Definiţia predicatului

Este partea de propoziţie principală care arată ce se vorbeste despre subiect. Răspunde la întrebările: ce face?, ce
este?, cum este?

Tipuri de predicat
Predicatul este de două tipuri:
• Predicatul verbal: răspunde la întrebarea ce face?
Ex: Ion merge în America. Ce face Ion? Merge în America.
Dan scrie. Ce face Dan? Scrie.
• Predicat nominal: este alcătuit dintr-un verb copulativ şi un nume predicativ şi răspunde la întrebările: ce este?,
cum este?

Verbele copulative
Verbele copulative sunt:
a) ,,A fi’’ atunci cand NU se poate înlocui cu verbele: a exista, a se intampla, a trece, a petrece, a costa.
Ex.: Mărul este un leu. Aici verbul ,,a fi’’ se poate înlocui cu a costa, aşa că este verb predicativ cu funcţia sintactică
de predicat verbal.
Ex: A fost odată ca niciodată. Aici vb ,, a fi’’ se poate inlocui cu ,,a exista’’, aşa că este verb predicativ cu funcţia
sintactică de predicat verbal.
În propoziţia: Maria este profesoară, verbul ,,a fi’’ nu poate fi înlocuit cu niciunul din verbele de mai sus, deci este
verb copulativ, iar substantivul ,,profesoară’’ are funcţia sintactică de nume predicativ, formând împreună funcţia
sintactică de predicat nominal
(vb cop. + nume predicativ = predicat nominal).
b) ,,a deveni’’ este ÎNTOTDEAUNA verb copulativ şi împreună cu numele predicativ (cuvântul imediat următor)
formează funcţia sintactică de predicat nominal.
Ex: David a devenit inginer. Verbul ,,a devenit’’ este verb copulativ, substantivul inginer este nume
predicativ şi împreună au funcţia sintactică de predicat nominal.
c) Verbele ,,a ieşi’’, ,,a ajunge’’, ,,a se face’’ sunt verbe copulative atunci când pot fi înlocuite cu verbul ,,a deveni’’.
Ex.: Cătalin a ieşit/ s-a făcut/a ajuns doctor în Franţa. Aceste verbe pot fi înlocuite cu ,,a devenit’’. Florin a devenit
doctor.
d) Verbul ,,a părea’’ este copulativ atunci când are subiect, exprimat sau nu.
Ex.: Andreea pare supărată.
Pare fericit azi. (cine?) El- subiect subînţeles.
Aici verbul ,,a părea’’ este copulativ pentru că are subiect.
În propoziţia : Pare că plouă nu avem subiect. Cine pare? Nu ne răspunde nimeni, este un verb PREDICATIV, NU
COPULATIV. Are funcţia sintactică de predicat verbal.
e) Verbul ,,a rămâne’’ este copulativ atunci când este urmat de un complement circumstanţial de mod, ne arată
modalitatea şi răspunde la întrebarea CUM?
Ex.: Dan a ramas milionar. Cum a rămas? Milionar. Verbul este copulativ si împreună cu substantivul ,,milionar’’
(nume predicativ) formează predicatul nominal.
El a rămas acasă. Aici nu este urmat de un CCM, ci de un CCL, unde a rămas? Acasă.
Aici este verb predicativ cu funcţia sintactică de predicat verbal.
Celelalte verbe din limba română sunt verbe predicative şi au funcţia sintactică de predicat verbal.
În concluzie,  predicatul este parte de propoziţie principală alături de subiect; există două tipuri de predicat: cel verbal
şi cel nominal, iar pentru a face diferenţa între acestea este nevoie să cunoaştem verbele copulative.

1
Predicatul nominal atribuie subiectului o însușire, o identitate sau o calitate și
este format din două componente: un verb copulativ (un verb care nu are înțeles de
sine stătător, la un mod personal) și un nume predicativ (exprimat prin diverse părți de
vorbire).

Predicatul nominal răspunde la întrebările: cum este? ce este? cine este?

Cartea este frumoasă. (cum este? – este frumoasă; este – verb copulativ;

frumoasă – nume predicativ )
Meseria este brățară de aur. (ce este? – este brățară; este – verb copulativ;
brățară – nume predicativ)
El este profesorul nostru. (cine este? – este profesorul; este – verb copulativ;
profesorul – nume predicativ)

! Verbul copulativ cel mai des folosit în construcția unui predicat nominal este a fi.
Mașina este roșie. (este roșie – predicat nominal; este – verb copulativ; roșie –
nume predicativ)
Mașinile acestea sunt de pompieri. (sunt de pompieri – predicat nominal; sunt –
verb copulativ; de pompieri – nume predicativ)

! Fără ajutorul numelui predicativ propoziția nu ar putea avea un înțeles deplin,

deoarece verbul copulativ nu are un înțeles de sine stătător. (Mașina
este. sau Mașinile sunt.)

! Totodată, numele predicativ nu este suficient pentru formarea unui predicat. Fără
verbul copulativ, partea de vorbire prin care este exprimat numele predicativ ar
deveni atribut. (Mașina roșie. Mașinile de pompieri.)

Recunoașterea predicatelor nominale

Recunoașterea unui predicat nominal depinde de recunoașterea părților lui
componente: verbul copulativ și numele predicativ.

Cele mai multe predicate nominale au ca verb copulativ verbul a fi, dar există și alte
verbe care pot fi verbe copulative: a se afla, a se găsi, a însemna, a constitui,
a reprezenta, a întruchipa, a se arăta, a rămâne, a părea, a deveni, a
ajunge, a ieși, a se face, a se preface (în), a se transforma (în).

Câștigătorul concursului este Ionescu. (este Ionescu – predicat nominal; este –

verb copulativ; Ionescu – nume predicativ)

Mă găseam elev în București. (mă găseam elev – predicat nominal; mă găseam –

verb copulativ; elev – nume predicativ)

Culoarea roșie reprezintă o tendință anul acesta. (reprezintă o tendință – predicat

nominal; reprezintă – verb copulativ; o tendință – nume predicativ)
2
Vecinul meu se face aviator. (se face aviator – predicat nominal; se face – verb
copulativ; aviator – predicat nominal)

! Atenție! Verbele enumerate mai sus pot fi și predicate verbale, atunci când sunt la
un mod personal și au înțeles de sine stătător.
Floarea-de-colț se găsește în Munții Carpați. (se găsește – predicat verbal)
El o reprezintă. (reprezintă – predicat verbal)
Prăjitura se face într-o oră. (se face – predicat verbal)

Recunoașterea numelui predicativ

Numele predicativ este elementul predicatului nominal care califică sau identifică
subiectul .

Eu sunt profesor. (profesor – identifică subiectul)

Eu sunt harnic. (harnic – califică subiectul)

! O atenție deosebită trebuie acordată distingerii subiectului de numele predicativ

exprimat prin substantive, numerale sau pronume la N sau verbe la infinitiv.
Analizarea topicii, accentului, intonației și acordului conduc la identificarea corectă a
numelui predicativ.

Defectul ei este viteza. (fără intonație specială și fără accentuare “defectul” este

subiect; viteza – nume predicativ)

Viteza este defectul ei. (viteza – nume predicativ, dacă este intonat special și

accentuat; defectul – subiect)

Colegul este al doilea. (colegul – subiect; al doilea – nume predicativ)

Al doilea este colegul. (al doilea – nume predictiv, dacă este intonat special și

accentuat)

Indicatorul cel mai bun sunt notele ei. (indicatorul – nume predicativ; notele –

subiect, deoarece se acordă în număr și persoană cu verbul copulativ “sunt”)

3
În limba română există trei  verbe auxiliare:
 a fi
 a vrea
 a avea

1. a fi
Verbul    ajută în fomare modul infinitiv, timpul perfect.
Exemplu: a fi venit
 
De reținut: modul infinitiv are două timpuri:
timpul prezent ( a veni) și timpul perfect.
 
De asemenea, verbul a fi este auxiliar atunci când ajută în formare modul indicativ, timpul viitor
anterior.
Exemplu    Eu voi fi venit
Tu vei fi  venit
El va fi  venit
Ea va fi scris
Noi vom fi  venit
Voi veti fi venit
Ei vor fi venit
Ele vor fi venit
 Ca auxiliar, verbul a fi nu se scrie niciodată cu doi i.
          Exemplu 
eu voi fii venit-greșit
eu voi fi venit-corect
 
Același verb este auxiliar la modul conjunctiv, timpul perfect.
Exemplu: Eu să fi scris
Tu să fi scris
El să fi  scris
Ea să fi scris
Noi să fi scris
Voi să fi scris
Ei să fi scris
Ele să fi scris
 
Totodată,  verbul a fi este auxiliar la modul condițional-optativ, timpul perfect.
Exemplu: Eu aș fi scris
Tu ai fi scris
El ar fi scris
Ea ar fi scris
Noi am fi scris
Voi ați fi scris
Ei ar fi scris
Ele ar fi scris
 
Ultima situație în care verbul a fi este auxiliar este  atunci când acesta ajută la formarea diatezei
pasive.
4
Exemplu: Cartea este citită de către Maria.
 
În concluzie, verbul a fi este auxiliar doar în situațiile mai sus menționate.

Cel de-al doilea verb auxiliar din limba română este verbul  a vrea. Acesta ajută la
formarea modului indicativ, timpul viitor și viitor anterior.
 Exemplu: modul indicativ, timpul viitor
Eu voi merge
Tu vei merge
El va merge
Ea va merge
Noi vom merge
Voi veți merge
Ei vor merge
Ele vor merge
 
 Modul indicativ, timpul viitor anterior
Eu voi fi mers
Tu vei  fi mers
El va fi  mers
Ea va fi mers
Noi vom fi mers
Voi veți fi mers
Ei vor fi mers
Ele vor fi mers
 
 Observăm faptul că la acest timp întâlnim două verbe auxiliare: verbul a fi și verbul a vrea.
În concluzie, verbul a vrea are în limba română două valori:
 Valoare predicativă– atunci când conjugăm acest verb la oricare dintre modurile și timpurile gramaticale
 Valoare auxiliară-atunci când ajută în formare alt mod și alt timp verbal

Ultimul verb auxiliar este verbul  a avea . Acesta este auxiliar atunci când ajută la formarea modului
indicativ, timpul perfect compus.
 Exemplu: Eu am scris
Tu ai scris
El a scris
Ea a scris
Noi am scris
Voi ați scris
Ei au scris
Ele au scris
 De asemenea, verbul a avea este auxiliar la modul condițional-optativ, timpul prezent.
Exemplu:   Eu aș lucra
Tu ai lucra
El ar lucra
5
Ea ar lucra
Noi am lucra
Voi ați lucra
Ei ar lucra
Ele ar lucra
 Același verb este auxiliar atunci când ajută la formarea viitorului popular:
Exemplu: Eu am să plec
Tu ai să pleci
El are să plece
Ea are să plece
Noi avem să plecăm
Voi aveți să plecați
Ei au să plece
Ele au să plece
 
În concluzie, verbul a avea are în limba română două valori:
 Valoare predicativă– atunci când conjugăm acest verb la oricare dintre modurile și timpurile gramaticale
 Valoare auxiliară-atunci când ajută în formare alt mod și alt timp verbal

6
Predicat verbal
Acest tip de predicat indică fie o acțiune, fie o stare a subiectului. Verbul prin care se
exprimă predicatul verbal se poate regăsi într-o propoziție la toate cele trei diateze:
activă, pasivă și reflexivă. Predicatul verbal este exprimat, de regulă, printr-un verb cu
înțeles de sine stătător, răspunzând la întrebarea: ce face?

Exemple:

Anca citește o carte. – Ce face Anca?

Anca citește o carte și bea ceai.

Observații:

 Verbul a fi nu este mereu un verb predicativ, astfel încât el poate contribui și la
formarea predicatului nominal. Pentru ca a fi să formeze predicat verbal, el
trebuie să se regăsească într-o propoziție cu unul dintre următoarele sensuri: a
se găsi, a se afla, a exista, a avea loc, a proveni, a se întâmpla, a se împlini, a
costa, a merge, a hoinări, a călători, a dura.

 În construcțiile de tipul „Mi-e dor”, „Mi-e sete”, „E vară” etc., verbul „a fi”
îndeplinește funcția sintactică de predicat verbal, iar substantivul sau
pronumele care îl însoțește va fi, la rândul lui, subiect.

 Anumite adverbe predicative nu necesită lângă ele verbul copulativ „a fi”,

îndeplinind singure funcția de predicat verbal. Acestea sunt: poate, firește,
pesemne, fără doar și poate, desigur.

Exemplu: Firește / că el vorbește cu tatăl meu.

Predicatul verbal exprimat parțial și cel neexprimat

În unele fraze, predicatul se cunoaște dintr-o propoziție anterioară, siuație în care

avem de-a face cu predicat subînțeles. În cele mai multe cazuri, predicatul subînțeles
se regăsește în dialoguri.

Exemple:

- Cu cine ai călătorit? - Cu Andrei.

Bogdan se îmbracă pentru călătorie; / Andreea, și ea. (se îmbracă – predicat

subînțeles în cea de-a doua propoziție)

7
Există situații în care predicatul se deduce din ceea ce indică verbul exprimat într-o
propoziție precedentă sau adverbul care se găsește în aceeași propoziție.

Exemplu:

- Astăzi ninge.

- Repede afară la joacă!

2.Predicat nominal
Acest tip de predicat este exprimat printr-un verb care nu are înțeles de sine stătător.
Spre deosebire de cel verbal, predicatul nominal exprimă o caracteristică a subiectului
și nu o acțiune a acestuia.

Formula de construcție a predicatului nominal este următoarea: verb copulativ (la

un mod personal) + nume predicativ (fie simplu, fie multiplu). Cel mai des
întâlnit verb copulativ în formarea unui predicat nominal este a fi.

Exemplu: Băiatul este leneș.

Numele predicativ reprezintă o componentă importantă a predicatului nominal,

exprimând o trăsătură a subiectului. Prin aceasta, el califică subiectul (ce este?, cum
este?), îl clasifică și îl identifică (cine este?). Astfel, numele predicativ oferă verbului
copulativ sensul care îi lipsește acestuia.

Exemplu: Apa este de băut. (este – verb copulativ; de băut – nume predicativ)

Numele predicativ poate fi:

a. Simplu – când este format dintr-un singur termen

Exemplu: Fata este harnică.

b. Multiplu – când se compune din mai mulți termeni.

Exemplu: Fata este harnică și inteligentă.

Poziția predicatului în cadrul unei propoziții

Într-o propoziție, predicatul se poate afla fie la începutul, la mijlocul sau la finalul
acesteia, neavând un loc bine determinat.

Exemple:

Fata citește o carte.
8
Citește cartea cu atenție.

În camera ei, fata citește.