Sunteți pe pagina 1din 2

Statul(continuare)

Putem vorbi de mai multe tipuri de state:


• democratic, daca autoritatea deriva din lege si este inradacinata in consensul popular;
• autoritar, cand conducerea (guvernul) centralist(a) nu admite existenta pluralismului
politic (a mai multor partide de orientari diferite);
• totalitar, atunci cand guvernul central controleaza activitatea tuturor institutiilor
economice, politice, culturale etc.
Sistemele politice democratice incearca sa instituie mecanisme pentru schimbarea
pasnica a ordinii politice (existenta mai multor partide politice rivale, alegeri libere, alte
forme de participare politica, existenta unor grupuri de interese diferite), care sa ofere
posibilitatea participarii membrilor societatii la procesul politic.
Efectul cel mai important al democratiei este realizarea, prin intermediul procedeelor sale
specifice de negociere si comunicare, a unui grad substantial de consens. 
Democratia reprezinta o forma de conducere pentru care societatea actuala a optat cu
claritate, desi „democratia se afla in dificultate aproape peste tot in lume” (A. Giddens,
2001).
De regula, in favoarea eficientei superioare a democratiei sunt invocate urmatoarele
argumente:
• superioritatea gandirii colective asupra celei individuale, mai ales in
solutionarea problemelor cu un grad ridicat de complexitate;
• crearea consensului: acceptarea deciziilor este mult mai ridicata in conditiile participarii la
luarea acestora;
• motivare: participarea la luarea deciziei ridica substantial gradul de implicare, de
responsabilitate, in timp ce sistemele nedemocratice genereaza pasivitate, rezistenta,
ostilitate, apatie, alienare;
• exista o relatie certa intre procedeele democratice si creativitatea sistemului;
• democratia este o baza necesara pentru orientarea flexibila, deschisa, pentru
experimentare, analiza critica. In contrast, sistemele nedemocratice sunt rigide, inchise la
realitate;
• democratia reprezinta singura modalitate de promovare constructiva si consensuala a
pluralitatii intereselor care caracterizeaza o colectivitate si, de aici, gradul relativ redus de
conflictualitate si de alienare;
• control eficient asupra exercitarii conducerii de catre intreaga colectivitate.
Dincolo de avantajele sale certe, democratia prezinta si dificultati:consum de timp,
blocarea deciziei, permite proiectia unor interese particulare in procesul decizional.
Democratia implica, prin definitie, existenta mai multor partide politice. Asociata cu extinderea
democratiei si cu cresterea interesului maselor pentru viata politica (sufragiul universal, sistemele
parlamentare (etc.), afirmarea partidelor politice s-a produs indeosebi in a doua jumatate a
secolului al XIX-lea. Un partid politic poate fi definit ca fiind „o organizatie constituita in scopul
obtinerii controlului legitim al guvernarii in urma unui proces electoral” (A. Giddens, 2001) sau ca
reprezentand „o organizatie al carei obiectiv final este cucerirea sau influentarea puterii
guvernamentale, in vederea promovarii intereselor politice, economice, ideologice, culturale etc.
ale unor grupuri, clase sau fractiuni de clasa, comunitati locale, etnice, religioase”