Pripon Tudor clasa a IX-a A

SCULPTURA ÎN PERIOADA RENAŞTERII

Renasterea

Renașterea a fost o mișcare culturală care s-a întins pe perioada secolelor XIV-XVII. A debutat în
Italia, în perioada Evului Mediu Târziu și ulterior, s-a răspândit în restul Europei. Deși apariția tiparului a
accelerat difuzarea ideilor în secolul al XV-lea, schimbările Renașterii nu au fost experimentate uniform de
întreaga Europă.

Renașterea poate reprezenta punctul de cotitură în istoria artei, când toate artele au înflorit
concomitant și au cunoscut  o evoluție explozivă și de durată, stilul renascentist supraviețuind până azi
Sculptura este o ramură a artelor plastice prin care se redau in mod plastic si tridimensional diverse
imagini. Sculptura poate fi statuară, de postament sau  monumental-decorativă (subordonată arhitecturii).
După materialul și tehnica folosită,  sculptura poate fi modelată (în lut, ceară etc.), turnată (în metal după un
tipar) sau cioplită (în piatră, lemn, os, fildeș etc.).

Ca orice artă, sculptura a cunoscut o evoluție sinuoasă în timp, cu „epoci de aur” și perioade de
decadență.
Arta Renașterii a creat genuri noi: bustul – portret, medalia, statuia ecvestră. Sculptura îsi
concentreză interesul asupra feței și privirii pentru a exprima esența personalității. Bustul – portret este un
omagiu adus individului, medaliile au servit la glorificarea individului dezvăluind prin profil și prin viziunea
frontală a capului fizionomia personajului, iar statuia ecvestră era omagiul suprem adus gloriei unui personaj
ilustru, unui comandant de oști. Acestea erau așezate în piețe publice pe socluri înalte, ca omagii ale
admirației publice. Deși omul era în centrul creațiilor artistice, în afară de figurile umane, sculptura
renascentistă a fost preocupată și de reprezentarea păsărilor și animalelor.
Sculpturile se realizau din piatră, marmură, bronz și din lemn, totodată fiind foarte apreciată și
teracota. Atenți la calitatea materialului brut, sculptorii optează adesea pentru materiile nobile ale antichității,
pentru marmura cu grauntele fin, care cu timpul ia tonul cald al pielii, și pentru bronzul care permite
modelajul fin și mișcările vii.

Principala inovaţie pe care o aduce Renaşterea pe teritoriul sculpturii este desprinderea de arhitectură,
dezvoltarea ronde-bosse-ului, fără a se renunţa însă la basoreliefuri, care rămân între preferatele artiştilor.
Sculptura primeşte astfel o identitate de sine stătătoare, ca o formă de artă a cărei valoare este determinată de
ea însăşi şi nu de contextul în care este plasată. În ceea ce priveşte tematica abordată, aceasta se diversifică,
fiind influenţată de studiul antichităţii, o inspiraţie deosebită fiind mitologia antică, dar şi de curentul
umanist, care oferă ca muză omul, în simplitatea, dar şi în profunzimea sa.
Dacă în arta gotică materialul de lucru principal era piatra (fapt explicat de relaţia sculptură-
arhitectură), odată cu Renaşterea acest material va fi folosit tot mai rar, “vedetele” în acest domeniu fiind
bronzul şi marmura, dar şi ceramica, precum în cazul lui Luca della Robbia, cunoscut pentru lucrările sale în
teracotă policromă.
În sculptura renascentistă miza principală este aproprierea de realism, redarea cu exactitate nu doar a
trăsăturilor, ci şi a expresiei. Din această dorinţă de reproducere fidelă reiese fascinaţia faţă de trupul uman şi
convingerea existenţei perfecţiunii proporţiilor umane. Poate că nimeni nu dovedeşte această fascinaţie cu
mai multă măiestrie decât Michelangelo, care însă dă dovadă şi de un studiu atent al anatomiei umane, cele
două împreună fiind motivul pentru care artistul este considerat geniul sculpturii renascentiste.
Realismul este o caracteristică importantă nu doar în ceea ce priveşte trăsăturile umane. Veşmântul şi
decorul aveau aceaşi importanţă şi necesitau acelaşi tratament meticulos. La acest nivel se resimte puternic
_______________________________________________________________________________________
Pripon Tudor clasa a IX-a A
influenţa clasică, îmbrăcămintea fiind redată în stilul antic, cu un drapaj intrigant, complex, fluid, iar decorul
-în cazul basoreliefurilor- presupunea un studiu intens al naturii -caracteristic Renaşterii, dar şi antichităţii.

În mod tradiţional Renaşterea este împărţită în trei perioade: Renaşterea timuprie, ce cuprinde
aproximativ perioada dintre anii 1400 şi 1480, Renaşterea dezvoltată, care se întinde până la jumătatea
secolului al XVI-lea, şi Renaşterea târzie, care continua până în jurul anului 1630. Printre sculptorii cei mai
importanţi ai Renaşterii timpurii se numără Lorenzo Ghiberti, Donatello, Luca della Robbia si Andrea del
Verrocchio. Marele nume din perioada Renaşterii dezvoltate în domeniul sculpturii (şi nu numai) este
Michelangelo Buonarroti, iar din Renaşterea târzie poate fi amintit Giovanni Bologna.

Punctul de naştere a sculpturii Renaşterii este considerat concursul pentru Porţile de Nord ale
Baptisteriului din Florenţa, câştigat în 1403 de Lorenzo Ghiberti (1378-1455). Acesta era orinigar din
Florenta si in anii de tinerete s-a concentrate pe pictura. Tema
concursului era sacrificarea lui Isaac de
catre Avraam, fiecare sculptor avand
obligatia sa o redea pe un panou asemenea
calor folosite de Andrea Pisoano penreu
decorarea portii de Sub. Stilul lui Ghiberti,
care il reda pe Isaac nud, inspirat de
sculptura romana, este apreciat, iar
sculptorul este declarat castigator, dar alt
artist, Fillipo Brunelleschi, a impresionat la
fel de mult, juriul hotarand ca cei doi sa
colaboreze pentru aceasta opera. Totusi,
acesta din urma refuza oferta, iar Ghiberti
incepe lucrul la porti in 1403. Conform contractului el trebuia sa
realizeze cate trei panouri pe an (in total fiind 28), dar lucrarea s-a
extins pe 21 de ani, pana in 1424, in acest timp artistul concentrandu-se
si pe alte comisioane, precum statuile Sfintilor pentru nisele bisericii
Orsanmichele (Sfantul Ioan Botezatorul si Sfantul Matei). Ghiberti
pastreaza stilul neo-gotic impus de Andrea Pisano la nivelul incadrarii scenelor, folosind acelasi motiv
inspirat de trifoiul cu patru foi, dar la nivelul compozitiei el creste expresivitatea siluetelor, adaugand gratie
si vitalitate. Panourile sunt inconjurate de o rama impodobita cu motive florale, evidentiand tema naturii, iar
atentia sculptorului pentru detalii iese la suprafata prin ncrustarea unor busturi de profeti in punctele de
intersectie a ramelor. Totusi, lucrarea sa nu demonstreaza maturitatea principiilor Renasterii, expresiile fiind
inca grave, si mai putin dinamice. Acest stadiu este atins odata cu realizarea portilor de Est ale Baptisteriului,
cu ele Ghiberti departandu-se de stilul si aranjamentul folosit pentru celalalte porti, concentrandu-se sa
exprime propria viziune si tehnica. El reda scene din vechiul testament, impartind suprafata in doar 10
panouri, realizate in perspectiva, cu o enorma atentie pentru detalii, lucru evidentiat si de rama decorata cu
filigran, fructe, mici animale, dar si busturi si statuete de profeti, si chiar ale lui Ghiberti si tatalui sau vitreg,
toate plasate in armonie pe suprafata portilor. In aceste detalii este observabila nu doar influenta clasica, ci si
dragostea artistului fata de frumos, care impresioneaza pana si cei mai pretentiosi ochi, dovada in acest sens
fiind exclamatia lui Michelangelo la vederea lucrarii lui Ghiberti: “Acestea sunt portile paradisului!”.

Intr-o maniera diferita de cea a lui Ghiberti se exprima un alt mare nume in domeniul sculpturii
renascentiste, Donatello (cca. 1386-1466). El a lucrat in atelierul lui Ghiberti intre anii 1404 si 1408, dar si-a
dezvoltat o identitate artistica aparte, care insa se baza in mare parte pe studiul antichitatii si al naturii. De-
alungul vietii sale a calatorit, a studiat si a lucrat intens, ca dovada stand numarul mare de lucrari realizate de
el. Dintre cele timpurii, pot fi amintite: statuia Sfantului Ioan Evanghelistul, realizata in 1410-1411, din
marmura, care pare sa fi fost inspiratia lui Michelangelo atunci cand a ralizat statuia lui Moise; cele patru
_______________________________________________________________________________________
Pripon Tudor clasa a IX-a A
statui din nisele bisericii Orsanmichele (Sfantul Petru, Sfantul Marcu, Sfantul Luca si Sfantul Gheorghe). In
perioada urmatoare colaboreaza cu Michelozzo, care il indeamna inspre sculptura monumentala si
decorativa. Donatello realizeaza in timpul acesta piatra de mormant a papei Ioan XXIII, cea a Cardinalului
Brancacci, dar si faimoasa Cantoria. Aceasta reprezinta un balcon de marmura sculptat pentru partea sudica
a Sacristiei Catedralei din Florenta, si introduce un element care va deveni tipic pentru Renastere: figura
incocenta, vioaie si agera a copilului. La nivelul executiei, siluetele nu sunt complet finisate, dand impresia
de miscare, de dans. Una dintre lucrarile sale celebre il intruchipeza pe eroul biblic David, stand victorios
deasupra capului lui Goliat, pe care tocmai l-a infrant in lupta. Statuia din bronz de aproximativ 1,5 m a fost
realizata in jurul anului 1430, intr-un stil indraznet, prezentand figura unui baiat aflat inca in anii
adolescentei, cu o siluaeta usor androgina, feminizata. Donatello este artisul original, a carui munca nu este
concentrata atat pe frumusetea formei, cat pe vigoarea si expresia figurilor.

Un alt sculptor important al Renasterii, contemporan cu

Ghiberti si Donatello, a fost Luca della Robbia (1399-1482). Mai
putin dramatic si poate mai putin original, el s-a concentrat pe
realismul sculpturilor sale, pe finisarea acestora. Della Robbia a
realizat celalalt balcon din Sacristia Catedralei din Florenta, denumit
tot Cantoria. Desi compozitia este mai putin dinamica decat in cazul lui
Donatello, lucrarea se remarca prin gratia personajelor reprezenate
-aceiasi copii cantareti- , frumusetea fetelor si sentimental profound
religios pe care il denota.
Dar Luca della Robbia ramane cunoscut in special pentru
lucrarile sale in teracota policroma. El a inventat un procedeu pentru a
acoperi culoarea cu un strat de email, protejand-o si dandu-i un luciu
aparte. Dintre numeroasele sale sculpturi in teracota pot fi amintite:
Ivierea Mantuitorului, Inaltarea lui Hristos si Vizita Sfintei Fecioare
Maria. Toate dateaza din jurul anilor 1445-1446. Cea din urma
reprezinta singurul ronde-bosse a sculptorului care s-a pastrat pana azi.
Pprobabil cea mai importanta caracteristica a sculpturilor lui Luca della Robbia este puritatea sentimentului
religios transpus in arta.

Andrea del Verrocchio (1435-1488) este un alt nume cu rezonanta in ceea ce priveste sculptura
Renasterii. Pe langa meseria de sculptor, el a fost aurar si pictor, si a lucrat la curtea lui Lorenzo de Medici
din Florenta, unde a ralizat cele mai multe lucrari ale sale. Dintre
acestea cea mai importanta este cea care il intruchipeaza pe David,
intr-o maniera diferita de cea a lui Donatello. Desi momentul surprins
este acelasi, finalul luptei, David este reprezentat ca fiind mai aproape
de varsta barbatiei, mai matur, cu chipul mai luminat, atitudinea sa
mandra ilustrand ideea intelectualului care invinge cu ajutorul mintii,
sugerang a schimbare in ceea ce priveste interpretarea eroului biblic de
catre societatea renascentista.
O alta lucrare majora a lui Verrocchio este statuia lui
Bartolomeo Colleoni, ce se remarca datorita dinamismului si autoritatii
pe care o impune, dar si pentru finisarea atenta. Calaretul si calul sau
formeaza o unitate perfecta. Verrochio moare inainte sa poata turna
statuia in bronz, dar partea apuca sa realizeze partea esentiala a
procesului, realizand o opera ca insumeaza perfect calitatile lui
Verrocchio ca sculptor, atentia sa pentru armonie, dinamism, realism
si vigoare.

_______________________________________________________________________________________
Pripon Tudor clasa a IX-a A
Geniul sculpturii renascentiste este fara indoiala
Michelangelo (1475-1564), a carui munca ilustreaza cel mai
perfect principiile Renasterii, grija pentru proportii si detalii. Desi
interesele sale erau variate, cuprinzand picture si arhitectura, el
ramane amintit in special ca sculptor. Iin primele sale lucrari el
urmeaza reperele trasate de scoala lui Donatello, dar isi exprima
deja propria personalitate la nivelul finisarii fetei, stilului de
drapaj si interesului pentru figurile nude. In 1499 realizeaza una
dintre capodoperele sale, Pietà, remarcabila prin proportii si
compozitie, prin faldurile riguros lucrare, prin obisnuita -pentru
Michelangelo- atentie pentru anatomia umana, si mai ales prin
surprinderea prezentei mortii in aerul intregii lucrari. In 1501 el
realizeaza o alta lucrare importanta in care il reprezinta pe David,
intr-un stil diferit de cel al
lui Donatello si Verrochio.
Statuia este ipozanta atat
prin dimensiunea sa
(aproximativ 5 metri), dar si
prin expresia fetei eroului,
surprins de data aceasta inainte de lupta cu Goliat. Trupul sau este
incordat, fapt surprins cu maiestrie de catre Micheangelo prin pozitie,
dar si prin detaliile fetei si mainilor.
Alte opera semnificative ale sculptorului sunt statuia lui Moise,
mormintele realizate pentru familia de Medici, statuia lui Bacchus, etc.
Toate au in comun acel dramatism specific lui Michelangelo, dar si un
rafinament impresionant.

Desi Renasterea asa cum este ea amintita azi a aparut si s-a dezvoltat in peninsula Italica, aceasta
perioada este caracterizata de insemnate realizari artistice pe intregul continent European.

In Franta, arta ramane in principal religioasa, dar poate fi detectata preocuparea pentru realism,
pentru observarea naturii. Aranjarea figurilor nu mai era determinate de o ordine impusa, si de ochiul,
capriciul individului, al artistului. Cel mai important sculptor francez din perioada Renasterii a fost Michel
Colombe (cca. 1430-1512), liderul scolii din Tours. Sculpturile sale din Catedrala din Nantes nu sunt cu
nimic inferioare celor realizate de artistii italieni, dar nici nu par influentate de munca acestora. Ele prezinta
figuri naturale, pline de vitalism si gratie, dar sunt realizate intr-un stil propriu, independent de cel promovat
de Renasterea Italiana. In secoul al XVI-lea, se remarca sculptori precum Pierre Bontemps si Germain Pilon,
a caror munca demonstreaza patrunderea influentelor italiene pe terioriul Frantei. Un alt sculptor francez cu
renume din aceasta perioada este Jean Goujon, cea mai importanta lucrare a acestuia fiind Fantana
Inocentilor, realizata pe la mijlocul secolului. Reliefurile create de el nu sunt adanci, acest fapt oferind un aer
delicat, fragil si sarmant, spre deosebire de dramatismul italian.

In Germania evolutia artei nu se afla in legatura cu studiul antichitaii, fiind centrata pe naturalism, pe
studiul naturii fara mijlocirea principiilor clasice. Sentimentul religios era in continuare mai important decat
forma, dar aceasta din urma cunoaste totusi o separare -mai timida, e adevarat- de arhitectura. Un centru
important pentru sculptura germana era Nürnberg, unde activau sculptori precum Adam Kraft, care lucra in
piatra, Veit Stoss, preocupat de sculptura in lemn, si Peter Vischer, sculptor in bronz. Scoala din Nürnberg
are ca o caracteristica aparte sculptura pictata, un procedeu tipic acestei zone.

_______________________________________________________________________________________
Pripon Tudor clasa a IX-a A
Pentru Aglia, perioada Renasterii este una de decadenta a artei locale. Cele mai importante
monumente sunt realizate de sculptori italieni, existand putini artisti englezi care sa dovedeasca talente
semnificative. Printre acestia din urma se numara Nicholas Stone, remarcabil in special datorita pietrelor de
mormant pe care le realizeaza, executate respectabil. Un alt sculptor ce poate fi amintit este Gringling
Gibbons, originar din Olanda si cunoscut pentru sculptura in lemn.

Arta spaniola renascentista este caracterizata de o sinteza de elemente, provenite din influenta
germana, italiana si traditia mudejar. Dintre artistii de aici s-a remarcat Gil de Siloé, autorul capelei din
Cartuja de Miraflores, de langa Burgos, care contine mormintele regelui Juan II si a sotiei sale Isabella.
Intreaga lucrare a fost realizata cu deosebita atentie, obtinandu-se o imagine impresionanta prin folosirea
unei palete largi de culori si prin utilizarea aurului.

Renasterea este cu siguranta un moment de inflorire intensa a artei sculpturii multe din lucrarile
vremii numarandu-se printre marile capodopere din istorie. Avand ca punct de plecare admiratia fara de
antichitatea clasica, dar si fata de om si natura, sculptura renascentista a trecut prin mai multe etape, pentru a
ajunge in cele din urma sa rivalizeze si chiar sa o intreaca pe cea antica.

_______________________________________________________________________________________