OBIECTIVE TURISTICE DIN ROMÂNIA

CIMITIRUL VESEL DIN SĂPÂNȚA,

Sau locul unde se râde în fața morții

Cimitirul vesel de la Săpânţa - „O colecţie fascinantă de cruci unice din lemn care
imortalizează detalii din viața celor decedați”. Cimitirul Vesel se află in Maramureș, aproape
de granița României cu Ucraina.

Legenda spune că atitudinea veselă în fata morții este un obicei al Dacilor care credeau
în viața veșnică iar moartea pentru ei era doar trecerea spre o altă lume. Ei nu vedeau moartea
ca pe un sfârșit tragic ci ca pe o șansă de a întâlni zeul suprem Zamolxe.
Cimitirul datează de la mijlocul anilor 1930 și este creația artistului popular Stan Ion
Pătraş, sculptor, pictor și poet în acelasi timp. Creativitatea lui Pătraş a scos la iveală această
monumentală și renumită opera de artă. În 1934 Pătraș a început să scrie epitafuri pe cruci. De
obicei acestea cuprindeau un scurt poem scris la persoana întâi, intesant cu arhaisme, fraze
caracteristice regiunii respective, nelipsind insa...erorile de scriere. Se remarcă, de asemenea,
caracterul filozofic al creației sale unde se observă o antiteză între relativitatea morții și
caracterul dinamic al vieții, argumentul principal sugerat fiind evadarea din neant prin arta.
Întreaga viață a satului este în strânsă legatură cu acest cimitir. Întreaga populație a Săpânței,
de la păstori, fermieri și pădurari la doctori și muzicieni a păstrat de-a lungul timpului vii
tradițiile și obiceiurile sacre ale comunității având o contribuție majoră la dezvoltarea culturii
și a conștiinței naționale, a memoriei colective, creându-se astfel o atmosferă veselă și nu în
ultimul rând o noua concepție asupra existenței pe fondul melodios al imnului vieții. Din anii
1960 încoace, întreg cimitirul a fost populat cu circa 800 astfel de cruci, sculptate din lemn de
stejar, devenind un muzeu în aer liber de natură unică și o atracție turistică. După moartea lui
în 1977 opera lui a fost continuată de ucenicul său Dumitru Pop Țincu. Din anul 2009,
cimitirul este obiectivul festivalului anual „Drumul Lung spre Cimitirul Vesel”.
Povestea cimitirului a început în momentul în care o femeie sărmană l-a rugat pe Stan
Pătraș să facă o cruce pentru soțul ei, care se stinsese. Meșterul a luat o scândură lungă și
groasă, a cioplit-o în formă de troiță și pentru a mai alina amărăciunea văduvei, a cioplit pe
lemn chipul decedatului și a adaugat și o mică poveste despre el. Textul era scris la persoana
întâi, ca și cum dispărutul și-ar fi povestit viața.
Materialul folosit pentru cruci este lemn de stejar care este inscriptat manual după ce a
fost tăiat și uscat. În partea de sus a fiecărei cruci există un basorelief cu o scenă din viața
celui decedat. Scenele sunt simple și am putea spune chiar naive în stil dar aduc din trecut
viața locuitorilor satului, prezentind un aspect relevant din viața fiecăruia. Ele prezinta femei
torcând lână, țesând covoare sau făcând pâine, barbați care taie lemne sau ară pământul,
păstori cu turmele, lucrători în lemn, lăutari și multe alte ocupații. După ce crucea este
sculptată ea este pictată de obicei cu un fundal albastru așa numitul “Albastru de Săpânţa“.
Scenele sint pictate folosind culori vibrante: galben, roșu, alb și verde.
Cronica scrisă, uneori foarte hazlie, a facut ca cimitirul, loc trist, să devină "vesel",
fiind unicat în lume: "Cimitirul Vesel" de la Săpânța.
Despre Cimitirul Vesel de la Săpânța, Maramureș, știe o lume întreagă, chiar dincolo
de granițele țării noastre. A fost inclus in multe articole din presa internațională, precum și în
numeroase topuri privind destinații de vizitat. Iubitorii de modă au transpus lucrările artistului
popular Pătraș în creațiile lor, acestea fiind bine primite de publicul iubitor de frumos.
Într-un clasament al monumentelor funerare din lume, Cimitirul Vesel de la Săpânța
este pe locul doi, după Valea Regilor din Egipt. Cimitirul românesc este pe primul loc în
același top din Europa. Localnicii economisesc bani de-a lungul vieții pentru a-și cumpăra
cruci de lemn sculptate și pictate în stilul cimitirului din Săpânța care vor spune povestea
vieții lor.
Unele cruci sunt pictate pe ambele părți. Pe o parte este plasată o descriere a vieții
celui îngropat, iar pe cealaltă — o descriere a motivului morții. Majoritatea crucilor sunt
scrise cu greșeli de ortografie și variante arhaice de scriere. Totul este realizat manual. Fiecare
cruce are o poezie scurtă, câteva rime simple, între 7 şi 17 versuri si conține numele celui
decedat.
Pe crucea lui Stan Ioan Pătraș, fondatorul cimitirului, sunt scrise următoarele:

De cu tînăr copilaș
Io am fost Stan Ion Pătraș
Să mă ascultaț oameni buni
Ce voi spune nu-s minciuni
Cîte zile am trăit
Rău la nime n-am dorit
Dar bine cît-am putut
Orișicine mi-a cerut
Vai săraca lumea mea
Că greu am trăit în ea
Pe o altă piatră scrie:
Sub această cruce grea
Zace biata soacră-mea
Trei zile de mai trăia
Zăceam eu și cetea ea.
Voi care treceți pă aici
Încercați să n-o treziți
Că acasă dacă vine
Iară-i cu gura pă mine
Da așa eu m-oi purta
Că-napoi n-a înturna
Stai aicea dragă soacră-mea