Sunteți pe pagina 1din 3

Internetul şi formarea personalităţii elevilor

Prof.Lupșa Alina

Prof.Șeușan Anton Camelia

Şcoala cu clasele I-VIII “Ion Agarbiceanu” Alba Iulia

Şcoala s-a mutat şi pe calculator, cu sau fără voia noastră, educaţi şi educatori îşi caută
o mare parte din resurse în internet. Cât e de bine? Cât e de rău? Cine ştie câtă nevoie de sare
are fiecare organism? Cine ştie cât de nociva este cantitatea de N grame de sare pentru diferiţi
indivizi? Aşa este şi internetul. Aproape orice întrebare are răspuns folosind internetul. Dar
răspunsul bun îl află tot omul... educat. Omul educat sau educabil ştie să caute RESURSE
pentru educaţie.

În ceea ce priveşte copiii, ei s-au născut în această lume a internetului. Sunt numiţi
„nativi digital”: au crescut folosind câteva ore pe zi calculatorul şi internetul. Astăzi, ei
relaţionează folosind chat-ul, formând comunităţi virtuale, pentru că astfel pot comunica rapid
unii cu alţii, având posibilitatea că, în timp ce fac schimb de mesaje cu prietenii, să asculte şi
muzică, să descarce fişiere de pe internet, să urmărească alte site-uri şi chiar să răspundă celor
din jur dacă sunt întrebaţi ceva. Ritmul lor este uluitor faţă de celelalte generaţii, iar a pretinde
unui copil din ziua de azi să înveţe după metode tradiţionale şi să facă acest lucru cu plăcere
este foarte greu. Elevii din ziua de azi sunt demotivaţi să înveţe pentru că şcoala a rămas în
urmă. O lecţie de 50 de minute în care să asculte explicaţiile profesorului sau să citească
informaţiile din manual cu greu mai poate motiva un copil. Una este să îl înveţi pe un copil
geografia României arătându-i pe harta fizico-geografica unde se afla oraşele şi care sunt
formele de relief şi cu totul altceva este să foloseşti hărţi suprapuse în care poate să descopere
singur formele de relief şi oraşele folosind un soft educaţional performant. Geografika de la
INTUITEXT, spre exemplu, este un program pe calculator care îi învaţă pe copii oraşele din
România cu ajutorul unui ghid care cuprinde imagini, legende şi informaţii interdisciplinare
cu privire la oraşul respectiv. De la un simplu desen pe hartă, oraşul ajunge să fie un loc pe
care copiii să-şi dorească să-l viziteze. Şi asta pentru că informaţia este transmisă interactiv,
într-un mediu familiar copiilor. Dacă acum câţiva ani observăm cum răsar firele de grâu în
cutia de conserve în care am semănat boabe, acum, printr-un simplu click, avem acces la
simulări incredibile, fenomene şi experimente virtuale. Dacă acum câţiva ani, profesorii din
diverse şcoli se întâlneau doar cu ocazia concursurilor şcolare, astăzi, peste 40.000 de
profesori din toată ţara au o singură cancelarie: www.didactic.ro. Este o adevărată maşinărie
pe internet, care trăieşte prin utilizatorii ei, cadrele didactice din toată ţara care postează zilnic
lectii-model, fotografii, exemple, proiecte, prezentări. Cu siguranţă, astfel de comunităţi on-
line se vor dezvolta puternic în anii ce urmează pentru că suntem în căutarea unor noi forme
de educaţie, unele practice şi simple, altele bazate pe multă informaţie, din care putem uşor
extrage esenţialul. Pentru adulţi, calificarea prin internet şi învăţământul prin platformele on-
line sunt instrumente accesibile celor care nu au timp să urmeze un training sau un curs clasic.
Iar studiile arată ca regulă devine instruirea în „pastile“ scurte, de câteva minute, fiind rară
instruirea prin întreruperea jobului pentru câteva ore sau zile. Mai mult, conţinutul multimedia
al cursurilor on-line ajuta la dezvoltarea de competenţe şi uşurează mult însuşirea
informaţiilor. În plus, cursanţii îşi organizează singuri timpul, învaţa în ritmul lor şi accesează
în acelaşi timp şi alte informaţii suplimentare de care au nevoie. Companiile aleg platformele
on-line de instruire pentru că le dau posibilitatea de a-şi instrui angajaţii chiar dacă aceştia se
afla într-un alt oraş, economisind resurse importante. Cursurile şi testarea on-line sunt
preferate de companii pentru că sunt eficiente în procesele de formare, evaluare şi testare
periodică a angajaţilor şi asigură menţinerea performanţelor şi după terminarea trainingului.
Să nu ne mirăm că educaţia pe internet va deveni peste nu mult timp preferată, pentru că
răspunde cerinţelor actualei generaţii de copii, dar şi nevoilor de instruire a adulţilor. Un lucru
este însă cert: mediul on-line nu va suplini profesorul şi nici nu va elimina definitiv instruirea
clasică. Tendinţa evidentă în educaţie este îmbinarea instruirii clasice cu educaţia on-line şi
adaptarea conţinutului educaţional la ritmul viitoarelor generaţii.

E drept că încă nu au dispărut librăriile de pe faţa pământului, că încă ne mai face


plăcere să ne plimbăm sau să ne gândim cu ce ne îmbrăcăm când mergem la petrecere,
dar...dincolo de aceste avantaje care ne permit să avem mai mult timp, mai multe informaţii,
mai multă plăcere, mai multă comunicare, există şi o parte întunecată. Încep să se contureze
din ce în ce mai bine diferite manifestări psihologice şi chiar probleme al căror caracter trece
de limita normalităţii. Să vorbim azi despre ce "rău" poate produce excesul de internet!

Adolescenţii şi tinerii sunt cei mai afectaţi de "viaţă virtuală" care ajunge să o elimine
total pe cea reală. Oare de ce e mai "simplă" sau mai "tentanta" această viaţă ? Este o viaţă sau
doar un substitut, un surogat?

Primul răspuns care ne vine în minte este tentaţia de a avea orice identitate, de a fi
cine ai vrea în loc de cine eşti. Adolescenţii se prezintă drept adulţi, având altă înfăţişare, alte
ocupaţii, alte trăsături de personalitate. Este satisfăcător să te descrii ca fiind puternic,
dezinvolt, matur în loc de lipsit de încredere în sine sau timid.

Este adevărat că adolescenţii care se exprima mai greu, care sunt timizi sau
neîncrezători, care au o imagine negativă despre ei înşişi cad pradă primii acestei tentaţii. Prin
internet, poţi flirta fără să te gândeşti cum te îmbraci, cum arăţi, fără a alege cum să te distrezi
sau unde să mergi, fără a cheltui, fără teamă că nu vei reuşi să scoţi câteva vorbe, că nu vei fi
"la înălţime". Îi poţi spune orice, cu curaj, nu se vede dacă te înroşeşti, dacă îţi este jena sau te
bâlbâi

Timpul pe care adolescentul îl aloca netului devine tot mai mare până ajunge să fie
exclusiv. Ce se întâmplă când nu are acces la net? Manifestări similare sevrajului de alcool
sau droguri: orice îl enervează, nu-şi găseşte locul, nu poate face nimic altceva, nu-şi mai
vede rostul, este trist, deprimat, nu ştie ce să facă cu el însuşi şi cu timpul lui, nu are plăceri,
nici interese.

Cum se ajunge la dependenţa? La fel ca şi în cazul substanţelor sau anumitor


comportamente (fumat, jocuri de noroc, bulimie, cumpărături). La început e o curiozitate, o
"distracţie", o ieşire din monotonie, "ceva nou", plăcut, incitant. Cu timpul ne "fură", ne
"prinde", azi puţin, mâine mai mult, plăcerea creşte dar odată cu ea şi nevoia de mai mult.
Intrarea în această lume presupune, fireşte, ieşirea din lumea obişnuită, abandonarea vechilor
activităţi, persoane din viaţa noastră. Noua "pasiune" lasa în urma prietenii, rudele, munca,
scoala, sportul, plăcerile, interesele şi distracţiile de odinioară.

Personalitatea este cea mai complexă şi adeseori cea mai dramatică realitate umană cu care luăm
contact şi pe care urmează să o influenţăm, s-o ameliorăm sau s-o schimbăm; ea,personalitatea,
reprezintă principalul ghid în modelarea concretă a omului.

Concluzionând,în fiecare om distingem "fiinţa individuală", iar scopul educaţiei este de a cizela
"fiinţa socială" a omului. Şcoala pune copilul în contact cu o societate determinată şi utilizează un
ansamblu de practici educative în relaţie cu cele ale familiei. Şcoala dezvoltă în copil anumite stări fizice,
intelectuale şi morale pe care le reclamă de la el societatea.Internetul aparţine acestei societăţi, este parte
integrantă din fiecare tânăr, adolescent, trebuie să ţinem cont de el, dar în acelaşi timp totul trebuie făcut
cu măsura în aşa fel încât să nu le dăuneze acestora.

Bibliografie:

 Geoff Petty(2007). Metode moderne de predare. Atelier didactic.

 Folosirea tehnologiilor informaţiei şi comunicării în consiliere.2005. Institutul de Ştiinţe


ale Educaţiei