Sunteți pe pagina 1din 8

Tratatul reprezinta “actul juridic care exprima acordul de vointa între doua sau mai multe

state, sau alte subiecte de drept international în scopul de a creea, modifica sau stinge drepturi si
obligatii în raporturile dintre ele” . Ansamblul normelor care reglementeaza încheierea, aplicarea,
respectarea, interpretarea, modificarea, cazurile de nulitate si de încetare a tratatelor constituie
dreptul tratatelor.
Regimul juridic al tratatelor este reglementat în doua documente internationale de referinta –
Conventia privind dreptul tratatelor încheiate de catre state (Viena, 1969) si Conventia privind
dreptul tratatelor încheiate de catre state si organizatii internationale (Viena, 1986). Conform primei
Conventii, tratatul reprezinta “un acord international încheiat între state în forma scrisa si guvernat
de dreptul international, fie ca este consemnat într-un singur instrument sau în doua, ori mai multe
instrumente conexe si oricare ar fi denumirea sa particulara”.

Incheierea tratatelor internationale

Incheirea tratatului international este o conditie fundamentala al personalitatii juridice


internationale. Fiecare stat dispune de capacitatea juridica de a incheia tratate internationale.
Capacitatea juridica a organizatiilor internationale de a incheia tratul international reies din regulile
proprii ale acestei organizatii.
Incheierea tratatului international este un proces complex care sa desfasoare etapa.
Acestea sunt :
1. elaborarea textului tratatului
2. negocierea acestuia
3. exprimarea consimtamintului statului de a se lega prin tratat.
Acestea la rindul lor pot avea si subetape. Totodata nu este necesar ca fiecare tratat sa treaca
toate aceste faze.
Particularitatile ordinii si fazelor de incheiere a tratatelor internationale sunt determinate atit
de continutul textului cit si de calitatea participantilor la aceasta. Astfel in privinta organizatiilor
internationale nu se aplica procedura ratificarii. Statele incheie tratate internationale in persoana
autoritatilor lor publice, abilitate prin constitutie si alte acte normative.
De fapt actele autoritatilor publice nu sunt altceva de cit actele unor reprezentanti speciali ai
statului in vederea incheierii unui tratat international. Aceasta capacitate trebuie sa derive de la
autoritatile competente a fiecarui stat in conformitate cu dispzozitiile constitutionale sau cu alte acte
normative interne.
Documentele respective poarta denumirea de „deplinele puteri”.

1
Ultimile reprezentind defapt o autorizatie eliberata de autoritatea statului in numele careia se
incheie tratatul international. In deplinele puteri sunt consumate imputernicirile uneia sau mai
multor persoane de a negocia si semna un tratat international :
1. presedintele prim-ministru ministru MAE
2. seful misiunilor diplomatice numai pentru negocierea si incheierea tratateleor bilaterale
intre statul acreditant si cel acreditar
3. reprezentantii acreditati ai statelor la o conferinta internationala sau pe linga o organizatie
internationala pentru adoptarea textului unui tratat la aceasta conferinta.
Organizatiile internationale incheie tratate internationale prin intermediul organelor lor
competente care sunt stipulate in actele constitutive sau alte acte. Eliberarea deplinelor puteri
functionarilor organizatiilor internationale este reglementata de dreptul intern a oricarei organizatii.
Este scutit de prezentarea deplinelor puteri acel functionar al organizatiilor internationale
care in virtutea regulilor acesteia are calitatea de a reprezenta aceasta organizatie.
La incheierea tratatelor internationale bilaterale reprezentantii statelor fac schimb de depline
puteri in timp ce la incheierea tratatelor multilaterale se creeaza organe speciale pentru controlul
valabilitatii acestora. Reprezentatii statelor la incheierea tratatului international trebuie sa actioneze
in baza si limitele deplinelor puteri, in caz contrar actiunile lor nu vor avea actiune juridica.
Prima faza obligatorie la incheierea tratatelor internationale este elaborarea textelor. In
aceasta faza intra convenirea textului tratatelor (in cazul celui bilateral) si adoptarea textelor
tratatelor multilaterale.
A doua faza autentificarea textului tratatului. Metoda principala de elaborare a textului este
metoda negocierii acestuia de catre reprezentantii statelor care incheie acest tratat.
Negocierile pot avea loc:
1. prin cai diplomatice obisnuite prin intermediul MAE si misiunilor diplomatice;
2. putine persoane sau delegatii speciale imputerniciti sa negocieze tratatul;
3. la conferintele internationale si in cadrul organizatiilor internationale.
Acest mod este specific pentru tratatele multilaterale iar in cazul tratelor bilaterale negocierile se
incheie cu convenirea unanima a celor 2 parti asupra textului. In cazul tratatelor multilaterale
negocierile se incheie cu adoptarea textului acestuia care se exprima printr-o procedura speciala de
votare in cadrul careia reprezentantii statelor isi expun pozitia lor vis-a-vis de textul tratatului in
ansamblu sau pe articole.
Odata cu convenirea asupra textului tratatului este necesara certificarea faptului ca textul
elaborat este definitiv si nu poate fi modificat. Aceasta procedura se numeste autentificarea
textului. Aceasta se stabileste fie in tratat fie pe calea acordului intre partile contractante.

2
Practica cunoaste mai multe mijloace de autentificare a textelor tratatului international :
1. parafarea – care consta in inscrierea initialelor numelui imputernicitilor pe textul
negociat. Aceasta modalitate se aplica in privinta autentificarii textelor tratatelor bilaterale si cele
multilaterale (cu un nr restrins ).
2. semnarea add-referendum (provizare) – cu confirmarea ulterioara de catre executivul sau
alta autoritate abilitata a statului. Confirmarea in acest caz se refera exclusiv la semnatura ne
avind semnificatia confirmarii tratatului.
3. semnarea definitiva – este la fel o modalitate de autentificare a textului tratatului atunci
cind tratatul urmeaza sa fie ratificat sau aprobat.
4. semnarea actului final al unei conferinte internationale in care este consemnat textul
tratatului multila teral
5. adoptarea unei rezolutii speciale a organizatiilor internationale in care este consemnat
textul tratatelor de exeplu rezolutiile care deschid spre semnare tratatele internationale multi
laterale.
Actiunile enumerate mai sus inca nu semnifica acordul statelor sau a organizatiilor
internationale de a se lega printr-un tratat. Din momentul in care textul tratatului a devenit autentic
si definitiv statele semnatare urmeaza sa si exprime consimtamintul de a deveni parte la tratat sau de
a fi legat printr-un tratat. De regula mijloacele de exprimare a consimtamintului sunt :
1. semnarea;
2. ratificarea;
3. aprobarea ;
4. acceptarea si aderarea;
5. skimbul instrumentelor de ratificare;

Semnarea ca forma de exprimare a consimtamintului, ea are de regula ca efect autentificarea


acesteia elaborata prin negocieri. In cazurile in care tratatele nu urmeaza sa fie acceptate sau
aprobate, semnarea echivaleaza cu exprimarea consimtamintului de a fi legat prin tratat.
Semnarea va avea acest efect daca va intruni cumulativ urmatoarele doua conditii :
1. tratatul prevede expres acest lucru sau sa convenit ca statele negociatoare vor avea acest
efect (semnatura)
2. intentia statului de a da acest efect semnaturii care rezulta din deplinele puteri ale
reprezentantului sau a fost exprimata in timpul negocierilor.
In trecut semnarea tratatului era insotita de aplicarea pe textul acestuia a sigiliului de stat iar
acum este in deajuns semnatura imputernicitilor. La semnarea tratatelor bilaterale este necesar de
respectat principiul alternantei textului. Aceasta este o forma specifica de exprimare a principiului

3
egalitatiii suverane a statelor. Potrivit acestei reguli in cuprinsul exemplarului de tratat care trebuie
sa ramina fiecare stat este primul.
La asezarea semnaturilor locul I se considera partea din stinga sub textul tratatului (pentru
textele in araba semnatura se pune pe ultima pagina ).
La semnarea tratatelor multilaterale principiul alternantei nu se aplica succesiunea
semnaturilor fiind determinata de ordinea alfabetica a denumirii statelor, de regula alfabetul francez.
Tratatele multilaterale de obicei ramin deskise pentru semnare pina la o anumita data sau pina la
intrarea lor in vigoare. Odata cu expirarea acestui termen statele pot deveni participante la acesta
prin aderare. Skimbul instrumentelor la fel reprezinta o modalitate de exprimare a consimtamintului
statelor de a se lega printr-un tratat atunci cind instrumentele prevad ca skimbul lor va avea acest
efect sau este stabilit pe alta cale, ca aceste state convenisera ca skimbul instrumentelor sa aiba
acest efect.
Reesind din conventia de la viena din 1969 nu exista stipulatii exprese care sunt acele
documente prin care statele fac sckimb de instrumente in scopul inkeirii unui tratat. In general
acestea sunt inglobate in categoria acordurilor simplificate. Important este ca in urma unui
asemenea sckimb sa se realizeze acordul de vointa dintre parti. Cel mai des sub forma skimbului de
instrumente se incheie tratatele bilaterale insa nu este exclusa nici cele multilaterale.
Ratificarea constituie un act juridic prin care un stat isi exprima consimtamintul prin
intermediul autoritatilor competente de a fi legat printrun tratat international, semnat de
reprezentanţii săi. Ratificarea se materializează sub forma unor acte de drept intern.(lege hotărâre
decret) si instrumente de drept internaţional (instrumente de ratificare) Viena in 1969, prevede
următoarele cazuri cind un tratat urmează a fi ratificat.
1. când însuşi tratatul prevede ca acest consimtamint se exprima prin ratificare
2. când este stabilit pe alta cale ca statele parte la negocieri vor ratifica acest tratat.
3. când reprezentanţii statului au semnat tratatul sub rezerva ratificării.
4. când intenţia statului de a semna tratatul sub rezerva ratificării rezultata din deplinele puteri
acordate reprezentantului sau.
Ordinea ratificării, si autoritatea competenta pentru a efectua ratificarea este determinata de
legislaţia interna a fiecărui stat. In sistemele mai vechi, ratificarea era de competenta executivului.
Conform legislaţiei RM, ratificarea este efectuata de Parl RM. Dreptul internaţional nu stabileşte
expres care tratat necesita a fi ratificat. Acest lucru este determinat de legislaţia fiecărei tari parte la
tratat si de tratatele internaţionale. Conform art. 11 aliniatul 1, din legea RM privind tratatele
internaţionale, parlamentul decide asupra ratificării, acceptării, aprobării sau aderării RM la
următoarele tratate:
* tratate încheiate in numele RM (interstatale),

4
* tratate internaţionale semnate la nivel de guvern si care se încadrează in una din categorii:
a) de pace
b) politice sau care implica un angajament politic
c) cu caracter militar
d) care vizează capacitatea de apărare a RM
e) ce ţin de dezarmare, sau a controlului internaţional asupra armamentului
f) ce ţin de asigurarea păcii si securităţii
g) cu privire la teritoriu
h) care fac necesara adoptarea unei noi legi sau revizuirea legislaţiei interne
i) care vizează participarea RM la organizaţii internaţionale
j) care implica un angajament financiar
k) referitoare la drepturile si libertăţile fundamentale ale omului
Drept documente ce confirma efectuarea ratificării servesc instrumente de ratificare:
Acestea conţin 3 parţi
a) Introductiva, in care este indicata autoritatea statului care a ratificat tratatul
b) Dispozitiva, in care este introdus textul tratatului, cu enumerarea eventualelor rezerve daca
ele sunt.
c) Finala, in care se conţin angajamentele statului de a respecta .. tratatului respectiv.
Instrumentele de ratificare sunt semnate de către preşedintele statului., investite cu sigiliu de
stat, si care sunt contrasemnate de către Ministrul afacerilor externe. Dreptul internaţional, si in
special dreptul tratatelor, nu prevede un termen pina la care tratatul ar trebui ratificat trebuie sa
considere acest termen ca unul rezonabil.
De regula, de la regula ca ratificarea tratatul internaţional nu este condiţionata prin termen,
fac excepţie acordurile sau convenţiile încheiate in cadrul unor organizaţii internaţionale ca de
exemplu OMS, Organizaţia Internaţionala a Migraţiei, etc. Ele de regula specifica in sine o data
concreta a intrării in vigoare a acelui tratat. Acordurile încheiate in cadrul org mond a sanatatii
trebuie sa fie ratificate de statele membre ale acestei organizaţii in termen de 18 luni de la semnarea
lui. Convenţiile încheiate in cadrul org mond a migraţiei trebuie ratificate de statele membre ale
acesteia in termen de un an de la votarea lor. In cazul votării încheierii tratatelor bilaterale are loc
schimbul instrumentelor de ratificare, iar in cazul tratatele multilaterale aceste sunt depuse la
depozitar care este determinat de participanţii la tratat.
Depozitarul este statul care deţine originalul tratatului semnat, si care acorda fiecărui stat
câte o copie certificata a documentului. (Acel stat parte la tratat(sau OI) care depozitează
originalul), el notifica statele despre orice schimbare in tratat, exemplu daca RM ratifica acel tratat,
depozitarul este obligat sa notifice celelalte state despre acest fapt.

5
Printre funcţiile depozitarului tratatelor internaţionale putem număra:
1. asigura păstrarea originalului textului acestuia.
2. întocmeşte copii certificate conform textului originalului.
3. le comunica parţilor la tratat orice schimbare ce tine de tratat.
4. primeşte toate semnăturile statelor participante la tratat.
5. examinează daca o semnătura sau un instrument este valabila si este întocmita conform DI.
6. Asigura înregistrarea tratat la ONU.

Aprobarea

Aprobarea reprezintă o modalitate exprimare a consimtamintului statului de a fi parte la


tratat, in cazul aprobării el nu necesita a fi ratificat, dar care prevăd expres aprobarea lui. In general
aprobarea tratatului tine de competenta guvernului. Potrivit reglementarilor interne a fiecărui stat,
sunt supuse aprobării sau acceptării de guvern, tratatul care nu implica angajamente politice majore,
si nu se refera la domenii esenţiale exercitării suveranităţii de stat.
Aderarea la un tratat este actul unilateral de Drept intern al unui stat prin care acesta isi
expune consimtamintul de a fi angajat printr-un tratat si de a deveni parte la acesta daca îl va semna
iniţial. Aderarea se refera numai la T unilaterale si produce aceleaşi efecte ca si ratificarea. Actul de
aderare al unui stat la tratat internaţional poate imbraca forma unor instrumente de aderare.
Aderarea este posibila numai daca aceasta procedura este prevăzuta expres in textul tratatului, sau
daca aceasta rezulta din intenţia parţilor de a permite aderarea ulterioara a altor state. In cazul
tratatelor multilaterale restrânse, aderarea altor state este permisa de regula numai cu acordul tuturor
parţilor contractante, in acest caz aderarea intervine numai după intrarea in vigoare a tratatului, ceea
ce nu este in cazul T multilaterale generale.
Momentul din care tratatul internaţional devine obligatoriu pentru partile contractante
poarta denumirea de intrare in vigoare a tratatului. Anume din acel moment tratatul internaţional
începe sa-si producă efectele, el obţinând astfel valoarea unui act juridic. Intrarea in vigoare a
tratatului, are loc conform modalităţilor si termenilor stabilite in tratat sau in acordul parţilor
contractante. Tratatul care nu necesita a fi ratificate sau aprobate, intra in vigoare la:
1 Momentul semnării.
2 La scurgerea unui anumit termen de la semnare.
3 La data indicata in tratat.
Ordinea intrării in vigoare a tratatului ce urmează sa fie supuse ratificării este determinata de
caracterul lor.

6
Tratatul bilateral intra in vigoare:
1 La schimbul instrumentelor de ratificare.
2 La scurgerea unui anumit termen de la data efectuării schimbului instrumentelor de
ratificare.
Tratatele multilaterale intra in vigoare la:
1 la data acumulării unui număr de instrumente de ratificare.
2 la scurgerea unui anumit termen de la acumularea numărului necesar de instrumente de
ratificare.
3 la data transmiterii la depozitar a unui număr determinat de instrumente de ratificare cu
indicarea concreta a statelor ale căror instrumente de ratificare necesita a fi depuse in mod
obligatoriu.
După intrarea in vigoare a tratatului, conform art. 80, tratatele sunt transmise secretariatului
ONU spre înregistrare, precum si spre publicare. Tratatele sunt înregistrate intr-un registru special
care este dus de secretariatul ONU. Aceasta regula de convenţie a fost prevăzut in Cartea ONU care
in art. 102 p1 prevede obligaţia statelor membre ale ONU, de a înregistra tratatele internaţionale
încheiate la secretariatul ONU, pentru cazul de neînregistrare este prevăzuta sancţiunea in
conformitate cu care partile unui asemenea tratat nu pot invoca in vreun tratat ale naţiunilor unite.

BIBLIOGRAFIE

1. Grigore Geamănu, “Dreptul internaţional contemporan”, Vol. II, Editura:


Didactica si pedagogicA, 1999

2. Vasile Creţu, “Drept internaţional public”, Editura Fundaţiei “România de


Mâine”, Bucureşti, 1999.
7
8