Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Torenti
Torenti
Geografia Mediului
Predător curs. Conf. univ. dr. Marian ENE
Unitatea 5
RELIEFUL FLUVIATIL
Ravenarea
Agent – apa curgătoare provenită din ploi şi topirea zăpezii concentrată în şuvoaie şi canale
elementare de scurgere.
Condiţii de formare:
Climatice – ploi torenţiale pe terenuri lipsite de protecţie;
Versanţi cu lungimi optime care să permită concentrarea apei în şuvoaie
puternice;
Mişcări tectonice pozitive care să menţină un relief înalt;
Antropice – defrişări, desţeleniri, utilizarea agricolă a versanţilor puternic
înclinaţi, suprapăşunat;
Procese favorizante – sufoziune, tasare;
Creşterea duratei şi intensităţii ploii favorizează concentraţia scurgerii în
şuvoaie puternice cu debit şi viteză mare; un rol important îl au materialele din
care sunt constituiţi versanţii; prin cercetări experimentale s-a stabilit că pe
rocile cristaline este necesară o viteză a apei de 16-25 m/sec, pe calcare de 2,5-
4,5 m/sec, iar pe depozite neconsolidate viteza critică este de 0,2-0,3 m/sec;
Şuvoaiele de apă se direcţionează pe reţele hidrografice vechi (văiugi,
vâlcele, depresiuni de tasare şi sufoziune) sau pe drumuri, cărări, brazde;
În comparaţie cu scurgerea în suprafaţă forţa apei creşte foarte mult datorită
canalizării unui volum mare de apă pe o secţiune de scurgere mică;
comparativ, energia cinetică este de 2500 ori mai mare.
Fig. 1
Stadii de evoluţie:
Stadiul incipient – începe din momentul în care formele eroziunii în adâncime impuse de
şiroaiele şi şuvoaiele de apă nu-şi mai modifică traiectul; acum se formează rigolele mari.
1. Stadiul de formare a ravenelor discontinui – fiecare formaţiune de eroziune are o
evoluţie proprie în funcţie de parametrii cantitativi ai reliefului (versantului), de
caracteristicile fizico-mecanice ale depozitului superficial, de covorul vegetal şi în
primul rând de volumul de apă ce intră în canalul de scurgere.
2. Stadiul de formare a ravenelor de versant prin integrarea într-o singură formaţiune
de eroziune a scurgerii – acum ravena evoluează faţă de un nivel de bază comun
situat la baza versantului sau în cuprinsul versantului;
3. Stadiul de realizare a profilului de echilibru dinamic – începe odată cu formarea
unui profil longitudinal unitar care să permită transportul în condiţii optime a
materialului provenit din maluri şi de pe versanţi;
- în lungul ravenei se deosebesc trei sectoare (fig. 3): de eroziune, de transport şi de
acumulare;
- sectorul de transport (neutru, fără eroziune, fără acumulare) realizează echilibrarea
dintre cele două sectoare extreme în funcţie de variaţia parametrilor hidrodinamici:
Pe fundul sectorului neutru se instalează o pătură aproape continuă de
aluviuni (pavaj hidraulic) care are un rol esenţial în menţinerea
echilibrului
Când cantitatea de aluviuni creşte şi depăşeşte capacitatea şi
competenţa de transport, sectorul neutru se deplasează, prin aluvionare,
către amonte.
Fig. 3
Când energia cinetică a curentului sporeşte, sunt transportate o parte
din aluviunile acumulate, contribuind la descreşterea energiei
disponibile pentru exercitarea proceselor de eroziune;
Sectorul de acumulare, prin conurile de dejecţie depuse succesiv,
constituie baza locală de eroziune a ravenei.
4. Stadiul de stingere a ravenei – se realizează prin acumularea regresivă a conurilor de
dejecţie şi de retragere spre amonte a sectorului neutru (vâlcea, văiugă)
Clasificarea ravenelor (FAO):
După mărime:
Mici – h = 2-5 m, L = < 300 m, S < 50 ha
Medii – h = 5-10 m, L = 300-1000 m, S = 50-100 ha
Mari – h = >10 m, L = > 1000 m, S = > 100 ha
Condiții:
— Creşterea duratei şi intensităţii ploii duce la concentrarea scurgerii în şuvoaie
puternice cu debit şi viteză mare;
— Şuvoaiele se direcţionează pe reţele hidrografice incipiente (ravene, văiugi)
care converg către un canal de scurgere unic;
— Scurgerea, care controlează procesele de eroziune, transport şi acumulare,
durează cam tot atât cât durează şi ploaia torenţială
Scurgerea torenţială = concentrarea unui volum mare de apă în lungul unui canal în care,
datorită pantei mari, se scurge cu mare viteză, dispunând de o mare energie morfodinamică;
Prin extinderea sa depăşeşte limitele stricte ale unui versant organizându-se într-un
bazin hidrografic elementar la care se pot distinge (fig. 4, foto 1-4):
Bazinul de recepţie
Canalul de scurgere
Conul de dejecţie.
Fig. 4
Foto 1 - 4
Fig. 6
Coeficientul de încărcare cu aluviuni
C = V/Q
V = debitul volumetric total (m3/s)
Q = debitul lichid (m3/s)
După natura şi mărimea debitului solid se pot separa trei categorii de viitură:
Viitură de apă (curent obişnuit de apă)
greutatea volumetrică a curentului = 1,0 – 1,05 t/m3
Viitură de noroi
greutatea volumetrică a curentului = 1,2 – 1,8 t/m3
materialul solid se deplasează împreună cu apa sub forma unei curgeri
vâscoase
Acumularea
în canalele de scurgere
la gura de vărsare – con de dejecţie (agestru, con torenţial, proluviu)
Coeficientul de formă:
Kf = Lmax/lmax
Kf = Lc/Pc (Indicele lui Gravelius)
Lc = lungimea cumpenei de apă
Pc = perimetrul unui cerc corespunzător cu suprafaţa bazinului hidrografic
Elemente hidrologice
Q – debit lichid
R – debit solid
V – viteza
Măsuri hidrotehnice
Baraje pentru compensarea pantei râpei de obârşie (fig. 7)
Compensarea pantei canalului de scurgere prin diferite tipuri de baraje,
în funcţie de mărimea formaţiei de eroziune, debitele lichid şi solid
Cleionaje (nuiele): simple (fig. 8), duble (fig. 9)
Gabioane – plase de piatră
Fig. 7
Fig. 8
Fig. 9
RELIEFUL FLUVIATIL. PROCESE DE ALBIE
Fluviatil – provine din latinescul fluvius; fluo, fluere = a curge
Relieful fluviatil – rezultatul activităţii apelor curgătoare prin procese de eroziune, transport
şi acumulare permanente, dirijate în lungul unor canale de scurgere.
Spre deosebire de torenţi, au un curs permanent; acţiunea apei este, deci,
permanentă; eficienţa geomorfologică maximă se realizează în timpul
viiturilor;
Cursurile fluviatile traversează mari unităţi de relief, iar materialele sunt
transportate până la ocean.
Agentul – apa curgătoare (curentul de apă)
Forţa – hidrodinamică
Factori de condiţionare
Forţa hidrodinamică este determinată de volumul de apă şi viteză.
Forţa brută (Fb) – energia totală este în funcţie de debit (Q) şi viteză (V).
Fb = Q·V2
Q = A·V
A = secţiunea udată (fig. 10)
deci
Fb = AV3
Fig. 10
Forţa netă – energia rămasă disponibilă după consumarea unei părţi din energia brută (Fb)
prin frecarea internă (fi), frecarea externă (fe) şi transport (ft).
Fn = Fb – (fi+fe+ft)
Într-o secţiune a râului pot apare astfel trei posibilităţi:
Fn pozitiv (Fb>Fn) – determină procese de eroziune şi transport
Fn negativ (Fb<Fn) – determină procese de acumulare
Fn = 0 (Fb=Fn) – determină un echilibru dinamic
frecarea care are loc transmite patului o parte din energia fluidului sub forma
unei forţe de smulgere, care poate pune în mişcare particule sau poate disloca
fragmente
rugozitatea fundului şi malurilor determină creşterea frecării care la rândul
său duce la creşterea turbulenţei (frânarea inegală a curentului)
creşterea rugozităţii patului prin alternanţa proceselor de eroziune (Fb>Fn) şi
acumulare (Fb<Fn) (fig. 12)
Fig. 12
Din consumarea variabilă a energiei curentului de apă rezultă trei procese prin care râul
modelează relieful: eroziune, transport şi acumulare.
Eroziunea – cel mai important proces în crearea formelor de relief şi în modelarea albiilor
Eroziunea liniară:
Coroziune (striaj longitudinal);
Retragerea rupturilor de pantă (cascade);
Eroziune regresivă.
Eroziunea laterală
Forme rezultate: talveg, albia minoră, lunca, terase, versanţi = valea (fig. 13, 14).
Fig. 13
Transportul
Fig. 14
Tipuri (modalităţi) de transport: în soluţie, prin târâre (de fund), în suspensie (felul
încărcăturii variază în mare măsură în funcţie de factorii climatici şi structurali).
Transport prin târâre (de fund) – rostogolire, salturi, târâre – influenţat de:
Turbulenţă
Raportul dintre forţa ascensională şi forţa de tracţiune
Forţa critică de antrenare = f (viteză)
Transportul de fund determină:
Formarea pavajului hidraulic
Transportul de fund prin târâre, salturi şi rostogolire (fig. 15; foto 5-6) reflectă competenţa
curentului de apă, exprimată prin puterea de transport (T).
T = h·h·I (kg/m2)
h – greutatea specifică a apei (1)
h – adâncimea apei (m)
I – înclinarea relativă a oglinzii apei (‰)
(Fig. 15)
Foto 5-6
Transportul în suspensie
Sunt antrenate în mişcare materiale fine, cu diametrul < 8 mm.
Dunărea transportă în Marea Neagră peste 70 milioane tone aluviuni
în suspensie
Cantitatea de aluviuni suspendate într-o secţiune de râu creşte în raport cu
debitul lichid.
Cea mai mare parte a transportului în suspensie se produce în timpul viiturilor
(foto 7-8).
Foto 7-8
Acumularea
Formarea bancurilor de aluviuni se realizează prin autoreglarea raportului dintre forţa netă a
curentului şi concentraţia în aluviuni a curentului:
Fenomene
Migrarea spre aval a bancurilor de aluvionare (fig. 16a şi 16 b)
Fig. 16 a
Fig. 16 b
Acumulări submerse
Acumulări emerse (ostroave)
Dispersia curenţilor (fluxurilor) hidrodinamice în albie (fig 17, foto9 - 10)
Fig 17
Foto 9-10
Foto 11-12
Fig 19
Acumularea în albia majoră – este alcătuită din (foto 13-16):
Materiale fine provenite din particulele transportate în suspensie la viituri
Materiale alohtone aduse în albie de către afluenţi şi depuse sub forma conurilor de dejecţie,
materiale coluviale provenite din alunecări, rostogoliri şi prăbuşiri.
Fig. 13-16
Foto 17 Foto 18