UNITATEA I

NOŢIUNI DE BAZĂ PRIVIND PRELUCRAREA AUTOMATĂ A DATELOR

În acest capitol cititorul se întâlneşte cu o serie de noţiuni teoretice (data,

informaţie, decizie, sistem informaţional şi sistem informatic) fără de care nu se poate
înţelege restul cursului. Trebuie înţeles de la început că pentru a obţine informaţii
trebuie să dispunem de un volum corespunzător de date pe care să le prelucrăm după
criterii diferite, iar în urma procesului de prelucrare se obţine un volum de informaţii
suficient de mare pentru a fi folosit de conducerea unei societăţi comerciale.
Se lămuresc în continuare etapele procesului de prelucrare a datelor şi
noţiunile de sistem informaţional şi sistem informatic.
Ţinând seama de relaţia om – calculator se pune problema reflectării de
către calculator a datelor transmise de către om, deci se definesc codurile utilizate
pentru reflectarea datelor în memoria calculatorului.

1.1. Informaţie, dată, decizie. Clasificarea informaţiilor

Conducerea modernă a activităţii unei societăţi comerciale este de
neconceput fără a avea la bază un volum suficient de informaţii. Obţinerea acestora
la timp şi de o calitate superioară implică utilizarea pe scară largă a tehnicii
electronice de calcul. De calitatea informaţiilor cu care operează organele de
conducere şi de capacitatea de analiză a acestora depinde, în ultimă instanţă,
calitatea deciziilor luate pentru desfăşurarea în bune condiţii a activităţii economice.
Se poate afirma că, din punctul de vedere al conducerii, informaţia
reprezintă purtătorul de noutate despre fenomenele şi procesele economice care se
desfăşoară în cadrul unei societăţi comerciale sau în afara acesteia, dar au legătură
cu ea şi care este folosită în activitatea de analiză şi decizie.
Informaţia este produsul unui şir întreg de prelucrări a datelor primare care
apar ca urmare a desfăşurării activităţii unei societăţi comerciale.
Schema simplificată a procesului de obţinere a informaţiilor poate fi
reprezentată astfel:

- stocare

Figura 1.1. Schema procesului de prelucrare a datelor

 CAPITOLUL I - Noţiuni de bază privind prelucrarea automată a datelor

În procesul de prelucrare are loc transformarea datelor într-o formă utilă, cu

un plus de cunoaştere.
Datele sunt şiruri de caractere (cifre, litere, simboluri, cuvinte) cu o
anumită semnificaţie. Ele constituie materia primă din care se obţin
informaţiile.
Datele, organizate într-o formă accesibilă, sunt introduse în sistemul
electronic de calcul în vederea prelucrării lor cu scopul de a obţine informaţii.
Din punct de vedere al procesului de prelucrare informaţia este rezultatul
unui proces de prelucrare a datelor, destinată utilizării în munca de conducere
şi decizie.
Privită în sens de cunoaştere, informaţia reprezintă o ştire, un semnal
care reflectă starea unui sistem sau a mediului în care acesta funcţionează şi
care aduce receptorului ei în plus de cunoaştere.
Deoarece informaţiile rezultă în urma procesului de prelucrare a datelor
putem spune că ele nu sunt altceva decât produsul finit al acestui proces.
Informaţiile se pot clasifica după diverse criterii după cum urmează:
a) după forma de exprimare a fenomenelor şi proceselor economice pe
care le reflectă, informaţiile pot fi: analogice, cantitative, calitative.
• informaţiile analogice caracterizează parametrii cu variaţie continuă din
cadrul proceselor tehnologice, cum ar fi: intensitatea, temperatura, presiunea, viteza etc.
• informaţiile cantitative sau numerice se obţin prin pre-lucrarea datelor
numerice referitoare la fenomenele sau procesele economice ce au loc în cadrul
unei societăţi comerciale. Ele se obţin pe bază de observaţie (cântărire, măsurare,
numărare) sau pe bază de calcule.
• informaţiile calitative sau nenumerice exprimă latura calitativă a
activităţii unei societăţi comerciale. Ele se obţin prin prelucrări succesive ale
informaţiilor cantitative, evidenţiind aspectele pozitive sau negative ale activităţii
economice. Se prezintă în general sub formă de rapoarte şi sunt utilizate de către
conducerea societăţii în activitatea de analiză şi decizie;
b) după situarea în timp a procesului sau fenomenului economic
reprezentat, informaţiile se pot grupa astfel: active, pasive şi previzionale.
• informaţiile active sau operative reprezintă procesele sau fenomenele
economice în momentul desfăşurării acestora. Ele sunt utilizate de către conducerea
societăţii pentru luarea unor decizii operative care să ducă la îmbunătăţirea imediată
a activităţii unei societăţi;
• informaţiile pasive (istorice) reflectă procesele şi fenomenele economice
care au avut loc într-o anumită perioadă de gestiune (lună, trimestru, semestru, an).
Aceste informaţii sunt folosite de către conducerea societăţii pentru a elabora, pe
baza unor analize economice temeinice, decizii care privesc activitatea viitoare;
 • informaţiile previzionale se referă la activitatea viitoare a unei societăţi
comerciale, ele obţinându-se pe baza informaţiilor pasive dar şi având la bază
perspectiva de dezvoltare a societăţii aprobată de către AGA. Ele sunt concretizate
în programe şi planuri care caracterizează activitatea viitoare a societăţii analizate;
c) după conţinutul lor informaţiile pot fi: elementare, complexe, sintetice.
• informaţiile elementare reflectă operaţii şi procese economice ce nu mai
pot fi descompuse;
• informaţiile complexe se obţin prin prelucrarea celor elementare şi
reflectă un proces sau fenomen economic în ansamblul său. Aceste informării sunt
redate sub formă de situaţii centralizatoare sau rapoarte prin care se reflectă o
anumită latură a activităţii economice pe o perioadă de timp;
• informaţiile sintetice se obţin prin prelucrări succesive ale celorlalte
două categorii de informaţii şi caracterizează activitatea societăţii pe o perioadă de
timp în ansamblul ei sub forma unor indicatori cum a fi: rentabilitatea, productivitatea
muncii, nivelul costurilor de producţie, etc.
d) după suportul informaţional utilizat pentru transmitere, informaţiile
pot fi: verbale, scrise sub forma unor situaţii de ieşire, grafice - prezentate sub formă
de imagini video sau pe hârtie, informaţii transmise sub formă de unde radio sau
magnetice, precum şi informaţii înregistrate, codificat, pe diferite medii materiale
(bandă magnetică, disc magnetic etc.) în scopul utili-zării acestora într-un nou
proces de prelucrare;
e) după domeniul de activitate la care se referă, informaţiile se pot grupa
astfel: tehnologice, tehnico-ştiinţifice şi economice.
• informaţiile tehnologice reflectă procesele de producţie fiind folosite de
către conducerea societăţii pentru dirijarea în continuare a acestor procese;
• informaţiile tehnico-ştiinţifice rezultă din prelucrarea datelor de
cercetare-dezvoltare şi sunt utilizate în acest domeniu pentru dezvoltarea activităţii
de cercetare tehnologică, dar în special pentru perfecţionarea activităţii de producţie;
• informaţiile economice reflectă latura economică a activităţii unei
societăţi comerciale, ele fiind utilizate de către conducerea acesteia în activitatea de
analiză şi decizie. Aceste informaţii se obţin prin prelucrări succesive de către
compartimentele din cadrul unei societăţi comerciale aflate pe diferite trepte
ierarhice. Astfel, la nivelul organelor operativ-executive (secţii, ateliere, depozite)
volumul informaţiilor este mai mare, dar ele sunt de o complexitate scăzută, ca apoi
prin prelucrări succesive la nivelul compartimentelor funcţionale, volumul acestora
să scadă, dar va creşte în complexitate, ele reflectând un proces economic sau o
latură a acestuia în totalitatea sa. Rezultă deci, că în cadrul unei societari
comerciale informaţiile circulă atât între diferite compartimente funcţionale aflate la
 CAPITOLUL I - Noţiuni de bază privind prelucrarea automată a datelor

acelaşi nivel ierarhic, cât şi între diferite verigi (puncte) ale organigramei pornind de
la organele operativ-executive către organele de conducere, formând fluxuri
informaţionale.
Fluxul informaţional reprezintă drumul parcurs de o informaţie din momentul
apariţiei unui fenomen sau proces economic şi până când, pe baza cunoaşterii lui de
către organele de conducere, se declanşează un alt fenomen sau proces economic.
La nivelul unei societăţi comerciale fluxurile informaţionale sunt de două tipuri:
a) fluxuri informaţionale interne care asigură circulaţia informaţiilor între
diferite structuri organizatorice sau între diferite compartimente ale structurii
organizatorice, fiind folosite de organele de conducere pentru fundamentarea
deciziilor. Aceste fluxuri informaţionale pot fi, la rândul lor orizontale şi verticale.
Fluxurile informaţionale orizontale asigură schimbul de informaţii între
compartimente funcţionale aflate la acelaşi nivel ierarhic.

Figura 1.2. Fluxuri informaţionale interne orizontale

Fluxurile informaţionale verticale asigură o circulaţie a in-formaţiilor de la

organele operativ-executive către organele de conducere (flux vertical ascendent)
care le folosesc pentru fundamentarea deciziilor sau de la organele de conducere
către organele operativ-executive (flux vertical descendent), în acest mod circulă
deciziile care sunt luate de către organele de conducere şi sunt transmise spre
executare organelor operativ-executive.
 Figura 1.3. Fluxuri informaţionale interne verticale

b) Fluxurile informaţionale externe care asigură circulaţia informaţiilor

fie între diferite societăţi comerciale, fie între acestea şi organele ierarhic superioare
şi în acest caz avem fluxuri informaţionale orizontale şi verticale.
Fluxurile informaţionale externe orizontale asigură circulaţia informaţiilor
între diferite societăţi comerciale determinate de relaţiile comerciale ce se stabilesc
între acestea pe baza contractelor de aprovizionare sau desfacere, precum şi de
relaţiile care se stabilesc între acestea şi băncile comerciale care le deservesc.

S.C. furni- Factura S.C. Dispo-zitie B.C.

zoare benefi- de plată
ciară

Figura 1.4. Flux informaţional extern orizontal

Fluxurile informaţionale externe verticale asigură circulaţia informaţiilor

de la societatea comercială către organele ierarhic superioare şi invers. Ca şi cele
interne, fluxurile informaţionale externe verticale pot fi, la rândul lor ascendente sau
descendente.
În flux vertical ascendent circulă informaţiile transmise de fiecare societate
comercială, sub forma indicatorilor sintetici, către organele ierarhic superioare care
la rândul lor fac operaţii de centralizare şi raportare.
În flux vertical descendent circulă deciziile luate de către organele superioare
care sunt transmise spre a fi executate de către fiecare societate comercială din
subordine.
 CAPITOLUL I - Noţiuni de bază privind prelucrarea automată a datelor

Figura 1.5. Fluxul informaţional extern vertical

Din cele prezentate rezultă că informaţiile au un rol determinant în procesul

de fundamentare a deciziilor, în realizarea unei conduceri eficiente a activităţii
societăţii comerciale.
Deoarece deciziile se iau pe baza unei analize atente a rezultatelor obţinute
de o societate comercială pe o anumită perioadă de timp, putem spune că acestea
(deciziile) nu sunt altceva decât nişte informaţii de comandă date către sistemul
condus. Pentru sistemul condus decizia are caracter obligatoriu, ea fiind transpusă
în practică în funcţie de indicaţiile organului de conducere.
Calitatea deciziilor depinde de calitatea informaţiilor care au stat la baza
elaborării lor. Din acest motiv, la nivelul condu-cerii unei societăţi comerciale trebuie
sa stea permanent, ca o preocupare de bază perfecţionarea sistemului
informaţional. O modalitate de realizare a acestui obiectiv o reprezintă utilizarea
sistemelor electronice de calcul în procesul de prelucrare a datelor.

1.2. Sistemul informaţional şi sistemul informatic

În cadrul unei întreprinderi, considerată ca un sistem (un ansamblu de
elemente materiale şi umane interconectate) se pot distinge trei subsisteme şi
anume: sistemul de conducere, sistemul informaţional şi sistemul condus sau
operaţional. Între aceste subsisteme există legături directe astfel că subsistemul
operaţional este acela care oferă volumul de date necesar prelucrării de către
subsistemul informaţional, iar acesta după ce prelucrează datele primite, transmite
mai departe subsistemului de conducere informaţii. Acestea sunt analizate şi în final
se iau decizii care apoi sunt transmise, pentru a fi executate sistemului operaţional
şi ciclul se repeta.
Deoarece orice subsistem este tratat în literatura de specialitate ca un
sistem de dimensiuni mai mici aparţinând unui sistem atotcuprinzător, în continuare
vom folosi pentru acesta termenul de sistem.
Deci putem spune că sistemul informaţional reprezintă un ansamblu de
mijloace şi metode de cunoaştere şi previziune necesare procesului de
conducere.
În sistemul informaţional se cuprinde ansamblul operaţiilor de culegere,
transmitere, înregistrare şi prelucrare a datelor în scopul obţinerii informaţiilor
necesare conducerii unei societăţi comerciale pentru analiză şi decizie.
Sistemul informaţional este grefat întotdeauna pe sistemul economic pe care-l
deserveşte şi care urmare este dependent de structura organizatorică a acestuia.
Un sistem informaţional cuprinde resurse materiale, umane şi
informaţionale, toate contribuind la realizarea obiectului general de obţinere a
informaţiilor.
Eficienţa conducerii oricărei activităţi economice depinde de asigurarea unui
volum de informaţii corecte, operative şi cuprinzătoare care să permită
caracterizarea activităţii în orice moment. Aceasta se poate realiza numai prin
utilizarea calcula-torului în procesul de prelucrare a datelor în scopul obţinerii de
informaţii. Când activitatea de prelucrare a datelor se realizează cu ajutorul
sistemelor electronice de calcul putem spune că s-a realizat un sistem informatic.
Sistemul informatic, ca parte a sistemului informaţional, se ocupă de
prelucrarea automată a datelor în scopul obţinerii unor informaţii calitativ superioare,
bine structurate şi într-un volum suficient de mare în funcţie de nevoile de informare
ale condu-cerii economice.
Sistemul informatic este un ansamblu structurat şi corelat de
proceduri şi echipamente electronice de calcul care permit culegerea,
transmiterea, prelucrarea şi stocarea date-lor şi a informaţiilor. El reprezintă
partea automatizată a sistemului informaţional.
Elementele componente ale unui sistem informatic sunt: baza tehnică,
sistemul de programe, baza de date, resursele umane şi cadrul organizatoric.
Baza tehnică sau HARDWARE-ul sistemului informatic este constituită din
totalitatea echipamentelor de culegere, transmitere, prelucrare şi stocare a datelor şi
informaţiilor, în care locul central revine calculatorului electronic. Pentru realizarea
unui sistem informatic, pe lângă calculatorul electronic este necesar să existe şi
echipamente de culegere, transmitere şi stocare a datelor şi informaţiilor, precum şi
echipamente de teleprelucrare.
Sistemul de programe sau SOFTWARE-ul cuprinde ansamblul
programelor care asigură funcţionarea sistemului informatic în concordanţă cu
funcţiile şi obiectivele care i-au fost stabilite. Acesta cuprinde atât programele
sistemului de operare cât şi programele aplicative. Programele sistemului de
operare asigură buna funcţionare a sistemelor de echipamente, iar programele
aplicative asigură prelucrarea datelor în funcţie de cerinţele utilizatorilor.
Baza de date cuprinde colecţii de date stocate pe nişte medii materiale
(discuri magnetice, bandă magnetică etc.) capa-bile să le redea procesului de
prelucrare automată în funcţie de instrucţiunile conţinute în programele aplicative.
Resursele umane şi cadrul organizatoric cuprinde personalul de
specialitate şi cadrul necesar funcţionării sistemului informatic. Personalul de
specialitate include programatori, analişti de sistem, ingineri, operatori ş.a., iar
cadrul organizatoric este constituit din oficiul de calcul sau centrul de calcul cu
compartimentele lor implicate în funcţionarea sistemului informatic.

1.3. Etapele procesului de prelucrare automată a datelor

Procesul de prelucrare a datelor cu ajutorul calculatorului electronic
 CAPITOLUL I - Noţiuni de bază privind prelucrarea automată a datelor

cuprinde ansamblul operaţiilor de culegere, transmitere, înregistrare, selectare,

combinare, sortare, calculare, grupare şi stocare a datelor în vederea obţinerii de
informaţii.
Datele primare, apărute ca urmare a producerii unui fenomen sau proces
economic, pentru a deveni informaţii sunt supuse procesului de prelucrare.
Etapele procesului de prelucrare a datelor sunt:
a) Pregătirea datelor iniţiale pentru introducerea acestora în procesul de
prelucrare, presupune efectuarea unor operaţii manuale legate de: înscrierea datelor
în momentul şi la locul procedurii unui proces sau fenomen economic în nişte
documente (documente primare); verificarea corectitudinii datelor din docu-mente -
operaţie efectuată de persoane care au această competenţă; codificarea datelor -
operaţie ce constă în atribuirea unor coduri numerice sau alfanumerice datelor care
se exprimă prin cuvinte.
b) Transmiterea datelor către compartimentele specializate în prelucrări cu
ajutorul calculatorului. Pentru aceasta serviciile funcţionare din cadrul societăţii
comerciale aranjează documentele primare pe genuri de operaţii (sortare
sistematică) şi în ordine cronologică, după care le predă persoanelor care se ocupă
în continuare cu prelucrarea datelor sub forma pachetelor de documente.
c) Introducerea datelor în baza de date - activitate specifică sistemului
informatic, constă în preluarea datelor din documentele primare transmise de
serviciile funcţionare sub forma pachetelor de documente şi introducerea acestora în
memoria internă sau externă a sistemului electronic de calcul sub formă de colecţii
de date. Pentru culegerea şi înregistrarea corectă a datelor în colecţiile de date,
operatorul trebuie să aibă la dispoziţie o machetă cu structura datelor dintr-o colecţie
prin intermediul căreia, analistul de sistem, indică ordinea înregistrării datelor şi
numărul maxim de caractere prin care acestea se reprezintă. Astfel, operatorul
având această machetă va culege datele din documentele primare şi le va introduce
în memorie (internă sau externă) ţinând seama de ordinea indicată prin machetă şi
de spaţiul afectat fiecăreia. Această operaţie se execută pe baza unui program
aplicativ stocat anterior în memoria internă, folosind o tastatura şi un monitor pentru
culegerea şi transmiterea datelor către memoria internă şi o unitate periferică (de
disc magnetic, disc flexibil) cu rolul de a înregistra datele în colecţii de date pe
memoria externă la ieşirea din sistem.
d) Prelucrarea datelor se realizează în întregime de către sistemul
electronic de calcul pe baza unor programe aplicative adecvate, în cadrul acestei
etape se pot include următoarele operaţii:
• validarea datelor introduse în colecţiile de date. Operaţia constă în
verificarea corectitudinii datelor înregistrate din punctul de vedere al naturii lor
(numerice, alfabetice sau alfanumerice) şi al numărului de caractere prin care s-au
memorat şi se realizează pe baza unui program special ce se află în cadrul unui
program de creare a bazei de date;
• sortarea datelor dintr-o bază de date are ca obiectiv ordonarea datelor
în funcţie de necesităţile procesului de prelucrare. Criteriile după care se face
sortarea sunt de asemenea date printr-un program aplicativ de sortare;
• combinarea (interclasarea) datelor constă în unirea datelor din două
sau mai multe colecţii după criterii stabilite prin programul aplicativ;
• calcularea datelor, operaţie ce duce la efectuări de calcule aritmetice
sau logice asupra datelor supuse prelucrării pe baza unui program aplicativ în
vederea obţinerii de informaţii.
e) Redarea rezultatelor prelucrării (a informaţiilor) sub forma situaţiilor de
ieşire, situaţii care pot fi obţinute fie pe ecranul monitorului, fie la imprimantă prin
tipărirea acestora pe hârtie. Situaţiile de ieşire obţinute de la imprimantă sunt trans-
mise utilizatorilor în timp util pentru a le folosi în procesul de analiză şi decizie.
f) Stocarea datelor şi informaţiilor este operaţia finală a unui proces de
prelucrare automată a datelor şi este necesară pentru reluarea prelucrării după alte
criterii şi cerinţe. Ca atare, datele iniţiale înregistrate în colecţii de date sunt păstrate
sub forma bazelor de date sau a fişierelor, alături de datele care au rezultat dintr-un
proces de prelucrare dar care urmează să fie utilizate în alte procese de prelucrare
automată. Pentru aceasta, şi aceste date sunt înregistrate sub forma colecţiilor de
date în bazele de date.
Procesul de prelucrare automată a datelor este un proces complex la care
participă o serie de persoane specializate în activitatea de analiză şi proiectarea de
sisteme informatice, precum şi utilizatori neinformaticieni care exploatează bazele
de date pe baza programelor elaborate de informaticieni.
1.4. Sisteme de numeraţie şi coduri utilizate pentru reprezentarea datelor
Simbolurile utilizate pentru reprezentarea diferitelor numere poartă numele de
cifre, iar ansamblul regulilor de reprezentare a numerelor folosind cifrele constituie
un sistem de numeraţie.
În prelucrarea automată a datelor se folosesc următoarele sisteme de
numeraţie:

Baza Sistemul de numeraţie Simboluri utilizate

10 Zecimal 0,1,2,3,4,5,6,7,8,9
2 Binar 0,1
8 Octal 0,1,2,3,4,5,6,7
16 Hexazecimal 0, 1, 2,3,4,5,6,7,8,9, A,B,C,D,E,F

Sistemul de numeraţie zecimal este folosit de către om în prelucrarea

manuala a datelor precum şi în procesul de prelucrare automată a datelor în faza de
 CAPITOLUL I - Noţiuni de bază privind prelucrarea automată a datelor

introducere a datelor de la tastatură pentru a fi înregistrate în colecţii de date sau

pentru a fi prelucrate imediat de calculator, precum şi în faza de redare a rezultatelor
unui proces de prelucrare sub forma situaţiilor de ieşire obţinute la imprimantă.
Deoarece echipamentele electronice de calcul sunt construite pe principiul
circuitelor logice şi au ca elemente componente circuitele electronice care nu pot
avea decât două stări posibile (închis sau deschis) reprezentarea datelor în
memoria internă nu se poate face decât într-un sistem de numeraţie care sa
folosească doar două cifre. Acesta este sistemul de numeraţie binar - un sistem în
baza 2 şi care utilizează cifrele de O şi 1. Cele două cifre ale sistemului de
numeraţie binar poartă denumirea de biţi. O succesiune de 8 biţi consecutivi
formează un octet, acesta fiind folosit pentru prezentarea unui caracter în memoria
internă.
Orice simbol al sistemului de numeraţie zecimal poate fi transformat în binar
ca puteri ale bazei 2 astfel:

Reprezentare în binar Simbol

23 22 21 2° zecimal
0 0 0 0 0
0 0 0 1 1
0 0 1 0 2
0 0 1 1 3
0 1 0 0 4
0 1 0 1 5
0 1 1 0 6
0 1 1 1 7
1 0 0 0 8
1 0 0 1 9

Dacă introducerea datelor de la tastatură şi redarea rezultatelor unui proces

de prelucrare se realizează în sistemul de nume-raţie zecimal, iar memorarea
datelor precum şi efectuarea operaţiilor aritmetice asupra acestora se face în
sistemul de numeraţie binar se impune ca o necesitate transformarea datelor
din sistemul zecimal în binar (la intrare) şi din binar în zecimal (la ieşirea din
sistem). Aceste transformări se execută în mod automat, calculatorul dispunând
de componente specializate pentru aceste operaţii. Pentru a înţelege modul de
efectuare a acestor conversii este necesar să arătăm logica care a stat la baza
lor. Astfel, pentru a transforma un număr din baza 10 într-un număr în baza 2
(sau într-o altă bază 8, 16) se împarte numărul în baza 10 la valoarea 2 sau a celor
reprezentând alte baze (8, 16) reţinându-se câtul şi restul; câtul se împarte din nou la
valoarea bazei reţinându-se catul şi restul. Operaţia se repetă până ce catul este
mai mic decât valoarea bazei.
Numărul obţinut din aceste operaţii se formează pornind de la ultimul cât şi
apoi resturile luate în ordinea inversă apariţiei lor, astfel:

5910=111011(2)
59:2 = 29:2 = 14:2 = 7:2 = 3: 2 = 1
rest (1) rest (1) rest (O) rest (1) rest (1)
Transformarea unui număr din sistemul de numeraţie binar în sistemul de
numeraţie zecimal se poate realiza pe baza următoarelor formule:

n
N10 = ∑C ⋅ Bρ
p=0

în care:
N10 - numărul în baza 10
p - poziţia cifrei în cadrul numărului în baza 2
C - valoarea individuală a unei cifre
B - valoarea bazei (2,8,16)

EXEMPLU : 1110112 = N10

1.25+ 1.24+ 1.23+ 0.22+ 1.21 + 1.2°= 32 + 16 + 8 + 2 + l = 5910

Sistemul de numeraţie octal foloseşte opt cifre pentru reprezentarea

numerelor. Deoarece cifra 8 este rezultatul lui 23, rezultă ca orice simbol al
sistemului de numeraţie octal se poate reprezenta direct în binar pe lungimea de trei
biţi (22, 21, 2°), astfel:

Reprezentare în binar Simbol

22 21 2° octal
0 0 0 0
0 0 1 1
0 1 0 2
0 1 1 3
1 0 0 4
1 0 1 5
1 1 0 6
1 1 1 7
 CAPITOLUL I - Noţiuni de bază privind prelucrarea automată a datelor

Sistemul de numeraţie octal este utilizat pentru reprezentarea datelor de

către sistemele electronice de calcul folosind diverse coduri de reprezentare.
Sistemul de numeraţie hexazecimal în baza 16 foloseşte pentru
reprezentarea datelor cele zece simboluri cifrice ale sistemului de numeraţie zecimal
şi primele şase litere mari ale alfabetului.
Legătura dintre acest sistem de numeraţie şi cel binar este dată de faptul că
16 = 24 şi ca atare orice simbol al sistemului de numeraţie hexazecimal se poate
transforma direct în binar pe lungimea de 4 biţi, astfel:

Reprezentare în binar Simbol

23 22 21 2° hexazecimal
0 0 0 0 0
0 0 0 1 1
0 0 1 0 2
0 0 1 1 3
0 1 0 0 4
0 1 0 1 5
0 1 1 0 6
0 1 1 1 7
1 0 0 0 8
1 0 0 1 9
1 0 1 0 A(10)
1 0 1 1 B(10)
1 1 0 0 C(10)
1 1 0 1 D(10)
1 1 1 0 E(10)
1 1 1 1 F(10)

Sistemul de numeraţie hexazecimal este utilizat în tehnica electronică de

calcul pentru reprezentarea datelor pe memoriile externe sau interne folosind în
acest scop diverse coduri pentru reprezentarea datelor.
Apariţia acestor coduri este legată de necesitatea asigurării unei comunicaţii
cât mai simple şi rapide între om şi calculator, având în vedere că dacă primului îi
este specifică gândirea şi operarea în sistemul de numeraţie zecimal, celui deal
doilea îi este specifică (datorită caracteristicilor constructive) prelucrarea şi
memorarea datelor în sistemul de numeraţie binar sau derivatelor acestuia (octal şi
hexazecimal). În acest scop diferitele caractere utilizate de către om în scrierea
curentă (cifre, litere, semne speciale) pot fi reprezentate pe memoriile externe
(auxiliare) sau în memoria internă a unui calculator prin biţi de O şi 1.
 Modalitatea de combinare a simbolurilor de O şi l pentru reprezentarea
tuturor caracterelor din scrierea curentă poartă numele de codificare.
După natura caracterelor pe care le pot reprezenta codurile se pot grupa astfel:
• coduri numerice;
• coduri alfanumerice.
Codurile numerice specifice primelor generaţii de calculatoare care erau
concepute numai pentru prelucrări de date numerice erau utilizate pentru a
reprezenta cele zece simboluri ale sistemului de numeraţie zecimal. Dintre aceste
coduri cel mai utilizat este codul BCD (Binary Coded Decimal). Acesta este un cod
de patru biţi folosit pentru a reprezenta orice caracter din zecimal în binar.
Codurile alfanumerice permit reprezentarea oricărui caracter din scrierea
curentă pe memoriile externe sau în memoria internă a calculatoarelor prin biţi de O
şi 1. Dintre acestea cele mai utilizate sunt codul EBCDIC şi codul ASCII.
Codul EBCDIC (Extended Binary Coded Decimal Interchange Code) este un cod
de 8 biţi şi ca atare foloseşte octetul pentru a reprezenta un caracter.
Pentru a reprezenta orice tip de caracter, octetul este structurat astfel:
• partea de bază (4 biţi) - utilizaţi pentru a arăta poziţia ocupată de un
caracter în cadrul grupei din care face parte;
• partea suplimentară (următorii 4 biţi) - arată grupa din care face
parte caracterul reprezentat.

octet

partea partea de bază

suplimentară

La baza reprezentării datelor în acest cod stă sistemul de numeraţie

hexazecimal (care permite reprezentarea oricărui caracter pe lungimea de 4 biţi).
Rezultă deci, că pentru a reprezenta un caracter din scrierea curentă codul
EBCDIC foloseşte două simboluri ale sistemului de numeraţie hexazecimal,
aşa cum rezultă din următorul tabel:

Partea Partea de bază

 CAPITOLUL I - Noţiuni de bază privind prelucrarea automată a datelor

suplimentară 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9
F 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9
C - A B C D E F G H I
D - J K L M N O P Q R
E - - S T U V W X Y Z

EXEMPLU:

F A C U L T A T E A

C6 C1 C3 E4 D3 E3 C1 E3 C5 C1

În memorie se reprezintă echivalentul acestor caractere hexazecimale în

binar, ocupând astfel un octet.

11000110

Tabela completă a codificării în EBCDIC este redată astfel:

Tabela codificării caracterelor alfanumerice şi speciale

Caracter Hex Cod în octet Ca Hex Cod în octet
racter
A CI 11000001
B C2 11000010 0 FO 11110000
C C3 11000011 1 F1 11110001
D C4 11000100 2 F2 11110010
E C5 11000101 3 F3 11110011
F C6 11000110 4 F4 11110100
G C7 11000111 5 F5 11110101
H C8 11001000 6 F6 11110110
 I C9 11001001 7 F7 11110111
8 F8 11111000
J Dl 11010001 9 F9 11111001
K D2 11010010
L D3 11010011 4B 01001011
M D4 11010100 < 4C 01001100
N D5 11010101 ( 4D 01001101
O D6 11010110 + 4E 01001110
P D7 11010111 $ 5B 01011011
Q D8 11011000 # 5C 01011100
R D9 11011001 / 61 01100001

S E2 11100010 , 6B 01101011
T E3 11100011 % 6C 01101100
U E4 11100100 6E 01101110
v E5 11100101
# 7B 01111011
w E6 11100110 > 7C 01111100
x E7 11100111 1 7D 01111101
Y E8 11111000 = 7E 01111110
Z E9 11101001 7F 01111111

Figura 1.6. Tabela codificării în codul EBCDIC

Codul ASCII:
Un alt cod alfanumeric utilizat, cu preponderenţă pentru reprezentarea
datelor în memoria internă a mini şi microcalculatoarelor este codul ASCII (American
Standard Code for Information Interchange). Acesta este un cod de 7 biţi, prin
intermediul cărora se pot reprezenta 128 de caractere (27), dintre care unele sunt
rezervate pentru scopuri tehnice speciale. Pentru reprezentarea unui caracter din
scrierea curentă se foloseşte şi în acest caz tot octetul, la care bitul cel mai din
stânga rămâne întotdeauna liber. Caracterele reprezentate în cadrul ASCII au la
bază sistemele de numeraţie octal sau hexazecimal aşa cum rezultă şi din următorul
tabel:

Caracter de Sisteme de numeraţie

reprezentat hexazecimal octal binar
A 41 101 1000001
B 42 102 1000010
 CAPITOLUL I - Noţiuni de bază privind prelucrarea automată a datelor

C 43 103 1000011
D 44 104 1000100
E 45 105 1000101
F 46 106 1000110
G 47 107 1000111
H 48 110 1001000
I 49 111 1001001
J 4A 112 1001010
K 4B 113 1001011
L 4C 114 1001100
M 4D 115 1001101
N 4E 116 1001110
O 4F 117 1001111
P 50 120 1010000
0 51 121 1010001
R 52 122 1010010
S 53 123 1010011
T 54 124 1010100
U 55 125 1010101
V 56 126 1010110
W 57 127 1010111
X 58 130 1011000
Y 59 131 1011001
Z 5A 132 1011010
0 30 060 0110000
1 31 061 0110001
2 32 062 0110010
3 33 063 0110011
4 34 064 0110100
5 35 065 0110101
6 36 066 0110110
7 37 067 0110111
8 38 070 0111000
9 39 071 0111001

Figura 1.7. Tabela codificării caracterelor în codul ASCII

În activitatea practică se utilizează tabele complete având codurile EBCDIC

şi ASCII, pa baza cărora se poate efectua descifrarea modului de reprezentare a
datelor de prelucrat şi a programelor aplicative în memoria calculatorului, mai ales în
situaţiile de incidenţe ca urmare a erorilor de programare sau de sistem.
 CAPITOLUL I - Noţiuni de bază privind prelucrarea automată a datelor

LISTA DE CUVINTE CHEIE

Data

Informaţie

Sistem informaţional

Sistem informatic

Hardware

Software

Coduri de reprezentare a datelor

Sisteme de numeraţie

EBCDIC

ASCII

BCD

ÎNTREBĂRI DE CONTROL

1. Ce înţelegeţi prin dată?

2. Dar prin informaţie?
3. Cum se clasifica informaţiile?
4. Ce înţelegeţi prin flux informaţional? De cate feluri este acesta?
5. Ce înţelegeţi prin decizie?
6. Ce este sistemul informaţional? Dar sistemul informatic? Care este mai
cuprinzător?
7. care sunt etapele procesului de prelucrare a datelor?
8. Ce înţelegeţi prin sistem de numeraţie? Care sunt principalele sisteme de
numeraţie utilizate în prelucrarea datelor?
9. Ce înţelegeţi prin coduri de reprezentare a datelor?
10. Care sunt principalele coduri utilizate?
11. Caracterizaţi fiecare cod de reprezentare a datelor.
Daca v-aţi însuşit toate aceste elemente puteţi trece mai departe. În caz
contrar reveniţi asupra acestui capitol pentru însuşirea informaţiilor necesare.

BIBLIOGRAFIE

o Maria Stănescu şi colectiv – „Bazele informaticii”, Ed. SECOREX,

Bucureşti, 1999, cap. I;
o Victoria Stanciu şi colectiv – „Informatica generala”, Ed. DUALTECH,
Bucureşti, 2001, cap. 1;
o Ilie Tamas şi colectiv – „Bazele informaticii”, Ed. InfoMega, Bucureşti,
2000, cap. I .