3.

Stabilirea ordinii de prioritate a activităţilor de mentenanţă

3.1. Criterii de ordonare a activităţilor de mentenanţă

Companiile de electricitate se confruntă cu problema administrării unui

volum mare de instalaţii (staţii electrice, linii aeriene, întrerupătoare,
transformatoare, cabluri etc.) fiind necesară o asistenţă în luarea deciziilor
adecvate şi oportune în legătură cu activele lor, fapt care subliniază importanţa
stabilirii ordinii de prioritate a activităţilor de mentenanţă.
În vederea stabilirii ordinii de prioritate a activităţilor de mentenanţă la
nivelul unei companii de electricitate, se realizează o analiză pe baza
următoarelor criterii, [1], [16], [22], [27], [53], [54], [63], [64], [77], [78]:
 starea tehnică a echipamentelor electrice din cadrul staţiilor electrice;
 importanţa staţiilor electrice pentru sistemul electroenergetic.

3.1.1. Starea tehnică a echipamentelor, respectiv a staţilor electrice

Starea tehnică a unui echipament este un indicator care evidenţiază

starea de sănătate a acestuia, prin compararea parametrilor actuali, cu parametrii
ideali de funcţionare (etalon, de referinţă). Sănătatea reprezintă măsura stării
generale a echipamentelor în sensul capacităţii de realizare a funcţiilor acestora.
Starea tehnică a echipamentelor electrice din cadrul unei staţiei electrice
poate fi evaluată pe baza unor criterii tehnice, stabilite în mod atât obiectiv, cât
și subiectiv, de către specialiştii în domeniu cu o experienţă bogată în
exploatarea acestora, dar și cu ajutorul sistemelor de monitorizare a parametrilor
de funcţionare a echipamentelor aflate în gestiune.
Spre exemplu, pentru cunoaşterea stării tehnice a unui echipament de
comutaţie (întrerupător) este necesară măsurarea, printre altele a
electroeroziunii contactelor, caracteristicilor cinematice, a temperaturii în zona
de contact etc. Pentru fiecare criteriu este stabilită o scară de evaluare, cu o
valoare pentru fiecare treaptă a acesteia şi o pondere a criteriului în raport cu
celelalte criterii, astfel încât, la sfârşit, o valoare unică a indexului de stare
tehnică, pe element, să poată fi calculată. În §3.2 este prezentat, în detaliu,
determinarea indexului de stare tehnică a unui întrerupător.
Pentru evaluarea stării tehnice a unei staţiei electrice, în ansamblu, este
nevoie de cunoaşterea stării tehnice a tuturor echipamentelor din cadrul
acesteia, exprimată prin indexurile de stare (ISTEC) şi cuantificarea (însumarea)
acestora astfel ca, la sfârşit, un singur index de stare tehnică să fie calculat
pentru aceasta (ISTST), Fig.3.1.
38 Managementul echipamentelor electrice

Index de stare
+
…………
Index de stare +
Descarcătoare [1,2…..af]
Index de stare transformatoare
de măsură [1,2…ae] +
Index de stare
Separatoare [1,2…..ad] +
Index de stare
Întrerupătoare [1,2……ac]
+
Index de stare +
Transformatoare [1,2, …ab]
Index de stare
staţie electrică [1, 2….. a]
=

Fig.3.1. Algoritmul de calcul a stării tehnice a unei staţii electrice

Determinarea stării tehnice a unei staţii electrice reprezintă o

componentă importantă a sistemului de AM și presupune determinarea
indexului de stare tehnică. Calculul indexului de stare tehnică a staţiei electrice,
după aflarea indexurilor componentelor acesteia pe baza unor fişe de
determinare, se poate realiza cu relația:

nk

 IST ECi
ISTST ( k )  i 1
, (3.1)
ni
în care ISTST(k) reprezintă indexul de stare tehnică al staţiei k, k= 1, 2, …, a, nk -
numărul de echipamente din cadrul staţiei electrice k şi ISTECi, indexul de stare
tehnică a echipamentului i din staţia electrică k.
Indexul stării tehnice (IST) este o valoare numerică reprezentând
starea generală a unui activ, exprimată în procente şi având domeniul de variaţie
între 0-100 %.
 3. Stabilirea ordinii de prioritate a activităţilor de mentenanţă 39

3.1.2. Importanţa staţiilor electrice

Importanţa unei staţii electrice este un indicator care evidenţiază

influenţa pe care o are aceasta asupra nivelului ierarhic din care face parte.
Definirea importanţei unei staţii dintr-o companie de electricitate, înseamnă
evaluarea consecinţelor defectării acesteia asupra performanţelor companiei.
În Fig.3.2 sunt prezentate nivelurile ierarhice şi conexiunile între
acestea la nivelul unei companii de electricitate (CE) şi anume: ST - staţii
electrice, GE - grupe de echipamente, EC - echipamente, AN - ansamble ale
echipamentelor, SA - subansamble, iar coeficienţii a, m, n, u, r reprezintă
valorile maxime a componentelor pe fiecare nivelul ierarhic.

Subansamble
ANamnu=[SA1,...SAamnur]
ECamn=[AN1,...ANamnu]
GEam=[EC1,EC2,….ECamn]
STa=[GE1,GE2,….GEam]
CE=[ST1,ST2,….STa]

Fig.3.2 Reprezentarea nivelurilor ierarhice din cadrul unei companii

Pentru determinarea importanţei se pleacă de la criterii care permit

diferenţierea între elementele aceluiaşi nivel ierarhic. Importanţa componentelor
depinde atât de criterii obiective cât şi subiective.
Pentru fiecare criteriu trebuie stabilită o scară de evaluare, cu o valoare
pentru fiecare treaptă a scării, şi o pondere a acestuia în raport cu celelalte
criterii, astfel ca, la sfârşit, o valoare unică a importanţei pe staţia electrică să
poată fi calculată.
De exemplu, în Tab.3.1 este prezentat un extras dintr-o fişă ce permite
determinarea valorilor importanţei, pentru nivelul ierarhic – staţie electrică.
Fiecare criteriu din tabel are asociată o scară de evaluare, iar fiecare treaptă a
scării este notată cu un număr de la 1 la 10. Nota maximă se acordă pentru cea
mai favorabilă treaptă. Totodată, fiecare criteriu are asociată o anumită pondere
în raport cu celelalte criterii, deoarece fiecare criteriu are o influenţă diferită în
40 Managementul echipamentelor electrice

cuantificarea importanţei unei staţii electrice, respectiv în performanţele

acesteia.

Tab.3.1 Fișa de determinare a importanței staţiilor electrice (extras)

Evaluare pe
criteriu,
Nr. Pondere
Criteriu Scara/factor de evaluare staţia electrică
crt. criteriu
k
1 2 …. a
de evacuare 8
După rolul în
de conexiune 7
1 sistemul 0,5
energetic de conexiune şi transfer 10
de racord adânc 5
schema cu bară colectoare
7
simplă
schema cu dublu sistem de
10
După schema bare colectoare
2 de conexiune schema cu sistem triplu de 1
5
aleasă bare colectoare
scheme în punte (fără bare
3
colectoare)
scheme poligonale 2
750/400/15,75/20 kV 10
Nivelul de
3 400/220/110/20 kV 7 2
tensiune
220/110/20 kV 3
>400 MVA 10
Puterea
4 200-400 MVA 7 1
instalată
<200 MVA 4
Mediul izolant SF6 10
al ulei 4
5 0,5
echipamentelor vid 7
de comutaţie mixt 8
<-35C 1
Condiţii de
6 -35C ……40C 10 0,5
mediu
>40C 3
> x euro 10
7. Costul staţiei ………… 1
<y euro 1
> s euro 10
Costul ……………
8 0,5
mentenanţei
< t euro 1
Daune datorate >z euro 10
9 1
nefuncţionării ………………
 3. Stabilirea ordinii de prioritate a activităţilor de mentenanţă 41

<w euro 1
Natura mari consumatori (>u MW) 10
10 0,5
consumatorilor mici consumatori (<v MW) 5
<1960 10
Anul punerii în 1961-1975 9
11 1,5
funcţiune 1976-2010 6
>2011 1
…

…
Evaluare criteriu EVC j ( k )  EVS ( j )  P( j )
Total evaluare pe element (staţie electrică):
EVTST ( k )   EVC j ( k )
j
unde: EVSj reprezintă valoarea scării de evaluare, Pj -
ponderea criteriului, j=1, 2, 3, … este numărul criteriului
de evaluare, iar k=1, 2, 3, …, a reprezintă numărul staţiei
electrice
EVTST ( k )
Importanţa pe element: I ST ( k )  ;
a

 EVT
i 1
ST ( i )

unde: i=1, 2, 3, …, a reprezintă numărul staţiei electrice

În final, cunoaşterea importanţei unei staţii electrice din cadrul unei

companii de electricitate permite determinarea indexului de importanţă (II)
pentru nivelul ierarhic considerat, cu formula:

II ST ( k )  I ST ( k )  100 . (3.2)

Indexul de importanţă (II) este o valoare numerică care reflectă

consecinţele tehnice, economice şi sociale ale unui potenţial defect, exprimată
în procente şi având domeniul de variaţie între 0-100 %. Cu alte cuvinte, acest
index este un rezultat al evaluării riscului.

3.1.3. Procesul de luare a deciziei în cadrul companiei de

electricitate

În procesul luării deciziilor în legătură cu activele unei companii de

electricitate se utilizează valorile indexurilor deteriorării stării tehnice a staţiilor
electrice aflate în gestiune şi importanţei acestora la nivelul reţelei de transport a
energiei electrice în cadrul unei digrame de prioritate. Aceasta este o diagramă
carteziană având indexul de importanţă reprezentat pe abscisă şi indexul de
42 Managementul echipamentelor electrice

deteriorare a stării tehnice pe ordonată, și permite luarea deciziilor adecvate şi

oportune cu privire la activele gestionate, Fig.3.3.

Mentenanţă Mentenanţă Mentenanţă

IDST (%) IDST (%) corectivă corectivă/ preventivă
preventivă (timp, stare)
100 Modernizare, 100
Zona III Inlocuire, Zona III’

Relocare
IDSTr
Zona II Reparare Zona II’
IDSTm
Mentinere în
Zona I funcţionare, Zona I’
Inspecţii
100 II (%) IIc IIp 100 II (%)
a) b)

Fig.3.3 Zonele diagramei de prioritate a activelor

Deciziile care se pot lua în cadrul unei companiei electrice cu privire la

activele gestionate pot fi grupate astfel:
 pentru stabilirea activităţii de mentenanţă a activelor, în funcţie de starea
tehnică a acestora (menţinere în funcţionare, reparare, respectiv
modernizare, relocare şi înlocuire), Fig.3.3a;
 pentru stabilirea strategiei de mentenanţă a activelor, în funcţie de
importanţa acestora (corectivă, preventivă bazată pe criterii
predeterminate, respectiv pe stare), Fig.3.3b;
 pentru stabilirea ordinii de mentenanţă a activelor cu defect la un
moment considerat.
Indexul de deteriorare a stării tehnice pentru o staţie electrică “STk” la
un moment dat se calculează cu relaţia:

 ISTt ( STk ) 
IDST( STk )  100  1  , (3.3)
 IST0 ( STk ) 
 

unde IST0(STk), ISTt(STk) reprezintă valoarea indexului stării tehnice a staţiei

electrice “k” în starea iniţială fără defect, respectiv la momentul “t”, k=1, 2, …,
a numărul staţiei electrice.
În procesul de luare a deciziilor în cadrul unei companii de electricitate,
considerând doar influenţa deteriorării stării tehnice a staţiilor, diagrama are trei
zone care sunt delimitate de valorile considerate a fi valori de prag în vederea
 3. Stabilirea ordinii de prioritate a activităţilor de mentenanţă 43

luării deciziei în legătură cu activităţile de mentenanţă ale activelor gestionate.

Astfel, IDSTm este valoarea indexului de deteriorare a stării tehnice sub care se
ia decizia de menţinere în funcţionare a activelor, IDSTr este valoarea indexului
de stare la depăşirea căreia se ia decizia de înlocuire, modernizare sau relocare,
respectiv decizia de reparare a activelor situate între cele două valori de prag
IDSTm şi IDSTr. Valorile indexurilor de prag IDSTm şi IDSTr sunt determinate
pe baza datelor istorice și/sau a opiniei experților.
Cu ajutorul diagramelor de prioritate a activelor, în funcţie de starea
tehnică, este posibil să se grupeze activele din punct de vedere al activităţilor de
mentenanţă în trei zone, Fig.3.3a:
 activele care necesită doar inspecţii (măsurători de monitorizare şi
diagnosticare) ce trebuie să fie efectuate în mod regulat, zona I;
 activele care necesită activitate de reparare, întreţinere, zona II;
 activele care trebuie să fie modernizate, relocate, respectiv înlocuite,
zona III.
Dacă considerăm în procesul de luare a deciziei doar influenţa
importanţei, diagrama de prioritate are de asemenea trei zone care sunt
delimitate de valorile considerate de prag pentru stabilirea strategiei de
mentenanţă corespunzătoare, Fig.3.3b. Astfel, IIc este valoarea indexului de
importanţă sub care strategia de mentenanţă corespunzătoare activelor existente
în această zonă este corectivă, IIp valoarea indexului de importanţă peste care
strategia de mentenanţă potrivită acestei zone este metenanţă preventivă (bazată
pe criterii predeterminate, pe stare), în timp ce pentru activele aflate între cele
două valori IIc‚ respectiv IIp strategia de mentenanţă adecvată este o îmbinare
între mentenanţă corectivă şi mentenanţă preventivă (bazată pe criterii
predeterminate).
Pentru stabilirea ordinii activităţilor de mentenanţă se consideră
influenţa ambelor criterii, aceasta realizându-se prin compararea lungimilor
segmentelor de dreaptă d1,…, d6, Fig.3.4. Segmentele de dreaptă se obţin prin
coborârea perpendicularelor din punctele aflate în planul (II; IDST) pe axa “D”.
Axa “D” se trasează prin origine în cadranele doi şi patru ale planului amintit
mai sus. Valorile numerice ale segmentelor de dreaptă se pot calcula analitic cu
ajutorul relaţiei:
d  II ST ( k )  sin   IDSTST ( k )  cos  , (3.4)

unde α reprezintă unghiul dintre axa indexului de importanţă, respectiv axa “D”,
unghi care modelează gradul de influenţă a indexurilor importanţei, respectiv a
deteriorării stării tehnice asupra ordinii activităților de mentenanță.
Având în vedere că în practică ambele criterii (deteriorarea stării
tehnice şi importanţa), sunt de aşteptat să aibă aceeaşi influenţă asupra ordinii
de prioritate a activităţilor de mentenanţă, valoarea unghiului  trebuie să fie
egală cu 45°.
44 Managementul echipamentelor electrice

Activele care au segmentele de dreaptă cu lungimile cele mai mari vor

avea prioritate la mentenanţă.
Pentru a exemplifica modalitatea de luare a deciziei privind activele
(staţii electrice) din cadrul unei companiei de electricitate, s-au considerat şase
staţii electrice cu defect, iar pe baza diagramei de prioritate la mentenanţă, în
urma analizei stării tehnice a staţiilor electrice și a influenței egale a celor două
indexuri a reieşit faptul că, Fig.3.4a:
 staţiile aflate în zona III a diagramei de prioritate, necesită o activitate
de modernizare sau înlocuire a echipamentelor existente în cadrul
acesteia, prioritate având ST2 față de ST1, deoarece are segmentul de
dreaptă mai mare;
 staţiile aflate în zona II, necesită o activitate de reparare, a
componentelor defecte din cadrul staţiei, iar prioritate la această
activitate pe baza analizei o are staţia ST3, față de ST5, respectiv ST4, în
timp ce ST5 are prioritate faţă de ST4;
 staţia ST6, din zona I necesită doar inspecţii (măsurători de monitorizare
şi diagnosticare) ce trebuie să fie efectuate în mod regulat.
Dacă în luarea deciziei se consideră doar importanța stațiilor la nivelul
companiei de electricitate atunci vom avea, Fig.3.4b:
 pentru staţiile ST1, ST3, ST4, respectiv ST6 din zona II’ strategia de
mentenanţă adecvată este cea de mentenanţă preventivă (bazată pe
criterii predeterminate);
 pentru staţiile ST2 şi ST5 din zona III’ strategia de mentenanţă adecvată
este cea de mentenanţă preventivă bazată pe stare.

IDST (%)

100
ST1 ST2 Zona III Modernizare,
Inlocuire,
ST Relocare
IDSTr 3

d3 Zona II Reparare
D d1 d2 d4
ST4
IDSTm
d5 ST5 Mentinere în funcţionare,
Zona I Inspecţii
d6 ST6

 100
II (%)

a)
3. Stabilirea ordinii de prioritate a activităţilor de mentenanţă 45

Mentenanţă Mentenanţă Mentenanţă

corectivă corectivă/ preventivă
IDST (%) preventivă (timp, stare)
Zona I’ Zona II’ Zona III’
100
ST1 ST2

ST3
d3
D d1 d2 d4
ST4
d5 ST5

d6 ST6
IIp
 IIc 100
II (%)
b)

Fig.3.4 Diagrama de prioritate a activelor