Elefanti

Elefanții sunt mamiferele
mari care formează
familia Elephantidae din
ordinul Proboscidea. În
prezent sunt recunoscute
trei specii: elefantul
african (Loxodonta
africana), elefantul african
de pădure (L. cyclotis)
și elefantul asiatic (Elephas
maximus). Elefanții sunt
răspândiți în Africa
Subsahariană, Asia de
Sud și Asia de Sud-
Est. Elephantidae este
singura familie
supraviețuitoare a ordinului
Proboscidea; altele, acum
dispărute,
sunt deinotheres(d), gomphot
heres(d), mamuții și mastodo
nții.
Toți elefanții au câteva
trăsături distinctive, dintre
care cel mai notabil este
trompa lungă (numită
și proboscidă), utilizată în
multe scopuri, în special
pentru respirație, ridicarea
apei și apucarea
obiectelor. Incisivii lor devin
colți, și pot servi ca arme și
ca unelte pentru mutarea
obiectelor și săpare.
Pavilioanele mari ale
urechilor ajută la controlul
temperaturii corpului.
Picioarele, asemănătoare
unor piloni, pot susține o
greutate mare. Elefanții
africani au urechi mai mari
și spinări concave, in timp
ce elefanții asiatici au urechi
mai mici și spinări convexe
sau drepte.
Elefanții sunt erbivori și se
găsesc în habitate diferite,
printre care savanele,
pădurile, deșerturile
și mlaștinile. Preferă să
rămână lângă apă. Sunt
considerați a fi o specie
esențială(d) datorită
impactului asupra mediului
înconjurător. Alte animale
tind să-și păstreze distanța
față de elefanți, în timp ce
prădătorii, cum ar
fi leii, tigrii, hienele și câinii
sălbatici, vânează de obicei
doar puii de elefant.
Elefanții trăiesc în societăți
(d)
de fisiune-fuziune  în care
mai multe grupuri familiale
se adună pentru a socializa.
Femelele au tendința de a
trăi în grupuri familiale, care
pot consta dintr-o femelă cu
puii ei sau mai multe femele
înrudite cu descendenții lor.
Aceste grupuri sunt
conduse de un individ
denumir matriarhă, adesea
cea mai bătrână femelă.
Masculii își părăsesc
grupurile familiale atunci
când ajung la pubertate și
pot trăi singuri sau cu alți
masculi. Masculii adulți
interacționează cel mai
adesea cu grupurile
familiale atunci când caută
un partener și intră într-o
stare caracterizată prin
nivelul ridicat
de testosteron și
agresivitate cunoscută
ca musth(d), care îi ajută să
(d)
obțină dominație  și succes
la reproducere. Puii sunt
centrul atenției grupurilor lor
familiale și sunt dependenți
de mamele lor până la trei
ani. Elefanții pot trăi până la
70 de ani în sălbăticie. Ei
comunică prin atingere,
vedere, miros și sunet;
elefanții
folosesc infrasunetele și co
municarea seismică(d) pe
distanțe
(d)
lungi. Inteligența  elefanțilo
r a fost comparată cu cea
a primatelor și a cetaceelor.
Se pare că ei au conștiință
de sine(d) și dau dovadă
de empatie față de indivizii
muribunzi sau morți din
specia lor.
Elefanții africani sunt pe
lista speciilor
 (d)
vulnerabile  întreținută
de Uniunea Internațională
pentru Conservarea
Naturii (IUCN), în timp ce
elefantul asiatic este
clasificat ca fiind pe cale de
dispariție. Una dintre cele
mai mari amenințări la
adresa populațiilor de
elefanți este comerțul cu
fildeș(d), deoarece animalele
sunt sacrificate pentru colții
lor din fildeș. Alte amenințări
pentru elefanții sălbatici
sunt distrugerea
(d)
habitatelor  și conflictele cu
oamenii. Elefanții sunt
folosiți ca animale de
povară(d) în Asia. În trecut,
au fost folosiți în război;
astăzi, ei sunt expuși în
grădini zoologice, practică
adesea controversată, sau
exploatați pentru
divertisment în circuri.
Elefanții sunt ușor de
recunoscut și apar frecvent
în artă, folclor, religie,
literatură și cultura
populară.