul
aliniament structural Țintea – Băicoi – Florești – Călinești.
Prelucrarea statistică a valorilor obținute prin analiza direct pe carote, indică
următoarele valori prezentate în tabelul 1.2

Tabel 1.2. Valorile medii ale principalilor parametrii fizici ale sistemului roca – fluid

Parametrul U.M. Flancul nordic Flancul sudic


Porozitate efectivă MII+MI % 27,6 27,6
Porozitate efectivă Mint % 25 25
Saturația in apă MII+MI % 27 27
Saturația in apă Mint % 29 29
Permeabilitate absolută mD 125-650
Densitatea țieiului kg/m3 840
Factorul de volum ptr țiței la - 1,23 1,3
presiuea inițială
Factorul de volum ptr gaze - 0,004 0,004
Raţia de soluţie la presiunea Nm3/m3 100 133
initiala
Presiunea iniţială de Bar 220
zăcământ
0
Temperatura de zăcământ C 43 72

16
CAPITOLUL 2
POMPAJUL CU PRĂJINI

II.2.1. GENERALITĂȚI

Dintre sistemele de extracţie, pompajul de adâncime este cel mai răspândit. Pompajul
de adâncime se aplică în faza finală de exploatare a unui zăcământ de ţiţei, atunci când
exploatarea sondelor prin erupţie artificială reclamă un consum exagerat de gaze injectate,
sau în situaţia când stratul nu suportă contrapresiune.
Sistemul de exploatare prin pompe de adâncime se aplică atunci când exploatarea prin
erupţie artificială nu mai corespunde nici din punct de vedere tehnologic, nici economic.
Acesta este cel mai răspândit sistem de exploatare. Sondele au declin natural şi cu timpul
energia stratului devine prea mică pentru a aduce ţiţeiul la suprafaţă; în unele cazuri sondele
noi au de la început o energie potenţială insuficientă pentru a putea ridica singură ţiţeiul la
suprafaţă.
Randamentul energetic al pompajului este superior erupţiei artificiale, în unele cazuri
pompajul fiind mai economic, mai ales la sondele inundate. Domeniul de utilizare al
pompelor este în creştere, adâncimea de pompare a crescut, la fel şi debitul extras iar cu
ajutorul pompelor centrifuge se pot extrage debite ridicate de lichid.
Sistemele de pompaj de adâncime după modul în care se transmite de la suprafaţă la
pompă energia necesară funcţionării acesteia se clasifica astfel:
a) Pompaj de adâncime cu prăjini: pompele introduse în sondă şi acţionate de
la suprafaţă prin intermediul garniturii de prăjini de pompare. Prăjinile care transmit mişcarea
de la suprafaţă la pompă pot fi cu secţiune plină sau (mai rar) tubulare, acţionate de unităţile
de pompare cu balansier sau fară balansier (pneumatic, hidraulic sau mecanic).
b) Pompaj de adâncime fără prăjini:
-cu pompe hidraulice cu piston sau cu jet;
-cu pompe centifuge de fund;
În majoritatea ţărilor cu industrie petrolieră dezvoltată şi fază înaintată de exploatare
a ţiţeiului, pompajul cu prăjini deţine o pondere însemnată atât ca numar de sonde cât şi ca
debit extras. Acest lucru se datorează marilor avantaje pe care le prezintă: simplitatea
construcţiei si uşurinţa deservirii utilajelor.
În prezent, peste 85% din totalul sondelor in producţie din ţara noasra se exploateză
prin pompaj de adâncime.
Marea majoritate a sondelor în pompaj sunt echipate cu pompe, echipate şi acţionate
cu prăjini pline sau prin unităţi de pompare cu balansier.
Pompele de adâncime pot fi introduse cu prăjinile sau ţevile de extracţie. Ele au
construcţii diferite şi diverse.

17
II.2.2. INSTALAŢIA DE POMPARE CU PRĂJINI

O instalaţie de pompare, cum este cea prezentată in figura 2.1, cuprinde utilajul de
fund şi de suprafaţă.
Utilajul de fund se
compune din pompa de adâncime
1, separatorul de fund pentru
gaze şi nisip 2 , ţevile de
extracţie 3, prăjinile de pompare
4, ancora pentru ţevi de extracţie
5, curaţitoarele de parafină 6.
Utilajul de
suprafaţă cuprinde unitatea de
pompare, capul de pompare 8 şi
conducta de amestec 9.
La rândul său
unitatea de pompare se compune
din balansierul 11 care se sprijină
pe o capră de susţinere 15,
reductorul 12, bielele 13,
manivelele 14, rama sau sania 7
şi electromotorul 10.
Pompa este introdusa în
coloana de expolatare cu supapa
fixă sub nivelul la care se
stabileşte lichidul în coloana de
exploatare când pompa
funcţionează.Distanţa de la
nivelul de lichid (nivelul
dinamic) până la supapa fixă se
numeşte submergenţa dinamică a
pompei.

Fig. 2.1.Schema instalaţiei de pompaj de adâncime cu prăjini

18
II.2.3 MODUL DE FUNCŢIONARE AL UNEI INSTALAŢII DE
POMPAJ CU PRĂJINI

Pompa de adâncime reprezintă elementul principal al instalaţiei de pompare, deoarece


modul de funcţionare al acesteia depinde, în cea mai mare masură, calitatea de lichid adusă.
Pompa de adâncime (fig. 2.2) este formată dintr-un cilindru 1, având la partea inferioară un
scaun cu bila 2, cu rol de supapă de aspiraţie, care se mai numeşte şi supapă fixă şi un piston
cilindric mobil 3, prevăzut cu un scaun cu bilă 4, cu rol de supapă de refulare, care se mai
numeşte şi supapa mobilă. Ansamblul cilindru - piston este fixat etanş la partea inferioara a
garniturii ţevi de extracţie 6 şi scufundat în lichidul 7, aflat în coloana de exploatare 8 a
sondei.
Pistonul este acţionat de la suprafaţă prin intermediul prăjinilor de pompare 5, de la care
primeşte o mişcare alternativă. Mişcarea circulară transmisa de la motor la reductor este
transformata de sistemul bielă – manivelă în mişcare alternativă rectilinie; prin intermediul
balansierului şi al garniturii de prăjini de pompare, această mişcare este transmisă pistonului.
Pompa cu piston este, deci, o pompa în care lichidul este ridicat din sondă la suprafată prin
mişcare rectilinie alternativă a pistonului în cilindrul pompei. În funcţie de deplasarea
alternativă a pistonului, procesul de funcţionare al pompei cu piston este periodic. Ciclul de
pompare este format din doua faze: aspiraţie şi refulare. Fazele ciclului de funcţionare a
pompei sunt comandate de cele două supape, care deschid,
respectiv închid, periodic, accesul lichidului din sondă în cilindrul
pompei, respectiv din cilindrul pompei în ţevile de extracţie.
Fazele principale ale ciclului de pompare sunt prezentate in fig.
2.2.
La începutul cursei în sus a pistonului( fig. 2.2, a) supapa
mobilă se inchide, iar greutatea lichidului din ţevi,
corespunzătoare secţiunii brute a pistonului, este preluată de Fig. 2.2. Schema şi principiul
de funcţionare al unei pompe de
prăjinile de pompare. Odată cu deplasarea ascendentă a adâncime
pistonului se creează o depresiune în cilindrul pompei, iar supapa
fixă se deschide imediat ce presiunea de deasupra ei scade sub
valoarea presiunii din sondă, permiţând lichidului din coloană să intre în cilindrul pompei.
La cursa de jos a pistonului(fig. 2.2, b) supapa fixă se închide, deoarece lichidul de sub
piston este comprimat, iar supapa mobilă se deschide numai când presiunea lichidului de sub
piston depăşeşte presiunea coloanei de lichid din ţevile de extracţie; ca urmare greutatea
lichidului se transfera de pe piston pe ţevile de extracţie. Pistonul se deplasează în jos prin
lichidul din cilindrul pompei.
Rezulta că pompa de extracţie este, în principiu, o pompa cu piston cu simplu efect. De
multe ori, cilindrul pompei de adâncime nu este umplut complet cu lichid, în timpul cursei
ascendente. O parte din volumul cilindrului este umplut cu gaze, ceea ce conduce la un
randament scăzut al pompei.
Dacă volumul de gaze aspirate este mare, la coborârea pistonului, presiunea ţiţeiului şi
gazelor de sub aceasta nu creşte destul pentru a putea deschide supapa mobilă. La cursa
ascendentă, fluidul se destinde, dar presiunea în pompă este înca destul de mare, ca să nu

19
permită deschiderea supapei fixe de aspiraţie. În acest caz pompa este blocată cu gaze şi nu
produce.
Acest fenomen de blocare cu gaze nu este, în general permanent. În momentul producerii
lui, pompa nedebitând, nivelul de lichid din coloană creşte pînă când va învinge
contrapresiunea ce menţine supapa fixa închisă, şi astfel o cantitate de lichid va patrunde în
pomapă. Crescând cantitatea de fluid incompresibil din pompă, la cursa descendentă
următoare, sub piston se va realiza o presiune superioară; ca urmare supapa mobilă se
deschide şi o cantitate de gaze şi lichid trece deasupra pistonului. Pompa va funcţiona cu un
debit redus un timp oarecare, după care blocarea se va produce din nou. Astfel, pompa va
produce intermitent, în rafale, cu debit redus de lichid.
Transferul greutăţii lichidului de pe piston la ţevile de extracţie şi invers influenţează mult
mişcarea pistonului în pompă, datorită alungirilor alternative ale ţevilor de extracţie şi
prăjinilor de pompare. Astfel, cursa pistonului în pompă diferă de cursa prăjinii lustruite la
suprafaţă.

I I .2 .4 . A NA L I ZA S O N DE L O R Î N PO M P AJ C U P R ĂJ I NI PE
B A ZA D E T E R MI NĂ RI I P A R AME T RI L O R: S R , P M A X , P M I N
ŞI ΗΝ

 Cursa reală a pistonului

Deplasarea pistonului în pompă este comandată de la suprafaţă prin intermediul garniturii


de prăjini.
Garnitura de prăjini se comportă ca un corp elastic, prin urmare,legea de mişcare a
pistonului pompei va fi diferită de legea de mişcare a prăjinii lustruite.
În timpul cursei descendente a pistonului, prăjinile sunt solicitate de propria lor greutate,
repartizată uniform pe toată lungimea garniturii de prăjini.Întregul sistem prăjini-piston se
coboară prin lichid, supapa fixată a pompei fiind închisă, iar supapa mobilă a sistemului
deschisă.
La începutul cursei ascendente a prăjinii lustruite, coloana de lichid din ţevile de extracţie
care lucrează asupra supapei de fixe şi deci asupra garniturii ţevilor de extracţie, este preluată
de acest piston şi în acest moment se produc două fenomene.
1. Prăjina lustruită îşi continuă cursa la suprafaţă, în timp ce la fund, pistonul rămâne
nemişcat până în momentul în care alungirea elastică a garniturii de prăjini,
devine egală cu cea care se obţine din relaţiile stabilite pe baza legii lui Hooke;
după ce punctul de suspensie al prăjinii lustruite, s-a deplasat pe o distanţă egală,
pistonul începe si el să se ridice.
2. Prin preluarea de către piston a coloanei de lichid care lucra asupra ţevilor de
extracţie, acesta din urmă fiind şi ele construite dintr-un material elastic, se
scurtează cu lungimea t, reducând astfel spaţiul de acumulare a lichidului sub
piston, ca şi cum cursa pistonului s-ar fi micşorat cu lungimea t.
Prin urmare se noteaza cu S cursa prajinii lustruite lasuprafata, cursa de fund reala a
pistonului, Sr , se obtine relatia:
S r  S  ( p  t )  S   , m
in care:

20
p este deformatia elastica a garniturii de prajini, datorita greutatii coloanei de lichid
preluate de tevi la cursa descendenta a pistonului, m;
t este deformatia elastica a garniturii tevilor de extractie, datorita greutatii coloanei
de lichid preluate de tevi la cursa descendenta a pistonului, m;
 este deformatia elastica totala, m.
De asemenea, sub influenta sarcinilor dinamice, ca urmare a vitezelor mari de
pompare in sistemul prajini- piston apar deformatii suplimentare, intalnindu-se doua situatii:
 La sfârşitul cursei descendente, forţele de inerţie sunt îndepărtate în jos, ele
contribuind la mărimea factorului de deformare elastică din prăjini şi deci a cursei
reale a pistonului.
 La sfârşitul cursei descendente, forţele de inerţie sunt îndepărtate în sus, ele
producând o reducere a deformaţiilor elastice a prăjinilor.
Diferenţa dintre aceste două deformaţii reprezintă mărimea cursei rele a pistonului.

 Calculul analitic al cursei reale a pistonului


In urma acestui calcul se obtin urmatoarele relatii:

 2 l pi 
S r  S  1  ( l pi  q pi )( )  
 2 gE q pi 

pl l pi l
 (   ti )
E f pi f ti

 am (l  i)   t  i   a , kg/m3

Pentru o garnitură de prajini combinată din i trepte de lungimi lpi si sectiunea


respectiva api avem:

 2,65 
S r  S  1  10 ( L  n)  
 10 

S-au folosit următoarele notatii:


S- cursa prăjinii lustruite, m
Sr –cursa reală a pistonului, m
n- numărul de cd/min ale prăjinii lustruite,
E- modulul de elasticitate al materialului, N/m2
Pentru o garnitură unică avem:
 2,25 
S r  1  10 ( L  n)   ,m
 10 
pl  am  g  Fp  L , N
kg
am  (1  i) am  i  a ,
m3

21
unde:
S este cursa prăjinii lustruite;
Sr- cursa reală a pistonului;
λ - alungirea elastică totală;
n - numărul de curse duble/minut ale prăjinii lustruite;
E - modulul de elasticitate longitudinal;
pl- sarcina creată de coloana de lichid asupra lichidului;
lpi- lungimea tronsoanelor de prăjini;
fpi- secţiunea prăjinilor;
qpi- greutatea unitară a prăjinilor;
lti - lungimea ţevilor de extracţie;
fti- secţiunea ţevilor de extracţie;
Fp - secţiunea pistonului;
L - lungimea garniturii de prăjini de pompare
ρam- densitatea lichidului extras;
ρt - densitatea ţiţeiului extras;
ρa - densitatea apei de zăcământ;
i - procentul de impurităţi;
g - acceleraţia gravitaţională;

 Sarcinile din prăjina lustruită

În cursul unui ciclu de pompare, asupra prăjinii lustruite acţionează:


 greutatea proprie a garniturii de pompare afectată de factorul de plutire;
 greutatea coloanei de lichid care este ridicată de pistonul pompei;
 forţele de frecare provenite din frecarea prăjinilor în ţevile de extracţie, de
frecarea pistonului în cilindrul pompei şi de rezistenţa hidraulică datorată mişcării
lichidului în ţevile de extracţie.
Aceste forţe, constante la ambele curse, sunt forţe (sarcini) statice. În cursul
aceluiaşi ciclu de pompare, masa de mişcare, reprezentată de sistemul de garnitura de prăjini
de pompare-piston şi lichidul se mişcă cu acceleraţii diferite, apărând ca urmare forţe de
inerţie.Acestea impreuna cu cele rezultate din fenomene vibratorii alcatuiesc fortele
dinamice.
În calculul sarcinilor din prăjina lustruită, la sondele analizate, am ţinut cont atât
de sarcinile dinamice cât si cele statice.
Acest sistem de calcul oferă o precizie mai mare, valorile calculate în acest sistem
apropiindu-se de cele obţinute cu ajutorul dinamografelor.

p max  pl  (b  masc ) p, N

pmin  p p (b  mdesc ), N

 am
b 1
0
S  n2 r
masc  (1  )
1790 l

22
S  n2 r
mdesc  (1  )
1790 l

p p   l pi  q pi ,N

i i kg
 am  (1  ) t   a , 3
100 100 m

unde:
pmax este sarcina maximă din prăjina lustruită;
pmin- sarcina minima din prăjina lustruită;
b - factor de plutire;
ρo - densitatea oţelului;
masc - factor dinamic la forţa ascendentă;
mdesc- factor dinamic la forţa descendentă;
r - lungimea manivelei unităţii de pompare;
l - lungimea bielei unităţii de pompare;
Pp - greutatea garniturii de prăjini de pompare.

 Randamentul volumic

Teoretic debitul unei sonde în pompaj, ar trebui să fie reprezentat în produsul dintre
cursa prăjinii lustruite, numărul de c.d./ min. ale acesteia efectuate intr-un anumit timp si
secţiunea pistonului.
Practic debitul sondei este cu mult mai mic, scăderea se datorează unor factori
obiectivi:
- alungirea garniturii de prăjini de pompare şi ţevi de extracţie;
- jocul existent între piston şi cilindrul pompei;
- prezenţa gazelor în ţiţeiul extras.
Din aceste cauze, debitul teoretic trebuie să fie afectat de un coeficient numit
randament total, pentru a putea găsi valoarea debitului real, produs de sondă. Jocul dintre
piston şi cămaşa pompei, dă naştere în mod obiectiv, unor pierderi de lichid ca urmare a
scurgerii unei cantităţi din lichidul aflat deasupra pistonului, sub piston; de aceea s-a introdus
randamentul provocat de aceste scurgeri ηs=0,9÷0,95, în mod obişnuit.
Alungirile şi deci în ultima instanţa cursa reala a pistonului, provoacă o micşorare a
volumului aferent acumulării lichidului, introducându-se noţiunea de randament de cursa ηc,
al cărui efect se face simţit cu atât mai mult, cu cât alungirile elastice ale garniturii de ţevi de
extracţie şi ale prăjinilor de pompare sunt mai mari. Remarcabil este şi efectul gazelor ce ies
din soluţie în interiorul pompei. Gazele astfel ieşite, provoacă o mişcare a cantităţii de lichid
ce poate pătrunde în pompă, putând chiar să blocheze temporar pompa. Acesta este un efect
temporar, deoarece blocându-se pompa, în spaţiul inelar din sondă creşte nivelul lichidului,
creşte presiunea sub piston, pompa reîncepând să aspire şi să refuleze lichid, însă totdeauna
sub capacitatea ei.
De aceea, s-a introdus noţiunea de randament de umplere ηu, ale cărui valori pot
varia în limite foarte largi, funcţie de prezenţa in cantitate mai mare sau mai mică a gazelor,
funcţie de prezenţa sau absenţa unui separator bine dimensionat.
23
Randamentul volumic sau de umplere, joacă un rol important în aprecierea
funcţionării corecte sau defectuoase a pompei de adâncime.
Q
  ext  100
Qteor
unde:
m3
Q teoretic  1440  A p  Sr  n  α ,
zi
α  η ν  ηs  η u

Dar pentru ca se lucrează cu S r , avem      s , considerând separatorul bine


dimensionat,   1; s  0,9
Qext este debitul de lichid extras;
Qteor - debitul teoretic;
ην - randamentul volumic;
ηs - randamentul de scurgeri;
ηc - randamentul de cursă.

II.2.4.1. CALCULUL FRECVENŢELOR PERICULOASE ŞI


NEPERICULOASE

Când pistonul preia greutatea coloanei de lichid şi astfel la toată cursa în sus,
garnitura de prăjini este întinsă tocmai ca un resort solicitat la întindere.
La începutul cursei descendente, toată greutatea lichidului este preluată de ţevi,
garnitura eliberându-se de forţa ce o solicită la întindere. Ca atare, în garnitura de prăjini de
pompare, se stabileşte un regim de unde staţionare cu lungimea de undă de λ=4L.
Fenomenele vibratorii explică unele anomalii ale dinamogramelor şi unele ruperi ale
prăjinilor de pompare. Valoarea maximă a fenomenului vibrator este la piston.
Când pistonul ajunge la cota cea mai de jos, sub influenţa oscilaţiilor libere ale
acestuia şi coloana de lichid preia în masa sa aceste oscilaţii. Trebuie specificat că datorită
frecărilor dintre ţevi şi prăjini, aceste oscilaţii se amorsează in timp.
Dacă oscilaţiilor libere provocate de resort, li se adaugă oscilaţiile forţate provocate
de mişcarea capului balansier, îndeplinindu-se condiţia ca cele două oscilaţii să fie egale, sau
multiplii una faţă de cealaltă şi în concordanţă de fază, se produc fenomene de sincronism,
oscilaţiile întărindu-se reciproc şi ducând în final la ruperea garniturii de prăjini de pompare.
De aceea este necesar să stabilim un număr de curse la prăjina lustruită, astfel încât aceste
fenomene de sincronism să nu se producă.
Garnitura de prajini suspendata de balansier poate fi comparata cu un arc foarte lung,
supus la extremitatea superioara unei miscari periodice. In cursul unui ciclu al balansierului,
arcul primeste doua impulsuri la piston:
- primul la inceputul cursei ascendente cand are loc deschiderea supapei mobile a
pistonului si transferul greutatii coloanei de lichid din tevile de extractie asupra pistonului;
- al doile la inceputul cursei descendente cand au loc deschiderea aceleiasi supape si
transferarea inversa.
În acest caz, dacă L este lungimea garniturii, lungimea de undă a oscilaţiei este:
λ  4L
24
- perioada oscilaţiilor:

λ 4L L
Tn    , [s / ciclu]
v0 v0 1275

- frecvenţa naturală a oscilaţiilor:

1 1275
Fn   , [Hz]
Tn L

Balansierul fiind in mişcare, peste oscilaţiile libere amortizate ale garniturii elastice
se suprapun şi oscilaţii forţate impuse garniturii de mişcare a balansierului. În ipoteza că
mişcarea capului de balansier are loc după o armonica simplă avem:
n 60
Tf  şi Ff 
60 n

În cazul când frecvenţele impulsurilor forţate şi cele ale oscilaţiilor libere sunt egale
sau multiplu una faţa de alta şi in concordanţă de fază, oscilaţiile sunt sincrone, întărindu-se
reciproc, astfel incât sarcina in garnitura de prajini se măreşte.
De aceea este necesar să stabilim un număr de curse la prăjina lustruita astfel încât
aceste fenomene de sincronism să se producă:
76500 cd
nI  ,
N  L min
cd
ni  n I  n I 1 ,
min
unde:
nI este frecvenţe periculoase;
ni - frecvenţe nepericuloase;
N - raportul frecvenţelor oscilaţiilor libere şi a celor forţate (N=1…6);
L - adâncimea de fixare a pompei.

II.2.4.2 DIMENSIONAREA GARNITURII DE PRĂJINI DE POMPARE

Dintre toate elementele utilajului de pompare, prăjinile sunt cele mai solicitate.
Diametrul prăjinilor este determinat de adâncimea sondei, de diametrul ţevilor de
extracţie în care lucrează. Adâncimea şi felul întocmirii garniturii care poate fi:
 garnitură cu secţiune uniformă;
 garnitură combinată
Mediul în care se vor lucra prăjinile,determină materialul din care sunt
confecţionate. La calculul garniturii de prăjini de pompare, se ţine seama de următoarele:
 greutatea proprie a prăjinilor trebuie să fie minimă, pentru sarcina admisibilă
la prăjina lustruită;
 alungirea garniturii trebuie să fie minimă pentru a avea o pierdere de cursă cât
mai mică;
 secţiunea prăjinilor şi materialul lor, trebuie alese astfel încât să reziste
solicitărilor produse în timpul funcţionării, chiar şi la eventualele schimbări
ale condiţiilor de lucru (inundare,creşterea debitului, etc.)
25
Se folosesc mai multe metode de dimensionare a garniturii de prăjini de pompare. În
mod curent, calculul prăjinilor se face static sau pe baza rezistenţei la oboseală a ţiţeiului.
Alegerea diametrului şi lungimea tronsoanelor se face prin metoda statică în două
ipoteze:
- garnituri de greutate minimă, sau
- garnituri de egală rezistenţă.

26
II.2.4.3. STABILIREA LUNGIMII TRONSOANELOR PRIN METODA
EFORTURILOR UNITARE MAXIM ADMISIBILE

Principiul acestei metode constă în determinarea punctului (plecând de jos în sus) în


care efortul unitar maxim din prăjină este egal cu efortul unitar admisibil.
Deasupra acestui punct, se ia o prăjină de diametru standardizat, imediat superior,
determinându-se un alt punct în aceleaşi condiţii. Se repetă până când l pi  L . Dacă

l pi  L , atunci se corectează lungimea tronsoanelor până când l pi  L.


Prin această metodă de dimensionare se realizează economie de material şi se reduce
sarcina în prăjina lustruită, însă datorită deformaţiilor elastice ale garniturii, se micşorează
cursa reală a pistonului pompei.

pl  L   am  Fp , N

 am
b  1
o

S  n2 r
masc  (1  )
1790 l

 ad  ( f p1  p1 )
l p1  ,m
q p1 (b  masc )

 ad  ( f p 2  f p1 )
l2  ,m
q p 2 (b  masc )

 ad  ( f p 3  f p 2 )
l p3  ,m
q p 3 (b  masc )

Dacă l pi  L , atunci se face corecţia tronsoanelor, se scoate surplusul


l p   l pi  L din fiecare tronson proportional cu ponderea tronsonului respectiv in
lungimea totala.

Lungimea corectata a tronsoanelor va fi:


 L 
l p1  1    l p1 , m
 L 

 L 
l p 2  1    l p2 , m
 L 

27
 L 
l p 3  1    l p3 , m
 L 

unde: L   l pi  L

S-au utilizat notatiile:


- greutatea coloanei de lichid ce actioneaza asupra sectiunii totale a pistonului:
Pl   am  g  Ap  L , N

- factorul de plutire:
ρ
b  1  am
ρo
- factorul dinamic la cursa ascendenta:

S n  r 
m asc   1  
1790  l 

II.2.4.4 EFORTURILE UNITARE MAXIME ŞI MINIME DIN


GARNITURA DE PRĂJINI

pl N
 min  , 2
1
f p1 cm
pl  l p1  q p1  (b  masc ) N
 max  ,
1
f p1 cm 2
pl  l p 2  q p 2  (b  masc ) N
 min  ,
2
f p2 cm 2
 2 
pl    l pi  q pi   (b  masc )
 max   1  N
,
2
f2 cm 2
 3 
pl    l pi  q pi   (b  masc )
 min   1  N
,
3
f3 cm 2
 3 
p l    l pi  q pi   (b  m asc )
 max   1  N
,
3
f3 cm 2

Dacă l pi  L , atunci în formulele date, l pi  l pi unde:


 ad - efortul unitar admisibil al materialului din care sunt confecţionate
prăjinile de pompare;
 mini - efortul unitar minim în prăjinile de pompare din tronsonul i;
 max - efortul unitar maxim în prăjinile de pompare din tronsonul i;
i

l pi - lungimea corectată a tronsonului i de prăjini.

28
II.2.4.5. DIMENSIONAREA PRĂJINILOR LA SOLICITĂRI
VARIABILE

Metode de calcul la solicitări variabile tind să fie aplicate pe o scară din ce în ce mai
largă, întru-cât sunt bazate pe funcţionarea reală a garniturii de prăjini.
În principal se folosesc următoarele metode de calcul:
- metoda care foloseşte relaţiile de transformare a ciclului asimetric într-un
ciclu simetric;
- metode bazate pe coeficienţii
Pentru determinarea coeficientului de siguranţă Cν, se scriu cele trei ecuaţii
cunoscute:
- ecuaţia schematizării curbei luate în considerare;
- criteriul de asemănare admis pentru ciclurile asimetrice limită şi lucru;
- determinarea coeficientului de siguranţă.
Admiţând schematizarea diagramei Haigh după Serensen Kindsosvili, pentru
domeniul real de funcţionare al prăjinilor şi admiţând criteriul Saderberg, se pot scrie cele trei
ecuaţii:
o
 L  ( r   m L )
2 r   o
 mL   L  m   
rl  r sau 
 mL   L  m   

 max L  mL   L
C  sau C 
 max m 
Eliminând  m L şi  L se obţine:
 o r
 1 
2 r   o

În acest caz, admiţând criteriul Saderberg, rezultă:



 L   1  1  m L
r
Prin eliminarea lui  m L şi  L se obţine:

1 2
C  
1
r 
1
m  1 1   1 1  
 1 0,9   c       r  max
  1 0,9   c    1 0,9   c  

Deci, coeficientul de siguranţă poate fi pus sub forma:

1
C 
      m

unde:

29
 şi  - parametrii care depind de caracteristicile de rezistenţă ale
materialului în care lucrează prăjinile.
În cazul dimensionării garniturii de pompare, coeficientul de simetrie al ciclului real,
are valori cuprinse între 0 şi 1.
Prin urmare din diagramele de schematizare se consideră numai cuprins între ciclul
pulsator şi solicitarea statică, urmând a se verifica dacă ciclul efectiv de solicitări nu se
găseşte în zona deformaţiilor plastice.
Pentru a se obţine relaţiile generalizate care să exprime valoarea lui Cν în secţiunile
unei garnituri combinate formate din n trepte, se pleacă de la relaţia lui pmax şi pmin în secţiune
şi a prăjinii superioare din treapta de ordinul i a garnituri combinate.
Se obţine:
1  i

 max i 
Si 

( A  B ) 
1
l pi  q pi  2L 

i
1
 min i  ( A  B ) l pi q pi
Si 1

1 i 
 mi   A l pi q pi  L 
Si  1 

1 i 
 i   B  l pi q pi  L 
Si  1 

A B
ri  (*)
2L
A B i
 l pi q pi
1

unde: A b o 0,5  [ f (1  b)  masc  mdesc ]

B  0,5  [ f (1  b)  masc  mdesc ]

F

2

Din relaţia (*) rezultă că ciclurile de solicitări variabile la care sunt supuse prăjinile
de pompare din treptele superioare sunt cicluri asimetrice, ai căror coeficienţi de asimetrie
descresc către treptele inferioare:
ri  ri 1

30
II.2.4.6. DIMENSIONAREA COLOANEI DE ŢEVI DE EXTRACŢIE

În alegerea ţevilor de extracţie în afara calcului de rezistenţă, se ţine cont,


dimensionând de la suprafaţă spre talpa sondei, de adâncimea de depunere a parafinei (de la
această adâncime şi până la suprafaţă se menţine un diametru constant) şi de posibilitatea de
prinderea prăjinilor de pompare, în eventualitatea că acestea s-au rupt la puţ.
Astfel pentru a permite deparafinarea mecanică a ţevilor de extracţie, se impune un
diametru constant pe o adâncime de circa 1000 m.

II.2.4.6. EFORTURILE UNITARE MAXIME ŞI MINIME DIN ŢEVI DE


EXTRACTIE

3 3
p p   l pi q pi sau p p   l pi q pi ,N
i 1 i 1


Fti  d ti2 ,cm2
4

pl  ( Ft1  f p1 )  am  l am  ( Ft1  f p 2 )  am  l p 2  ( Ft1  f p3 )  am  l p3 , N

pl  ( Ft1  f p1 )  am  l am
  ( Ft1  f p 2 )  am  l p 2  ( Ft1  f p3 )  am  l p3 , N

pl  ( Ft 2  Ft1 )  am  lt 2 , N

pl  p p daN
 min1  ,
f t1 cm 2

pl  p p  lt1 qt1 daN


 max1  ,
f t1 cm 2

pl  pl  p p  lt1 qt1 daN


 min 2  ,
ft2 cm 2
2
pl  pl  p p   l ti qti
daN
 max 2  i 1
,
ft2 cm 2

II.2.4.7. CALCULUL CUPLULUI MAXIM LA REDUCTOR

Pentru a calcula cuplul maxim la reductor, s-au propus diferite relaţii de calcul. Am
folosit formula recomandată de normele A.P.I. Dat fiind erorile ce se comit cu această

31
metodă aproximativă, se recomandă ca, reductorul ales, cuplul maxim să fie mai mare decât
cel calculat anterior cu (15…20)%.
S
C max  0,4  Pmax , Nm
2
C min ales  (1,15...1,25)  C max , Nm
unde:
Cmax este cuplul maxim la reductor;
Pmax - sarcina maximă la prăjina lustruită;
S - cursa prăjinii lustruite;
Cmin ales- cuplul minim al reductorului ales.

II.2.4.8. ALEGEREA UNITĂŢII DE POMPARE

Unitatea de pompare se alege ţinând cont de:


- sarcina maximă din prăjina lustruită;
- gama de lungimi de cursă, ale prăjinii lustruite, pe care unitatea de
pompare le poate asigura;
- numărul de curse duble pe minut;
- cuplul maxim la reductor.

II.2.4.9. VERIFICAREA CAPACITĂŢII DE PRODUCŢIE A


INSTALAŢIEI PROIECTATE ŞI ALEGEREA MOTORULUI DE
ACŢIONARE A UNITĂŢII DE POMPARE

Verificarea se face cu relaţia:


m3
Qr  1440  S r  Fp  n   ,
zi
   u  s
unde:
Qr este debitul de lichid al instalaţiei proiectate;
Sr - cursa reală a pistonului;
 - randamentul total;
 u - randamentul de umplere;
 s - randamentul de scurgere

32
II.3. ANALIZA REGIMULUI DE FUNCŢIONARE AL SONDELOR ÎN POMPAJ DE
ADÂNCIME CU PRĂJINI

Datele folosite sunt:

Date de intrare Unitatea Sonda Sonda Sonda Sonda


de 571 786 556 6032
măsură
Procentul de 94
% 97 24 10
impurităţi
Densitatea 845
ţiţeiului Kg/m3 845 845 845
Densitatea apei 1070 1080
de zăcământ Kg/m3 1090 1075
Debitul de 1,4 63
lichid m3/zi 95 1
Cursa prăjinii
m 3,8 1,5 3,2 1,5
lustruite S
Numărul de
8
curse duble pe Cd/min 11,7 5,5 6
minut n
Adâncimea de 340
fixare a pompei m 1410 1200 1445
Lungimea
prăjinii de
m 340 - - -
pompare
(1 in)
Lungimea
prăjinii de
m - 590 699 535
pompare
(7/8 in)
Lungimea
prăjinii de - 820
m 501 900
pompare
(3/4 in)
Lungimea ţevii
de extracţie m 421 - - -
(31/2 in)
Lungimea ţevii 1200
de extracţie m - 1410 1445
(27/8 in)
Tipul pompei de
extracţie - P(31/2 21/4) P(27/8 11/4) P(31/2 21/4) P(23/8 11/4)
Tipul unităţii de 9T-2500- 9T-2500-
15T-5000- 15T-5000-
pompare - 5500 5500
10000 10000

33
Sonda 571

Ţevile de extracţie: 3 ½ in -421 m;

Prăjini de extracţie: 1 in-340m;

Tipul pompei: P (31/2 21/4)

Adâncimea de fixare a pompei: L = 340m;

Debitul de lichid: Ql = 95 m3/zi;

Procentul de impurităţi: I = 97 %;

Densitatea ţiţeiului: ρt = 845 kg/m3 ;

Densitatea apei de zăcământ: ρa = 1090 kg/m3

Cursa prăjinii lustruite: S = 3,8 m;

Numărul de curse duble: n=11,7 cd/min;

Unitatea de pompare:UP-15T-5000-10000M .


Cursa reală a pistonului

Densitatea lichidului extras in kg / m3 :


i i 97 90
ρ am = 1 − ρ t + ρ a = 1− 845 + 1090 =1082,65
100 100 100 100 kg/m3;

Greutatea coloanei de lichid ce actioneaza asupra sectiunii pistonului in N:


P=ρ gA L =1082,65 9,81 25,52 10 −4 340 = 9215, 45 N;
l am p

34
Deformatia elastica totala in m:
l
λ=
P ∑ pi
+∑ ti =
l
l ti

a a
E pi ti
9215, 45 340 421
= 11 −4 + −4 -0,41=3,77‘’1
2.1 10 4,91 10 16, 71 10

Cursa reala a pistonului in m:


2,65 2 2,65
Sr =S 1 + 10 ( Ln ) −λ=3,8 1 + 10 (340 11, 7)
2

10 10

35
II.4.Sarcinile din prăjina lustruită

Factorul de plutire a prăjinilor în lichid:

𝜌am 1082,65
𝑏 =1− =1− = 0.86
𝜌0 7850

Factorul dinamic la cursa ascendenta:

𝑆∙𝑛2 𝑟 3,8∙11,72 1187


masc= 1790 ∙ (1 + 𝑙 ) = ∙ (1 + 3370) = 0,38
1790

Factorul dinamic la cursa descendenta:

𝑆∙𝑛2 𝑟 3,8∙11,72 1187


mdesc= 1790 ∙ (1 − 𝑙 ) = ∙ (1 − 3370) = 0,199
1790

Greutatea garniturii de prajini in N:


𝑃𝑝 = ∑𝑙pi ∙ qpi = 340 ∙ 41,6 = 13144 𝑁

Sarciana maxima din prajina lustruita in N:


Pmax = P1 + Pp (b + masc) = 9215,45+14144(0,86+0,38) = 26813,20 N

Sarciana minima din prajina lustruita in N:


Pmin = Pp (b - mdesc) = 14144· (0,86 – 0,199) = 9277,13 N

Randamentul volumetric

 𝑄𝑡𝑒𝑜𝑟𝑒𝑡𝑖𝑐 = 1440 ∙ 𝐴𝑝 ∙ 𝑆𝑟 ∙ 𝑛 = 1440 ∙ 25,52 ∙ 10−4 ∙ 3,77 ∙


𝑚3
11,7 = 162,29 𝑧𝑖
𝑄𝑟 95
 ηv= ∙ 100 = 162,29 ∙ 100 = 58,53%
𝑄𝑡

36
II.5.PROIECTAREA REGIMULUI DE FUNCŢIONARE AL SONDEI 571 ÎN POMPAJ
DE ADÂNCIME CU PRĂJINI ( POMPAJ CONTINUU )


Calculul frecvenţelor periculoase

o Calculul frecvenţelor periculoase cu sincronism de ordin 1, 2, 3, etc.:


76500
n=
N L cd/min;

76500
n1= = 225 cd/min;
1 340

n 2 = 76500 = 112,5 cd/min;


2 340
76500
n3 = = 75 cd/min;
3 340
76500
n4 = = 56,25 cd/min;
4 340
76500
n5 = = 45 cd/min;
5 340
76500
n6 = = 37,5 cd/min;
6 340
76500
n7 = = 32,14 cd/min;
7 340

n =76500 = 28,12 cd/min;


8
8 340
76500
n9 = = 25 cd/min;
9 340
76500
n 10 = = 37,5 cd/min;
10 340
n
11
= 76500 = 20,45 cd/min;
11 340
n 12 = 76500 = 18,75 cd/min;
12 340
n
13
= 76500 = 17,3 cd/min;
13 340
n
14
= 76500 = 16,07 cd/min;
14 340
n
15
= 76500 = 15 cd/min;
15 340

37
76500
n 16 = = 14,06
16 340 cd/min;
76500
n 17 = = 13,23
17 340 cd/min;
76500
n 18 = = 12,5
18 340 cd/min;
76500
n 19 = = 11,84
19 340 cd/min;
76500
n 20 = = 11,25
20340 cd/min;
76500
n 21 = = 10,71
21 340 cd/min;
76500
n 22 = = 10,22
22340 cd/min;
76500
n 23 = = 9,78
23340 cd/min;
76500
n 24 = = 9,37
24340 cd/min;
76500
n 25 = =9
25340 cd/min;
76500
n 26 = = 8,65
26340 cd/min;
76500
n 27 = = 8,33
27340 cd/min;
76500
n 28 = = 8,03
28340 cd/min
76500
n 29 = = 7,75
29340 cd/min;
76500
n 30 = = 7,5
30340 cd/min;
76500
n 31 = = 7,25
31 340 cd/min;
n = 76500 = 7,03
32
32340 cd/min;
n = 76500 = 6,81
33
33 340 cd/min;
n = 76500 = 6,61
34
34340 cd/min;

38
F
n
Unde N = , cd / min
F f


Calculul frecvenţelor nepericuloase

n i,i+1 = n in i+1

n =n n = 225 112,5 =159, 09 cd/min;


1,2 1 2

n =n n = 112,5 75 = 91,85 cd/min;


2,3 2 3

n 3,4 = n3 n4 = 75 56, 25 = 64, 95 cd/min;

n 4,5 = n4 n5 = 56, 25 45 = 50, 31 cd/min.

n = n n = 45 37,5 = 41,07 cd/min.


5,6 5 6

n = n n = 37,5 32,14 = 34, 71 cd/min.


6,7 6 7

n =n n = 31,14 28,12 = 30, 06 cd/min.


7,8 7 8

n =n n = 28,12 25 = 26,51 cd/min.


8,9 8 9

n = n n = 25 22,5 = 23, 71 cd/min.


9,10 9 10

n =n n = 22,5 20, 45 = 21, 45 cd/min.


10,11 10 11

n = n n = 20, 45 18, 75 =19,58 cd/min.


11,12 11 12

n = n n = 18, 75 17,3 =18, 01 cd/min.


12,13 12 13

n = n n = 17, 43 16, 07 =16, 67 cd/min.


13,14 13 14

cd/min.
n = n n
14,15 14 15 = 16.07 15 =15,52
n = n n = 15 14, 06 =14,52 cd/min.
15,16 15 16

n = n n = 14, 06 13, 23 =13, 64 cd/min.


16,17 16 17

cd/min.
n17,18 = n17 n18 = 13, 23 12, 5 =12,86

cd/min.
n18,19 = n18 n18 = 12, 5 11,84 =12,16

n = n n =11,84 11, 25 =11,54 cd/min.


19,20 19 20

n = n n =11, 25 10, 71 =10,97 cd/min.


20,21 20 21

cd/min.
n 21,22 = n21 n22 = 10, 71 10, 22 =10, 47
cd/min.
n 22,23 = n22 n23 = 10,47 22 9, 78 =10

39
n 23,24 = n23 n24 = 9, 78 9, 37 = 9, 57 cd/min.

n = n n = 9,37 9 = 9,18 cd/min.


24,25 24 25

n = n n = 9 8, 65 = 8,82 cd/min.
25,26 25 26

n =n n = 8,65 8,33 = 8,49 cd/min.


26,27 2627

n =n n = 8,33 8, 03 = 8,18 cd/min.


27,28 2728

n =n n = 8, 03 7, 75 = 7,89 cd/min.
28,29 2829

n =n n = 7,75 7,5 = 7,62 cd/min.


29,30 2930

n =n n = 7,5 7,25 = 3,37 cd/min.


30,31 3031

n =n n = 7, 25 7, 03 = 7,14 cd/min.
31,32 3132

n =n n = 7,03 6,81 = 6,9 cd/min.


32,33 3233

n =n n = 6,81 6, 61 = 6, 71 cd/min.
33,34 3334

Se alege n=6,71

▪ Determinarea produsului „Sn”

Varianta I: Pompa P(31/2 21/4);

Randamentul instalaţiei se alege astfel:

pentru H>2500 m se ia=0,5-0,6.

pentru H<2500 m se ia=0,6-0,8.

Trebuie îndeplinită condiţia Sn < 33 cdn / min

L=340m; se alege=0,8

Ap=25,52∙10-4 m2

𝑄𝑙 95
S∙n= = = 32,31 < 33;
1440 ∙ 𝐴𝑝 ∙ 𝛼 1440 ∙ 25,52 ∙ 10−4 ∙ 0,8

𝑆∙𝑛 32,32
S5 = = = 4,81 m
𝑛 6,71

Rezultă S STAS =5 m;

40
Varianta II: Pompa P(27/8 13/4);
L=340 m; se alege α=0,8

Ap=15,55∙10-4 m2
S n =l Q 95
= = 53,03 >33;
1440 Ap 1440 15,55 10−4 0,8

Nu este indeplinita conditia Sn < 33 cdn/min .

D. Recalcularea lui n şi N

Varianta I: Pompa P(31/2 21/4);


n = Sn = 32,31= 6,46
S STAS 5
cd/min
76500 76500
N= = = 34,81
nL 6, 46 340

E. Verificarea lui Ql

Varianta I: Pompa P(31/2 21/4);


Qr =1440 Ap S ∙n∙α = 1440∙ 25, 52 10-4 ∙ 5∙ 6, 46 ∙0,8 3
p = 95m /zi;

Se alege conform STAS pompa P(31/2 21/4) având următoarele


caracteristici:

- S = 4,4 m; - n = 6,46 cd/min; - Ap = 25,52∙10-4 m2.

F. Dimensionarea garniturii de prăjini de pompare

Varianta I: Pompa P(31/2 21/4);


• Unitatea de pompare : UP 15T 5000 10000M
• Lungimea manivelei: r=1535 mm
• Lungimea bielei: l=3770 mm

𝑆 ∙ 𝑛2 𝑟 5 ∙ 6, 462 1,535
𝑚𝑎𝑠𝑐 = ∙ (1 + ) = ∙ (1 + ) = 0,16
1790 𝑙 1790 3,77

Pl =ρam ∙g Ap ∙L = 1082, 65 9,81 25, 52 10 −4 340 = 9215, 42 N;

41
5 −4

l =σa ∙ apl -Pl =2025 10 ∙ 4,91 10 −9215,54 = 2113, 07 m >1343 m


p1
q p1 (b+ masc ) 41, 6 (0,86 + 0,16)
∑l pi = l = 2113,07 m;
p1

5
2
S-a ales otel 35M16 cu σa = 2025 10 , daN / cm

∑l pi > L → redistribuirea lungimilor tronsoanelor


Se compară suma lungimii tronsonului cu adâncimea de amplasare a pompei:
∑lpi = lp1 = 2113,07m > L=340 m →se redistribuie ce este în plus cu ∆l p

∆lp = ∑l pi − L = 2113,07 −340 = 1773,07 m;

l =l − ∆lp 1173, 07
'

p1 p1
1
= 2113, 07 1 − = 340 m;
∑lpi 2113, 07

l’p = l’p1 = 340 m


Se merge un tronson de prăjini de pompare cu următoarele caracteristici:

diametrul dp = 1 in, secţiunea ap = 4,91·10-4 m2, qp = 41,6 N/m;

G. Eforturile unitare maxime şi minime din garnitura de prăjini de pompare

Varianta I: Pompa P(31/2 21/4);



Eforturile minime si maxime pe tronsonul 1:

𝑃 9215,45 𝑁
σminl= 𝑎 𝑙 = 4,91∙10−4 = 1,87 ∙ 107 𝑚2
𝑝𝑙

max1 = Pl + l p'1 q p1 (b + masc ) = 9215, 45 + 340 41, 6− (0,86 + 0,16) = 4,83∙ 10 N/m2 7

αpl 4
4,91∙10

H. Eforturile unitare maxime şi minime din ţevile de extracţie

Varianta I: Pompa P(31/2 21/4);


= Pl + ( At1 − Ap ) ∙ L ∙ρ am ∙ g +1,1 Pp ∙ b + lt1 ∙ qt1
σt1max
a
t1

σtmax = 9215, 45 + (45,36 − 25,52) 10−4 ∙ 421∙ 1082,65 ∙9,81+ 1,1∙ 14144∙ 0,86 + 421 138
16,71∙ 10-4

= 5,36 107 N / m2

42
𝜎𝑡𝑙𝑚𝑎𝑥 ∙𝑎𝑡𝑙 −𝑙𝑡𝑙 ∙𝑞𝑡𝑙 5,36∙107 ∙16,71∙10−4 −431∙138
σtlmin= = = 1,88 ∙ 107 𝑁/𝑚2
𝑎𝑡𝑙 16,71∙10−4

II.7. Cursa reală a pistonului

Varianta I: Pompa P(31/2 21/4);



𝑃 𝑙𝑝𝑖 𝑙 9215,45 340 421
λ= 𝐸𝑙 ∙ (∑ 𝑎 + ∑ 𝑎𝑡𝑖 ) = 2,11∙1011 ∙ (4,91∙10−4 + 16,71∙10−4)=0,041m
𝑝𝑖 𝑡𝑖

2,65 2,65
𝑆𝑟 = 𝑆 ∙ [1 + 10
∙ (𝐿 ∙ 𝑛)2 ] − 𝜆 = 5 ∙ [1 + 10 ∙ (340 ∙ 6,46)2 ] − 0,041 = 4,96𝑚
10 10

J. Sarcinile din prăjina lustruită

Varianta I: Pompa P(31/2 21/4);


S n 2 r 5 6,46 2 1,535
masc = 1+ = 1+ = 0,16
1790 l 1790 3, 77
S n 2 r 5 6,46 2 1,535
mdesc = 1− = 1− = 0,06
1790 1790 l 3, 77
Pmax = Pl + Pp (b + masc ) = 9215, 45 + 14144 (0, 86 + 0,16) = 23730,81 N

Pmin = Pp ∙ (b − mdesc ) = 14144 (0, 86 − 0, 06) =11215, 01 N

K. Verificarea capacităţii de producţie a instalaţiei proiectate


1/2 1/4
Varianta I: Pompa P(3 2 );
𝑆𝑟 4,96
α’= 𝜂𝑐 ∙ 𝜋𝑢 ∙ 𝜂𝑠 = 𝑆
∙ 𝜂𝑢 ∙ 𝜂𝑠 = 5
∙ 0,93 ∙ 0,93 = 0,858

Qreal =1440∙ Ap∙S∙n∙α’ = 1440∙25, 52 ∙10-4 ∙ 5∙ 6, 46 ∙0,858 =101,99


m3/zi

n = 1440∙ 25, 52 ∙10-


Qteoretic =1440 Ap∙ Sr∙ 4 ∙4,96∙ 6, 46 =117,92 m3/zi;

Q
real 101,99
ηv = ∙100 = ∙100 = 86, 49 %.
Q
teoretic 117,92

II.8 L Calculul cuplului maxim la reductor

Varianta I: Pompa P(31/2 21/4);


= 0, 4 Pmax S = 0, 4 ∙23730, 81 5 = 23730,8 N·m;
cmax
2 2

cales = 1,15 cmax =1,15∙ 23730,81 = 27270,43 N·m;

43
M. Puterea motorului unităţii de pompare:

Varianta I: Pompa P(31/2 21/4);



∙1,13
Pu = 0,12 10-3 3Qteoretic L = 0,12∙ 10-3∙ 117,92∙3401,13 = 10, 26kW
Se alege motorul cu următoarele caracteristici:
- seria AEM 200S- 8 ;
- puterea P = 13 kW;
- turaţia n = 725 rot/min;
- randamentul η= 88 %.

N. Calculul energiei consumate:

Varianta I: Pompa P(31/2 21/4);


W1=Pu∙24=10,26∙24=246,35 kW/zi

44
Variatia eforturilor unitare maxime si minime in garnitura de
prajini de pompare: Sonda 571
σ x106 N/m2
0 20 40 60
0

100

H,m 200 Varianta I

300

400

Variatia eforturilor unitare maxime si minime in garnitura de tevi de


extractie: Sonda 571
σ x106N/m2
0 10 20 30 40 50 60
0

100

Varianta I
H,m 200 Varianta II

300

400

45
SONDA 556

Ţevile de extracţie: ⅞ in – 699 m, ¾ in – 501 m ;

Prăjini de extracţie: : 2 7/8 in – 1200 m ;

Tipul pompei: P (31/2 21/4)

Adâncimea de fixare a pompei: L = 1200m;

Debitul de lichid :Ql = 63 m3/zi;

Procentul de impurităţi: i = 94 %;

Densitatea ţiţeiului: ρt = 845 kg/m3 ;

Densitatea apei de zăcământ: ρa = 1080 kg/m3

Cursa prăjinii lustruite: S = 3,2 m;

Numărul de curse duble: n=8 cd/min;

Unitatea de pompare:UP-15T-5000-10000M .


Cursa reală a pistonului
Densitatea lichidului extras in kg / m3 :
i i 94 90
ρ am = 1 − ρ t + ρ a = 1− 845 + 1080 =1065,9
100 100 100 100 kg/m3;

Greutatea coloanei de lichid ce actioneaza asupra sectiunii pistonului in N:


−4
Pl = ρ am g A p L = 1065,9 9,81 25, 52 10 1200 = 31021,92N;

Deformatia elastica totala in m:

𝑃1 𝑙𝑝𝑖 𝑙𝑡𝑖
𝜆= ∙ (∑ +∑ )
𝐸 𝑎𝑝𝑖 𝑎𝑡𝑖
32021,92 501 699 1200
= 11
∙( −4
+ −4
+ )
2,1 ∙ 10 2,82 ∙ 10 3,78 ∙ 10 11,68 ∙ 10−4
= 0,7𝑚

46
Cursa reala a pistonului in m:

2,65 2,65
𝑆𝑟 = 𝑆 ∙ [1 + 10
∙ (𝐿 ∙ 𝑛)2 ] − 𝜆 = 3,2 ∙ [1 + 10 ∙ (1200 ∙ 8)2 ] − 0,7 = 2,57 𝑚
10 10

II.9.Sarcinile din prăjina lustruită


Factorul de plutire a prăjinilor în lichid:
b = 1 − ρam = 1 − 1065,9 = 0,84
ρ0 7850
Factorul dinamic la cursa ascendenta:

2
S n 2
r 3,2 8 1007
m = 1+ = 1+
= 0,14 ;
asc

1790 l 1790 3370


Factorul dinamic la cursa descendenta:
S n2 r 3,2 82 1007
m
desc = 1 − = 1 − = 0,08 ;
1790 l 1790 3370
Greutatea garniturii de prajini in N:

Pp =∑l pi q pi = 501 24, 2 + 699 32, 2 = 34632 N

Sarciana maxima din prajina lustruita in N:

Pmax = P1 + Pp (b + masc) = 32021,92+34632(0,86+0,144) = 66972,21 N

Sarciana minima din prajina lustruita in N:

Pmin = Pp (b - mdesc) = 34632· (0,86 – 0,08) = 27025 N


Randamentul volumetric
Q =1440 AS n = 1440 25, 52 10 −4 2,57 8 = 75,61 m3/zi;
teoretic p r

Q 63
=r 100 = 100 = 83,31 %.
v
Q 75, 61
t

47
II.10.PROIECTAREA REGIMULUI DE FUNCŢIONARE AL SONDEI 556 ÎN POMPAJ
DE ADÂNCIME CU PRĂJINI ( POMPAJ CONTINUU )

SONDA 556

II.11.Calculul frecvenţelor periculoase

o Calculul frecvenţelor periculoase cu sincronism de ordin 1, 2, 3, etc.:


76500
n= cd
_ N L
min
=
n= 76500 = 63,75 cd/min;
1 1200
76500
n2 = = 31,87 cd/min;
2 1200
= 76500
= 21,25 cd/min;
n3 3 1200

n
4
= 76500 = 15,93 cd/min;
4 1200
76500
n5 = = 12,75 cd/min;
5 1200
76500
n6 = = 10,62 cd/min;
6 1200
76500
n7 = = 9,1 cd/min;
7 1200
76500
n8 = = 7,96 cd/min;
8 1200
76500
n9 = = 7,08 cd/min;
9 1200

n 10 = 76500 = 6,37 cd/min;


10 1200

48
II.12.Calculul frecvenţelor nepericuloase

n i,i+1 = n i ni+1

n = n n =63, 75 31,87 = 45, 07 cd/min;


1,2 1 2

n = n n =31,87 21, 25 = 26, 02 cd/min;


2,3 2 3

n = nn = 21, 25 15,93 =18, 4 cd/min;


3,4 3 4

n = nn = 15,93 12, 75 =14, 25 cd/min.


4,5 4 5

n cd/min.
5,6 = n5 n6 = 12, 75 10, 62 =11, 63
n =nn =10, 62 9,1 = 9,8 cd/min.
6,7 6 7

n = nn = 9,1 7,9 = 8,51 cd/min.


7,8 7 8

n = nn = 7,9 7,08 = 7,51 cd/min.


8,9 8 9

n 9,10 = n9 n10 = 7, 08 6, 37 = 6, 71 cd/min.

Se alege n=6,71.

C. Determinarea produsului „Sn”

Varianta I: Pompa P(31/2 21/4);


Randamentul instalaţiei se alege astfel:

o pentru H>2500 m se ia =0,5-0,6

o pentru H<2500 m se ia =0,6-0,8

Trebuie indeplinita conditia Sn<33 cd/min


L=1200 m ; se alege=0,6

Ap=25,52∙10-4 m2

Q
l 63
S n = 1440 Ap∙α =1440 25,52 10−4 0,6 = 28,5 < 33;

S = S ∙ n = 28,5 = 4,25 m;
n 6, 71
Din STAS se alege S STAS =4,4 m

49
Varianta II: Pompa P(27/8 13/4);
L=1200 m ; se alege α=0,8

Ap=15,55∙10-4 m2
Q 63
S ∙n = l = = 35,1 33;
1440 Ap 1440 15,55 10−4 0,8

Nu este indeplinita conditia Sn < 33 cdn/min .

D. Recalcularea lui n şi N

Varianta I: Pompa P(31/2 21/4);


Sn 28,5 76500 76500
n = = = 6,49 cd/min N= = = 9,81
S STAS 4, 4 n L 6, 49 1200

E. Verificarea lui Ql

Varianta I: Pompa P(31/2 21/4);


Qr =1440 Ap S n = 1440∙ 25, 52 ∙10∙-4∙ 4, 4∙ 6, 49∙ 0, 6 = 63 m3/zi;

1/2 1/4
Se alege conform STAS pompa P(3 2 ) având următoarele caracteristici:

- S = 4,4 m; - n = 6,49 cd/min; - Ap = 25,52∙10-4 m2.

F. Dimensionarea garniturii de prăjini de pompare

Varianta I: Pompa P(31/2 21/4);


• Unitatea de pompare : UP 15T 5000 10000M
• Lungimea manivelei: r=1363 mm
• Lungimea bielei: l=3770 mm
N;
𝑆∙𝑛2 𝑟 4,4∙6,492 1,363
masc=1790 ∙ (1 + 𝑙 ) = 1790
∙ (1 + 3,77 ) = 0,14

Pl=ρam∙g∙Ap∙L=1065,9∙9,81∙25,52∙10-4∙1200=32021,92 N

𝜎𝑎 ∙𝑎𝑝𝑙 −𝑃𝑙 2025∙105 ∙2,82∙10−4 −32031,92


Lpl=𝑞 = = 1030,97𝑚
𝑝𝑙 ∙(𝑏+𝑚𝑎𝑠𝑐 ) 24,2∙(0,86+0,14)

∑ l pi = l p1 =1030, 97 m;

S-a ales otel 35M16 cu a = 2025 105 , daN / cm

50
∑l pi < L → redistribuirea lungimilor tronsoanelor

Se calculează în continuare lungimea tronsonului 2 de prăjini de pompare:


=σ a ( a p 2 − a p1 ) = 2025 10 5 (3, 78 − 2,82) 10−4
lp2 = 600,51 m;
q (b + m ) 32, 2 (0,86 + 0,14)
p2 asc

Se compară suma lungimilor celor 2 tronsoane cu adâncimea de amplasare a pompei:


∑lpi = lp1 + lp2 + lp3 = 1030,97+600,31+=1631,49m > L=1200 m → se redistribuie ce este în plus
cu ∆l p la fiecare tronson:

∆lp = ∑l pi − L =1631, 49 −1200 = 431, 49 m;


′ ∆𝑙
𝑙𝑝𝑖 = 𝑙𝑝𝑖 ∙ (1 − ∑𝑙 𝑝 ) = 1030,97 ∙ (1 −
𝑝𝑖
431,49
1631,49
) = 758,3

'
∆l p 413, 49
l =l 1− = 600,51 1− = 441, 69
p2 p2
∑l pi 1631, 49
l’p = l’p1 + l’p2 = 758,3+441,69=1200 m.

Se merge cu 2 tronsoane de prăjini de pompare cu următoarele caracteristici:



diametrul dp = 3/4 in, secţiunea ap = 2,82·10-4 m2, qp = 24,2 N/m;

diametrul dp = 7/8 in, secţiunea ap = 3,78·10-4 m2, qp = 32,2 N/m;

G. Eforturile unitare maxime şi minime din garnitura de prăjini de pompare

Varianta I: Pompa P(31/2 21/4);


Eforturile minime si maxime pe tronsonul 1:
𝑃𝑙 32021,92
𝜎𝑚𝑖𝑛1 = = −4
= 11,35 ∙ 107 𝑁/𝑚2
𝑎𝑝𝑙 2,82 ∙ 10

𝑃𝑙 +𝑙𝑝𝑙 ∙𝑞𝑝𝑙 ∙(𝑏+𝑚𝑎𝑠𝑐 ) 32021,92+758,3∙24,2∙(0,86+0,14)
𝜎𝑚𝑎𝑥1 = = = 17,89 ∙ 107 𝑁/𝑚2
𝑎𝑝𝑙 2,82∙10−4


Eforturile minime si maxime pe tronsonul 2:

𝑎𝑝1 2,82∙10−4
𝜎𝑚𝑖𝑛2 = 𝜎𝑚𝑎𝑥1 ∙ 𝑎 = 17,89 ∙ 107 ∙ 3,78∙10−4 = 13,35 ∙ 107 𝑁/𝑚2
𝑝2


𝑃𝑙 +(𝑏+𝑚𝑎𝑠𝑐 )∙∑21 𝑙𝑝𝑖 ∙𝑞𝑝𝑖 32021,92+(0,86+0,14)∙(758,3∙24,2+441,69∙32,2)
𝜎𝑚𝑎𝑥2 = 𝑎𝑝2
= 3,78∙10−4
= 17,13 ∙
107 𝑁/𝑚2

51
H. Eforturile unitare maxime şi minime din ţevile de extracţie

Varianta I: Pompa P(31/2 21/4);

𝑃𝑙 +(𝐴𝑡𝑙 −𝐴𝑝 )∙𝐿∙𝜌𝑎𝑚 ∙𝑔+1,1∙𝑃𝑝 ∙𝑏+𝑙𝑡𝑙 ∙𝑞𝑡𝑙


𝜎𝑡𝑙𝑚𝑎𝑥 = 𝑎𝑡𝑙

lmax= 32021,92 + (30,19 −11,68) 10−4 1200 1065,9 9,81+1,1 34632 0,86 +1200 95,8
11, 68 10−4
= 15, 9 10 7 N / m2
1min =t 1max at 1 − lt 1 qt1 = 15,9 107 11, 68 10−4− 1200 95,8 = 6, 06 107 N / m2
at1 11, 68 10−4

II.13. Cursa reală a pistonului

Varianta I: Pompa P(31/2 21/4);



𝑃 𝑙𝑝𝑖 𝑙𝑡𝑖 32021,92 1 758,3 441,69 1200
λ= 𝑙 ∙ (∑ ∑ ) = ∙ ( + + ) = 0,74𝑚
𝐸 𝑎𝑝𝑖 𝑎𝑡𝑖 2,11∙1011 10−4 2,82∙10−4 3,78∙10−4 11,68∙10−4

2,65 2,655
Sr=S∙ [1 + 1010 ∙ (𝐿 ∙ 𝑛)2 ] − 𝜆 = 4,4 ∙ [1 + 1010
∙ (1200 ∙ 6,49)2 ] − 0,74 = 3,72𝑚

Sr
J. Sarcinile din prăjina lustruită

Varianta I: Pompa P(31/2 21/4);

S n2 r 4, 4 6, 492 1,363
m
asc = 1 + = 1 + = 0,14
1790 l 1790 3, 77

52
S n 2
r 4,4 6,49 2
1,363
m
desc
= 1− = 1− = 0,06
1790 l 1790 3, 77
Pmax = Pl + Pp (b + masc ) = 32021,92 + 34632 (0,86 + 0,14) = 66839, 05 N

Pmin = Pp (b − mdesc ) = 34632 (0, 86 − 0, 06) = 27637, 63 N

K. Verificarea capacităţii de producţie a instalaţiei proiectate

Varianta I: Pompa P(31/2 21/4);

𝑆𝑟 3,72
𝛼 ′ = 𝜂𝑐 ∙ 𝜂𝑢 ∙ 𝜂𝑠 = ∙ 𝜂𝑢 ∙ 𝜂𝑠 = ∙ 0,93 ∙ 0,93 = 0,733
𝑆 4,4

Qreal = 1440 Ap S n α= 1440 25, 52 10−4 4, 4 6, 49 0, 733 = 76, 97 m3/zi;


Q =1440 A S n = 1440 25, 52 10 −4 3,72 6, 49 =88,99 m3/zi;
teoretic p r

= Qreal 76,94
100 = = 86, 49 %.
v
Qteoretic 100
88,99

II.14.L Calculul cuplului maxim la reductor

Varianta I: Pompa P(31/2 21/4);


c =0,4 P S = 0,466839, 05 4, 4 = 58818,36
max max
2 2

53
cales = 1,15 cmax = 1,15 58818, 36 = 67641,11 N·m;
M. Puterea motorului unităţii de pompare:

Varianta I: Pompa P(31/2 21/4);


Pu = 0,12 10 −3 Qteoretic L1,13 = 0,12 10 −3 88, 99 12001,13 = 32, 21kW
Se alege motorul cu următoarele caracteristici:
- seria ASAM 225S-4 ;
- puterea P = 37 kW;
- turaţia n = 1460 rot/min;
- randamentul= 88 %.
N. Calculul energiei consumate: Varianta I:
1/2 1/4
Pompa P(3 2 );

W1=Pu∙24=32,21∙24=773,12 kW/zi

Variatia eforturilor unitare maxime si minime in garnitura de


prajini de pompare: Sonda 556
σ x106 N/m2
0 20 40 60 80 100 120 140 160 180 200
0

200

400

600
H,m
800

1000

1200

1400

54
Variatia eforturilor unitare maxime si minime in garnitura de tevi de
extractie: Sonda 556
σ x106 N/m2
0 20 40 60 80 100 120 140 160 180
0

200

400

600

H,m
800

1000

1200

1400

55
CAPITOLUL 4

P O MP AJ I N T E R MI T E NT

III.3.1. GENERALITĂŢI

Extracţia ţiţeiului din sonde cu debite scăzute se face, de obicei, prin pompaj de
adâncime cu prăjini. Funcţionarea sistemului‚ strat-pompă este exprimată de raportul între
debitul de lichid produs de strat,
Qs  IP pc  p f  (1)

şi debitul de lichid tras de pompă,


Q p  1440  Fp  S  n  n . (2)

Funcţionarea sistemului strat-pompă este exprimat de egalitatea între debitul de lichid


produs de strat şi debitul de lichid pompat de pompă.
Această egalitate trebuie să existe când nivelul dinamic este constant. Deci condiţia de
funcţionare continuă a sistemului strat-pompă este :
Qs  Q p (3)

Dacă asupra cauzelor ce determină scăderea afluxului de fluid în sondă nu poate


interveni operatorul, atunci extracţia petrolului din sondă se face cu un debit mic cel puţin pe o
perioadă de timp.
În mod normal asupra blocajelor de orice natură ar trebui să se intervină în timp util,
pentru ca sonda să funcţioneze cu aflux scăzut o perioadă scurtă de timp. Afluxul scăzut datorat
presiunii de zăcământ scăzute este mai greu de readus la normal necesitând timp îndelungat
pentru refacerea presiunii de zăcământ prin injecţia de fluide în strat, timp în care sonda
funcţionează cu aflux scăzut. Debitul pompei de adâncime poate fi modificat prin modificarea
valorilor celor trei elemente din relaţia (2):
diametrul pistoanelor (11/6in÷21/4in);
Numărul de curse duble pe minut, determinat de:
- numărul de rotaţii al motorului de antrenare;
- diametrul şaibei motorului;
- raportul de transmitere al reductorului de turaţie al unităţii de pompare;
- cursa pistonului.
La unităţile de pompare din România, cursa la suprafaţă este modificată prin variaţia
lungimii manivelei reductorului cu ajutorul găurilor existente pe coarbă.
Prin urmare, atunci când asupra cauzelor care provoacă un aflux scăzut nu se poate
interveni, pentru a mări debitul stratului, Qs, suntem forţaţi să acţionăm asupra micşorării
debitului pompei, Qp, astfel încât să existe relaţia (3). Sunt cazuri, când, deşi micşorând aceste
elemente la minimum posibil, conform cu dimensiunile, respectiv cu capacităţile utilajului de
fund şi suprafaţă utilizată, nu se poate micşora Qp astfel încât să existe relaţia (3). În aceste
cazuri avem:
Qs< Qp (4)

56
Pentru funcţionarea corespunzătoare a utilajului de fund şi de suprafaţă al instalaţiei de
pompare cât şi pentru un consum de energie mic este necesară reducerea duratei de funcţionare
a pompei astfel încât volumul de lichid ieşit din strat Vs să fie egal cu volumul pompat de
pompa de fund în timp mai scurt,
Vs=Vp (5)
Acest lucru se obţine astfel:
 se lasă instalaţia de pompare în repaus, timp în care stratul debitează, rezultatul fiind
creşterea nivelului în coloana sondei;
 se porneşte instalaţia de pompare, timp în care pompa pompează lichidul acumulat în
coloană în perioada de repaus a sondei, cât şi lichidul debitat de strat în acelaşi timp
cu funcţionarea pompei;
 în momentul în care nivelul lichidului din coloana sondei a ajuns la sorbul pompei,
se opreşte instalaţia;
urmează un nou timp de repaus şi o nouă pornire, respectiv oprirea pompei.
Aceste elemente repetabile în timp după un anumit ciclu dau „diferenţa specifică”
necesară definiţiei de pompaj periodic. Deci un pompaj periodic este un pompaj în care
funcţionarea pompei este discontinuă şi urmează un anumit ciclu repetabil în timp.
Problema fundamentală a pompajului periodic programat este alegerea perioadelor
ciclurilor, respectiv a timpului de pauză (acumulare), precum şi a timpului de funcţionare a
pompei.
Optimizarea pompajului periodic impune mai întâi alegerea criteriului după care avem
să optimizăm acest pompaj. Drept criteriu pot fi luate :
- debitul de lichid maxim extras;
- energia minimă consumată;
- cheltuieli de exploatare minime;
- beneficiu maxim.
Rezultatele optimizării pompajului periodic când criteriul este debitul maxim extras duc
la concluzia că pompajul periodic optim este pompajul continuu. Pompa trebuie să funcţioneze
continuu în condiţiile umplerii incomplete a cilindrului pompei cu lichid iar dinamograma
înregistrată va releva „lipsa nivel”.

III.3.2. PROIECTAREA UNEI INSTALAŢII DE POMPAJ PERIODIC

 PERIOADA DE ACUMULARE

La oprirea pompei nivelul în coloana sondei se găseşte la sorbul pompei, care la rândul
lui este situat la media adâncimii perforaturilor coloanei. Admiţând curgerea radial – plană
simetrică a unui lichid incompresibil, debitul d lichid ce intră în coloana sondei, ducând la
creşterea nivelului dh în timpul dt, după Muskat va fi:

dh
Q  A  IP  (p c  p)
dt
relaţie în care A este suprafaţă liberă a lichidului în sondă;
pc – presiunea statică;
p – presiunea de fund a sondei la timpul t după oprirea pompei;
dh – variaţia nivelului de lichid în sondă în timpul dt.
p c   am  g  H c şi p = ρ · g· H
57
Cu ultimele două relaţii vom avea:

dh
1440  A   IP   am  g  (H c  h) , sau
dt

dh   g  IP   g  IP
  am  h  am  Hc .
dt 1440  A 1440  A

Această ecuaţie este o ecuaţie diferenţială liniară cu termen liber, nenul de forma:

H′(t) = a·h(t) + b

Soluţia generală este:


b
h(t)    C  e at
a
unde:
C – constanta de integrare care se determină din condiţia iniţială:

h(to) = ho.
Pentru to = 0, la începutul ciclului ho = 0, adică nivelul se găseşte la sorbul pompei şi
nivelul stratului: h(0) = 0, rezultă:

 am  g  IP
a ,
1440  A
 am  g  IP
b  Hc ,
1440  A
Deci soluţia ecuaţiei este:
 am  g IP
 t
h(t)  H c  C  e 1440A
.
Pentru determinarea constantei C se introduce condiţia iniţială şi se obţine:

C = -Hc, relaţia devine:


  g IP
  am t 
h(t)  H c  1  e 1440A  ,

 
şi indică înălţimea nivelului de lichid în coloana sondei în funcţie de timp, când pompa nu
funcţionează.

58
 PERIOADA DE FUNCŢIONARE

În această perioadă funcţionează simultan atât pompa cât şi stratul, iar relaţia:
dh
Q  A  IP  (p c  p) devine:
dt
dh
Q p  IP  (p c  p f )  1440  A  ; sau
dt
dh
Q p   am  g  IP  (H c  h)  1440  A  ;
dt
dh   g  IP  am  g  IP  H c  Q p
  am h  .
dt 1440  A 1440  A
Aceasta este tot o ecuaţie diferenţială liniară cu termen liber nenul a cărei soluţie este:
b
h(t)    C  e at cu:
a
 am  g  IP
a ,
1440  A
 am  g  IP  H c  Q p
b
1440  A
Prin înlocuire obţinem:

  g IP
 Qp   am t
h(t)   H c    C  e 1440A .
  am  g  IP 
Constanta C se determină din condiţiile iniţiale: în momentul pornirii pompei, Qp ≠ 0, s-a scurs
timpul t = tac de la oprirea anterioară, iar înălţimea nivelului de lichid din coloana sondei va fi:
  g IP
  am t ac 
h ac  H c  1  e 1440A  .
 
Deci în momentul iniţial:
h(t ac )  h ac , iar prin înlocuire rezultă:
Qp
h ac  H ac 
 am  g  IP
C  am  g IP
;
 t ac
1440A
e
prin înlocuire se obţine:
 am  g  IP  H c  Q p   am  g  IP  H c  Q p   1440gAIP (t t
am
ac )
h   h ac    e
 am  g  IP   am  g  IP 
Această relaţie indică înălţimea nivelului de lichid în coloana sondei, în funcţie de timp
când pompa funcţionează.
59
Un ciclu T cuprinde o perioadă de acumulare şi o perioadă de funcţionare.

T = tac + tf.
Pentru a determina timpul cât funcţionează pompa până când nivelul de lichid ajunge la
sorbul pompei, se pune condiţia h = 0, h(T) = 0, rezultând:
 am  g IP
 (T t ac ) h ac
e 1440A
 1
Qp
Hc 
 am  g  IP
Prin logaritmarea relaţiei se obţine:
 
 
1440  A  h ac 
T  t ac   ln 1  
 am  g  IP Qp
 H c  
  am  g  IP 
tf = T - tac
Numărul de cicluri în 24 ore:
1440
nc  .
T
Timpul total de funcţionare, în 24 ore va fi:
Ttf = nc · tf
Debitul produs de o sondă într-o zi:
Qp Qp
Q  Ttf   nc  tf 
1440 1440

III.4. Calculul instalaţiei de pompaj intermitent

Sonda 786

Ţevile de extracţie: 27/8 in-1410 m;

Prăjini de pompare: 3/4 in-820 m; 7/8 in-590 m;

Tipul pompei: P 27/8 x 11/4 ;

Adâncimea de fixare a pompei: L = 1410 m;

Debitul de lichid: Ql = 1,4 m3/zi;

Procentul de impurităţi: i = 24 %;

Densitatea ţiţeiului: ρt = 845 kg/m3;

Densitatea apei de zăcămant: ρa = 1070kg/m3;


60
Cursa prăjinii lustruite: S = 1,5 m;

Numărul de curse duble: n = 5,5 cd/min;

Unitatea de pompare: UP 9T-2500-5500M

o Calculul frecvenţelor periculoase:


76500 76500
nI = = = 354, 25 cd/min;
N L 1 1410

76500 76500
n II = = = 27,12 cd/min
N L 2 1410

76500 76500
= = = 18, 08 cd/min
NL 3 1410

n =76500 = 76500 = 13, 56 cd/min


IV
N L 4 1410

n = 76500 = 76500 = 10, 85 cd/min


V
N L 5 1410

n = 76500 = 76500 = 9,04 cd/min


VI
N L 6 1410

n = 76500 = 76500 = 7,75 cd/min


VII
N L 7 1410

n =76500 = 76500 = 6,78 cd/min


VIII
N L 6 1410

61
o Calculul frecvenţelor nepericuloase:

ni = nInI +1 ;

n1 = nI nII = 54, 25 72,12 = 38, 36 cd/min

n =n n =27,12 18, 08 = 22,14 cd/min


2 II III

n =n n =18, 08 13,56 =15, 66 cd/min


3 III IV

n =n n =13,56 10,85 =12,13 cd/min


4 IV V

n =n n =10,85 9, 04 = 9,90 cd/min


5 V VI

n =n n = 9,04 7,75 = 8,37 cd/min


6 VI VII

n =n n =7,75 6,78 = 7,25 cd/min


7 VII VIII

62
Proiectarea regimului de funcţionare
m2
S= 1,5 m; n= 7,25 cd/min; Ap= 8, 04 10 −4

a. Dimensionarea garniturii de prăjini de pompare


1+
2 2
S n r 1,5 7,25 0,740
masc = 1 + = =0,054
1790 l 1790 3
Greutatea coloanei de lichid ce acţioneaza asupra secţiunii brute a pistonului:
P= g A L = 899 9,81 8,04 10 −4 1410 = 9997,78 N;
l am p

Tipul de prăjini ales, fabricate din otel 35 M 16 cu o rezistenţă de curgere de:

σ c = 4500 10 5 N/m2.

Tensiunea admisibilă este :


5 8
σ a = 0,45 σ c = 0, 45 7440 10 2
= 2, 025 10 N/m .

Lungimile tronsoanelor:

a
ap1 − P 2, 82 10 −4 − 9997, 78
8
2, 025 10
=q (b+ m ) =
l p1
1
= 2069, 96m
24, 2(0,88 + 0, 05)
p1 asc

−4 −4
( ap 2 − a p1) 2, 025 10 8(3, 78 10
a − 2,82 10 )
lp 2 = = = 641, 99m
q ( b + m ) 32, 2 (0,88 + 0, 05)
p2 asc

Se compară suma lungimilor celor 2 tronsoane cu adâncimea de amplasare a pompei:


∑l = l p1 + l p 2 + l p3 = 2069,96 +641,99 = 2711, 96m ;
pi

Deoarece ∑l pi L surplusul se scade din fiecare tronson proporţional cu ponderea sa în


lungimea totală a garniturii de prăjini:
∆lp = ∑l pi − L = 2711,96 −1410 = 1301,96 m;
∆lp 1301, 96
l' = l 1− = 2269, 96 1− = 1076, 21m;
p1 p1
∑lpi 2711, 96
' ∆lp 1301,96
lp2 = l p 2 1 − = 641,99 1 − = 333, 78 m;

2711,96 ∑lpi
Se verifică din nou că suma lungimilor recalculate ale tronsoanelor sa fie egală cu adâncimea
de fixare a pompei:
' ' '
l pt = l p1 + l p2 = 1076, 21 + 333, 78 =1410 m;

Pp =∑l pi' qpi = 1076, 21 24, 2 + 333, 78 32, 2 = 36792, 28 N;

63
Se merge cu 2 tronsoane de prăjini de pompare cu urmatoarele caracteristici:
- diametrul dp = 3/4 in, secţiunea ap1 = 2,82∙10-4 m2, qp1 = 24,2 N;
- diametrul dp = 7/8 in, secţiunea ap2 = 3,78∙10-4 m2, qp2 = 32,2 N;

Se folosesc ţevile de extracţie de diametru de 27/8 in pe o lungime de 1410 m.

b. Cursa reală a pistonului

= P ∑ l +∑
'

l == 9997, 78 1079, 21 +333, 78 +390, 34 + 1410−4


l pi ti 11 −4 −4 −4

E a a 2,11 10 2, 82 10 3, 78 10 4, 91 10 11, 68 10
pi ti
= 0, 27m
S = S 1 + 2, 65 ( L n)2 − = 1,5 1 + 2, 65 (1410 7, 25)2 − 0, 27 = 1, 26
m.
1010

1010 1010

c. Sarcinile din prăjina lustruită


S n 2 r 1,5 7,25 2
0,74
mdesc = 1− = 1− = 0,03
1790 l 1790 3
Pmax =P+P(b + m ) = 9997, 78 + 36792, 28 (0,88 + 0, 05) = 44596,95 N;
l p asc

Pmin = Pp ∙ (b − mdesc ) = 36792, 28 (0, 88 − 0, 05) = 31357, 84 N;

d. Calculul debitului real


Sr 1, 26
α’= ηc∙ ηu ∙ η s = ηu ∙ ηs = 0,93 0,93 = 0,727 ;
S 1, 5
Q =1440 Ap S ∙ n∙α’= 1440 8, 04 10 −4 1,5 7, 25 0,722 = 9,15 m3/zi;
real
e. Suprafaţa liberă a lichidului
π π
A = 4 (Dic2 − de2 ) = 4 (0,1109 2 − 0, 0732 ) = 0, 0054 m2
Dic = De – 2∙t = 127 - 2∙8,05 = 110,9 mm
Hc=120 m
IP=0,075 m2/bar∙ora

64
Calculul nivelului de lichid din sonda în momentul pornirii la sfârşitul perioadei de
acumulare

Înălţimea coloanei de lichid în perioada de acumulare:
− IP t
h =H 1 − e 1440 A ac
,m;
ac c

γ=ρam∙g=899∙9,81=8819,19

−5
− 0,075 10 8819,19 0,2
hac1 =120∙ (1 − e 1440 0,0054 ) = 25, 78 m;


Perioada ciclului :

În această perioada funcţionează simultan atât pompa cât şi stratul. Perioada ciclului va fi
determinată de timpul de acumulare tac si de înălţimea de acumulare:

h
24 Asi ln a1

T = t ac + ρam g IP
1
−H Q
ins
,h
c −
. g am IP

T = 0,2+ 24 0, 0054 ln 1 − 25, 78 = 0,6 min


899 9,81 0, 07510 −5 9,15
1
120 − −5
9,81 899 0, 075 10

Timpul de funcţionare al pompei:

tf1=T-tac =0,6-0,2=0,4 ore


Numărul de cicluri într-o zi :

n =24 ,cicluri/zi;
c1
T

n =24 = 24 = 39,97 cicluri/zi;


c1
T 0, 6

Durata de funcţionare într-o zi :
T =n
tf c∙ t f ,h
Ttf 1 = nc1 ∙t f 1 = 39, 97 0, 4 = 16ore;

Debitul de fluid produs de o sonda
într-o zi :

𝑡𝑓1
Qcalc= Qr, m3/zi
𝑇

65
Q= tf 1 Q = 0, 49,15 = 6,1m³/zi
1 r
T 0, 6


Puterea nominală :
Pni = 0,12 10−3 Q L1,13 ,kW
ins , calc

Pn1 = 0,12 10−3 Q L1,13 = 0,12 10−∙ 6,1∙ 14101,13 = 2, 66 kW


1


Energia consumată:

Wi = Pni Ttfi ,kWh


W1 = Ttf 1 Pn1 =16 2,66 = 42,64 kW

66
Pentru timpii de acumulare (0,2; 0,5; 1; 2; 3; 4) h, rezultatele se trec în tabelul următor:

t ac S n h ac T tf nc Ttf Qins Pn W
ore m cd/min m ore ore cicluri/zi ore m3/zi Kw Kw*ora
0.2 25.78255 0.600445 0.40044 39.97 16.005 6.108 2.664 42.6416
0.5 54.45244 1.336447 0.83644 17.95 15.020 5.732 2.500 37.5550
1 1.5 7.25 84.19598 2.278875 1.27887 10.53 13.468 5.140 2.241 30.1932
2 109.3172 3.645015 1.64501 6.584 10.83 4.13 1.80 19.527
3 116.81262 4.75296 1.7529 5.0494 8.851 3.37 1.47 13.041
4 119.0489 5.785058 1.78505 4.148 7.4055 2.826 1.232 9.12816

Sonda 6032

Ţevile de extracţie: 27/8 in-1445 m;

Prăjini de pompare: 3/4 in-900 m; 7/8 in-535 m;

Tipul pompei: P 23/8 x 11/4 ;

Adâncimea de fixare a pompei: L = 1445 m;

Debitul de lichid: Ql = 1 m3/zi;

Procentul de impurităţi: i = 10 %;

Densitatea ţiţeiului: ρt = 845 kg/m3;

Densitatea apei de zăcămant: ρa = 1075 kg/m3;

Cursa prăjinii lustruite: S = 1,5 m;

Numărul de curse duble: n = 6 cd/min;

Unitatea de pompare: UP 9T-2500-5500M

o Calculul frecvenţelor periculoase


76500 76500
nI = = = 53, 31 cd/min
N L 1 1445
76500 76500
nII = = = 26, 65 cd/min
NL 2 1445
76500 = 76500
nIII = = 17, 77 cd/min
NL 3 1445

67
n = 76500 = 76500 = 13, 32
IV
N L 4 1445
76500 cd/min
n = =76500 = 10, 66 cd/min
V
N L 5 1445 Cd/min
n = 76500 = 76500 = 8,88 Cd/min
VI
N L 6 1445
n = 76500 = 76500 = 7,61 Cd/min
VII
N L 7 1445
n = 76500 = 76500 = 6,66
VIII
N L 6 1445
F
Unde N = n
Ff

o Calculul frecvenţelor nepericuloase:

ni = nI
nI +1 ;

n1 = n n = 53, 31 26, 65 = 37, 69 cd


I II
min
n2 = n n = 26, 65 17, 77= 21, 76 cd
II III
min

n3 = n n = 17, 77 13, 32= 15, 38 cd


III IV
min

n4 = n n = 13,32 10, 66 =11,92 cd


IV V
min

n= n n = 10, 66 8, 88 = 9, 73 cd
5 V VI
min
n= n n = 8,88 7, 61 = 8, 22 cd
6 VI VII
min
cd
n nVII n VIII = 7, 61 6, 66 = 7,12 min
7=

68
Proiectarea regimului de funcţionare
m2
S= 1,5 m; n= 7,25 cd/min; Ap= 8,04 10 −4

a. Dimensionarea garniturii de prăjini de pompare

𝑆∙𝑛2 𝑟 1,5∙7,122 0,74


masc= 1790 ∙ (1 + 𝑙 ) = ∙ (1 + ) = 0.05
1790 3

Greutatea coloanei de lichid ce acţioneaza asupra secţiunii brute a pistonului:

Pl = ρ ∙g ∙ Ap∙ L = 868∙ 9,81 ∙8,04∙10-4 ∙1435 = 9824,18 N;


am

Tipul de prăjini ales, fabricate din otel 35M16 cu o rezistenţă de curgere de:

𝜎𝑐 = 4500 ∙ 105 𝑁/𝑚2

Tensiunea admisibilă este :

𝜎𝑎 = 0,45 ∙ 𝜎𝑐 = 0,45 ∙ 4500 ∙ 105 = 2,025 ∙ 108 𝑁/𝑚2

69
Lungimile tronsoanelor:
a
a −P
p1
2, 82 10 −4 − 9824,18
8
2, 025 10
=q = = 2073, 06m
l

l p1
( b+m ) 24, 2 (0,88 + 0, 05)
p1 asc

a ( a p 2 − ap1 ) 2, 025 108 (3, 78 10−4 − 2,82 10−4 )


lp 2 = = = 640, 59m
qp2 ( b + masc ) 32, 2 (0,88 + 0, 05)
Se compară suma lungimilor celor două tronsoane cu adâncimea de amplasare a pompei:
∑ l pi = l p1 + l p2 = 2073, 06 + 640, 59 = 2713, 66m ;

Deoarece ∑l pi > L surplusul se scade din fiecare tronson proporţional cu ponderea sa


în lungimea totală a garniturii de prăjini:

∆𝑙𝑝 = ∑𝑙𝑝𝑖 − 𝐿 = 2713,66 − 1435 = 1278,66𝑚


′ ∆𝑙𝑝 1278,66
𝑙𝑝1 = 𝑙𝑝𝑙 ∙ (1 − ∑𝑙 ) = 2073,06 ∙ (1 − 2713,66) = 1096,24𝑚
𝑝𝑖

′ ∆𝑙𝑝 1278,66
𝑙𝑝2 = 𝑙𝑝2 ∙ (1 − ∑𝑙 ) = 640,59 ∙ (1 − 2713,66) = 338,75𝑚
𝑝𝑖

Se verifică din nou că suma lungimilor recalculate ale tronsoanelor sa fie egală cu
adâncimea de fixare a pompei:
l pt' = l p'1 + l p'2 = 1096, 24 + 338, 75, 75 =1435 m;

P = ∑l ' q =1096, 24 24, 2 +338,75 32, 2 = 37437 N;


p pi pi
Se merge cu două tronsoane de prăjini de pompare cu urmatoarele caracteristici:
- diametrul dp = 3/4 in, secţiunea ap1 = 2,82∙10-4 m2, qp1 = 24,2 N;
- diametrul dp = 7/8 in, secţiunea ap2 = 3,78∙10-4 m2, qp2 = 32,2 N;

Se folosesc ţevile de extracţie de diametru de 27/8 in pe o lungime de 1445m.


b. Cursa reală a pistonului

=λ P ∑ l +∑'

l = 9824,18 1096, 24 +338, 75 + 1445−4 = 0, 28m


l pi ti 11 −4 −4

E a a 2,11 10 2,82 10 3, 78 10 11, 68 10


pi ti

S = S 1 + 2, 65 ( L n)2 − = 1,5 1 + 2, 65 (1435 7,12)2 − 0, 28 = 1, 26


m.
1010 1010

c. Sarcinile din prăjina lustruită

𝑆 ∙ 𝑛2 𝑟 1,5 ∙ 7, 122 0,74


𝑚𝑑𝑒𝑠𝑐 = ∙ (1 − ) = ∙ (1 − ) = 0,03
1790 𝑙 1790 3

Pmax = Pl + Pp (b + masc ) = 9824,18 + 37437 (0, 88 + 0, 05) = 45106, 48 N;

70
Pmin = Pp (b − mdesc ) = 37437 (0, 88 − 0, 05) = 32098, 09
N;

d. Calculul debitului real


𝑆𝑟 1,26
α’= 𝜂𝑐 ∙ 𝜂𝑢 ∙ 𝜂𝑠 = 𝑆
∙ 𝜂𝑢 ∙ 𝜂𝑠 = 1,5
∙ 0,93 ∙ 0,93 = 0,727

𝑚3
𝑄𝑟𝑒𝑎𝑙 = 1440 ∙ 𝐴𝑝 ∙ 𝑆 ∙ 𝑛 ∙ 𝛼 ′ = 1440 ∙ 8,04 ∙ 10−4 ∙ 1,5 ∙ 7,12 ∙ 0,727 = 7,53
𝑧𝑖

e. Suprafaţa liberă
lichidului

 
A= 4 ( D ic
2
− d e
2
) = 4 (0,1109 − 0, 06032 )= 0, 006m
2 2 2

Dic = De – 2∙t = 127 - 2∙8,05 = 110,9 m

Hc=100 m IP=0.008 m2/bar∙ora

71
Calculul nivelului de lichid din sonda în momentul pornirii la sfârşitul
perioadei de acumulare

Înălţimea coloanei de lichid în perioada de acumulare:

−𝐼𝑃∙Ɣ
ℎ𝑎𝑐 = 𝐻𝑐 ∙ (1 − 𝑒1440∙𝑎 ∙ 𝑡𝑎𝑐 ), 𝑚

γ=ρam∙g=868∙9,81=8515,08

−5
− 0,08 10 8515,08 0,2
h
ac1
=100 1 − e 1440 0,0067 =1,98 m;


Perioada ciclului :

În această perioada funcţionează simultan atât pompa cât şi stratul. Perioada ciclului va fi
determinată de timpul de acumulare tac si de înălţimea de acumulare:

T=t + 24 A ln 1 − h
si a1
ac Q ,h
g IP
am H c− ins

.
g IP
am

T =0,2+ 24 0, 006 ln1 − 1,98 = 0, 23 min


1 8689,81 0, 008 10 −5 8,99
10 − −5
9,81 868 0, 008 10

Timpul de funcţionare al pompei:
tf1=T-tac =0,32-0,2=0,03 ore


Numărul de cicluri într-o zi :

n = 24
c1
T ,cicluri/zi;

n =24 = 24 =101,59
c1
T 0, 23 cicluri/zi;


Durata de funcţionare într-o zi :
T =n
tf ∙t f ,h
c

Ttf 1 = nc1 t f 1 = 101, 59 0, 03 = 3, 68ore

72
Debitul de fluid produs de o sonda într-o zi :
𝑡𝑓1
𝑄𝑖𝑛𝑠 ,𝑐𝑎𝑙𝑐 = 𝑇
∙ 𝑄𝑟 , 𝑚3 /𝑧𝑖

Q = tf 1 Q = 0, 038,99 =1,38 3
1 T r 0, 23 , m /zi

Puterea nominală :

Pni = 0,12 10 ∙Qins , calc ∙L1,13 ,kW


-3

𝑃𝑛𝑙 = 0,12 ∙
10−3 ∙ 𝑄𝐿 ∙
𝐿1,13 = 0,12 ∙
10−3 ∙ 1,38 ∙
14351,13 =
0,61 𝑘𝑊


Energia consumată:

Wi = Pni Ttfi ,kWh


W1 = Ttf 1 Pn1 = 3, 68 0, 61 = 2, 26k

Pentru timpii de acumulare (0,2; 0,5; 1;


2; 3; 4) h, rezultatele se trec în tabelul
următor:

t ac S n h ac T tf nc Ttf Qins Pn W
ore m cd/min m ore ore cicluri/zi ore m3/zi Kw Kw*ora
0.2 1.9840896 0.236253 0.036253 101.58 3.682 1.380 0.614 2.261
0.5 4.8866574 0.589280 0.089280 40.727 3.6361 1.3630 0.6063 2.2046
1 1.5 7.123 9.5345206 1.17416 0.174167 20.44 3.5599 1.3345 0.5936 2.1135
2 18.159970 2.331619 0.331619 10.293 3.4134 1.2795 0.5692 1.9431
3 25.963024 3.473970 0.473970 6.9082 3.2744 1.2274 0.5460 1.7880
4 33.02209 4.60267 0.60267 5.214 3.142 1.178 0.524 1.64694

73
CAPITOLUL 4.
POMPAJ ELICOIDAL

IV.4.1.GENERALITĂŢI
Principiul de funcţionare al pompelor elicoidale a fost prezentat pentru prima dată în anul
1935 de către Rene Moineau care, în teza de doctorat susţinută la Universitatea din Paris, descria
invenţia sa numită “un nou sistem de pompare”.
Enunţat pe scurt, principiul lui Moineau constă în formarea unor cavităţi prin introducerea
unui rotor a cărui arie exterioară este o suprafaţă elicoidală simplă, în interiorul unui stator a cărui
arie interioară este o suprafaţă elicoidală dublă. Când rotorul se roteşte, cavităţile se deplasează
de la un capăt (aspiraţie) la celălat (refulare) conducând astfel la o curgere continuă.
În Franţa pompele elicoidale se confecţionează încă din anul 1936 de către firma EMIP
(RODEMIP) şi sunt cunoscute sub numele de pompe tip Moineau. Tot din anul 1936 sunt
confecţionate şi în SUA de către firma ROBBINS MEYERS sub denumirea de pompe MOYNO.
Pompele elicoidale au fost şi sunt folosite în diferite domenii de activitate, la vehicularea
fluidelor cu vâscozitate ridicată.
Varianta constructivă de pompă elicoidală submersibilă folosită la extracţia ţiţeiului din
sonde a fost confecţionată la câţiva ani după 1936, iar în timp au fost testate diferite metode de
acţionare a rotorului pompei. O încercare de acţionare a rotorului cu ajutorul unui motor de
pompă electrocentrifugală submersibilă cu turaţie mare a avut loc în anul 1966 şi s-a considerat
nereuşită deoarece a condus la avarierea statorului. Cu acelaşi rezultat negativ s-a soldat şi
testarea în anul 1973 a unei pompe elicoidale introdusă la adâncime mare, în vederea extragerii
unor ţiţeiuri cu vâscozitate mică, ceea ce a sugerat, în anul 1977, posibilitatea experimentării
acestor pompe la extracţia ţiţeiurilor vâscoase.
În anul 1979 s-a trecut la sistemul actual de acţionare al rotorului, prin rotirea prăjinilor de
pompare, prima pompă de acest tip fiind experimentată în sondă de către firma
HIGHLAND/COROD din Canada.
Îmbunătăţirile aduse acestui sistem de extracţie au făcut ca acesta să devină, în scurt timp,
o alternativă viabilă faţă de sistemele tradiţionale de extracţie a ţiţeiului.
O serie de caracteristici de lucru a impus utilizarea pompelor elicoidale în industria
extractivă de petrol:
- debite pană la 900 m3/zi;
- adâncimi de fixare a pompelor până la 3000 m;
- sunt capabile să pompeze titei cu procente mari de apă şi gaze;
- reduc emulsionarea fluidelor;
- nu sunt sensibile la solidele existente în fluidele vehiculate;
- sensibilitate mică la coroziune;
- vehiculează fluide cu vâscozităţi ridicate;

74
- debitează continuu şi constant, evitand astfel pulsaţiile în curgere (datorită acestui fapt
se reduce posibilitatea depunerii parafinei şi a solidelor).
Acest sistem de pompaj permite obţinerea unor producţii (debite) mari, fără a necesita
unităţi de pompare de mare tonaj sau pompe electrice submersibile. De asemenea, necesită
investiţii mici, preţul de cost fiind scăzut, comparativ cu pompajul centrifugal sau cel clasic.
Instalaţia de suprafaţă are gabarit mic, este uşor de manevrat, transportat si montat, iar
prin construcţia sa, are toate părţile în mişcare protejate, neexistând pericolul accidentărilor.
Sistemul de pompare şi construcţia instalaţiei asigură o durată mare de funcţionare, ajungându-se
la o funcţionare continuă de doi, trei ani.
Pompele elicoidale necesită energie numai pentru ridicarea (liftarea) fluidului, nu şi a
prăjinilor de pompare. Datorită faptului că garnitura de prajini de pompare execută doar o
mişcare de rotaţie, prăjinile de pompare şi tubingul nu sunt supuse la solicitări variabile ciclice,
ca în cazul pompajului clasic, cu prăjini.
Pe măsură ce rotorul se învârte, datorită geometriei sale, precum şi a statorului, se
formează cavităţi ce permit deplasarea succesivă a fluidului prin ele, de la aspiraţia pompei la
refularea în ţevile de extracţie.
Sistemul de acţionare facilitează schimbarea vitezei de rotaţie în funcţie de variaţia
debitului produs de sondă. Astfel, viteza de rotaţie poate fi aleasă de aşa natură, încât debitul
pompei să fie egal cu debitul maxim pe care poate să-l producă stratul, şi care corespunde
corelaţiei de funcţionare strat-pompă.
Deoarece nu există pericolul blocării cu gaze (nu au supape care să se blocheze), pompele
elicoidale sunt ideale pentru eliminarea apei din sondele de extracţie a gazelor naturale.
Analiza şi controlul funcţionării pompei elicoidale pot fi făcute numai pe baza datelor de
producţie şi a nivelului de lichid din spaţiul inelar (măsurători acustice efectuate cu echipamentul
Echometer). Dinamometrele şi diagramele de pompare nu pot fi utilizate.
Dacă viscozitatea fluidului este mare şi acesta conţine un procent mare de nisip, trebuie
evitată oprirea instalaţiei.

IV.4.2 INSTALAŢIA DE POMPARE CU POMPE ELICOIDALE

O instalaţie de pompare cuprinde echipamentul de fund şi echipamentul de suprafaţă.


Echipamentul de fund se compune din pompa elicoidală submersibilă, ţevile de extracţie
şi prăjinile de pompare.

IV.4.3 ECHIPAMENTUL DE FUND AL SONDELOR EXPLOATATE


PRIN POMPAJ ELICOIDAL

O instalaţie de pompare, cum este cea prezentată în fig. 4.1, cuprinde echipamentul de
fund şi echipamentul de suprafaţă.

75
Echipamentul de fund se compune din pompa elicoidală submersibilă, ţevile de extracţie
şi prăjinile de pompare.

IV.4.3.1. POMPA ELICOIDALĂ

Pompa elicoidală este cunoscută în literatura de specialitate sub diferite denumiri ca:
Moineau, Moyno, cu şurub, cu cavităţi progresive sau econolift.
Elementele principale ale pompei sunt rotorul şi statorul.
Rotorul este confecţionat din materiale rezistente la coroziune, cum ar fi oţelul înalt aliat
cromat, sau oţelul inoxidabil pentru a avea o bună comportare în cazul vehiculării unor fluide
abrazive. Pe întreaga lungime a rotorului sunt practicate canale elicoidale (“filet” exterior cu unul
sau mai multe începuturi).
Când este practicat un singur canal elicoidal, rotorul este o elice simplă (suprafaţa exterioară a
rotorului este o suprafaţă elicoidală simplă) cu secţiunea transversală circulară şi are un singur
început. Atunci când sunt practicate două canale elicoidale rotorul este o elice dublă (aria
exterioară a rotorului este o suprafaţă elicoidală dublă) cu secţiunea transversală formată din doi
lobi şi are două începuturi.

Lungimea rotorului este mai mare


decât cea a statorului şi poate ajunge până la
6 m. Rotorul se introduce şi se fixează în
stator cu ajutorul prăjinilor de pompare.
Statorul este confecţionat din
cauciuc nitrilic sau dintr-un elastomer
rezistent la abraziune şi coroziune, turnat în
interiorul unei ţevi de oţel cu perete gros.
Ţeava de oţel poate fi tratată prin nitrurare
atunci când condiţiile din sondă impun acest
lucru. Elastomerul cu care este căptuşit
statorul este format de regulă dintr-o singură
bucată. În interior, pe întreaga lungime a
statorului sunt practicate canale elicoidale
(“filet” interior cu două sau mai multe
începuturi). Deci, condiţia obligatorie este
ca statorul să aibă un canal în plus faţă de
rotor.
La partea inferioară statorul este
prevăzut cu un opritor care are rolul de a
poziţiona rotorul în stator şi de a nu permite

Fig. 4.1. Schema instalaţiei de pompare cu pompe


76
elicoidale
căderea rotorului sub pompa în cazul unei defecţiuni. De asemenea, cu ajutorul lui se stabileşte
fereastra pompei.
Statorul se introduce în sondă cu ţevile de extracţie.
Marea majoritate a firmelor construiesc pompe elicoidale la care rotorul este prevăzut cu
un singur canal elicoidal, deci cu un singur început, iar statorul este prevăzut cu două canale
elicoidale, deci cu două începuturi. La aceste pompe lungimea pasului statorului este dublă faţă
de lungimea pasului rotorului (fig. 4.2. şi fig. 4.3.).

Fig. 4.3. Secţiune spaţială


Fig. 4.2. Secţiune prin pompa elicoidală prin pompa elicoidală
În figura 4.2. este prezentată geometria unui angrenaj elicoidal, o secţiune prin angrenajul
elicoidal, precum şi elementele caracteristice. Datorită configuraţiei geometrice a elementelor
pompei, principiul de funcţionare al pompei este relativ simplu. Astfel, când rotorul este introdus
în interiorul statorului, în pompă se formează o serie de cavităţi identice, separate şi etanşe.
Atunci când rotorul se roteşte în interiorul statorului, aceste cavităţi se deplasează de la partea
inferioară spre partea superioară a pompei (de la aspiraţie la refulare), transportând fluidul produs
de strat prin pompă şi de aici mai departe în sus prin ţevi, realizând astfel acţiunea de pompare.
Principalele firme producătoare de pompe elicoidale pe plan mondial sunt: ROBBINS
MYERS, GEOLOGRAPH PIONEER şi EASTMAN TELECO din SUA, GRIFFIN şi
HIGHLAND/COROD din Canada, BORNEMANN si NETZSCH din Germania, RODEMIP
(EMIP) din Franţa si GEREMIA din Brazilia.

77
IV.4.3.2. PRĂJINILE DE POMPARE
Prăjinile de pompare au rolul de a transmite mişcarea de rotaţie de la capul de antrenare la
rotorul pompei. De asemenea, cu ajutorul lor se introduce şi se fixează rotorul în stator.

Garnitura de Fig. 4.6. de


prăjini Prăjină de pompare:
pompare poate afi– capul prăjinii,
alcătuită dinb prăjini
- mufă. cu acelaşi diametru
(garnitură unică) sau din tronsoane de prăjini cu diametru diferit (garnitură combinată).
În România, prăjinile de pompare se execută din trei tipuri de oţeluri, ceea ce satisface
cele mai diferite condiţii de exploatare la sondele în pompaj. Acestea sunt fabricate în
concordanţă cu API Spec.11B.
Prăjinile de pompare C - 70 (API Grad C) executate din oţel carbon-mangan sunt
recomandate pentru sarcini medii, la sonde cu mediu necoroziv sau slab coroziv salin. Sunt
confecţionate din oţel 35M16.
Prăjinile de pompe K-65 (API Grad K) executate din oţel aliat nichel-molibden sunt
recomandate pentru sarcini medii, la sonde cu mediu coroziv de CO2 şi H2O. Sunt confecţionate
din oţel 20MoN 35 sau 20MoN18.
Prăjinile de pompare D-84 (API Grad D) executate din oţel aliat crom-molibden sunt
recomandate pentru sarcini mari şi foarte mari, în mediu necoroziv sau slab coroziv salin. Sunt
confecţionate din oţel 41 MoC 11.
În cazul pompajului cu pompe elicoidale, prăjinile de pompare nu sunt supuse la solicitări
variabile ca în cazul pompajului clasic. Astfel, dacă la pompajul clasic sarcinile din garnitura de
prăjini de pompare variază între un maxim şi un minim în timpul unui ciclu de pompare, la
pompajul cu pompe elicoidale sarcina totală odată preluată rămâne relativ constantă în timpul
funcţionării pompei.
Sarcinile care acţionează asupra prăjinilor de pompare în cazul pompajului cu pompe
elicoidale sunt date de: greutatea proprie a garniturii de prăjini scufundată în lichid, greutatea
coloanei de lichid care acţionează pe secţiunea transversală a rotorului pompei, momentul de
torsiune necesar a fi transmis la pompă şi momentul de încovoiere (după pierderea stabilităţii).
Rezultă că, în cazul pompajului cu pompe elicoidale, prăjinile de pompare sunt supuse la
întindere, torsiune şi încovoiere, deci la o solicitare compusă. Întinderea rigidizează garnitura de
prăjini mărind turaţia la care apare pierderea stabilităţii, în timp ce torsiunea are un efect contrar.

78
IV.4.3.3. SOLICITĂRILE GARNITURII DE PRĂJINI DE
POMPARE

Principalele solicitări ale garniturii de prăjini de pompare sunt: solicitarea la tracţiune şi


solicitarea la torsiune (pentru transmiterea momentului de torsiune necesar rotirii rotorului).
Solicitarea la tracţiune are loc sub acţiunea greutăţii proprii a garniturii de prăjini de
pompare scufundată în lichid şi a greutăţii coloanei de lichid din ţevile de extracţie.
Efortul unitar de tracţiune are valoare maximă la partea superioară a garniturii de prăjini
de pompare şi este dat de relaţia:
Pl  b  Pp
σt  , în care:
ap

Pl - greutatea coloanei de lichid din ţevile de extracţie;


Pl=(A t - ap)Hpρ
At,ap - aria secţiunii interioare a feţelor de extracţie respectiv a prăjinilor de pompare;
Hp - lungimea garniturii de prăjini de pompare;
b - factor de plutire (flotabilitate):
l
b  l
o
ρl, ρo – densitatea lichidului pompat, respectiv a oţelului;
Pp - greutatea prăjinilor în aer (PP= qpHp).
Solicitarea la torsiune. Transmisia momentului de torsiune necesar rotirii rotorului
conduce la dezvoltarea tensiunilor tangenţiale pe toată lungimea garniturii de prăjini de pompare.
Valoarea medie a momentului de torsiune se determină cu relaţia:
Mt = 9550 N/n
în care:
N este puterea, kW;
n este viteza de rotaţie, rot/min.
Tensiunea tangenţială (efortul unitar tangenţial) se determină cu relaţia:

Mt
t = t
Wp

în care:

79
WP este modulul de rezistenţă polar, şi este dat de relaţia:
 d 3p
Wp =
16
unde:
dp este diametrul prăjinilor de pompare.
Cele două solicitări, la tracţiune şi la torsiune, dau naştere la o solicitare compusă. Pentru
determinarea efortului unitar echivalent solicitării compuse ech, se adoptă una din teoriile de
rezistenţă:
Conform teoriei I de rezistenţă:

 ech =
1
2

t +  2t + 4  2t 
iar conform teoriei II de rezistenţă:

 ech = 0,35  t + 0,65  2t + 4  2t


Relaţiile de mai sus reprezintă condiţia de verificare a rezistenţei garniturii de prăjini de
pompare.
Se pune condiţia :
ech  a
în care:
a este efortul unitar admisibil
a = c/cs
iar cs coeficientul de siguranţă (cs = 1,5).

IV.4.3.4. ŢEVILE DE EXTRACŢIE


Ţevile de extracţie au rolul de a susţine statorul pompei elicoidale şi de a asigura
ascensiunea fluidelor produse de strat şi pompate de pompă la suprafaţă.
Alegerea diametrului ţevilor de extracţie se face în funcţie de dimensiunea pompei (filetul mufă
al statorului) care urmează să fie introdusă în sondă.
Spre deosebire de sondele în erupţie naturală şi erupţie artificială, la sondele în pompaj cu
pompe elicoidale ţevile de extracţie sunt supuse la solicitări mult mai mari, deoarece pe lângă
greutatea lor proprie şi a echipamentului de fund mai intervine greutatea lichidului din interiorul
ţevilor, iar în cazuri accidentale de rupere a prăjinilor de pompare şi greutatea acestora. Pe de altă
parte, în timpul funcţionării pompei datorită mişcării de rotaţie a rotorului în stator, ţevilor de

80
extracţie le este transmis prin intermediul statorului, un moment de torsiune care conduce la
apariţia unor eforturi suplimentare în acestea.
Pentru a limita valoarea momentului de torsiune, sub statorul pompei se montează o
ancoră antirotativă (fig.4.7) sau un packer. Ancora pe lângă că limitează torsionarea ţevilor evită
autodeşurubarea pompei şi/sau a garniturii de ţevi de extracţie în momentul opririi pompei
datorită momentului reactiv. De asemenea, ancora contribuie la centrarea şi fixarea pompei şi/sau
a porţiunii inferioare a garniturii de ţevi de extracţie în coloana de exploatare a sondei. Ancorele
folosite sunt de tip mecanic.
Ancora prezentată în figura 4.7 este proiectată de către I.P.C.U.P. Ploieşti şi I.C.P.T.
Câmpina şi este produsă de UPETROM S.A. Ploieşti. Aceasta este o ancoră de tip mecanic,
armarea şi fixarea ei realizându-se cu ajutorul arcurilor lamelare şi a celor două blocuri care se
fixează în coloana de exploatare a sondei.
Un model simplu de ancoră mecanică este
cel produs de firma DYNAMIC OIL TOOLS (fig.
4.8).Această ancoră utilizează blocuri de ancore cu
forma efilată care se fixează în coloană atunci când
ancora este rotită la dreapta, rotire generată de
pompă. În momentul opririi pompei (rotaţiei),
ancora se dezarmează, blocurile de ancorare
desprinzându-se de pe coloană.
În România, pentru ancorarea ţevilor de
extracţie s-au folosit cu succes packerele mecanice
tip POSI-TEST.

Uzura ţevilor de extracţie este accentuată şi


de frecările existente în punctele de contact ale
ţevilor cu coloana de exploatare sau cu garnitura de
prăjini de pompare. O altă cauză care contribuie în
mod substanţial la creşterea uzurii, respectiv la
micşorarea rezistenţei materialului, este mediul
coroziv şi abraziv în care lucrează.
Datorită cauzelor enumerate mai sus, la
sondele în pompaj cu pompe elicoidale se folosesc,
de regulă, ţevile de extracţie cu capete îngroşate
(upset, ramfors) la care rezistenţa în zona filetată se
apropie de rezistenţa corpului

Fig. 4.7. Ancoră antirotativă.

81
IV.5. ECHIPAMENTUL DE SUPRAFAŢĂ AL SONDELOR
EXPLOATATE PRIN POMPAJ ELICOIDAL

Echipamentul de suprafaţă cuprinde sistemul de acţionare al prăjinilor de pompare,


respectiv al rotorului pompei, cuplajul dintre sistemul de acţionare şi capul de antrenare, capul de
antrenare şi sistemul de susţinere al întregului echipament de fund (capul de pompare).

IV.5.1 SISTEME DE ACŢIONARE


Sistemul de acţionare asigură miscarea de rotaţie a prăjinilor de pompare respectiv a
rotorului pompei elicoidale. În majoritatea cazurilor, în cadrul sistemului de acţionare se
utilizează motoare electrice, dar pot fi utilizate si motoare termice sau hidraulice.
Transmiterea miscării de rotaţie se poate face cu viteză fixă sau cu viteză variabilă astfel
că sistemele de acţionare sunt cu viteză fixă (fig.4.4.,c si 4.4.,d) sau variabilă (fig.4.4.,a si 4.4.,b).
Sistemele de actionare cu viteză fixă sunt rigide dar permit, totusi, schimbarea vitezei de
rotaţie în trepte de la 1 la 6 în funcţie de diametrul roţilor de antrenare. În cadrul sistemelor de
acţionare cu viteză fixă se disting următoarele variante constructive:
a) - cu motor electric, roţi pentru curele si curele de transmisie.
Schimbarea vitezei de rotaţie se realizează prin schimbarea diametrului roţii de antrenare
sau prin înlocuirea motorului electric cu un alt motor cu turatie diferită fată de a celui existent.
b) - cu motor electric, reductor de turaţie, roţi pentru curele si curele de transmisie. În
acest caz, schimbarea vitezei de rotatie se realizează prin schimbarea diametrului roţii de
antrenare, prin înlocuirea motorului electric cu un alt motor cu turaţie diferită faţă de a celui
existent sau prin schimbarea raportului de reducere al reductorului;
c) - cu motor electric si reductor de turaţie. Schimbarea vitezei de rotatie se realizează
prin înlocuirea motorului electric sau prin schimbarea raportului de reducere a reductorului
Transmisia prin curele asigură pornirea elastică a motorului electric, protejandu-l la
suprasarcină.
Sistemul de acţionare cu viteză fixă si transmisie prin curele întrucat asigură o viteză
constantă de rotaţie este indicat să se utilizeze la sondele care au un regim stabil al parametrilor
de funcţionare si la sondele cu un aflux mare de apă.

82
Fig. 4.4. Sisteme de acţionare a prăjinilor de pompare

Sistemul de acţionare cu viteză variabilă permite realizarea unui domeniu larg de viteze
de rotaţie, fie prin modificarea frecvenţei în cazul utilizării motoarelor electrice, fie printr-un
dispozitiv de control al turaţiei în cazul utilizării motoarelor hidraulice. În primul caz sistemul de
acţionare poate fi cu variator mecanic de turaţie (fig.4.1.,b) si cu variator electronic de turaţie sau
convertizor de frecvenţă (fig.4.1.,a).
Sistemul cu variator mecanic de turatie este cel mai răspandit si se caracterizează prin
variaţii de turaţie de la 1 la 6, de la 1 la 4 sau de la 1 la 3, realizând între 50 si 300 rot/min. Acest
domeniu larg de valori dă posibilitatea adaptării la condiţiile variabile ale sondei.
Sistemul cu variator electronic oferă posibilitatea realizării unui domeniu de viteze de la
cateva rot/min pană la numărul maxim de rot/min. De altfel se recomandă pornirea instalaţiei de
pompare la o viteză de rotaţie mică si apoi cresterea treptată a acesteia pană la o viteză de rotaţie
necesară, în special în cazul extracţiei unor fluide cu vâscozitate mare sau abrazive.

83

Fig. 4.5. Sistem de acţionare hidraulic


În cazul sistemului de acţionare cu motoare hidraulice miscarea este transmisă la
reductorul de turaţie de către un motor hidraulic. Acesta este dispus într-o schemă de acţionare
care conţine o pompă hidraulică, un rezervor, un filtru, un dispozitiv de control al turaţiei, ventile,
manometre etc. (fig.4.5.).
Sistemul este prevăzut cu o valvă acţionată termostatic care permite pornirea pe vreme
rece fără să fie nevoie de încălzirea întregului sistem. Sistemul de acţionare hidraulic este preferat
a se folosi în cazul extracţiei unor fluide cu vâscozitate mare, a unor fluide cu un conţinut mare
de nisip si în special în cazul extracţiei ţiţeiurilor grele.
Utilizarea sistemului de acţionare hidraulic prezintă următoarele avantaje: randamente
mai mari, viteze variabile, protecţie la rupere a prăjinilor de pompare si la momentul de
întoarcere.

IV.5.2. CAPUL DE ANTRENARE


Echipamentul de suprafaţă mai cuprinde: capul de antrenare, cuplajul dintre sistemul de
actionare si capul de antrenare capul de pompare.
Capul de antrenare are rolul de :
- transmitere a miscării de rotaţie de la sistemul de antrenare la prăjinile de pompare,
respectiv la rotorul pompei, prin intermediul prăjinii lustruite;
- preluare a forţei axiale de la prajinile de pompare (forta data de greutatea
prajinilor, greutatea lichidului si greutatea rotorului).
În figura 4.7. sunt prezentate capetele de antrenare fabricate de firma Robbins–Myers.
Prăjina lustruită face legătura între arborele de iesire al reductorului si garnitura de prăjini
de pompare, trecand prin cutia de etansare. De asemenea, permite manevrarea pe verticală a
echipamentului de fund.
Din cele prezentate mai sus rezultă că
dimensiunile de gabarit ale echipamentului de
suprafaţă în cazul folosirii sistemului de
pompare cu pompe elicoidale sunt mult mai
mici faţă de dimensiunile de gabarit ale
echipamentului de suprafaţă în cazul pompajului
clasic. De asemenea, unitatea de suprafaţă nu
necesită o echilibrare ca în cazul unităţilor cu
balansier, unde de altfel o echilibrare perfectă nu
se poate realiza.
Costurile de exploatare vor fi mai mici în
cazul folosirii sistemului de pompare cu pompe
elicoidale,deoarece funcţionarea la viteze mari
permite utilizarea unor angrenaje mai mici
pentru aceiasi sarcină utilă, ceea ce conduce la
Fig. 4.6. Capul de antrenare
84
forte de inerţie mai mici si deci la pierderi de energie reduse.
Aspectele prezentate mai sus precum si avantajele utilizării pompe lor elicoidale
fac ca acest sistem de extracţie să cunoască o dezvoltare din ce în ce mai mare.

85

Fig. 4.7. Capete de antrenare tip Robbins-Myers


4IV.6 PRINCIPIUL DE FUNCŢIONARE AL POMPELOR ELICOIDALE

Datorită configuraţiei geometrice ale elementelor pompei, principiul de funcţionare al


pompei este relativ simplu. Astfel, când rotorul este introdus în interiorul statorului, în pompă se
formează o serie de cavităţi identice, separate şi etanşe. Atunci când rotorul se roteşte în interiorul
statorului, aceste cavităţi se deplasează de la partea inferioară spre partea superioară a pompei (de
la aspiraţie la refulare), transportând fluidul produs de strat prin pompă şi de aici mai departe în
sus prin ţevi, realizând astfel acţiunea de pompare (fig. 4.1).

Fig. 4.8. Deplasarea cavităţilor

Observaţie. Mişcarea rotorului în interiorul statorului este în realitate o combinaţie de


două mişcări: o rotaţie în jurul axei proprii şi o rotaţie în jurul axei statorului. Deci, aceste pompe
se încadreaza la cele de tipul cu excentricitate.
Lungimea minimă necesară unei pompe pentru ca aceasta să realizeze acţiunea de
pompare este egală cu lungimea unui pas. În acest caz, pompa este cu un singur etaj (treaptă),
fiecare pas suplimentar constituind un nou etaj.

86
O rotaţie completă a rotorului crează două cavităţi cu fluid. Când o cavitate se deschide,
simultan cavitatea opusă se închide. Aria secţiunii transversale a acestor două cavităţi alăturate
este dată de relaţia:
A  4d e (4.1)
în care: d reprezintă diametrul rotorului;
e - excentricitatea sau distanţa dintre axa rotorului
şi axa statorului, respectiv distanţa dintre axa rotorului şi centrul secţiunii circulare prin pompă.
Aşa după cum se observă din relaţia (4.1), aria secţiunii transversale este constantă.
Rezultă deci, că la o viteză de rotaţie constantă debitul pompei este constant.
Astfel, o caracteristică importantă a pompei o constituie faptul că debitul pompei nu este
pulsator, acţiunea sa de pompare fiind frecvent comparată cu cea a unui piston care se deplasează
într-un cilindru cu lungimea infinită.
În figura 4.9. este prezentată aria de curgere în funcţie de poziţia rotorului într-o secţiune
a pompei. Se observă şi din figură că aria de curgere este constantă, de aici rezultând o curgere
nepulsatorie, debitul fiind constant.

Fig. 4.9 Aria de curgere în funcţie de poziţia rotorului

Cilindreea pompei, V, este egală cu:

V  A p  4 d  e  p (4.2)

unde p reprezintă pasul statorului.


La o înălţime de pompare zero (presiune zero) debitul Q este direct proporţional cu
cilindreea şi cu viteza de rotaţie n, a rotorului:
Q V n  4d e pn (4.3)

Pentru a crea presiune de ridicare, trebuie să existe o presiune diferenţială între cavităţile
succesive. Pentru a realiza acest lucru este necesară o etanşare cu strângere între rotor şi stator.
Aceasta este obţinută prin executarea diametrului rotorului puţin mai mare decât diametrul minim
al statorului. Presiunea diferenţială se însumează de la o cavitate la alta, astfel încât înălţimea de
pompare este proporţională cu numărul de cavităţi, respectiv cu numărul de etaje. Pentru a se
evita o uzură excesivă a elastomerului, se recomandă ca presiunea diferenţială să nu depăşească
7 bar/etaj.

87
O pompă cu mai multe etaje realizează presiuni mai mari, respectiv adâncimi mari de
pompare şi debite mici, în timp ce o pompă de acelaşi diametru şi de aceiaşi lungime cu cea
iniţială, dar cu un număr mai mic de etaje (lungimea pasului mai mare), realizează presiuni mici,
respectiv adâncimi mici de pompare şi debite mari.
Pompa elicoidală fiind o pompă volumică, presiunea este independentă de viteză,
presiuni mari putând fi generate chiar la viteze mici.
Odată cu creşterea presiunii apar pierderi volumice proporţionale cu presiunea, iar
debitul se reduce corespunzător diagramelor de funcţionare prezentate de către firmele
constructoare, în funcţie de adâncimea de fixare a pompei.
Pierderile volumice depind de:
 presiunea creată de pompă (presiunea diferenţială dintre cavităţi);
 numărul de etaje;
 gradul de comprimare al statorului datorită introducerii rotorului şi lucrului acestuia;
 viscozitatea fluidelor vehiculate;
 temperatura la nivelul pompei.
Deşi pierderile volumice conduc la scăderea randamentului total, acestea au un rol util şi
anume lichidul scurs asigură ungerea pompei.

IV.7. AVANTAJELE ŞI DEZAVANTAJELE UTILIZĂRII


POMPELOR ELICOIDALE. DOMENII DE APLICABILITATE

Utilizarea pompelor elicoidale în extracţia ţiţeiului prezintă următoarele avantaje:


 necesită investiţii mici;
 sunt economice la instalare (datorită compactităţii instalaţiei costurile de instalare sunt
reduse, se elimină fundaţia necesară unităţilor de pompare cu balansier, asamblarea
instalaţiei făcându-se direct pe flanşa capului de pompare);
 instalarea este mai rapidă şi mult mai convenabilă decât la unităţile de pompare cu
balansier;
 siguranţă în funcţionare (prin construcţia sa, instalaţia are toate părţile în mişcare
protejate, neexistând pericolul accidentărilor);
 randament mare (construcţia simplă a pompei elicoidale produce o frecare mică în
cuplul rotor-stator, ducând la un randament mecanic ridicat. Un cuplu rotor-stator
corect ales conduce la un “slipaj” mic al lichidului, respectiv la un randament volumic
mare.);
 pompele elicoidale necesită energie numai pentru ridicarea (liftarea) fluidului, nu şi a
prăjinilor de pompare;
 durata mare de funcţionare (sistemul de pompare şi construcţia instalaţiei asigură o
durată mare de funcţionare, ajungându-se la o durată de funcţionare continuă de doi -
trei ani);

88
 nu există pericolul blocării cu gaze (nu au supape care să se blocheze cu gaze);
 deoarece nu se blochează cu gaze, pompele elicoidale sunt ideale pentru eliminarea
apei din sondele de extracţie a gazelor naturale;
 întreţinerea simplă (întreţinerea instalaţiei în exploatare este simplă, nefiind necesare
procedee complicate sau scule şi dispozitive speciale);
 perioadă mare de timp între intervenţii;
 funcţionare fără zgomot (datorită faptului că pompa debitează continuu, sarcina în
instalaţia de suprafaţă este constantă şi prin construcţia sa, cu reductor conic, nivelul
de zgomot este redus);

 sunt eliminate ruperile prăjinilor de pompare cauzate de greutatea lichidului;


 tipul de elastomer din care este confecţionat statorul poate fi ales la cerere, astfel încât
acesta să fie compatibil cu fluidele produse de sondă;
 debitul pompei uşor de ajustat;
 sistemul de acţionare facilitează schimbarea vitezei de rotaţie în funcţie de variaţia
debitului produs de sondă (astfel viteza de rotaţie poate fi aleasă de aşa natură, încât
debitul pompei să fie egal cu debitul maxim pe care poate să-l producă stratul şi care
corespunde corelaţiei de funcţionare strat – pompă);
 pot fi folosite pentru irigaţii;
 sunt capabile să pompeze ţiţei cu procente mari de apă şi gaze;
 reduc emulsionarea fluidelor;
 nu sunt sensibile la solidele existente în fluidele vehiculate;
 sensibilitate mică la coroziune;
 debitează continuu şi constant, evitând astfel pulsaţiile în curgere (datorită acestui fapt
se reduce posibilitatea depunerii parafinei şi a solidelor);
 vehiculează fluide cu viscozităţi ridicate;
 cheltuieli mici pentru întreţinere;
 consum redus de energie electrică;
 uzura mai mică a prăjinilor de pompare şi a ţevilor de extracţie (prăjinile de extracţie
sunt supuse la o solicitare constantă, în comparaţie cu pompajul clasic, unde sunt
supuse la solicitări variabile);
 pot fi utilizate cu succes la sondele care produc cu debite mici în locul pompajului
intermitent (se asigură astfel o funcţionare continuă a sondei şi un debit mai mare
decât în cazul pompajului intermitent); sunt ideale pentru exploatările din zonele
urbane, echipamentul de suprafaţă având dimensiuni mult mai reduse decât cel utilizat
în pompajul clasic.

89
IV.8. ALEGEREA POMPELOR ELICOIDALE
Pentru o alegere cât mai corectă a unei pompe elicoidale cu care urmează să fie
echipată o sondă, trebuie cunoscute următoarele date:
- diametrul coloanei de exploatare;
- intervalul perforat;
- distanţa până la nivelul de lichid din sondă;
- adâncimea de fixare a pompei ;
- presiunea în linia de amestec ;
- debitul de lichid estimat a fi extras ;
- procentul de impurităţi ;
- raţia gaze - ţiţei ;
- caracteristicile fluidelor extrase ;
- posibilităţile de alimentare cu energie electrică.
Alegerea unei instalaţii de pompare cu pompe elicoidale reclamă următoarele:
- alegerea tipului de pompă;
-alegerea materialului din care este confecţionată pompa;
- alegerea tipului de cap de antrenare;
- alegerea prăjinilor de pompare;
- determinarea puterii totale de acţionare;
-alegerea motorului electric, a roţilor de curea şi a curelelor.
În cele ce urmează se va prezenta o metodologie simplificată de alegere a unei
instalaţii de pompare cu pompe elicoidale tip Moyno.
Metodologia de alegere cuprinde următoarele etape:
1. Se determină toate caracteristicile sondei, prezentate mai sus. Se compară
caracteristicile fluidelor de zăcământ şi ale substanţelor chimice de tratare cu
caracteristicile diferitelor materiale de construcţie a pompelor. Pe baza acestor
informaţii se determină materialul de construcţie al pompei din tabelul 11.
2. Cunoscând nivelul dinamic al fluidului din sondă şi debitul estimat a fi
extras se alege pompa, capul de antrenare şi dimensiunea motorului electric. Această
alegere este doar orientativă, urmând ca alegerea finală să fie făcută pe baza
caracteristicilor pompei, caracteristici prezentate în fişa pompei.
3. Se verifică dacă pompa aleasă poate fi introdusă în coloana de exploatare a
sondei. Utilizând apoi curbele de performanţă ale pompei, se determină viteza de rotaţie
necesară pentru extragerea debitului de lichid estimat, înălţimea de pompare fiind
cunoscută. De asemenea, se determină puterea de antrenare necesară la suprafaţă.
4.Cunoscând caracterul abraziv al fluidului extras, precum şi densitatea acestuia
se determină intervalul de viteze disponibile în vederea corectării vitezei determinate la
punctul 3 atunci când acesta nu se încadrează în intervalul respectiv. Dacă viteza de
rotaţie este prea mare comparativ cu abrazivitatea fluidului , se alege pompa imediat

90
următoare ca dimensiune şi se repetă punctul 3. Se alege o pompă cu un debit mai mare,
sau una capabilă să suporte o presiune mai mare.
5. Cunoscând înălţimea dinamică totală de ridicare, se determină puterea totală
de acţionare a instalaţiei cu ajutorul diagramei care reprezintă curbele de performanţă
ale pompei. Se procedează astfel: din punctul corespunzător înălţimii dinamice totale se
ridică o verticală până intersectează curba corespunzătoare vitezei de rotaţie
determinată la punctul 4. Din punctul de intersecţie se trasează o orizontală spre dreapta
şi se citeşte puterea de acţionare.
6. În funcţie de puterea de acţionare determinată la punctul 5 se determină
dimensiunea minimă a motorului electric de acţionare. Această dimensiune minimă va fi
utilizată pentru determinarea momentului minim necesar pornirii precum şi a vitezei de
rotaţie. Se presupune că momentul minim necesar pornirii, reprezintă 167% din
momentul maxim de funcţionare.
7. În funcţie de adâncimea de fixare a pompei şi de viteza de rotaţie, se aleg
capul de antrenare şi prăjinile de pompare.
8. Se alege viteza de rotaţie a motorului electric, dimensiunile roţilor de curea,
tipul curelelor precum şi numărul şi dimensiunile acestora.

IV.9. METODOLOGIA DE CALCUL A UNEI INSTALAŢII DE


POMPARE ELICOIDALE

Proiectarea unei instalaţii de pompare cu pompe elicoidale cuprinde următoarea


metodologie:
 se stabileşte adâncimea de fixare a pompei în sondă, Hp, ţinând seama de nivelul
dinamic de lichid din sondă, corespunzător presiunii de fund care să asigure debitul Q
preconizat de a fi extras;
 se calculează nivelul dinamic Hd, din sondă;
 se calculează pierderea de presiune prin frecare în ţevile de extracţie Hfrtevi, exprimată în
metri coloană de lichid;
 se calculează presiunea din capul de pompare Hcp, în metri coloană de lichid;
 se calculează înălţimea dinamică totală de ridicare, H;
 din diagramele de alegere a pompelor în funcţie de H determinat anterior şi Q estimat
a fi extras se alege tipul de pompă;
 cunoscând tipul pompei, cu ajutorul curbelor de performanţă ale pompei se determină
viteza de rotaţie şi puterea de antrenare funcţie de H şi Q;
 se calculează raportul de reducere a turaţiei:
n
i  motor
n pompa
 din fişa pompei se aleg caracteristicile acesteia:

91
- numărul de etaje;
- lungimea rotorului;
- lungimea statorului;
- filetul rotorului;
- filetul statorului
- diametrul exterior al pompei
- se efectuează calculul de rezistenţă al garniturii de prăjini de pompare

92
IV.10. Calculul pentru sondele aflate in pompaj elicoidal

Pentru cele 2 sonde analizate, datele necesare calculelor sunt prezentate în tabelul 4.1.
Tabelul 4.1

Date de intrare U.M. Sonda 571 Sonda 6-32


Hfix m 340 1445

Ql m3/zi 95 1
Hs m 50 50

Pcp Pa 6∙105 4∙105


ρam kg/m3 1082,65 868
At cm2 45,36 30,19
ap cm2 4,91 3,78
qp1 kgf/m 41,6 32,2

Sonda 571 :

• Densitatea amestecului:
i i 97 97
ρ am = 1− ρ t + ρ a = 1− 845 + 1090 = 1082, 65 kg/m3;
100 100 100 100
• Pompa se fixează la adâncimea : Hfix=340m
• Adâncimea de scufundare a pompei ( submergenţa pompei ) : Hsub=50 m
1. Nivelul dinamic in sonda:
Hd= Hfix-Hsub= 340-50=290 m
2.Se calculează înălţimea de pompare:
Hridicare=Hd+Hcp+Hfr

H = cpp 6 105
= = 56, 49m
cp
ρ am g 1082, 65∙ 9,81

4Q 4∙ 95 = 0,36m / s
v= = −3 2
πdi 2 π(62 10 ) ∙ 86400

93
𝜌𝑎𝑚∙𝑣∙𝑑𝑖 1082,65 ∙ 0,36 ∙ 62 ∙ 10−3
𝑅𝑒 = = = 4891,77
𝜇1 510−3
0,3164 0,3164
𝜆= = = 0,037
𝑅𝑒 0,25 4891,770,25

𝜆∙𝐻𝑓 ∙𝑣 2 0,03∙340∙0,362
𝐻𝑓𝑟 = 2∙𝑔∙𝑑𝑖
= 2∙9,81∙62∙10−3 = 1,4

Hridicare=Hd+Hcp+Hfr=290+56,49+1,4=347,89 m

3.Se alege pompa KUDU 100 TP 600 :


- viteza de rotaţie n = 450 rot/min
- puterea de antrenare N = 9cP

Din fişa pompei se aleg caracteristicile acesteia :


- numărul de etaje 13,5 etaje
- lungimea rotorului 3,2 m
- lungimea statorului 2,61 m
- filetul rotorului 13/16 in
- diametrul exterior al pompei 90 mm

94
95
96
97
Pentru efectuarea calculului de rezitenta al garniturii se calculeaza:

4.Se calculeaza greutatea coloanei de lichid din tevile de extractie:

𝑃𝑙 = (𝐴𝑡 − 𝑎𝑝 ) ∙ 𝐻𝑓𝑖𝑥 ∙ 𝑔 ∙ 𝜌𝑎𝑚 = (45,36 − 4,91) ∙ 10−4 ∙ 340 ∙ 9,81 ∙ 1082,65 = 14606,78𝑁

5.Se calculează factorul de flotabilitate :


𝜌𝑢𝑚 1082,65
𝑏 =1− 𝜌𝑂𝐿
=1− 7850
= 0,86

6.Se calculeaza
greutatea prajinilor de
pompare in aer:

𝑃𝑝 = ∑𝑞𝑝𝑖 ∙ 𝑙𝑝𝑖 = (41,6 ∙ 340) = 14144 𝑁

7. Se calculează efortul unitar de tracţiune cu relaţia :

𝑃𝑙 + 𝑏 ∙ 𝑃𝑝 14606,78 + 0,86 ∙ 14144


𝜎𝑡 = = = 5,45 ∙ 107 𝑁/𝑚2
𝑎𝑝 4,91 ∙ 10−4

8. Se calculează momentul de torsiune cu relaţia :


N 23
M t = 9550 = 9550 = 191N / m
n 300
9. Se calculează modulul de rezistenţă polar cu relaţia :
3
πdp π0, 0222 3 −6
Wp = = = 2,14 10 m3
16 16
10. Se calculează efortul unitar cu relaţia :
M 191 N ;
= t
= = 8,89 10 7
t
W p 2,14 10−6 m2

98
11.Se calculează efortul unitar echivalent solicitării compuse conform celor două
teorii de rezistenţă :

= 1 (σ + +4 2 ) = 1 (5, 4 107 + 5,4 107 2


+4 8,89 107 ) =1,2 108 N / m2
σech1 2 t
2
t t
2
2 2
2 2 7 7
= 0,35 + 0,65 +4 = (0,355,4 10 + 0,65 5,4 10 7
+4 8,8910 )=
σech 2 t t t
8 2

= 1, 4 10 N / m
12. Se calculează efortul unitar admisibil corespunzător oţelului 41MoC11 :

𝜎𝑐 7440 ∙ 105
𝜎𝑎 = = = 4,96 ∙ 108 𝑁/𝑚2
𝑐𝑠 1,5

Se observă că este îndeplinită condiţia de rezistenţă, deci dimensionarea este corectă.

Sonda 6032 :

• Densitatea amestecului:
i i 10 10 3
ρ am = 1 − ρ t + ρ a = 1− 845 + 1075 = 868 kg/m ;
100 100 100 100
• Pompa se fixează la adâncimea : Hfix=1445m
• Adâncimea de scufundare a pompei ( submergenţa pompei ) : Hsub=50 m
1.Nivelul dinamic in sonda:
Hd= Hfix-Hsub= 1445-50=1395 m
2.Se calculează înălţimea de pompare:
Hridicare=Hfix+Hfrec+Hcp

p 4 105
H cp = cp
= = 46,97m
ρ am g 868 9,81

v= 4 ∙Q = 41 = 0, 0038m / s
π∙ d i (62 10 )
2 -3 2
86400

ρ am ∙v∙di 868 ∙0, 0038 ∙62 ∙10-3


Re = = = 41, 28
5 10-3
64 64
λ=𝑅𝑒 = 41,28 = 1,55

𝜆 ∙ 𝐿 ∙ 𝑣 2 1,55 ∙ 1445 ∙ 0, 00382


𝐻𝑓𝑟 = = = 0.02𝑚
2 ∙ 𝑔 ∙ 𝑑𝑖 2 ∙ 9,81 ∙ 62 ∙ 10−3

Hridicare=Hd+Hcp+Hfr=1395+57,46,97+0.027=1442m;

99
3.Se alege pompa KUDU 60TP 2000:
- viteza de rotaţie n = 20 rot/min
- puterea de antrenare N = 2cP

Din fişa pompei se aleg caracteristicile acesteia :


- numărul de etaje 43 etaje
- lungimea rotorului 5,7 m
- lungimea statorului 5,223 m
- filetul rotorului 27/8 in
- diametrul exterior al pompei 94 mm

100
101
102
Pentru efectuarea calculului de rezistenţă al garniturii se calculează:

4. Se calculează greutatea coloanei de lichid din ţevile de extracţie :


Pl = ( At – ap) ∙ ) Hfix ∙g∙ρam = (30,19 −3,78) 10-4 ∙1445∙ 9,81 ∙868 = 32495,63N
f
i
x

5. Se calculează factorul de flotabilitate :


𝜌 868
𝑏 = 1 − 𝜌𝑎𝑚 = 1 − 7850
𝑂𝐿

6.Se calculează greutatea prăjinilor de pompare în aer :

𝑃𝑝 = ∑𝑞𝑝𝑖 ∙ 𝑙𝑝𝑖 = (24,5 ∙ 900 + 535 ∙ 32,3) = 39007 𝑁

7. Se calculează efortul unitar de tracţiune cu relaţia :


Pl + b ∙ Pp 32495, 63 + 0, 88 ∙39007 8 N ;
= 1, 7 ∙10
l p

σt = = -4 m2
ap 3, 78 10
8. Se calculează momentul de torsiune cu relaţia :
N 2
M t = 9550 = 9550 = 955 N / m
n 20
9. Se calculează modulul de rezistenţă polar cu relaţia :
3
dp 0, 0254 3 −6
Wp = = = 3,21 10 m3
16 16
10. Se calculează efortul unitar cu relaţia :
M t 955 8
t = = −6 = 2,9 10
W p 3, 21 10

103
11. Se calculează efortul unitar echivalent solicitării compuse conform celor două teorii
de rezistenţă :

1 1
𝜎𝑒𝑐ℎ1 = ∙ (𝜎𝑡 + √𝜎𝑡2 + 4 ∙ 𝜏𝑡2 ) = (1,7 ∙ 108 + √(1,7 ∙ 108 )2 + 4(2,9 ∙ 108 )) = 3,9 ∙ 108 𝑁/𝑚2
2 2

𝜎𝑒𝑐ℎ2 = 0,35 ∙ 𝜎𝑡 + 0,65 ∙ √𝜎𝑡2 + 4 ∙ 𝜏𝑡2

= (0,35 ∙ 1,7 ∙ 108 + 0,65 ∙ √(1,7 ∙ 108 )2 + 4(2,9 ∙ 108 )) = 4,6 ∙ 108 𝑁/𝑚2

12. Se calculează efortul unitar admisibil corespunzător oţelului 35M16 :

𝜎 7440∙105
σa=𝐶𝑐 = = 4,96 ∙ 108 𝑁/𝑚2
𝑠 1,5

Se observă că este îndeplinită condiţia de rezistenţă, deci dimensionarea este corectă.

104
CONCLUZII

Orice proiect de exploatarea zăcămintelor de hidrocarburi fluide îşi propune extragerea


din zăcământ a unei cantităţi de hidrocarburi fluide cât mai mari de ţiţei şi gaze (fără a afecta
energia proprie a zăcământului) raportat la un cost minimal.

Această lucrare îşi propune să analizeze regimul de funcţionare al unor sonde de pe


structura Țicleni în vederea stabilirii regimului optim de exploatare ţinând seama de criteriul
energiei minime consumate. În lucrarea de faţă sunt analizate mai multe sisteme de extracţie în
vederea alegerii sistemului optim.

Sunt tratate astfel probleme legate de extracţia ţiţeiului prin:

-pompaj continuu;
-pompaj intermitent;
-pompaj elicoidal;

Pentru alegerea sistemului optim de extracţie se v-a lua drept criteriu de comparaţie
energia minimă de referinţa, consumată pentru extragerea aceluiaşi debit de lichid pentru
fiecare sistem de extracţie la care ne-am referit.
Pentru fiecare sondă în parte s-au păstrat constante toate datele caracteristice inclusiv
debitul de lichid cât şi procentul de impurităţi.
În cazul celor două sonde proiectate în pompaj continuu (Sonda 571 si 556) optimizarea
constă în modificarea diametrului pistonului pompei, a lungimii cursei pistonului şi a numărului
de curse duble pe minut.
Sondele cu debit mic: (Sonda 786 si 6032) au fost proiectate în pompaj intermitent
deoarece având debit mic prezintă un randament volumic mic şi implicit un consum de energie
nejustificat.
Sondele 571 si 6032 au fost proiectate în pompaj elicoidal.
Sistemele de extracţie nu se pot aplica însă la concurenţă, ci particularizând pe fiecare în
parte în funcţie de condiţiile fiecărui zăcământ, în mod implicit fiecărei sonde.
Alegerea sistemului de extracţie trebuie să ţină cont de următoarele aspecte:
1.costul schimbării sistemului de extracţie şi valoarea cheltuielilor de exploatare;
2.valoarea raţiei gaze-lichid; dacă aceasta este mare atunci constituie un avantaj sistemului de
liftare şi un impediment pompajului;
3.adâncimea la care se afla zăcământul;
4.agresivitatea mediului de lucru;
5.existenţa surselor suplimentare de energie;
6.modul de scădere a energiei zăcământului;

105
Unul dintre sistemele moderne de extracţie îl constituie Pompajul Moineau, sistem
adaptabil foarte uşor aproape la orice tip de zăcământ, având implicaţii favorabile din punct de
vedere tehnico-economic, printre care amintim :
-necesită investiţii mici;
-instalare rapidă;
-randament mare;
-durată mare de funcţionare;
-întreţinere simplă;
-sensibilitate mică la coroziune;
-consum redus de energie;
-debite de la 0,3 la 900 m3/zi;
-raţii mari apă – ţiţei;
-debitează continuu si constant, evitându-se astfel pulsaţiile în curgere;
-vehiculează fluide cu vâscozitate foarte ridicată.

Pompajul cu prajini:
Sondele care au fost introduse in pompaj continuu (Sonda 571 si Sonda 556) au prezentat
initial randamentul volumetric egal cu: Sonda 571- 58,53% si Sonda C- 83,31%. Dupa
pompajul continuu la Sonda 571 randamentul a crescut la 86,49 % iar la Sonda 556 la 86,49%
. La Sonda 571, energie totala consumata a fost de cca. 246 Kw/zi iar la Sonda 556: 779 – cca.
286 kw/zi.

Pompajul Intermitent
Sonda 786 si Sonda 6032, avand debite mici, si randamente volumetrice mici, au fost
analizate in pompaj intermitent. In urma calculelor s-a ales varianta de pompare de 4,
respectiv 3 ore , debitul crescand fata de cel initial, iar energia consumata fiind: Sonda 786 –
13 kw ora, si Sonda D – 1,7 kw ora.

Pompajul elicoidal:
S-a studiat pentru Sonda 571 (cu debitul cel mai mare) si pentru Sonda 6032(cu debitul
cel mai mic ). In urma calculelor s-au ales pompele din catalogul cu pompe KUDU, in functie
de debitul de lochid produs si inaltimea de ridicare. Pompa aleasa pentru Sonda 571 a fost:
KUDU 100 TP 600 iar pentru Sonda 6032 KUDU 60 TP 2000. Am urmarit sa se respecte
regula: σ ech 1,2 <σ a.

106
BIBLIOGRAFIE

1,Beca Constantin , Prodan Dan;

Geologia zăcămintelor de hidrocarburi, Editura Didactică şi


Pedagogică, Bucureşti, (1993);

2.Creţu Ion;

Hidraulica generală şi subterană,Editura Didacticăsi


Pedagogică, Bucureşti, (1983);

3. Corneliu Popescu , Mihai Pascu Coloja;

Extracţia ţiţeiului si gazelor asociate, Editura Tehnică,


Bucureşti, (1993), vol. I şi II;

4. Ioachim Grigore , Popa Constantin;

Exploatarea zăcămintelor de
hidrocarburi,Editura Tehnică,Bucureşti, (1977);

5,Petre Nicolae , Petre Chiţu-Militaru;

Extracţia ţiţeiului prin pompaj cu prăjini,Editura


Tehnică,Bucureşti, (1986);
6. Kermit E. Brown;
The technology of artificial lift methods, The university of
Tusla,Oklahoma, (1980);
7. Soare Alexandru, Bratu Constantin;
Cercetarea hidrodinamică a zăcămintelor de hidrocarburi,
Editura Tehnică, Bucureşti, (1987);
8. Florea Minescu;
Fizica zăcămintelor de hidrocarburi, Ploiesti, (2004), vol. I şi
II;
9. * Kobe hydraulic oil weel pumping systems, (1971), catalog;

10. * TRW Reda submersible pump, catalog, Bartlessville, Oklahoma;

107
108