Toti o Apa Si-Un Pamant

Toti o apa si-un pamant
October 1, 2012
Toti o apa
si-un pamant
Doar stelele mor pentru noi, lunatico! Mor pentru a ne arata drumul
spre ideal. Spre zenit, unde iluziile ne imbata si ne indragostim
orbeste! Acolo unde uitam ca sa traim. Si sa fim fericiti...
Page 1
October 1, 2012
Nisipuri miscatoare
" A m intalnit-o pe Maun chiar la marginea lacului. Eram singur caci ea
refuzase sa se trezeasca, desi ii acoperisem trupul cu sarutari.

Parea ca ma asteapta, iar in clipa cand m-am uitat in ochii ei am simtit furia
si dorinta de a-i rupe capul. Ea imi zambi si se apropie de mine, saraca din punct de
vedere sentimental.
- Sa privesc razboiul dintre tine si Abes a fost o distractie pentru mine, desi nu
pariasem pe tine. M-ai impresionat si am decis ca trebuie sa traiesti.
Doar stelele mor pentru noi, lunatico! Mor pentru a ne arata drumul spre ideal. Spre zenit, unde iluziile ne
imbata si ne indragostim orbeste! Acolo unde uitam ca sa traim. Si sa fim fericiti...
- Cu toate astea nu am incredere in tine! Stiai ca sacrifici o viata daruindu-ma

ca ofranda demonului doar pentru atingerea telului.
Page 2
October 1, 2012
- Pastrez un echilibru, Abbas. Nu pot calca stramb, altfel tot ce-mi sta in
putinta sa fac se va limita la puterea bebelusului de a plange.
- Ceea ce faci tu...nu e bine! Dovedeste ca suntem guvernati de puteri fara
scrupule si, de ce nu, accesibile oricarui nebun!
- Nu cred ca voi regreta ca te-am salvat. Mintea ta e un ciob din Paradis,
Abbas si ce e mai important, stii sa profiti de ea spre deosebire de demonul Abes!
- Nu voi mai avea niciodata incredere in tine!
- Ei bine, cred ca ma pot lipsi de increderea ta, mai ales ca mi-ai folosit la
momentul potrivit. E o minunatie, nu-i asa?
-Ce ai de gand sa faci cu ea?
- De ce nu ma intrebi cum o cheama? Stiu ca asta vrei sa afli mai presus de
orice! Si nu iti cer nimic in schimb, pe cuvant de onoare.
Zambetul acela sigur pe el care-i diviniza infatisarea si te lasa sa recunosti cu
ochiul liber provenienta sacra a unor genii ce se jucau cu praful de stele imi va
ramane intiparit pe retina pana la adanci batraneti, caci asa isi justifica ea actiunile.
Antipatia mea era pura si se nastea din ratiune, al saselea simt pe care am
reusit sa mi-l dezvolt datorita surplusului de putere pe care Abes mi l-a daruit odata
gazduit in trupul meu.
- Am denumit-o Arue. Unii oameni se nasc speciali, cu abilitati iesite din
comun. Acest lucru se regaseste si in salbaticie. Un leu din sase are puterea de a
ramane rege peste familia lui, un tigru din zece reuseste sa invinga singur obstacolele
vietii fara reguli. Doar cei care traiesc dupa legea " Ucide sau vei fi ucis" sunt
adevaratii invingatori. Aceasi lege dupa care tu si Abes convietuiti.
- Indraznesc sa te invinuiesc de aceasta cruzime! Iti face placere sa vorbesti
despre asta, daramite sa mai si vezi legea materializata. Ce esti si ce vrei de la ce te
inconjoara?
- Poate ca intr-o zi vei invata sa ma convingi si iti voi vorbi despre mine si
Page 3
October 1, 2012
despre ce salasluieste deasupra noastra. Acum revin la Arue. S-a nascut muta, dar
celelalte simturi au primit mai mult decat era necesar. Ea va fi stramosul unei familii
puternice care va dainui de-acum inainte si toti laolalta iti vor egala puterea.
Nemuritori opusi tie, cu sangele si atingerea rece si cu o bariera de nepatruns in jurul
mintii. Greu de descifrat, greu de ucis. Intarat-o acum, Abbas si eu garantez reusita
ei impotriva amandurora.
- Si cum isi va intemeia ea familia? De 3000 de ani e singura...doar daca nu m-
ai adus aici ca sa...
- Nu, nu! Nu esti tu cel cu care va inmulti rasa pastrand sangele pur. Va fi tot
un nordic, nascut si crescut aici. Dupa calculele mele trebuie sa apara in curand.
Ma simteam gelos si asta se vedea cu ochiul liber. Voi fi dat la o parte ca ceva
nefolositor cand va aparea el, iar asta ii starnise rasul. Cu efortul prin care m-am
stapanit as fi putut marunti muntii cu pumnii.
-E frumoasa, nu-i asa? Scoala si mortii cand le calca mormintele, atat e de
puternica.
- O voi lua cu mine!
- Si unde o vei duce, Abbas? Unde te poti ascunde de mine? Sunt pretutindeni.
In plus, nu va vrea ea sa plece. Aici e casa ei, aici se simte stapana. Nu va vrea sa te
insoteasca, in ciuda intregirii carnale dupa care tanjeste.
- Ce castigi tu din toate astea?
- Vei trai si vei afla, Abbas. Ma simt indatorata sa marturisesc, esti mult mai
puternic decat pari. Trecerea timpului va fi benefica pentru tine, te va face mai
puternic, mai stapan pe ceea ce esti si vei ajunge sa te cunosti in intregime. Din
pacate ignorantul de Abes habar n-are ce poseda, caci eu in locul lui te-as amagi cu
iluzia libertatii si a intimitatii. As fi profitat de mintea ta dezvoltata si te-as fi convins
sa-mi fi aliat. Asa se conduce lumea, Abbas, cu ajutorul aliantelor!Si a voastra ar fi
fost indestructibila! Stii mai bine decat mine ca locul tau nu este aici. Trebuie sa te
intorci in tarile calde si sa ai grija de istoria ta. Semintia acestei rase s-a raspandit
Page 4
October 1, 2012
repede, sunt mai multi de teapa ta decat crezi. Palai si alaiul ei s-au proclamat primii
si sunt slaviti ca niste duhuri malefice, aducatoare de necazuri. Du-te si recastiga-ti
renumele, Abbas, caci nu te-am ales degeaba.
- Cum ramane cu ea?
- Va trai mai bine decat o vei face tu de-aici inainte. Si vei onora prietenia
urmasilor ei si vor deveni familia ta. Asculta-mi vorbele, sunt simple fapte in care
trebuie sa te increzi. Nu-ti lua adio, doarme adanc. Pleaca acum, dar nu uita sa te
intorci. Vei castiga ceva nepretuit!
A trebuit sa o ascult. Mi-am varsat nervii pe animalele salbatice care mi-au
folosit ca si hrana, masacrand haite de lupi, implicandu-i in jocul meu mortal in care
frica ajungea sa te innebuneasca. Am lasat-o pe Arue in bratele Sortii si mi-am
infruntat prezentul ca sa castig viitorul.
Nu stiu daca Maun a vorbit serios sau doar m-a amagit.
Si astept cu sufletul la gura implinirea profetiei."
Capitolul I
D imitri Egreminov invartea pe degete averea inestimabila a familiei
sale.
Sosise in SE Europei in urma cu catev zile si se bucura de amabilitatea si
tovarasia prietenilor latini.
Tanar, inalt, ca tras prin inel, cu parul brunet si buclat, Dimitri frangea
inimi doar zambind. Vampir de 765 de ani, cneazul, fiu al hazardului, era
prieten apropiat cu domnitorii Rusiei, fiind o personalitate mai mereu
prezenta la petrecerile si intalnirile persoanelor nobile si bogate.
Page 5
October 1, 2012
Ajuns in oras avu marea placere de a fi intampinat de Feodor, un alt

vampir si un bun prieten al acestuia.
Anul de gratie: 1390.
- Prea frig in Siberia?
Rase de el batandu-l pe spate. Intrara in acelasi timp in hanul intunecat
si mustind a vin, un local unde intalneai doar fiinte asemenea lor.
Fiinte nemuritoare, extraordinare si nemaipomenit de frumoase.
Vampiri.
- Orasul asta se schimba repede.
- Trec anii peste noi si nici nu ne dam seama.
- Nimeni nu locuieste in orasul asta si ma intreb de ce.
- Pentru ca e periculos.
Ivan isi facu loc prin multime imediat cum il recunoscu pe Dimitri,
purtand dupa el doua pahare de cristal pline ochi cu vin. Un zambet sincer, un
sir perfect de dinti. Ridica paharul in semn de salut.
- Esti atat de enervant uneori, Egreminov!
- Nimeni nu pare surprins ca sunt aici.
- Asta pentru ca e altcineva mai impresionant in oras.
- Serios? Cine ar putea fi?
- Keo.
Factorul declansator. Scanteia care a aprins soarele, scuza existentei,
victima hazardului, adevaratul demon care juca toti vampirii pe degete, ascuns
intr-o carcasa pe masura puterii. Il gasi la masa jocurilor de noroc, ranjind in
fata provocarii. Avea o pipa prinsa intre buze. Nu rezista si ii acorda contelui
privirea lui increzatoare, de un verde sclipitor.
- Cneazule. Simtim gerul intepator intrandu-ne pe sub piele.
- Ziua buna si tie, Keo.
Keo se ridica, luand odata cu el si paharul patat de bautura. Il prinse pe
Page 6
October 1, 2012
Dimitri intr-o imbratisare larga, sarutandu-l pe gat.

- Nu credeam ca voi mai apuca ziua asta! Ce te aduce pe-aici?
- O turma de demoni nervosi si intaritati. Una din familiile vechi de
vampiri au pierit sub ochii mei in urma unui incendiu.
- Cineva iti vrea capul?
-Cam da.
- Si ai venit sa ceri ajutor?
- Nu fi ridicol, Keo! Ma pot descurca si singur. Doar ca le-am luat urma si
am ajuns aici.
- Grozav! Poti sta la mine.
- De ce ar vrea cineva acest cap urat?
- De parca tu aduci omenirii vreun beneficiu, Ivan!
- Hai, gata, gata.
- Dimitri, daca ai nevoie vreodata de ajutor, nu ezita sa-l ceri!
- Iti multumesc.
Promisiunea deveni valida odata cu ciocnirea paharelor celor doi si
bautura disparand pe gat.
Acasa la Keo, dupa ce cateva lumanari au fost aprinse pentru a da putina
culoare incaperii si a imprastia aromele puternice, se asezara fata-n fata.
- Cum te simti?
- Deja mor de cald aici! Mi-e dor de casa.
Isi deschise la gat camasa de catifea. Corpul perfect se oglindea pe retina
lui Keo, scaldat intr-o dragoste nemarginita.
- Mai este un motiv pentru care tu bantui locul acesta. Si presimt ca nu
este unul...benefic.
Doar ezitarea din privire ii dadu de inteles lui Keo ca avea dreptate.
- Dimitri...sper ca nu ai de gand sa faci vreo prostie la anii tai!
- Nu mi-a placut niciodata sa fiu tinta. Keo...mi-e teama. Mi-e teama cu
Page 7
October 1, 2012
adevarat. Sunt puternic, dar...eu impotriva unei turme de demoni? Nu-mi

place focul, ma cutremur doar imaginandu-mi flacarile.
- Atunci...trebuie sa distrugem poarta aia deschisa prin care tot ies!
- Nu pot...o aud cum racaie cu unghiile piatra...cum forteaza uneori zidul
acela nesfarsit.
Keo se lasa in fata cu coatele sprijinite pe genunchi. Dimitri vorbea,
hipnotizat. O lacrima se prelinse pe obraz, se balansa o clipa pe maxilar, apoi se
zdrobi in palma. Abia atunci clipi.
- Trebuie sa o lasi pe Alyona in pace! Daca ar avea mormant s-ar rasuci
in el!
- Keo! Nemurirea purtata singur este o povara! Tu esti singur de milenii
intregi...nu te-ai saturat? Nu ai obosit??? Spune-mi o femeie pe care ai iubit-o si
ai fost nevoit sa renunti la ea! Un nume!
Tonul inalt sparse globul de cristal de pe birou. Dimitri isi freca tamplele
reci si ofta prelung.
- Imi pare rau. Tu...incerci sa ma ajuti iar eu reactionez ca un nebun.
Insa...mi-e tare dor de ea! Ma doare doar cand imi revine imaginea ei in
minte...in fata ochilor. Uneori mi se pare ca e reala si intins mana sa ii apuc
bratul, dar dispare si realizez ca innebunesc!
- Alyona este prinsa in capcana, Dimitri. Frumusetea i-a fost potrivnica.
A fost oferita de catre familia ei in urma unui targ cu diavolul, iar oferta nu
putea fi refuzata. Nu poti face absolut nimic in privinta ei.
- Ba da si voi face! Se va despica cerul in doua pentru ea. Si stiu cine ma
va ajuta.
- Cine?
- Tea Vever. Vrajitoarea.
Vestea il imobiliza. Ramasese ca o statuie, inexpresiv. Pentru o secunda
Dimitri avu impresia ca prietenul lui a murit.
Page 8
October 1, 2012
- Esti disperat...reusi sa murmure Keo.

- Tu nu poti face nimic, dar ea poate! Nu pot lasa ocazia sa-mi scape
printre degete.
- Nu pot face nimic pentru ca pactul a fost legal. Nu pot rupe un contract
semnat de comun acord!
- Maine ma duc sa vorbesc cu ea.
Keo isi inghiti vorbele, abtinandu-se sa nu izbucneasca. Peretii abia
rezistau tensiunii, lemnul trosnea sub furtuna ce astepta sa se dezlantuie.
- Nimic nu ma poate face sa ma razgandesc. O vreau pe Alyona
indiferent de pretul cerut.
- Dimitri...stii macar despre cine vorbim aici? E o forta care nu tine
seama de bine sau de rau. Tea Vever este...nebunul de pe tabla de sah!
- Eva in persoana...cea care a dezonorat creatia Domnului. Stiu cu cine
am de-a face. Keo...nu am nevoie de dezaprobarea ta ci de...sprijinul tau.
Frumusetea pali de pe chipul cneazului doar pentru o secunda. ridurile
de expresie ii invadara fata si parea cocosat din cauza greutatii crucii ce i-a fost
batuta in spate, in urma disparitiei Alyonei. Keo il lua in brate, degetele mainii
stangi disparand sub claia de par negru.
- Bine. Voi veni maine cu tine. Acum odihneste-te.
C ei doi vampiri se oprira la umbra salciei care se inalta mandra la o
rascruce de drumuri, la poalele muntilor. De ramurile ei atarnau fel de fel de

talismane, masuri de precautie impotriva demonilor, spiritelor si a ingerilor.
Toate cele patru drumuri erau intunecate, pastrand vizibilitatea redusa chiar si
in toiul dupa-amiezii.
Page 9
October 1, 2012
Dimitri se uita la Keo.

- Bine. Ma duc. S-ar putea sa te orbeasca cu...dintii ei prea albi!
- E singura mea sansa, Keo.
- Daca spui tu...
Se uita atent deasupra lui, talismanele grele ciocnindu-se unele de altele
in bataia jucausa a vantului.
- Vezi asta? Ce tinichea...
- Va pot ajuta cu ceva, boierilor?
Se intoarsera amandoi privind silueta in alb asezata in mijlocul
intersectiei, aparand de...nicaieri.
Aerul se zvarcoli in sub aripile curentilor calzi, miscand varfurile parului
negru, lung pana la talie. Peisajul fu strabatut de un dulce clinchet de clopotei.
- Tu esti Tea Vever?
- In carne si oase.
- De ce nu intre patru scanduri?
- Keo!
- Keo...sau Abbas. Gura asta mare iti va aduce multe necazuri intr-o zi.
- O sa scap de ele cum am scapat de altele. Cu aceasi gura!
- Necazul acesta va fi mai piperat. Mai...irezistibil!
Keo putea intui viitorul, dar Tea il citea pe liniile fiecarei frunti. Dupa ce
ii inchise gura lui Keo se concentra complet asupra lui Dimitri, incepand sa se
apropie de el.
- Cneazul a pierdut ceva?
Intra pe domeniul intunecat al umbrei salciei, astfel isi dezvalui in
intregime chipul celor doi. Perechea de ochi mari, negri ascundeau la prima
vedere o uriasa oaza de cunostinte. Stiai ca exista ceva dincolo de aceasta
cortina intunecata, dar nu ti-era ingaduit sa misti din loc materialul. Nu exista
nici o gaura a cheii prin care sa privesti vreo scanteie. Dimitri asocie starea
Page
10
October 1, 2012
transmisa de ochii fetei cu luna august, o comparatie ce-l purta departe de

realitate.
-Dimitri!
Imaginea se sparse, iar cioburile cazura odata cu el pe taramul rece si
tare. Clipi de cateva ori pana sa-si revina complet.
- Chiar daca imiti o tanara finuta si sensibila, eu stiu ca oasele iti sunt
tinute la un loc doar de panze de paianjen!
- De ce esti aici?
Puse mana pe umarul lui Dimitri.
- Ca sa-l salvez din ghearele tale murdare. Si acum...sa trecem la treaba.
Vrajitoareo...esti in stare sa salvezi pe cineva din Iad?
- Coltisor...esti in stare sa taci?
Atentia si-o focaliza din nou pe cneaz. Vantul batea din nou. Rochia se
legana odata cu parul si cu genele usor curbate. Acelasi sunet cristalin ii
inconjura.
- Ma flatati, marinte cneaz.
- Cu...cu ce?
- Cu privirea dumitale. Stiam ca Nordul este un izvor al frumusetii
heruvimice, dar...la asa ceva nu ma asteptam!
- Tea Vever, am venit sa iti cer ajutorul. Vreau sa o scoti pe Alyona din
Iad!
- Iubita ta?
- Da. O...vreau inapoi.
- Indiferent de pret?
Dimitri se rezuma la tacere, apeland la ajutorul lui Keo printr-o simpla
privire.
- Nu exagera, cotoroanto! Parem noi bogati, dar in realitate...
- Da, Keo, stiu. Tu esti sarac lipit pamantului.
Page
11
October 1, 2012
Remarca il infurie pe acesta la culme, strangand din dinti ca un nebun.

- Cneazule, fiindca va plac si fiindca nu sunteti atat de galagios ca
prietenul dumneavoastra, va voi ajuta.
- Si pretul?
- Vreau ca primul nascut sa imi apartina mie!
- Esti nebuna?!
Un stol de ciori zguduira un plop la tonul ridicat al lui Keo, care se
pusese intre cei doi.
- Pe langa asta presupun ca vei mai cere si altceva!
- Eu doar urmez regulamentul...
- Nu mai face pe mironosita, vrajitoareo, si spune odata totul! Nu ne lua
de prosti!
- Vai, dar ce nervosi suntem. Ei bine, cneazule, treaba sta in felul
urmator: eu o scot pe Alyona din Iad si ti-o dau intacta, exact asa cum era cand
ai pierdut-o. Veti avea parte de o iubire perfecta pana la adanci batraneti.
Timpul e relativ. Tot ceea ce cer de la tine este...primul nascut!
- Clar! Ne-am carat. Hai Dimitri, ti-am zis ca ne pierdem timpul
degeaba...
- De ce primul nascut?
- Serios? Primul nascut are parte de abilitati fantastice, necesare mie in
scop personal. Nu este important pentru tine la ce-mi va folosi el. Pana la
urma...vei primi ceea ce iti doresti cel mai mult acum!
- Dimitri...
- Iti dau altceva. Comori, palate...imunitate. Omor pe cine vrei tu, cand
vrei tu...
- Dimitri...nu vreau amagiri. Eu vreau oceanul in pahar!
Ridica din umeri si ii intoarse spatele, pornind usor catre drumul ce
ducea spre nord.
Page
12
October 1, 2012
- Esti o sarlatanca, Tea Vever! Nici nu stiu ce caut aici! Nu vom accepta
targul, batranico! Ne putem descurca si singuri.
- Chiar asa? Pai...succes atunci. Dar Keo, aici poate esti regele junglei,
insa acolo jos esti un simplu gandac. Iar demonii urasc gandacii.
- Gandac?!
Se trezi cu el la cativa milimetri de ea, cu ghearele si coltii scosi la vedere.
- Haide, Keo...cioparteste-ma. Te provoc!

- Incetati!
Atmosfera se domoli sub indemnul rastit al cneazului. Keo reveni la
normal, trasaturile demonice disparand sub pielea umana, un invelis perfect ce
ascundea la lumina zilei fiara ce salasluia in el.
- Bine. Accept!
- Dimitri!
- Taci Keo!
- Tu sa taci! Nici diavolul nu-i asa rau! Gandeste-te doar...
- Keo...taci!
- Da, blondule. Taci. Sa nu ne grabim, cneazule. Sunteti sigur? Va
reamintesc ca...primul nascut va trebui sa mi-l predati fara urme de revolta.
Altfel, Alyona va redeveni jucaria preferata a demonilor si a sufletelor
pacatoase.
- Da...sunt constient.
- Acum, ca totul sa fie legal...sa nu care cumva sa ma trezesc cu pazitorul
dumneavoastra la usa, vreau sa pecetluim intelegerea.
Intinse palma lipsita de linii si de pete, neteda cu o bucata de papirus.
- Semneaza cu degetul exact aici si treaba e gata facuta.
- Dimitri, prietene...si tu stii ca e gresit ce faci! Mai gandeste-te...
- Daca nu o fac acum, innebunesc.
Page
13
October 1, 2012
Isi atinti ochii albastri in cei ai Teei.

- Sper sa te tii de cuvant!
Ea desena cu degetul crucea peste inima, zambind. Dimitri semna. Keo
ofta puternic. Tea stranse pumnul.
- Acum...trebuie sa ai rabdare.
- Pana cand?
- Intoarce-te acasa, cneazule. Alyona trebuie sa va gaseasca acasa. Si
acum...lasati-ma sa-mi fac treaba.
Fara sa se uite pe unde au apucat-o, cei doi o lasara pe Tea in urma.
- Realizezi ca ai incheiat un pact cu cea care a incalcat porunca
Domnului?
- Da.
- Ca dupa capul ei se tarasc cei mai puternici demoni, dar zbor si cei mai
renumiti arhangheli?
- Da.
- E bine...e...perfect...
Dimitri ofta. O greutate ca de plumb ii apasa plamanii.
Era nerabdarea.
P rimavara isi facea loc printre ramurile groase ale brazilor Nordului,
salbaticie ferita de rabdarea lui Dimitri, furtunile si ninsorile violente facand

loc calmului, zilelor insorite si noptilor senine, oferind o priveliste cereasca
asemeni unei iluzii feerice.
Page
14
October 1, 2012
Portile mari se deschisera de bunavoie in fata unui invitat inaripat in

fata caruia nici lupul Arkan nu avu curajul sa se repeada.
Dimitri il pofti inauntru, pastrand tainic lupta sentimentelor
contradictorii sub care isi traia viata de cateva zile incoace.
- Silentios in zbor si-n mers, Rafael. Ce te aduce pe la mine?
Il saluta afisand un zambet retinut si isi scutura zapada de pe cizme. Se
facu comod pe o canapea imensa, dar rece ca suprafata lacului inghetat.
- Mi-e din ce in ce mai stranie vizita ta aici.
- Te credeam mai...destept, Dimitri. Cum ai putut?
- E vorba de vrajitoare, nu?
- Nu te puteai dedica unei vieti solitare, prefacand-o pe Alyona intr-un
idol si traind in umbra dragostei neimplinite decat sa faci un targ cu Soarta?
- Ei bine sunt un prost, un indragostit si un nebun! Nu am regrete.
- Dar ii stii reputatia! Dimitri, ca ea sa se plimbe prin Iad ii trebuie o
invitatie. Iar tu tocmai i-ai facut-o!
- Si? Demonii o vor in aceasi masura in care o vreti si voi. In cel mai rau
caz...da gres.
- Tea Vever nu da niciodata gres! Are ea o dorinta pe care de mult
doreste sa o vada transpusa in realitate.
Focul din semineu se oglindea mandru in ochii albastrii ai lui Rafael. Isi
freca obrajii cu palmele inghetate, oftand si scotand aburi ca un dragon obosit.
- Ce mai e?
- Of...Dimitri, ea tocmai ce...
- Ce-a facut?
- Cand Tea intocmeste un pact cu...vreun nefericit, acela, in urma
mortii, ajunge direct in mainile noastre. Ale ingerilor.
- Cum...
- Crede-ma pe cuvant, mai bine ati arde amandoi in izvorul acela de
Page
15
October 1, 2012
smoala clocotita, mancati de vii...insa va asteapta ceva mai rau!

Fiorii calatoreau prin fiecare fibra musculara, provocand corpul lui
Dimitri, ramanand nemiscat sub convulsiile plamanilor. Chipul ii era cioplit in
groaza.
- Tu cu Alyona...veti suporta pedeapsa divina. Intreg neamul iti
este...condamnat.
- Dar ea nu a pomenit nimic, nu a specificat...Keo...Keo stia?
- Nu. Dar trebuia sa-l asculti!
Arhanghelul se ridica si porni spre usa. Ii mai oferi o ultima mangaiere
pe constiinta cu ai sai ochi blanzi, rupti parca din marile tarilor calde.
- Profita de Alyona cat poti de mult. Necazurile se abat asupra
blestematilor ca si corbii deasupra cadavrelor. Esti pe moarte, Dimitri.
Disparu imbratisat de noaptea linistita a nordului. Somnul cneazului se
adanci in tenebre si deveni orb pana a doua zi, cand se trezi foarte tarziu. Se
intinse peste perne, iar alaturi de el o gasi pe Alyona cu ai sai ochi frumosi
ascunsi de ploape grele, mirosind a floare de liliac, radiind ca un diamant
neslefuit.
T recusera ani de zile fara ca Dimitri sau Alyona sa mai auda de Rafael
sau de Tea Vever. Asta pana intr-o seara a lunii aprilie cand Tea li se infatisa
in fata usii conacului, cu fulgi mari prinsi in firele negre de par. Dimitri ii bloca
intrarea, ar aceasta se furisa ca o vulpe si o lua pe Alyona in brate.
- Felicitari!!! Micutul se va naste la mijlocul iernii, intr-o zi a lui
decembrie.
Vestea se pogori asupra lor ca o avalansa, dureros de repede De-atunci
nu mai scapasera de Tea.
Page
16
October 1, 2012
Dimitri incercase de cateva ori sa incalce pactul, cerandu-i ajutorul lui

Keo. Dar Tea nu se lasa omorata.
Nu o doreau nici Viata, nici Moartea. Era prinsa intre Iad si Rai, iar
vampirul se straduia degeaba.
Prietenii lui erau condamnati, iar el nu detinea nicio arma pentru a-i
salva.
Desi Alyonei ii era teama de razbunarea Teei pentru aceste incercari
esuate, Soarta isi pastra calmul si buna dispozitie. In preajma lor se simtea ca
intr-o familie fericita si avea o deosebita grija de Alyona si de fiinta din
pantecul ca de portelan.
Iar neasteptatul se intampla.

Dupa o ora, minute in care timpul si spatiul se dilatara, amanand
momentul mult asteptat, treptele scartaira sub pasii timizi ai Teei. Tipetele
incetasera, facand loc unei taceri apasatoare.
- Baiatul tau este minunat, Dimitri.
Fara sa mai stea o lua la fuga pe scari pana in camera. Keo se uita la
bratele ei patate de sange. Usa mare, solida, se lasa deschisa de ea, lasand sa
intre in camera aerul salbatic, strabatut de minuscule ace de gheata.
- Ma asteptam sa stralucesti ca o stea in ultimele ei clipe de viata! Unde
este dovada triumfului?
Fara sa-l bage in seama, Tea iesi si disparu in padure.
Dimitri ii pusese numele Taru. Alyona isi reveni repede, sorbind din
ochi familia neobisnuita, obtinuta cu ajutorul unui sacrificiu fantezist
insemnat de cel mai sincer sentiment. Dragostea.
Keo se lasa fermecat de privirea feroce, naravasa a baiatului. Perioada
petrecuta impreuna cu noul membru al familiei Egreminov a fot cea mai lunga
petrecuta in Nord de catre fiul Desertului.
Page
17
October 1, 2012
Dar povestea devenea intunecata, vacarmul unui cutremur din

strafundurile Iadului indreptandu-se ca o bestie spre viata lor.
De-a lungul timpului incepura sa observe agitatia din jurul conacului,
prezente care starnisera fenomene ciudate si neliniste in sanul acestei imense
case. Entitati nebanuite bantuiau in-afara curtii, incercand sa se strecoare
printre gratiile gardului inalt, esuand lamentabil in ciuda puterii lor celeste.
Cete de ingeri curiosi il innebuneau pe Keo cu murmurul lor, iar lumina ce-o
emanau deseori il orbeau. Abia reusi sa-si stapaneasca nervii. Si totul deveni
de neinteles cand printre ingeri Keo recunoscu si demoni.
- E din ce in ce mai aglomerat, Keo...
Gheata se sparse. Alyona isi ridica privirea mereu provocatoare catre
iubitul ei. Keo nu se clinti din fata focului, incercand sa alunge raceala pielii pe
care o dobandise de cand ramasese alaturi de proaspatii parinti.
- Keo..nu exista o cale prin care pactul sa...fie rupt?
- Desigur ca exista. Moartea Teei. Ah, Dimitri...de ce nu ai asteptat?
Acum toti trei veti muri, ba de ingeri, ba de demoni. Nici o rasa nu este
multumita de venirea pe lume a micului mostenitor.
Adevarul se simtea ca un cutit adanc infipt in carne. Taru scanci.
- Atunci...omoar-o, Keo! Esti singurul care poate!
- Nu. Nu pot. Dimitri, doar daca ea isi da acordul poate muri si nici
atunci oricum. Fapta poate fi infaptuita doar de un demon sau de un inger. Dar
nici aceasta moarta nu este una propriu-zisa. Starea ei spirituala, acest
amalgam de puteri din care este alcatuita vor fi inchise intr-un cufar, tinute
prizoniere. Va continua sa existe, dar sub un lacat. Obligata sa astepte. Sa
imbatraneasca. Pana cand...
- Pana cand ce?
- Nu stiu...pana cand oaza timpului va seca.
Usa se deschise larg si un val de aer rece se lupta pentru o clipa cu focul
Page
18
October 1, 2012
rosu. Caldura invinse cand Tea o inchise la loc. Keo reactiona atat de repede
incat nici Alyona, nici Dimitri nu-l vazura cand se misca. Trei linii ii despicara
pielea obrazului, iar ea nici macar nu clipi. Capul ei ramase nemiscat, intors la
180 de grade, lasand umbra vampirului blond sa o acapareze, asemeni unei
bestii flamande. Iar in respiratia lui Tea recunoscu parfumul desertului.
Nimeni nu se clinti. Ochii albastri ai lui Taru se marira de uimire, apoi
incepu sa planga. Din ce in ce mai tare, pana cand Keo s-a vazut nevoit sa se
retraga si sa o lase pe Tea sa il i-a in brate.
- Ce-ai afcut? scrsni acesta printre dinti.
- Ce-ai facut tu???
Ochii i se uscara, iar copilul deveni calm, jucandu-se cu medalioanele de
la gatul ei. Mama lui ii privea sceptica si geloasa, stropind venin printre gene
cand baiatul ei prefera sangele vrajitoarei si nu pe al ei sau al tatalui lui.
Momentul agitat ii ridica adrenalina, repezindu-se la Tea, maraind aspru
fara sa tina cont de copil.
- Te-as sfatui sa te potolesti, Alyona. Eu te-am scos din Iad, eu te bag
inapoi. Sangele meu este uman, nu are nici o proprietate malefica si nu ii face
nici un rau.
Ii zambi calduros lui Taru, abandonandu-i pe toti pentru acei irisi
albastri, ascultand o voce care o chema din departarile albe ale muntilor
singuratici. Asculta urletul unui lup solitar si lasa fiorul sa-i inmoaie coloana
vertebrala.
- Baiatul imi apartine. Nu-i voi face nici un rau. Va avea parte de
protectia mea tot timpul, neconditionat. Asa ca nu mai lasati impulsurile
animalice sa puna stapanire pe voi cand sunt eu prin preajma. Obisnuiti-va sau
nu voi tine cont de legatura de sange.
- Esti o cioara impielitata nicidecum...mironisita care incearca sa ne intre
pe sub piele! Spune-mi, Tea Vever, ai fost tarfa vreunui demon si te-a alungat
Page
19
October 1, 2012
sau...ce? Pentru ca pactul asta e afurisit rau de tot!

- Hm...viteaz ca Soarele dimineata! Keo, cred ca ar fi timpul sa incepi
pregatirea psihica pentru ca...ceea ce vine, ceea ce va lua forma te va lovi ca un
val imens de pietre! Si nu vei mai vedea lumina zilei decat daca...renunti la
ceea ce esti.
- Nu ma aburi, sperietoareo...
- N-as indrazni. Si acum...
I-l inapoie pe baiat Alyonei si se aseza langa foc.
- Comportati-va normal! Ca si cum m-ati iubi. Ma simt ciudat cand celor
din jurul meu le este teama de mine.
D in cauza agitatiei celeste ce nu mai contenea in jurul conacului din
Nord, familia hotari sa se mute mai la Sud.

Ocupara o alta casa, maiestuoasa ca un palat, proaspat refacuta pentru a
intampina entitati cu sange nobil.
Conacul era inconjurat de o padure deasa, petrecut de un izvor cristalin,
impodobit cu tufe de trandafiri, inaltat cu blocuri de piatra arsa, trainic cat sa
reziste unei armate de sfinti.
Page
20
October 1, 2012
Tufele imense de trandafiri isi inaltau gratios florile, incolacindu-se pe gratii,

lipindu-se de peretii aramii, eliberand printre petalele rosii un parfum cu tenta
de mir.
Odata cu schimbarea decorului, cu clima blanda, si starea familiei
patrunse pe un fagas linistit, o parte din copilaria baiatului.
Dar pacea ii imbratisa pentru scurta vreme.
Baiatul crestea formidabil de repede, corpul si mintea i se dezvoltau
asemenea animalelor nascute in salbaticie. Cu pofta de viata.
In ziua cand implini 7 ani iarna arata tot ce are mai bun, mai ucigator si
in acelasi timp mai fermecator. Sub vantul nemilos crapa piatra, fulgii taiau in
carne vie si putine animale salbatice isi gasira adapost sub torentul de frig.
Ochii lui albastri ca adancurile oceanelor se uitau amuzati pe fereastra.
- Iti place ce vezi?
Paginile cartii se auzeau fosnind. Tea sosise cu cateva zile in urma
daruindu-i lui Taru un medalion din argint, o cruce veche, maiestuos lucrata d
maini sfinte. Lantul era la fel de subtire ca si fulgii de nea. Acum stateau
amandoi in camera lui, ea intinsa pe pat, citind si el privind randurile de
zapada ce se asternura prin toata curtea.
- Totul i-a forma in mintea ta, Taru. Vrei frig, ai frig. Vrei fulgi mari, ai
fulgi mari.
- Puterile mele vor deveni din ce in ce mai mari?
- Vei deveni o cutie a Pandorei, micule cneaz.
Pasii lui se grabira pe covor, apoi sari in pat langa ea. Lua o suvita buclata
intre degete, distragandu-i atentia din cursivitatea randurilor.
- De ce vii atat de rar?
- Iti pare rau?
- Da. Mi-e tare dor de tine. Ma doare doar cand ma gandesc la tine. Si tu
lipsesti asa mult!
Page
21
October 1, 2012
- Eu...am treburi importante, Taru. Dar va veni o vreme cand...nu ne

vom mai desparti.
- Serios?
Tea isi facu semnul crucii pe locul unde batea inima. Baiatul isi lipi
buzele de ale ei, acoperindu-i obrajii cu palmele. Alyona intra in camera.
Perechile de buze rosii se despartira.
- Taru, te cheama tatal tau. Jos.
- Bine, mama.
Cele doua ramasesera singure. Tea ii facu semn sa se aseze langa ea.
Ca de fiecare data, mintea i se supuse. Cu un oftat adanc, isi lasa la
vedere povara de pe umeri. Se aseza langa persoana pe care o ura cel mai mult
cu sufletul si frica la lumina fierbinte a lumanarilor.
Conacul nu mai reprezenta o asezare sigura.
Si in acest colt se adunasera hoardele, haituindu-i, incoltindu-i.
- Ce se va intampla cu noi, Tea? Unde vom ajunge?
Nu primi nici un raspuns. Ninsoarea se calma.
- De ce fiul meu este atat de important? De ce tocmai el?
Tea continua sa taca. Se uita pe fereastra fara sa clipeasca sau sa respire.
Alyona se ridica, acceptandu-si infrangerea.
- Pentru ca el este singurul care poate ingheta Iadul.
- Si tu vrei sa-l folosesti ca pe o arma?
- Da. Acesta este planul. O era glaciara de care nici profetii n-au avut
habar.Fara demoni, fara pedepse. In cel mai rau caz Dumnezeu ar permite
reincarnarea.
- De unde stiai ca Taru va putea face asta?
- Intreaba-ma ce nu stiu...si nu-ti pot da un raspuns.
- Tea...copilul meu este in pericol?
Geamurile tremurau din nou cuprinse de viscolul tanar si galagios.
Page
22
October 1, 2012
Copacii goi se aplecau pana la pamant, cersind indurare aripilor intinse ale
furtunii.
- Cred ca da...
N u trecu mult timp. Primavara nu reusi sa invinga iarna, iar zona
ramasese ingropate in troiene de zapada de-a lungul lunilor.

Ziua se anunta normala la inceput. Taru cu Dimitri isi masurau maiestria
in jocul de sah, iar Alyona se lasa prada flacarilor din semineu.
Trecusera sase luni de la discutia celor doua, Tea plecand a doua zi si nu
se mai auzi nimic despre ea.
Aceasta viata traita in frica si lipsita de libertate devenise un labirint
periculos, fara iesire.
Ii lasa fara aer, le paraliza actiunile, le incetusa privirile.
Aproape ca isi dorea sa nu se fi intors vreodata!
Apoi, totul se petrecu cat ii ia unui fulger sa brazdeze cerul.
Portile conacului iesira din balamale, ingropate in zapada de pasii
apasati ai Teei, care intra alergand in casa si se sprijini de usile ce le inchise
tremurand. Avea obrajii rosii, iar aerul ii iesea din plamani zgomotos.
Cneazul vru sa o atinga, dar ea se lipi mai mult de usa, facandu-le semn
sa taca. Doar ticaitul ceasului indraznea sa-i incalce ordinul. Ceasul...si inca
ceva. Ceva care nu dorea inca sa fie vazut si care-i provoca Teei fiori pe sira
spinarii.
- Hoti nenorociti...
- Tea...Tea, linisteste-te.
- Unde e Taru?
Page
23
October 1, 2012
Baiatul tasni de nicaieri, trecand printre parintii lui si luandu-i talia in

brate, sarutandu-i abdomenul d emulte ori.
- Trebuie sa ne grabim...
Dar ceva puternic lovi usa, iar Tea se dezechilibra. Lovitura se repeta de
mai multe ori, alarmandu-l pe Dimitri destul de mult cat sa se inarmeze
imediat.
- Nu pot simti ce e afara...
- Provine din alta lume, Dimitri. E un demon. N-avem timp pentru
explicatii.
- Dar parca demonilor le era frica de frig.
Toate geamurile se sparsera. Usa cazu. Pasi grei indoira frumoasele
gravuri din bronz.
- Tea, scapa-l pe Taru! Ne ocupam noi!
Demonul, un barbat inalt, cu spatele lat si brate vanjoase, le rase celor
doi in nas. Nu avea arme, doar o gura spurcata, blestemata. Dimitri se repezi
spre el, insa nici nu apuca sa-l atinga, ca zbura in cealalta parte a holului.
Tea il apuca pe Taru de mana si-l trase dupa ea pana in crama. Rasul
rautacios reusi sa se strecoare prin gaura cheii si sa-l infioare pe Taru destul de
tare, incat sa alerge mai repede decat ea si sa o duca in fata unei usi secrete,
decupata in peretele cel mai indepartat al incaperii.
- Taru, trebuie sa iesi la suprafata si sa fugi cat poti tu de repede! Fugi
indiferent de ce auzi sau vezi! Fugi pana la capatul pamantului!
- Vii si tu?
- Nu stiu. Grabeste-te!
- Dar mama...
- O sa am eu grija de ei. Du-te!!!
Page
24
October 1, 2012
Dupa mozaicul de voci din jurul castelului, Tea ghici ca deja se

adunasera o multime de demoni in jurul conacului, iar capcana se strangea din
ce in ce mai repede in jurul lor. Nu mai gasea nici o cale de scapare.
In spatele ei sunetul unor pasi nesiguri se opri.
Barbatul ce avea grija de casa tremura din toti rarunchii, cautand o cale
de scapare din infernul dezlantuit.
- Kiril! Repede, prinde-l pe Taru din urma! Nu-l lasa singur, orice s-ar
intampla! M-auzi?
- Ne parasiti?
Inchise usa dupa cei doi, tragand zavorul. Inchise ochii, ridica doua
degete la nivelul fruntii si rosti doua versuri. Pe zavor aparu un desen mic,
negru. Nici un inger sau demon nu ar fi putut atinge usa aceea in urma acestui
lacat. Urca repede scarile, dar peisajul o lovi din plin. Peretii erau zdrentuiti,
mobila rupta, cristalele sparte, totul ingropat in zapada. Un miros intepator o
ingrijora peste masura. Fumul negru venea din fata conacului si devenea din
ce in ce mai dens. Tea privi inmarmurita cele doua ruguri fumegande. Dimitri
cu Alyona cadeau prada flacarilor, iar carnea lor raspandea cel mai respingator
miros. Suportau muti si orbi, caci glasurile le pierisera, iar lumina din priviri se
stingea rapid.
Tea nu statu degeaba, incerca sa stinga focurile, intai prin vraji, apoi
aruncand cu zapada, insa nimic nu functiona. Unul din demoni o ataca si reusi
sa o imobilizeze.
Luata pe sus, aceasta incepu sa tipe, sa se miste violent in bratele
acestuia. Rugul ei fusese rapid pregatit, iar funiile ii taiara pielea si i-o inrosira.
- E...de admirat planul tau. Chiar mi-a placut. Esti spontana, Tea Vever,
dar nu intotdeauna atenta.
- Numai de gura ta spurcata nu am eu chef acum, demon imputit!
- Incerc sa spun ceva frumos...
Page
25
October 1, 2012
- Curva Iadului!
- Dar var da nu imi permiti...
- Nu-ti voi face placerea, nu ma las omorata de tine, bestie!
- Taci din...
- Eu mor doar atunci cand imi doresc! Asta e blestemul pe care-l port. E
dureroasa renuntare...
- Opriti-o!!!
Insa vapaia sufletului se stinse, lasand in urma ramasitele unui trup tanar
si frumos. Culorile ce o alcatuiau devenire sterse. Parul ii atarna fara vlaga pe
langa corp.
Ordinul intarzie.
Cu limba despicata, demonul isi umezi buzele negre ca taciunele.
Nu era un adio...fusese un ramas-bun.
- Ne vedem curand, Tea Vever. Gasiti-mi-l pe baiat!
Intre timp, Taru continua sa alerge mancand pamantul. Picioarele i se
afundau pana la genunchi in zapada, dar el nu se oprea. Rosul i se urca in
orabji, in buze, in degete. Varfurile crengilor ii intrau in piele, il zgariau. Se
impiedicase de cateva ori, plamanii trageau cu nesat aer in piept, iar el incepu
sa planga. Dar in ciuda oboselii ce-l cuprinse, recunoscu un parfum familiar.
Renunta la goana sa nebuna, adulmecand aerul din toate partile. Nu trecu
mult si Keo aparu in fata lui si-l primi la pieptul sau cu bratele deschise. Abia
atunci reusi sa se exteriorizeze, sa-si planga frica, nestiinta. Se ghemui cu el la
poalele unui brad, dorindu-si ca mangaierea de pe spatele sau sa nu inceteze
niciodata. Caldura degajata de Keo il calma ca un ceai cald, dar urmele
disperarii lui se intiparisera adanc in ochii albastri.
- Taru, ceea ce vei vedea acum te va marca toata viata. Si crede-ma, viata
ta e foarte lunga. Pe masura ce cresti in varsta, amintirile se dilata. Iar de
imaginea asta...nu vei scapa nici in moarte!
Page
26
October 1, 2012
- De ce vorbesti asa?
- Vei intelege. Acum hai, pericolul a trecut.
Se ridicara impreuna si pornira agale inapoi spre conac. Kiril, abia
respirand din cauza efortului depus, ii urma indeaproape.
- Mergem inapoi acasa?
- Da.
-Dar Tea...
- E-n regula, Taru. Raul a disparut.
Starea lui Taru reveni la normal, strangand multumit palma ce-l salvase
de la inec. Mereu se simtise protejat in compania lui Keo, avand dintotdeauna
impresie ca el nu era la fel ca vampirii ceilalti. Batranetea i se citea in frunte,
cuvintele sale erau mereu alese, privirea care detinea arta convingerii, in care
raul si binele se bateau pentru suprematie, totul ii indica lui Taru ca avea de-a
face cu o creatura imposibil de cuprins in niste fraze.
Copacii din jurul conacului fusesera smulsi din radacini. Zapada era
batatorita de multe urme de pasi. Mirosul carnii arse inca persista in aer, iar
Kiril nu suporta si-si acoperi inspaimantat nasul.
- A ce miroase, Keo?
Dar nu primi nici un raspuns. Keo mergea drept, cu privirea inainte, un
chip cioplit in tristete. Un zeu al razbunarii, infrant si cocosat de regrete. Doar
spasmul ce-i mai strangea din cand in cand palma lui Taru intr-a sa dadea de
inteles ca inca mai poarta viata in el.
In scurt timp intreaga scena se largi in fata lor. Iar in ochii micul cneaz
lua proportii uriase. Conacul era o ruina, iar parintii lui se prefacura in cenusa.
Se smulse din stransoarea lui Keo si alerga catre ruguri. Fumul inca iesea din
lemnul carbonizat.
- Cei ce ti-au omorat parintii, Taru...au castigat un adversar de temut!
- Dar de ce? De ce au facut asta?
Page
27
October 1, 2012
Glasul abia daca ajunsese la urechile vampirului, alterat de nodurile

plansului si ale disperarii.
- Eu...nu stiu. Dar vom afla, Taru! Vom afla!
Keo se indrepta catre Tea si asculta cateva secunde. Ofta descurajat. O
dezlega si o aseza in zapada. Baiatul se apleca deasupra ei, picaturile sarate
cazand peste pielea alba si neteda.
- Si ea a murit?
- Da. Trebuie sa o ingropam. Trebuie...sa ma ocup singur. Kiril, te rog.
- Am eu grija de baiat.
Cat timp Kiril cu Taru cotrobaiau prin ruinele conacului, Keo purta
trupul Teei si-l depuse intr-o groapa sapata pe un camp. Fara sa se
murdareasca pe maini, pamantul se rostogoli inapoi, umpland groapa si
inghitind frumosul corp. Ii arata lui Taru mormantul nemarcat, baiatul
memorand locul si pastrandu-l cu ochii minti pana la maturitate. Din acel
moment, Keo si-a asumat intreaga raspundere pentru Taru. Tragedia familiei
Egreminov a umblat din gura-n gura, purtata pe cale oratorica prin toate
continentele, starnind tristete si fericire, deopotriva.
Taru a crescut intr-un mediu plin de dragoste, de liniste, de cultura,
inconjurat de arta. Keo a avut grija sa-l invete tainele luptelor, in special
tehnici de scrima, iar baiatul deveni un tanar incantator, un razboinic si un
frangator de inimi. Reusea sa pastreze un echilibru intre frumusetea rara ce-i
impodobea exteriorul si cruzimea usturatoare care-i caracteriza interiorul.
Detinea frumusetea mamei lui si mintea tatalui sau. Isi depozitase
amintirile copilariei atent si grijuliu, folosindu-se de ele in cele mai intunecate
nopti, cand somnul refuza sa-l aline. A recladit conacul din Nord, locul unde
Taru se simtea ca acasa. Pentru el locul nu era o intoarcere in trecutul
tenebros, ci o tolerare a intamplarii ce l-a facut mai puternic.
Page
28
October 1, 2012
Iar Keo nu-si putea iubi mai mult copilul, fratele, prietenul, amantul
decat in prezent. Micul cneazl era realizarea lui, iar prin venele lui curgea sange
nepretuit. Isi indeplinise promisiunea, avusese grija de Taru. Il instruise cat
bine a putut si nu peste mult timp, cand Taru isi facuse deja cunoscuta
prezenta si autoritatea in aceasta lume diferita, a primit extensia numelui ce
odata ii apartinuse tatalui.
Taru Egreminov deveni cneaz.
Capitolul II
I nfern. Demon. Foc. Diavol.
Sunt doar niste simple cuvinte.

Fluvii de suflete condamnate, fara forma sau constiinta, ce-si inalta
uneori zbieretele spre Dumnezeu. Smoala intinsa peste tot, inecand orice nu e
demon, gravuri pe peretii zdrenturosi, fierbinti. Saracia celor ingenuncheati,
plansul celor nestiutori, confuzia celor nebuni. Toate astea exista, dar nu sunt
evaluate la adevarata lor valoare.
Aici jos demonii au pielea arsa, lipita de oase, unii inca mai poarta
scheletul aripilor de inger, o extensie a oaselor negre, aratand ca niste lilieci
morti de foame. Mainile lor sunt de fapt gheare ce pornesc direct din
incheietura. Duhoarea lor este insuportabila, iar ochii au ramas doar doua
gauri negre, inexpresive. Demonii stiu doar sa rada, sa-si bata joc de cei
blestemati. Ii chinuie doar ca sa ii auda strigand numele Domnului. El nu vine
niciodata, asa ca pufnesc in ras si o iau de la capat.
Page
29
October 1, 2012
Seth, Emett si Cronos sunt primii demoni creati de diavol. Ei sunt

conducatorii legiunilor formate din ingerii decazuti, armate de carne si oase cu
greu tinute in frau. Turme de corpuri arse, care ridica cenusa si nu praful in
urma lor, doritori de sange si moarte. Demoni ce nu doresc sa posede, ci doar
sa provoace haos.
Pentru ei, Pamantul e insuficient. Idealul reprezinta scara catre Rai,
dulcea razbunare pe care agonia dulce a arhanghelilor le-ar produce-o.
Dar diavolul stie ca lupta nu se poate da decat pe pamant, campul de
batalie neutru. Lumina Raiului ar distruge armata neagra din secunda in care
isi vor ridica privirea spre porti. Asa ca pamantul de mijloc era blestemat sa
poarte razboiul sacru intre cele doua rase.
Insa Dumnezeu nu parea incantat de aceasta idee razboinica. El nu era
interesat de o lupta, deoarece conducerea se afla inca in mainile sale prin
intinderea vasta a credintei sale intre oameni. Devenise cel mai puternic dintre
zei si parea de neinduplecat. Desi aparuse dupa el, Dumnezeu isi luase in serios
rolul de conducator, iar postul in care diavolul fusese supus il enerva la culme.
Trebuia sa revina, sa fie el slavit, lui sa i se ridice altare si constructii, rugaciuni
si dorinte, nu acelui batranel aparut din senin.
Asa ca hotari sa-i puna rabdarea la incercare prin incalcarea uneia din
legile lui scrise.
Iar cei trei demoni cazura de-acord, devenind astfel demiurgi.
Inventivitatea lor se dovedi maiastra. A fost creat un trup masiv, inalt,
impunator ca trunchiul unui stejar batran. Trasaturile chipului scoteau in
evidenta latura violenta a frumusetii, gandurile pacatoase avand ca izvor de
inspiratie ochii negri ce ascundeau pupila, umbriti de gene lungi, curbate.
Gura semana cu petalele bobocului de trandafir, fine si rozalii, inselatoare ca
umbra, ascunzand spinii ce-ti despicau pielea si te faceau sa tipi. Pometi
Page
30
October 1, 2012
colturosi, frunte lata, parul crescu des, stralucitor, usor ondulat, pastrand
culoarea castanei.
Magia se raspandi prin tot corpul, demonii privindu-si creatia cu ochi
mandri si buze tuguiate si-si chemara de graba stapanul.
Diavolul a ingaduit pe loc existenta acestei fiinte, iar vestea a reusit sa-l
scoata din sarite pe Dumnezeu, caci doar El avea voie sa creeze viata. Diavolul
intrecuse masura.
Barbatul ce a starnit atata controversa in randurile serafimilor si a
heruvimilor poarta numele Suek, botezat chiar de cei trei, insa ajuns pe
Pamant, odata devenit vampir, cu colti si gheare si instincte de fiara, si-a ales
singur un nume, care avea sa-i ramana pana la sfarsit. Oricare ar fi acela.
Iar Suek este Gregory Kingsley, un veritabil personaj al intrigii.
Un londonez innascut, cu accent specific, un cunoscator al intregii
insule britanice, in hoinar ce nu a ratat nici un coltisor al tarii sale preferate.
Locuitor al regatului inca din secolul al XV-lea, un luptator desavarsit si un
pradator neinfricat, Gregory inca nu-si gasise un motiv pentru a trai. Pofta de
cunoastere se stinse treptat, realizand ca oamenii sunt foarte asemanatori si
stersi, viata in sine nefiind inca un izvor de inspiratie si bucurie. Iar hoarda de
ingeri insarcinati cu asasinarea lui se tineau dupa el cum se tine pisica dupa
soarece.
Mereu cu un pas inaintea lor, Gregory reusea sa se strecoare printre
capcanele si aparitiile lor spontane, scapand de fiecare data, sa se faca nevazut
si sa se departeze suficient de perimetrul avizat astfel incat mirosul sau sa
dispara, sa fie imprastiat de curentii apelor. Timp de un secol si jumatate reusi
sa ii pacaleasca si sa scape nevatamat, pana cand cel mai mare dintre
arhangheli, Mihail, reusi sa il prinda si sa-l haituiasca. Fulgerele brazdau cerul
ca niste cicatrici, tunetele anuntau peste tot in lume victoria ce avea sa-l
Page
31
October 1, 2012
incununeze, sa-i aduca lauri comandantului, imnuri de glorie inaltate de

corurile divine celui mai puternic dintre arhangheli.
O lupta pe viata si pe moarte aproape ca-l ingenunche pe Gregory, o
scena piperata cu injunghieri, rani adanci, dureri insuportabile ce afectasera
ambele parti, dar Mihail rezista mult mai bine decat el, reflexele vampirului
disparand sub pojghita de oboseala si renuntare in urma acestei dovezi de
putere. Dupa ce noaptea se retragea in fata zorilor mandre ale diminetii,
Gregory cazu in genunchi cu varful sabiei din argint atingandu-i fruntea,
crapand-o, o picatura de sange scurgandu-se pe linia nasului si cazandu-i pe
buze.
In ciuda deznadejdii ce-l inrobi pe vampir, sfarsitul nu-i era scris atunci,
caci de nicaieri aparu Taru Egreminov, atacandu-l pe Mihail fara sa sovaie.
Arhanghelul se infurie la aparitia lui Taru, cunoscandu-l pe cneaz din profetia
Sortii, un nume divin ce nu-si merita statutul. Insa Taru nu era singur, iar
arhanghelul batu in retragere caci il simti si pe Keo de Medis prin preajma.
Desi un slujitor al Domnului, combinatia de puteri ce formau pamantul nu-i
permitea libertatea puterilor, limitat la o conditie saracacioasa si astfel se
retrase scarsnind din dinti, disparand in fum.
Gregory se arata incantat de aparitia contcneazului lui si devenira
apropiati de la prima vedere. Nu dupa mult timp, in urma unor discutii ce
apartin tiparului tineretii, alimentate de visuri marete si nobila credinta a
tanarului care se crede mai presus de lege, lua viata Elita.
Astfel, demonii reusira ce-si propusesera. Gregory se pastrase in viata,
devenise foarte cunoscut in randurile vampirilor, a demonilor si a ingerilor,
prin simpla lui existenta reprezentand o poarta prin care demonii ieseau la
suprafata si era o insulta dedicata divinitatii, accentuand esecul lui Mihail.
Si niciodata situatia nu avea sa se schimbe.
Page
32
October 1, 2012
E lita se mari pe parcursul anilor, ajungand pana la 21 de membri activi,
insa jumatate de ei si-au dat viata in lupte sau razboaie purtate in numele celor
ce cotizau pentru ca problemele lor sa dispara, sa se prefaca in praf si pulbere.
Locul de intrunire ales a fost conacul Eden, acel martor pietrificat al
executiei infioratoare ca inca ii bantuia intunericul de sub ploape.
Pentru vampiri, datorita insusirilor neobisnuite cu care fusesera
inzestrati odata cu perechea de colti, miile de kilometri nu insemnau nimic, asa
ca ideea fusese acceptata.
Intemeietorii Elitei fusesera Taru si Gregory in prima instanta, iar la
scurt timp li s-au alaturat alti patru vampiri, tineri ca si ei, cu dorinta apriga de
a se afirma.
Andrei Vlastov se prezenta primul, cu o incantatoare hotarare in privire,
brat si glas. Baiatul unei familii de cronicari, ucisi de o familie nomada de
vampiri si facut nemuritor doar pentru simplul fapt ca depasea asteptarile in
privinta aparitiei, inzestrat cu o frumusete rapitoare, jurase credinta si
supunere, dovedindu-si iscusinta in manuirea sabiei in urma unui duel cu
insasi Keo. In-afara abilitatilor de luptator, glasul ferm si ochii verzi,
cameleonici, contribuira la acceptarea sa in cadrul Elitei, fermecandu-i pe toti
trei deopotriva.
Andrei isi expuse povestea in cateva randuri, evitand descrierea ei in
cuvinte largi. Familia sa fusese asasinata, el tanjise dupa razbunare, dar sfarsise
prin a fi facut si el vampir. Nu-si gasise linistea si nici un loc al sau unde sa se
aseze. Spera ca Elita sa-i ofere viata pe care dorea sa o traiasca, sau un scop
pentru care sa moara, in cel mai rau caz.
Page
33
October 1, 2012
Renee Lafayette aparu la cateva saptamani dupa Andrei, citind sigur pe

el juramantul gandit de Gregory si Taru si scris pe un pergament ingalbenit de
Keo. Proba fizica o trecu cu brio in fata lui Gregory, devenind astfel al patrulea
membru oficial al Elitei, primind semnul pe care oricare membru trebuia sa-l
poarte, fiind astfel recunoscut ca lucrand in cadrul Elitei. O floare de crin cu
petalele desfacute, creata din argint. Francez, Renee se tragea dintr-o familie
veritabila de vampiri ce purtau titlul de marchizi ai curtii regale.
Familia Lafayette era una din cele mai vechi familii de vampiri pur
sange, insa nimeni nu le cunostea originile.
Francezul isi capata rapid porecla Marchizul, aparand intotdeauna
ingrijit, cu podoabe pe degete si la gat, iar hainele erau impopotonate cu
diamante si brodate in fire de aur. Isi purta parul blond foarte lung,
revarsandu-se peste umeri si pe spate in bucle mari, stralucitoare.
Samson Meffis venise tocmai din insulele nordice pentru a face parte din
Elita, vorbele bune si rele despre aceasta organizatie strabatand continentul in
toate punctele cardinale. Tehnica sa in scrima il uimi pana si pe Keo,
recunoscand ca un asemenea talent trebuia integrat in Elita, caci pierderea sa
ar fi fost o risipa si un pacat. Indragit din prima datorita caracterului vesel si a
rasului zgomotos, lui Samson i se inmana la asfintit brosa din argint.
Vamirul era un colectionar a tot ce-ti fura ochii prin frumusete si
maiestrie, iar varsta uimi prin intinderea sa. Samson avea peste 1000 de ani, iar
vechimea o scotea la lumina rareori, pacalind necunoscutii prin
comportamentul dezinvolt si visator. Contributia lui in cadrul Elitei nu a fost
de durata, caci dupa o jumatate de secol, Samson isi pierdu mana in urma unui
duel, retragandu-se cu regret, lasand in urma sa un loc nici in ziua de azi
neocupat.
Dupa Samson, la cateva luni, isi facu aparitia Tomas Heff, un pirat ce
calatorise pe toate marile si oceanele cu a sa corabie neagra, aducatoare de
Page
34
October 1, 2012
moarte si saracie. Tomas se dovedi un indraznet si un kamikaze de neinlocuit.

Se oferea intotdeauna sa duca la indeplinire cele mai abusrde misiuni, cele mai
grele si mai incalcite, dar mereu iesind la liman, provocand panica si stres in
randul membrilor cand situatia parea pierduta pentru pirat.
Expunerea indelungata la soare ii inchisese tenul si nuanta parului, iar
prin venele sale curgea sange din Sud. Parul brunet, deseori ascuns sub o
esarfa colorata, cadea cret peste obraji, pana la baza gatului, iar ochii
imprumutasera culoarea marilor involburate, un albastru tulbure, inselator.
Tomas a impresionat prin curaj si incredere, expert in mauirea cutitelor si a
sabiei si in special pentru paleta larga de limbi straine pe care o vorbea.
Pe parcurs au mai fost acceptati, in urma unor probe fizice sustinute de
Taru, Gregory si Keo, baronul Von Vlast, olandez si Allan Hendricks, un
englez, locuitor al portului.
In timpul examenului, Taru verifica tehnica adoptata, Gregory exploata
rezistenta si reflexele, iar Keo se ocupa de sustinerea mentala.
Aceste adunari se desfasurau doar odata pe an, luna februarie devenind
gazda oficiala a auditilor.
Dupa ocuparea celor 21 de locuri puse la dispozitie, insumarea ei a
incetat. Taru cu Gregory hotarasera ca e de-ajuns. Elita lucra in urma sumelor
de bani propuse pentru fiecare misiune acceptata, natura ei fiind
nesemnificativa pentru membrii acestei organizatii.
Dupa o perioada lunga de timp, numarul membrilor incepu sa scada.
Multi au fost ucisi in lupte, altii au renuntat si intr-un final au ramas doar 12:
Taru, Gregory, Tomas, Marchizul, Andrei, baronul, Allan, Merlin, Pierre, un
impatimit al vinului si detinatorul unei mosii a carei vie se intindea pe
dealurile sudului Frantei, Matias, Roberto si Ivan, un rus propus de insasi
Taru.
Page
35
October 1, 2012
Faima Elitei nu le-a adus intotdeauna laude si bani, ei devenind vizati de

catre Consiliul care incerca sa controleze populatia vampirilor si care
reprezenta justitia in randul nemuritorilor. De multe ori Palai, conducatoarea
Consiliului, al doilea vampir dupa Keo, primul copil al acestuia, ii convocase,
enervata la culme de autoritatea ce cneazul si-o insusea, incercand sa inventeze
fel de fel de motive plauzibile astfel incat sa il inchida pe acesta si sa destrame
Elita, dar intotdeauna planurile ii erau dejucate de catre Keo, alc arui cuvant
cantarea de un infinit de ori mai mult decat al ei.
Desi Palai era recunoscuta drept conducatoarea oficiala, Keo
reprezentase fundatia Consiliului, el il inventase si ii oferise putere. Printre
membrii se numarau Bereer, Avery, Casius, Ethel, vampiri batrani ce nu mai
paraseau perimetrul insulei pe care cladirea impunatoare, sinistra ca un castel
parasit, il ocupa.
Datorita umbrei protectoare a lui Keo, Elita isi continua munca
nestingherita, ramanand in aceasi formatie pana in prezent. Insa cneazul
tulbura din nou apele, dand sfara in tara ca Elita are nevoie de un al 13-lea
membru. Avand si acordul lui Gregory, cei doi organizara o auditie pentru un
singur loc vacant, dupa foarte mult timp. Luna vizata era februarie,
respectandu-se astfel traditia. Si mai erau doar doua saptamani pana atunci.
Page
36
October 1, 2012
Capitolul III
- Eu mor doar atunci cand imi doresc! Asta e blestemul pe care-l port.
E dureroasa renuntare...
- Opriti-o!
Insa vapaia sufletului se stinse, lasand in urma ramasitele unui trup tanar
si frumos. O cortina neagra se las grea peste ochii ei, ca apoi sa se retraga la fel
de repede. Un alb orbitor o inconjura din toate partile, cadea cu viteza unui
meteorit. Isi vedea mainile si picioarele cum fluturau ca panglicile,
incontrolabil. Se rotea ca o minge, incercand sa tipe, sa se opreasca.
Cadea continuu, fara sa poata gandi, sa inteleaga ce i se intampla.
Puterile ei o parasira, iar sentimentul comun al omului de rand era coplesitor.
Se apropia rapid de un punct care se largea direct proportional cu
caderea ei, luand forma unui dreptunghi. O apuca nebunia, zbieretele si
incercarile zadarnice ale unei rugaciuni rostita intre sughituri ale hohotelor de
plans, cand recunoscu cosciugul. Cazu in el, iar in secunda urmatoare capacul
se inchise, ascultand neputincioasa cum cuiele sigilau unica sa cale de scapare.
Tipetele ei razbeau prin material, rascolind acel taram al nimicului
pentru mult timp, pana cand, inevitabil, au incetat. Cine stie...poate ca Tea s-a
inecat in propriile lacrimi si, in sfarsit, a adormit.
Dar locul izolat de odihna, a fost zguduit de o bataie puternica din aripi.
Nebagand in seama ostilitatea taramului care accepta doar damnati, guri
pacatoase si destine zgomotoase, arhanghelul Samuel scoase cuiele si desfacu
sicriul.
Page
37
October 1, 2012
O lua pe Tea in brate si o purta departe, pana in Purgatoriu, un loc

rezervat celor de care Divinitatea are nevoie. Acolo, Tea deschise ochii,
ploapele grele refuzand sa ramana deschise din prima, dar se ghemui
multumita in bratele barbatului blond, cu un zambet cald si primitor, asemeni
nisipului la rasarit.
- Bine-ai revenit, Tea Vever. Esti in Purgatoriu.
- Cat timp a trecut?
- Prea mult. Ne-ai furat mult timp, preocuparea pentru persoana ta fiind
purtata de multe alte fiinte ca si mine.
- Si de ce Dumnezeu ar permite una ca asta?
- Necunoscute sunt caile Lui, dar glasul Ii este hotarat cand da ordine si
bland cand cearta. Glasul explicativ nu i-l cunosc si nu cred ca exista.
- Tu esti Samuel, nu? Arhanghelul Samuel.
- Asa e. Am fost trimis sa te trezesc. Se pare ca lumea se duce de rapa fara
Soarta...
- Eu trebuie sa...
- Sa revii la ceea ce...faceai inainte. Ai o putere astronomica, o
cunoastere superioara oamenilor, demonilor, vampirilor si chiar...ingerilor de
rand. Ai muscat din fructul interzis. Esti o piesa importanta in mecanismul
curgerii timpului.
- Mi se cere ajutorul?
- Ti se va da libertate deplina in participarea activa cu idei si fapte in
viata muritorilor pamantului de mijloc. In ultimul timp lumea s-a indepartat
de Creatorul ei si trebuie indreptata spre caile drepte si juste ale adevarului
divin.
- Nu pot parasi Purgatoriul?
- Vei putea candva, dar momentan nu. Ai rabdare si succes, Tea Vever.
Page
38
October 1, 2012
Iar ea nu pierdu timpul, ci incepu prin a recupera evenimentele

importante care marcasera istoria. Il gasi pe Keo si, implicit, pe Taru, a carui
transformare o uimi in intregime. Brusc, Purgatoriul deveni un loc mai cald.
Invata totul despre Elita, despre Gregory si nasterea sa controversata, despre
demoni si ingeri.
Ca si cum sala s-ar fi umplut, Tea si-a inceput spectacolul.
S amuel era singurul vizitator al Teei. Statea cu ea ore-n sir,
ascultandu-i cantecele si incantatiile. Deseori se lasa descoperit de mainile si

ochii ei, mangaieri teoretice care-i acopereau fiecare centimentru de piele.
Aripile ii erau lungi si puternice, bombate deasupra capului si ascutite la
nivelul calcaielor, inzestrate cu un alb stralucitor. Fiecare pana fasaia delicat
sub buricul degetelot. Materialul diafan, catifelat ce-i acoperea trupul inalt era
pentru Tea un mister, deoarece nu reusea sa gaseasca o denumire potrivita
pentru ce-l acoperea.
Samuel o privea amuzat, dar si dragastos. Mereu avusese un sentiment
ce i se cuibarise in cosul pieptului la adresa ei. Acceptase sa-i povesteasca
Geneza, viata lui Iisus pe pamant, doar pentru placerea de a o vedea atenta si
cu sufletul la gura.
- Samuel...acest Gregory din Anglia, de ce este pastrat in viata?
- Pentru ca este protejat de Emett si de cneazul Egreminov.
- Taru Egreminov?
Ea se aseza mai confortabil langa arhanghel, proptindu-si capul pe
umarul lui.
Page
39
October 1, 2012
- Da. El...a avut parte de o nastere mai speciala, cu tente divine. Aceasta
nastere nu a primit acordul serafimilor pentru ceea ce detine.
- Pe scurt, cneazul nu se inchina nici diavolului, nici lui Dumnezeu.
Corect?
- Tea...de ce ma tratezi ca pe un copil? Stii foarte bine ce poate Taru
Egreminov caci datorita tie...el il poate infrunta pe Mihail si poate supune
iadul prin rostirea unor cuvinte.
- Nu-l uita pe Keo de Medis.
- Keo este...cu totul altceva. El e cel mai vechi, poate obtine tot ceea ce-si
propune, dar stie ca nu merita efortul. E calit de atatia ani de cunoastere, insa
cneazul este tanar si egoist.
- Dar il puteti prinde pe Gregory cand Taru nu e atent. Gavriil ii poate
tine piept lui Emett, iar Mihail reuseste sa-l omoare.
- Nu e chiar atat de usor, Tea. Vezi tu, Gavriil trebuie sa coboare in iad
pentru a pune mana pe Emett, dar daca face asta el nu mai poate iesi de-acolo.
E o capcana. Emett iese rareori din iad.
- Atunci...poate va voi ajuta eu cumva.
- Nu, nu. Tea, vreau sa stai cuminte!
- Bine. Voi face cum spui tu. Cum vrei tu, Samuel.
Si adormi imediat sub patura aripilor arhanghelului, singura prin care-si
putea elibera spiritul.
N oaptea de 29 noiembrie a constituit pentru Keo un nou capitol in
viata indelungata. Somnul l-a rapit realitatii si l-a aruncat in decorul murdar al
Page
40
October 1, 2012
unei spelunci, undeva intr-un oras mizerabil, specific oamenilor acelor

vremuri. Strazile erau murdare, oameni saraci, imbracati in geci rupte si
incaltati in cizme cu talpi gaurite, isi asteptau moartea infometati si tremurand
de frig. Anotimpul contribui cu vanturi inghetate care ridicau praful, hartiile,
frunzele orasului intr-un vartej amenintator, asaltand fara mila cersetorii si
batranii cocosati.
Culorile erau sterse din cauza norilor grei, care acopereau privelistea.
Un planset de copil il ghida pe stradute marginale, printre case ciuruite
de vremuri vitregi. Plansul deveni strident, aproape dureros cand intra in
cocioaba afectata de vandalism, lipsita de jumatate din acoperis, asaltata de
mucegai si de panzele de paianjeni.
O femeie statea lungita pe masa, in pozitia necesara nasterii. Picioarele
subtiri si albe ii erau dezgolite, oferind imaginea unor genunchi colturosi.
Keo o recunoscu pe Tea, un personaj greu de uitat, care asista la nastere,
sustinand capul copilului, rostind un descantec intr-o limba moarta, cuvinte
rostite doar intre heruvimi intre ei. Fata tipa din cand in cand, strangand
frenetic marginea mesei in pumni. Parul lung si cret atingea podeaua, varfurile
preluand culoarea murdara a prafului de pe jos. Coltii ieseau printre buze de
fiecare data cand casca gura ca sa tipe, iar sangele se scurgea de pe ei pe barbie
si pe gat. Era sangele ei.
Facu cativa pasi, dar nu-si auzi miscarile. In urma iesirii copilului, mama
muri imediat, iar sangele curgea in valuri pe langa masa, inundand camera.
Capul ii cazu inert pe spate, cu gura si ochii deschisi. Tea lua copilul in brate,
manjindu-si rochia alba de sange. Inceta sa mai descante, leganand copilul in
speranta de a-l linisti.
Brusc, ochii ei se oprira asupra lui, si fara sa vrea, impietri.
- O voi numi Kayah. E numele unui vechi demon, fascinat de orice
mister spanzurat de copacii ce sustin pamantul cu radacinile lor intinse.
Page
41
October 1, 2012
- Ce inseamna toate astea, Tea Vever?

- Nu uita copilul asta, Keo. Intr-o zi, iti va aduce numai necazuri. Ea iti va
promite moartea, iar tu ii vei promite dragostea pe o tava de argint.
- Esti nebuna!
Vru sa o apuce de gat, insa se trezi in momentul cand cazu din pat si
asternutul il acoperi de tot. Sufocat, se ridica in picioare, privind in jur.
Camera era intunecata din cauza draperiilor trase. Totul revenise la normal.
T aru statea cocotat pe scara pe roti din biblioteca conacului Eden.
Praful cartilor de pe cele mai inalte rafturi se depuse pe umerii si sprancenele

lui.
- Nu am auzit niciodata de acest demon, Keo. Caut degeaba.
- Sunt sigur ca a zis " Kayah". Demon. Demonul Kayah!
- Pana la urma de ce esti atat de panicat? Nu mi-ai zis nimic despre Tea.
Ea ma intereseaza mai mult.
- E o cotoroanta batrana si malefica! Ce e de stiut mai mult? Trebuie sa
gasesc undeva...
Rasfoia trei carti deodata.
- Mereu ai avut ceva impotriva ei!
- Da. Ea e sursa trecutului tau tragic!
- Keo...
- Ai gasit ceva? Pentru ca eu sunt extenuat...
- Voiam sa te rog sa nu o mai invinovatesti de moartea parintilor mei.
Cine stie...poate a incercat. Poate datorita ei dorm in pace!
- Sau violati de viermi!
Page
42
October 1, 2012
- Keo!
- Cartile astea nu sunt originale! Ce naiba, Taru???
- Taci odata din gura! Esti mai speriat ca o gaina inainte de taiere. Daca
nu gasim nimic aici, in cartea asta, promite-mi ca ma lasi in pace!
- Promit!
Tranti pe birou o carte groasa si lata, avand coperte groase si tari, negre
pe care titlul era scris cu auriu. " Ierarhia demonilor. Solomon."
Paginile erau aramii, cu un scris mic, o ebraica veche, foarte greu de
tradus. Pe unele pagini erau desenate ilustratii cu Seth, Emett si Cronos sau cu
serafimi si heruvimi. Unele scrieri vorbeau despre procesul pe care diavolul l-a
intentat impotriva Domnului, descriind demonii ce fusesera de fata, aparand
nume ca Azazel, Melen, Opeth si altii.
- AHA! KAYAH!!!
Cei doi se aplecara mai mult peste carte. Lumanarile palpaiau ca niste
complici.
- " Colectionarul sufletelor damnate, cele ce nu-si renegau pacatele.
Pastratorul armelor. Demon faurit la putin timp dupa crearea celor patru. Se deghiza
deseori in fecioare care vrajeau barbatii si ii aduceau in pragul nebuniei."
Vrajitoarea va antrena o nebuna sa ma faca sa ma sinucid!!!
- Calmeaza-te...inspira, expira...
- Poti sa-ti bati joc de mine, Taru, dar eu am avut dreptate! Demonul
Kayah exista!!!
- Foarte bine. Acum, ca am lamurit problema, spune-mi cum arata Tea.
- Te-ai tampit??? Scoate-ti-o din minte, baiete. E malefica, urata, batrana
si...te prosteste pe fata! Aminteste-ti de taica-tau! Trebuie sa gasesc copilul
acela.
- Sa-l omori?
Page
43
October 1, 2012
- Doar nu vrei sa-l salut! Da, o sa-i rup capatana. Si trebuie sa o gasesc si
pe hoasca aia batrana.
- Ei ce vrei sa-i faci?
- O sa-i scot ochii cu lingura, o voi obliga sa-i manance cruzi, apoi ii scot
inima din piept si...
- Am inteles esentialul. Rezuma-te doar la copil. In legatura cu Tea te voi
ajuta eu si Elita.
- Multu...hei! Stai putin. Tu nu vrei sa ma ajuti. Tu vrei sa o gasesti pe
doamna Tea.
- Ai dreptate.
- Si de ce nu ai zis asa de la inceput?
- Pentru ca stiam ca te vei prinde si singur.
- Dintotdeauna femeile au fost principala problema in familia ta,
cneazule! Asculta-mi cuvintele...
- Demonul, Keo. Demonul.
- Asa e. Trebuie sa ma concentrez.
Capitolul IV
P urgatoriul nu fusese niciodata gazda unor invitati de seama ca in
prezent. Trei arhangheli straluceau in armurile gravate parca cu o unghie
Page
44
October 1, 2012
ascutita, stand neclintiti in fata Teei. Este vorba de Mihail, Gavriil si Samuel.
Cu ajutorul unei incantatii si a varsarii catorva picaturi de sange, Mihail i-a
auzit chemarea in Ceruri si nu a ezitat. Gavriil l-a insotit din pura curiozitate,
iar Samuel era deja acolo.
Initial, acesta nu fusese de-acord cu ideea Teei, dar ea nu se lasa
induplecata si actiona prea rapid ca Samuel sa o mai poata opri. Infrunta
expresia stancoasa a primului dintre arhangheli. Nu-si putu retine dojana din
privire adresata Teei.
- Planul nu are cum si de ce sa dea gres. Necesita putina rabdare.
- Ceea ce propui tu poate da rezultate. Nu vad nimic amenintator la
adresa noastra, dar de ce vrei sa ne ajuti? Noi te-am incuiat in acel sicriu. Te-
am lasat de izbeliste, iar daca nu era Samuel si acum erai inchisa acolo.
- Batuta in cuie, mai bine zis. Intentia mea nu ar trebuie sa va mire. In
fond, toti ne inchinam lui Dumnezeu si toti vrem sa crestem in ochii Lui.
- Realizezi ca niciodata nu vei fi iertata si nu ti se va mai acorda libertatea
dupa care tanjesti.
- De-acord. Dar pentru a pune in aplicare planul am nevoie de
indeplinirea unei singure conditii.
- Care?
- Permisiunea de a merge, din cand in cand, pe pamant.
Conditia necesita mai mult timp de gandire, iar cei trei arhangheli
comunicara prin priviri.
- Doar daca Samuel te insoteste. Oriunde, oricand.
- Foarte bine. Imi place compania lui. Si acum, vreau sa imi trimiteti un
inger.
- Va sosi in cateva clipe.
Dupa plecarea celor trei Tea nu astepta mai mult de cateva secunde, iar
ingerul isi facu aparitia timid, o forma ovala inconjurata de lumina . Lent,
Page
45
October 1, 2012
asemeni unui melc care se retrage in cochilia lui, lumina disparu si lasa la
vedere corpul imaculat. Il studie atenta si rase amuzata de inocenta ochilor
blajini, de tonul cristalin, de gesturile diafane si de ceea ce va urma sa-i faca.
- Ingerule, esti pregatit pentru ceea ce va veni?
Nu se astepta la un raspuns, chicotind, frangandu-si mainile.
- E din ce in ce mai distractiv.
- Ce urmeaza? se auzi ecoul unor voci prinse in acel trup transparent
- Asteapta. Momentul culminant se apropie, iar noi nu avem voie sa
scapam printre degete nici un detaliu. Vezi tu, de-acum incolo, casa ta nu va
mai fi Cerul. Tu voi trimite la o rascruce.
- De ce?
- Ne vei ajuta pe noi, pe mine si pe Mihail sa prindem in capcana pe
cineva foarte...periculos. Un demon. Iar tu vei juca rolul principal.
- Dar eu sunt un simplu inger.
- Nu fi ridicol. Lucrurile mici fac viata frumoasa. Mihail sau Gavriil nu s-
ar descurca. Ei sunt prea superiori, prea inzestrati, nu reusesc sa se adapteze
simplitatii. Principala cerinta a frumusetii.
- Iar eu ce trebuie sa fac?
- Tu va trebui sa te faci frate cu sarpele si sa intri pe sub pielea unui
anumit Gregory Kingsley, creatia celor trei demoni primari. Vezi tu, dupa un
timp iti va ceda, iti va cadea la picioare si se va topi ca ceara de dragul tau. Abia
atunci vei face pasul decisiv. Ii vei reteza capul de pe umeri.
- Dar sunt inger. Nu ii voi putea castiga increderea. In plus, nu sunt
faurit pentru rau. Sunt un slujitor al Binelui. Nici macar soldat nu sunt. Cum
voi putea face eu toate astea?
- Cu o majora contributie din partea unei cunostinte vechi. Seth!
Demonul blond cu suvite negre si cu un zambet pervers pe chip
raspunse chemarii si se apropie incet de cele doua siluete.
Page
46
October 1, 2012
- Nu accept ajutorul unui demon!

- Nu ai de ales.
- Mihail stie despre asta?
- Seth, te rog sa dai tot ce ai tu mai...rau!
- E o placere sa ma exprim pe un...subiect atat de rar!
Il prinse pe inger de umeri, infigandu-si adanc unghiile in carne. Durerea
lua forma tipetelor de agonie care se stingeau in pustiul Purgatoriului. Lumina
ingerului palea din ce in ce mai repede. Pielea se inchise la culoare, venele se
umflara, pe brate si pe gat. Paralizat de veninul picant, ingerul absorbi prin
ochii minti toate invataturile pe care Seth i le transmise prin intermediul
schimbului. Demonul se transforma in fum si intra in interiorul lui, dominand
creierul.
Cazu in genunchi, tragand flamand aer in piept. Tesatura alba cu care ii
era trupul acoperit iesea puternic in evidenta prin antiteza cu pielea usor
bronzata.
- O sa fie un spectacol greu de ratat.
- Atata timp cat ii lasam sa improvizeze, Seth. Nu-ti vreau neamul bagat
in asta!
- Atata timp cat si ingerii raman straini.
- Am cuvantul lor.
- Atunci il ai si pe al nostru.
Demonul pleca, rapit de o pala de vant. Ingerul clipi des, simtind
greutatea ploapelor. Palmele i se inrosira din cauza vaselor de sange.
- Ca sa invingi un specimen ca Gregory Kingsley trebuie sa detii o minte
stralucita.
- Narcis este cumva progenitura ta?
Glasul strengar, cu accent slav il uimi pe inger atat de tare incat isi
acoperi gura cu ambele maini.
Page
47
October 1, 2012
- Sunt surprinsa. Odata asezata carnea pe oasele tale, gandesti artificial.

- Ce vrei sa spui?
- Tu ai fost socat de vocea ta, atat de schimbata...scoasa din tipar.
Umana. Dar nu ai sesizat vocabularul.
Ingerul se ridica, scuturandu-se. Parul negru ii intra in ochi, incercand
cu incapatanare sa il aranjeze.
- Nu-l poti omori. Este protejat atat de Taru Egreminov, de Keo de
Medis, cat si de demoni. E un dragon afurisit, are alura unui cosmar si e
inzestrat cu o hotarare de fier. Aproape divina, dar ca in dezacord cu dreptatea.
Asa ca daca nu-l poti omori, mitui, blestema, inchide, prinde...ce ramane de
facut?
Se apropie atat de mult de el incat sanii ii erau lipiti de pieptul lui. Ii
studie trasaturile fetei si zambi satisfacuta. Ingerul deveni confuz.
- Il imbunezi. Gregory a mostenit boala familiei. E un colectionar...al
frumosului. De ce crezi ca demonii sunt mai interesanti decat ingerii? Lasa-ma
sa-ti arat cine esti, Nicholas.
- Nicholas?
- Te-am botezat. Din nou. Unui baiat frumos ii trebuie un nume pe
masura. Mi s-a parut ca Nicholas suna mai...amenintator. Vei avea un impact
puternic.
Lua in maini apa din izvorul ce sapa roca uscata cenusie a Purgatoriului,
iar in palmele ei aparu un ciob de oglinda. I-l dadu ingerului si timp de cateva
minute acesta nu-si mai lua privirea din reflexia chipului sau.
In coltul gurii aparu un zambet strengar si meticulozitatea pe retina.
Nicholas stia ca e frumos, ca are culoarea noptii in ochi si pielea de fildes ce se
intindea peste degetele lungi. Isi dezveli dintii si-si pipai cu limba cei doi colti.
Cand isi gusta sangele propriu, se imbujora.
- Nu cred ca puteai alege mai bine, Tea Vever.
Page
48
October 1, 2012
D uelurile pentru castigarea unicului loc in Elita se desfasurau pe
campiile vaste ale indepartei insule, aproape de capatul lumii.

Norii de ceata treceau printre cei stransi acolo ca scanteile prin foc. Keo,
infofolit, urmarea atent stagnarea locului, ostilitatea solului si remarca
asemanarea izbitoare intre vremea neprimitoare si Taru Egreminov. Cneazul
aparu intr-o tunica neagra, eleganta, cu butoni aurii si stramta pe trunchi.
Pantalonii negri intrau in cizmele inalte pana la genunchi, din piele neagra cu
catarame aurii.
- De ce acest loc?
- Pentru ca taramul meu nu-ti place.
- Ce te face sa crezi ca aici vremea e mai placuta?
- Verdeata pe alocuri. Ce parere ai?
- Ca am venit degeaba!
Gregory i-o lua inainte. Se opri langa Taru, rezumandu-se la a asculta
loviturile sabiilor. Din cauza numarului mare de candidati, Taru a fost nevoit
sa mareasca si numar evaluatorilor. Astfel, in afara de el, de Gregory si de Keo
ajutau si Andrei, Tomas si Marchizul.
Chiar dupa afirmatia lui sir Kingsley, Andrei ii reteza capul unui
personaj cu care nu se luptase mai mult de cinci minute. Corpul mai ramasese
cateva secunde in picioare, ca apoi sa cada lat, improscand auditoriul cu sange
proaspat.
- Asta si-a pierdut locul in patul cuiva!
Taru si Gregory il privira ironici pe Keo, care ridica din umeri, amuzat.
- Taru, consider ca numarul 12 este...perfect!
Page
49
October 1, 2012
- Nu. Nu este. Am sentimentul ca...exista cineva aici care merita sa lupte

alaturi de noi.
- Iar ai baut tarie fara lamaie?
- Tu esti pesimist acum din cauza frigului!
- Ca sa vezi...
- Prezenta ta aici, Keo, este relativa. Daca te incalzeste cu ceva, esti cam
inutil.
- Pai chiar ma incalzeste, bagatorule de seama!!!
Fara sa mai aiba rabdarea necesara pentru a-l asculta, Gregory se
indeparta de cei doi si se indrepta spre Andrei. Taru chicoti, multumit de
reusita lui Gregory, o remarca pe care nici el nu ar fi zis-o mai bine!
- Pot sa-l mananc?
- Nu, dar iti poti varsa nervii pe urmatorul candidat.
Se lepada de haina, pe care o aseza brutal in bratele cneazului, reusind
sa-l dezechilibreze. Se opri in mijlocul ringului, ignorand multimea si
murmurul creat de prea multe guri ce se miscau simultan, emanand destula
caldura cat sa evite frigul din jurul sau si astepta atacul.
Nicholas, impreuna cu Samuel, se separara de aglomeratie. Una din
putinele raze ale soarelui nordic se reflecta in manerul de argint al sabiei
novicelui vampir.
Nu-si lua ochii de pe sir Kingsley, iar Samuel ii urmari directia privirii.
- Lozul cel mare?
- Cel mai mare!
Isi scoase manusile, eliberandu-si degetele ce trosnira la incordare.
Varful sabiei ii atingea gamba, nerabdatoare.
- Nu face pe grozavul, Nicholas.
- Da, da. Limiteaza-te doar la strictul necesar. Simplu ca o poezie.
Hei...Samuel, crezi ca am sanse?
Page
50
October 1, 2012
- Nicholas, ti s-au oferit calitatile de lupta a...

- Nu, ingerule, ma refer la reusita seducerii lui sir Kingsley.
Arhanghelul inghiti in sec. Isi baga mainile in buzunarele tunicii,
leganandu-se de pe varfuri pe calcaie.
- Ai ceva stricat, Nicholas...eu stiu?! Pentru incurajari ar fi trebuit sa o iei
pe Tea. Acum, Gregory scapa sabia atunci cand este lovit peste degete. Nu
musca, dar zgarie. In general, cand se invarte pentru a ataca, o face in sensul
acelor de ceasornic. iar atunci cand varful sabiei tale e la gatul lui, ai castigat.
- Inca o data, care-i numele meu de familie?
- Medvas. Nicholas Medvas!
Desi in centru se luptara Taru si Marchizul, eliminand astfel alti doi
tineri vampiri, Nicholas insista asupra lui Gregory. Si la scurt timp, veni si
randul lui.
- Succes! ii striga Samuel, zambind
Ajunsi fata-n fata, Gregory nu-i acorda nici o atentie. Il privi in ochi, dar
Nicholas isi dadu seama ca treceau prin el, pana departe, calatorind cu viteza
luminii. In momentul acela, nimicul era mai de pret decat orice persoana in
ochii pretentiosului vampir.
Startul se dadu. Inainte ca palma lui Gregory sa se incolaceasca in jurul
masivei arme, Nicholas ii dadu un branci de cazu pe spate. Se simti prins de
glezna stanga si aruncat intr-unu din bolovanii de la marginea ringului. Roca
se sfarama sub greutatea lui, inaltand un praf alb, sticlos peste trupul vatamat.
Se facu liniste.
- Se da in spectacol...murmura Samuel, inert
Nicholas il astepta nemiscat, dar cu reflexele gata sa actioneze. Cand il
vazu ca deschide ochii, isi scoase sabia. Nu trecu mult, iar cele doua sabii se
incrucisara , iar cei doi incercau sa reziste efortului, scrasnind din dinti. Bucati
de fier sarira pe chipul lui Nicholas, zgariindu-i artificial obrajii. Mana i se
Page
51
October 1, 2012
inclesta pe gat si o strangere puternica nascu cel mai ciudat urlet, factorul
declansator care provoca, pentru o fractiune de secunda, neatentie din partea
lui Gregory si uimire pe buzele celor prezenti pe margine.
Un raset.
Doi pumni miscara maxilarul lui Gregory din loc, fu intors, lasat mult pe
spate si acoperit de trunchiul lui Nicholas, care-si ascunsese fata in scobitura
gatului.
Toata lumea se astepta sa simta miros de sange, insa suspansul a fost
principala cheie. Lasand publicul sa fiarba, sa-si doreasca mai mult, Nicholas
dezvalui jumatate din sabia sa lipita cu taisul de gatul lui Gregory.
Campia parea pustie. Era ca si tacerea dinaintea unei furtuni. Nimeni nu
avu curajul sa se faca auzit. Keo cu Taru se priveau inmarmuriti. Atata timp cat
publicul nu misca, nici Nicholas nu iesea din tipar.
Dar Taru depasi momentul de acaparare si facu cativa pasi spre cei doi.
Abia atunci, Gregory a fost eliberat, nevoit sa isi gaseasca echilibrul intr-un
genunchi.
- Felicitari! As dori sa stiu numele noului membru al Elitei!
- Nicholas. Nicholas Medvas.
Cei doi dadura mana, semn care acorda multimii libertatea de
exprimare. Murmure, pasi, rasete stridente, exclamatii, toate alcatuiau sfarsitul
competitiei. Keo veni si el, exprimandu-si admiratia, analizandu-l amanuntit
pe interesantul personaj ca apoi acesta sa fie incercuit de Elita, dand mana cu
fiecare.
Se uita dupa Gregory peste capetele ce se agitau pe langa el. Statea de
vorba cu Andrei, frecandu-si incheieturile. Zambi la un moment dat, un gest
retinut, apoi il saluta ridicand mana si pleca.
Singur.
Page
52
October 1, 2012
Capitolul V
Tea il avertiza pe Keo, fiind participant direct la implicarea unei alte

jucarii cruciale in viata lui, de o importanta vitala in cursul acestui destin
razvratit.
Inca o data, Tea il transporta pe Keo prin intermediul visului, intr-un alt
oras, o alta noapte, strabatuta de alta clima, de un cer instelat si o luna ce se
legana pe varful unei cruci, deasupra unei biserici luminate. Soarta urca
treptele cu bebelusul in brate si-l astepta in tacere pe preot. Ii picurara mir in
ochi si astfel irisii Kayhei se colrara intr-un chihlimbariu stralucitor.
- Am avut o presimtire in dimineata asta. rosti preotul, ingrijorat.
- Uneori, presimtirile sunt jocurile ingerilor.
- Pe cine ai adus?
- Kayah s-a nascut aducand moarte, parinte. Si priveste ochii!
Fetita isi intinse bratele spre preot, iar acesta nu rezista indemnului de a
o saruta pe frunte.
- Nu par...umani...
- Asta pentru ca nu sunt!
O durere cumplita in piept il ingenunche pe preot. Degetele se indoira
tepene, iar ridurile de expresie se ingramadira in coltul ochilor. Tea se lasa pe
vine langa nefericit, luandu-i incheietura si brazdand cu unghia pielea ce tinea
ascunse vasele de sange. Gura mica a fetitei se lipi infometata de rana, tragand
cu nesat sangele.
- Las-o pe ea sa-ti aline durerea, parinte.
Page
53
October 1, 2012
Inima nebuna ce pompa frenetic sangele ii oferea lichidului o aroma si

un gust atat de bun, incat prea mult creaza dependenta, iar dupa cateva guri
lacome, vampirul moare. Insa Tea ii dadu atat cat trebuia, iar corpul se ofili
asemeni unei flori, lipsit de nectarul ce purta chintesenta vietii in stare pura.
K ayah a crescut sub ochii lui Milan, un exorcist cu origini latine. Tea
il alesese datorita increderii in el si din cauza faptului ca ii era dator-vandut.

Nu prea avea legaturi cu lumea lui Keo si era foarte greu de gasit.
Milan traia retras, pe plaja Turciei. Asadar, Kayah nu avea altceva de
facut decat sa inoate, sa exerseze, sa invete si sa vaneze. De cateva ori pe an Tea
sau Samuel o vizitau, aducandu-i de fiecare data un cadou. Zilele petrecute cu
cei doi erau amuzante si energice, caci nu avea voie sa paraseasca perimetrul in
care traia. Iar in lungile perioade pe care le petrecea singura, incerca sa se
cunoasca pentru a evita surprizele neplacute.
Cauta sub fiecare scoica sau pietricica, cauta prin iarba sau prin nisip,
cauta in carti, in harti, dar mereu era nemultumita.
Se simtea straina in acel corp, deranjata de lipsa unor amintiri care s-o
descriu, unor persoane importante pentru ea, golul lasat de un trecut
inexistent, iar raspunsurile obscure date de Tea o aduceau intr-o stare de
confuzie sora cu nebunia. Insa lipsul acesta nu-i altera puterea de a asimila.
Gura ei, un corn al abundentei, rostea cuvinte atat in limbile existente pe
scoarta pamantului, cat si in limbile disparute in negura istoriei.
La aniversarea celor doua decenii de viata, Kayah primi din partea Teei
un colier stralucitor, ce parea rupt de la baza gatului sau. Ziua trecu pe
nesimtite, caci statuse tot timpul in compania ei, intinse amandoua in pat.
Page
54
October 1, 2012
- Ce te framanta, Kayah? Mi se pare ca...ai o atitudine razvratita.

- Samuel...
- Ah, guralivul ala! Ce-a zis?
- Vorbe de duh…
- Sa le aud.
- Exista un scop in viata mea. Ca urmeaza sa platesc pretul vietii mele,
atat in bine, cat si in rau.
- Cred ca a vrut sa te amageasca arhanghelul acesta...
Oftand, Tea isi pierdu degetele intr-o masa de par cret, matasos, intins
pe toata perna.
- Lumea nu mai este un taram simplu. Si-a pierdut aceasta calitate de
cand au sarit gardul Gradinii si s-au aventurat in necunoscut. Ca toti cei ce fac
umbra acestui pamant, si tu ai un scop, o menire. Ai rabdare, nu te grabi sa o
dezvalui. Rolul tau urmeaza sa fie pus in scena.
- Pentru a-l omori pe acest vampir. Dar de ce? Ce ti-a facut el?
- Kayah, tot ce-ti pot spune este ca daca nu ajungi tu prima la el, va
ajunge el. Iar tu esti libera sa interpretezi vorbele mele.
- Dar, daca te-ai inselat in privinta mea? Tea...eu ma simt obosita,
cocosata de o povara prea grea. Viata parca mi-o duc intr-o temnita, fortata sa
astept incatusata. Mi-ai promis libertatea
- Si o vei avea. Dupa ce-l omori pe Abes.
- De ce nu o faci tu? Sau Milan...sau Samuel?
- Pentru ca Abes va muri doar de mana celui predestinat. Eu nu sunt
destinul lui.
- Si ce te face sa crezi ca eu sunt?
- Datorita ochilor tai. Culoarea irisilor tai a apartinut unui clan de
exorcisti care au trait pe la inceputul secolului 1. Clanul avea legaturi de sange
si se casatoreau intre ei pentru a pastra puterea si pentru a o mari. Dar nu
Page
55
October 1, 2012
aceste legaturi ajutau la evolutia lor, ca si exorcisti, ci sangele in sine capata noi
proprietati. Neuronii functionau la un nivel mult mai ridicat. In timpul unei
exorcizari erau supusi la eforturi supraomenesti, venele se dilatau pentru a lasa
un debit mare de sange sa treaca prin ele, fapt ce oprea inima in timpul actului,
pacalind moartea care se indrepta catre demon si-l ducea la judecata,
incurcand astfel victimele.
Semnul de recunoastere al acestor oameni era culoarea ochilor, acest
chihlimbariu stralucitor. Asemeni demonilor puternici, cum e Abes, va puteti
reincarna. Detineai arta supunerii corpului astral si reuseati sa va gasiti un alt
corp pentru a va feri de moarte.
- Si acum?
- Menirea te-a readus la viata. Te-ai ascuns itr-un pantec strain, neamul
tau ti-a abandonat. Esti singura pe lume...
- Inseamna ca nu-mi voi gasi linistea decat daca...omor demonul.
- Exact.
- Tanjesc dupa liniste. Si daca acesta e pretul, cerul mi-a martor, nu voi
ezita.
I ntinsa pe pamantul arid, presarat cu un praf vernil, care imita
materialul bolii, Tea privea intinderea saracacioasa a acoperisului negru ce

acoperea Purgatoriul. isi dorea sa revada stelele si formele lor, lumini ce
semanau perfect cu diamantele atarnate intamplator de itele panzelor de
paianjen.
Page
56
October 1, 2012
Isi misca bratele lent prin praf. Cuburile minuscule i se adunasera sub
unghii. O mierla, undeva, ii canta. Tea refuza sa clipeasca, caci daca o facea
tentatia somnului devenea prea mare.
Purgatoriul semana cu un schelet, singuratic si plin de goluri si de aceea
Tea dorea miscare in jurul ei, pentru a nu se mai simti singura pe lume. Desi
puterile ii erau limitate, reusea sa strecoare o alta prezenta care sa-i tina de
urat.
Dar mierla se sperie si-si lua zborul, bataia aripilor rasunand ca tunetele
in nucleul furtunii. Tea se incolaci intr-o parte, cu genunchii stransi la piept si
cu chipul ascuns in palme. Nu se misca, ramasese stana de piatra. Deodata, i se
paru ca era prea liniste. Ii tiuiau urechile.
Usor, isi descoperi ochii negri si pe retina se reflectau picioarele lui
Mihail. Se lasa pe spate, dar nu putu sa-i ghiceasca conturul fetei din cauza
luminii puternice. Se ridica ezitand, scuturandu-se de praful de pe rochie, dar
nu si de cel lipit de obrazul stang.
- Neascultarea ta e strigatoare la cer! Si deseori ma plesneste peste fata,
aroganta ca si tine! Dar eu nu sunt Iisus ca sa intorc si celalalt obraz.
Purgatoriul era strabatut de ecoul vocii lui exasperate. Venise singur.
Tea ghici ca si Samuel daduse de necaz.
- Esti prizoniera, Tea Vever, chiar daca ne-ai ajutat si ai mai multa
libertate decat ceilalti damnati, tot incatusata esti! Intelegerile cu ingerii sunt
sacre, iar daca le incalci trebuie sa fi pedepsita!
- Am fost nevoita sa plec fara Samuel. Nu il pot astepta de fiecare data.
- Crezi ca asta e singurul lucru care m-a adus aici? Faptul ca ai plecat fara
el e o nimica toata. Ceea ce m-a infuriat mai rau a fost...influentarea destinului
acelei fete! Nu te poti juca asa cu destinul oamenilor!
- Era vampir inca din pantec.
Page
57
October 1, 2012
- Era moarta! Nasterea ii era inceputul sfarsitului. Trebuia sa o lasi sa

moara.
- Nu esti deloc milostiv? I-am daruit viata. Am facut o fapta buna. Poate
ca am incalcat legile firii si poate ca mi-am batut joc de moarte, dar sunt
mandra de ceea ce am facut si NU REGRET nimic!
- Macar daca o faceai pentru ea, dar nu! Mai si minti cu nerusinare! Ai
salvat fetita aceea doar pentru odata si-odata, iti va folosi! Te incununezi cu
tinichele, Tea Vever!
- Iar Dumnezeu nu permite asta?
- Eu nu permit!
- Ce i-ai facut lui Samuel?
- El nu va mai veni pe-aici o vreme. Veti invata separat sa respectati
vorbele ce le scoateti pe gura. Sa va respectati!
Anvergura aripilor sale era imensa, o umbra gigantica ce nu o puteai
cuprinde cu vederea. Palma lui ii acoperi ochii. Ace de gheata treceau de
ploape si se infigeau in nervii ce-i sustineau vazul, smulgandu-i zbierete jalnice
printre buze. Isi inclesta pumnii in jurul incheieturii arhanghelului, dar nu
reusea sa o clinteasca.
Dupa un timp Mihail isi retrase mana, dezvelind doi ochi albi,
infricosatori si goi. Durerea disparu ca prin farmec. Tea inca mai scotea
scancete, pipaindu-si obrajii palizi. Nu gasi lacrimi, desi ea plangea. In fata ei se
revarsa un ocean de bezna.
Era oarba.
- Te voi lasa asa pana voi considera de drept ca iti meriti vederea inapoi.
In ciuda cruzimii de care dadu dovada, glasul arhanghelului era atat de
bland, incat ii influenta pentru o clipa judecata. Simti iertare, insa pentru o
perioada scurta de timp. Era prea batrana ca sa mai cada in plasa ingerilor.
Page
58
October 1, 2012
Zgomotul aripilor stranse, iar ea ramasese singura. Abia atunci o apuca

disperarea.
Mihail a fost intampinat de Samuel, ai carui pumni tremurau de furie si

furtuna i se zbatea in priviri. Sub picioarele lor, nori de ploaie intunecara zarea.
- Ce i-ai facut?
Fruntile lor aproape ca se atingeau, una din ele fiind brazdata de nervi,
cealalta neteda ca hartia.
- A trebuit sa ma impun, Samuel. Tea Vever nu trebuie lasata de
izbeliste.
- Eu cred ca tu esti mai periculos decat ea!
Cearta lor razbea prin toate colturile Raiului, strabatand cele noua
ceruri. Gavriil si Uriel aparura de-o parte si de alta a celor doi, pastrandu-si
calmul. Din cand in cand, lumina unui fulger spontan acoperea cenusiul
murdar al cerului.
- Ce i-ai facut???
- Am lasat-o oarba.
- Ce-ai...facut?!?!?!
- Samuel, coboara vocea. Calmeaza-te.
Gabriel se apropie si-si puse mana pe umarul arhanghelului, care
reactiona dur si necontrolat. Deasupra lor, curiosi, heruvimii si serafimii
priveau.
- Acum chiar ca ai exagerat, Mihail! Atributiile tale se limiteaza doar la
armata pe care trebuie sa o conduci, sub cuvantul Domnului! Iar eu nu L-am
auzit poruncind sa ne razboim cu Tea Vever!
- Puterea si cunoasterea de care are parte si de care este constienta o
obliga sa faca lucruri care nu-i sunt pe masura.
Page
59
October 1, 2012
- Exista o categorie de ingeri care se ocupa ce amenintarile, iar tu nu faci

parte din ei. Iti atribui o importanta mai mare decat cea care-ti este acordata!
- Ai grija, Samuel...
De data asta, Mihail riposta. Dar nimic nu-l putea ingenunchea pe
Samuel, odata pornit.
- Nu uita ca ii iei apararea unei fiinte inferioare puterii divine. Ce vei
face atunci cand Dumnezeu o va dori moarta? Ii vei vorbi la fel?
- Gata! ce-ar fi sa incheiati?
Gavriil incerca sa ii linisteasca, iar Uriel arunca priviri ingrijorate in
jurul lor. Prea multi ingeri se stransesera, curiosi si interesati ca albinele intr-
un camp cu flori.
- Nu merita sa va certati. Nici chiar Mihail nu poate da timpul inapoi.
Acum trebuie totul tratat ca atare si acceptat. Samuel, totul se poate intoarce
impotriva ta.
- Sunt de-acord cu tine. Sunt convins ca Mihail ma va exclude din cercul
arhanghelilor! Poate voi deveni un simplu inger sau...de ce nu?1 Un simplu
om!
- Renunta, Samuel! il opri Mihail, tipand. Iti sunt superior prin grad si
chiar daca nu iti pot lua statutul de arhanghel, iti pot interzice sa parasesti
cerul!
- Nu vei face asta! vorbi Gavriil, ferm, postandu-se intre cei doi. Daca te
consideri cel mai intelept, tu trebuie sa cedezi primul.
- Nu te pripi, Samuel! sopti Uriel
Dar aripile lui Samuel se deschisera, provocand si deschiderea aripilor
lui Mihail. Se aplecara usor in fata, cu expresii glaciale si o dorinta arzatoare
de a sfarsi disputa prin moarte. Gavriil si Uriel vorbeau unul peste altul,
rastindu-se la cei doi, incercand sa-i tina, sa nu se arunce cu capetele inainte.
Page
60
October 1, 2012
Insa primul semn al interventiei Domnului inlatura orice farama de

conflict, linistind spiritele. Din negrul tenebros ce impiedica lumina sa
binecuvanteze pamantul, cerul deveni limpede ca apele oceanelor. Aroma
diminetii se impletea armonios printre picioarele celor prezenti la incaierare, si
un heruvim isi facu loc printre ingeri, si arhangheli, pana la cei doi.
Mihail cu Samuel il intampinara ceremonios, dar stingheriti de nervii ce
clocoteau in fata ochilor.
- Domnul va cheama de indata in fata Lui.
Le facu semn sa-l urmeze si in mintea fiecaruia straluci cu coltii la vedere
sentimentul fricii.
Capitolul VI
E lita castiga o avere cand accepta oferta familiei Luna.
O familie de vampiri latini, supravietuitori ai Inchizitiei, titani ai

ierarhiei vampirilor, o ramura importanta in arborele genealogic, Casian Luna
traia de mai multi ani un cosmar, alaturi de ceilalti locuitori ai orasului port.
Desi oamenii banuiau ca in acea casa se practica magia neagra, ii respectau si le
acordau statutul de bogatasi ai orasului, inca de la inceputurile lui.
Page
61
October 1, 2012
Incercand sa puna capat povestii sinistre ce se derula de peste un secol in

catacombele orasului, Casian si fii sai, Victor si Oscar, dadura gres de mai
multe ori si, in urma unei incaierari, isi pierdu unica fiica, o fata de doar 16 ani,
o razbunare crunta a celui haituit.
Odata cu moartea fiicei sale, Casian inceta si trecu mult timp pana sa-si
revina complet. Intelegand ca singur nu are nici o sansa, convoca Elita,
explicandu-le in mare serviciul dorit.
Toti, in-afara de Nicholas, il cunosteau si-l stimau pe Casian si pornira
intr-un suflet spre orasul gotic, iubit de atata lume.
Conacul familiei era postat in-afara orasului, pe o colina. Era o
constructie imensa, trainica, cu ferestre arcuite, lasand lumina sa se joace pe
marmura de Carara.
Casian ii primi cu caldura, fericit, dar si onorat, minunandu-se de
aparitiile schimbate de vreme pe care cu greu le recunoscu. Il felicita pe
Nicholas, anuntandu-l ca devenise un subiect foarte controversat de cand
intra in cadrul Elitei. Se asezara in salonul mare, la o masa inconjurata de o
biblioteca uriasa, cu exemplare vechi, prime editii, titluri rare sau unice in
lume. Canapelele din catifea rosie asezate pe covoare persane, umbrite de
draperii visinii, trase neglijent, mai ocupau disparat spatiul strain.
Ochii lui Andrei poposira pe portretul Elenei, o fata bruneta al carei
zambet o bloca in prezent si ramanea viu in memoria fiecarui admirator ce o
cunoscuse cat timp traise. Ofta trist si deschise subiectul.
- De cat timp se intampla toate astea?
- De aproape un secol.
- De ce nu ai cerut pana acum ajutorul?
- Pentru un timp, disparitiile incetasera, dar au revenit mai violente
decat niciodata. Am crezut ca le pot face fata singur, dar...m-am inselat
Page
62
October 1, 2012
amarnic. In lunile de dupa moartea fiicei mele nu am mai fost in stare nici sa
ma hranesc. Si lacrimile aveau gust de plumb...
- Cu ce avem de-a face?
Nicholas se uita pe sub gene la Gregory, care puse intrebarea. Acesta nu
parea deloc impresionat de povestea gazdei, incercand sa scurteze momentul
pentru a termina cat mai repede. Emotiile celor din jur nu-l afectau deloc.
Realiza ca misiunea lui se va dovedi dificila, insa Gregory se dovedi foarte
sarac din punct de vedere sentimental. Iar asta nu stia daca este un beneficiu
sau un obstacol in vederea reusitei sale.
- Cu un nebun. Julian Almas. Un doctor care si-a perdut intreaga familia
intr-un incendiu. Detinea un sanatoriu, iar dupa aceasta pierdere s-a inchis
acolo, impreuna cu nebunii lui. Dupa cativa ani, au inceput disparitiile.
Oamenii au intrat cu forta in sanatoriul inconjurat de ziduri d epiatra, dar nu
au gasit decat pereti imbacsiti in mucegai, lucruri distruse, dar si pete de sange,
mai ales in salile pentru operatii. Dar doctorul si pacientii sai disparusera.
Am decis sa ma implic in investigatie si i-am gasit cuibul. Ei umbla prin
canale. E intuneric tot timpul si doar noaptea ies la suprafata, se furiseaza in
casele oamenilor si rapesc tineri, fete sau baieti, si nimeni, niciodata nu au mai
auzit de ei.
- Sunt multi?
- Foarte multi. Iar impactul...pe care mi l-au provocat cand am dat prima
oara cu ochii de ei...a fost...
Isi freca infrant ochii, incercand sa stearga imaginea scarboasa ce-i aparu
in fata ochilor. Andrei cu Taru schimbara o privire ingrijorata.
- Sunt mutilati. Pe parcurs mi-am dat seama ce facea cu cei rapiti.
Doctorul inlocuieste organele alterate sau membrele stricate cu cele
ale...tinerilor.
Allan isi misca trupul din loc, preferand sa priveasca pe fereatsra.
Page
63
October 1, 2012
- Vom termina noi toate astea.

sir Kingsley se ridica si porni spre usa.
- Unde te duci?
- Trebuie sa ma obisnuiesc cu tunelele. E un labirint imens dedesutpul
acestui oras.
- Nu te duce singur. I-al pe Nicholas cu tine.
- Glumesti, nu?
Dar Nicholas nu se lasa de doua ori rugat. Iesi inaintea lui Gregory, sub
privirea apasatoare a acestuia.
- Veti putea retine o parte mai mare a labirintului. Succes!
Abia dupa patru ore cei doi revenira. Cea care-i intampina de data asta
fusese Valentina, sotia lui Casian. Zambetul fermecator il incurca pe Nicholas
si uita ce avea de spus. Gregory dadu ochii peste cap si intra, salutand-o doar
plecandu-si usor capul si mergand direct catre salon.
- V-a luat ceva...
- N-ai idee cate...tuneluri sunt! Cineva si-a facut de cap proiectand asa
ceva. Un copil...cred.
- Ai vazut ceva?
- Nu. Dar Nicholas mi-a spus ca se simtea urmarit.
- Stiu sigur ca eram privit. Dar cand mergeam inapoi, nu era nimeni. In
ciuda mirosului groaznic, la un moment dat duhoarea isi schimba aroma, cred
ca era formol. In timp ce inaintam si mirosul se ingreuna.
- Si eu am simtit acelasi miros. Pe langa cel de putreziciune.
Asteptara sa se intunece de tot si coborara unul cate unul in canal.
Andrei isi acoperi nasul cu palma.
- Doamne...ce pute!!!
- Imprastiati-va. Nicholas, eu voi veni cu tine. Vreau sa ma duci pe
unde-ai fost.
Page
64
October 1, 2012
Fata de rondul indeplinit de cei doi pe timp de ziua, cand canalizarea

parea parasita, de data asta nu numai ca intunericul parea mai negru decat la
suprafata, dar linistea era alterata de sunete paranoice, grabite de pasi si voci
scapate de sub control. Uneori, respiratiile deveneau grabite, sacadate.
Nicholas ajunse la o deschidere mai mare a canalului, o ramificare a altor
sase tuneluri. Fiecare alese cate un tunel, despartindu-se. Pe cand echipa lui
Nicholas inainta, Gregory dadu nas in nas cu una din creaturi. Aceasta slobozi
un tipat scapat ca din Infern si imediat ghearele ii gaurira pieptul. Dar creatura
nu se lasa invinsa, riposta cu toata puterea, iar vampirul nu avu de ales si-i
reteza capul dintr-o singura miscare a incheieturii.
Spatele ii era aparat de baron si de Marchiz, si ei ocupati cu atacul altora.
Gregory nu ezita si impreuna cu Andrei, Allan si Pierre continuara sa mearga
mai departe.
Tomas, care alesese primul tunel, ajunse la o fundatura. Cand o lua din
loc, vrand sa se intoarca pentru a-i gasi pe ceilalti, descoperi ca nu era singur,
inaintea lui inghesuindu-se mai multe trupuri mutilate, cu ochii lipsiti de
ploape si umanitate. Fara sa sovaie, zambind ingaduitor, isi scoase ambele
pistoale atarnate de curea si incepu sa traga.
Matias si Roberto se intalnira la o rascruce de tuneluri. Lichidul in care-
si ingropara cizmele avea culoarea si mirosul sangelui alterat. Ceva il doborase
pe Matias, impiedicandu-l sa se ridice. Cand pumnul lui se napusti asupra
atacatorului, si-l retrase imediat cum il atinse, caci in loc de piele simti coastele
umede si lipicioase.
Auzea sabia lui Roberto ceva mai departe si injuraturile scuipate in
italiana. Matias se descotorosi imediat de creatura, intorcandu-i capul la spate.
I-l reteza fara regrete si alerga in ajutorul celuilalt.
Page
65
October 1, 2012
Nicholas prinse in pumni gratiile ce blocau inaintarea lui. La cativa

metri dupa acele gratii palpaia o torta. Pipaind peretele, facu dreapta intr-un
alt tunel, la capatul caruia gasi iar lumina, de data asta mai puternica.
Gura tunelului dadea intr-o incapere inalta, cu o gramada de lumanari
aprinse, suspendate pe pereti. Mese de operatie erau imprastiate peste tot,
ocupand tot spatiul camerei, iar podeaua era inundata de sange urat mirositor,
invechit. Corpuri deja intrate in procesul de putrefactie zaceau in partea cea
mai indepartata a incaperii. O fata de nici 20 de ani era despicata pe una din
mese de la gat pana la abdomen.
Calca fara sa vrea peste bucati din picioare sau maini, aruncate la
intamplare. Gasi instrumente de chirurgie pe mesele dezgustatoare, seringi
folosite, bisturiu sau clesti murdari, ruginite.
- Cui trebuie sa multumesc pentru acest exemplar perfect?
De dupa o perdea aparu doctorul Almas, o bestie ce purta grotescul ca
pe o bijuterie pe corpul sau greu de descris. Pielea fetei ii era cusuta, cicatrizata,
iar buzele nu mai puteau acoperi dintii ascutiti, asemeni coltilor. Maxilarul ii
era deformat, iesit in-afara, un cap greu, incarcat, sustinut de un gat prea
subtire. Mainile ii erau exagerat de lungi, ajungandu-i pana la genunchi. Si ele
purtau semnele operatiilor nereusite pe care si le facu singur. Iar in loc de
unghii, acesta purta gheare innegrite de praf si de sange uscat.Bratele groase
inramau un trup slab, anorexic, acoperit de zdrente si de un halat jegos si
patat.
Nicholas nu se clinti.
Tomas isi goli pistoalele, insa nebunii continuau sa apara si sa calce
peste cadavre, incercand sa ajunga la el.
Cu ajutorul a doua cutite incepu sa cresteze in capete, gaturi, in orice
intra lama si despica, facandu-si loc. Simtea cum oboseste, cum miscarile devin
mai lente, cand doua brate il smulsera din ghearele monstrilor. Roberto il
Page
66
October 1, 2012
indeparta in timpt ce Matias aprinse bricheta si o arunca la picioarele multimii.

Lichidul se aprinse imediat, iar focul se intinse si pe hainele umede ale
creaturilor, smulgand urlete de durere, o muzica stridenta ce chema moartea.
Taru auzi corul disperatilor, dar si impuscaturi si lovituri de spade, dar
oriunde se indrepta, dadea de o rascruce de tuneluri. Isi simti gleznele
prizoniere si fu tras cu brutalitate, cazand cu fata in lichidul vascos. Bezmetic,
cu gura plina de un gust amar si duhnind a moarte nu reactiona cand atingerile
incepura sa castige teren pe corpul lui. Scarbit, incepu sa loveasca din picioare
si din maini, iar in scurt timp reusi sa se elibereze. Vazu in fata sa doi copii cu
ochi bulbucati si colti imensi in locul danturii premature. Isi intinsera ghearele
rontaite de viermi catre chipul sau, dar cneazul reusi sa se retraga la timp, fara
ca varfurile ascutite sa-l atinga sau sa-l zgarie.
Taru il apuca pe unul dintre ei si-l azvarli in perete atat de puternic incat
coastele i se faramitara in urma impactului. Inert, cazu lat la pamant. Celalalt
se catara rapid pe spatele lui, dar nu reusi sa se puna la adapost, caci lama sabiei
se infipse adanc in capatana, muschii slabind stransoarea si cazand fara suflare
la picioarele lui.
- Ce obtii facand...ceea ce faci?
- Salvez oameni.
- Ai impresia ca ii salvezi, cand de fapt ii omori!
- Ba nu...ba nu. Acest oras m-a calcat in picioare cand au abandonat
cazul incendiului care mi-a omorat copiii!
- Esti nebun! Nu poti fi Dumnezeu, doctore!
- Aici Dumnezeu nu ma vede.
- Oh, ba da. El te priveste chiar acum.
Se repezi spre doctor, lipindu-l de perete. Ii imobiliza capul, dar bratele
lungi ii cuprinsesera talia. Si strangea din ce in ce mai puternic. Isi lua mana
Page
67
October 1, 2012
din gatul lui, zgariind bratele. Cand doctorul il musca de umar si trase de
carne, Nicholas scanci. Peretele incepu sa se fisureze in jurul corpului.
Gregory il apuca de gulerul tunicii si-l trase din imbratisarea sufocanta a
doctorului, dezechilibrandu-se si cazand pe spate, cu sange tasnind din
muscatura adanca. Gregory apuca cateva lumanari de pe perete si le arunca
spre doctor, unele aterizand si pe cearsafurile patate de sange. Flacarile se
raspandisera cu repeziciune prin toata incaperea. Fara sa mai piarda timpul, cei
doi o luara la fuga spre iesire. Ceilalti reusira sa omoare majoritatea creaturilor,
curatand astfel drumul catre iesire.
Merlin ii astepta deja la suprafata, urmat de Roberto, Matias si Tomas.
Ultimul dintre ei scapa un chibrit aprins si acoperi gura canalului. Nu scapara
de mirosul carnii arse, care acapara intreaga strada, inaltandu-se catre cer,
batuind pe langa ferestrele sigilate ale oamenilor. Pe o alta strada, Taru si
Pierre se apropiau cu pasi inceti, francezul acoperindu-si cu palma rana
deschisa de pe obraz. La o alta iesire, Marchizul il trase pe baron, ale carui
picioare erau prizoniere in pumnii ciopartiti ale creaturilor. Intr-un final, reusi
sa-l traga si sa arunce si el un chibrit ascuns. Suflul ii dadu de furca cand
incerca sa acopere gura canalului, dar cu ajutorul baronului, reusi.
Gregory si Nicholas scapara pe o scara ce-i scosese in curtea sanatoriului
parasit.
Toata lumea se intalni acasa la Casian. Ultimii sositi au fost Pierre si
Taru. Ceilalti rasuflara usurati, caci stiau ca focul mistuise tot ce miscase in
acel labirint, acoperind si cele mai ascunse cotloane. Nimic nu avea sa
supravietuiasca, iar Casian ii asigura ca nici o creatura nu parasi tunelele. El,
impreuna cu Victor si cu Oscar verificara orasul.
- Nu voi reusi sa mai scot duhoarea din hainele astea! protesta Andrei,
arucandu-si tunica in foc, privind nemultumit cum haina sa se prefacea in
scrum.
Page
68
October 1, 2012
Ranile superficiale de pe corpul sau se vindecasera repede, fara sa le lase

in urma vreun semn sau vreo cicatrice.
- Te-ai descurcat foarte bine, Nicholas. il felicita Taru, zambind mandru
- Sir Kinglsey nu e multumit de mine? Niciun cuvant de lauda?
- O sa-ti ia ceva timp sa te obisnuiesti cu asta.
Andrei cu Pierre izbucnira in ras.
- Nu sunt genul care sa se lase influentat. Cu ce te-as putea impresiona,
Gregory, pentru a-mi acorda putina atentie?
- Mereu mi-au placut mutii. Tacand, m-ai impresiona. Mi-a facut placere
sa te revad, Casian.
Dupa ce dadu mana cu el si saruta mana palida a sotiei sale, parasi
incaperea fara vreun cuvant in plus.
Nicholas capitula. Lasa privirea in pamant si zambi doar pentru el.
Panglici infasurau chipul lui sir Kingsley in mintea sa si se adunau din ce in ce
mai multe. Nu va trece mult timp pana sa se formeze un ghem. Iar atunci
Gregory se va rataci printre panglici, se va incurca in ele si, intr-un final, se va
lasa in voia lor.
C astelul din Nord fusese refacut in timp record dupa moartea
Alexandrei si a lui Dimitri Egreminov. Cu ajutorul contributiei financiare din

partea lui Keo, conacul arata la fel ca in copilarie cneazului, pastrand aceleasi
caracteristici glaciale si reci ale arhitecturii rusesti. Inconjurat de munti
ascutiti, brazi stufosi si animale salbatice, conacul deveni locul retras al lui
Taru, acolo unde nici macar Keo nu reusea sa se strecoare fara sa fie
Page
69
October 1, 2012
descoperit, mai devreme sau mai tarziu. Frigul si iernile fioroase alungau orice
fiinta care nu era acoperita cu blana si pe oricine care nu era ca Taru.
In urma ultimei aventuri din, acesta hotarase ca merita cateva zile in
singuratate, tinandu-i de urat doar Arkan, un lup cenusiu si pufos.
Inauntru, frigul traia sub forma de ceata, plutind la nivelul solului.
Praful se depuse pe mobilier si pe panzele de paianjen, atarnate ca niste
decoratii subtiri pe pereti si pe mobila.
Stratul de gheata construi pe ferestre flori perfecte, trasate elegant si
maiestuos de frumoasa iarna. Scarile late, marginite de o balustrada de lemn,
cu gravuri tribale scobite in lemnul visiniu, se pierdeau in intunericul etajului
provocat de draperiile trase peste geamurile inghetate.
Lumini difuze se aprinsera lenese in momentul cand Taru se tolani intr-
un fotoliu inalt, moale, parfumat de trecerea timpului. Arkan se intinse obosit
sub palma stapanului, oftand adanc.
Afara incepu sa ninga.
Putinele portrete atarnate pe pereti erau aduse de la Eden. La capatul
scarilor, in marime naturala, se dezvaluia familia Egreminov intr-un portret
meticulos realizat, stralucitori in culori tari, o creatie proprie a lui Keo de
Medis. Alyona, imbracata intr-o rochie de voal, primavarateca, stransa sub
sani, de o culoare pala, cu parul despletit, in tente ciocolatii, incadrand chipul
rotund, cu ochi migdalati si o gura rosie, un nas fin, de vita nobila, statea in
picioare langa un jilt inalt in care Dimitri era asezat, dominand cu privirea
orice strain ce indraznea sa calce pragul casei. Parul brunet isi ascutea varfurile
pe fildesul obrazului fara pata. Statea drept, cu o mana pe manerul jiltului, pe
al carui degete pictorul adaugase un inel din argint, iar cealalta mana era
sprijinita in cot, cu degetele rasfirate precum un evantai.
Imbracat tot in catifea neagra, cu o esarfa ostentativa in jurul gatului, de
un alb imaculat, Taru revenea la ochi. Impresionante si nemuritoare ganduri
Page
70
October 1, 2012
au ascuns aceasta pereche de ochi. Sub mainile protectoare si fine, ca cele ale
unei balerine, ale Alyonei, Taru se regasi pe sine. Un copil de 5 ani, mai inalt
decat orice alt copil de varsta lui, cu o claie de par asemenea unui cuib ce-i
acoperea fruntea neteda, unindu-se cu sprancenele negre, creand iluzia ca fac
parte din acelasi intreg. Ochii mari erau uluiti, pupila aproape ca nici nu se
vedea in cerul fara de sfarsit, imprumutat de copil in ochi.
O parte din pian, o vaza cu trandafiri, fereastra larg deschisa prin care se
distingea vara timpurie.
Deschise larg usa camerei sale, fostul dormitor al parintilor sai. Un tavan
pictat in intregime, infatisand locuri din Rai, un portret cu mama sa, draperii
visinii, un covor moale, un semineu nefolosit, placat cu marmura, pe care
zaceau ceasuri mancate de timp, stricate sau ruginite. Un dulap masiv, o masa,
o oglinda ce acoperea jumatate din perete, atat in inaltime cat si in lungime.
Patul, lipit de peretele opus, era spatios si inalt. Avea patru stalpi ce sustineau
baldachinul alb, voaluri ce-l primira pe Taru ca intr-o imbratisare.
Adormi intins pe burta, cu capul afundat in perna, asternuturi
mototolite. Pipai cealalta jumatate de pat. Palma se lasa pagubasa. Nu avea
nicicand sa gaseasca acolo un trup cald, doar al lui. O dragoste secreta, de care
doar el sa profite, impartasita pana la epuizare.
C easul indica ora doua dupa miezul noptii.
Strazile Vaticanului presarate cu tamaie erau pustii. Pe langa bisericiile

sfintite, o umbra se grabea. Aceasta lua forme gigantice in lumina fiecari
felinar, ca apoi sa revina docila la picioarele stapanului.
Page
71
October 1, 2012
Desi cizmele aveau catarame largi, acestea nu indrazneau sa iasa din tipar
si nu faceau nici un zgomot, oricat de mic. Personajul nostru nu vrea sa se dea
de gol. Patrula de noapte se apropia, razand. Patrunse in coltul umbrit din
interiorul unei cladiri si astepta. Porni mai departe, ezitarile sale avand aceasi
viteza cu panda unui sarpe. Se opri din nou in fata palatului in care Papa se
pregatea sa doarma.
Se catara cu ajutorul ghearelor pe una dintre cotloane, pana la etaj. Intra
prudent in holul luminat, impodobit in aur. Pe perete era atarnata o oglinda.
Pletele blonde ale lui Andrei straluceau mai puternic decat in soare.
Intra intr-un birou si iesi pe fereastra. Se mentinu pe balustrada lata cat
o palma. Patrula trecu pe sub picioarele lui, nepasatori.
Papa isi aranja inelele de pe degete in caseta de bijuterii. Inca avea pe el
imbracamintea oficiala, acoperit din cap pana-n picioare intr-un rosu sangeriu.
Se opri din ce facea, intorcandu-se brusc. Andrei il privea rezemat de perete, o
statuie de Botticelli in stare perfecta.
- Cine esti?
- Ma numesc Andrei.
Suporta privirea batranului pe tot corpul, fara sa-l incurce.
- E un nume foarte frumos, celebru. Un sfant fara de moarte. un nume
slav.
- Vin de departe.
- Doar cei care se intorc din morti, vin de departe. Noi...suntem mai
aproape unii de altii, nici nu-ti inchipui.
Andrei chicoti. Facu cativa pasi spre barbatul scund. Papa nici nu clipi.
Vampirul nu simti teama sau ezitare, ci doar o forta invizibila care incerca sa-l
respinga.
- Ai vrea sa te rogi cu mine, Andrei?
Page
72
October 1, 2012
- Eu nu ma rog, parinte. Dar cred in Dumnezeu si odata am crezut si in

ingeri. Aveam impresia ca sunt buni si... ca lupta pentru noi. Acum ma limitez
sa-L chem doar in momentele critice.
- De ce ai incetat sa mai crezi? Cine...te-a invins?
- Un demon.
La auzul cuvantului, barbatul trase puternic aer in piept. Buzele i se
miscara rapid, Andrei citind cuvintele in limba latina.
- Sunt un colectionar, parinte. Imi plac crucifixurile, mataniile. Am o
gramada acasa, din diferite epoci, toate originale. Detin pana si crucea din
argint a sfantului Petru. Dar ceva mi-a atras atentia acum cateva zile, cand te-
am urmarit intamplator.
- Ce...ce anume?
- Astea.
Lua intre degete mataniile visinii imbibate in mir, presarate cu pietre
pretioase. Papa trase violent de ele, ascunzandu-le in pumn.
- Apartin Domnului. Sunt sfintite de inaltii patriarhi si sunt foarte vechi.
Ele nu au parasit niciodata Vaticanul, nici macar in timpul peregrinarilor mele.
- Stiu ale cui au fost. Stiu ca Ioan, cu ele de gat, a terminat Apocalipsa.
Stiu ca s-au pierdut in timpul Inchizitiei, ca apoi sa apara odata cu un calugar
amarat din Norvegia, azi un om influent pe-aici. Le vreau!
- Nu! Nu le poti avea!
- Nu imi place sa ma dau in spectacol, dar...ador sa vars sange.
Ii lovi pumnul de noptiera, dar oricat ar fi strans, degetele refuzau sa se
inmoaie.
- Pleaca din cetatea Domnului, demon!
Andrei suiera, aratandu-si coltii ascutiti. Rugaciunea in latina nu avea
nici un efect asupra lui. Un fasait amenintator, o aparitie taioasa. Andrei
scoase un pumnal din teaca.
Page
73
October 1, 2012
- Da-mi-l!
- Te alung din orasul sfant!!!
Repeta in latina, din ce in ce mai tare. Andrei simti miscare pe holuri.
Nu mai trase de timp si cresta in carne vie. Stropi de sange ii patara bratul si
pieptul. Lua mataniile, multumit. Cand garzile dadura usa de perete, Papa cazu
pe jos, lesinat in sangele ce-i curgea fara oprire din incheietura mainii, iar
fereastra ramasese larg deschisa.
Se departa rapid de agitatia ce lua amploare in Vatican, ascunzandu-se la
periferia Romei. Inalta mataniile la nivelul rasaritului, furat de frumusetea
diamentelor sangerii ce nu incetau sa-l uimeasca. Deveni una din piesele sale
favorite, care nu lipsea niciodata d ela gatul vampirului, stralucind ca ochii
unei bufnite.
Rare erau datile cand la Vatican se anunta un incendiu de o asemenea
importanta si mai ales, produs de vampiri. Un plan silentios in care infractorul
se descurcase excelent.
Insa Andrei refuza sa se lase gasit si putini se arata doritori de a vana
astfel de specimene.
Andrei se amuza de suspiciunea prietenilor sai si ascunse intotdeauna
obiectul furat de ochii lor ageri. Prefera sa fie banuit, decat invinovatit.
Capitolul VII
Page
74
October 1, 2012
P alma bronzata urca pe abdomenul plat, oprindu-se intre sanii plini,
catifelati. In ochii verzi se oglindea chipul nemuritor al unei nimfe care cerea
totul.
Saruta gatul, apoi clavicula. O auzi gemand si ii simti piciorul drept
indoindu-se pe dupa talia lui. Depuse o sarutare pe sanul stang, iar ea se
incorda sub el. Se rostogolira in pat, o perdea de par cret atingandu-l doar cu
varfurile pe obraji.
Spatele ei era populat de degetele lui. Se lipi toata de el si-l saruta apasat
si lung. Buze carnoase, dulci, devenind astfel dependent de ele. Aluneca cu
mana pana la noada, mangaia cu buricele degetlor, ca apoi sa stagneze pe
pulpa. Nu inceta sa-l sarute, iar el cersea caldura trupului ei.
O puse din nou sub el. Ii saruta incheieturile asezate de-o parte de si de
alta a capului. Miroseau a mosc, imbatandu-i simturile. Devenea nerabdator,
dar ea continua sa-l refuze. Se inchidea ca regina noptii la rasaritul soarelui.
Mainile ei se incolacira pe dupa gatul sau, aducandu-i gura peste a ei. El
se lasa greu peste ea, plin de dorinta, tone de dinamita fara sursa focului, dar ea
nu accepta decat sarutul.
Sufocati de efort, se priviria insistent. Verdele se amesteca cu
chihlimbariul ei. Ea isi desfacu picioarele, gemand in urechea lui.
Keo deschise ochii si se ridica in sezut, abia putand respira. Avea
palmele transpirate si isi auzea propriul sange mustind in vene.
Timp de doua luni, Keo incerca sa-si aminteasca de toate cunostintele
sale, dar foarte putine femei din trecutul sau aveau parul cret, sau culoarea
aceea in ochi. Incerca sa-i faca portretul, dar intotdeauna schita sfarsea in focul
semineului. Visul ii alunga naturaletea din fapte sau din pareri, Taru
recunoscand in el samanta indiferentei fata de tot ceea ce putea fi atins.
Page
75
October 1, 2012
Se culca sperand ca o va revedea si se trezea dezamagit si din ce in ce mai

obosit.
Cand primi invitatia la balul in cinstea implinirii mai multor secole de
casatorie intre doi vampiri batrani, Keo vru sa refuze, dar saturat de
insistentele lui Taru, pana la urma accepta. I se striga numele in momentul
aparitiei, iar sala puternic luminata amuti pentru o secunda. Fara sa bage de
seama, se indrepta direct catre masa Elitei.
- Omul potrivit la momentul potrivit! Keo, te rog, lamureste-ne.
Cleopatra sau Elena Troiei? Care era mai frumoasa?
- Pe Elena din Troia nu am vazut-o.
- Na, mai! Clar Cleopatra ii era superioara Elenei!
- Ba nu! Orice frumusete magnifica nu se lasa cunoscuta...
- Spui prostii!
Tomas cu Andrei vorbeau unul peste altul, gesticuland. Pierre isi
umplea paharul de vin pana la buza si-l dadu pe gat dintr-o inghititura.
Orchestra canta pentru perechile de pe ringul de dans, rapindu-i din
prezent. Taru se ridica si saluta ceremonios o domnisoara care-i accepta
invitatia la dans.
- Cneazul devoreaza toate oile din turma!
- Nu se poate abtine. Cred ca s-a imbracat cu cele mai scumpe haine din
garderoba.
- Pe care o data purtate, le arunca la gunoi!
Allan si Merlin incepura sa rada, Gregory abordand doar un zambet
distant. Surprinse privirea lui Nicholas pe el, un tupeu vizibil care-l deranja.
Vazand ca insista cu ochii aceia negri, impenetrabili, sir Kingsley renunta
primul. Imediat dupa aceea si Nicholas parasi frontul.
Page
76
October 1, 2012
Invitatii continuau sa apara. Printi, ducese, conti si contese, doar crema

societatii. Iar Taru nu mai parasea ringul de dans, inconjurat doar de
domnisoare frumoase si bogate.
Keo ducea la buze paharul de tarie in momentul cand numele fu strigat.
Un singur nume, fara rang sau vreo precizare in plus. Doar Kayah. Un fior
strabatu trupul lui, lenes ca o tarantula, retragandu-se pe coloana vertebrala.
Observa ca cei de la masa nu reactionara la auzul acestui nume. Erau
prinsi in discutiile lor. Il cauta pe cneaz prin multime, dar acesta vorbea cu
cativa vampiri in varsta, prins in discutie. Cu incetinitorul, isi misca irisul
catre Kayah, o fata cu parul cret, cu o pereche de ochi mari, acoperiti de gene
curbate, un gat lung impodobit de un lantisor ce se curba peste clavicula
proeminenta, brate ferme, unghii lungi, un trup imbracat intr-o rochie neagra,
lunga, o talie mica stransa intr-un corset presarat cu cristale, cupe umplute cu
sanii catifelati, iar din talie rochia pornea evazat, lasand la vedere doar tocurile
subtiri si inalte ale pantofilor negri.
Kayah isi roti privirea in jurul salii, pana cand se lovi de ochii lui Keo.
Asemeni magnetilor, s-au respins. Keo s-a intors la masa, iar Kayah se indrepta
spre barbatul ce servea pahare cu sampanie.
" Ea iti va promite moartea, iar tu dragostea pe o tava de argint."
Candelabrele inalte si foarte mari, incarcate cu cate o raza de soare,
distrugeau orice umbra indiscreta. In incaperea balului nu exista intimitate.
Ticaitul ceasului lua forma unor batai sigure, constante ale unor degete
pe tarabana. Langa paharul de cristal, pe jumatate incarcat cu vin rosu,
degetele mainii drepte se loveau intentionat de masa. Unele dupa altele, intai
aratatorul, apoi mijlociul si tot asa, pana la degetul mic. Sunetul se asemana cu
muzicalitatea clapelor de pian, atinse de la un capat la altul, cronologic si foarte
rapid de un muribund grabit.
Page
77
October 1, 2012
In ochii lui Gregory sclipea inelul de argint, ca o verigheta, asezat pe

inelar. Nodurile de la baza degetelor se ascundea sub piele cand Nicholas
ridica degetul, apoi se arcuia puternic, brusc.
Dar miscarea inceta. Atat de repede de parca si timpul s-a oprit in loc. Iar
lui Gregory ii lua cateva secunde pentru a-si da seama.
Cand isi ridica ochii, oftatul i se opri in gat. De sub o claie de par negru,
sub niste sprancene arcuite, doi ochi mari nu incetau in a-l sfida. Obrajii albi si
gura serioasa il impiedicara pe Gregory sa gandeasca. Ramasese blocat in timp
si spatiu.
- S-a intamplat ceva, Gregory?
Abia atunci puse geana peste geana. Nicholas continua.
- La ce te gandesti?
- La...nimic. Am...ramas cu privirea blocata. Scuza-ma.
- Nu am de ce sa te scuz. Nu de multe ori mi s-a intamplat sa fiu atat de
meticulos analizat.
- Nu te analizam.
- Dar te uitai ca si cum asta faceai. Sau sunt paranoic?
- Esti paranoic!
- E un pretext sau...o scuza?
Gregory se ridica, indreptandu-se catre celalalt capat al incaperii.
In acelasi timp se ridica si Keo, manat de curiozitate, nervozitate si lipsa
intimitatii. Disparu pe balcon, limitat de o balustrada ce-i ajungea pana la talie,
din marmura. Florile agatatoare infrumuseteau zidurile conacului, rosul si
violetul petalelor amplificandu-se sub luna plina.
In fata sa lua contur un labirint din gard viu, plin de banci si de statui.
Sub arborii inalti intunericul isi juca feste.
Page
78
October 1, 2012
Adierea noptii, una dintre binecuvantarile amurgului, ii mangaie

tamplele si fruntea asa cum doar mainile tamaduitoare ale unei preotese ar
ingriji dumnezeieste ranile insangerate ale iubitului ei. Invocand nemurirea.
Dar momentul de meditatie se sparse odata cu zgomotul strident al unor
pasi. Se uita in jos si fu trasnit de acea privire rece a Kayhei. Doar pentru o
clipa, caci aceasta se afunda in labirint.
Sari sprinten si cazu cu usurinta unei pisici, luand-o pe urmele fetei.
Fiind cu cativa pasi inaintea lui, Keo recunostea doar terminarea rochiei ce
flutura violent sau varfurile parului cret. Uneori, palma ei ramanea in urma,
mangaind marginile verzi ale gardului.
Keo nu mari pasul. Pentru un vanator, dificultatea prinderii prazii cand
aceasta nu se lasa usor, era un joc distractiv si placut. In viata lui, putine au fost
astfel de momente.
Isi pierduse sensul orientarii. Isi ascuti simtul olfactiv si auditiv. Dara de
parfum de mosc si pasii diafani il anuntau ca inca este pe urmele ei.
Kayah dadu drumul unui raset salbatic care se amplifica odata cu
apropierea lui de ea. Ii inunda timpanele, il induceau in eroare, iar el incepu sa
alerge. De ceva timp ea ii ramasese invizibila. Doar rasul il impingea de la
spate, sperand ca odata si-odata avea sa ii iasa in cale. Cand se opri in mijlocul
labirintului, un stol de corbi se napusti asupra lui.
Turma neagra disparu in vazduh, iar in locul lor nu mai ramasese nimic.
Nu simtea nici o prezenta in jurul sau. Cateva pene negre cazura frante la
picioarele lui, iar constientul i se clatina periculos de tare. Vampirii nu pot
disparea fara sa le ceva in urma lor, fie o amprenta sau o urma. Dar pentru Keo,
disparu fara regret, pana si dara de parfum.
Page
79
October 1, 2012
- D e ce nu mi-ai spus dinainte? Te puteam ajuta! In loc sa faci pe
grozavul, degeaba, o prindeai si o interogai. Sau...ma rog, continuai visul.

- Inceteaza sa fi pervers macar odata in viata!
- EU?! Scuza-ma, mentorul e de vina!
- Sigur n-ai vazut-o? Are parul cret...
- Nu. Si nici ceilalti membrii din Elita. Sau vreunul dintre cunoscuti. Iar
gazda nu-si aminteste de nici o Kayah.
- Asta e magie neagra! Si doar vrajitoarea aia e in stare de asemenea
trucuri ieftine!
- Keo...tu ai mai vazut-o pe Tea Vever?
- Nu. Ultima oara a fost atunci...la moartea parintilor tai. Visul nu se
pune.
- Am incercat sa o chem. La o rascruce de drumuri.
- Ce-ai facut?!
- Am vrut sa o vad. Dar nu a venit. Nu e obligata sa apara?
- Ba da, dar asta nu inseamna ca e moarta. Cand ai chemat-o ultima oara?
- Acum ceva ani. Aveam o perioada cand o chemam foarte des, dar nu se
intampla nimic. Crezi ca n-a avut nici o sansa?
- Singura nu poate invia. Si cine crezi tu ca vrea sa o salveze? A calcat in
picioare orice autoritate. In plus, era narcisista.
- Atunci cum explici tot ce ti se intampla?
- Poate ca a lucrat subconstientul meu. Pot vedea viitorul, dar viziunea se
deruleaza spontan si sacadat. Dureaza maxim un minut. Nu stiu ce rol a avut
Tea. Cred ca...o consider vocea ratiunii. Aceasta amenintare a luat forma ei.
Nu trebuie neaparat sa fie mana ei!
- Dar nu contenesti in a da vina pe ea!
Page
80
October 1, 2012
- Niciodata umanul din nou nu va disparea. De asta nu vom atinge, in

veci, perfectiunea.
- Keo, daca Tea ar mai fi trait...ce crezi ca ar fi facut cu mine?
- Simplu. Ai fi devenit sclavul ei. Asta pana cand s-ar fi plictisit de tine
te-ar fi aruncat la lei.
- Vorbesc serios.
- Nu stiu, Taru. Supozitia de mai sus pare plauzibila, crede-ma. Si cand
m-am referit la sclav, am punctat toate activitatile impuse.
- Perversule! Ce-ai de gand sa faci?
- Sa stau la panda. Sigur va reveni. Si in loc sa o fac sa rada, o voi face sa
vorbeasca.
- Eu voi pleca in Nord. Poate gasesc ceva acolo.
- Bine. Sa vad eu pe cine amuz atat de tare.
Capitolul VIII
L isabona. Sfanta zi de duminica, dupa apusul Soarelui.
Capitala nu avea nevoie de muzica, turistii insasi functionand asemeni

unor instrumente ce ofereau atmosferii ritmuri exotice. Piele alba sau neagra,
lumea traia la unison, potrivindu-si glasurile, dar nu si pasii.
Intr-unul din carciumile aflate sub pamant, patru baieti incarcati cu
chitari si tobe incercau sa intre in gratiile auditoriului. O femeie incanta
asistenta cu al ei glas, cantand despre dragoste.
Page
81
October 1, 2012
Toate mesele erau ocupate, cele mai ravnite fiind cele retrase, acoperite
de umbra colturilor. Noi ne focalizam atentia doar pe una dintre ele, asezata in
coltul dinspre rasarit. Lumina era rezervata, iar pe fiecare masa era asezata in
centru cate o lumanare parfumata.
La masa sedeau trei barbati, a caror discutie se desfasura in soapta. Un
baiat ii servi cu 3 pahare de tarie.
- Cat mai are?
- Foarte puin. Nu-l speria, Emett, altfel nu ne va mai spune ce are de zis.
- Cred ca ceva nu a mers cum trebuie de a hotarat sa ni se destainuie.
- Din cate am auzit e vorba de Soarta.
- Ah, daca puneam mana pe ea atunci! Ne-a scapat printre degete!
Emett, impreuna cu Seth si Cronos, sunt primii demoni creati de diavol,
primul dintre ei reprezentant raul in esenta lui pura.
Seth dadu lichidul pe gat si mai ceru un pahar.
- Ea, impreuna cu toti cei inzestrati cu capacitati mentale ce depasesc
standardele umane, ar fi devenit o armata greu de distrus! Am fi pus mana pe
Mihail si pe tot stolul de papagali fara sa patim ceva.
- Cred ca vederea de-acolo de sus e minunata!
Samuel sosi si se aseza, salutandu-i printr-o usoara aplecare a capului.
Cei trei demoni il rascolira cu ochii lor negri si expresivi. Buclele blonde,
stralucitoare, pielea alba si ochii albastri erau trasaturi ostentative si usor
deranjante pentru cei trei.
- Zici ca tocmai ai iesit dintr-o pictura de Michelangelo! Ce-i cu tine?!?!
- Ce-i cu mine?
Vadit incurcat, arhanghelul se privi mirat.
- Bai, pene-n vant, toata lumea care te vede se prinde ca esti un inger!
- Arhanghel.
Page
82
October 1, 2012
- Trebuia sa iti cumperi si tu o peruca...uita-te la noi! Semanam noi

cumva cu niste demoni???
Cei trei se uitara unii la altii, ca apoi sa revina convinsi la arhanghel ca
deghizarea lor este completa.
- Nuuuu...dar semanati tare cu bufonii regali!
Cronos isi arcui o spranceana, Seth pufni in ras, iar Emett stranse din
ochi.
- Nu sunteti curiosi pentru ce v-am chemat?
- Tocmai ce voiam sa te rog sa treci odata la subiect!
- Bautura dumneavoastra.
Chelnerul aseza in fata arhanghelului un pahar mare cu vin rosu.
- Bine macar ca nu e ceai de menta!!! completa Seth, zambind.
- Se intampla foarte rar ca un arhanghel sa vrea sa discute cu noi amical.
Recunosc, sunt intrigat.
- Lucrurile rele se intampla cand se comit greseli. Si arhanghelii gresesc.
O fac rar, dar cand o comit, greseala are efecte ireparabile sau longevive.
- Sa inteleg ca un arhanghel te-a enervat. Sa fie...Mihail?
- Vad ca este foarte renumit pentru caracterul sau.
- Daca Mihail ar fi fost om, principalele sale caracteristici ar fi fost
narcisismul, mandria si ar fi trait nebagat in seama si poate ar fi murit beat
crita.
Seth si Cronos incepura sa rada sanatos, iar Emett se multumi sa ridice
din umeri. Atitudinea fata de Samule se remedie. Banuiala unei capcane
disparu, mai ales ca ingerii erau renumiti pentru handicapul lor de a nu reusi
sa minta. Intentiile lui erau cat se poate de serioase.
- Sa fi sub comanda lui nu e prea placut, nu?
- Mihail a avut mereu excese de superioritate, mai ales ca este considerat
primul dintre noi. Nu m-a deranjat niciodata asta pana acum. Fiecare dintre
Page
83
October 1, 2012
noi are o misiune. Eu trebuie sa am grija de muribunzi si de sufletele ce sunr

rapite prea devreme din sanul vietii. Gavriil are grija de femeile insarcinate, de
copii, chiar si de sufletele ce sunt pregatite sa ocupe un trup. El le descanta
inainte a coboare in pantecul femeii, o vraja capabila sa stearga orice imagine a
Raiului din subconstientul lor. Baltazar se ingrijeste de oamenii bisericii si d
epamanturile sfinte. El le binecuvanteaza. In plus, el este si cel care a dictat
profetilor toate rugaciunile existente. Si mai sunt, si doar noi putem cobori pe
pamant si umbla printre muritori.
- Dar Mihail? Rafael? Uriel? Ei ce rol au?
- Mihail este conducatorul ostii. Teoretic, si Gavriil are acelasi rang, dar
Mihail s-a impus prin forta si toti il asculta si-l considera cel mai potrivit.
- Papagalul suprem!!!
Fara sa se poata abtine, demonii incepura din nou sa rada in hohote,
lovind masa cu palmele si lasandu-se pe spate, intinzandu-si gaturile. Samuel
nu reusea sa isi ascunda starile, iar pe mimica fetei i se citea confuzia, mai ales
ca Emett adopta opusul veseliei celor doi, vadit enervat.
- Nu-i lua in seama. Deci, teoretic, Mihail nu poate strabate pamantul in
lung si-n lat decat daca...este lasat.
- Si daca...incepe un razboi. Nu intre oameni. Conflictele lor nu-l
intereseaza. El doreste un razboi intre ingeri si demoni.
- Asta asteapta??? Nesuferitul...
- Atunci sa-i dam ce vrea!
- Nu e chiar asa simplu, Seth. Voi, demonii, nu prea aveti sanse de
izbanda.
- Cu cine crezi ca stai de vorba?
- Mihail are o sabie foarte...periculoasa. El ar putea lupta si singur
impotriva armate voastre si tot ar omori trei sferturi din ea. Si noi avem arme
bune, dar sabia asta...va explodeaza ochii odata ce o priviti! E o parte din Rai,
Page
84
October 1, 2012
ca noi toti. O materie prima, pura, care in combinatie cu dorinta si puterea lui,
prinde viata. Evolueaza si actioneaza dupa propria-i vointa. Sabia lui nu poate
deveni o arma a raului, iar daca incercati s ao furati, nici nu o veti putea clinti
din loc. Iar pana sa va apropiati de ea...va mananca sfintii!
Chelnerul ii mai servi cu un rand de bauturi.
- Ceea ce...ai vorbit tu aici, pustiule...nu e imbucurator! Diavolul nu ne-a
pomenit niciodata de sabia asta a lui Mihail.
- Pentru ca nu a avut motive.
- Dar tu ai!
Emett cu Samuel schimbara o privire plina de intelesuri. Demonul
recunoscu remuscarea in pupila vatamata a arhanghelului.
- Samuel, tu vrei sa ne faci noua o favoare. Vei fura sabia lui Mihail,
astfel razboiul se va declansa, iar pentru noi va semnifica poate unica sansa de
a va invinge.
- Iti tradezi...familia?
Intrebarea ramasese suspendata in aer. Tristetea ineca ochii albastri si
prezenta renuntarii in expresia fetei ii convinsera pe cei doi de dreptatea lui
Emett in privinta acestuia.
- Fii, te rog, mai explicit.
- Nu vreau ca arhanghelii sa fie omorati.Vreau doar sa atacati, sa faceti
victime, iar Mihail sa fie obligat sa se retraga. Va innebuni stiind ca l-ati biruit,
ca pentru prima oara raul a invins binele! Vreau sa-l puneti cu botul pe labe.
- Insa vrei ceva in schimb, corect?
- Pentru cine faci tu toate astea, Samuel?
- Aceasta persoana nu este importanta doar pentru mine. Ea are un rol
in acest plan si cu ajutorul ei Elita nu va interveni.
- Ce treaba are Elita?
Page
85
October 1, 2012
- Taru cu Gregory nu vor permite ca demonii sa invinga. Atat eu cat si ei

stim ce va poate pielea, daca ramanesti printre muritori. Astfel, se va instala
haosul! Ei nu vor sta degeaba, iar daca Taru Egreminov e acolo, nu stiu cati
dintre voi vor mai avea curajul sa lupte.
- Aceasta persoana ne poate garanta reusita?
- E vorba de Tea Vever. Va indoiti de puterile ei?
- Ce a patit Tea Vever?
- Trebuie sa veniti cu mine ca sa vedeti. In Purgatoriu.
- Te vom urma si vom face tot ce ne sta in putinta.
- Contributia ta in conspiratie te face sa pari...un mic tradator. Nu e
normal ca un arhanghel sa vrea sa se razbune, iar tu sfidezi normalul doar
pentru Tea Vever, care nu e usa de biserica. Spune-mi Samuel...Dumnezeu
stie ce faci?
Samuel se uita fix in ochii lui Seth, iar in coltul gurii ii aparu un ciob din
zambetul sau strengar.
- A fost ideea lui.
Capitolul IX
F elinarele inalte, impodobite cu dantela neagra, din fier, impreuna cu
locuintele victoriene, de o arhitectura impecabila, cu ferestre impartite in

patratele si cu draperii inchise la culoare, au rolul de a priva valorile trecutului
Page
86
October 1, 2012
pe care unii dintre londonezi le detin, le pretuiesc si le ingrijesc, doar de dragul

raritatii acestora.
Intr-una din casele acestea, pe un bulevard plin de asemenea locuinte
specific englezesti, cu trepte din piatra la intrare, locuia Gregory.
De cum pasi in hol auzi finalul unei respiratii grabite, greseala ce l-a dat
de gol pe intrus.
Scapa cheile din mana si se repezi spre locul ce parea ocupat de strain.
Un fotoliu cazu zgomotos, o vaza se sparse, insa Gregory ignora tot haosul ce-l
provocase si-l prinse, lipindu-l de perete. Il tinea nemiscat cu antebratul drept,
crestand in carne.
Ochii se infipsera in trasaturile barbarului, dilatandu-se cand recunoscu
personajul. Nicholas arata amuzat si intrigat.
- Ai un tupeu fantastic pentru a intra neinvitat la mine in casa!
- Riscurile curiozitatii. Voiam sa vad lumea lui sir Gregory Kingsley.
Nu se putu abtine si rasul zburda ironic pe buzele englezului. Il elibera pe
Nicholas si aprinse cateva veioze, imprastiate prin intreaga camera. Aseza
fotoliul pe cele patru picioare, scuturandu-l de praf. Ridica cheile si le atarna
in cuier, toate astea in timp ce Nicholas nu-si lua privirea de pe el, pastrand
pentru el o anumita retinere, incercand sa nu-i stea in cale.
- Asta nu e lumea mea. E doar...o fatada.
- Traiesti in minciuna de atata timp incat...ai ajuns sa te identifici cu ea.
- Desigur, vorbeste cronicarul personal. De unde stii ca ceea ce ai afirmat
este adevarat?
- Mi-am dat seama.
- Asa e. E atat de simplu...ca atunci ca ai invins. Cand m-ai invins.
- Atunci a fost spectaculos!
Page
87
October 1, 2012
- E ceva necurat cu tine, Nicholas, dar mie nu-mi pasa atata timp cat ma
lasi in pace. Detest sa fiu batut la cap de toti copiii mileniului si nu-mi plac
exagerarile. Vreau sa fiu lasat in pace.
- De ce?
Gregory dadu ochii peste cap, ofta si intra in bucatarie de unde lua un
faras si o matura, adunand cioburile vazei de portelan.
- Cred ca e timpul sa pleci acasa, Nicholas.
- Dar imi place aici.
- Nu-mi arde de gluma! Si nu mai veni neanuntat.
- Pentru ca te-as putea surprinde plangand? Sau...razand?
Stateau fata in fata,Gregory depasindu-l pe Nicholas cu cativa
centimetri. Varfurile ondulate, castanii, atingeau delicat pielea obrajilor
vampirului tanar. Momentul de tacere dura cateva secunde. Gregory il lua d
ebrat si-l arunca in strada, azvarlindu-i haina si umbrela si tranti usa in urma
sa.
Nicholas incepu sa rada in timp ce se imbraca. Cateva picaturi de ploaie
stersera amprenta varfurilor de pe obrazul lui. Imediat, isi deschise umbrela.
Capitolul X
" S i nu exista decat unul. Un carbune incins, aruncat din Iad, slefuit si
devenit diamant. Iar daca piatra va reveni acasa va infecta si ceilalti carbuni.
Dar ei nu vor deveni diamante. El nu va permite, caci perfectiunea cu care e
Page
88
October 1, 2012
inzestrat ii ofera viata proprie. Va deveni egoist odata ce va deveni frumos. Va

transforma Iadul in cenusa, intr-o pata neagra care-i va scoate splendida-i
stralucire in-afara, prima oara deasupra pamantului si, in final, in gradina
Raiului.
Diamantul va ingheta orice mit si-l va absorbi printre muchii si unghiuri,
in albastrul oceanic, lasandu-l sa putrezeasca in interiorul lui pana cand insusi
timpul va obosi, cautandu-l.
Si va obtine faima si putere si va fi dorit de toti. Si va isca razboi si
zgarcenie si furie oarba si ingerii, oamenii si demonii il vor fura si-l vor
ascunde si vor pretinde ca le apartine. Si vor muri si vor fi judecati caci au
crezut ca vor deveni zei, iar diamantul va ramane orfan, va deveni putred si se
va ascunde in noroi daca adevaratul lui Stapan nu-l va oglindi in Soare.
Diamantul poate fura lumina astrelor, dar poate deveni si cea mai urata
piatra, o forma comuna, cenusie si respingatoare. Pana si el depinde de atentie.
Iar numele diamantului a fost Cersetorul."
Biroul lui Keo era acoperit de o dezordine ingramadita. Carti groase si

grele cu pagini roase de coltii timpului, cel mai dorit si mai distructiv
ingredient a tot ce misca si exista.
Se opri din citit cand valetul lui il anunta pe cneazul Taru Egreminov.
Literele numelui cneazului le regasi de prea multe ori in text, iar un gand
naravas ii dilata pupilele pentru o fractiune de secunda. Reusi sa-si ascunda
descoperirea si inchise indiferent usa biroului.
- Spune-mi, te rog, ca ai aflat ceva!
- Putine, dar am umblat de mi-am rupt talpile cizmelor! Intr-adevar,
acum 20 de ani s-a nascut un copil intr-o spelunca ditr-un oras port. Dar
nimeni nu a vazut-o. Mama ei a fost gasita moarta de catre cel ce a lasat-o
Page
89
October 1, 2012
insarcinata, iar barbatul pretinde ca nu isi aminteste nimic din ziua aceea,
trezindu-se la apus hoinarind de nebun prin oras.
- N-am aflat nimic! O sa innebunesc!
- Hai, gata, gata. Stim ca are 20 de ani. E...foarte tanara.
- Si batuta-n cap!
- Poate ca...poate ca ea nu stie ca tu...esti Keo de Medis.
Sugestia lui il induse in eroare pe Keo si nu ezita in a arata asta, privind
cand la cneaz, cand la podea, incurcat.
- Stii tu...ACEL Keo de Medis!!!
- Nuuuuu! Nu exista cineva cu o pereche de colti in lumea asta care sa
nu stie ca Eu sunt...
Si tacu, inghitindu-si vorbele.
- Ar fi o posibilitate! Gandeste-te, Taru. Ce motiv ar avea? Eu s-ar putea
sa nu fi calcat vreodata prin acel oras, nu am nici o treaba cu familiile de
vampiri ce locuiesc acolo. Singura flacara care ar fi in stare sa aprinda fitilul
acesta ar fi...
- Tea Vever! Dar tocmai ce ai respins implicarea ei.
- Stiu, stiu.
Insa revenirea la acest nume atat de drag lui ii lumina chipul si deschise
nuanta albastrului inghetat din ochii lui Taru, obligandu-l pe Keo sa se uite la
el.
- Nu te entuziasma, Taru! Nu sunt sigur. Mai am dusmani, poate fi
oricine.
- Dar ea ti s-a aratat in vis!
- Tu de ce esti bucuros? Pentru numele lui Dumnezeu, o psihopata vrea
sa ma taie in bucati!
- Oh, nu exagera. S-ar putea ca Tea Vever sa fie in viata!
- Tea Vever este in viata.
Page
90
October 1, 2012
Vocea straina le rascoli gandurile si amandoi isi indreptara atentia catre

posesorul unui glas ragusit. Barbatul se integra in decor, imbracat in aceasi
nuanta care domina camera, un negru intens, inselator. In contrast era parul
blond, lung, prins la spate intr-o panglica neagra. Baltazar detinea chipul
adultului lipsit de riduri, neted ca gheata. Cand li se arata, ochii cenusii purtau
furtuni violente care se aruncara vijelios, pe nepregatite, asupra celor doi,
natura lui lasandu-se ghicita.
- Tu...imi amintesti de cineva...
Si Taru vru sa spuna mai multe, dar se opri, asteptand o confirmare. Se
apropie de arhanghel, plimbandu-si ochii peste chipul parca cioplit.
- Da, Taru. Pe Baltazar l-ai vazut in multe picturi ale Renasterii. E unul
dintre cei mai cunoscuti arhangheli. Si vizita lui aici nu-mi inspira nimic bun.
- Situatia s-a complicat prea mult, iar voi nu trebuie sa ramaneti pasivi.
- Va inecati in ape tulburi acolo sus?
- De ce ar avea nevoie arhanghelii nevoie de ajutor?
- Ca sa intelegeti, trebuie sa pornesc cu inceputul. Ar trebui sa ne
asezam.
- Si daca noi decidem sa nu va ajutam?
- Atunci razboiul cu demonii va continua , iar noi vom ceda intr-un
final. Va vor invada lumea, rasa tradatorilor va lua amploare si toata puterea pe
care o detineti nu va mai exista.
Baltazar le povesti cearta dintre Mihail si Samuel, o altercatie pe care
doar Domnul a reusit sa o tempereze. Apoi le pomeni de disparitia sabiei lui
Mihail, de neputinta acestuia, de panica dintre arhangheli si de suspiciunea ce
a luat nastere intre ei, caci doar o fiinta ce apartine Raiului s-ar fi putut atinge
de ea. Iar Domnul refuza sa se implice. Zvonuri groaznice le bantuia urechile,
cum ca demonii se pregateau de razboi, ca acesta va avea loc cu siguranta si ca
nimic nu putea repara situatia. Samuel devenise rece fata de cei asemenea lui si
Page
91
October 1, 2012
traia foarte des in umbra Teei Vever. Si astfel trecura cateva ora, timp in care
Taru cu Keo abia daca clipira odata.
Sfarsitul povestii trase dupa el tacerea necesara gandurilor pentru a se
aduna.
- Si noi cum putem ajuta?
- Trebuie sa o tineti departe pe Tea Vever de demoni sau de ingeri si sa
va infatisati inaintea demonilor, pe campul de lupta. Si aici ma refer strict la
Elita. Se va aminti de contractul lui Abes.
- " Curtea lui Abes", semnat de Emett. Actiunile lor sunt limitate, iar
pentru sustinerea unui razboi pe pamant trebuie sa obtina aprobarea lui Abes.
- Adica a ta. Din cate am inteles, aceasta batalie trebuia sa se desfasoare
fara stirea voastra. Si cred ca aici e coada Teei Vever.
- Ea e de partea...demonilor?
- Nu, ea este impartiala. Stiu ca suna bizar, dar e purul adevar. Mihail
vrea sa se lupte si fara sabia lui, ceea ce ar fi o catastrofa! El nu stie ca sunt aici
si cer ajutor in numele...nostru.
- Cum o gasim pe Tea?
- O chemati la o rascruce de drumuri. Va veni. Un singur lucru va poate
acorda oportunitatea de a o prinde, si acesta este marul. Ea trebuie sa muste
dintr-un mar si astfel vei pune mana pe ea fara sa riposteze. Insa aveti grija, caci
nu va veni singura. Va fi insotita de arhanghelul Samuel.
- O gramda de lucruri s-au intamplat in ultimul timp si cei implicati
apartin doar lumilor creatoare.
- Ceva s-a intamplat la voi, sus, la mansarda. Binele invinge mereu raul.
De ce nu s-ar intampla acelasi lucru si acum?
Perechile de ochi incercau sa patruna una intr-alta, cat mai adanc,
stracurandu-se pe gaura cheii si bucurandu-se de secrete si taine marete, mai
Page
92
October 1, 2012
valoroase decat orice comoara ascunsa in adancuri. Baltazar renunta primul si

cu privirea in pamant, sopti:
- Fara sabia lui Mihail...nu avem nici o sansa de izbanda.
Capitolul XI
A sa cum nisipul emisferei calde eclipseaza cerul, la fel si apa nordului
eclipseaza abisul, presarat ici-colo de explozii stelare.

Urcam la nivelul muntilor, colturosi ca dantura unei bestii, cocosati ca
spatele unui rege batran, batuti de viscolul nemilos, tipator, asemeni glasului
unei femei disperate. Zapada se asezase asemeni unei trene la poalele muntilor,
inertia ei fiind deranjata de un trup ce n-avea stare, tot rostogolindu-se ca un
bolovan la vale.
Nicholas incerca sa-si controleze ochii ce-i alunecau in orbite si sa caute
ceva de care sa se tina, insa picioarele i se incolaceau, mainile nu puteau fi
controlate si de fiecare data inghitea cate un pumn de zapada.
Intr-un final stranse din dinti si incerca sa-si blocheze corpul. Aluneca
lin, ingropandu-se in zapada adunata ce-i intra pe sub haine si in par.
Ajuns jos, astepta cateva secunde pentru a-si potoli capul din a se mai
invarti. In ciuda impactului repetat cu zapada, pielea nu i se inrosi sau invineti,
iar oasele nu-l dureau. Doar buzele ce i se colorara intr-o nuanta nervoasa.
Se scutura de ramasitele iernii. Cazuse de pe creasta muntelui, insa nu
avea sa-si lase rivalul sa scape, mai ales de cand il intrigase hotararea acestuia
de a-l asasina si de a se lauda cu asta.
Page
93
October 1, 2012
Si nu trecu mult timp pana sa-l simta prin preajma si sa-l vada cu coada
ochiului.
- Moartea mea iti poate aduce faima. Sus, jos...dar inevitabil si aici, pe
pamant.
Se repezira unul la altul, ghicindu-si miscarile si punctele slabe,
incercand sa profite de fiecare ocazie. Reusira sa se atinga, sa se raneasca
superficial, iar Nicholas cazu de cateva ori, deranjat de zapada inalta ce il
impiedica sa se miste in voie.
- Iar pentru asasinarea unui membru al Elitei pedeapsa este crunta!
- Nu ma vor gasi asa usor. Nu-mi voi renega niciodata fapta, dar
intotdeauna voi fi cu un pas inaintea lor!
- Inseamna ca tu nu stii in ce te-ai bagat! Caci daca, prin absurd, nu te
gasesc Taru Egreminov sau sir Kingsley, o va face Keo de Medis. Si de el sunt
cel mai sigur!
Dupa pronuntarea numelui intreg al lui Keo, adversarul se clatina usor.
Nicholas nu pierdu timpul si-i distrase atentia prin lovituri la cap si la picioare.
Sabia si-o pierduse pe creste, incercand sa castige prin pumni si picioare,
marindu-si viteza loviturilor de fiecare data. Intr-un final reusi sa ii fure sabia si
sa-i taie bratul drept, trecand cu usurinta prin muschi si oase, ferindu-se de
jetul sangelui. Ridica sabia deasupra capului si o indrepta direct catre gat,
decapitandu-l cu precizia unui chirurg, despartind cele doua parti ale corpului
ce cazura intr-o balta de sange absorbita de materialul alb si pufos al unei ierni
blande.
Dintr-o data incepu sa ninga. Fara sa sovaie incepu sa tarasca trupul de
picioare pana la buza prapastiei si il arunca in hau, urmat de cap.
Fulgii incepura sa acopere pata rosie de sange. Iarna este radicala, ei nu-i
plac culorile. Iar Nicholas deveni si el un obiect de sustinere a micilor troiene
de zapada. Privi incruntat crestele lovite de crivat si stancile crapate de frig.
Page
94
October 1, 2012
Renunta la gandul de a porni in cautarea sabiei si o lua usor spre casa, printre
brazii teposi.
In scurt timp deveni un punct, ca apoi sa se contopeasca cu mediul si
furtuna sa-l inghita, iar din negru deveni...nimic.
Capitolul XII
B alurile curtii regale din Franta erau sustinute de catre rege si vistieria
sa, consumandu-se in sali decorate cu aur si pietre pretioase. Pana si caii de la

caleasca trebuaiau sa straluceasca.
Condurii erau de cristal, camasile din catifea orientala, podeaua era
marmura greceasca, iar vinul tipic frantuzesc, de cea mai buna calitate.
Parisul nu dispunea decat de faima pe care muschetarii si intrigile regale
ce se raspandisera peste tot, pe continent. Orasul nu iesea din tiparul acelor
vremuri, traind in mizerie si dizgratie, iar populatia se revolta si razvratea
impotriva unui regim nemilos si zgarcit.
Revenind in mijlocul mediului in care crema societatii se invartea,
amintim ca Renee Lafayette, sau Marchizul, facea parte din familiile nobile si
respectate ale Frantei.
Iar la balul ce tocmai se derula intr-o frumoasa noapte de iulie il gasim in
compania altor doi vampiri cunoscuti, membrii ei Elitei si anume Pierre si
Roberto.
Page
95
October 1, 2012
Renee cauta atent prin intreaga sala. Nici o piatra pretioasa, nici un
parfum dulce si nici ocheadele reginei nu aveau acelasi efect ca cel al privirii
discrete a unei tinere domnisoare, de o frumusete rapitoare.
Bea mecanic din vin si-si asculta prietenii fara sa inteleaga o vorba.
Roberto si Pierre erau prea prinsi de discutia ce se invartea in jurul bataliilor
suportate in cadrul misiunilor, oferind tonului o nota fantastica, gesticuland si
completandu-se unul pe altul.
Domnisoara dansase toata seara, iar zambetul ei larg parea sa-si traga
longevitatea din lumina lunii, caci niciodata nu-i parasise fata.
In ciuda vetii ascunse a vampirului nostru, nopti in razboaie, zile in
torturi, blestemat de a suporta emotii care l-ar putea innebuni, curajul de care
dadea dovada in fiecare incercare se stinse naiv in fata acestei aparitii inedite.
Nu-si putea controla incordarea, strangandu-si pumnii, parand mereu in
garda, asemeni soimului haituit. Nu mai tinea cont de paharele dade pe gat,
facandu-si de lucru pentru a nu se da de gol in fata celor doi.
- Prietenul nostru iar se uita dupa turturica.
Pierre ii mai umplu inca o data paharul care se goli dintr-o singura
miscare.
- De ce stai degeaba?
- Pentru ca sunt un prost! Si nu numai...
- Dar, Renee...e cea mai buna partida! Sangele latin ii fierbe in vene, e
inzestrata cu proportiile unei nimfe si are un zambet care dezarmeaza orice
barbat, de la zeu, la sclav!
Accentul italian al lui Roberto oferi o noua lumina descrierii
domnisoarei, insa Pierre era vadit amuzat de cuvintele acestuia stalcite,
caraghioase. Pierzandu-si paharul pe una din mese, francezul tragea direct din
sticla. Roberto il lua pe Renee de umeri si isi concentrara amandoi ochii pe
aceasi fata. Bratele intinse pe langa corp erau subtiri si impodobite cu bratari.
Page
96
October 1, 2012
Stralucirea pietrelor paleau in favoarea pielii usor bronzate, o nuanta specifica

celor ce traiesc in Spania.
- Uite ce nepotrivit este acel brat matahalos asezat pe talia ei! Parca ii
stranguleaza mana cand danseaza. Si pasii...sunt pe langa muzica! Prea mari
pentru o domnisoara pe tocuri. Observi cum ii evita privirea?
Reusi sa ii castige atentia, aratand cu mana fiecare defect in parte,
vorbindu-i rar si apasat.
- Vin?
Nebagat in seama, Pierre ridica din umeri si isi umplu pana la refuz gura
cu acest nectar imbatator. Un roz pal i se ridica in obraji.
- Daca nu accepta invitatia mea?
- Pierre!
Tresari, ascunzand sticla la spate. Se apropie zambind catre cei doi,
incercand sa para cat mai treaz, iar cei doi neluand in seama culoarea din
obraji.
- Uita-te atent la baiatul asta!
Il privi cu sprancenele arcuite, incercand sa para cat mai atent.
- Uita-te bine!
Se lasa pe varfuri, aplecandu-se in fata si lipindu-si fruntea de a lui.
Renee se dadu cativa pasi mai in spate, incercand sa alunge mirosul strident al
vinului rosu ce ramasese imprimat pe hainele patate si pe buzele umede ale
francezului.
- Tu...ai dansa cu el?
- Vai...nu stiu ce sa zic. Crezi ca tinuta e potrivita?
Isi ridica un colt al tunicii cu doua degete. Renee cu Roberto il lasara in
pace, alungandu-l cu un gest al mainii.
- Hai! Du-te!
- Daca nu iese bine...
Page
97
October 1, 2012
- Stiu, stiu. Ma gasesti si in gaura de sarpe. Acum du-te si fa-i praf! N-o
lua ad litteram!
Asteptand sa se indeparteze destul cat sa nu-l mai vada, Roberto isi lovi
fruntea cu palma, dand din cap. Ii smulse sticla de vin lui Pierre, dezaproband
gestul lipsit de finete.
Orchestra se opri si odata cu ea si Renee. Privi in jur, lumea se
imprastiase , vocile devenira mai stridente. Incurcat, inghiti in sec cautand o
cale de scapare. Se intoarse spre Roberto, care-i facea semn sa continue. Pierre
isi inalta mainile in aer, interzicandu-i sa se intoarca.
Domnisoara se alatura unui grup galagios de fete. Mai toate purtau
rochii albe si coliere din perle veritabile.
Renee nu se mai misca din loc, asteptand asemeni unui pion urmatoarea
miscare. Nu reusea sa gandeasca in favoarea lui. Un raset in dreapta, un
compliment siropos in stanga. Un pahar cazu si se sparse, rochiile se frecau
unele de altele, sabiile se atingeau discret, batistele cadeau, tocurile tropaiau pe
marmura...iar orchestra isi continua reprezentatia. Incepu un vals.
Haosul lua forma. Ringul de dans s-a umplut imediat. Renee respira
usurat si continua sa se apropie de fata.
- Ma scuzati...
Fetele, foarte evidente, tacura imediat ce el aparu in raza lor vizuala si o
liniste apasatoare, curioasa il lovi din plin sub forma privirilor indiscrete.
- Imi acordati acest dans?
Nu se intampla nimic. Ramasese cu palma intinsa, aplecat usor in fata,
cu bratul stang la spate. Parul blond si lung ii acoperea umerii si gulerul. Poate
cu vocea stricase iluzia. Nici nu-si putea aminti cum sunase.
- Onorata.
Teapan, ii stranse mana intr-a sa. Toata stangacia de care dadea dovada
il enerva cumplit! Niciodata nu fusese in aceasta situatie de a nu-si putea etala
Page
98
October 1, 2012
farmecul, de a nu avea vreo idee despre vreun compliment, o remarca

politicoasa pentru a-si dovedi buna crestere si de a nu avea curajul necesar
pentru a privi in ochii ei sinceri.
Lumina parea indiscreta, amintindu-i de farurile inalte pe care Tomas i
le aratase intr-o misiune. Intrara in ritm, iar el, un dansator innascut, se trezi
rugandu-se sa nu care cumva sa se impiedice sau sa iasa din ritm! Se chinuia sa
nu-i zdrobeasca palma in stransoarea sa, sa nu o aduca prea aproape, sa nu-i
creeze o impresie gresita. Reusi o secunda sa se uita catre cei doi prieteni.
Roberto ii indica mana dreapta, cea pe care el o depuse pe talia fetei, incercand
sa-l faca sa inteleaga ca trebuie sa fie mai stapan pe sine, iar Pierre isi salta in
aer ambele maini impreunate intr-un pumn, intelegand ca din punctul lui de
vedere se descurca minunat!
Isi impuse putere si calm, insa impulsul porni de la primul neuron si se
stinse la al doilea.
- Dansul este considerat o ocazie pentru socializare. Mai ales cel care se
consuma in pereche.
Abia atunci reusi sa o priveasca. Rujul rosu ii colora strident buzele
pline, o nuanta ce se potrivea grozav cu maroniul ochilor. Parul lung era lasat
liber pe spate si prins cu o clama suflata cu aur, o floare de cires cu petale de
diamant. Chipul ii era complet dezvelit, nici o umbra care sa-i ascunda vreun
petic din armonia proportiilor care-l fermecara pe marchiz.
- Imi cer scuze...nu stiu ce sa zic.
- Nici macar nu zambesti. Deja discutia este compromisa.
Replica ei il jigni profund. Continua s ao priveasca, dar adevarata
priveliste era acum departe, intr-o alta dimensiune, paralelea cu realitatea. Insa
ea il readuse inapoi cu forta unui uragan, asa cum avea sa o faca intotdeauna.
- Cum te numesti?
- Renee Lafayette. Marchiz.
Page
99
October 1, 2012
Ea isi inclina usor capul, zambind. Renee o indeparta si o roti pe sub

bratul sau, rochia ridicandu-se si lasand la vedere pantofii negru. O aduse din
nou langa el, de data asta parca mai aproape.
- Eu ma numesc Vanessa Gonzag. Sunt surioara mai mica a reginei
Spaniei.
Informatia il lua prin surprindere. Nu recunoscuse vreun gest care sa-i
indice rangul inalt, atitudinea ei libertina si tinereasca reusind sa ascunda
adevarul si de cei mai antrenati ochi.
- Surprins? Nu-mi convine ca trebuie sa imi ghidez viata dupa niste
reguli tampite, absurde si incerc sa imi ascund viata cand apuc si cand mi se
ofera ocazia. Nu vreau sa fiu tratata diferit, ci doresc sa fiu lasata sa profit de
fiecare moment al vietii mele, aparent de invidiat, fara ca cineva sa-mi
aminteasca, direct sau indirect, de ceea ce sunt si ce trebuie sa devin.
- Va dau dreptate. Viata unui conducator nu este deloc usoara. Dar daca
tineti atat de tare la anonimat, de ce mi-ati dezvaluit adevarata identitate?
- Simplu. Am crezut ca daca sunt sincera cu tine te vei mai relaxa putin,
deschizand astfel un subiect de conversatie.
Atras de aceasta dezvaluire, Renee uita pentru moment de dans si de
ingrijorarea sa si nici ca starea de nervozitate reveni. Se simtea mult mai bine
in prezenta ei si incepu sa se miste natural, condus de muzica.
- Dar numele Gonzag nu este al familiei regale.
- Nu-ti pot spune toate secretele mele de la prima intalnire. Nu este etic.
- Imi cer scuze.
Un timp dansara in liniste. Se plimbara mandri prin toata sala, atragand
priviri si comentarii de la cei de pe margine.
- Tatal tau este capitanul garzilor regelui, nu-i asa?
- Si nu numai. Tata este si medic si chimist. Mama...scrie poezii.
- Hmmm...ce combinatie ciudata. Iar tu?
Page
100
October 1, 2012
- Nu-ti pot dezvalui toate secretele de la prima intalnire, corect?

Reusi sa o faca sa rada, insa el se rezuma doar la un simplu zambet, caci
dupa perechea de buze se ascundea unicul si cel mai infricosator secret al sau:
perechea de colti.
Din pacate, valsul lua sfarsit. O conduse usurat pe Vanessa pana la
prietenele ei, care chicoteau si se impungeau intr-una, iar apoi se indrepta
sprinten catre Roberto si Pierre.
- Vin?
Il ocoli pe Pierre, care ridica din umeri indiferent si inghiti pana si ultima
picatura a vinului oferit. Roberto intrerupse discutia cu doi domni si reveni la
marchiz, acordandu-i o privire mandra si satisfacuta.
- Cum a fost?
- Ca si momentele de creatie a marilor genii. Divin!
- N-aveai cum sa dai gres. M-am rugat pentru tine!
- Roberto...mai bine n-o faceai!
Trecuse o saptamana, iar cei doi nu se mai vazusera din seara balului. Ea
era prizoniera castelului Luvru, iar el era plecat in estul Europei, trimis de
cneazul Egreminov. La intoarcere tatal sau il lua pe Renee cu el la palat, regele
chemandu-si capitanul din cauza unor probleme ce se iscara in mediul rural in
urma taxelor. Renee nu se gandi de doua ori si accepta plin de speranta.
Condusi de catre un soldat pe scarile palatului, cei doi dadura nas in nas
cu regina Spaniei, acoperita de straie pompoase si gatite, o greutate
insuportabila pentru corpul ei firav. In par avea clame din perle ce-i tineau
suvitele departe de obrajii supti, iar pe cap purta o coronita din aur, impletita.
Rochia ii era lunga pana-n pamant, primul strat al fustei fiind din dantela, o
decupatura artistica predominanta, de parca niste zane s-ar fi jucat cu
foarfecele, iar al doilea strat fiind din catifea verde. Corsetul era negru,
continuandu-se cu maneci bufante.
Page
101
October 1, 2012
De mana o tinea Vanessa, mult mai mica de statura si mai copila. Ii

zambi lui Renee, un zambet provocator ce i se intiparise clar in minte.
Barbatii salutara imediat, inclinandu-se pana jos. Renee nu intelegea
acum cum de nu-si putuse da seama de adevarata identitate a Vanessei, caci
semana foarte mult cu sora ei, iar trasaturile specifice latinilor regasindu-se pe
tot trupul ei. Curios, de data asta Renee se concentra mai mult pe aparitia
reginei, analizand discret fiecare centimetru de piele. La prima vedere era mult
mai atragatoare decat sora ei, formele ii erau bine definite. Frumusetea reginei
atingea cotele elegantei, o trasatura pe care orice artist si-ar dori sa o
imortalizeze.
- Domnule capitan, il lasati pe fiul d-voastra sa ma insoteasca pana in
gradina?
Tatal sau, neavand nimic impotriva, ii dadu liber lui Renee si continua
sa parcurga holurile lungi pana in apartamentele regelui. Insa regina ii dadu
drumul surorii sale si se retrase, lasandu-i singuri.
Vanessa il lua de brat si iesira impreuna in gradina colorata, bine
ingrijita.
- Veniti rar la palat?
- Eu, da. Tata este aici mai mereu.
- Tu nu lucrezi pentru rege?
- Eu...nu locuiesc aici. Am venit sa imi vizitez familia.
- Dar unde stai?
- In Danemarca. Invat acolo.
Panza minciunilor trebuia ferita de vant si din cauza maririi acesteia lui
Renee ii era din ce in ce mai greu sa o sustina. Ofta.
- E frumos acolo in Nord?
Vocea ii era rezervata. Privea praful pe care rochia sa il ridica si-l agita.
Page
102
October 1, 2012
- Da, este. Daca-ti place salbaticia. Nu o spun in nume de rau, e vorba de

o salbaticie inofensiva, mai mult...naturala. O frumusete neatinsa inca.
- Sora mea a atras dintotdeauna priviri discrete. Cred ca a frant multe
inimi atunci cand s-a casatorit.
- Intr-adevar, majestatea sa este incantatoare. O astfel de prezenta
intalnesti foarte rar in viata.
Se indepartara de ferestre, de potecile aglomerate, ascunsi de tufele de
trandafiri si de stejarii inalti.
- Va pricepeti la cuvinte. Imi pare rau ca v-ati ascuns aceasta calitate in
timpul dansului.
- Nu stiu ce-a fost cu mine...
- Poate au fost de vina iesirile din ritm.
O lua inaintea lui, rupand o zmeura si ascunzand-o in gura. Ramasese cu
spatele la el, putin aplecata, cautand mai multe fructe.
- Nu am iesit din ritm.
- Dar, dar va temeai de asta. Insa asa se intampla mereu. Afli lucruri
adevarate sau false despre cei de langa tine din alte guri, aurite sau rele.
Coltul gurii lui se inalta sfidator. Se posta in fata ei, urmarind-o cum
aduna fructele rosii in causul palmei.
- Nu am vrut sa va jignesc...sau sa va las impresia ca-mi sunteti
indiferenta.
Ii lua mana intr-a sa si o ridica lent la buze, depunand o sarutare
respectuoasa. Imediat, fata isi retrase mana , ascunzand-o la spate.
- Nu trebuie sa va cereti scuze, domnule. E prea tarziu.
Neintelegand, Renee uita de controlul mimicii si isi expuse pe fata toate
sentimentele contradictorii.
Page
103
October 1, 2012
- Va multumesc pentru plimbare, dar Franta nu mi-a placut niciodata.

Are un aer...pervers. Sper sa uitam discutia asta cat mai repede cu putinta, nu
are nnici un sens.
Il saluta, facand o reverenta si-i intoarse spatele. Grabita, isi ridica rochia
pentru a pasi mai lejer. Zmeura uitata in palma se zdrobi de material, lasand o
pata mare si rosie pe culoarea pala, specifica anotimpului cald.
Taverna din centrul Parisului era plina ochi. Instrumentele ce nu se mai

opreau din cantat urcara fetele care serveau pe mese si pe scaune, sau in
poalele barbatilor beti, aratandu-si picioarele si sanii in toata splendoarea lor.
Barbatii fluierau, bateau din palme si sarutau orice apucau, profitand de
atmosfera dezmatata a unei zile ploioase si mohorate.
Halbe de bere, carafe de vin, tutun mestecat, totul se misca. La masa din
colt pe care ardea o lumanare hidoasa, se servi vin. Pierre ii facu cu ochiul
tinerei fete pe jumatate dezbracata, dar reveni rapid la bautura sa preferata,
degustand-o.
Roberto se apleca peste masa.
- Eu tot nu inteleg ce vrei. Renee...esti cine esti. Doar cineva asemeni tie
te poate accepta.
- Trebuie sa o cunosti, Roberto. Iti vei schimba parerea!
- Mda...de cate ori nu am auzit eu fraza asta...
- Las’ baiatul sa vorbeasca! se rasti Pierre, dand cu pumnul in masa
- Are stofa de lider, e...e salbatica, Roberto! Da, recunosc, si sora ei este
frumoasa. O frumusete care te lasa fara cuvinte, dar Vanessa nu se inclina
dupa cum bate vantul.
- Mda! Roberto, Vanessa asta a lui Renee...chiar e speciala! Imi place!
Domnisoara, vin!!!
Page
104
October 1, 2012
- Trebuie sa te lupti pentru fiecare gand ce-i trece prin cap. Nu se lasa
usor si parca...parca ar avea ceva de ascuns.
- Si tu ai!
- Sssst!!!
Pierre isi acoperi buzele, apostrofandu-l pe italian. Isi sprijini capul in
palma si reveni calm la Renee, facandu-i semn sa continue.
- Trebuie sa o revad! Neaparat!
- Si atunci...ce cauti aici? Chiar daca nu lasa impresia, orice domnisoara
viseaza la o dragoste patimasa, plina de aventuri, mai ales daca se deruleaza sub
clar de luna, in dormitoarele lor cu ferestre intotdeauna deschise.
- Trebuie sa te gandesti bine la ce vrei sa faci, Renee. Pana la urma,
familia ta ce zice?
- Nu zice.
- Cum?
- Adica...nu stie. Dar nu ma intereseaza parerea parintilor mei! Ei vor fi
pusi in fata faptului implinit si nu vor mai avea de ales.
- Ce fapt implinit?
- Vreau sa o fac vampir.
Afirmatia ii lasa pe cei doi fara cuvinte. Roberto se sprijini de spatarul
scaunului subred, cu buzele usor deschise. Pierre il batu prieteneste pe umar.
- Cu ce te putem ajuta?
- Esti sigur, Renee? Esti sigur ca o iubesti?
- Da. Foarte sigur!
- Atunci...totul depinde de tine.
Page
105
October 1, 2012
De data asta Renee il ruga pe tatal sau sa-l ia si pe el la Luvru, hotarat sa

se lase in voia sortii, fara sa intervina. Aceasta i-o scoase pe regina in cale chiar
cand isi facura aparitia.
- Regele e pasionat de razboi, nu-i asa, capitane?
- Intr-adevar, Alteta Ta. Dar este un ganditor foarte apreciat!
- Asa am auzit si eu. Cati tineri vor mai fi trimisi pe front?
- Sa speram ca nu multi, majestate. Incercam sa-i punem capat astfel
incat noi sa avem castig de cauza.
- Nu ma indoiesc de reusita. Il pot imprumuta o vreme pe fiul tau?
- Desigur.
- Perfect. Avem nevoie de o prezenta masculina in salon.
Salonul era plin de femei. Regina Frantei era la pian, cateva domnisoare
din suita ei radeau intr-un colt indepartat, asezate pe niste canapele rosii, doua
contese serveau ceaiul, iar Vanessa, retrasa in dreptul unei ferestre, asezata
intr-un fotoliu mai mare decat ea, citea.
Toate il primira curioase si tacute. Regin facu prezentarile, iar Renee se
vazu nevoit sa accepte invitatia domnisoarelor vesele, incercand sa para atent
si fara sa-si dea de gol nervozitatea si interesul pentru o singura persoana.
Servit cu ceai si prajituri, inconjurat de trupuri ce miroseau dulce, de perechi
de buze pline si de o discutie ce se desfasura galagios, Renee cu greu reusea sa
isi strecoare ochii catre cea care nu-si ridicase privirea din carte.
Cele doua regine, una la pian, cealalta sorbind din ceaiul aromat,
susoteau amuzate pe seama invitatului. Dupa cateva minute, regina Spaniei isi
striga sora.
- Vaneesa draga, Miusi iar a iesit afara. Am cautat-o, dar fara sorti de
izbanda. Te duci tu? Poate ai mai mult noroc.
- Desigur.
Page
106
October 1, 2012
Lasa cartea pe o masuta si iesi din salon grabita. Renee se uita pierdut la
regina, care-i facu semn sa se duca dupa ea. Parasi fara vreun cuvant in plus
canapeaua aglomerata si o lua pe urmele fetei. Miusi, pisica neagra a reginei
iesi de sub pian, adormita. Cele doua incepura sa rada, incercand sa respire, in
ciuda corsetului strans pe trunchiul lor.
- Pis, pis, pisica afurisita! Iesi afara de oriunde ai fi! Miusi!
Soldatii care stateau de straja o priveau cu coada ochiului, incercand sa
cuprinda cat mai multa din aparitia ei fermecatoare.
- As dori sa te ajut. Sunt multe alei in gradina asta.
Ea continua s ail trateze cu indiferenta.
- Nu cred ca este nevoie...
- Insist.
Hotararea din glas ii taie elanul si s evazu nevoita sa accepte.
- Poate ca pisica nici nu a iesit din salon! exclama ea, usor enervata
Timp de jumatate de ora se concentrara pe pisica, strabatand toata
gradina, pana pe aleea stejarilor. Coroanele mari acopereau mandre aleea,
ferind-o de soare, ploaie sau ninsoare. Mereu era racoare si oferea intimitatea
dupa care tanjea orice pereche de indragostiti, fara strajeri sau soldati. Vanessa
nimeni intr-o panza de paianjen care i se lipi de fata si de par. Incerca sa scape
de firele ce i se asezara pe fata, lingandu-si continuu buzele.
El o potoli, asezandu-o calm bratele pe langa trup. Reusi sa inlature
panza, insa nu-si retrase mainile de pe chipul ei impenetrabil.
- Ultima noastra discutie nu...s-a terminat frumos. Nu am vrut sa
intelegi prost cuvintele mele, dar greseala a fost a mea. Am fost prea sincer.
- Domnule, eu...
- Nu-mi mai spune "domnule"!
Tacu din gura, incercand sa isi fereasca ochii de ai lui.
Page
107
October 1, 2012
- Frumusetea surorii tale este incontestabila, dar tu ma intrigi cu

adevarat!
- Cum indraznesti...
Vru sa se retraga, insa el o stranse mai tare, fortand-o sa se linisteasca.
Pana la urma ceda, tuguindu-si buzele, aratand ca nu se lasa usor convinsa.
- Vanessa, te rog. N-ai idee prin cate am trecut de cand te-am cunoscut.
Mai intai gelozie, apoi intimidare, intriga, placere, tristete...dragoste, durere.
- De ce durere?
Ii mangaie linia obrazului, coborand pe buze. Vanessa isi incolaci bratele
pe dupa gatul lui, ridicandu-se pe varfuri.
- Saruta-ma, Renee.
Inchise ochii. Cuvintele i-au fost soptite, daruite ca ofranda dragostei
sale. Nu voia sa ii reziste, dar dar si-ar fi impus sa nu o sarute, ar fi cedat
imediat.
Roberto si Pierre priveau scena cocotati pe zidul inalt din piatra.
- Trebuie sa-l ajutam. Fata trebuie sa afle adevarul...intr-o maniera
calma.
- Nu cu asta trebuie sa-l ajutam pe marchiz!
Cei doi se oglindeau in irisii verzi ai lui Roberto, iar efortul gandului
incepu sa miste rotitele mecanismului din capul sau.
- Stiu la ce te gandesti, dar nu stiu de ce iti ia atata!
- Ce vrei sa zici?
- Vanessa nu va refuza oferta lui Renee, insa el nu va fi in stare sa duca
povara pana la capat. E inca tanar, iar dupa ce ea va deveni...ce suntem noi, nu
va fi capabil sa aibe grija de ea. In plus, Vanessa va suferi dureri inimaginabile.
- Sper sa nu se insele. Sa nu-i para rau dupa.
- Simti tu ca ar trebui sa ne impotrivim?
- Nu...
Page
108
October 1, 2012
- Exact! Daca trei persoane simt si gandesc la fel nu mai exista nici un
dubiu! Acum, hai, te-ai uitat destul. Mergem sa bem niste vin!
- Iar vin?
- Bautura zeilor!
Cu repeziciune se apropia momentul plecarii ei inapoi in Spania, iar

Roberto sublinie ca se pierduse prea mult timp degeaba. Renee sovai in fata
materializarii faptei sale, insa nu avea de ales.
Intr-una din noptile cu luna plina ale lui august, Renee se furisa prin
gradina, catarandu-se cu usurinta pe zidul sculptat al palatului pana in camera
ei. Fata statea aplecata la birou, umpland randurile unei scrisori si tresari
speriata cand privi in oglinda silueta inalta si demna a iubitului ei. Se linisti
imediat recunoscand chipul cel mult iubit.
Il lua de mana si se asezara impreuna in pat. Ezitarea lui ii starnea
curiozitatea si nelinistea.
- Ma impresionezi de fiecare data cand imi arunc ochii pe tine. Furisatul
asta silentios...nu-l puteai pune in aplicare si inainte?
Chicoti.
- Deja devin ingrijorata, Renee. Ce este? Te-ai gandit mai bine si...nu
suntem facuti unul pentru altul?
- Nu, nu. Nu e asta.
O saruta usor pe buze, pe gat si pe maini.
- Ai incredere in mine?
- De ce n-as avea?
- Te rog...nu-mi raspunde cu o intrebare.
- Da, Renee. Am.
- As dori tare mult sa nu te sperii si sa asculti pana la capat.
Page
109
October 1, 2012
- Te ascult si promit sa nu ma sperii.

Se aseza confortabil si ii facu semn sa inceapa. Renee ii lua aratatorul
intre degete si fara sa-i ofere vreo explicatie, il baga in gura. Buzele ei se
deschisera de uimire, asteptand ca pe carbuni incinsi explicatia acestui gest
spontan. Pulsul i-o luase razna, improscand cu sange, urcandu-l in obrajii fetei,
aprinzandu-i. Ii conduse degetul pana la colt, reusind chiar sa se taie in varful
lui. Picatura de sange care-i cazu pe limba provoca dilatarea pupilelor, o
scapare care nu-i scapa Vanessei.
Ii elibera degetul, fata privind inmarmurita mica taietura.
- Vorbeste.
Si Renee incepu sa-i vorbeasca despre el si familia lui, aminti de
Danemarca si de motivul minciunii, iar Vanessa parea ca nici nu mai respira.
Renee se ruga pentru o expresie, un gest, o privire, insa fata ramasese
nemiscata.
- Iti pot oferi tinerete vesnica, frumusete, momente prelungite,
longevive, caci timpul aluneca altfel pentru cei ca mine. Ne vom petrece
nemurirea impreuna si vei scapa de calitatea sufletului caci eu il voi inlocui.
- Si daca te plictisesti de mine...sau ma plictisesc eu de tine? Nu voi mai
putea reveni la...ceea ce sunt acum, nu?
- Eu nu ma voi plictisi de tine, dragostea mea. Tu, in schimb...nu stiu.
Vampirii cand iubesc sau urasc, o fac cu toata fiinta lor, ofera viata
sentimentului. Ni se intampla doar o data in viata. Tu ma iubesti, dar cu
intensitatea unei muritoare. Puterile noastre sunt la ani lumina departare de
ale voastre. Tu faci un efort iubindu-ma, insa eu o fac fiindca...m-am nascut
pentru asta!
- Crezi ca daca voi deveni...aaa...
- Vampir.
Page
110
October 1, 2012
- Vampir, tot cu acest handicap voi ramane? Ca voi simti o iubire

incompleta?
- Nu am de unde sa stiu, dar asta e supozitia mea...
- Atunci, hai sa aflam!
Replica il trezi la viata. O ruga sa repete pentru a fi sigur ca a inteles ce
trebuie.
- Vreau sa fiu ca tine!
Serioasa ca in fata unui judecator, Vanessa nu dadea nici un semn al
sovairii si parea foarte sigura pe ea in acele momente.
- Vanessa, transformarea va fi...cutremuratoare. Tot corpul iti va fi
strabtut de dureri insuportabile, vei fi infometata, vei bea sange, vei fi capabila
de masacre, vei innebuni si-ti vei reveni foarte greu.
- Dar tu vei avea grija de mine, nu?
- Desigur, dar...vreau sa fi constienta ca...te vei hrani cu sange uman! Esti
obligata sa omori ca sa supravietuiesti.
- Tu incerci sa ma faci sa-mi retrag vorbele?
- Nu!!!! Nu, nu! Doar ca...vreau sa vezi mai intai partea hidoasa, satanica
a acestei...nemuriri.
- As vrea totusi sa imi iau la revedere de la sora mea.
- Sigur, dar te rog, fa-o in sa fel incat sa nu-si dea seama de nimic.
Natural. Si, Vanessa, nu-ti vei mai putea revedea sora dupa transformare.
Corpul tau s eva schimba radical, vei deveni ireala pentru ochii de rand. In
plus, mirosul sangelui ei pentru tine va fi devastator. Cine stie ce s-ar putea
intampla...
- Am inteles. Atunci vino sa ma iei maine, dupa miezul noptii. Eu te voi
astepta aici.
O saruta apasat, acoperindu-i talia cu degete albe, impodobite cu inele
din aur.
Page
111
October 1, 2012
- Renee...stii de imi doresc sa iti fac pe plac?

Fara sa se desparta de ea, inca cu buzele pe pielea ei fina, o imboldi sa-i
raspunda.
- Fiindca dragostea pe care ti-o port imi provoaca durere. Cand te vad
sau iti adresez un gand forta pe care o consum nu incape in trupul asta limitat,
are tendinta de a se extinde si nu are unde. Poate ca, vampir fiind...vor
disparea.
- Si eu te iubesc, Vanessa. Dar de durere...nu vei scapa niciodata!
Capitolul XIII
D raperiile nu erau trase complet peste ferestre. O pata de lumina se
depuse peste ochii lui Taru care-si freca fata de perna, oftand. Impietri cand
simti o atingere tandra pe abdomen. Unghiile se ascutira si se infipsera in
asternuturi. Astepta.
Simtea greutatea unui brat peste trunchiul sau. Se roti cu ochii larg
deschisi, lasand garda jos.
Mana Teei ramasese suspendata pe el, molateca. Dormea cu capul peste
celalalt brat indoit, acoperind perna cu parul ei lung si des. Respira lent, caci
pieptul abia de i se misca.
Buzele lui Taru se deschisera mute de uimire. Bretonul ii intra in ochi,
iar senzatia ca totul era doar un vis il enerva la culme.
Ea gemu si-si misca picioarele. Isi lua mana de pe el si o aseza langa cap.
Cneazul ridica timid patura de pe ea, alunecand de sus pana jos pe trupul ei
Page
112
October 1, 2012
gol. Frigul invada spatiul intim si calduros, iar pielea de pe ea incepu sa

tremure. Lasa patura la loc, retragandu-si incet mana.
Isi concentra atentia spre mediul de dupa fereastra. Auzea batai de aripi,
motoare vuind pe strazi, clopotelul unei brutarii. Il asculta pe Albert,
majordomnul familiei, fluierand in timp ce tundea tufele de trandafiri. Se uita
la ceas. Nu trecuse cu mult de 12.
Reveni la Tea. Era la fel ca cum si-o amintea de pe vremea cand era copil.
Ea se incrunta putin si deschise ochii. Se recunoscu in oglinda cristalina
a ochilor intunecati.
- Cat e ceasul?
Vocea somnoroasa suna atat de familiar in urechile lui. Se intinse ca o
pisica, impingandu-se cu mainile in tablia patului. Se ridica in maini,
intinzandu-si gatul spre el si sarutandu-l pe buze.
- Taru!
- Da?
-Cat este ceasul?
- Aproape...1.
Casca si se acoperi cu trupul lui, oftand multumita. Ezitand, o atinse pe
talie. Stranse din ochi, speriat ca iluzia se va destrama, iar ea se va face una cu
pamantul.
Tea se uita ciudat la el.
- Ce faci?
- Aaa...ce fac?
- Ce-i cu tine azi?
Se dadu jos din pat, acoperindu-si trupul cu un halat si incalzindu-si
talpile in niste papuci. El ramasese intins in pat cu privirea lipita de a ei.
- Ma duc sa vad ce face Albert.
- Bine...
Page
113
October 1, 2012
Disparu dupa usa groasa de lemn. Totul parea sa...fie real. Taru se uita in
oglinda din fata patului, oglinda care reflecta aproape toata casa. Se ridica din
pat si privi pe fereastra. Albert cu Tea radeau impreuna, ea tinand cu ambele
maini o ceasca cu ceai.
Isi freca fata, obosit si confuz, deranjat de creierul lui mahmur. Nu
intelegea nimic, nu stia daca-i face placere sau nu. Sentimentul ca cineva se
juca cu el nu-i disparuse complet. Se impiedica de un pantof al ei, aruncat la
intamplare pe covor. Hainele ii erau imprastiate peste tot in camera, emanand
parfum de gheata. Oglinda noptierei era patata de mici particule de pudra.
- Nu cobori?
Nu o simti cand intra in camera, strecurandu-se ca o felina pe usa. Lasa
ceasca pe covor si se indrepta spre el, luandu-l in brate. Era constient de
formele ei dupa care tanjea parca de o eternitate. Fara sa se mai poata abtine, se
lasa in voia placerii.
Odata integrat in peisajul oniric, Tea disparu in fum, iar bratele lui
cazura inerte pe langa corp. Zgomotele atat de firesti incetara, iar timpul se
oprise in loc.
Se trezi in intuneric, prea devreme. Era aproape 4 dimineata. Corpul ii

tresarea stangaci, iar ploapele ii cadeau grele inapoi peste ochi.
- Visul tau nu a fost o pura intamplare.
Ridicandu-se in coate il recunoscu pe Samuel asezat pe unul din fotoliile
de langa fereastra. Isi ascuti simturile, le trezi la realitate si cu greu reusea sa se
trezeasca de-a binelea.
- Ce cauti aici?
- Ti-a placut visul, Taru?
- Nu stiu...nu am avut timp sa-mi...dau seama.
- Sa mai incerc odata?
Page
114
October 1, 2012
- Nu! Nu...este nevoie...

Isi lasa capul sprijinit in palma, cotul afundandu-se in perna moale.
Samuel recunoscu normalul acceptat de conte in nuanta electrica a ochilor sai
frumosi. Zambi.
- Nu am venit degeaba la tine, Taru. Tea m-a trimis aici. Considera ca vei
intelege.
- Tea te-a trimis?
- Da, ea stie ca a venit Baltazar. Alianta cu ingeri sau cu demoni nu este
prospera. Creaturile acestea vor totul sau nimic si se va varsa cel mai pretios
sange pentru atingerea scopului.
- Tu nu esti inger?
- Ba da, dar...nu sunt de-acord cu razboiul acesta. Consider ca pamantul
de mijloc apartine in intregime oamenilor, iar cele doua specii nu trebuie sa
aibe acces decat atunci cand li se permite. Din pacate, de multi ani incoace se
sare gardul intr-o veselie!
- De ce nu a venit personal? Ea e de partea ingerilor?
- Ea nu tine cu nimeni. Si vrea ca si voi, vampirii, sa abordati la fel
problema. Fara acordul lui Abes, demonii nu pot face nimic, iar Mihail nu va
avea un motiv intemeiat pentru a cobori aici cu o armata de arhangheli dupa
el.
- Tu esti Samuel, nu?
- Da.
Nu scoase nici un zgomot apropiindu-se de el, nici macar asternuturile
deranjate nu-l tradara. Se apleca deasupra lui, lipindu-l pe arhanghel de
spatarul fotoliului.
- De ce tocmai tu, Samuel? De ce-ai devenit umbra Teei?
- Nu sunt umbra ei, sunt prietenul ei.
Page
115
October 1, 2012
- Si ce? Ti-ai tradat familia pentru ea? Ce e asta? O dragoste

neimpartasita?
Temperatura camerei scazu considerabil. Samuel scotea aburi pe gura si
pe nas. Geamurile capatara un strat gros de gheata, impodobit cu florile
sculptate in materialul rece. Intunericul se accentua.
- Nu a fost adevarata Tea in visul meu, nu?
- A fost doar o iluzie. Dar visul tau poate deveni realitate. Stiu ca o cauti
pe Tea de cateva decenii incoace.
- Tu stii multe, Samuel! Ce stii despre mine?
In pumnul arhanghelului se sparse ceva. Lasa la vedere cioburile
cristaline ale unor cuburi de gheata. Il impinse pe conte si se ridica, scapand
cioburile la picioarele lor.
- Daca voi nu va bagati si lasati planul original sa curga de la sine, Tea nu
va pati nimic.
- E o amenintare?
- Nu, Taru! E o informatie. Incerc sa o feresc cat pot de bine, si nu voi
reusi decat daca sunt lasat in pace. Intoarceti spatele acestui razboi. Doar
cateva hectare de pamant vor avea de suferit, o chestiune de timp pana cand
Mihail se va retrage.
- Asta e razbunarea ta, Samuel! E doar mana ta, nici urma de Divinitate.
- Alege ce vrei, cneazule. Dar veti da gres in tot ce va propuneti.
- Crezi ca ai sanse sa ne opresti? Esti unul impotriva...tuturor.
- Oh, nici vorba. Deliciul acesta il va gusta Tea de una singura. Asa ca
pregateste-te, Taru. Vei simti pe propria-ti limba dezamagirea inghetata,
provocata de fratii mei. Si nu va fi nimeni langa tine care sa te ridice de la
pamant.
Page
116
October 1, 2012
Se trezi si trase adanc aer in piept, ca dupa o tentativa de inec. Parasi

patul si cauta prin toata casa, adulmecand orice miros strain care sa-l dea de
gol pe arhanghel. Nu gasi nimic.
Insa peretii conacului pastrara urmele unei prezente straine si
misterioase, iar trandafirii ramasesera inchisi pentru multa vreme.
Toti ascultau atenti povestea lui Taru. Elita forma un cerc perfect in
jurul unei mese de piatra. Camera avea ferestre mici si nu lasa multa lumina sa
altereze tabloul tainic in care organizatia astepta cu sufletul la gura. Ochii
albastri ai lui Taru dominau incaperea, dand viata cuvintelor sale. Nici nu
termina bine ca toate glasurile rasunara in acelasi timp, vorbind unii peste altii,
in diferite limbi si pe diferite tonalitati. Toti in-afara de Nicholas si de
Gregory, ale caror ganduri calatoreau pe meleaguri nevazute, pline de himere
si mistere.
- Keo stie?
Intrebarea lui Matias reusi sa reduca galagia la o tacere absoluta.
- Nu. El nu e aici. Am sa-l anunt imediat ce dau de el.
- Ar trebui sa ne teme, Taru? intreba Tomas
- Nu. Cel putin, nu acum. Suntem avertizati. Sabia lui Mihail lipseste, iar
Keo poate decide daca demonii pot lupta aici sau nu.
- Trebuie sa fim vigilenti si sa ramanem prin preajma. Ai vreun indiciu
privind zona bataliei?
- Nu. Nu mi-a zis decat ca nu trebuie sa ne bagam.
- Atunci mai mult ne-a intaratat! tipa Pierre. Ceea ce ma ingrijoreaza
este...puterea vrajitoarei. Daca intr-adevar traieste.
Page
117
October 1, 2012
Nicholas se uita la Gregory, primind aceasi atentie plina de intelesuri.

Acesta ii zambi provocator, reusind sa-i alunge privirea dupa o scurta bagare
de seama.
- O vom prinde pe Tea. Aici nu va avea loc nici un razboi! sopti Taru,
mai mult pentru sine.
Gregory cu Nicholas se ridica in acelasi timp, scaunul ultimului cazand
pe spate. Se privira curiosi, incercand sa patrunda adanc in miezul planurilor
ascunse, dar se dadura batuti, evitand astfel o inclestare a vointelor.
Nicholas isi trecu stangaci mana prin par, deranjandu-l. Se indrepta
catre haina lui, scotand la iveala tabachera argintie, cu o tigara lipsa.
- Unde pleci, Gregory?
- Am niste treaba. Vreau sa aflu mai multe despre acest razboi. Voi lipsi
cateva zile.
- Anunta-ne daca afli ceva.
Ii raspunse lui Taru printr-o plecare abia vizibila a capului, trecu val-
vartej pe langa Nicholas si iesi din incapere, grabit. Se intoarse spre fereastra,
urmarindu-l cum iese din cladire, luand-o la fuga, frunzele aramii ridicandu-se
intr-un dans in urma curentului ce-l provoca miscarea corpului.
- Care e scopul razboiului? intreba Andrei, rotind intre degete mataniile
pretioase, care duhneau a mir.
Nu primi nici un raspuns si nimeni nu incerca sa il lamureasca. Paharul
de vin al lui Pierre ramasese plin, cu marginea nepatata de perechea sa de buze.
- Avand in vedere ca sabia lui Mihail a disparut, iar singurul hot capabil
de o asemenea fapta poate fi doar din randul ingerilor, iar cneazul a fost vizitat
de arhanghelul Samuel in miez de noapte, cu scopul de a-i interzice implicarea
directa in aceasta batalie, specificand ca nu lupta pentru nici o rasa...
Nicholas se intoarse pe calcaie spre auditoriul castigat, inhala o cantitate
mare de fum si-l elibera, ascunzandu-si chipul intr-o perdea cenusie si densa.
Page
118
October 1, 2012
- Nu e evident? Samuel vrea sa se razbune pe Mihail si singura lui sansa

era...Tea. Astfel, s-a imprietenit cu ea si i-a castigat increderea. Iar noi...suntem
invitatii speciali la un teatru de papusi.
Capitolul XIV
K ayah dadu usa de perete, intentionand sa-si anunte cat mai
zgomotos sosire. Milan si tea o asteptau la masa, band ceai aromat in cescute de
portelan, animat cu un strop de rom.
- Unde-ai fost? se rasti ea la Tea. De ce u mi-ai spus cu...cine voi avea de-
a face?
- Am evitat orice detaliu despre el.
- De ce? De ce dracului ai tacut din gura?
- Ti-am raspuns la toate intrebarile.
- Nu aveam cum sa ma gandesc la intrebari care sa ma lamureasca, avand
in vedere ca nu-l cunosteam deloc! Puteai sa specifici ca sufletul si inima mi-o
vor lua razna, ca este mai presus de...cuvinte!
- Nu a iesit cum iti doreai? Nu-i nimic, esti la inceput.
- Trebuie sa ma ajuti, Tea! Singura nu pot face asta!
- Te-am ajutat destul, Kayah. Dispui de toate instrumentele necesare,
trebuie doar sa inveti cum sale folosesti astfel incat sa nu mai dai gres.
- E imun la orice glont, tais, sageata...blestem!
- Cum spuneam, esti la inceput.
Page
119
October 1, 2012
Kayah isi pierdu focul din priviri si se lasa dominata de dezamagire.

Milan o servi cu ceai fierbinte, in care turna mai mult rom. Tea sorbi o gura,
apoi lasa ceasca pe masa. Se apropie de Kayah si o forta sa se aseze,
acoperindu-i palmele cu ale sale.
- Primul lucru de care nu esti constienta este viata ta! Am patimit destule
scapandu-te din ghearele mortii si nu-mi pare rau. Asa ca nici tu sa nu regreti
vreodata acceptarea acestui dar divin.
Se limita doar o miscare afirmativa a capului. Aroma romului se
imprastie in toata casa, iar Milan nu rezista tentatiei de a se mai servi cu o
portie.
- Al doilea lucru este frumusetea ta. Nu exista pereche de ochi care sa nu
se simta atrasa de tine. Calitatile tale ies in evidenta pe acest chip minunat. Pe
Keo il plictisesc armele, luptele corp la corp, in astfel de intreceri el iese mereu
castigator. El nu poate fi invins asa!
- De ce nu mi-ai vorbit niciodata asa?
- Fiindca am asteptat aprinderea fitilului. Daca stiai toate astea, schimbai
tactica. Nu mai aveai acelasi impact asupra lui. Dar acum Keo te-a vazut si te
place. Vei descoperi asta la urmatoarea intalnire. Nu te va omori, nici nu se va
gandi sa iti faca vreun rau.
- De unde stii?
- Eu stiu multe, Kayah.
Discutia se interupse, fara ca vreuna sa mai adauge ceva. Tea isi termina
ceaiul pe indelete. Cel al Kayhei se raci in palmele facute caus.
- Tea...de ce Eva a muscat din mar?
Surase. Aseza ceasca in cercul farfurioarei. Milan adormise, ametit de la
atata rom adaugat in ceai.
- Cred ca...nu s-a multumit cu existenta si cantitatea de cunoastere
impuse. Ea voia mai mult.
Page
120
October 1, 2012
- Nu dispunea de tot ce isi dorea?

- Nu ne nastem cu atat de multe, Kayah. Majoritatea considera viata o
povara. E...naiv sa gandesti asa. Naiv si primitiv.
- Ce nu avea?
- Orice vei crea, Kayah...chiar si un vampir, vei observa ca nu i-ai oferit
tot ce puteai. Creatorul e egoist! Da, Eva si Adam duceau o viata aparent
perfecta. Nu aveau habar de adevar sau minciuna, de rusine, nu aveau
principii si nici dorinte. Ei trebuiau doar sa traiasca.
- Suna...plictisitor.
- Asa si era. Iar Eva pesemne ca nu a mai suportat. Stia de marul interzis,
invatase pe de rost vorbele Creatorului sau. Nu l-a tradat...dar nu a rezistat
tentatiei. Instinctele animalice exista in fiecare dintre noi si necesita un factor
declansator pentru a iesi la suprafata. A reusit ce si-a propus, a muscat. Adam
a fost complet indiferent, era atat de...nepasator cu tot ceea ce se intampla in
jurul lui.
- Si astfel au fost alungati.
- Exact. Au dat ochii cu un alt cer, unul innorat si neprimitor, animale
salbatice, care mureau de foame si vanau orice le sarea in cale, iar
oamenii...erau saraci cu Duhul. Traiau in mizerie, tristi, plangandu-si de mila.
Sclavii diavolului, experimente nereusite ale acestuia de a crea, asemeni
Domnului, o creatura capabila sa gandeasca si sa actioneze. Nervos ca a esuat i-
a batjocorit, i-a invatat limbi diferite si i-a parasit in groapa cu lei.
- Tea, de ce te-ai folosit cel mai mult pentru a supravietui?
- Am mintit. M-am mintit.
Kayah ii zambi ingaduitoare. Cat era adevarat din toata poovestea asta?
De ce trebuia sa minta?
- Priveste, Kayah.
Page
121
October 1, 2012
Palma dreapta a Teei se deschise larg. Un fundal negru plana pe un nor

de ceata. Puncte mici, stralucitoare conturau universul. De departe apareau
culori pastelate, explozii de stele. Alunecau pe traiectoria timpului, cu aceasi
viteza. Kayah incerca sa surprinda fiecare constelatie si galaxie pe langa care
trecea, lasandu-le inevitabil in urma. Brusc, viteza incetini si intr-un final, se
opri. O sfera imensa ii bloca vederea, dar aceasta se rotea si se misca in acelasi
timp, dandu-se din calea sa. Tocmai ce se masura cu o planeta de un infinit de
ori mai mare decat ea, un corp ce o putea strivi sub greutatea vaporilor ce
constituiau forma si culoarea.
Saturn, neinfricat.
Lumina Soarelui nu orbea si nici nu provoca durere daca te uitai direct
in ea. Kayah se lasa mai mult in fata. Uitase ca Tea era acolo, ca exista Milan.
Se simtea prinsa in centrul mecanismului ce pune ceasul in functiune.
In prim-plan i se infatisa Pamantul. Polii o atrageau, prinse viteza si
cadea ca un meteorit, depasind straturile de aer, de praf si continentele
incepura sa prinda forma sub picioarele ei.
Tea nu-si lua ochii de pe Kayah nici o secunda.
Viteza crestea in intensitate. Cadea peste Africa, peste Egipt...in marea
de nisip auriu. Doi ochii mari si verzi stagnati in timp si spatiu o inghitira cu
totul.
Sfere nelinistite, zguduite de milenii intregi. Globuri vrajite ce
functionau ca niste colivii pentru cei ce doreau prea multe si nu stiau sa ceara.
Kayah ramasese hipnotizata de cei doi irisi, incercand sa le ghicesca
originea. Stiau ca sunt urmariti, analizati.
- Ce-mi arati?
Ceata amesteca culorile intre ele, le distruse armonia si forma si disparu
odata cu ele.
- Ce-ai vazut?
Page
122
October 1, 2012
- Ochii...sunt ochii lui Keo de Medis.

- Ochii lui sunt nepretuiti. Cele mai profunde sentimente acolo se nasc,
prind viata si-si castiga valoarea. Sunt ai tai, daca reusesti sa distrugi stapanul.
Vrajitoarea se ridica , o saruta pe frunte si iesi ca o naluca pe usa.
- Tea...tu nu ai nimic de castigat din toate astea, nu?
- E absurd, Kayah. Doresc sa-ti fie bine, draga mea...
Ultimele cuvinte pluteau in aer cum pluteste vantul in pustiu. Tea nu
mai era, iar lumina scazu intre cei patru pereti. Rupta de realitate, Kayah
incepu sa tremure.
Capitolul XV
O rasul New Orleans avea parte de putinele luni lipsite de turisti, iar
Matias adora atmosfera portului in luna noiembrie, perioada in care acesta

fusese facut vampir acum mult timp. Se plimba pe strazile neprimitoare,
scaldate in frig si ceata, imbracat intr-un palton negru ce-i acoperea chipul.
Doar ochii sclipeau ispititor in lumina slaba a felinarelor, scotand la suprafata
supranaturalul care-l descria.
Desi soarele trebuia sa apara pe cer, norii grosi continuau sa domine
vazduhul, adunandu-se fara jena deasupra acoperisurilor ruginite, neingrijite.
In jurul lui misunau pisici, sobolani, caini vagabonzi, insa nici urma de om.
Page
123
October 1, 2012
Isi potolise fomea de sange cu cateva minute in urma, abandonand la o

rascruce de drumuri trupul unei curve, detinatoarea unui viitor stralucit in
arta teatrului, o fata de o frumusete rapitoare, dar inselatoare.
Pasii il purtau spre casa. O atingere pe umar fusese de-ajuns ca sa ii
atraga atentia. Impietri, cu piciorul din spate ridicat pe varf. Privirea i se
incetosa, ca apoi intunericul sa puna stapanire pe mintea sa.
Baronul von Vlast isi marturisise trei dintre cele mai iubite pasiuni ale
lui: lumanarile parfumate, sezonul de vanatoare si femeile frumoase. Isi traia
viata in conacul mostenit de la tatal sau, acum 150 de ani. Era o casa nobila, de
o arhitectura rara, complicata, vizitat de regi si regine, conti si contese, de
crema societatii si de prietenii sai din Elita sau chiar de regina Palai si acolitii
sai.
Tapetul continea fire de aur, covoarele erau lucrate manual, provenite
tocmai din India, tablourile erau unicate, facute la comanda, mobila era
lustruita si ingrijita, lemnul de visin pastrandu-se ca nou.
In fiecare seara avea parte de companie, fie daca era vorba de o petrecere
galagioasa sau o intalnire privata cu o domnisoara preferata. In prezent, trecut
de miezul noptii, baronul tocmai ce-si satisfacuse pofta cu o femeie ce-si
parasise sotul la invitatia sa irezistibila.
De jur imprejurul patului vedeai corsetul din matase, ciorapii din
dantela, bratari la medalioane, camasa lui alba...toate aruncate haotic, agatate
de mobila.
Parul femeii, de un blond auriu, acoperea pernele colorate ale patului, o
podoaba naturala ce incununa chipul greu de uitat al unei ispite muritoare.
Dezmierdari, sarutari, atingeri tandre. Un geamat incontrolabil.
El se lasa pe spate, cu privirea fixata in a ei. Serioasa, apuca cu ambele
maini asternutul fin, intunecat si-o arunca peste trupurile lor calde.
Page
124
October 1, 2012
Greierii cantau nestingheriti baladele lor pe strazile orasului Lyon,

avandu-i ca si ascultatori fideli pe oamenii strazii, incantati de simfonia
neobisnuita, imbatati pana la uitare.
Pierre se furisa printre acestia, doar umbra dandu-l de gol.
O sticla de bautura se rostogoli zgomotos pe trotuar. Un barbat in varsta,
nespalat, cu hainele atarnand pe el, se intinse dupa ea.
Pierre se posta in fata lui. Il ridica cu o singura mana si-l lipi de perete.
Sangele mirosea puternic prin pielea transpirata a batranului. Isi infipse coltii
in gatul acestuia, printre firele nespalate de par, albe si ondulate. Batranul
incepu sa geama, sa respire din ce in ce mai greu, dar nu se misca. Moartea era
bine-venita in universul sarac si lipsit de normal al vagabondului.
Corpul cazu inert la picioarele lui. O picatura de sange se scurse din
coltul gurii pana pe barbie. Printre buzele lui ieseau aburi calzi. Vampirul se
uita ingrijorat in stanga si-n dreapta, simtind in jur pericol.
Cineva ii brusca trupul, iar in urma sa lasase doar ceasul de buzunar,
sticla spargandu-se la contactul dur cu pamantul. Acele de ceasornic isi
schimbara sensul, invartindu-se invers secunda cu secunda.
Gregory isi misca pupilele in urma oricarui zgomot se facea auzit in

natura deasa a locului umbrit. Batai de inima umpleau spatiile dintre copaci si
aerul din flori. Un sarpe se tara pe la picioarele lui, atent la orice misca,
cautand de mancare, o pantera isi misca ploapele, ramanand in asteptare.
Cneazului nu-i placea defel jungla. Prea multe detalii, culori, totul cersea
atentia lui, iar el nu stia incotro sa se indrepte.
Elita se imprastie pe o suprafata larga, inconjurand mlastina.
Page
125
October 1, 2012
Nicholas isi dadu capul pe spate, urmarind atent lantul gros ce sustinea
cusca din fier si se pierdea in nori. Verigile din argint, dovezi ale implicarii
ingerilor in aceasta rapire, sustinea cusca in care se aflau cei trei vampiri dati
disparuti. Pierre, baronul si Matias se miscau ca leii, cautand o metoda de
evadare.
Printre picioarele celor de pe mal se asternu o ceata groasa, colorata.
Langa Nicholas aparura Taru si cu Gregory, iar in spatele lor, printre
frunzele imense si late sclipeau ochii lui Andrei si a lui Roberto. Ceilalti
refuzau sa iasa din adapostul naturii, asteptand cu sufletul la gura.
Mihail, Gavriil, Uriel si Rafael erau cei patru arhangheli vinovati de
rapirea celor trei. Un pod lung, din lemn, acoperit de plante agatatoare, ducea
pana-n mijlocul mlastinii.
Taru se pomeni gandindu-se la Keo si la cat de bine ar fi fost sa fie si el
prezent.
Nicholas ar fi dat orice sa nu fi venit.
- Ce-i cu joaca asta? intreba Gregory, a carui rabdare era pusa la
incercare
Mihail se departa de ceilalti arhangheli. O lumina palida ii inconjura
trupul. Taru privea fascinat teaca goala de la brau.
- Vreau sa vorbesc cu Taru Egreminov.
- Vei vorbi cu el dupa ce-mi eliberezi prietenii!
- Ii voi elibera. Nu se va intampla nimic rau daca-mi recuperez sabia cat
mai curand.
- S-o ia dracu de sabie! Noi nu suntem vinovati cu tu esti incapabil in a-ti
pastra arma! Ei nu au nici o legatura cu asta, asa ca da-le drumul si cara-te!
Cat timp Gregory vorbi, arhanghelul si Nicholas facura schimb de
priviri. Cneazul se deplasa cativa pasi mai in fata.
- Ce vrei sa stii?
Page
126
October 1, 2012
- Vreau sa-mi spui unde mi-e sabia.

- Nu am de unde sa stiu.
- Mi-a ajuns!
Gregory scoase sabia si se repezi la Mihail. Arhanghelul nu apuca sa
clipeasca, privind deloc impresionat ceafa lui Nicholas a carui interventie se
dovedi bine-venita. Prinse sabia lui Gregory in palma, strangand taisul cu
degetele. Un fulger cobori liber din ceruri in momentul impactului, luminand
sabia lui Gregory fara ca nimic sa se intample.
- Nu fi prost, Gregory! Nu poti omori un arhanghel, in cel mai rau caz il
enervezi!
Impinse sabia, fortandu-l pe acesta sa se de-a cu trei pasi mai in spate.
Nicholas se intoarse pe jumatate spre Mihail.
- Ce-ai de gand sa faci cu ei?
Toate capetele se indreptara in acelasi timp spre cusca.
- Le voi da drumul in mlastina. E un portal catre Iad. Daca nu aflu unde
mi-este sabia, vietile lor vor fi pierdute pe vezi, prada demonilor care tanjesc
dupa o astfel de prada rara.
- Si ce treaba are cneazul cu asta?
- El si cu Tea Vever...stiu ca in trecut ati fost foarte apropiati! Nimeni nu
ar fi fost in stare de o asemenea marsavie decat...ea! Ajutata de Samuel,
bineinteles.
- Nu am mai vazut-o pe Tea de cand eram copil.
- Tu nu. Dar ea nu rezista o zi fara sa-si arunce un ochi spre tine. Sunt
sigur ca daca a-i chema-o, ar veni calauzita de vocea ta. Vreau sa ii ceri sabia in
locul meu.
- Nu este nevoie de victime colaterale pentru asta. Puteai sa-l vizitezi pe
cneaz si sa rezolvati problema fara atata tevatura.
Page
127
October 1, 2012
Vorbi Nicholas doar pentru urechile arhanghelului, fara sa-si poata lua
ochii de pe lant.
- De ce nu renunti, Mihail? Poate ca...batalia aceasta intre ingeri si
demoni trebuie sa mai astepte.
- Nu tine de tine, Nicholas. Rafael!
Ordinul fusese pus in aplicare. Rafael, urmat de ceilalti doi se agatara de
cusca si incepura sa traga de ea, depunand un efort vizibil. Lantul zangani,
verigile incepura sa se miste. Cei trei vampiri isi pierdura echilibrul si
ingenuncheara. Se apropiau din ce in ce mai mult de mlastina.
- Cheam-o pe Tea Vever!
- De ce nu o faci tu?
- De mine nu asculta. Au existat...anumite tensiuni intre noi.
- Te-a batut pana ti-au iesit fulgii?
Ceilalti membrii se miscara usor printre tufele si ramuri. Gregory reusi
sa starneasca rasul pe buzele tuturor, chiar si pe cele ale condamnatilor, chiar
daca privirea lui Mihail iti ridica parul de pe ceafa.
Coborarea nu se mai oprea, ramanand doar cativa metri pana la
mlastina. Gregory, Taru si Andrei facura un pas in fata, cu mainile ascunse la
spate, strans in pumni.
- Nu-mi place sa recunosc, dar singur nu-mi pot gasi sabia. Asa ca am
nevoie de voi. Stiam ca nu-mi va fi usor sa va conving, dar...cred ca sunt pe
drumul cel bun.
Nicholas pasea nesigur pe pod, in directia arhanghelilor. Se opri la
jumatatea drumului, reusind sa ii atraga atentia lui Rafael care abandona
actiunea si se posta in fata lui.
- Degeaba, Mihail. Acest razboi nu va avea loc, caci Emett nu va obtine
apropbarea lui Abes.
- Lupta se va desfasura fara stirea voastra.
Page
128
October 1, 2012
- Si te vei implica chiar daca nu-ti recuperezi sabia?

- Da. Nu-mi fac probleme.
Cei doi rupsera contactul vizual.
- Se intampla ceva cu voi...cu toti!
Nicholas arata cu degetul interiorul custii.
Matias incerca sa rupa gratiile.
- Am senzatia ca...nu stiti ce ati ajuns. Nu mai stiti ce trebuie sa faceti in
continuare. Inotati in ape tulburi. Spune-mi, Mihail, de cat timp nu ai mai
vorbit cu Tatal nostru?
Matias renunta, sprijinindu-se epuizat de umarul lui Pierre.
- Nu l-ati mai ascultat de mult, nu-i asa? Nu ati mai primit ordine.
Sunteti confuzi si scapati din mana. Partea proasta e ca toti vom simti efectele
negative. Ne va plesni peste fata viata insasi...
- Nu-i adevarat!
- Spune-mi, Gavriil, tu de ce nu te razboiesti asa cum o face fratele tau?
De ce i te inchini lui?
Arhanghelii se oprira, coborand langa Rafael. Mihail ii privi pe fiecare in
parte. Cei trei prizonieri priveau atenti mlastina.
- Cine nu-si doreste sa simta, dupa atata timp, acelasi sarut dulce al
mamei pe frunte? Sau sa se abandoneze in imbratisarea tatalui?
Baronul intinse mana, incercand sa apuce ceva ce doar el vedea, starnind
curiozitatea si ingrijorarea celor de pe mal.
- Sunt sigur ca nu ati uitat soaptele tandre ale iubitei muritoare. Sau
chiar mangaierea calda a Soarelui, pe timp de vara. Acum pielea voastra de
filder...este imuna. La orice.
Agitatia pusese stapanirea pe cei din cusca, incercand din rasputeri sa se
afunde in apa vascoasa, sa se alature iluziilor provocate de arhanghel. Nicholas
privea uluit intreaga scena.
Page
129
October 1, 2012
- Ce se intampla, Nicholas? intreba Gregory, apropiindu-se de pod.

- Cei trei se vor arunca de bunavoie in mlastina daca nu o chemi pe Tea,
Taru.
Acesta isi smulse brosa de la piept si o arunca in apa, raspandind ceata
din jur. Se aseza pe vine si atinse apa cu palma, batand de trei ori.
Condamnatii isi priveau in ochi familia, cunoscutii, toti cei care
murisera si fusesera lasati in urma datorita sansei lor vesnice. Veneau spre ei, ii
chemau, pareau fericiti. Incercau sa ii prinda de mana, sa ii traga in
necunoscut.
Taru ezita, privind cum Andrei si Roberto aruncau cu pietre in apa,
urmand exemplul lui Nicholas.
Mihail ofta si dadu din cap. Arhanghelii trasera o data, cu putere, de
cusca. De data asta, lantul tresari violent. Cusca cobora foarte rapid, o miscare
neasteptata care nu le dadu ocazia sa riposteze.
- Oh, cum indraznesti???
Cusca se lovi de pamant, gratiile strambandu-se si cedand,
dezmembrandu-se zgomotos. Praful se ridica, inconjurand dezastrul ca apoi sa
ofere privelistea celor trei, salvati de la pieire.
Samuel se aseza intre Taru si Mihail, rotind pe degete brosa lui Nicholas.
Tea ii privea atenta pe cei pe care-i salvase, toti foarte inalti pe langa ea.
- Eu joc corect, iar tu? Esti mai rau ca Seth!
Cneazul incerca sa isi revina, sa profite de aparitia ei in mijlocul
conflictului, oaza cuvintelor secandu-i neobisnuit de repede.
- Nu-mi place cand faci pe conducatorul, Mihail!
- Unde mi-ai ascuns sabia???
- Doar eu am habar de aceasta informatie. Vei lupta fara ea, sunt
curioasa cat rezisti.
- De ce te-ai aliat cu demonii? Tradatorule!
Page
130
October 1, 2012
De data asta, arhanghelul se rasti la Samuel, a carui expresie reusea sa il

scoata din sarite. Vampirii se pierdura in negura padurii. Doar Nicholas, Taru
si Gregory ramasesera partasii acestei discutii.
- Ia-o ca pe o razbunare, Mihail. Dar nu-L enerva prea rau pe Dumnezeu,
caci doar mortii ii cunosc mania si ei nu te pot preveni la timp.
- Te credeam...puternic! Atunci cand te-am trimis sa o scoli din morti...
- L-ai sculat si pe el din morti!
Chiar daca replica ii fusese adresata lui Mihail, Tea se postase in fata
cneazului, analizandu-i chipul matur si inzestrat cu o frumusete glaciala, care
te lasa fara cuvinte si idei, imposibil de descris.
- Pleaca, Mihail, iar daca doresti sa discuti cu mine, pronunta-mi numele
iar eu iti voi sta la dispozitie. Nu mi-e frica de tine. Poti sa imi iei vederea,
glasul, auzul, dar nu-mi poti purta puterea!
- Succes, Mihail.
Samuel pocni din degete, iar arhanghelii disparura intr-u n nor de fum.
Lantul incepu sa cada cu viteza, o bucla imensa de fier umbrindu-i, ciocnirile
verigilor propagand in aer sunetul vitraliilor sparte. Se dizolva in aer, de parca
nici n-ar fi existat cu adevarat.
Arhanghelul se apropie de Nicholas, aranjandu-i grijuliu brosa la rever
si-l certa in soapta, acuzandu-l de o expunere mai mult decat periculoasa.
Mihail l-ar fi putut da de gol foarte usor, iar revenirea lui in Ceruri n-ar fi fost
bine primita. Nicholas nu mai zabovi, indepartandu-se de ei cu o viteza
remarcabila, grabindu-se sa ajunga acasa.
- Nu esti o iluzie, nu?
- Nu.
Ea ii lua palma si in scobitura ei isi adaposti obrazul palid. Inchise ochii
de placere.
- Noi ce rol avem in toate astea? il intreba Gregory pe arhanghel.
Page
131
October 1, 2012
- Nu trebuie sa-l crezi pe Mihail. Cand este disperat are tendinta de a

exagera.
- Nicholas a zis ceva...inainte ca voi sa apareti...
- Simple vorbe. Rafael a reusit sa-l zapaceasca.
Zambise sincer, urmarind fiecare reactie a vampirului neobisnuit. Acesta
isi lua ramas bun de la Taru si o lua in directia opusa lui Nicholas, pierzandu-se
in amalgamul de plante.
Tea ii strecura cneazului pe deget un inel. Un sarpe incolacit care-si
musca coada. Solzii straluceau ca diamantele, lucrati in detaliu, identici unul
cu altul.
- Promite-mi ca nu-l vei pierde si nu-l vei da jos niciodata!
- Promite-mi ca te voi revedea.
- Promit.
Privea incantat darul, apoi reveni cu privirea la...nimic, caci toti il
parasira si ramasese de unul singur in mijlocul salbaticiei. Inelul era singura
dovada a existentei Teei Vever. Angajamentul ei ca se va tine de cuvant.
Capitolul XVI
S albaticia alunga umanitatea. In unele locuri, isi spune cuvantul. Ea
dezbina si cucereste. Astfel s-a pierdut in uitare o biserica din secolul 12,
ascunsa de dealuri si de copaci tineri. Iedera camufleaza zidurile din caramida
rosie si alocuri recunosto cuiburi de pasari.
Omul ce conserva aceasta dovada ca odata au locuit oameni pe aceste
meleaguri a fost perturbat de rasul celor trei demoni: Seth, Emett si Cronos.
Page
132
October 1, 2012
Momentul comic interpretat de Seth lua sfarsit odata cu aparitia lui sir
Kingsley.
- Fiule!!!
Vampirul dadu ochii peste cap, ocolindu-l pe Seth, ale carui brate se
deschisera larg in primirea calduroasa ce i-o rezervase acestuia.
- Simt ca aceasta discutie va fi foarte importanta! Copilul si parintii, in
sfarsit, impreuna!
- Ce se intampla, Emett? Baltazar l-a vizitat pe Taru si i-a spus o gramada
de tampenii.
Demonii schimbara o privire plina de intelesuri.
- Cam ce i-a zis?
- Ca sabia lui Mihail a disparut, in principiu!
- Uau...a fost direct. Gregory, totul a inceput cu o fata tare frumusica si
un arhanghel, prea inocent ca sa nu se indragosteasca. Dar arhanghelul-sef a
ranit-o pe fata si astfel, prietenia celor doi inaripati a luat sfarsit. Si noi, vestiti
pentru ajutorul neconditionat cand vine vorba de rautati, ne-am oferit
voluntari.
- Sa inteleg ca vorbim despre Tea Vever, Mihail si Samuel, corect?
- Da. E doar o...petrecere! Nimeni nu va fi ranit.
- Nimeni important. adauga Cronos.
- Gregory, nu merita sa iti bati capul, lucrurile nu sunt chiar asa
complicate cum par. Dumnezeu a luat o pauza, diavolul a luat o pauza
si...altcineva le-a luat locul.
- Iar acest cineva isi bate joc!
- Nu, nu, nu...mai condimenteaza viata putin! Ceea ce trebuie sa retii,
Gregory, este ca tu nu trebuie sa fi acolo, pe campul de lupta.
- De ce?
Page
133
October 1, 2012
- Tu provii din demoni, iar acolo se vor elibera puteri necunoscute. Poti
foarte usor sa fi...descoperit si, implicit, sa dispari de pe fata pamantului. Stai
acasa!
- Dar Elita va fi acolo.
- Nu fi asa sigur. Dar tu pastreaza secretul.
- Ce vrei sa spui?
- Elita va fi impiedicata sa isi faca aparitia acolo. Acelasi lucru este valabil
si pentru Keo de Medis.
- Dar vom afla!
- Nu. Nu veti afla. Avem...prieteni sus-pusi care se vor ocupa de asta. Va
protejam, nimic mai mult!
Frunzele mucegaite de pe jos se ridicara fortate, lovindu-se unele de
altele in vartejuri violente.
- Va salut.
- Tu ai probleme cu aterizarea, fluturas. Toata lumea stie ca Samuel a
ajuns...
Gregory amutise.
- Nu fi timid, Greg. Arhanghelul asta e pe drumul cel bun!
- Spre al 9-lea cer? intreba vampirul, sarcastic
- A fost deja acolo. Nu mai este un cliseu ce tocmai ai zis. Samuel, ce e
nou?
Cronos il batu prieteneste pe umar.
- Sabia este la loc sigur. Trebuie doar sa urmati planul!
- Desigur. Va fi o deosebita placere sa-i jumulim de pene!
Cele cateva palme pe spatele arhanghelului scosesera cativa fulgi rebeli,
plutind usor in jurul sau.
- Pana la urma chiar esti un tradator.
Page
134
October 1, 2012
- Imi faci situatia sa para...atat de grava. Poate ca vei intelege intr-o zis,
sir Kingsley. Eternitatea iti poate oferi acest privilegiu.
- Spune-mi, Samuel, e nevoie sa impiedicati toti membrii Elitei
sau...doar pe cativa?
- Te gandesti la cineva anume?
- Seth, l-ai facut cam curios.
- Eu?! Am contribuit cu totii! Si nu eu sunt curiosul familiei.
- Ma refeream la cneazul Egreminov.
Vantul deranja buclele blonde ale arhanghelului si rostogoli alte frunze
batrane. Samuel isi aranja parul pe dupa urechi.
- E nevoie de toti, Gregory. Puterea nu face discriminari atunci cand toti
cei de fata o pot pune in valoare. Asculta-ti demonii si nu veni. Spre deosebire
de colegii tai, tu iti poti pierde vederea.
Ii saluta pe toti si disparu. Demonii isi privirea creatia cum se framanta
sun un munte de ganduri contradictorii. Aceleasi gesturi le facea si Cronos
cand efortul mintii se dovedea prea greu.
- E...complicat. Niciodata nu am avut parte de atatea evenimente la un
loc.
- Stim. Emett, mi se pare ca baiatul indura cam greu situatia.
- Mda...e la fel de lent ca si Cronos.
Cei trei incepura sa se ciondaneasca, lasandu-l singur pe Gregory in
atmosfera umeda a aerului ce purta parfumul ploii reci. Sa-i spuna lui Taru? Sa
avertizeze Elita? Ce se va intampla daca ei apareau in mijlocul luptei?
Nu se grabi sa ajunga acasa. Calatorea pe cararile ascunse, salbatice,
oglindindu-se pe retina animalelor, petrecut de mantia frunzelor tomnatice. Si
noaptea ni-l ascunse de cei mai curiosi ochi.
Page
135
October 1, 2012
Capitolul XVII
P lansa ramasese intinsa pe jumatate pe podea. Focul sclipea in
vopseaua lucioasa a teritoriilor. Culorile pale imbracau monstrii marini.

Keo isi curata palmele de vopsea Apa curgea curata pa ce ii atingea
pielea. Chiuveta deveni un curcubeu. Nuantele de negru si de rosu persistau
cel mai mult, zdrobindu-si degetele in incercarea de a se curata.
- Esti constient de putinul timp pe care il mai ai la dispozitie?
Apasarea slabi in intensitate. Isi ridica pricirea spe coltul oglinzii, acolo
unde reflexia Kayhei il privea intens, cu ai sai irisi chihlimbarii scaldati in
caldura flacarilor.
- Nemurirea poate parea mai scurta decat o viata de om.
- Stai sa ghicesc...
- Nu. Nu eu te voi omori.
- Atunci ce vrei?
- Sa iti ofer ceea ce iti lipeste cu desavarsire, Keo. Te-ai neglijat prea mult
in ultimul timp.
- Si-mi spui tu asta, care...
- Mmm...esti bogat, dar niciodata nu te-au interesat comorile. Esti
cunoscut, pentru simplul fapt de a fi temut, esti un neleguit, doar pentru a nu
fi acelasi cu cel de ieri. Mi-a scapat ceva?
- Da. Indiferenta mea. Cucoana, nu ma intereseaza ce vrei, cine esti, de
unde vii. Vreau doar sa ma lasi in pace.
Page
136
October 1, 2012
Reusi pana la urma sa isi curete palmele. Se sterse atent cu prosopul, dar
ii acorda ei intreaga sa atentie. Neclintita, ii zambea.
- Ma dezbraci din priviri, Keo. Mie asta nu-mi suna a indiferenta.
- Nu depinde de mine. Diamantele aprind lumina in ochii femeilor, iar
voi...goale, aprindeti alte lumini.
- Si...Keo, cum arat goala?
Corsetul strans pe trunchi, de un negru abanos, lasa la iveala un
decolteu generos, parca sulptat in marmura. Talia ii era subtire, atat cat sa-i
incapa lui perfect in imbratisare, iar continuarea incarcata a rochiei ascundea
ceea ce iti puteai imagina, fara ca cineva sa iti ofere puncte de reper. Ascundea
si oferea in acelasi timp, un indiciu delicios pe jumatate dscoperit, dar care
promitea o dezvaluire greu de refuzat si de crezut.
- Nu te umfla in pene, domnisoara. Imbracata asa, poti intarata orice
barbat. Chiar mai multi, in acelasi timp.
- E un compliment?
- E o remarca.
Isi misca usor capul. Varfurile parului mangaiara umerii dezgoliti, apoi
ascunsera clavicula proeminenta. Parfumul se strecura printre genele lui Keo,
asa cum si degetele ei se ascunsera in parul blond si matasos.
- Te joci cu focul.
Ea chicoti. Se inalta pe varfuri. Ii conduse bratul pe dupa talia ei si-l
saruta in acelasi timp pe buze. Keo nu clipi. Unghiile mangaiau tandre linia
maxilarului.
- Imi place sa ma joc, Keo. Iar tu adori jocurile. Iti stau in caracter.
Apuca sireturile corsetului si le infasura pe dupa degete.
- Spune-i Teei Vever ca mie nu-mi plac defel visele!
Page
137
October 1, 2012
Si trase de ele, iar ea cazu in bucati de sticla pe podea. Keo se trezi pe

canapea in sufragerie, in trosnete de foc. Un usor tremur ii zgudui umerii.
Paharul de bautura se uscase pe masuta. Palmele ii erau murdare de vopsea.
Cutitul se infipse a 5-a oara in piept. Sangele curgea haotic,

impregnandu-se in haine si in covor. A 6-a oara, Keo abia daca mai respira. Nu
crezuse ca-l va durea, daramite ca asta il va omori. Nu mai avea putere in brate.
Incercase s-o sugrume, dar...era prea puternica. Lacrimi ii inundau obrajii,
indemnate sa curga de durere. Plangea fara ca macar sa stie. Simtea cum un
lichid fierbinte ii inunda gura. Firisoare de sange ii ieseau ca niste paianjeni din
colturile gurii.
Kayah isi netezi fruntea cu podul palmei. O dara de sange ii acoperi
pielea, in urma atingerii. Rosul era predominant. Durerea invadase si cele mai
ascunse colturi ale corpului sau mutilat.
- Keo!
Se trezi, inspirand sanatos o gura mare de aer.
- Ce-i cu tine?
Privea bulversat in jur, recunoscandu-l pe Taru.
- Am plecat cinci minute si tu adormi?
- Mi se intampla des in ultimul timp.
- Iar ai visat-o, nu?
Raspunse printr-o miscare abia perceptibila a capului. Dadu pe gat
paharul cu alcool.
- Iti jur, atunci cand o voi avea in fata ochilor pe vrajitoare, ii smulg
capul si-l atarn de streasina casei, ca sperietoare de ciori!
- Haide, n-o lua...chiar asa...
Page
138
October 1, 2012
- Nu tu ai cosmaruri cu o tipa frumoasa care vrea sa te transeze! Inelul

asta...e nou?
- Tu chiar vezi totul in jurul tau.
Keo ii lua palma intr-a sa, memorand fiecare parte a inelului. Cneazul isi
retrase mana, ascuzand-o in buzunarul pantalonilor.
- Unele lucruri sunt facute ca sa te contrarieze...
- Iar unele curiozitati te omoara, Keo!
Capitolul XVIII
F amilia de carturari Vlastov avea parte de una dintre cele mai
frumoase privelisti din lume. Marea de brazi intepa soarele la fiecare aparitie si
disparitie. Castelul din piatra era construit pe un munte, printre stanci, la o
inaltime ametitoare. Ca paznici, acestia dispuneau de raul violent imblanzit
doar iarna, sub un strat gros de gheata, muntii ascutiti, ca niste gheare ale unui
titan adormit, foarte alunecosi si inselatori si de patru turnuri care zgariau
cerul, torte care se stingeau doar pe timpul zilei.
La poalele muntilor, pe dealurile fertile, oamenii construira un sat, care
pe parcursul anilor prospera si crescu, tot mai multi venind si asezandu-se aici.
Toti ii cunosteau pe membrii Vlastov, carturarii preferati ai Domnitorilor. O
alee pietruita era singura legatura dintre castel si sat, aceasta intinzandu-se de-
a lungul padurii, urcand pante abrupte, formand o spirala in jurul muntelui si
terminandu-se la portile masivei constructii. Iarna, aleea nu era deloc folosita.
Abia in aprilie, dupa topirea ghetii si a zapezii, frumosii copii ai lui Ivan
Page
139
October 1, 2012
Vlastov reuseau sa coboare in sat, dornici sa vada orice altceva decat interiorul
castelului lor.
Ivan Vlastov a crescut intr-un mediu religios, tatal sau fiind un om al
bisericii, devotat Tatalui si a puterii Sale, invatandu-l pe acesta sa picteze
icoane, sa cante imnuri si sa se roage la fel ca un calugar. Insa calea destinului
se rupse de dorinta apriga a tatalui sau, iar Ivan descoperi dragostea si pasiunea
cartilor si a scrisului.
Luptandu-se cu morile de vant, caci tatal sau s eopunea vehement
alegerii sale, Ivan fugi de-acasa la o varsta frageda. Timpul trecea, iar el nu
reusi sa isi gaseasca de lucru pentru a castiga ceva bani, iar la scurt timp deveni
cersetor. Sase ani de zile a tot trait de pe urma altora, tarandu-se prin noroi si
mizerie, razboindu-se cu altii pe o bucata de paine si o picatura de apa.
Dar roata se invarte si, dupa o lunga asteptare, norocul ii surase.
Carturarului regelui i se facu mila de el si-l lua in grija, platindu-l pentru
muncile casei, punandu-l sa spele si sa mature, sa hraneasca animalele si sa
traduca unele manuscrise, vadit impresionat de calitatile rar intalnite la un om
al strazii.
Hotarat ca Ivan putea duce pana la capat lectiile sale, acesta incepu sa ii
predea lectii de istorie, latina, caligrafie, matematica, astrologie, geografie si
cartografie.
Petrecand atat de mult timp in mijlocul familiei batranului carturar,
acesta se indragosti orbeste de singura lui fata, Natasha. Sustinut de ambii
parinti, Ivan facu pasul si o cuceri pe fata, facand nunta dupa un an de zile. La
cativa ani, Natasha nascu un baiat, care purta numele Andrei, iar in urmatorul
an, aparu Sofia, mezina familiei, zgomotoasa ca lupul care urla la luna.
Batranul carturar hotari sa ii paveze drumul destinului cu aur si hotarat
ca baiatul nu trebuia sa ramana un necunoscut, i-l prezenta regelui. Reputatia
sa la curte il ajuta mult de data asta, iar regele accepta ca si Ivan sa faca parte
Page
140
October 1, 2012
din curte. La scurt timp, carturarul se prapadi la onorabila varsta de 92 de ani.

Ivan fu singurul acceptat in camera batranului, ascultand uimit si mut ultimele
vorbe ale acestuia, care pomeneau de o comoara ascunsa. Cufere intregi de
monede, aur si diamante erau ingropate langa fantana din munte, unde
poposeau ciobanii si turmele lor. Odata cu imbogatirea acestora peste noapte,
regele il numi preferatul sau si pe parcursul domniei, Ivan ajunse sa aibe el
ultimul cuvant. Metaforele tesute de acesta ca o panza de paianjen in jurul
mintii regelui il ridicara la rangul de cel mai de pret sfatuitor al acestuia.
Ivan cumpara terenul stancos, angaja sclavi, constructori si arhitecti, iar
in sase ani de zile palatul ii putu primi pe cei patru membrii in camerele sale
inalte si vaste, intre peretii grosi din piatra, gazduiti de cele patru turnuri ce
dominau prin inaltime si maiestrie.
Andrei cu Sofia apareau intotdeauna impreuna, nedespartiti, deseori
tinandu-se de mana. Erau reflexiile in oglinda ale parintilor lui Ivan, ceea ce ii
provoca de fiecare data cand cadea prada amintirilor lacrimi amare in ochii
inrositi de oboseala. De prea mult timp nu se mai gandise la ei.
Multe persoane se pacalira in privinta fratilor, numindu-i gemeni. Erau
de aceasi statura, chipurile erau incadrate de acelasi par blond, de culoarea
graului copt, fete de portelan pe care lumina cadea mandra, imagini pe care nu
le uitai asa usor, o iluzie a perfectiunii, iar in orbite straluceau doua perechi de
ochi negri, ca smoala.
Erau copii ascultatori si destepti, mostenind talentul copilariei tatalui
lor, pictand in fiecare zi cate-o icoana, intrecandu-se. Andrei ramasese fascinat
de orga bisericii, in urma unei slujbe la care fusese prezent, iar rugamintile
persistente il induplecara pe preotul parohiei, luand lectii de orga de-atunci
inainte, cantand el la slujbele importante in zilele de sarbatoare.
Page
141
October 1, 2012
Cand intreaga familie onora cu prezenta balurile date in cinstea regelui,

atrageau privirile ca o pereche de diamante pretioase, provocand mai multa
agitatie decat sosirea monarhului.
Dragostea dintre Andrei si Sofia evolua in functie d einaintarea in
varsta, ajungand atat de posesivi unul cu altul incat oricine incerca sa se bage
intre ei il alungau impreuna, fara urme de regret. Natasha se minuna de fiecare
data de atractia dintre cei doi, o relatie in care se investise atat trupul cat si
spiritul.
La varsta de 13, respectiv 12 ani, caci amandoi erau nascuti in septembrie,
au fost nevoiti sa doarma in camere separate, o decizie care nu le-a convenit
deloc si au aratat asta, incercand sa schimbe perceptia parintilor, atat cu vorba
buna, cat si cu cea rea. Esuand, singura cale prin care puteau dormi si odihni
era furisatul, devenind experti in arta tacerii, alungand zgomotele cu pasii lor
pe varfuri, avand ca si complice miezul noptii.
Vreme de zece ani au impartit acelasi pat, fara ca Ivan sau Natasha sa
aiba vreun habar.
Cand Andrei abia implinise 18 ani intrase in miez de noapte peste sora
lui, gasind-o goala in fata oglinzii. Nu-i vazuse niciodata goliciunea de
domnisoara in splendoarea intimitatii pe care camera ei le-o ofera de atata
timp. Formele fine, sanii zglobii, fermi, talia ingusta, pulpele subtiri, gingase,
glezne mici pe care atarnau bratari din argint, toate ii taiara rasuflarea.
Sofia chicoti, revenind cu privirea in oglinda.
- Ciudat cum nu ne dam seama cat de repede trece timpul.
Isi mangaia abdomenul plat cu degete de pictorita. Parul blond,
carliontat, ii acoperea omoplatii, obrajii, fruntea si clavicula. Semana izbitor cu
un portret al dorintelor.
- De ce nu intri, Andrei? Vino langa mine.
Page
142
October 1, 2012
Ii intinse mana, amuzata. Baiatul nu-si recunoscu obrajii imbujorati in

oglinda.
- Suntem frumosi. Foarte frumosi.
Lumanarile aruncau pe pielea ei reflexii chihlimbarii. Fumul emanat de
micile flacari ii ingreunau lui Andrei respiratia. Ea isi acoperi sanul stang cu
palma, strangand usor, uitandu-se ademenitor la fratele ei.
- Stii ce mi-a placut cel mai mult, Andrei?
- Ce? sopti tanarul, emotionat.
- Sa ma dezbrac. Parca o gramada de perechi de maini alunecau pe mine.
Se privi cu coada ochiului in oglinda. Profilul ei suplu ii intuneca
fruntea.
- Lasa-ma sa te dezbrac.
- Cum?
- Te rog, Andrei. Te rog.
Soaptele lor erau calde, vinovate. El nu se misca atunci cand ea incepu sa
ii umble pe sub camasa. O scoase din pantaloni, tragand de ea. Cazu pe brate
larga, sifonata. Andrei oscila cu privirea in oglinda de la el la ea, la tot ce i se
intiparea clar pe retina. Unghiile ei trasau conturul claviculei, a liniei
maxilarului, a muschilor bratelor.
Camasa cazu, in final, la picioarele lor, infranta de seductia fetei. Cobori
cu degetele pe cureaua lata. Pantalonii devenisera putin largi. Ea saruta locul
unde batea inima, musca pielea gatului provocand gemete involuntare ce
zburau pe buzele baiatului. Andrei prinse capul surorii lui in palme si o saruta
violent. Ii umezi gura, buzele cu pofta si nesat. Il incalzea atingerea
nestingherita a sanilor ei pe pieptul lui gol si palmele larg deschise pe talie.
Trupurile reactionau cu vointa proprie, gesturile scapand de timiditatea
specifica inceputului, iar orizontul deschizandu-se larg in fata ochilor mintii.
Mainile lui se pierdura in parul ei bogat. Isi terminara sarutul in guri flamande
Page
143
October 1, 2012
de aer, caci plamanii tipau sufocati in interiorul pieptului. Andrei cobori cu

buzele pe gat, pe piept, muscand pielea sanilor care se intareau dupa fiecare
atingere umeda a buzelor lui rosii, vicioase.
Il indeparta calma, reusind sa isi controleze respiratia si porni agale spre
pat, facandu-i semn sa o urmeze.
Si de-atunci inainte tot asa a facut, incapabil vreodata sa o refuze.
Reuseau sa ascunda evolutia relatiei lor in fata parintilor, chiar si in ziua
fatidica cand tatal lor adusese in discutie maritisul fetei. Venise ceasul.
Asa cum venise si timpul maturizarii lor.
Conturul fetei absorbea lumina amiezii cu pofta. Acum ochii lui

raspandeau raze spontane, o hipnoza menita sa-l tina in fata oglinzii de
aproape 20 de minute. Buricul degetului aratator mangaia cu grija ploapele,
tamplele, coltul gurii. Nici o cuta, un rid sau vreo asprime. Pielea era perfect
neteda, intinsa frumos pe oase, material presarat cu pudra parfumata menita sa
vrajeasca oamenii ce cadeau prada trasaturilor irezistibile.
- Nu te mai saturi de tine?
Ochii din oglinda dovedira ca sunt reali. O privira pe Sofia indiferenti,
reci in fata unei frumuseti divine pe care acesta o venerase ani la rand
- Ce n-ai vazut ieri si vezi acum?
Se apropie timid de el, rezemandu-se de un corp de mobila. Se juca cu
margelele lungi, invartindu-le nervoasa cu degetele.
- Nu-ti pare rau ca imbatranesti?
- Nu.
- Nu te cred!
Page
144
October 1, 2012
Vorbea in soapta, temandu-se ca nu cumva vreun sunet strident sa

creezi o imagine distorsionata in oglinda a chipului sau, asa cum o piatra
distruge limpezimea apei.
- Eu nu vreau sa imbatranesc.
- Esti nebun! De cand te-ai intors , vorbesti numai tampenii!
- E purul adevar. Am fost acolo, am vazut cu proprii mei ochi! Am auzit
si am crezut!
- Andrei!
Ii puse mana pe umar intorcandu-l spre ea. Il opri din torentul de vorbe
si ingrijorata, ii incadra fata cu palmele.
- Nu exista viata vesnica aici pe pamant, oameni nemuritori, creaturi
sau...mai stiu eu ce! Calugari care se hranesc cu sange uman si nu imbatranesc?
Andrei, ce-ai patit?
- Uita-te la tata! Sau la mama! Le-ai vazut pielea ridata? Seamana cu
scoarta unui copac. Vederea, auzul, simturile au devenit mai lente, mai
adormite, au dureri constant...eu m-as sinucide in locul lor!
- Nu te credeam asa prost...
- Sofia, nu intelegi? Impreuna pentru eternitate! Doar noi doi, fara sa ne
mai fie frica de moarte, fara sa ajungem in pamant, prada viermilor! Uite!
Andrei arata spre oglinda. Cei doi ramasesera impietriti unul langa altul,
trupurile avand cam aceasi inaltime. Intr-adevar, straluceau ca diamantele,
numai ca lumina ei venea din interior, pe cand a lui era artificiala, stridenta,
prea tipatoare pentru cineva resemnat.
- Trebuie sa incetezi, Andrei. Gata! L-ai mahnit pe tata, m-ai suparat pe
mine...cat timp iti ia ca sa iti revii? Imi vreau fratele inapoi, mai ales acum cand
nunta se apropie...
- Sigur! Serghei pare o partida promitatoare, nu?
- Andrei!
Page
145
October 1, 2012
- De cand a aparut in peisaj respiri doar pentru el, tresari cand i se

pronunta numele! Si te dai in spectacol la fiecare reprezentatie a lui!
- Opreste-te, te rog!
- Spune-mi, Sofia, cum ii vei explica sotiorului tau ca nu mai esti
fecioara?
Obrazul i se inrosi in urma palmuirii violente, un sunet ce razbi intre cei
patru pereti. Capul lui ramasese intors, iar palma ei amorti, ascunsa la spate.
- Daca e sa dau de dracu' din cauza asta, fi sigur ca si tu vei pati la fel! Nu
sunt mandra de ce-am facut, nu as mai repeta-o niciodata! Eram copii si prea
lasati de capul nostru. Singurul nostru pacat a fost curiozitatea.
- Pana la urma imi vei da dreptate, Sofia. Esti foarte frumoasa acum. Esti
un inger de o frumusete rapitoare. Dar pana cand? Ne uratim, ruginim, iar in
final devenim poveri care, din cauza greutatii, suntem ascunse adanc in
pamant. Dar eu nu am de gand sa ajung asa!
- Esti nebun! Esti nebun...
Se indeparta cu pasi mari, cu ochi tulburi. Refuza sa-l mai vada in ziua
respectiva, inchizandu-se in camera ei, acoperind oglinda cu asternutul. Ii era
frica sa se observe in materialul sticlos, lustruit. Stia ca razbunarea lui Andrei
in asta consta, iar reflexia ei i-ar fi dat dreptate!
Andrei se intorsese in padurea unde gasi ruinele bisericii descrise de

betivul vagabond din carciuma. Locul parea pustiu, salbatic, era umbros si
ostil, lasand impresia ca erai urmarit de ochi malefici, ce-ti rascoleau sufletul.
Dar Andrei intra pe poarta din lemn ros de picaturile de ploaie si cobori
trepte din piatra. In curtea interioara se intalni cu Filip, calugarul vampir care-l
intampinase si prima oara.
Page
146
October 1, 2012
Luandu-l pe indelete, acesta ii facu o scurta introducere a speciei din

care facea parte, insistand asupra fratilor si surorilor cu care impartea acelasi
loc si aceasi credinta.
Cand aduse vorba de tinerete vesnica si-si descoperise chipul, Andrei
deveni foarte interesat. Privea inmarmurit acele corpuri de marmura, perfecte,
nemuritoare, capabile sa iubeasca si sa urasca cu aceasi intensitate.
Femeile, desi acoperite din cap pana-n picioare, provocau fantezii
carnale, chemau cu forte nevazute gandurile perverse.
Andrei vroia cu orice pret sa ajunga si el ca toti din jurul sau.
- Citesc pe chipul tau o nerabdare ce-si are izvorul in tineretea varstei
tale. O naivitate care ma fascineaza.
- M-am hotarat, Filip. Vreau sa fiu ca tine, ca Sibila, ca Mate.
- Ma tem ca dorinta ta isi trage puterea din egoism.
- Tu mi-ai propus! Si mi-ai zis ca voi fi unul dintre cele mai reusite
schimbari.
- Mergi cu mine, Andrei.
Filip ofta, ascunzandu-si plamele in manecile largi.
- Ai o tendinta de superioritate, Andrei. Ai un ton regal. Esti egoist si te
iubesti prea mult ca sa te consideri uman. Ai aceasi atitudine ca majoritatea
vampirilor. In plus...esti frumos, iar pentru noi frumosul este o slabiciune.
- Unde vrei sa ajungi?
- Peste secole, cand vei asimila multe cunostinte, cand te vei face
respectat, cunoscut, ascultat...vei avea anumite ganduri. Nu-ti vei uita
niciodata viata de muritor.
- Nu voi regreta ca am renuntat la partea umana. Crezi ca ma voi gandi
cu indoiala la alegerea facuta cand stiu foarte bine ca timpul nu-mi mai
afecteaza chipul, corpul, sanatatea si mintea. Pentru mine soarele nu va inceta
niciodata sa rasara.
Page
147
October 1, 2012
- Prea bine, atunci. In seara asta vei deveni vampir. Dar trebuie sa iti
pastrezi capul pe umeri, caci doar decapitarea iti poate aduce moartea.
Andrei disparuse de trei saptamani, iar ultima amintire pe Sofia o avea

cu fratele ei era cearta care se soldase cu o palma usturatoare.
Isi sarbatori nunta in tristete si ingrijorare. Dupa ultimele greturi avute
in dimineata nuntii, doica ei era sigura ca tanara fata era insarcinata.
Sofia pali cand afla vestea din gura doicii. De aceea si poftea la ore stranii
mancaruri din ce in ce mai grase si mai satioase. Cand doica intreba ai cui este
copilul, aceasta se enerva si o dadu afara, tipand si gesticuland. In noaptea
nuntii, Sofia se darui nevoita sotului sau, mascand astfel adevarata identitate a
copilului.
Dupa alte doua saptamani hotari sa ajunte intreaga familie de sarcina ce
incepea sa ii schimbe trupul. Toti ramasesera uimiti de rapiditatea cu care
aceasta relatie virgina, cu multe lacune, prindea radacini adanci.
Insa plecarea spontana a lui Andrei umbrea fericirea tuturor, tatal lui
cautandu-l continuu impreuna cu soldatii sau pana in cele mai indepartate
sate.
In urma caracterizarii, unii spuneau ca a luat-o spre nord, altii spre sud.
Iar multora, Andrei le ramanea necunoscut. Astfel Ivan se intorcea acasa
cocosat de suparare si de dor, condamnandu-si sotia la aceasi soarta.
Toamna imbracase natura in cele mai frumoase nuante. Gradina
palatului, cu ale ei banci din piatra, fantani arteziene abandonate, copaci
nodurosi, cu crengile imprastiate, semana cu opera unui pictor indragostit.
Aici inmugurise si se adeverise dragostea dintre Sofia si Serghei, iar sarcina
avansa fara probleme.
Page
148
October 1, 2012
Sofia isi petrecea majoritatea timpului in gradina, cunoscand fiecare

coltisor, fiecare umbra, contempland-o in timpul noptii cand ii era interzis sa
iasa din cauza vremii racoroase. Deseori citea asezata pe una din bancile reci,
dar randurile ii fugeau prin fata ochilor, caci ea se gandea necontenit la vremea
cand Andrei facea parte din viata ei, atat ziua, cat si noaptea. De cand el se
evaporase nimic nu mai era la fel. Parintii ei imbatranisera, mama ei
incaruntise, iar frumusetea ii palise si amandoi pareau cazuti in boala.
Zambetul larg al tatalui ei se limita acum doar la o ridicare artificiala a
colturilor. O furie oarba salasluia pe buzele arse, muscate ale batranului.
Serghei ii promisese ca o va lua din mediul cenusiu, bolnavicios creat de
parintii fetei. Aveau sa se stabileasca in Rusia, unde vor imbatrani impreuna.
Iar Sofia astepta momentul cu sufletul la gura, caci casa si tot ceea ce era in ea
nu-i facea deloc bine.
Cand Filip ajunse la ultima picatura din sangele lui Andrei, acesta din
urma simtea o dorinta apriga sa doarma. Auzea vag in urechi o voce calda
inganand un cantec de leagan, indemnandu-l sa cante si el cu ea.
Dar Filip nu-l lasa de izbeliste, iar cascada de sange cald ce tasni din gura
lui ii alimenta trupul si mintea cu o energie ingrozitoare, o forta ce-i inchega
oasele si-i cutremura muschii, iar prima lectie invatata de Andrei a fost cum sa
se apuce cu coltii de viata si sa stranga cat sa nu o rupa in doua.
In doua saptamani Andrei reusi sa depaseasca pragul novicelui, prinzand
si retinand foarte repede toate invataturile predate de Filip. Datorita
transformarii frumusetea umana evolua, definita de trasaturile ce-l dadeau de
gol in fata oricarui muritor. Isi crease propriul stil de vanatoare, o ispita pe
doua picioare, degete miscandu-se seducator, buze ce impietreau, colti albi,
tineri, ascutiti, aducatori de moarte. Nimeni nu-i putea rezista.
Page
149
October 1, 2012
Toti il urmareau vrajiti atunci cand picta icoane. Chipul i se inmuia,

ochii i se imblanzeau. Mainile i se miscau rapid, umpland sticla sau lemnul cu
forme su culori simetrice care incantau ochiul si incalzeau sufletul.
Tanar, somnul pentru Andrei nu reprezenta o optiune. Noaptea colinda
codrii, campiile, satele adormite, malurile umede. Alerga ursii, lupii, ii scotea
din barlog si se lua la intrecere cu cerbii. Neobosit, participa la slujbele lui
Filip, scria carti, manuia sabia. Era argintul viu.
Dar dupa doua luni de hoinarit un dor nebun de Sofia il facu sa se
intoarca pe meleagurile copilariei lui. Filip hotari sa-l insoteasca.
Octombrie continua sa pastreze toamna calduroasa. Taranii misunau ca
furnicile, profitand de vremea blanda inaintea crivatului ce avea sa-i tina
inchisi in case. Escaladara zidul din piatra, prinzandu-se cu mainile de crengile
groase ale unui nuc si aterizand in interiorul curtii. O zari pe Sofia asezata pe o
banca citind. Purta o rochie ce imita culorile anotimpului, iar parul si-l lasa
desfacut, Andrei descoperind ca nuanta se mai inchisese, iar firele de par
incepura sa i se indrepte.
Filip privea impresionat fiinta care promitea atatea. Andrei nu reusise sa
ilustreze frumusetea Sofiei, in ciuda talentului oratoric pe care acesta il
dobandise in scurt timp.
- Sofia.
Tresari, caci nu auzise nimic care sa-i de-a de banuti ca ar fi urmarita. Se
ridica, iar cartea ii cazu pe covorul de frunze uscate.
- Nu te speria, te rog.
Privelistea o incanta nespus pe fata. Aparitia lui Andrei, crezut mort de
toata familia, o coplesi pe Sofia care se arunca in bratele fratelui ei, sarutandu-l
de multe ori pe obraz.
- Credeam ca ai murit!
Page
150
October 1, 2012
Filip ramasese nemiscat, cativa pasi mai in spate. Ii zambi timid cand
aceasta avu bunavointa sa-l invaluie cu o privire curioasa.
- Dar dansul cine e?
- Sofia...tu esti insarcinata?
Faptul ca acesta ii ghici starea reteza fericirea ce-i ridica moralul la cer.
Burta inca nu se rotunjise, decat foarte putin, iar rochia ascundea deformarea
foarte bine.
- De unde stii?
Mania se aduna intre cele doua sprancene incruntate, iar Andrei
abandona orice urma de calm.
- Te-ai casatorit cu Serghei?
- De ce reactionezi asa? Stiai ca ma voi marita cu el! La naiba, Andrei,
erai de fata cand ne-a vorbit tata despre asta. Vai de mine! Tata! Mama! Oh,
Andrei, stai sa vezi cand te vor vedea...vor intineri 10 ani! Casa asta seamana
cu un cavou de cand...
Vru sa-l ia de brat si sa-l traga, dar acesta se feri. Filip ii acoperi urmarul
cu palma.
- Nu ma atinge!
- Andrei...murmura Filip, afectat.
Se uita cu mila la Sofia, care nu mai intelegea nimic.
- Cum ai scapat, Sofia? Cum a reactionat tanarul norocos la...aflarea
tainei tale?
- Nu a...observat. spuse ea, rosind.
Mania cobori mai jos, inrosindu-i obrajii.
- Il iubesti?
- Mai bine nu te intorceai, Andrei. Nu mai vreau sa te vad niciodata! Te
preferam mort, caci asa macar te pastram in amintire ca si fratele meu. Nu te
mai recunosc!
Page
151
October 1, 2012
- Il iubesti?
Filip stranse umarul in palma.
- Haide, Andrei. Mai bine plecam.
- Nu plec pana nu-mi raspunde!
Schimbarea radicala pe care Andrei nu se sfia sa o arate o ingheta pe
Sofia si acum il privea indiferenta, de parca acesta nu ar fi insemnat mare lucru
pentru ea si sufletul ei. Nici o cuta nu zgaria obrazul neted. O suferinta latenta
inunda ochii verzi, tomnatici in care se oglindea un strain, un strain periculos.
- Da. Il iubesc.
Un raspuns simplu. O scanteie aruncata intentionat pe un camp de
uscaturi. Un foc nervos, salbatic mistui orice mai ramasese uman intre ei doi.
Andrei ii intoarse spatele si pleca. Escalada zidul cu usurinta unei pisici,
fara sa se eschiveze de fata cu sora lui. Gura Sofiei se deschise usor, iar ochii se
deschisera larg.
- Daca stiam ca se va comporta astfel il convingeam sa nu vina...nu am
crezut...
- Domnule, ce a patit fratele meu?
Calugarul ezita. Nu-i raspunse.
- Cred ca nu ar trebui sa aflu, nu-i asa?
- Sunt explicatii mai presus de noi toti.
- Va rog...aveti grija de fratele meu. Nu cred ca ne vom mai revedea
vreodata. Si indiferent de cate mile se vor pune intre noi, vreau sa fiu sigura ca
ii este bine.
- Va promit.
Nu mai statu pe ganduri. Dupa ce Filip ii ridica cartea ea se retrase,
ascunzandu-se in interiorul palatului, inchizandu-se in camera sa, tragand
draperiile si acoperindu-se cu plapuma. Nu varsa nici o lacrima si inceta sa se
mai gandeasca la Andrei din acel moment inainte.
Page
152
October 1, 2012
Ploaia se revarsa cu furia unui criminal asupra pamantului. Picaturile

biciuiau cele trei fete palide care se intalnira la o rascruce de poteci, in
apropierea ruinelor.
Filip, Andrei si Bogdan, un vampir care traia intr-o familie de boieri,
conducatori ai unui comitat, se intalnira degraba dupa ce aflara ca o turma de
vampiri straini hoinareau prin imprejurimi, omorand la intamplare.
Fulgerul scrasni intre norii incarcati cu apa rece, iar pupilele se dilatara
odata ce lumina le deschise larg ploapele.
- Au fost vazuti ultima oara, traversand muntii. Sunt in jur de 10. Din
cate am inteles vin din Vest. Sigur sunt niste proscrisi.
Vocile lor nu depaseau zgomotul unei soapte, in ciuda zgomotelor de
mare anvergura pe care furtuna le provoca. Picaturile se scurgeau ca pe
suprafata neteda a unei marmure, invaluind siluetele intr-o mare de ceata.
- Ne-au incalcat teritoriul cu buna stiinta si indraznesc sa ramana si sa
faca victime.
- Nu cred ca le pasa. Sunt condusi de o pofta animalica, o dorinta asidua
pentru sange proaspat. Trebuie opriti inainte ca numarul victimelor sa creasca.
- Le stim directia?
- Stiu doar ca au trecut muntii. Probabil se indreapta catre padurile din
Rusia, insa fac ravagii in zon noastra si nu cred ca vor pleca foarte curand.
Zona lui Andrei era si zona Sofiei si a familiei lui.
- Trebuie sa ii opresc inainte sa ajunga la beragata familiei mele!
Cu sangele in calcaie, Andrei o lua la fuga ca un animal vanat, prinzand
aripi doar la gandul ca sora lui putea sa moara sfertecata de un demon ca el.
Fara mila, fara speranta unei evadari.
Umar la umar cu el se afla Filip.
Page
153
October 1, 2012
- Roaga-te sa nu fie prea tarziu!
Mirosul de piele arsa, incolacit in jurul gleznelor, cat si a radacinilor,

florilor si trupurilor carbonizate, anunta intrarea in Iad.
Cel mai dens nor se ridica din turnul castelului din piatra neagra, ca si
cum un dragon si-ar fi varsat potopul de flacari reusind sa strapunga inima
rocii.
Nici tipenie de vampir, doar trupuri carbonizate, victime ale atacului
fara drept de apel, creaturi ce le golira de sange si de spirit, caci nici o fiinta ce
si-a pierdut viata in urma actului sangeros nu isi va putea gasi vreodata
linistea.
Filip controla ramasitele trupesti, pe cand Andrei se repezi inauntrul
castelului. Portile erau distruse, scoase din balamale. Strajerii nu avusesera
nicio sansa, calcand peste cadavre si balti de sange.
Il gasise pe Ivan in fata semineului, aruncat ca o carpa. Pielea i se lipise
de oase, arata ca si cum ar fi fost mort de 100 de ani.
Servitorii aratau ca niste papusi prinse in sfoara, fiind lasati sa atarne de
pereti, pe mese, cu capetele sparte si ochii scosi din orbite.
Mama lui nu mai avea chip. Acesta fusese scrijelit de unghii pamantii,
scobind in creier, pana la ceafa.
Andrei isi puse mainile in cap, respirand din ce in ce mai greu. Avea
nevoie de aer, avea nevoie de multe guri de aer, de parca eternitatea il parasise
si devenise din nou om. Un om marunt si nebun !
Gradina devenise si ea un spectacol macabru. Alte cadavre, sangele
picura de pretutindeni. Pana si statuia ce ramasese fara cap parea sa sangereze.
Parca si din ea se infruptasera jivinele.
Avusese speranta pana in ultima clipa, crezuse ca isi va vedea sora
salvata, iesind din ascunzatoare, luand-ul in brate, dar moartea nu ierta pe
Page
154
October 1, 2012
nimeni. O gasi intr-o ascunzatoare, dar imbracata in cenusa, imbratisata de

propriile brate. In timp va deveni o pata neagra pe un zid cenusiu si apoi, se va
imprastia pe dune, pierduta in timpuri si amintiri.
La vederea imaginii, parca toate vasele de sange din ochi i se sparsesera
in acelasi timp. Ploaia sculpta in chipul monstruos, divizat intre ura, furie,
razbunare, frustrare, durere si pierdere.
- Andrei!
Il prinse inainte sa o ia la fuga, sa incerce sa ii prinda pe vinovati, sa
incerce sa ii faca sa plateasca pentru acest carnagiu. Dar Filip il tinea strans in
brate, zbatandu-se, incordandu-se ca o menghina.
- Vei muri si tu daca ii ajungi din urma. Ei sunt o armata, iar tu esti unul.
Un vanpir tanar, innebunit, orbit de durere, fara putere in minte!
- Atunci vino cu mine !
- Trebuie sa ne intoarcem la ruine!
Se smulse din menghina, folosindu-se toata forta din varfurile picioarele
pentru a prinde viteza. Pamantul salta ca dupa cutremur in urma pasilor, Filip
reactionand prea incet a doua oara.
Se ghida dupa miros. Stia fiecare pata cui apartinea. Se afunda adanc in
padure, incordandu-se muschii pentru traversarea muntilor.
In ciuda ploii ce ii ingreuna hainele, in ciuda pamantului alunecos, a
ramurilor lasate pana in pamant, vampirul ii ajunse din urma. Stia ca nu
trebuia sa se arunce cu capul inainte, stia ca nu avea nicio sansa astfel. Ultimul
licar de minte il facu sa se ascunda, sa pandeasca, sa astepte pentru a-i lua prin
surprindere. Unul cate unul.
Momentul nu se lasa mult asteptat. Ii privea miscanundu-se ca niste
serpi, printre trunchiurile copacilor. Cobori discret valea, ca o felina si ataca
prima victima. Lama sabiei reteza capul de pe umeri, rostogolindu-se mai
Page
155
October 1, 2012
departe ca un bolovan. Al doilea cap cazu si el si abia atunci ceilalti simtira

parfumul sangeriu prin preajma.
Prudenti, se oprira din inaintare si incepura sa caute ca jivinele sursa de
hrana. Andrei reusi sa ramana ascuns.
Din cauza furtunii si a sangelui de pe haine, vampirii erau debusolati.
Cautau pradatorul, dar intunericul si vantul cumva il ascundea ochilor lor.
Continuara la pas gresit, dar cei ramasi la urma disparura fara urma, prinsi de
gheara ce se infipsera in sira spinarii si smulsera oasele fara sa tremure.
Sincronizandu-se cu negura dintre fulgere, Andrei le umbrea spatele si
nu ierta nici un cap. Bratele lui se intindea ca aripile unui albatros, cu
anvergura infinita, cu lama ce despica de la cel mai mic la cel mai mare os, taia
in carne vie, ciopartea ca un nebun, lipsit de scrupule, ca un inger al mortii
innebunit de durerea sufleteasca.
Mai ramasese unul. Cel mai rapid dintre toti. Fulgerul ii aduse in fata o
creatura schimonosita de realitatea chinului, de pierderea constiintei. Nu vazu
bratul ce se intinse si apuca ceafa. Il apropie de chip, ochi langa ochi, uitandu-
se in retina tipatoare o ultima oara ca apoi sa ii scrijeleasca fata. O data, de
doua ori...pana cand pielea nu se mai regenera. Pana cand ramasese o rana
deschisa, ca o gura ce inghitea sange si apa de ploaie, deopotriva.
Fara sa ezite, il taie capul.
La trei zile de la intamplarile de mai sus, Filip il recunoscu pe Andrei in

zare, venind spre el. Pasul ii era nesigur, bratele i se balanganeau pe langa corp,
moi si grele. Pielea ii era acoperita de straturi de pamant, namol si sange.
- Dumnezeule…
- Nu-i pronunta Numele!
Vocea ii era ragusita, se chinuia sa vorbeasca asa cum se chinuia sa
ramana in viata.
Page
156
October 1, 2012
- Ce s-a intamplat?
- Sunt morti! Sunt morti toti!
- Tu…
- N-ar fi fost rau daca te aveam acolo.
- Cum ai…
- Cu sabia, cu bratele, cu picioarele, cu blestematiile astea de colti!
Nu mai era nimic de spus. Nu despre acea noapte sangeroasa.
- Satul a fost curatat. Am ingropat mortii. Mormanturile familiei tale sunt
sus pe deal. Fiecare are o simpla cruce de lemn la capatai. Atat am putut face.
- Iti multumesc!
Ii accepta stransoarea mainii.
- Acum...vei pleca? Ce urmeaza?
- Acolo sus pe deal...sunt ingropat si eu. Acolo unde existau inimi, sunt
eu. Sunt pamant, nu mai am spirit, nu mai am pofta de viata. Trebuie sa ma
vindec…
- Nu-mi spune adio...spune-mi “pe curand”
- Cu siguranta, prieten drag. Nu te voi uita niciodata!
- Tu pe mine, iar toata lumea pe tine. Esti construit pentru fapte mari,
Andrei. Vreau sa iti aud numele rostit cu teama, respect, groaza si o sa ma simt
mandru ca am avut parte de o asa companie rara.
Si de-atunci nu se mai vazura niciodata.ult
Filip ghici viitorul lui Andrei, intr-adevar, baiatul devenise unul din
stativele istoriei.
Capitoul VIV
Adierea noptii intra discreta prin crapatura geamului in camera ticsita

de obiecte. Praful asezat pe ele era la fel de vechi, detinea aceasi varsta antica,
Page
157
October 1, 2012
memorii ale scoicilor, cochiliilor, pietrelor, si era la fel de incapatanat ca o

memorie frumoasa ce nu dorea sa paraseasca locul din mintea sau inima unui
batran. Indiferent de cate maini saltau sau mutau obiectele din loc, acesta se
reaseza, isi gasea alt colt, decolora realitatea si oferea incaperii un iz intelept.
Pe patul din lemn masiv abia se distingeau doua siluete. Pareau ca s-au
predat mortii, atat de nemiscate le erau trupurile. Piepturile saltau insesizabil
cand inspirau si expirau.
Stateau fata in fata, cu nasurile aproape atingandu-se.
Gregory cu chipul ascuns in perna, cu parul imprastiat, avand bratele
usor intinse in fata. Degetele i se chircisera ca unui nou nascut in palma.
De cealalta parte, incovrigat, era Nicholas.
Chiar si-asa, nemiscate in leaganul noptii, siluetele emanau ganduri
nespuse. Erau irezistibili, asemeni aurorelor boreale. Prinsi intre stele si
pamant.
Pe varfuri, atent sa nu miste vreun lucru din loc, sa nu scartaie lemnul de
sub picioare, pasea arhanghelul Baltazar, cu ambele maini pe manerul cutitului
din argind prin in teaca curelei de mijloc.
O discrepanta nemaipomenita intre coi doi vampiri si intrus. Deoparte si
de alta a prismei se afla negrul absolut si culoarea ce orbise multe perechi de
ochi. Arhangelul avea avantajul luminii.
Se apropie de Gregory, tragand usor cutitul din teaca.
- Pentru ca nu aveti somn, nu-i lasati nici pe altii sa se odihneasca!
Glasul lui Nicholas suna ca un sasait de sarpe. Atacul isi pierdu
elementul surpriza. Lasa bratul jos, cu taisul pe langa corp. Isi indrepta spatele
si-si inalta fruntea, privindu-i de sus.
- Doar cei binecuvantati de Duhul Sfant se pot odihni in pace.
- Nu incetati sa imi amintiti de unde provin…
- Faptul ca ai fost ales in a duce la indeplinire o menire...nu inseamna ca
Page
158
October 1, 2012
esti uitat, ingerule!

Gregory nici nu se clinti cand acesta parasi patul. Se puse in dreptul usii,
blocand iesirea. Cerul incepea sa se lumineze.
- Mi-au ajuns la urechi vorbe...povesti despre abandonul Domnului.
- Ce repede circula vestile. Din pacate, sunt adevarate. Domnul nu s-a
mai
facut auzit, vazut...nu ne mai raspunde la rugi, nu ne mai indruma nimeni.
Vantul a urcat si in Rai si bate din ce in ce mai tare.
Abatut, Baltazar rosti ultimele cuvinte mai mult pentru el.
- Si presupun ca nu vrea sa fie gasit!
- Ai auzit cumva ca un profet a fost demascat?
- Ati gasit un profet?
- Ingerii nu stau degeaba, Nicholas. Chiar si atunci cand se simt
abandonati.
- Descoperirea...este nrepretuita! Profetii sunt atat de greu de
gasit!
Un ciob de lumina se reflecta in geam. Arhanghelul se indeparta de pat,
ascunzand cutitul in teaca.
- Ai reusit sa-l scapi si azi. Poate data viitoare...voi fi mai norocos!
O bataie de aripi, o miscare de pendul, iar arhanghelul disparu.
Gregory deschise larg ochii.
Era singur intr-o baie de lumina.
Capitolul XV
Eternitatea nu este menita pentru toate fiintele. Eternitatea reprezinta

mult, mult timp cu tine si vocile din capul tau. Multiplii tai.
Page
159
October 1, 2012
Va exista un dialog infinit intre bine si rau, intre dragoste si ura, si unde
exista mai mult de doua idei potrivnice, se isca razboi.
Eternitatea te poate ridica pe cele mai inalte culmi, aproape de varful
Turnului Babel, cat sa mangai cu buricul degetelui perfectiunea, dar te poate si
strivi sub tone de munti, lava, sa-ti sparga toate planetele in cap, sa te
rostogoleasca la deal si sa te urce la vale.
Din pacate sunt multe cazuri ca cel descris mai sus.
Eternitatea poate fi imblanzita de un companion.
Este in natura acestor fiare cu colti sa isi traiasca viata solitari, dar apare
un gol in timp peste care nu poate sari singur. Puntea e distrusa, o zala s-a
desprins.
Singuratatea anuleaza eternitatea.
O curma fara mila, fara drept de apel.
Multi si-au sapat singuri groapa si au inghitit pamant de bunavoie. Ce
rost are sa vezi aceleasi peisaje, sa bei acelasi sange, sa traiesti aceasi rutina daca
nu ai o mana pe care sa o apuci, un umar pe care sa iti lasi capul , o gura de aer
proaspata…
Singuratatea trezea gramul de om ascuns in tenebre.
Nascuti sau facuti, vampirii detineau acest mic detaliu inauntrul lor.
Multi nu erau constienti, nu stiau acest aspect, dar conditia omului muritor nu
ii parasise niciodata.
Nu le mai afecta conditia fizica, aparitia, nu le mai albea parul, nu le mai
inreguna mersul, dar tinea aprinsa aceasta nevoie de a depinde.
Elita fusese instaurata pentru a semana frica.

Vampirii erau periculosi nu din cauza coltilor si a puterii inimaginabile
ce zacea in brate si picioare, ci in mentalitatea libertina care insotea aceste
aspecte.
Page
160
October 1, 2012
Erau stapanii lumii. Astea credeau toti.

Aveau voie sa faca orice isi doreau, fara sa existe pedepse, fara sa existe
piedici in calea lor.
Fusese o perioada infricosatoare in toata lumea.
Fiecare continent in parte isi avea damnatii lui, care nu iertau. Nu iertau,
nu ascultau, nu aveau mila. Goleau corpuri intregi de sange, masacrau sate,
asezari, unii devenisera Zei, altii demoni.
Singurul care putea lua atitudine in privinta asta fusese Keo.
Prometeu al Eternitatii, constient de haosul ce domnea peste lumea de
mijloc, cu partea umana dezvoltata atat in minte, cat si in inima, Keo lua
atitudine, ii aduse laolalta pe Taru si pe Gregory Kingsley si pusera la cale
planul Elitei.
Toti cei ce fusesera acceptati si faceau parte din aceasta organizatie se
ocupau cu instaurarea normalitatii si ascunderea pe cat posibil a existentei lor.
Au indeplinit misiunea cu brio, iar acum se ocupau sa mentina pacea cu
orice pret. Cei ce aflau de secretul lor trebuaiu sa moara. Exceptiile erau
persoane sau personalitati in fata carora s-au demascat de bunavoie.
Dar acestia erau rari si de incredere. Acesti oameni nu erau tradatori.
In prezent toti nemuritorii auzisera de membrii Elitei. Le era teama sa
iasa din umbra, sa mai fie galagiosi. Tineau prea mult la capetele lor pentru a le
pierde pe un camp pustiu.
Desigur, mai aparea cate-un rebel care nu apuca sa isi duca fapta la bun
sfarsit. Elita era omni prezenta, membrii ce o alcatuiau erau paianjeni cu panze
imense, ce acopereau tot globul. Era imposibil sa ramai nedescoperit.
Taru si Marchizul se aflau pe drum pentru a investiga un zvon despre un
vampir ce isi divulga natura si pomenise de multi altii unei muritoare. O
misiune a Elitei.
Page
161
October 1, 2012
Auzisera ca intamplarea avea loc in sudul Frantei, o zona impadurita,

inflorita in orice anotimp.
Marchizul, aflat pe pamant parintesc, stralucea la fel ca Soarele,
invartindu-se unul dupa celalalt. Mandru, drept pe cal, privea imprejurimile ca
si cum ar fi fost vorba de propria lui gradina. Cneazul se amuza copios, dar nu
isi intrerupse prietenul. Aveai rar de-a face cu un ghid de acest calibru.
- Tara asta a fost binecuvantata cu o natura deosebita, Egreminov!
Recunoaste, trandafiri mai rosii, mai bogati doar pe aceste meleaguri gasesti!
Asculta!
Isi opri armasarul, intinzandu-si urechea stanga, rasarind un zambet in
coltul gurii.
- La tot pasul gasesti cate-un izvor cristalin unde sa te adapi.
Dumnezeu s-a inspirat un pic din Rai cand a format Franta!
Nu se mai putu abtine si cneazul pufni intr-un ras sanatos ce dura cateva
minute. Un pic ofensat, Marchizul incerca sa nu ii acorde foarte multa atentie.
- Daca te-ar auzi multimea vorbind asa de Siberia, s-ar popula Nordul.
Incredibil !
- Ma bucur ca ma reusit sa obtin o reactie...nu cea dorita! Dar nu mi-ai
taiat entuziasmul cum a facut...al nostru, sir Kingsley.
Rasul se porni mai tare, speriind pasarile dintr-o salcie.
- Gregory si Franta...Marchize, nu am mai ras asa de mult!
Calul necheza parca si el amuzat, scuturand din coama. Taru se batu de
cateva ori peste genunchi, tragandu-si rasuflarea.
- Gregory e in razboi cu Franta dinainte sa fie Anglia. Dar cine stie, in
viitor poate il vom auzi pe Kingsley vorbind fluent limba franceza.
Se abatura de la subiectul tarii, discutand vrute si nevrute pana ajunsera
la un castel din piatra, fara porti, avand gardul pietruit acoperit de trandafiri
cataratori, smocuri de iarba raslete in curte si nici tipenie de om.
Page
162
October 1, 2012
Locul parea parasit, insa bataia slaba a unei inimi se facu auzita in
urechile celor doi vampiri.
Legara caii de o barna si intrara in cladire, miscand cu grija de usile ce nu
mai stateau in balamale, ci rezemtate muchie in muchie.
Semineul din camera principala, unde se primeau odinioara oaspetii, se
mai lauda acum cu o pata imensa, neagra, de fum. Acolo nu mai arsese un foc
de multi ani.
Urcara cu grija scara in spirala, un pic abrupta. La etaj o singura camera
era luminata si incalzita. Usa era data de perete, ca o invitatie a cuiva ce nu ii
era frica. Intrara precauti ca sa se loveasca cu ochii de un pat imens, alb, si de o
domnisoara cu parul blond, frant peste perne, intinsa peste cearceafurile
imaculate. Cand intoarse capul spre ei, avea fruntea transpirata, pe gat ii
curgeau picaturi de transpiratie, iar buzele ii erau uscate.
- Apa...va rog, apa...
Reusi sa ingame. Marchizul ii umplu cana si o ajuta sa bea. Cand o ridica
de pe perne, simti slabiciunea gatului. Observa cum oasele strapungeau
camasa de noapte, aproape sa o rupa. Sangele fierbea molcom in interiorul ei,
arzandu-i viata mai repede decat trebuia.
- Multumesc.
Se linse satisfacuta pe buze si inchise ochii. Dupa ce ii multumi
Marchizului, ii multumi apoi si Domnului pentru acest ajutor.
Asteptand amandoi cuminti la capul patului, vampirii o priveau curiosi
si intrebatori. Ea sa fie personajul cautat? Acest suflet bolnav?
- Imi cer scuze pentru cum arata castelul...sunt singura, casa e mare,
praful intra mereu printre usile de la intrare...iar eu, ei bine...nu ma pot ridica
de fiecare data cand doresc.
Page
163
October 1, 2012
Zambi stanjenita, incercand sa isi ridice pernele la spate, astfel incat sa

stea sprijinita. Marchizul dadu sa o ajute, dar ea ii facu semn ca se descurca. Isi
ridica claia de par peste perne, racoraindu-si ceafa.
Cateva suvite cazura pe langa chipul colturos, palid, secat de vitalitate.
Ochii prinsesera contur, devenind mari si cascati. Irisii isi pastrasera albastru
cerului, singura pata de culoare vie. Pana si blondul parea sa paleasca din cauza
bolii. In trecut, fusese o frumusete rapitoare.
In prezent, nici oglinda nu ar mai recunoaste fetiscana de alta data.
- Cine sunteti si ce va aduce la mine?
- Ma numesc Taru Egreminov, iar el este Renee Lafayette.
Noi...investigam
un caz. Am auzit ca prin zona ar da tarcoale un...vampir?
- Un etern…
- Poftim?
Chicoti, acoperindu-si buzele. Un licar anima albastrul ochilor, semn ca
fata stia mai multe decat parea la prima vedere.
- Interesant apelativ. Etern...Stii ceva despre asta?
- Nu stiu daca imi doresc sa stiu in preajma voastra. Nu imi pot da seama
daca ati venit cu intentii bune sau nu. Dar sa stiti ca nu imi este frica de voi.
Nu-mi puteti face nimic mai groaznic fata de ceea ce traiesc acum.
Cei doi vampiri se aflau in fata unei dileme.
Fata isi pierdu stralucirea chipului, afundandu-se la loc in bratele bolii.
Intinse mainile tremurande catre apa, inghiting cateva guri lacome.
Transpiratia reaparu pe pielea ca de fildes.
- Domnisoara, cum va numiti?
- Diana. Diana Rochery.
- Stati...singura? unde va sunt rudele? Parintii? Servitorii?
- Au murit toti. Sunt ingropati in cripta. Cripta va ramane singurul loc
Page
164
October 1, 2012
locuit de pe aceasta proprietate. Caci...lumea asta ne-a dovedit. Nici mort nu

esti complet mort. Nu-i asa?
- Ati cunoscut vreun etern pana acum? intreba Taru, ocolind patul si
apropiindu-se de fata.
Inima i-o luase un pic la trap, iar obrajii se imbujorara.
- Doar din carti, domnule Egreminov.
- Carti?
- Da. Sunt oameni care au scris despre eterni. Cum ca nu dorm, nu iubesc,
nu se hranesc, traiesc la vale, dupa cum ii duce fluviul vietii. Trecatori pe acest
pamant pentru a-l descoperi pe urmatorul, si pe urmatorul, pana ajung si ei la
capat de drum si Soarele se stinge si ei pot dormi…
Vocea i se transforma in soapta, ochii se facura mici si adormi in sezut,
capul cazandu-i pe umar.
- Taru...ce facem aici? Fata asta e foarte bolnava, nu va mai apuca zile
multe si noi nu o lasam sa isi traiasca ultimele respiratii in liniste.
- Nu ti se pare straniu? Nu simti ca...e un secret prin preajma? Cred ca
suntem foarte aproape. Cred ca vampirul se ascunde in acest castel.
- Atunci hai sa-l cautam peste tot si sa lasam fata sa doarma.
Marchizul cauta in toate camerele de la etaj si podul, pe cand Taru
cobori in camera principala, prin curte, si cobori si in cripta.
Se abatura asupra lui statuile celor ce-si faceau somnul de veci intre
pietre. Sicriele erau asezate foarte ordonat, cu capacele prinse la fix, sculptate
conform traditiei din aceasta zona.
Smulse capacul unui sicriu. Pielea nu crapase peste tot, parul sur si
subtire stralucra ca argintul la lumina tortei. Ce ii atrasese atentia era pozitia in
care fusese asezat. Conform spuselor fetei, toata lumea murise. Cine ar fi putut
sa ii aseze si sa ii aduca pe decedati aici, sub pamant?
Nici sanatoasa nu ar fi avut putere.
Page
165
October 1, 2012
Puse capacul la loc si re intalni cu Marchizul langa cai.

- Ceva necurat traieste pe aceste meleaguri. Nu stiu daca domnisoara ne-a
mintit sau, pur si simplu, nu stie…
- Poate ar trebui sa o mai vizitam o data. Si daca nu s-a trezit, sa asteptam.
Urcara precauti scarile din piatra, urmand acelasi traseu a tortelor
aprinse. In camera fetei ii intampina o surpriza.
O silueta sedea langa pat, cocosat, cu spatele la ei. Oasele ii ieseau ca
niste ghimpi prin tesatura bluzei. Barbatul nu era uman. Sangele ce ii curgea
prin vene avea mai multe arome, urme lasate de victimele sale, filtrate de inima
ce abia mai pompa. Nu se sinchisi sa se intoarca la ei, nici un fir de par nu i se
misca de pe crestet.
Cei doi vampiri isi trasera sabiile, in garda.
- Banuiam eu ca mortii aia nu s-au pus singuri in sicrie, atat de solemni.
Lemnul trosnea in semineul fierbinte, aruncand firimituri aproape de
picioarele patului.
- Ai venit singur in fata mortii !
Marchizul ridica sabia, pregatit sa departeze capul de trunchi. Miscarea i
se bloca cand vampirul isi indrepta coloana.
- Nu puteti omori pe cineva care este deja mort. Ne nastem de mii de ori,
dar murim o singura data.
Vocea abia ii iesea din cosul pieptului.
- Va aruncati cu capul inainte ca niste berbeci. Renumele, faima va arunca
noroi in ochi si nu mai judecati. nu va mai puneti intrebari.
Taru si Marchizul se uitau unul la altul, hotarati sa il asculte oe cel din
fata lor. Crima putea sa mai astepte.
- Cine esti? ce vrei de la fata asta? Nu vezi ca e pe moarte?
- Ce i-ai facut?
- Eu? Dumnezeule, cum as putea sa ii fac ceva? Credeti ca toti suntem
Page
166
October 1, 2012
animale dependente de sange, de plecerea de a vedea cum se stinge viata din

victimele noastre?
Ii lua bratul moale de pe asternut, ii acoperi mana cu mainile sale si o
duse la buze, sarutand-o de multe ori.
- Ea e lumina ochilor mei, e dorinta de trai, e invatatura de a iubi.
Ii lasa bratul inapoi pe pat, o parte fragila care se putea sparge la un
impact violent. Fata dormea ca si leganata de ingeri, nici toiul unei furtuni nu
ar fi putut-o trezi. Dormea ca si cum cineva ii veghea somnul de demoni, de
cosmaruri, de insasi coasa ce se abatea asupra inimii ei.
Vampirul se intoarse spre ei, lasandu-si la vedere trasaturile.
Era slab, parca nemancat de zile intregi. Palid, era inzestrat cu o
frumusete morbida. Nu fusese un barbat oaches niciodata. Parul grizonat era
pieptanat pe spate, fruntea lata stralucind ca un portelan la lumina focului.
Ochii negri, mari, sareau de la unul la altul. Era inalt si subtire ca un pui de
salcie. Degetele erau lungi si strambe, cu unghii ingrijite, ascutite.
Hainele stateau pe el lalai, iar incaltamintea ii era rupta si uda.
- Cum te numesti?
- Numele omului...a fost devorat de neant, de uitare. Imi spun Kaleo. De
ce? Nu stiu. Nu mai stiu nimic de cateva luni bune !
Se ridica, punandu-si un deget peste buze. Ii invita afara din camera
pentru a nu o trezi pe fata. Nu simteau nici un pic de pericol in prezenta
vampirului, asa ca cei doi lasara garda jos.
Le facu loc la o masa rotunda, aruncand pe jos obiectele strambe si
ruginite.
- Imi pare rau...nu am cu ce sa va servesc…
- Noi nu am venit aici din curtoazie. Am auzit ca un vampir si-a facut
Page
167
October 1, 2012
recunoscuta natura si ca prezinta un pericol pentru comunitatea vampirilor.

Intr-adevar...nu ne asteptam sa gasim pe cineva care...nu ar fi dispus sa se lupte
pentru propria viata.
- Viata? La dracu’ cu viata! Pentru mine e un chin eternitatea asta!
Blestemul asta ce s-a abatut asupra noastra, aceasta pereche de colti, care
pentru unii este o binecuvantare, se va intinde ca o molima asupra tuturor si
vom disparea asa cum am aparut! Fara ca pamantul asta sa se cutremure macar
un pic. Fara ca cineva sa sufere pierderea asta, fara ca ceva sa se schimbe…
- Ce ti s-a intamplat?
- Inevitabilul. Nimeni nu poate schimba finalul. Nici macar cel care l-a
creat. Poate ca pe langa voi a trecut napasta, v-a ocolit, dar asta nu inseamna ca
nu veti avea si voi o rana deschisa pe unde sa se strecoare si sa va maruneasca,
sa va dezbine sinapsele. Caci cine alege sa traiasca singur, sa infrunte timpul
fara sa imparta nebunia cu cineva, va abandona de bunavoie si va renunta la
nemurire cu zambetul pe buze.
- Ce spui tu, vorbele acestea nu se pot aplica tuturor. Suntem diferiti.
Orice face umbra pe acest pamant e diferit.
- Ti se pare ca halucinez. Ca renuntarea mea creeaza aceste vorbe lipsite
de
sens.
Ridica din umeri. Nu riposta, nu incerca sa ii convinga de nimic.
Taru si Marchizul se simteau si mai incurcati. Etica nu le permitea sa
ucida pe cineva care se arunca singur in varful sabiei. Kaleo era o invitatie
deschisa, o invitatie cu doua taisuri.
- Credeti ca sunteti invincibili doar pentru ca sunteti inconjurati de
personalitati ce au dat nume Timpului.
- Kaleo, de ce i-ai zis fetei despre tine? Ce s-a intamplat aici?
- Diana a fost ultima ce s-a imbolnavit de o boala crunta ce a facut ravagii
Page
168
October 1, 2012
in aceasta zona. Toata familia ei a decedat. Ea parea singura norocoasa. I-a

ingrijit pana la ultimul. Iar eu am fost aici si am ajutat-o. De cate ori nu m-am
rugat de ea sa plecam, sa se indeparteze de acest focar de infectie,fiindu-mi
teama ca i se va intampla si ei, ca se expunea cu buna stiinta la o moarte sigura.
- Si asta s-a si intamplat...nu?
- Dupa ce am ajutat-o sa ii aseze in cripta, la cateva zile, Diana mea a cazut
la pat. Am recunoscut simptomele. Stiam ca a fost si ea atinsa...Satenii au
venit cu focul sa arda castelul. Sa scape de boala prin purificare. Au vrut sa o
omoare! Asa c m-am luptat cu fiecare in parte, i-am omorat fara ezitare si nu
am lasat niciun vinovat sa scape. Campul pe care ati venit balteste in sange.
Nu am avut mila, nu puteam sa ii las sa ii faca vreun rau! Daca ar fi la fel de
usor si cu raul ce salasluieste acum in ea...dar nu ma pot lupta cu ceva ce nu
vad. Cu ceva ce nu are forma, ce nu poate fi frant…
In ochii celor doi, Kaleo nu parea o bestie. Ceea ce tocmai le
dezvaluisera nu i se potrivea deloc, mai ales in starea asta.
- Dar poate fi salvata. Chiar si acum, in a zecea bataie a ceasului, poate
trai!
Tu o poti salva!
Kaleo pufni in ras, luandu-si tamplele intre degete. Oscila intre ras si
plans, nehotarat.
- Nu pot sa o refuz. Nu ii pot face nimic fara vrerea ei. Diana s-a nascut si
vrea sa moara asa cum a lasat-o Dumnezeu, Toate incercarile mele de a o
convinge s-au dovedit desarte. Nu pot concura cu cel ce ii ocupa sufletul, cu
Dumnezeul ei. Chiar daca El a permis sa i se intample asta, chiar daca nu ii
intinde o mana de ajutor, chiar daca nu ii raspunde la intrebari...Diana tot pe
El il alege. Nu am sorti de izbanda, a castigat lupta. Sufletul e de un infinit de
ori mai mare si puternic ca inima sau mintea.
- Si atunci...de ce te lasi prada acestei suferinte? Pleaca! Poti sa ajungi in
Page
169
October 1, 2012
orice colt al lumii, poti cunoaste alte iubiri, scapa de povara asta de pe umeri!
vorbi Taru, controversat de aceasta poveste.
Dar indemnul lui il intrista mai tare e Kaleo. Renunta in a-l mai privi in
ochi si ofta din adancul plamanilor.
Parea sa fi inchis subiectul. Brusc, se ridica de la masa, obosit.
- Va rog, nu plecati. Voi avea nevoie de amandoi. Nu va dura mult. Va
veti
indeplini misiunea in cateva zile, poate chiar mai repede. Dar nu grabiti
sfarsitul. Povestea noastra mai are putin pana la final.
- Unde te duci?
- Unde mi-e locul. Langa dragostea mea.
Ii lasa singuri, adapostindu-se in camera fetei.
Taru si Marchizul iesira afara, privind mai atenti campul din fata
portilor. Nu se mai simtea si vedea nimic in urma masacrului descris, dar nu se
indoiau de cuvintele lui. Vampirul parea atins de o putere superioara lor. Nu
mai putea minti, nu mai putea pacali. Era dureros de sincer si de infrant. Ca un
condamnat la o moarte, nu mai avea nimic de pierdut.
A doua zi, Kaleo si Diana iesira in gradina. Fata prinse un pic de culoare
in obraji. Pielea nu mai sclipea din cauza transpiratiei.
O rochie vaporoasa ii acoperea trupul lipsit de vlaga.
Mergea sustinuta de bratul iubitului ei si cand ajunse langa Taru si
Marchiz, le oferi cel mai minunat si feminin zambet al ei. Si ii iesi de minune,
caci vampirii se fastacira, uitand ce anume doreau sa ii zica.
Kaleo facu primul pas, constient de efectele gestului ei, incantat ca
strainii fusesera subjugati de o muritoare.
- Multumesc ca ati ramas. Diana m-a rugat sa facem o plimbare. Asa cum
va inchipuiti, nu am putut sa o refuz.
Page
170
October 1, 2012
Taru aborda un zambet siret, iar Marchizul isi ascunse bratele la spate.
- Atunci lasati-ne sa va acompaniem.
- Mi-ar face o placere deosebita! rosti fata, prinzand mai multa energie.
Imi
pare rau ca gradina arata in halul acesta. Nu am mai avut putere sa ma ocup de
ea.
- Gradina este superba! Este asa cum isi doreste ea sa fie. Neatinsa, isi
creeaza propria frumusete.
- Aveti dreptate! Infrumuseteaza chiar daca acest pamant reprezinta un
mormant! Dar voi avea cel mai frumos mormant din cate exista. Nu am vazut
eu foarte multe, am trait putin, dar nu cred ca exista ceva mai frumos!
Taru inghiti in sec, iar Marchizul il privi pe Kaleo cum isi pierde
pigmentul. Era ciudat si nemaintalnit ca un vampir sa se teama in halul acesta
de o pierdere umana.
Fiindca Diana obosi se asezara pe o banca de piatra.
- Ma simt ca o batranica...se amuza ea, chicotind.
- Diana...de ce nu vrei sa...te salvezi? De ce nu vrei ajutorul lui Kaleo?
- Scapi de chin, de suferinta, de boala. Vei deveni puternica, iti vei putea
petrece toata viata alaturi de Kaleo, descoperind locuri noi, vei avea parte de
aventuri. Toate astea pentru...momentul de acum.
- Toate astea pentru un pret pentru care nu am fost facuta sa il accept.
Kaleo a reusit sa imi descrie nemurirea mult mai frumos ca voi. A creat o lume
magica, o lume perfecta. Dar a fost sincer si mi-a descris si partea intunecata,
pretul care trebuie platit. Caci ce e gratis...e minciuna! Nu pot si nu as putea sa
traiesc calcand pe cadavre. Nu as putea sa ma bucur de viata, amarand viata
altora, schilodindu-i, impingandu-i cu buna stiinta in bratel mortii, lasand in
urma goluri in suflete, familii fara membrii, iubite fara iubiti, copii fara
parinti...nu accept acest compromis!
Page
171
October 1, 2012
Cum sa abordezi o lupta cu moralitatea?

Mai ales cand aceasta nu exista in prezentul lor. Taru se gandi imediat la
Keo. Daca ar fi avut aceasi ganduri acum mii de ani, ei nu ar fi existat. El nu ar
fi existat.
- Ceea ce spui tu, ceea ce refuzi sa faci, i se va intampla lui Kaleo.
- Cineva trebuie sa piarda. Nu exista castigator. Chiar daca ai part de o
viata lipsita de griji, minunata la final, cand bat clopotele, tot pierzi. Ochii ti se
inchid. Sfarsit!
Pentru o clipa isi pierdu suflul, acoperindu-si pieptul cu palma.
Cei trei barbati se repezita sa o sustina, dar Kaleo o lua in brate si pleca
spre castel.
Taru si Marchizul realizara ca amandoi deenira ingrijorati de situatia
fetei.
Misiunea lor lua o intorsatura ciudata, neasteptata.
Stand pe spate, cu ochii la Luna si cate-un fir de iarba intre buze, Taru si
Marchizul se relaxara, discutand despre povestea dintre aceste ziduri.
- Unele inimi au fost create s-a tina piept ploii de stele. Sunt scut unul
pentru altul, sunt cutite desavarsite cand cineva sau ceva le ameninta armonia.
Astfel de sentimente creaza simfonii, carti, picturi inestimabile.
- Frumoase cuvinte, Renee, dar totodata...e absurd! Fata e prea tanara ca
sa
moara, iar Kaleo si-a depasit conditia de om pentru a fi martorul evolutiei. Noi
suntem norocosi! Noi avem un as in maneca, noi putem schimba lumea, din
umbra sau in plina lumina. De ce sa renunti la asa ceva?
- Si inima ta e prizoniera, Taru. Cu totii stim povestea.
- Poveste cu final nefericit…
- Pune-te in locul lui. Tu ce ai face? Cum ai proceda?
Page
172
October 1, 2012
- As forta-o. Poate sa tipe, sa se zbata, sa vrea sa ma omoare, eu tot o

faceam nemuritoare. Cu timpul, m-ar fi iertat. Daca dragostea e atat de mare,
m-ar fi iertat.
- El o iubeste mai presus de el, Taru. Noi nu vom intelege niciodata partea
asta de abandon. Ne e prea frica. El se abandoneaza cu totul necunoscutului, a
scapat carma din mana, a lasat velele deschise si se lasa purtat de vant. Doar ca
apele nu sunt linistite, ele devin tulburi, agitate si apoi se casca o imensa
cascada in fata lui. Il va inghite cu totul, il va duce in adancuri.
Se relaxara, avand harta de stele in fata. Ochii fiecaruia sareau ca niste
greieri de pe o lumina pe alta, incercand sa strapunga straturile invizibile si sa
descopere noi vieti de pe lumi indepartate.
Nopatea ajunsese in cel mai tacut moment al sau cand absolut totul
dormea in tihna. Pana si vantul atipise.
“El se abandoneaza cu totul nescunoscutului...il va duce in adancuri”
Cuvintele Marchizului i se tot invartea in minte, formau imagini,
amintiri. Abandon, compromis, adanc…
Ochii lui Taru se deschisera larg, ca doua faruri. Stelele se adunara ca un
ciorchine in irisii lui si luminara memoria.
Tea arsese pe rug pentru el. Tea se luptase cu moartea, il ajutase sa scape,
nu l-a tradat nicio clipa, nici in al doisprezecelea ceas.
Tea murise pentru ca el sa traiasca.
Abandonase puterea, lumea aceasta, viitorul ce se anunta luminos, isi
abandonase trupul, dorintele, planurile, doar pentru el. Pentru dragostea
declarata.
Ea fusese curajoasa, ea luase fraiele in maini.
Kaleo si Tea erau prinsi in mrejele aceluiasi miracol.
Se ridica in sezut, acoperindu-si pieptul cu palma.
Page
173
October 1, 2012
Ar fi ingenuncheat Iadul, ar fi rapus Raiul pentru schimbarea trecutului.

O dorea pe Tea mai mult ca oricand, dorul de ea ii bloca rasuflarea in piept, ii
ineca ochii in lacrimi.
Se furisa pe scara, oprindu-se langa usa. Usa era crapata, Kaleo si Diana
stateau intinsi in pat, lipiti unul de altul.
Taru se apropie mai mult, vrand sa nu piarda o frantura din discutia
celor doi.
- Poate ca ne vom intalni in alt decor, avand alte forme, diferiti, dar un pic
aceasi, pentru a ne recunoaste.
- Sufletul tau e menit sa conduca o armata de sfinti, dragostea mea. Asa il
voi recunoaste. Cel mai curajos dintre toti!
- Iar sufletul tau are cele mai calde culori. Oricand imi va fi frig, ele ma vor
acoperi. Se va intinde ca o raza de vara peste mine.
Diana isi saruta iubitul pe gat, pe umar, ii lua palma si ii saruta fiecare
deget. Il diviniza cu gesturi si in privire. Caci nu exista ceva mai sfant pe
pamantul asta pentru ea.
- Nu imi place sa vorbesc despre viitor cu tine, Diana.
- Nu ne putem preface ca exista doar prezentul. Nimic nu e intamplator.
Mi-e dat sa mor azi, maine...cu un scop.
- Nici azi, nici maine!
- M-ai facut deja nemuritoae, iubitul meu. Voi fi vie in amintirea ta, ma
vei
vedea in fiecare opera de arta, in fiecare inflorit de floare, la apus si la rasarit.
Fac parte din tine, din sufletul tau ca o vara. Nu-mi doresc alt cer, alt Rai decat
cel aflat aici, chiar aici!
Ii mangaie locul inimii, zambind calduros si sincer.
Dar Kaleo nu se lasa pacalit, nu putea accepta versiunea ei.
Page
174
October 1, 2012
- Daca tu nu mai esti...nici Kaleo nu va mai fi! Daca Diana moare...si Kaleo
moare! Moartea ta anuleaza toate scopurile vietii mele.
Taru cobori repede scarile, il prinse pe Marchiz de umeri si cu o mimica
atotstiutoare pe chip, il bloca la lumina soarelui.
- Nu le putem lasa povestea asa! Trebuie sa le acordam o a doua sansa.
- Ce spui acolo?
- Daca Diana nu va mai fi, nici Kaleo nu va mai fi. Asta e un juramant, nu
sunt vorbe aruncate in vant.
- Taru, ce tot indrugi? Te-ai scrantit?
- Asculta-ma, aseara...peste noapte, m-am intors in trecut. M-am intors in
copilarie. Si eu am fost abandonat, mi s-au taiat radacinile si de-atunci nu ma
pot aduna in intregime. Kaleo urmeaza sa pateasca acelasi lucru, se repeta
momentul copilariei mele.
- Vorbesti despre Tea?
- Ca si Tea, Diana lupta pentru ceea ce crede. Nu tradeaza, castiga pentru
o cauza nobila. Dar eu, pierzatorul...as alege ticalosia. Daca mi s-ar permite sa
ma intorc in timp, nu as lasa-o pe Tea sa se jertfeasca de dragul meu. As fugi cu
ea mancand pamantul! Cu ea de mana, m-as fi aruncat si in Soare! Dar eu nu
pot intoarce timpul in loc. Daca a avut vreo semnificatie moartea ei, eu nu am
descoperit-o...Renee, nu putem lasa istoria sa se repete!
- Ceva s-a intamplat cu tine...de ieri pana azi…
- Da ! S-a intamplat ca suntem martorii unei lupte intre viata si moarte si
moartea e pe cale sa castige. Dar noi am pacalit moartea...noi suntem ascunsi,
nu ne poate atinge. Nu putem pierde o batalie! Nu vreau sa pierdem!
- Ce propui?
- Sa o fortam pe Diana. Suntem infinit mai puternici ca ea. O facem
nemuritoare, cu sau fara voia ei.
- Taru, nu cred ca noi…
Page
175
October 1, 2012
- Lasa-ma pe mine sa vorbesc cu Kaleo. Marchize...pana la venirea zilei de

maine, vom fi mai multi cu unul.
Dar niciun cuvant, nicun gest, nici furia sau milostenia celor doi nu au
avut puterea sa schimbe destinul indragostitilot.
Secati de orice idee, obositi ca un om ce a muncit toata ziua in plin
Soare, Marchizul si Taru se retrasera de la castel.
Misiunea lor incetase sa mai fie importanta.
Isi dadusera seama ca Diana si Kaleo nu reprezentau niciun pericol,
odata cu moartea ce dadea tarcoale se va stinge flacara nevinovata.
Dar Taru nu putea sa scape de urma acestei iubiri. Il bantuia in
continuare, chiar daca trecusera zile si nopti de la abandon. Se intreba tot
timpul daca inevitabilul s-a produs, daca Diana a devenit vampir, dar el s-a
incuiat in cripta alaturi de trupul ei, daca a innebunit si a dat foc la pietrele
castelului…
Neatentia lui era observabila pentru cei din jur, dar nu-l puteau intelege.
De asemenea, evitau sa discute cu el, Taru avea prostul obicei de a nu asculta
de nimeni, ba chiar devenea irascibil si t alunga cu un simplu gest al mainii.
Dar intr-o seara Keo isi facu aparitia in mijlocul lor. Aflase povestea, stia
si despre Taru si mai mult din curiozitate decat sa fie de ajutor, hotarase sa ii
viziteze. Ramasese in sala in timpul sedintei, ce era nou pentru ei, el stiuse de o
eternitate, ce credeau si banuiau, pentru el erau adevaruri sau minciuni,
misiunile impartite in stanga si in dreapta acceptate cu cea mai mare
seriozitate, Keo le considera jocuri de copii.
Toate acestea le invartea morisca mintii, insa niciodata nu s-ar fi permis
sa ii aseze pe o treapta mai jos ca el. Mimica ramasese de piatra, nu lasa nimic la
vedere, adoptase o pozitie relaxata si cu ochii pierduti in soare, visator diurn,
aluneca pe nisipurile timpului, pana la inceputuri…
Page
176
October 1, 2012
Cand sala se goli, clipi o singura data pentru a reveni in prezent.

Parca scuturandu-se de praful auriu al calatoriei, se ridica si se apropie
de Taru, dandu-i tarcoale. Acesta continua sa fie distras, neluandu-l in seama.
- Inainte obisnuiau sa ne onorezi atat cu mintea, inima, cat si cu trupul
tau, un cumul de puteri care sa mute muntii din loc. Astazi, in timpul acestei
sedinte, am simtit un corp gol, ca un costum ponosit…
- Uneori imi vine sa iti smulg de tot ghicitorile astea ce-ti ies pe gura!
Chicoti, oprindu-se din mers. Isi baga mainile in buzunarele
pantalonilor, masurandu-l din cap pana in picioare.
- Andrei mi-a spus ca nu esti in apele tale. Nu ca ar fi cineva
ingrijorat...dar
stim cu totii predispozitia ta. Si excursiile catre drumurile in cruce…
- Nu mai puteti voi de grija mea…
- Ce s-a intamplat, cneazule? E ceva ce nu vrei sa imi spui sau...nu stii
cum?
Taru se aseza la masa cu fruntea sprijinita in palme. Il accepta pe Keo
foarte aproape de el, desi dogorea ca nisipul in mijlocul zilei de vara.
- Este vorba de Tea?
- E un sentiment aici...in cosul pieptului. O apasare, o bataie in plus care
nu ma lasa sa ma intind, sa stau linistit, nu ma lasa sa ma gandesc la viitor. Ma
tine prizonier in incaperea aceea rece, imbibata in boala si moarte…
- Despre ce vorbesti, Taru?
- Ce e mai presus de dragoste? Ce e mai presus de posibilitatea de a-ti
imparti viata asta blestemata, o vesnicie, alaturi de cel ce-ti este sufletul
pereche?
- Despre ce vorbim? Despre om, Taru?
Fara stare, cneazul se ridica de la masa, dand ture dintr-un colt in altul.
Page
177
October 1, 2012
- Am intalnit pe cineva care...ei bine, pe care nu pot intelege. Am realizat

ca traim intr-un glob de cristal. Ca suntem acei norocosi care ducem o
viata sanatoasa, imbelsugata, plina de oportunitati si am uitat de acei
sarmani muti, surzi, schiopi, urati...care traiesc de pe-o zi pe alta, dintr-
un colt de paine si o picatura de apa...mi-am dat seama ca tocmai acesti
muti, surzi, schiopi...sunt mult mai puternici decat noi! Te pacalesc cu
aparentele, dar de fapt undeva in universul asta mare, ei se lupta cu
demoni si ingeri pentru cauza in care cred! Acel colt de paine este cel
mai inalt munte care poate fi urcat, picatura aceea de apa este marea pe
care o trec pasind in adancurile pline de bestii.
Urma trecerea unui prag pentru cneaz. In acest moment, se mai rupea o
zala. Maturizarea lui era un proces de lunga durata, lent, dar sigur. Iar cand
aceasta se va indeplini, Taru va fi un diamant slefuit, o arma ce va reteza capete
de urias.
- Lumea asta ar fi saraca fara acesti soldati. Si pe langa doi dintre ei am
trecut eu acum ceva timp...am trecut si nu am putut sa ma opresc din mers. Nu
am putut sa ii inteleg…
- E vorba de cei doi pe care i-ai intalnit impreuna cu Marchizul?
- Kaleo si Diana....
- Ce s-a intamplat acolo?
- Nu s-a intamplat nimic...dar raul care si-a facut culcus intre acele ziduri
se va trezi curand...daca nu cumva s-a trezit si a inghitit ce mirosea a viata...Ma
simteam rau acolo, Keo. M-am simtit neputincios! Nu puteam sa ma folosesc
de sabie, de brate, de coltii astia...eram spectatori la o tragedie. Si cand am vrut
sa ma impun am fost respins atat de frumos, cu gingasie...ca o lovitura de pana.
Isi trecut bratul prin aer intr-o miscare de dirijor, mimand lovitura
panei.
- Am calatorit in timp...m-am intors la rug. La rugul Teei, la corpul ei
Page
178
October 1, 2012
dinainte sa arda, la promisiunile si imbratisarile ei. Eram si eu parte din

tragedie. Se repeta scena, simteam aceasi frustrare, aceasi furie, eram gata sa
ma transform in animal si sa alerg pana unde se crapa gheata, unde apa e calda
si sa ma scufund din nou in dragostea ei…
Keo il apuca de umeri, aducandu-l la tarm. Prea plutise in deriva, ochii
lui se umplura de albastru, pielea devenise de alabastru, violetul colorase
unghiile cneazului. Iarna pusese stapanire, zbuciumul isi facea de cap, inima
nu mai pompa sange, era dulcea renuntare a cneazului…
- I-a un loc. Te rog...
Il aseza mai mult cu forta, ingenunchiind in fata lui. In fata a miilor de
ani, tot nu putea sa isi mentina palma pe pielea cneazului. Era atat de rece ca il
ranea.
- Sa vedem daca am inteles. Este vorba de o dragoste imposibila, cu final
nefericit dintre un om si un vampir. Moartea intervine prea repede, ii reteaza
de tanara capul si-l lasa pe vampir singur, indragostit de un corp insangerat.
Inevitabil si acesta va renunta la nemurire si se va transforma in cenusa, in
speranta ca va prinde din urma adierea iubitei…
- Nu intelegi, Keo! Nu ai cum! Este vorba de o lupta! Fata, cavalerul
curajos din poveste se sacrifica pentru linistea si iertarea iubitului! Chiar daca
stie ca e pe moarte, chiar daca iubeste nebuneste, nu ar suporta o viata fara de
sfarsit atata timp cat necesita varsare de sange! Ar innebuni, i-ar transforma lui
viata in Iad! Dragostea se transforma in ura, indragostitii devin
criminali...puritatea acestei iubiri va dainui odata cu acest sacrificiu! Sacrificiu
pe care eu l-am trait! Sacrificiu care m-a lasat fara Tea. Fara lumina ochilor
mei!
Pe parcursul discursului, vocea se inalta pana devenise un tipat. Dadu cu
pumnul in perete, imprastiind praf in jurul lor.
- Trebuie sa ma intorc. Ma duc la ei.
Page
179
October 1, 2012
Isi lua haina din cuier si iesi val-vartej, lasand usa larg deschisa.
Nu rezista tentatiei si Keo il urma, devenind astfel martor al finalului de
poveste.
Desi mai aveau cale lunga, Keo simtea in aer mireasma calaului.
Ca si cum ar fi mers pe acelasi drum, spre aceasi destinatie.
Mirosul fu inlocuit de o imagine a bocitoarelor, toate in jurul unui trup
tanar, parca desprins dintr-o poezie.
Nimic nu le iesi in cale. Toate si toti se plecau in urma lor.
Era linistea dinaintea furtunii.
O furtuna de vara, spera Keo. Aceasta lupta interioara a lui Taru,
intoarcerea la Tea, il indepartau de viitorul stralucitor, un destin paralel cu alte
mii de destine ce se puteau indeplini.
Zorii zilei ii intampina la poalele unei ruine.
Castelul parea mai darapanat decat fusese ultima oara. Asemeni unui
cuib de vrajitoare, deasupra lui plutea un iz de putrefactie.
Deja un cunoscator al drumului, Taru isi facu loc printre buruienile si
crengile copacilor crescute peste masura, intra pe usile imense, larg deschise,
ocoli toate obiectele faramitate pe podea, Keo calcand pe urmele ghidului sau.
Camera fetei tocmai ce fusese parasita.
Patul inca era umed, florile se vestejisera de putin timp.
In aer persista mirosul transpiratiei, cateva fire de par indicau locul unde
puteau fi gasiti.
Cei doi ocolira zidurile inalte pana in gradina plina de trandafiri si crini
salbatici.
In ochiul soarelui ii gasi pe Kaleo si Diana imbratisati.
Doar unul in viata, fata era moarta in bratele lui.
Page
180
October 1, 2012
Ingenuncheat in lumina soarelui, Kaleo plangea ca un copil, iar cand

simtea ca trupul ii aluneca din brate, il strange mai tare, ca pe o papusa. O torta
ardea, infipta in pamant, langa picioarele lui.
Desi il simtise dinainte sa paseasca pe teritoriul castelului, abia acum
Kaleo se uita spre Taru. Era mai slab, mai cocosat, mai batran.
Deevenisa o sita in timp, trecea prin el fara mila, il seca de putere, il
imbiba cu miros de pamant.
- Mi-a spus ca...mi-a spus ca nu va muri. Nu toate vietile sunt de bun
augur. S-a dus inainte pentru a ne pregati viata perfecta. Viata pe care o vom
trai impreuna...ma asteapta. Cand sunt pregatit sa o urmez...ea ma va
recunoaste, ma va lua de mana si ma va saruta si-mi va ura bun venit.
Cneazul facu cativa pasi spre cei doi, cu grija, ca si cum stateau deasupra
unui vulcan gata sa erupa.
- Uita-te la ea! Ce i-au facut ingerii astia atat de venerati? Conducatorul
celor drepti? Cel in care a crezut mai mult decat a crezut in mine! O frunza de
toamna...calcata de mii de soldati sangerosi…
Vocea i se pierduse printre sughituri.
Taru incerca sa se apropie mai mult, dar Kaleo il opri, ridicandu-si capul
si aratandu-si coltii.
- Clepsidra iti arata aceasi directie a timpului. Un singur sens...sensul meu
e in directia ei. Ea este destinatia finala. Ea este viata si moartea mea!
- Kaleo...esti neputincios...stiu, stiu foarte bine ce simti! Dar gandeste-te
de doua ori inainte sa faci un gest necugetat…
- Gestul necugetat e acela de a te considera cel mai puternic dintre toti, de
a-ti subestima adversarul, de a nu crede in deochiul prietenilor...gest necugetat
e acela de a nu crede in puterea dragostei, de a o renega! Caci dragostea, pe cat
e de frumoasa cand e acceptata, pe atat devine de veninoasa cand este
renegata.
Page
181
October 1, 2012
Se ridica in picioare, smulse torta din pamant si o ridica spre cer, cu ochii
infipti in privirea lui Keo.
- Gest necugetat e sa nu crezi in miracole, sa nu crezi ca roata se invarte,
ca nu te uita nimeni, nici la bine, nici la rau. Gest necugetat e sa uiti de unde ai
plecat, necugetat e sa crezi ca ai scapat. Caci nimeni nu scapa de ochiul vigilent
al Sortii si de a ei loviruta naprasnica!
Parul se zbarli pe ceafa lui Keo ca o coama.
Atat el, cat si Taru realizara ca limba lui Kaleo nu mai tremura pentru el
si Diana. O entitate era ascunsa in mesajul ascuns in spatele tabloului.
- Gest necugetat e sa nu crezi in importanta clipei si i ignoranta orei. Caci
timpul lung pierde detalii, pe cand secunda cuprinde facerea lumii,
intensitatea sarutului, acordul unui pact...o clipa tii minte dintr-un lung pasaj,
darea de mana, surasul iubitei, gustul sangelui...aprinderea rugului…
Si atunci Kaleo isi aprinse hainele si pe ale iubitei sale moarte, flama
cuprinzandu-i violent intr-o secunda. Patrunse in firul de par, intrase pe sub
piele, topise coltii…
Niciun scancet nu scoase vampirul cat timp il parjolise focul.
Stia ca nu avea sa prinda din urma adierea iubitei sale...nu avea cum. De
aceea hotari sa se transforme in cenusa impreuna. Si impreuna vor pleca pe
aripile vantului, peste piscul muntelui, peste apele albastre ale oceanelor,
departe de ochii lumii, de boli, de tristete, de razboaie.
Nu indraznira sa stinga focul. Au asteptat pana ce acesta se stinse la sine

si cand din cei doi mai ramasese doar o pata neagra pe o intindere de verdeata
proaspata. Izul de ars fi repede inlocuit de parfumul trandafirilor salbatici ce
aveau sa ingroape acest loc intr-o mare de petale rosii.
Page
182
October 1, 2012
Keo se asteptase la orice, mai putin la acest monolog al nefericitului.

Cuvintele ii intrara pe sub piele ca niste serpi, se strecurara in cele mai negre
colturi pentru a infricosa in cazul in care erau cautati.
- Rug, foc, deochi...scena asta…
- Vrajitoarea ! sopti Keo printre dinti.
Incepu sa se agite, privind in jur ca si cum o multime de ochi se cascau
deasupra lui, gata sa il inghita.
- Vrajitoarea s-a bagat coada si aici! E pretutindeni...ca si cum nu ar fi
murit, ca si cum...s-ar fi intrupat in orice ating, in orice visez, vad, doresc…
- Keo, o iei razna! Despre ce vorbesti?
- Unde ai fost tot timpul asta? Nu ai auzit ce a tipat cel ce tocmai si-a dat
foc? Ba chiar...poate a fost pus de vrajitoare sa faca asta! Poate toata scena a
fost regizata…
Incerca sa cuprinda tot spatiul, isi ciulea urechile, pregatit de orice atac,
de oriunde ar fi venit el. Era in garda ca niciodata, ca un leu incoltit.
- De ce iti este frica?
Frica exista si in Keo. Ca multe alte trairi si sentimente, fusese
reprimate, incuiate cu lacatul in spatii indepartate ale mintii lui, iar in urma
razboiului dintre om si demon, se credeau disparute.
Insa Tea controla tot ce nu se putea vedea, atinge, ce nu avea forma. Tot
ce era mai periculos pentru cei ce isi facusera camin din lumea de mijloc. Si
trezise acum la viata monstrii ce ingrozeau pana si cele mai luminate minti. Le
dadea putere, ii ridica din adancuri si le dadea chip.
Monstrii acestia se inaltau in Keo. Cresteau, umpleau spatiile goale din
piept, din brate si picioare, se strecurau prin gatlej si se opreau in minte, in
spatele ochilor.
Un maestru papusar desavarsit, Tea reusi inca o data, de la o distanta
milenara, sa il puna pe Keo in lanturi.
Page
183
October 1, 2012
Frica de foc il impietri.

Si pentru prima oara Taru vazu cum o carne calda se transforma peste
noapte in cea mai muta statuie, gata sa se naruie la implinirea profetiei.
Capitolul XV
Pe stradutele inguste ale orasului Napoli, aurite de soare, aglomerate de

oameni tuciurii ce se imbulzeau pentru a-si termina treaba, intr-o casa, la etajul
superior, la un birou de lemn plin ochi de hartii, pene si carti deschise, Leon
Brossi, un francez adoptat de italieni, tot scria si stergea si arunca si mototolea
hartii ce le arunca la picioare si injura intr-o italiana perfecta, lipsa de
inspiratie.
Astrolog, filozof, scriitor si cititor inrait, Leon se prabusise pe lumea asta
acum 30 de ani, s-a crescut in ritmul haotic al oamenilor si si-a dezvoltat
cunostintele dobandite la scrinul din argint, intr-un colt de Rai.
Pusese pe hartie multe idei, multe adevaruri care luminara calea
omenirii, le deschise mintile si ii aduse mai aproape de Dumnezeu, o putere
miraculoasa si stiintifica, in egala masura.
In aceasta dupa-amiaza, legatura dintre minte si brat nu exista.
Degeaba se chinuia sa isi faca inteleg gandul, caci cuvintele ieseau
alambicate, fara vreun sens.
Cu fruntea transpirata si ochii obositi, Leon hotari sa abandoneze, isi
schimba hainele, isi pieptana parul negru si iesi in arsita zilei.
Aborda cel mai frumos zambet, caci toata lumea il cunostea si il placea.
Toata lumea care avea o viata si o moarte.
Caci cei ce il cautau nu erau deloc prietenosi, fie ei mesagerii binelui sau
ai raului. O captura atat de rara...a naibii reputatie.
Page
184
October 1, 2012
Pentru o clipa chipul lui se innaspri, la gandul ca incheieturile lui puteau

sa fie legate de lanturi scurte, indestructibile, prizonier al scrinului, captiv al
unei singure meniri…
Dar prezentul era nepretuit si a trai clipa era un imn al celor ce pretuiau
efemeritatea. Ce se va intampla dupa moartea lui, ramane un semn de
intrebare indepartat. Acum, in fiecare librarie cartile lui umpleau rafturile, se
delecta cu cele mai savuroase mancaruri, cele mai fine vinuri si cele mai
frumoase femei…
Clopotele catedralelor inaltara porumbeii de pe pietrele incinse.
Se aseza pe nisipul ud al plajei, cu fata spre mare.
Mesteca absent coca rumenita, cu gandul la vizitatorul de acum ceva
nopti. Misticul avea un farmec formidabil in lumea de mijloc. In ciuda
provenientei lui, Leon se lasa acaparat de acest farmec.
Arhanghelul Samuel il ruga sa le intinda o mana de ajutor, lui si unei
tinere domnisore a carei aparitie nu impresiona. Palida, slaba, transparenta,
aceasta ceru sa statea jos si abia daca scoase o vorba pe tot parcursul vizitei.
Parca Samuel luase cuvantul in locul ei si pe o tonalitate sigura, de
conducator, acesta ii spuse ce anume trebuia sa faca, care era rasplata si care
era motivul acestei actiuni.
Bineinteles ca acceptase. Oricine punea piedici providentei, isi inalta
scutul si sabia pentru rebeliune, nu le putea intoarce spatele. Exista pedeapsa
divina si pentru cei divinizati.
Ajutorul consta in scrierea memoriilor Teei Vever, aparent tanara
domnisoara care nu scosese o vorba.
Tea Vever era o forta mai veche ca timpul, poate chiar miracolul ce a
inventat timpul, i-a construit calea, i-a daruit putere si viteza.
Page
185
October 1, 2012
O forta a carei forma nu putea sa incapa nici in interiorul a mii de

planete. O arma ce nu putea fi tinuta in pumn, ce nu putea fi prinsa in brate.
Nu avea stapan si nici dusman.
O divinitate mai presus de mintea omului, caci nu avea nume, nu avea
chip cioplit, se strecura tacuta prin viata.
Si ca orice putere care profita prea mult de libertatea ei, s-a vrut
incarcerata. De aceea Tea Vever si-a facut un plan. Iar pentru ca planul sa de-a
roade, trebuie sa se intrupeze in definitiv. Puterile o paraseau, de aceea parea
lipsita de culoare.
Leon era profetul ce ii va readuce memoriile atunci cand aceasta va avea
nevoie de ele. Sub vraja rostita de arhanghel, cartea scrisa de el o va ajuta sa isi
recapete puterile, caci odata nascuta om, Tea pierdea orice legatura cu
plafonul de stele, cu inceputurile timpului.
Acceptase fara sa clipeasca, insa misiunea se dovedi foarte grea.
Mintea ii era acum ocupata de mii de imagini, ganduri, vorbe rostite de
aceasta pentru a-l ajuta in procesul de scriere.
Inca nu se obisnuise cu atata informatie ce mai avea putin si refula intr-o
explozie, ca o alta grija ii apasa umerii.
Era cautat.
Se scotocea fiecare coltisor de pamant pentru a fi gasit, prins si apoi dus
inapoi in Ceruri, sau vandut ingerilor, in cazul in care demonii puneau laba pe
el primii.
Sa ramana ascuns si sa termine memoriile in timp util era o munca
titanica.
Dar titanii erau stalpii pamantului.
Iar el era unul din ei.
Page
186
October 1, 2012
Spania era un taram al luminii, iar cand vremea innorata acapara cerul si
ridica praful in vartejuri, peisajele deveneau triste si retezau cheful de
distractie al latinilor.
Dar fie ca e iarna sau vara, pentru calugaritele dintr-o manastire ferita, a
carei straja erau muntii, a carei muzica era izvorul ce curgea din inaltul
piscurilor impadurite, zilele erau la fel.
Retrasa si singuratica, manastirea isi deschidea bratele celor mai
doritoare suflete in cainta si le transforma in lumanarile Domnului, menite sa
calauzeasca pacatosi spre bunavointa Domnului.
Fiecare nou-venita era condusa la fel ca si cele ce paraseau lumea de
mijloc, infatinsadu-se Celui venerat. Nu exista bogatie, saracie, talent sau sare
mai multa intr-o farfurie.
Toate erau egale, toate purtau aceasi rochie de mireasa.
Erau soldatii gingasi ai Domnului, dar nu de subestimat.
Insa noi aducem vorba intr-o zi cand straja lor a fost strabatuta de un
curent ce le-a spulberat scuturile si le-a ingenunchiat fara ca macar sa apuce sa
clipeasca.
In aceasta zi maicutele toate, de la mici la mari,s e adunara in sala de
rugaciuni. Tavanul inalt, lumanari ce picurau ceara pe hainele negre, vitralii ce
functionau ca prismele pentru lumina colorau podeaua din dale, totul emana o
pace armonioasa, o punte intre pamant si portile Raiului.
Fiecare isi lua cartea intre palme.
Conducatoarea lor facu semnul crucii, cu ochii atintiti catre Fecioara
Maria. Toate glasurile se inaltara simultan, ricosand in colturile tavanului.
Corul fu intrerupt dupa doar cateva minute de usile lemnoase ce se
lovira cu putere de pereti. La intrare isi facu aparitia demonul Seth.
Femeile incepura sa se agite, glasurile sarind de pe un portativ pe altul,
se miscara din loc, ferindu-se pana si de umbra lui.
Page
187
October 1, 2012
- Buna sa va fie inima! saluta acesta intr-o spaniola curata. Credeam ca nu

am nimerit bine....Mi-a fost un pic teama sa nu care cumva sa dau peste
barbati!
Le reduse la tacere asemeni unui dirijor ce reteaza avansul orchestrei.
Seth le prinse privirea in plasa, ca un profesionist.
- Bun! Acum, doamnelor, vreau sa lamurim un aspect foarte important.
Toata lumea din aceasta incapere este neatinsa?
- Sunteti in Casa Domnului! Cum indrazniti sa ridicati vocea si sa vorbiti
atat de necuviincios?
Maica Stareta facu cativas pasi spre el. Demonul ii simti puterea, curajul,
nu era deloc ca restul incovrigatelor. O forta intr-un corp subred. O dovada ca
sufletul nu avea varsta si nici limite.
- Eu voiam sa ma asigur. Daca printre voi s-ar fi aflat o tradatoare, nu mi-
as
fi putut duce planul la bun sfarsit.
- Nu inteleg…
- Din pacate, e tardiv sa mai intelegeti ceva! Providenta...are nevoie de
voi,
adeptele crestinismului dus la extrem!
Rosti ultimele cuvinte inclinandu-se.
Mareata manastire ramasese pustiita atat de suflete, cat si de corpuri.
Multimea disparu odata cu demonul, cartile de rugaciuni ramanand ani intregi
deschise pe podea, acoperite de praf, frunze si pamant.
Misterul ramasese nerezolvat. Nimeni, niciodata, nu a reusit sa isi de-a
seama unde au disparut un numar atat de mare de maicute, fara semne lasate
in urma, fara vreo explicatie sau vreun martor care sa aduca lumina acestui
eveniment.
Page
188
October 1, 2012
Dar tupeul ce pusese stapanire pe demoni a fost dovada clara ca nu mai

erau simpli idei, statui in subsolurile caselor, motive de poezii.
Ei existau si nu stateau cu mainile in san.
Si aveau sa produca multe pagube, atata timp cat nu mai exista paznicul
cu sabia ridicata la cusca.
Batalia dintre Arhanghelul Mihail si demonul Emett se apropie cu pasi

vertiginosi.
Aceasta lupta va avea loc pe pamantul de mijloc, spatiul unde atat
ingerii, cat si demonii, pot calca fara ca decorul sa ii nimiceasca la prima pasire
pe spatiul verde. Era un teren comun, fara reguli.
Ne vom concetra asupra fiecari parti, caci pregatirile erau in toi in
ambele tabere.
Temperatura avea sa atinga cote maxime, mai ales ca Bunul Dumnezeu
decise sa dispara. Iar aceasta disparitie crease un haos ce avea sa alimenteze o
lupta fara sfarsit.
Coboram in negura Iadului, unde imaginea este tulburata de caldura

insuportabila pe care doar Soarele o poate asimila, devenind nimicitor.
Desigur, despre Iad s-a tot vorbit, i s-au atribuit nenumarate interpretari,
decoruri, sensuri. Tot atatea Iaduri cate religii pe pamant.
Dar despre apartenenta lui, poate in alta carte.
In orice caz, Iadul este ceaunul in care se calesc si se afunda sufletele
pacatoase...sau nu. Dar si aceasta este o alta discutie si deviem de la subiect.
Pe aceste taramuri trona o organizare dezorganizata.
Organizarea incepea cu cei trei demoni: Seth, Emett si Cronos si se
termina tot cu ei.
Restul...e haos.
Page
189
October 1, 2012
Cei trei sunt umanizati cat timp calca pe pamantul de mijloc, fiind
nevoiti sa se camufleze astfel incat sa nu isi de-a in vileag adevarata natura.
Insa odata coborati in tenebre, isi reiau infatisarea data de puterea creatoare.
Fiinte formate din pucioasa, foc, carbuni incinsi, creaturi imense, menite sa
incerce sufletele slabe sa se lepede de credinta buna, sa ii descopere pe lasi, pe
tradatori.
Infatisarea era pe masura, fiind conducatorii unei numar impresionant
de draci, care mai de care mai rai si mai urati.
Toata puterea convingerii salasuia in cei trei, restul fiind dar carne de
tun.
Fiinte slabe, negricioase, fara forma, cu ochi de sarpe. Galbeni,
bulbucati, fara o urma de stapanire de sine. Urechile erau ascutite, ciobite,
mancate de flacarile ce izbucneau din fiecare crapatura. Trupurile erau osoase,
rahitice. Aveau degete lungi, degete cu care apucau sufletele strans si le
azvarleau in limbile de foc pentru parjolirea pacatelor.
Gura era o multitudine de colt si limbi, construiti nu pentru a vorbi si a
gandi, ci pentru a ingrozi si a reduce la tacere.
Erau soldati fara arme, luptand cu ghearele si picioarele, rupand cu dintii
ascutiti beregate si bagand sperietii in picioarele cavalerilor, facand cale
intoarsa, lasandu-si mintile pe campul de lupta.
Emett reusi sa racoleze si suflete ce, odata, cand avusesera trup si minte,
si-au batut joc de viata lor si a altora. Criminali insetati de sange, lacomi,
invidiosi, cei ce nu avea scapare nici in ziua de apoi, cei ce ar fi fost mancati de
foc si demoni pana la terminarea timpului.
Pentru un adversar de asemenea calibru, ingerii si Arhanghelii, cei trei
se foloseau de toate siretlicurile de care erau capabili. Porneau spre batalie cu
indoiala in suflet, dar lasand in urma un infinit de urme, caci armata lor nu
avea numar.
Page
190
October 1, 2012
Ne ridicam infricosati privirile spre cer.

Forta binelui a fost dintotdeauna cu doua taisuri.
Cei justi, sinceri au trebuit mereu sa taie capete pentru a imputina raul
din lume. Erau darzi, hotarati sa isi respecte juramantul, justitiari care credeau
intr-un singur lucru, fara a putea fi convinsi sau induplecati.
Ne apropiem de Portile Raiului, parca formata din stele, atat de
stralucitoare sunt. Lumina lor incalzeste si ofera putere sufletelor ce sunt
demne sa se alature Imparatiei Cerului.
Dar Cerul acum era dezordonat.
Pacea fusese inlocuita cu o fuga continua. Murmurul spiritelor se auzea
mai tare ca niciodata. Ordinele luasera locul cantecelor. Mobilizarea pornea de
la cel mai nesemnificativ pana la Arhanghelul Mihail, ai carui pasi se auzeau ca
fulgerele.
Se plimba din colt in colt, incruntat, tot timpul pipaindu-si locul gol,
acolo unde trebuia sa se afle sabia lui cu care culca la pamant un ocean de
demoni. Fara ea se simtea ca si fara aripi. Incomplet.
Dar asta nu era singurul lips cu care se confrunta.
Nu toti arhanghelii erau de-acord cu decizia lui Mihail si refuzasera sa i
se alature in aceasta batalie. Ba chiar existase si un conflict intre el si Gabriel,
Valahiil si Uriel care isi facusera auzite dezacordurile.
Insa Mihail avea multe conturi de reglat, nu se putea impaca cu gandul
ca trebuia sa cada la intelegere cu acele fiinte inferioare, caci cei ce au
deposedati de aripi nu meritau dreptul revolutiei.
Si totusi, au trecut peste cuvantul lui, nu mai aveau frica, nu mai traiau
in umbra.
Au iesit la lumina soarelui, au rasarit in ochii oamenilor si au imprastiat
semintele revoltei.
Page
191
October 1, 2012
Ura lui se alimenta din aceste ganduri, apoi se asternea lin la picioarele
lui imbracate in argint cand atingea cu mana locul gol al sabiei.
Odata stiute aceste detalii suntem siguri ca, desi pe pamant inca se
moare de foame, cerul si abisul se lupta pentru suprematie.
Caci, pana la urma, doar Dumnezeu e perfect.
Sub picioarele ingerilor norii revarsau o ploaie torentiala ce ineca

pamantul cu suvoiul sau.
Fulgerele si tunetele anuntau razmerita, vantul se pusese pe smuls crengi
si azvarlit praf.
Melodia furtunii accentua tensiunea dintre arhangheli, caci nu numai
Mihail a fost inzestrat cu talentul conducerii, cu mintea razboinica si glas
impunator. Rafael lupta in continuare impotriva distrugerii pamantului de
mijloc, caci era de datoria lui sa protejeze arta Domnului, si sa l reaminteasca
tuturor ca Tatal lor era pretutindeni.
- Trebuie sa te opresti ! Sa opresti toata aceasta miscare!
Maxilarul ii era inclestat, si parca furia ii marise statura, devenind
amenintator.
- E nebunie curata ce vrei sa faci! Tot cerul parca a innebunit!
- Fac ceea ce e corect. Dintotdeauna exista aceasta inclestare, nu au
existat
castigatori si pierzatori. Dar aceasta este sansa noastra! Ne putem impune, ii
putem face praf si pulbere!
- E o capcana! Nu iti dai seama ca e ceva necurat in toata aceasta sansa?
Tocmai tu, Mihail, cel mai mandru dintre toti, cel mai laudat si mai
cantat...tocmai tu ai cedat ispitei?
- Nu am cedat!
Page
192
October 1, 2012
De data aceasta Mihail fu cel care inalta glasul, insa nu reusi sa il

clinteasca pe Rafael. Nemiscat, ca o statuie, cu chipul bland si inima curata, il
unfrunta pe cel mai mare dintre ei.
- Tu acum esti impotriva Tatalui.
- Cum sa te fac sa intelegi?
- Nu, Mihail...Cum sa te fac eu sa intelegi? Daca distrugi raul, distrugi si
binele. Le anulezi pe amandoua. Mihail, doar Dumnezeu are voie sa aleaga. Nu
incalca legea firii…
- Tatal a disparut cu un scop! E vorba de incercarea noastra…
- Exact!
- El nu vrea sa recunoasca un conducator, ci un supravietuitor. Revolta
demonilor nu e mana Domnului. Aceasta e incercarea. Demonii si-au ales
abordarea, vor lupta, ne-u declarat razboi. Suntem in stare sa navalim peste ei?
Suntem!
Concluzia lui Mihail il intrista si mai tare pe Rafael. Plecarea
nejustificata a Domnului il baga si mai mult in ceata, iar posibilitatea tradarii
lui Samuel il ingrijora si mai tare.
Ploaia deveni mai blanda, norii incepand sa se imprastie.
- Daca dai gres, fratele meu, ne pierdem cu totii aripile...
Fara sa ii mai astepte replica, ii intoarse spatele si pleca. In jurul lui
Mihail se asternu, in sfarsit, linistea.
Dar Rafael nu avea de gand sa astepte cu mainile in san. Domnul era
singurul care putea invarti rotile Universului, asa ca porni in cautarea Lui.
Nu ne indoim de reusita arhanghelului, dar gasirea Tatalui sau ii va lua
ceva timp, o perioada in care se vor intampla multe evenimente.
CAPITOLUL XVI
Page
193
October 1, 2012
Voaluri albe, diafane, se lasau mangaiate de vanturile aspre ale

desertului, adieri ce rostogoleau rotocoale de nisip dar nu indrazneau sa stinga
luminile discrete ale lumanarilor ce ardeau parca din timpuri apuse la veranda
unui case de piatra.
Cea mai luminoasa palpaia in camera cu cele mai multe carti,
descoperind autori cu nume simple si scrieri complicate.
Kayah pasea pe varfuri, atenta la fiecare zgomot, adulmecand un parfum
strain. Stia ca cel pe care il cauta se afla in imprejurimi.
De ce venise pana aici, in barlogul lui? Nu din cauza Teei si nici din
cauza vreunui curaj nebun...curiozitatea o impinse de la spate. O imbrancea...si
se trezise in fata acestei case, la asfintit.
Insa locuinta parea pustie.
Dupa o ultima tura data, isi relaxa muschii, expirand relaxata.
Se uita in jurul ei si realiza ca se pierduse intr-un labirint de lucruri.
Ferestrele erau larg deschise, dar nu pentru a alunga praful, ci pentru a-l invita
inauntru.
O racoroasa noapte de iarna in plin desert, sub o noapte lunatica, ii
dadea senzatia ca face parte dintr-o poveste.
O poveste cu o lampa…
O sticla de vin rosu, desfacuta, ii trezi setea de care uitase tot drumul
pana aici. O lua de gat si inghiti lacoma cateva guri bogate.
Chiar atunci, mijlocul ii fusese cuprins in brate si fu azvarlita in pat, Keo
imobilizand-o sub el. Sticla cazu pe covorul gros, inlocuind parfumul nisipului
incarcat de caldura cu un miros de struguri acri.
Mana i se infipse in gatul lui, singura miscare permisa. Nici unul nu rosti
un cuvant. Totul se oprise in loc, nu mai exista urcarea Lunii si nici adierea
vantului. Parul cret al Kayhei se desfasura pe pat asemeni unei coame de leu.
Mana prinsa in gatul lui se relaxa si cazu moale pe langa corp. Astfel, Keo se
Page
194
October 1, 2012
putu apleca peste ea si o saruta cu drag si patos, apasat, gustand vinul ramas pe
limba. Nici el, nici ea nu isi asumau riscul de a-si inchide ochii.
Sarutul dura cat jumatate din nisipul unei clepsidre, in libera cadere.
Palma lui se desfacu pe talia mica. Miscarea ridica bluza putin, lasand
descoperit un petic de piele. Gatul lui nu mai era bruscat de data aceasta, ci
mangaiat, degetele prinzand parul de pe ceafa, invartindu-l printre ele.
Cand se desprinse din sarut si-si lasa chipul in valtoarea ochilor ei, abia
daca mai respirau. Iii mangaie sprancenele, obrazul, coltul gurii.
Dar nu se lasa mult timp asteptat si cobori cu gura pe barbie, apoi pe gat.
Abia atunci ii smulse Kayhei primul geamat.
Incepu sa il dezbrace, simtind caldura ce emana din trup, de parca un
Soare ardea in el si nici cele mai intunecate ierni nu ar fi putut sa-l stinga.
Fugitiv ii observa semnele de pe corp, tatuaje tribale, scrieri in limbi
demult moarte, simboluri de a caror existenta nu auzise vreodata. Insa nu
zabovi mult timp asupra lor, caci gura lui se puse iar peste a ei, iar atentia
devenise slabita, ii crapa armura dupa ce o deposedase de arme.
Brusc, o durere in stomac ii incorda muschii.
Se rostogolira in pat, de data aceasta preluand ea carma momentului. Ii
arata mainile, nu avea sa faca nimic pentru a o opri.
O auzise de multe ori pe Tea povestind despre placerile dintre un barbat
si o femeie, scanteile dintre doua trupuri, picaturile de transpiratie in urma
efortului de a primi mai mult, de a ceda mai putin…
Ii saruta pielea brazdata de cerneala neagra, ii saruta trunchiul pana
ajunse aproape de marginea pantalonilor. Keo incepea sa devina nerabdator,
visase de prea multe ori momentul acesta pentru a pierde timpul.
Durerea ei din stomac se accentua, urca spre sani, spre gat. Parca un stol
de fluturi era gata sa ii iasa pe gura.
Page
195
October 1, 2012
Isi incolaci bratele pe spatele ei, infruntandu-i privirea. Ochi sinceri,

mari, vii! Motive pentru a trai…
Se dezbracara reciproc, de parca se intamplase de o mie de ori pana
acum, de parca se cunosteau de o eternitatea si asta era a doua zi dupa ea.
Cand dragostea ajunsese la puncul culminant, aerul i se opri in piept,
sufocand-o. Starea de euforie, paralizarea membrelor, greutatea inzecita a
corpului ei, toate complotau pentru a o scoate din minti.
Tea denumea acest sentiment “ inec la suprafata”.
Noaptea se prelungi mult timp, Soarele tragand cu ochiul peste dune.
Adormi ca un copil in acel cuib de cearceafuri, perne si haine mototolite.
Sentimentul de om implinit il lua cu asalt pe Keo.
Nu se mai simtise demult asa...de fapt, o singura data mai avu parte de
acest sentiment. Acum mult, mult timp, cand nu toti muntii erau inalti, cand
nu toate marile erau mari...ci doar vai secate…
Dar cand Soarele se agatase in cuiul cerului, patul se usurase de
greutatea ei. Se ridica usor, cat sa nu-l trezeasca. Isi lua hainele, incaltarile si
parasi casa de piatra, fara sa se uite inapoi.
Pornise la intamplare, sub arista dupa-amiezii, pe dunele inalte si
inselatoare.
Tea nu ii spusese tot. Nu ii dezvaluise toate secretele acestei intalniri.
Nu ii spusese ca amintirile ei o luara inapoi, ca mintea ei recunoscu
atingerile, ca tanjise dupa aceste sarutari.
Nu ii spusese ca e mai usor sa traiesti in uitare decat sa infrunti
cunoscutul sub o alta forma, intr-un alt decor, complet nrepregatit…
Tot cea a trait ea in aceasta noapte, tot ce a impartit reprzinta jumatatea
frumoasa. Dar cealalta parte? Caci Tea pomenise si de un sentiment violent, o
obsesie ce te acapareaza si te orbeste…
Sau poate ca...poate ca Tea nu stia ce se intampla mai departe.
Page
196
October 1, 2012
Si asa se macina Kayah, umbland pe dune, fara vreun scop sau o

destinatie. Privea mereu inainte, nu se abatea de la directie.
Caci cine stie?
Poate la capatul drumului il va revedea din nou pe Keo.
Insa, inainte de toate, trebuia sa astepte la rascrucea de drumuri.
CAPITOLUL XVII
La umbra unui castan, asezat la o masa rotunda, langa strada aglomerata

de comercianti, cumparatori, copii, cersetori, italieni care mai de care mai
bronzati, cu o pana in mana si mai multe foi ingalbenite, pe jumatate scrise,
Leon incerca sa isi savureze cafeaua intr-un moment aglomerat al zilei si al
psihicului, intrucat inspiratia si tehnica descrierii ii lipseau cu desavarsire la
aceasta ora a amiezii.
Fruntea se inclestea sub efortul gandului, brobonele de sudoare lucind
pe fata, pe gat si pe palmele inchise, roase de la atata nemiscare.
Cerneala se uscase pe varful penei, nu avea rost sa o risipeasca.
Ca o stana de piatra, scriitorul incerca sa creeze parca un alt Soare,
concentrarea creand o atmosfera in mintea acestuia cel putin la fel de fierbinte
ca si astru.
Un artist adevarat nu depaseste niciodata momentul absentei unei muze,
dar i-a o pauza.
Isi intinse membrele intepenite, abandona pana si hartiile, duse cana
aburinda la gura si sorbi satisfacut din lichidul negru ce indulceste spiritul
oricarui om adormit.
Dar pauza fu intrerupta brusc de o umbra, apoi de o statura, cel putin la
fel de inalta ca a sa.
Page
197
October 1, 2012
Un barbat foarte frumos imbracat, cu parul grizonat si barba alba, cu

ochii albastrii si bujori in obraji, isi ridica palaria de pe cap, salutand si
apropiindu-se atat de mult de masa, ca ii luase toata lumina.
- Sper ca nu sunt indiscret, dar nu-mi place deloc sa servesc o cafea singur
la masa. Si, cum imi este foarte pofta, vazandu-te aici, mi-am permis sa te
deranjez ca sa te intreb: doresti sa impartasim aceasi masa, pentru putin timp?
Propunerea barbatului il lua prin surprindere.
Emotia era atat de sincera ca se citea in ochi, pe gura, in pozitia
urechilor.
Dar isi reveni la normal la fel de repede, incepu sa isi stranga cat putu
hartogaria, aseza pana si calimara peste ele si ii facu semn acestuia sa i-a un loc
in fata sa. Comanda o a doua cafea si ii zambi calduros, intrebandu-se ce avea
sa se mai intample.
- Am calatorit prin multe locuri, am servit un infinit de cafele, dar...revin
cu drag aici, la aceasta masa, caci domnul ce creaza aceasta cafea este...unic in
lume.
Lua o gura, strangand din ochi si tuguind buzele.
- Delicioasa!
Pentru Leon, era doar o cafea buna. Ridica si el cana si gusta, dand din
cap in semn de aprobare. Avusese parte de multe momente cand strainii se
asezara langa el, sau, pur si simplu, se bagara in seama pe strada, povestind,
amintind, intreband. De cateva ori ascultase povesti foarte frumoase si foarte
interesante, povesti care acum zaceau printre randuri, printre foile sale,
recitindu-le cu placere, dar de cele mai multe ori fusesera alarme false. Nebuni
sau hoti, exista un motiv intunecat sau neserios in spatele vorbelor si scapa
rapid de ei, foarte convingator.
De data aceasta, intamplarea era in fasa, nu isi putea da seama daca
merita ascultat sau dat la o parte.
Page
198
October 1, 2012
Soarele se ridicase mai mult pe cer, isi modificase pozitia. Lumina

coborase un pic peste picioarele lor, umbra facandu-si loc peste fetele arse de
soare
- De unde veniti?
- De pretutindeni. Neamul Meu este imprastiat pe toate continentele. Pot
spune ca am rude de peste tot…
Chicoti, ridicandu-si ochii spre cer si oftand.
Mai lua o gura de cafea si se aseza mai confortbail.
- Ma bucur ca ai ramas cu mine la masa pana in clipa aceasta. Desi stiu
foarte bine ce are sa se intample...ba chiar pe de rost, exista in timp o eroare,
mica, cat un graunte de nisip. Infima ca sa faca vreun rau, minuscula pentru a fi
luata in seama, dar daca aceasta eroare intra in campul prezentului, ea
provoaca o simpla modificare cu efecte tarzii devastatoare. Din fericire, nu este
cazul nostru. Aceasta intrerupere in timp si spatiu se afla departe de noi,
pregatita sa atinga alte destine, sa schimbe alte vieti.
- Ce doriti sa imi spuneti, mai exact? Cine sunteti?
- Cine sunt Eu...cine sunt Eu? intreba pe un ton meditativ, jucandu-se cu
ceasca printre degete. Oare M-ai crede daca ti-as spune?
- Traiesc vremuri complicate. Multe mi s-ar fi parut absurde, si inca sunt
intreg la minte. Cred ca mai pot suporta o lovitura.
Miscarea din juru, lor, bataia vantului, zgomotul vocilor, totul se
estompase. Spatiul lor se transforma in vid, parca si lumina scazu in
intensitate.
- Sunt unul din personajele tale, Leon. Sunt Cel...pentru care ai creat
Apocalipsa.
Picioarele si mainile i se inmuiara, un gust acru ii inunda gura si inima i-
o luase la trap. Cand socul unei trecu, in spatele ei se afisa un chip, o prezenta
ce nu avea origini, imperfecta, nepamanteana…
Page
199
October 1, 2012
- Mi s-a spus...am...
Incerca sa tina pasul cu vartejeul gandurilor, sa le dea forma, dar gatlejul
era blocat, limba innodata.
- Ca am disparut? Cand esti cine sunt Eu...nu e atat de usor sa dispari. Nu
poti. Este imposibil! Chiar de-ar mai ramane un singur om pe planeta, o
singura floare sau o singura pasare...Eu tot as exista. Cand creezi ceva este
prezent pana cand si ultima parte, se preface in cenusa. Dar...imi permit luxul
de parasi cuibul. Asta...pot face! Printre multe altele…
Frica, groaza, nestiinta, toate tremurau in interiorul profetului. Era mai
mult decat se asteptase, mai presus de ingeri si demoni, de carti si timp. Fata in
fata cu insusi Dumnezeu…
- Ai fost ales sa scrii o cronica.
- Din aceasta cauza ma ascund…
- Si pentru ca ai evadat din Rai! Evadat...un evadat al Raiului. Cine,
vreodata, si-ar inchipui ca vrei sa evadezi din Rai?
Desi cel din fata lui radea cu pofta, Leon isi pierdu simtul realitatii. Nu
mai avea reflexe, sinpasele lui parca au intrat in convalescenta.
- Din pacate, nu am foarte mult timp, Leon. Timpul...nu il pot controla
dupa pofta inimii. De aceasta placere profita altcineva, si tocmai despre acest
altcineva am venit sa discutam. Viziunile tale nu sunt tocmai...imbucuratoare,
nu-i asa?
- Pot spune ca aceasta cronica este mai sumbra si decat Apocalipsa…
- Iar Tea Vever stie lucrul acesta. Demonul de la rascrucea de drumuri nu
va sta cu mainile in san, va dori sa isi schimbe Soarta.
- Doamne...suntem doar niste pioni in acest razboi?
- Tu esti un scriitor, Leon, pentru numele lui...
Isi drese vocea si se uita in stanga si in dreapta.
- Vom pleca impreuna de la aceasta masa.
Page
200
October 1, 2012
- Unde mergem, Doamne? Si de ce trebuie sa plec? Nu sunt in pericol.

- Ingerii si demoni sunt preocupati sa isi ascuta sabiile, ei nu reprezinta un
pericol pentru tine. Dar demonul de la rascrucea de drumuri te va haitui pana
la sfasiere, doar pentru a modifica viziunea.
- Despre ce viziune vorbesti?
- Exista un inlocuitor, dragul meu. Tu il vei crea. Tu ii vei da viata cu pana
si cerneala. Tu ii vei injumatati puterile, iar ea va dori sa impiedice acest
moment, astfel incat sa ramana in continuare, Regina peste tot ce misca,
respira si se invarte. Tu esti creatorul de sfarsit.
Se ridica si plati cele doua cafele. Ii facu semn sa se ridice si il lua de
brate, pornind agale spre plaja.
- Casa intelegi...Eu te salvez, Leon. Trebuie sa ne unim fortele pentru a
infrunta cum se cuvine dusmanul comun.
- Dar Tea Vever...nu pare sa doreasca finalul acest lumi, sau finalul Tau…
- Soarta intr-un trup de femeie, Leon...aceasta aparitie va stinge
Universul
cand va realiza ca inevitabilul nu poate fi ocolit. Si, crede-ma pe cuvant, Tea
Vever il va stinge daca toate eforturile depuse vor duce intr-un punct mort.
Odata cu rapirea ta...ii ingreunam procesul.
- Sunteti adversari! Tu cu Tea Vever…
- Normal ca suntem adversari! Cand vreodata viata cu timpul au trait in
armonie? Doamne apara si pazeste…
Si rasul barbatului se transforma in vant, apoi in valuri, ca sa se sparga in
spume la capatul lumii pe un alt nisip, pe o alta plaja.
CAPITOLUL XVIII
Page
201
October 1, 2012
Corabia neagra cu vele albe plutea pe un ocean calm, sub un clar arctic
de Luna, deasupra intinzandu-se o bolta bogata de stele.
Noaptea se infatisa linistita, stralucitoare, asemeni unei femei superbe ce
te invita la dans.
Felinarele aurii intensificau aceasta stare, iar iluzia avea toate
ingredientele pentru a fi creata si savurata.
Atent la ritm era si Thomas, cu privirea cautand o stea anume,
recunoscand toate constalatiile si directiile, cu trupul intins pe scandurile
puntii, leganat usor de apa ce plescaia la fiecare val ce se lovea de carena.
Urmaritul stelelor ii ingreuna ploapele.
Parca mai rau acum, ca niciodata.
Stia ca echipajul lui statea ca pe ace acum, asa ca nu avea sa isi faca griji,
in cazul in care adoarme.
Dar pacea nu dura mult. Leganatul se transforma miscari bruste,
echipajul tropaia pe lemnele crapate, zbierau unul la altul.
Thomas li se alatura, curios ce anume crease aceasta debandata.
Cand se uita peste bord, incruntandu-se la apa intunecata, maxilarul i se
declesta intr-o uimire fara seaman. Zgomotul fu inlocuit de o tacere taioasa.
Pe langa corabia lor inotau femei. Femei cu coada de peste.
Sirene, li se spune.
Vila cocheta de la marginea orasului stralucea elegant intr-o lumina

aurie, lumanarile palpaind pe chipurile albe, nepatrunse de spada timpului.
Marchizul si Vanessa aveau un invitat, iar amintirile se scursera de-a
lungul orelor, pastrand torentul de cuvinte si rasete neimblanzit, Fata asculta
fermecata povestile celor doi, caci acumulasera de-a lungul anilor o gramada
de intamplari, care mai de care mai amuzante sau mai groaznice.
Page
202
October 1, 2012
Ceasurile se roteau, clepsidrele ramasesera fara nisip care sa se scurga,

paharele se umpleau necontenit, iar merindele se uscau pe mese, avand in
vedere ca cei trei nu aveau nevoie de hrana pentru a ramane trezi.
Invitatul revenea deseori la statura Vanessei, admirand-o din cap pana
in picioare, gest care nu-l facea pe Marchiz gelos. Din contra, mandria ii crestea
pulsul si ii inrosea obrajii.
Caci, intr-adevar, Vanessa era de o frumusete rapitoare, iar nemurirea ii
acentua fiecare calitate fizica in parte.
Cand inevitabilul se intampla, iar vinul seca din sticle, doamna casei se
oferi sa aduca provizii noi, deoarece se anunta o noapte lunga.
Cand fata se ridica in picioare, o serie de miscari fara sens ii bulversa pe
cei doi vampiri. Ridicarea brusca ii provoca o puternica ameteala, iar privirea i
se incetosa. Scapa tot ce purta in palme si cazu peste cioburile paharelor
murdare de vin.
Marchizul se repezi asupra ei, incercand sa o ridice. Cand ii intoarse
chipul spre al sau, groaza ii despica buzele, iar mainile incepura sa ii tremure ca
niciodata. Sangele ii curgea din nas, era zgariata pe obraz si pupilele i se
dilatara, ascunzand irisii verzi sub o copertina de smoala.
Gangurea, iar cand aproape reusi sa puna cap la cap silabele unui cuvant,
il stropi cu sange, innecandu-se cu sangele ce ii urca pe gat ca o cascada.
Amandoi vampirii simtira acelasi lucru, un fapt nerostit, dar care le
bantuia mintile, fara sa inteleaga cum se intamplase.
Vanessa era pe moarte.
Razele de soare strapungeau curajoase scutul ploapelor, punand in

miscare irisii de un albastru inghetat. Clipi de cateva ori, acoperindu-si
vederea cu bratul. Cerul era de un albastru perfect, nepatat. Soarele statea
agatat in cel mai inalt cui al zenitului. Iar capul lui odihnea printre flori, in
Page
203
October 1, 2012
poala mamei sale, al carei cap era lasat pe spate, sprijinita in maini, adulmecand
parfumul Siberiei in toiul verii.
Taru o mangaia cu privirea, de la crestet pana la pantec, absorbind
energia si frumusetea ei, si putand continua astfel pana la sfarsitul vietii.
Dragostea ii umplea inima de viata, il propulsa pana pe cele mai inalte culmi,
acolo unde bratele ii deveneau aripi.
- Bine-ai revenit printre noi, micule domn.
- Bine te-am regasit, mama. Dar nu am fost plecat. Am fost aici...tot
timpul.
- Dormeai atat de adanc ca sigur ti-ai luat zborul spre alte meleaguri. Pe
tine te dezleaga imaginatia bogata, nu poti sta intr-un loc!
- Sau poate imi aud numele strigat si mereu incerc sa descopar cine ma
striga!
Remarca ii sterse Alexandrei zambetul de pe buze. Isi indrepta spatele si-
si scufunda degetele in parul negru ca abanosul. Ii intindea buclele, ca apoi sa
le priveasca cum se strang mai tare, cuprinse parca de o incapatanare acuta de a
nu sta aranjate decat dupa bunul lor plac.
- Te striga o femeie sau...un barbat?
- Nu stiu...vocea este de fapt un ecou. E foarte departe, ajunge la mine ca
o
soapta, abia imi inteleg numele.
O gura de aer spulbera cateva flori, imprastiindu-le petalele. Pasarile
ciripeau secrete adanc ascunse in coroanele copacilor de la marginea campiei.
Dar nimic nu putea strica vremea perfecta. La orizont nu se infatisa niciun nor
aducator de ploaie, iar adierile purtau o mireasma de vara mijlocie, cu cele mai
ridicate temperaturi in aceasta emisfera.
- Nu imi amintesc locul asta, mama. Am mai fost impreuna aici? Unde e
tata?
Page
204
October 1, 2012
- Nu aveai cum sa stii acest loc, Taru. Nu am mai apucat sa venim aici.
- De ce? Ce s-a intamplat?
Se aseza in sezut langa ea, storcind iarba si sfaramand flori. Alexandra
parea rupta din Rai, parul stralucind ca o aura in jurul capului ei.
- Ceva groaznic ni s-a intamplat, micule domn. Ne-au dezbinat familia,
ne-au aruncat in cele patru zari, ne-au luat vederea si glasul pentru a nu ne
regasi vreodata. Noi trei...nu ne-am mai regasit...niciodata
Simptomele mortii erau omni prezente in vila cocheta de la marginea

orasului.
Frigul, somnul, respiratia ingreunata de un corp pamantiu.
Vanessa era de nerecunoscut.
In doar cateva ore se transformase. Un cadavru in devenire.
Ii curatase sangele de pe fata, ii schimbase rochia, ii desfacu parul,
scapand de cioburile agatate.
Simultan cu decaderea ei si Marchizul avu de suferit. Parul i se zburlise
pe cap, ochii i se adancira in orbite, tremurul membrelor nu-l mai paraseau, iar
coltul gurii se umplea de lacrimi sarate.
Crucea ce i se pusese pe umeri era mult prea grea.
Stia ca nu va apuca sa urce tot muntele.
Nu reusea sa inteleaga ce anume provocase aceasta schimbare.
Totul era bine, metamorfoza ei decursese perfect. Nimic si nimeni nu
prea capabil sa i-o rapeasca.
Nu avusese niciun presentiment.
Iar acum o pazea de ingerul mortii neinarmat, cu propriul trup, sperand
ca il poate speria inde-ajuns cat sa de-a bir cu fugitii.
Si astfel, dragostea vietii lui sa scape nevatamata.
Page
205
October 1, 2012
Toate creaturile cu inotatoare erau superbe.

Toti barbatii stateau atarnati de balustrada corabiei, privindu-le cu
gurile cascate si ochii ametiti de atata frumusete. Bolboroseau, incapabili sa se
mai exprime. Ca si cum creierele erau storcite in pumnii lor micuti, lasandu-i
fara puterea de a decide, de a se apara.
Doar Tomas reusea sa ramana pe pozitii. Creierul lui nu fusese afectat,
nici inima si nici tensiunea. Incerca sa isi impiedice echipajul sa se arunce de
bunavoie in ambele adanci.
Atent la fiecare miscare, isi ingadui sa se intrebe ce anume, ce zeu sau
putere crease asa ceva? Citise despre ele, le vazuse desenate in diferite colturi
ale lumi, dar niciodata nu crezuse pana la capat ca ele chiar existau. Toti care
afirmau ca le-au vazut si ca le-au atins erau ori beti, ori nebuni, barbati ce nu
trebuiau luati in seama.
Tensiunea noptii atingea bolta cereasca.
Simtea ca urma sa se intampla ceva asemeni unui val fierbinte impins de
la gura unui vulcan.
Isi infipse mai puternic picioarele in podea, gata sa sara in spatele oricui
era pregatit sa se predea.
Si barbatii nu ii dezamagira al saselea simt.
Cand unul, cand altul se indrepta hotarat catre marginea puntii, cu
genunchii moi, gata sa se lasa prada creaturilor. Insa Tomas le-o lua inainte, ii
apuca de guler si ii arunca in celalalt colt al puntii, luptandu-se pentru fiecare
in parte.
Dar sirenele accelerara procesul. Se ondulau pe sub apa, ridicandu-si
cantecele si bratele, asemeni unei imbratisari. Deveneau irezistibile, iar
barbatii depuneu rezistenta impotriva lui Tomas, fiindu-i din ce in ce mai greu
sa ii tina in frau.
Miscarea lui pe punte devenea din ce in ce mai rapida.
Page
206
October 1, 2012
Jocul de picioare lovea puternic lemnul, facandu-l sa trosneasca. Apuca

cand un trup, cand altul, iar scorul era in favoarea lui. Momentan, niciun
barbat nu se arunca in apa rece. Ametiti de smucituri si lovituri, abia apucau sa
se mai tina pe picioare. Durerea ii poticnea pe loc, chiar daca mintea lor era
atrasa ca un magnet de vocile inalte ce tulburau apele de sub corabie.
Tomas stia ca fuge lupta contra timpului. O lovitura de proportii se lasa
asteptata. Nu putea fi chiar atat de usor…
Orice doctor care pasea in casa indoliata a Marchizului pleca cu mainile

incrucisate, cu colturile gurii atarnand spre pamant. Nimeni nu reusise sa
descopere ce anume ii provocase fetii acest galop al mortii.
Nu exista leac pentru criminalul nevazut ce o tintuise la pat.
Marchizul se izola de toata lumea, se inchise impreuna cu ea in
dormitorul intunecat, transformandu-se intr-o umbra ce pazea patul de ingerii
mortii ce pandeau la geamuri, in clar de Luna.
Boala o imobiliza de tot la pat. Doar capul si-l mai putea misca. Buzele se
uscau ca arse de soare, cerea continuu apa. Il implora sa se intinda langa ea, sa
o ia in brate, dar vampirul nu se putea lipi de un corp mai rece ca al lui.
Trasaturile prinsesera contur de lut. Slabise foarte mult, se usca asemeni unui
fruct in mijlocul toamnei. Pielea se lipea de oatele fetei, o piele atat de alba,
aproape transparenta.
Stia ca in curand boala ii va afecta creierul. Urca asemeni unui sarpe,
atent, stand la panda, avand grija sa infecteze fiecare coltisor, un pradator
veritabil.
Un pradator care nu avea sa devina niciodata prada.
Tropaielile, loviturile, orchestra unei batalii se desfasura sub acoperisul

casei Egreminov.
Page
207
October 1, 2012
Sticla geamurilor sclipea imprastiata pe podele asemeni unor diamante,

luxul si bogatia pastrandu-se chiar si in acest moment de rascruce.
Coltul unde se ghemuise Taru era ferit momentan, cel mai intunecat loc
si cel mai stramt, acolo unde doar o coloana de copil s-ar fi putut indoi atat de
mult.
Nu stia daca parintii lui mai erau in viata, nu stia cine mai cotrobaia prin
casa lui, dar nu avea curajul sa iasa din ascunzatoare. Cand tobele bataliei se
auzeau mai tare isi acoperea toata fata cu palmele, respirand sacadat.
Era prea mic sa faca ceva, era prea neinsemnat sa schimbe ceva.
Tresari cand isi recunoscu tatal, strigand neajutorat dupa sotia lui draga.
Fiinta cea mai scumpa, femeia pentru care s-a scufundat in Iad si s-a
intors cu o hoarda de demoni dupa el.
Totul avea sa se sfarseasca in curand.
Taru stia ca mai traise frica asta odata...ii era atat de familiar totul.
Ascunzisul, teama ca paradisul cladit avea sa se naruie, o ura
incontrolabila pentru oasele de copil, avertismentul sa stea ascuns, sa nu se
arate.
Promisiunea ca mama cu tata vor veni sa il salveze.
Casa devenise un ciob al maiestriei de alta data. Incendiile patrunsera
peretii, zidurile erau crapate, zgariate, lucrurile sparte, imprastiate peste tot.
Demonii erau multi, erau fiorosi, insetati de sange.
Zona arctica castigase cateva grade in plus in urma acestui razboi.
Razboi din care 2 vampiri nu aveau cum sa supravietuiasca.
Respiratia se precipita, pieptul mic salta precipitat, sentimentul ca avea
sa moara exploda in mintea lui in milioane de scantei. Isi auzea bataile inimii,
acopereau haosul din jur. Atat de atent la aceste detalii, Taru realiza tarziu ca
in caza si in jurul ei se asternu o liniste apasatoare.
O liniste care prevestea furtuna.
Page
208
October 1, 2012
Linistea care atesta faptul ca devenise orfan.
Fiind un vanator desavarsit, Tomas stia ca urmeaza o situatia va

escalada. Elementul surpriza nu era, de data aceasta, in mainile lui. Blocat in
mijlocul apelor, pe o barca plina de minti ratacite, vampirul era la mana
Providentei. Luna plina se oglindea ca un monstru pe suprafata apei.
Barbatii nu se mai miscau din loc. Unii au vomitat, altii au lesinat. Epave
bune de aruncat. Tomas se inarma cu ce apuca si statea la panda. Oricand
putea fi inghitit cu tot cu corabie de o gaura neagra, sa fie cuprins in bratele
unui monstru marin.
Se astepta orice, caci in vis imposibilul devenea posibil.
Iar el isi paria eternitatea ca ceea ce traia era un vis. Recunoscuse toate
semnele care indicau peisajul oniric. Chiar si intamplarea in sine il ducea cu
gandul la o capcana.
Dar nu intelegea cine avea puterea sa faca asa ceva si de ce.
Exista un mesaj ascuns in moartea echipajului sau? In cantecul sirenelor?
In frica ce isi facuse cuib in pieptul sau, sentiment de mult uitat, ba chiar
batjocorit in anii sai de glorie?
A carui marioneta devenise?
Momentul culiminant nu se lasa asteptat.
Sirenele sareau peste corabie, dintr-o parte in alta, solzii stralucindu-le
puternic. Abia le putea urmari. Se intorcea ba la una, ba la alta, fluturandu-si
cutitele in aer, sperand sa nimereasca macar una.
Sau sa ramana viu si nevatamat. Orice avea de gand sa il atinga, va pieri
de lama cutitului sau. Voia sa aduca un pic de realitate in acest cosmar
nesfarsit. Era un luptator de prima clas si nu avea sa se lase invins cu una, cu
doua. Mai ales de niste femei cu coada.
Page
209
October 1, 2012
Insa numarul lor mare, viteza saltului, chipurile multicolore ii depasira

puterile. La un moment dat, neatent, cu mainile in aer incercand sa spintece ce
ii sarea deasupra capului, fusese prins, tinut strans si cazuse ca un bolovan in
apa.
Se zbatea ca pestele pe uscat, incercand sa scape din stransoare. Simtea
presiunea adancului in piept. Sirena ca il inhatase tipa, spargandu-i timpanele.
Isi inalta ochii spre cer, reusind sa cuprinda doar razele lunii care nu coborau
atat de adanc.
Il smulse mai puternic din perimetrul lor, ducandu-l aproape de centrul
pamantului, unde lumina era distrusa de intuneric si unde viata nu avea
curajul sa se afunde.
- Nu inteleg...nu inteleg cum ti s-a intamplat asta! Ce poate fi atat de

puternic sa planteze samanta mortii intr-un trup...nemuritor?
Plimbandu-se dintr-un colt in altul, atent sa nu isi faca pasii auziti,
Marchizul incerca sa gaseasca raspunsuri la sutele de intrebari legate de
situatia iubitei sale.
Fata isi misca ochii asemeni unui pendul, incercand sa tina ritmul lui.
- Este lucru necurat aici. Magie mai neagra decat ceea ce ti-am facut.
Dusmani fricosi, lasi, care nu se arata fata, dar atata pe la spate!
- Renee…
Grijuliu, un pic speriat, se apropie de pat si ii sterse fruntea cu o carpa
rece.
- Imi pare rau...te-am obosit. Te-am obosit cu mine!
- Renee, asculta-ma…
- Te rog, nu vorbi. Orice efort in plus, aduce un minus vietii tale. Poate
exista un leac, poate reusesc sa ii gasesc pe cei ce…
- Nu exista leac, nu exista trup sau minte pe care sa te razbuni. Realitatea e
Page
210
October 1, 2012
ca...nu mai am mult de trait. Nu ma mai pot sustine pana la rasarit. Nu mai am
putere sa lupt…
- Lasa-ma sa te fac bine, Vanessa! Te rog...un pic de rabdare…
- Realitatea e, Renee, ca...eu vreau sa se intample asa. Nu mai suport
nemiscarea, grija excesiva, atatea vizite, atatea ganduri...nu pot sa traiesc
tinuita la pat.
- Nu va fi la nesfarsit…
- Nu va fi! Pentru ca eu nu voi permite asta…
- Dar te iubesc...
Incepuse sa planga, ascuzandu-si fata in brate, strangand asternuturile in
pumni. Nu simti cand cineva pasi in camera, nici cand Vanessa isi dadu ultima
suflare. Se intamplara in acelasi timp, doua evenimente din timpuri si realitati
diferite.
- Si ea te-a iubit...si te va iubi atata timp cat va exista cerul si pamantul.
Ghearele frigului ii asalta trupul pe la spate, infigandu-se in omoplati,
deschizand anticele rani, unde, demult, se inaltau mandre, doua aripi ce
zgariau norii.
Renee nu apuca sa isi intoarca privirea, toate simturile lui fiind
indreptate catre trupul de culoarea pamantului ce trona asemeni unui inger
sculptat in imensul pat, ce se transformase intr-o clipita intr-un sicriu.
Fulgi imensi incepura sa cada peste taramul ciopartit de demoni,

acoperind cu mantia alba toate ranile pe care copitele acestora le provocasera
in timpul bataliei. Atata sange in jur, de parca scoarta sangerase abundent, iar
Taru asculta ingrijorat mugetul pamantului in procesul vindecarii.
Din adancurile pamantului, urcau cu viteza sunetului, lovind peretii din
piatra inghetata, strigatele iernii. Furtuna vuia foarte aproape, raspandea frica
Page
211
October 1, 2012
si groaza si frig, alungand creaturile ce nu doreau sa venereze cetatea

anotimpului imaculat.
In zare, avand un avans in fata haosului, se contura o silueta.
La inceput, doar un punct negru, ca apoi sa creasca, sa prinda forme si
culori. Chiar daca ochii lui Taru erau inecati in lacrimi sarate, ce ii lasau dare
rosii pe obrajii cristalini, sentimentul ca silueta ii era prietena si nu dusman ii
pompa sange in picioare si acesta se ridica din culcusul lui, stergandu-se rapid
fata.
O femeie cu parul lung, unduindu-se ca panglicile in boarea inghetata,
se lasa pe vine, devenind egali in statura si-n chibzuinta.
Nu-si putea lua privirea din ochii ei, incercand sa isi aminteasca un loc,
un moment impreuna cu aceasta femeie, caci totul la ea ii era cunoscut. Iar
muzica sufletului ei ii atinse strunele sufletului, facandu-le sa vibreze.
Inconstient, isi acoperi inima cu pumnul de copil, simtind bataile mai
puternice ca niciodata.
- Nu trebuie sa ramai pe loc, Taru Egreminov. Viata nu asteapta.
Nemurirea nu inseamna doar viata fara sfarsit. Trebuie sa te pui in miscare, sa
iti pastrezi sangele cald.
Vantul ii acoperi glasul, plesnind ochii ce incepura sa lacrimeze.
Temperatura scazu cateva grade, iar norii baricadau Soarele, umbra acestora
serpuind printre copaci, din ce in ce mai aproape de locul celor doi.
Crivatul vajaia pe la urechi, pietrele cazute erau impinse la vale, focul
batea in retragere, arsura copacilor umezindu-se, negreala scurgandu-se catre
radacini. Nordul se razvratea, si o facea cu surle si trambite.
- Unde sa ma duc? striga baiatul, abia acoperind vuietul
Femeia ii indica directia cu degetul.
- Trebuie sa te grabesti, Taru. Timpul duce lipsa nisipului care se scurge
in
Page
212
October 1, 2012
favoarea tuturor, celor care cuvanta si...care nu. Nu te duce neinarmat, nu te

duce daca iti este frica, nu te duce singur! Poarta-ti cea mai buna armura,
inarmeaza-te cu cea mai taioasa sabie, poarta cu tine puterea si vointa intregii
lumi, arunca-te in valtoarea bataliei si nu-i lasa sa te surprinda.
- Vrau sa vii cu mine!
Ii lua mainile intr-ale sale. Nu voia sa o lase sa plece, nu voia sa ii de-a
drumul la mana. Simtea ca daca pleca de unul singur, nu o va mai vedea
niciodata. Ca dorul pentru ea va fi otravitor, ca il va ingropa de viu, ca doar
alaturi de ea putea sa devina imbatabil, sa ramana...complet.
Ii strangea mainile in pumnii acoperiti de gheata, prinzand curaj.
Indrazneala stralucea in ochii albastri si inca ceva…
Acel ceva ii despica femeii buzele, stratul de gheata crapand pe intregul
chip.
Trasaturile cneazului nu mai erau cele ale unui copil. Poate isi amintise
mai mult de cat trebuia, poate inima i se trezise la viata sau spiritul de
razboinic, caci femeia se dadu cativa pasi mai in spate. Povara de pe umeri o
impiedica sa se ridica, insa isi pastra directia degetului, incruntandu-se.
- Indreapta-te cu pasi siguri catre Meddos, Taru! Nu mai pierde timpul
lumii intregi!
- Poate vreau sa raman aici, cu tine...poate vreau sa nu ma mai parasesti
niciodata! tipa baiatul, impingand ariergarda furtunii cateva randuri de brazi
mai in spate, in regtragere. Poate ca stiu cine esti si ce mi-ai facut, poate ca te-
am recunoscut, poate ca nu vreau sa te ascult si sa fac doar ce vreau eu! Poate
ca ma cunosti inde-ajuns sa stii ca nu voi ceda atat de usor!
Uluita, femeia reusi sa se ridice in picioare, simtind acele frigului in
spate ce se infigeau cu precizia unor sageti. Ramanea scut intre coltii iernii si
baiat, topind cristalul din coltul gurii cu un suras.
Niciodata nu era usor cu familia Egreminov...mai ales cu cei indragostiti.
Page
213
October 1, 2012
Incercase din rasputeri sa se elibereze din stransoarea acelei creaturi, insa

efortul de a rezista presiunii la care il supunea apa ii inmuie muschii. Se uita cu
regret catre lumina care se stinse intr-un punct, stiind ca distanta dintre el si
suprafata putea fi masurata in ani lumina.
Coborarea lor nu avea sfarsit, intrebandu-se cat avea sa mai reziste pana
la implozia inevitabila.
Mainile si picioarele vor fi aruncate in zeci de zari, capul se va ascunde
printre scoici si astfel mizerabila lui viata se va stinge fara sa mai faca rau.
Atatea suflete curmate pentru binele aurului...ce alt blestem putea sa incheie
astfel un trimis al ingerului mortii?
Nu voia sa moara...nu voia sa se termine...nu voia sa ajunga fie ingropat
atat de aproape de Iad…
Curentii devenira mai puternici, sirena nu isi mai putea mentine
deplasarea atat de rapida, ceva ii ingreuna alunecarea in abis. Temperatura
incepea sa creasca, devenise placuta...apoi parca prea fierbinte.
Stia ca sfarsitul ii este aproape cand incepu sa auda voci ce cantau.
Cat de departe era acest Iad? Cat de fierbinte avea sa fie acolo?
Corul se auzea din ce in ce mai tare, iar Tomas nu-si mai putea tine ochii
deschisi. Doar simtul auzului ramasese in garda. Cuvantul era descifrabil acum
in muzica aceea nebuna.
Instrumentele de foc luau cu asalt fundul apelor, sirena obosind,
miscandu-si coada pana cand au aparut fisuri printre solzi. Pielea crapa, dar
sirena nu se lasa. Il stranse mai tare in brate, isi aduna ultimele forte pentru
ultimele batai din coada.
Tomas ii simtea fiecare muschi pulsand.
Page
214
October 1, 2012
Cuvantul suna acum in tot acel intuneric, cantat de o hoarda de demoni

“Meddon”
“Meddon”
“Meddon”
- Acesta este inevitabilul, Renee...sa ramai singur, sa iti imbatraneasca

sufletul, sa nu mai gasesti binele din rau, lumina din intuneric...pamantul
acesta va putrezi inaintea noastra si ne va da otrava sa bem si sa mancam. Se
vor casca prapastii, se vor face scari si cei ce ne vor reteza aripile si gaturile vor
urca infometati si vor spinteca tot ce le va iesi in cale! Nebunii liberi…
- Tu ai omorat-o pe Vanessa? Tu ai aripi negre...tu esti Ingerul Mortii!
Se invartea in jurul lui asemeni unui animal prins in capcana. Chipul lui
se transforma intr-o rana deschisa, dorinta de a plange si de a nu putea
innebunindu-l. Ii dadea tarcoale, cautand locul acela slab pentru lovitura de
gratie. Lumanarile incarcau aerul cu fumul gros, acoperind parfumul de flori
moarte ce emana din trupul rece, intins fara vlaga in pat.
Marchizul se lepadase de statura semeata, de frumusetea chipului, de
conduita fara cusur, devenind un cocosat plin de cicatrici, pierzandu-si si
ultima urma de constiinta. De cand se imbolnavise Vanessa si pana in acest
moment, avusese impresia ca traia in cosmarul cuiva, ca nimic nu era real, ca
zorii zilelor il vor readuce in realitate, acolo unde Vanessa il astepta sanatoasa
in capul scarilor, intinzand bratele puternice catre imbratisari calde…
Dar moartea subita si aparitia acestui personaj aprinsesera fitilul care
avea sa aprinda lumea intreaga si sa arda impreuna cu el.
- Renee...eu sunt aici pentru a te ajuta. Nu iti sunt dusman…
- Toti imi sunteti dusmani! Viata ei imi apartinea mie! Mie! Nu lui
Page
215
October 1, 2012
Dumnezeu...si in nici un caz vreunui Print al Intunericului! Mie! O vreau

inapoi! tipa acesta, cascand o gura de urs, asemeni unu raget.
Se repezi spre el, dar imbratisa aerul, caci ingerul disparu si aparu intr-un
alt loc. Schema se repeta de cateva ori, neputinta aducandu-l pe vampir mai
aproape de prapastia nebuniei.
- Daca o vrei pe Vanessa inapoi...atunci, trebuie sa ma crezi pe cuvant.
Vreau sa ma asculti fara sa incerci sa imi retezi vreo aripa…
- Oricine este la anaghie e capabil sa inventeze o minciuna pentru a-si
scapa pielea. Ma crezi un prost???
Marchizul se transforma sub ochii ingerului. Se apropia din ce in ce mai
rapid de origine. De acea bestie patrupeda, condusa de instinctele primare.
- Nu te voi pacali! Sunt aici sa impiedic aceasta durere sa se raspndeasca in
toata lumea. Asculta-ma! O mare batalie se va da pe pamantul sfant, o batalie
intre ingeri si demoni. O lupta care va decide pe a carui cap sa stea coroana
pamantului. Fara ajutorul tau, Renee...fara interventia celor ca tine, batalia va
lua o turnura gresita, iar pamantul se va transforma intr-o bila de foc in
mainile acestor draci impielitati! Scena mortii se va repeta in cicluri infinite,
nu va veti mai gasi locul aici, Renee….veti fi alungati, urmariti, asasinati…
- De ce sa te cred???
- Nu mai ai de pierdut nimic, Renee...dar daca exista si cea mai mica sansa
sa o readuci pe Vanessa inapoi, trebuie sa pleci! Trebuie sa luptati! Dupa
noaptea cea mai neagra trebuie sa rasara Soarele!
Vampirul se calma, prabusindu-se in mijlocul camerei. Si ultima
lamanare se stinse, camera devenind un cavou rece, prins in mrejele unei nopti
infinite.
- Unde trebuie sa ma duc?
Satisfacut, ascuns de umbre, buzele ingerului se ridicara triumfatoare
intr-un zambet strengaresc.
Page
216
October 1, 2012
- Meddos...pamantul sfant Meddos.
Femeia stia ca in fata eu nu mai era un copil.

Barbatul prins in trup de baiat o privea de sus, chiar daca inaltimea
acestuia nu ii depasea soldurile.
Avea aceasta putere...divina sau diaboleasca, nu se putea pronunta.
Vanturile inghetate se apropiau iar asemeni unor pradatori, smulgand
copaci din radacini, deranjand troienele de zapada si zgariind cu furie stancile
ce indrazneau sa ramana nemiscate.
Scena sangeroasa fusese de mult ingropata sub tone de zapada, albul
imaculat redevenind stapan peste orice alta pata de culoare.
- Taru Egreminov, nu negociez! Pleaca acum ca sa ajungi cand trebuie...
mai trage de timp si vei ajunge prea tarziu!
- Si cand veni timpul meu?
Ofta exasperata. Sper ca celelalte mecanisme ale planului ei sa fi mers ca
si unse. Nu se asteptase la ofensiva din partea orfanului Egreminov. Decorul,
replicile, actiunile si trairile au fost atat de reale. Pendulul isi pierdea din
viteza, curand se va opri si toate eforturile ei au fost in van.
Plansul i se blocase in gatlej, inghitind in sec.
Hotari sa abordeze altfel situatia, caci un conflict ar fi distrus toata
impletitura planului.
- De ce mi te impotrivesti, Taru?
- Ma voi intoarce cu spatele si vei disparea din viata mea asa cum simt ca
ai
facut-o de fiecare data. Nu vreau !
Se aseza din nou pe vine, de aceasta data foarte aproape de el. Atat de
aproape ca Taru vazu in ochii ei cum se miscau galaxiile, cum ardeau si se
Page
217
October 1, 2012
stingeau stelele. Fermecat de prezenta ei, ii atinse fata, infigandu-si degetele in

pielea de marmura.
- Nimic nu este intamplator. Lipsa mea, moartea parintilor tai, dragostea
noastra...atatea posibilitati, atatea viitoruri, atatea necunoscute...ma vei pierde
acum pentru a ma recastiga altadata. Iti promit! Vom fi din nou impreuna asa
cum am fost de la inceputul timpului. El ne-a creat pe amandoi si noi am creat
scanteia din care s-au aprins toate celelalte. Noi suntem mai presus de distanta,
de profetii, de moarte si de viata!
Baiatul o lua in brate, adulmecand vantul ingreunat de particole de
gheata. Parul ei parea presarat cu diamante, iar pielea ii era alunecoasa la
atingere. La fel de alunecoasa ca si prezenta ei, atat de rara la vedere, de
nepretuita, o apa involburata ce i se scurgea printre degete.
- Este ultima oara cand plec...ultima oara cand iti intorc spatele.
Urmatoarea data cand ne vom revedea, iti jur pe nemurirea acestei lumi, ca nu
te voi lasa sa mai pleci!
Se lasa sarutata pe obraz.
Il privi cum se pierde prin ninsoare, devenind o silueta neagra, apoi un
punct si in final disparu de tot.
Planul ei luase sfarsit, cine trebuia anuntat se afla deja pe campul de
batalie.
CAPITOLUL XIX
Muntele Meddon.
Cartile sfinte trateaza acest munte ca pe un artefact sfant.
La poalele lui s-au odihnit si au pasit multe suflete innaripate.
Tot pe campia vasta ce se intinde in jurul muntelui, profetii precizeaza ca
acela va fi campul de batalie dintre bine si rau, lupta suprema care va decide
Soarta muritorilor de rand.
Page
218
October 1, 2012
Acest munte a fost unul din ascultatorii celui mai important mesager al
Domnului si a ramas chiar si in zilele acestea unul din locurile pure, neintinate
de om.
Ideea ca razboiul sa inceapa aici a apartinut demonilor, bucurosi astfel sa
pateze cu sange si jertfa locul recunoscut pentru timpurile stravechi, un peisaj
care ofera alinare si liniste celor ce se afla in conflict cu sine si cu cei din jur, o
bucata de pamant, care, daca o asculti atent, iti sopteste secretele pacii si ale
impacarii cu ziua de maine.
Iar ingerii...s-au supus. Arhanghelul Mihail nu a gasit de cuviinta sa
rumege cum se cuvine optiunea transmisa, a dat cu tunul si toti i s-au alaturat
orbeste. Cei care i se puteau impotrivi, nu mai erau alaturi de el. Cei care
alcatuiau straja Domnului se imprastiara care-ncotro si astfel gradina Raiului
plutea pe nori cenusii.
Conducatorul soldatilor ramasese singur pe baricade.
Dar lui Mihail nu ii era frica. Il urmau o infinitate de soldati in argint,
gata sa renunte la aripi pentru el, erau invincibili, nici ingerul decazut nu le
putea face fata. Ei erau neintinati, ramasesera in lumea cea dreapta, pe cand cei
ce strigau la ei, o faceau de jos, de sub talpile lor.
Creaturile Raiului au fost cele dintai, inaintea Universului, creati din
puteri care miscau planetele in jurul altor planete. Gloria era promisa, era
dincolo de orizont, vor trebui sa supraviatuiasca o singura noapte pentru o
pleiada de zile insorite.
Aparuse in fata armatei sale in cea mai stralucitoare armura, purtand sub
brat cea mai aurita coroana, cu o atitudine pe masura celei mai stralucitoare
stele.
Insa cum doar Domnul poate fi perfectiunea...arhanghelul era constient
de cel mai important lips.
Teaca sabiei ii umbrea razele ce emanau din increderea acestuia deoarece
Page
219
October 1, 2012
era goala. Mihail avea sa lupte fara sabia sa spintecatoare de diavoli.
Cand se trezi din vis, trupul lui Taru se zgudui ca si cum ar fi fost
electrocutat. Adormise la baza unui nuc, iar acum era ud leoarca, transpirat
din cap pana in picioare. Se simtea de parca alergase kilometri intregi, distanta
dintre un timp si altul pentru a ajunge in prezent.
Pielea ii era foarte alba, venele ridicandu-se asemeni unor santuri pe
bratele sale. Buzele parca abia se dezghetara.
Se uita in jur, iar Soarele incalzea iarba cruda, prins in cuiul cerului. Nu
era vorba de iarna aici, in acest prezent...dar parcursese un ger cumplit, copil
fiind, cu cateva secunde inainte…
Sari ca ars din pat in momentul cand deschise ploapele.

Talpile goale plescaira pe piatra rece a camerei. Focul din semineu arsese
toata noaptea, iar acum bustenii negrii se rostogolira pe podea, pana aproape
de picioarele patului. Draperiile erau trase, astfel ca nu stia ce moment al zilei
era. Dormitorul era inca supus unui somn adanc, asemeni barlogului unui urs.
Isi aminti tot, imediat il lua ameteala. Tinandu-se de frunte si respirand
sacadat, se intoarse cu cea mai mare frica in suflet catre pat.
Tolanita printre cearceafuri, Vanessa parea sa visese ceva frumos, caci
avea un zambet bland intiparit pe fata, iar respiratia abia daca ii misca pieptul
plin, pe jumatate ascuns de lenjeria patului.
Mainile marchizului incepura sa tremure, iar genunchii nu-l mai tinura
in pozitia de drepti. Cazu la pamant, nestiind daca sa inceapa sa se roage sau sa
planga…
Page
220
October 1, 2012
Trase o nesatula gura de aer, apoi alta si apoi alta.

Asemeni unui naufragiat, Tomas cauta pamantul.
Nu gasi decat podeaua corabiei care plutea dupa un curs bine stabilit
catre noi meleaguri. Echipajul isi vedea de treaba pe puntea lustruita,
asteptand cu nesat trupuri calde, mancaruri sanatoare si bauturi care sa umple
ochi paharele din care se saturau acum doar cu apa.
Miezul zilei ii rani ochii si nu reusi sa se dezmeticeasca din prima.
Chircit cum ramasese, un singur cuvant ii canta in minte, un cuvant care
ii amintea de adancurile marilor si de coltii sirenelor.
Un avertisment...Meddon…
Ziua confruntarii parca venise prea devreme.
Cele doua rafale trebuiau sa se ciocneasca cand pamantul era cuprins de
disperare, de foc si acoperit de ape. Cand viata insasi nu mai avea nicio
speranta, iar anotimpurile erau pe cale de disparitie.
Ziua care preceda stingerea soarelui si secarea oceanelor.
Mintile guvernate de arta carnii de tun nu gandeau strategic, aveau
nevoie doar de mireasma sangelui si de convingerea ca puteau pune capat unei
intregi civilizatii.
Acest eveniment avu loc fara ca cei ce guverneaza miscarea tuturor
sferelor sa se afle pe tronurile inalte, ascunse in vazduh sau in tenebre.
Coroanele, atat cea din cel mai stralucitor aur cat si cea pe care ardeau cei mai
incinsi carbuni ai Iadului, au fost lasate deoparte, la vedere. Capetele se
retrasera in umbre, fara stirea nimanui, lasand de izbeliste o pleiada de suflete
nevinovate.
Dar Timpul, batranul Timp, nu ramasese indiferent. Rotile angrenajului
se oprira, blocate de o materie invizibila. Ziua aceasta nu avea sa fie cunoscuta
de ochiul uman, nu putea fi mentionata de nicio penita, bataie in piatra, gura
povestitoare. Va ramane suspendata in faliile timpilor, iar deznodamantul va
Page
221
October 1, 2012
crea repercursiuni fara ca nimeni sa nu stie ce anume l-a condamnat la o

moarte prematura.
Cand acoperisul cerului si gura pamantului se cascara in acelasi timp,
nici particulele de praf nu se miscara din loc. Un om, prins in acest miraj, s-ar fi
uscat ca o stafida din cauza lipsei aerului.
Din cer curgea o turma stralucitoare de soldati inaripati, ale caror scuturi
sclipeau asemeni razelor in ape limpezi, inselatoare. Peisajul se lumina in culori
nemaivazute, aproape imposibil de suportat.
In acelasi timp, pe relieful locului, din adancurile infioratoare se ridicau
aburii cazanelor de smoala. La nivelul taranei, imaginea tremura din cauza
fierbintelii. In urma arsitei isi facura aparitia creaturile intunericului, cei
decazuti, condamnati fara drept de apel, capete de balauri si copite din fier ce
intruchipau cosmarurile celor aflati la granita dintre bine si rau, dintre
necunoscut si cunoscut.
Armata Arganghelului Mihail astepta organizata impecabil ordinele
stapanului lor.
Armata demonilor care se credeau mai presus de creatie se imprastie
rapid, ocupand locuri aleatorii, inconjurand miile de perechi de aripi
imaculate, stranse pe langa armuri. Lumina acestora crea mai mult haos,
tipetele lor rasunand in chinuri pana la capatul lumii, ca si cum sufletele li s-ar
fi innodat de o mie de ori.
Emett, Cronos si Seth se postara in centrul ringului, alegand sa se
infatiseze sub chip de ingeri decazuti, cu pielea crapata, cu cicatrici acolo unde,
in urma cu o eternitate, atarnau aripi semete. Extremitatile le erau acoperite de
solzi negrii, si continuau cu gheare ce strapungeau lejer scoarta celor mai vechi
munti. Umerii le erau ascutiti, iar gurile nu aveau buze, doar un colier de colti
ascutiti, amprenta devoratorilor de vise.
Page
222
October 1, 2012
Arhangelul isi ridica sabia in aer si cu un raget razboinic isi conduse

armata catre ceea ce ar fi trebuit sa fie ultima dintre batalii, ultimii
supravietuitori ai acestui circ, sufocat din ce in ce mai tare de un lant al
slabiciunilor.
Cerul a devenit negru, smoala a stins Soarele si a prefacut in cenusa
orice speranta a mantuirii. Ziua de Apoi nu avea mai vina, nu mai exista un
Dumnezeu pentru care sa mori!
Nu exista un final predastinat. Indiferent de invingatori, la final, bula
Timpului s-ar sparge, iar haosul s-ar imprastia ca o boala pe toata planeta
albastra, distrugand intr-o singura zi ce Dumnezeu a creat cu meticulozitate in
6 zile.
Din fericire, Soarta acestei sfere miraculoare, are proprii asi si nu se
sfieste sa fie piatra in care se raneste orice picior, fie el muritor de rand sau
sfant ca o icoana.
Ciocnirea dintre arhanghel si Emett a fost la timp evitata de doua brate
vanjoase, doi vampiri curajosi peste masura, indreptand varfurile armelor
catre gatlejurile celor doi.
Cneazul Egreminov il bloca pe Arhanghel, iar Andrei Vlastov pe
demon.
In jurul lor se forma un cerc. O mare parte din Elita se prezenta
neinvitata la eclipsa vietii, aparitie ce infurie ambele tabere. Soldatii
ramasesera pe loc, demonii deranjau tarana, aruncand-o ca niste armasari
injectati cu adrenalina. Singurii care lipseau erau Nicholas si Gregory,
absentand fara sa ofere prea multe explicatii.
Cu chipurile parca cioplite in piatra, membrii Elitei se transformara in
pilastrii realitatii si erau adanc inradacinati.
Nimic nu ii putea clinti si astfel mai domolira atmosfera care crea scantei
si arsese toata vegetatia pe o raza de zeci de kilometri. Negrul cerului nu se mai
Page
223
October 1, 2012
extindea, pamantul nu se mai crapa, iar lumina puternica revenise la normal,

astfel reducand la o intensitate suportabila zbieretele dracilor impielitati.
Cu gatul aproape infipt in varful sabiei vampirului Vlastov, Emett
scrasni din colti si lua cuvantul ce suna mai degraba a tunet, decat a glas.
- Aceasta nu e lupta voastra!
- Daca mai deschizi aceasta gura imputita, iti retez capul si ti-l arunc in
ocean!
- Cine este impotriva noastra? Cine ne-a tradat?
- Pe pamant pisicile mor si pentru actiuni mai putin semnificative! Keo...
Abes stie ca va aflati aici?
Cronos si Seth isi privira sclavii care mai aveau putin si isi pierdeau
rabdarea. Cei mai puternici simteau nevoie de o devorare ca in Apocalipsa, iar
momentul era evitat intentionat. Nu va dura mult pana isi vor pierde si ultimul
strop de cumpat si doar o exterminare in masa i-ar putea opri. Aceasta
amanare nu era de bun augur, erau cerute jertfele promise!
- Nimeni nu stie...pentru ca nimeni nu trebuie sa isi bage coada in treaba
noastra! Lasati-ne in pace si profitati cat mai aveti aer in plamani! Nu se stie
cum va fi ziua de maine...daca va mai fii…
- Aceasta batalie trebuie sa aiba loc! Ca este acum sau va fi peste
2000 de ani, nu are relevanta! Dar eu nu mai pot ierta si nu pot sta degeaba
acesta e momentul oportun sa scapam de tradatori! tipa Mihail, lasandu-se fara
teama in taisul sabiei.
Taru isi pierdu cumpatul. Il lovi pe Arnaghel cu toata puterea de care era
in stare, insa arma sa cazu cioburi la picioarele.
- Va rog sa va masurati deciziile...
Nimeni nu putea paria daca sabia apucase sa il atinga pe Arhanghelul
Mihail, deoarece in acelasi timp Samuel si Tea Vever se apropiara de adunarea
stranie si tot atunci arma i se sfarama intre palme.
Page
224
October 1, 2012
Cei doi se oprira in dreptul Arhanghelului, infrunt privirea de calau pe

care acesta nu se sfia sa o ascunda.
- Taru, daca stiam ca te vei lasa condus de sangele rece de criminal, iti
dadeam o sabie de lemn! Poate ca Mihail trezeste sentimente contradictorii, ba
chiar instinctele de asasin ale unei fecioare, dar face parte din Univers, este
parte a Creatiei...nu ne putem lipsi de el!
- Un rebut! tipa Emett, scuipand la picioarele Arhanghelului.
Membrii Elitei devenira o bariera intre demoni si ingeri, iar in capatul lor
Tea si Samuel, ca doi judecatori, analizau situatia cu ochi cuprinsi de febra
unui artist nebun care-si vede creatia in uratenia ei absoluta!
- Este incredibil cata libertate credeti ca aveti daca credeti ca s-a inchis un
ochi sau..un altul! Ma bucur sa am confirmarea ca la conducerea celor doua
lumi se afla lideri adevarati si nu copilandrii care arunca unii in altii cu bete si
pietre! rosti Tea pe un ton ferm, infigandu-si mai adanc picioarele in namol.
- Iti va veni si tie randul, Vrajitoare! tipa Mihail, incepand sa se invarta ca
o fiara prinsa intre gratii.
- Nu eu pretind ca pot tine lumea pe umerii mei, Arhanghelule!
Vadit nervos si otravit de cuvintele Teei, Mihail ii intoarse spatele.
Samuel nu-si lua privirea de pe chipul lui Taru, a carui stare de spirit era
asemanatoare stelelor gata sa explodeze si sa prefaca in cenusa jumatate din
Galaxie. Cu greu isi stapanea instinctul de a fugi impreuna cu acea creatura
care ii intorsese lumea pe dos, ii furase magia sentimentelor si scrijelise pe
retina, sufletul si inima lui acel nume interzis: Tea Vever.
- Cum de mai ai suflu si putere, Tea Vever? Ce a fost gresit in planul meu
de te-a lasat sa supravietuiesti?
Dar Taru nu o lasa sa raspunda. Se apropie periculos de mult de ea,
umbrind-o cu statura incovoiata, purtand in ochi o batalie intre dragoste si
ura.
Page
225
October 1, 2012
- Tu ne-ai adus aici! Acele povesti de groaza, cosmarurile care ne-au

ingenuncheat curajul si ne-au luat mintile, tu ai fost autoarea lor!
- Nimic nu este intamplator, Taru. Voi toti sunteti rotile din mecanismul
planului meu. Si toate trebuie sa functioneze intr-o armonie perfecta. Daca
este nevoie de interventia mea, imi pun mintea la contributie si evit orice
actiune sau reactiune care ar putea sa imi modifice finalul mult asteptat.
- Sa vedem daca poti opri mainile astea sa nu urce spre gatul tau...rosti
cneazul printre colti, incordandu-si degetele ca pe o cursa de ursi.
Scoase un tipat neputincios. Tea simti din plin impunsatura ochilor lui
deosebit de reci. Momentul agita cativa draci impielitati si o luara la fuga catre
ingeri, tropaind zgomotos si deschizand gurile pana la cer, pregatiti sa ii inghita
pe toti. Nici unul nu il putut evita pe Samuel, care se ocupa de fiecare in parte
cu o precizie demna de al noualea cer. Cenusa acestora inca plutea in aer cand
Samuel il elimina pe ultimul, parand ca un fulger indraznet intr-o mare de nori
furtunosi. Interventia divina ii reduse pe toti la tacere si repuse in scena
potrivita, caci aici nu era vorba de o dragoste neimpartasita, ci de ultimul
razboi al pamantului.
- Trebuia sa tii departe Elita, Maun! Trebuia sa iti respecti cuvantul dat!
Emett i se adresa pe numele antic, scuipand foc in jurul sau, ridicand
pumni de pamant in jurul sau.
- Uneori fortele mai presus de mine si de viata insasi au alte planuri…
- Te joci cu noi toti, Vrajitoareo si tare ma bucura gandul ca intr-o zi o sa
te rupem in o mie de bucati! Nu vei avea scapare la nesfarsit, Tea Vever!
Trebuie sa existe un final si pentru tine! Si tare imi doresc sa arzi la nesfarsit
intr-un cazan de flacari, sa nu uiti teroarea si durerea, sa iti inghete sufletul si sa
nu ai vreodata scapare!!!
- Nu incerca sa ma blestemi, Mihail! Pucioasa iese din tine si nu m-ar mira
Page
226
October 1, 2012
sa devii si tu un decazut, caci Dumnezeu mi-e martor, ai stofa! Ai stofa de

demon! Iar tu??? Cel mai mare dintre mareti, demon doar cu numele! Unde-mi
este profetul promis? Unde ii este capul blestemat? Nu ti-ar respectat cuvantul,
ajutorul meu s-a anulat! Nu exista targuiri cu puterea mea, dracusorule!
Tea tuna si fulgera ba catre ingeri, ba catre demoni, infrutand
guvernatorii sensului vietii ca pe egali, fara sa tina cont de statura ei mica, sau
de pumnii minusculi ce se inaltau spre cerul innorat, pregatit sa stinga
atmosfera de pucioasa.
- Tu, tu, tu!!! Numai tu, Tea Vever! Nu pot sa cred ca unul de-al nostru a
devenit sluga ta! Asculta in jurul tau, Samuel. Priveste ce ai lasat in urma!
Priveste de cuvantul cui asculti! Te va lua cu ea in mormant si nu isi va tine
nicio promisiune facuta! Arzi degeaba pentru ea, nebunule!!!
Dar Samuel nu se lasa impresionat de tonalitatea disperata din glasul
arhanghelului, evitandu-i privirea turbata. Ramasese in spatele Teei,
protejand-o cu aripile sale inalte si mandre ca brazii in plina iarna.
- Este randul meu sa tun si sa fulger!
Se intoarse amenintatoare catre cei trei demoni, trecand peste fiecare
monstru cu privirea neimblanzita.
- Este dat prin lege sa nu te increzi in decazuti! Nu m-am increzut, nu am
indraznit sa sper ca imi veti aduce prada promisa, dar m-am rugat sa se
intample asta. Mi-am spus ca voi sta cuminte si ca ii voi ajuta pe cei trei crai sa
stinga razele soarelui, sa le inghita si sa urce scara Raiului sa smulga poarta din
tatani! Sunt mereu cu multi pasi inaintea voastra, necuratilor! Sa credeti ca ma
puteti pacali...sa traiti cu speranta ca voi sta cu bratele incrucisate fara sa
contraatac….ce prosti!!! Ce prosti sunteti !!
- Imi place sa stiu ca cineva de care ti-e teama face umbra pe pamant,
Maun! Sa simti acel fior pe sira spinarii stiind ca cineva detine o arma care ti-
este fatala. Si ce paradox, arma aceea consta intr-o penita. Un lucru nevinovat
Page
227
October 1, 2012
care se umple de sange si scrie finaluri tragice! sasai Emett cat putu de
satsifacut, aratandu-si limba despicata si infruntandu-i privirea de regina peste
stele.
Se uita incruntata in jur, la fiecare tabara in parte si sfarsi prin a-i prinde
in mreje pe membrii Elitei, asteptand intr-un semicerc perfect. In centru statea
cneazul, al carui suflet de gheata se topea in prezenta ei si a misticului ce
inrama peisajul ireal. Stia ca inima lumii incetase sa mai bata, erau prinsi in
ochiul unei clipe miraculoase, scena pregatita si sustinuta de puterea fiintei pe
care o iubea mai presus de real, mai presus de cuvinte si mai ales, mai presus de
eternitate.
Toate astea nu aveau niciun sens pentru el, nu intelegea scopul
maestrului papusar, dar nu putea sa dezlege ghicitoarea cat timp chipul ce ii
bantuise zilele si noptile, pe care il cautase in toate colturile lumii si dezgropase
sute de morminte, era in fata lui, palpabila, o victima perfecta intr-un moment
perfect! Sangele coborase in picioare, pregatindu-i membrele sa o ia la
sanatoasa cu ea in brate, sa se arunce peste prapastia de la capatul lumii, sa
traiasca impreuna, doar ei doi, fara ca cineva sau ceva sa o fure din bratele si
din viata lui. Sa se piarda in intuneric, in necunoscut…
Cu vartejul acesta in minte, necontrolat, se repezi spre ea si o apuca de
brate. Miscarea o zgudui si nu avu putere sa mai ramana in picioare. Degeaba
incerca Samuel sa o elibereze, mainile lui se prinsera ca chingile, nu existau
chei care sa ii desfaca stransoarea.
Se crease momentul oportun pentru atac. Pamantul se cutremura sub
pasii soldatilor care se ciocnira in jurul vampirilor, retezand capete in stanga si-
n dreapta. Elita facea tot posibilul sa se apere si sa evite orice intentie de atac,
inconjurandu-l pe Taru.
- Plecam impreuna de-aici!
- Nu fii nebun, micule cneaz! Tu pleci, eu raman. Dar voi avea grija sa nu
Page
228
October 1, 2012
pleci cu mana goala!

- Nu ma asculti, Tea! Nu te las sa alegi, nu te las sa ma controlezi cum o
faci cu nerusinare de fiecare data!
- Asculta-ma, Taru! Nu este timp pentru romante acum! Daca batem
pasul
pe loc, ne va auzi Abes! Iar eu nu voi mai avea timp sa duc la indeplinire…
- Doar mort te las sa pleci, piaza rea! Drept cine ma iei? Nu mai sunt copil,
nu mai am rabdare si nu mai vreau sa ascult de nimeni! De data asta se va face
cum doresc eu si nici Soarta nu-mi va fi potrivnica!
Peste ei doi cazura Andrei si Tomas, plini de sange si de rani, lovind la
intamplare aerul din jurul lor. Copurile li se afundara grele in namol, iar sub
unul din ei era Taru, care luase o gura sanatoasa de pamant. Il impinse cu ura
pe Tomas, privind in jurul lui. Tea disparuse din campul lui vizual. Isi facea loc
printre gheare si sabii, strigandu-i numele disperat. Omori cu salbaticie un
demon, cuprins de nervi si de furie, luptandu-se cu ghearele si cu coltii.
Peisajul era dezolant. Pretutindeni erau balti de sange, copuri sfaramte,
capete taiate, lasate de izbeliste cu ochii deschisi, ochi care ardeau si ochi care
straluceau. Ambele tabere erau decimate, momentan era egalitate. Mihail isi
croia drum cu sabia, dorindu-si sa ajunga mai repede la cei trei vinovati,
ascunsi ca niste lasi. Bratul sau nu avea mila, nu obosea. Lama stralucea ca o
piatra pretioasa. Desi departe de el, cei trei demoni nu-si puteau retine
zvacnirea din copite cand o priveau si simteau parfumul incins al lamei pe care
sangele de demon se prelingea intr-o veselie. Sabia aceea avea sa ii faca franjuri
daca arhanghelul reusea sa treaca de baricada formata din trupurile incovoiate
ale animalelor incornorate.
Dracii cadeau taiati in doua la picioarele sale, dar cand dadu nas in nas
cu Taru Egreminov, arhanghelul se opri, cu sabia deasupra capului. Cneazul
arata asemeni bestiilor din tenebre, doar ochii aceia albastrii ii tradau originea.
Page
229
October 1, 2012
Mirosind a carne vie si a ura, arhanghelul se dadu un pas in spate, pregatit sa il

ocoleasca, insa nu mai apuca. Samuel ii lovi bratul drept si scapa sabia din
mana. Il mai lovi inca o data, aruncandu-l cativa metri, peste toata gloata de
demoni. Arhanghelul se opri intr-un morman de pamant inchegat cu sange,
aripile-i imaculate devenind acum o pata insangerata. Armura ii era fisurata,
iar tamplele ii zvacneau din cauza impactului.
Mintea lui Taru nu mai era deloc limpede, ba chiar ingreunata din cauza
lipsei controlului. Samuel lua repede sabia de pe jos si i-o darui, lovindu-l cu
manerul acesteia in piept. Isi innoda ochii cu ai vampirului, Taru nemaiauzind
nimic altceva decat cuvintele arhanghelului.
Emett respira usurat si zbiera catre toti dracii care mai miscau, anuntand
retragerea. Zapacit, Mihail abia reusi sa se ridice, avand aripile ingreunate de
tarana rosiatica. Ciuli urechile cand pe langa ele recunoscu vaietul unui vant
cu parfum de sulf. Isi incrunta ochii mari si ramasese nemiscat, asemeni
statuilor ce il infatisau sub o mie de chipuri, cand in fata ochilor arhanghelul
recunoscu silueta care se apropia agale si pe langa fiecare trup care trecea
transforma carnea mutilata in suflete blestemate ce i se refugiau sub mantia
neagra, ponosita.
Ca de fiecare data cand isi face aparitia, se lasa tacerea asurzitoare.
Tacerea acestea precedea bocetele celor ramasi incompleti, lasati de izbeliste,
orfani, injumatatiti in traire si simtire. Era incarcarea inevitabilului, cea care
avea puterea sa ofere stapanilor si scavilor, ingerilor si demonilor, criminalilor
si victimelor aceasi valoare.
In fata Mortii toti avea aceasi insemnatate.
Insemnatatea sufletelor.
Se hranea cu lacomie, caci campul mustea in suflete disperate, prinse
inca in trupuri zdrelite, cu membrele aruncate in cele patru zari. Mantia
neagra, lunga cat o zi de post, cu anvergura cat cea a pasarilor de noapte
Page
230
October 1, 2012
inramau ochii aurii, fara ploape. Nu parea sa paseasca. Inainta agale, fara sa se
grabeasca. Din imbratisarea ei nu scapa nimeni! Nu avea inima care sa fie
strapunsa, gat care sa fie retezat. Mai devreme sau mai tarziu, toti aveau sa fie
prinsi in panza ei si va cuprinde lumea intreaga.
Dracii se refugiara in umbra conducatorilor ei, ingerii priveau nemiscati,
cu aripile stranse si armele in teci, intr-o ordine demna de un general sahist.
Elita nu se feri din calea Mortii. Ei nu detineau acea moneda de schimb,
iar Moartea nici ca le simti suflarea.
Ii trata pe toti cu indiferenta, caci uneia singure trebuia sa ii ceara
socoteala. Moartea nu venise neinvitata. Acel cineva care ii scapase printre
degete, al carui suflet nu il putuse absorbi in totalitate, care isi gasise refugiu pe
taramul de mijloc, tot timpul ascunzandu-se cand gresea si se facea simtita, era
aici in toata splendoarea vietii.
Pulsul accelerat o ghida catre fugara. Tea parea un graunte de om pe
langa acel monstru cu ochii aurii. Lipsita de obisnuita-i indrazneala, Soarta ii
evita privirea si isi incrucisa bratele in dreptul inimii.
Cneazul dadu sa se repeada asupra Mortii cu sabia ce ii fusese
incredintata, dar Samuel il tinea pe loc de parca ar fi cantarit cat un fulg. Nu se
putea clinti, oricat s-ar fi smucit.
- Ce se intampla? Ce se va intampla acum? ragea Taru, fortandu-si toti
muschii sa lucreze impreuna pentru a se elibera.
- Trebuie sa asteptam, Taru Egreminov.
Din spectator, Soarta devenise spectacol. Ochi albastri, ochi de foc, ochi
iluminati, toata lumea astepta cu sufletul la gura decizia Mortii.
- Acesta e singurul adevar! sopti Samuel cu buzele incarcate de amara
renuntare. Priviti si sa nu uitati niciodata! Inger, demon, Dumnezeu, om sau
diavol, toti suntem supusi puterii acestui titan. Mai devreme sau mai tarziu, ii
vom indulci maruntaiele, devenim pasari prinse in colivia mortii!
Page
231
October 1, 2012
- Dar este imposibil...este imposibil sa existe moarte pentru Soarta!

- Exista, Taru. Toti suntem sortiti aceluiasi final! Caci lumea intreaga, la
un moment dat, ne uita. Ne intoarce spatele catre nou, catre viitor, si suntem
lasati sa tremuram de frig in umbra spatelui lor. Uitarea este cea care cheama
Moartea. Uitarea este piatra noastra de capatai…
Cu deosebita delicatete, Moartea inconjura gatul Teei cu un lant gros,
negru. Transformarea ei devenise vizibila pentru toata lumea. Un corp stafidit,
un par lung care atingea pamantul, o fata imbatranita cu riduri adanci, ca
scoarta unui copac batran. Pielea bratelor atarna fara vlaga si abia de se mai
putea tine pe picioare.
Insa Tea sfida Moartea chiar si inc easul al doisprezecelea.
Refuza sa moara. Refuza sa isi de-a sufletul pe tava. Il tinea ascuns
printre oscioare, departe de aurul blestemat al ochilor. Chinul acesteia era
greu de privit chiar si de vestitorii pacatelor.
Multi draci se furisara printre crapaturi inapoi in Iad.
Spectacolul mortii era deosebit de fiecare data.
Fiecare prabusire isi avea farmecul ei, de aceea cei ce ramasesera pe
baricade refuzau sa plece. Simteau frica si curiozitate si toti se intrebau...oare
cum voi muri eu?
Caci sa fii alcatuit din magie si miracole si sa ai lumea la degetul meu si sa
te gandesti ca intr-o zi cu soare sau intr-0 noapte cu luna plina...Moartea iti va
preface trupul in frunze de toamna si sufletul in muzica de vioara si ca nu vei
mai exista nici deasupra, nici dedesuptul pamantului, in mintea copiilor sau in
nebunia adultilor...gandul acesta le taia rasuflarea si le bloca reflexele.
Priveau hipnotizati lupta Sortii cu a Mortii, incapatanare si inevitabil, ce
puteri extraordinare!
- Exista o sansa! Pot fi mai rapid ca Moartea, Samuel! Pot sa o smulg din
Page
232
October 1, 2012
lantul ala, pot sa ma ascund la capatul lumii! O pot tine departe de ea, pentru
ca eu nu o voi uita pe Tea! Nu o voi uita niciodata!
- Nu incurca itele Sortii, baiete!
Il rani, potolindu-i zvacnirile din picioare. Taru se tinea de piept, abia
reusind sa respire. Moartea defila prin fata lor cu Soarta prinsa in lanturi,
indreptandu-se catre zarea din care aparuse.
Vraja creata se disipa imediat cu disparitia celor doua.
Linistea se sparse intr-o agitatie fara margini. Mihail isi recunoscu sabia
in bratele vampirului, dar nu apuca sa faca un pas, caci Elita disparu intr-o
mare de lumina. In locul lor se forma un crater imens in care Mihail cazu fara
sa se astepte, acesta repezindu-se cu bratele deschise.
Emett saluta soarele ce se pregatea sa rasara, facand o reverenta si
urmandu-si fratii in tenebre.
Ingerii isi scuturara aripile si se facura disparuti in cerul cristalin al
diminetii.
Doar Mihail ramasese suspendat in prezent, cazut pe spate, cu bratele
rastignite. Armura incepuse sa ii paleasca, parul sa isi piarda din stralucire,
chipul magnific palea in lumina zilei, ochii cristalini lacrimau fara oprire.
Ceea ce il facea de neoprit, coroana care il desemna conducator peste
ostile innaripate, paznicul desemnat al Raiului, ii fusese smulsa si ascunsa.
Mihail isi pierduse sabia.
Cea mai puternica arma din cate exista devenisa un ac intr-un imens car
cu fan. Si nu avea nici cea mai mica idee cum sa o gaseasca.
Cu ochii inrositi si muschii tremurandu-i de furie se intreba daca nu
cumva Tea Vever incatusase Moartea si la umbra unui nuc batran zacea
mormantul sabiei lui, ingropata cu pamantul luat pumn cu pumn, o comoara
nepretuita ce nu va mai vedea lumina zilei pana cand Raiul si Iadul se vor
Page
233
October 1, 2012
ciocni si vor spulbera lumea asta, aruncand in necunoscut toate comorile si

mizeriile lumii vii!
CAPITOLUL XX
In visul ei atinse soarele.

Pur si simplu.
Intinse mana, desfacu degetele si isi inmuie varfurile in sfera de foc. Nu
o durea, nu se arsese. Focul tremura asemeni apei, cand o agiti. Lumina lui,
desi puternica, nu o orbea. Exploziile aruncau foc in jurul ei, scanteile i se
opreau in par, fara sa ii faca vreun rau.
O senzatie de caldura curgand prin degetele din soare, ii umpluse tot
corpul. Parca un alt soare, mult mai mic, crestea in interiorul ei. Era o senzatie
somnolenta, ii amortizase toate simturile, respira greu si ploapele ii cadeau
iremediabil.
Dar sfera se indeparta brusc de ea si atunci casca larg ochii. Nisipul o
lovea peste fata, se rostogolea pe dune fara sa se poata opri. Inghitea praf si
ochii ii lacrimau. Incerca sa se agate, sa se opreasca din cazut, insa nisipul o
afunda mai tare, ii dadea avant.
Intr-un final se opri. Hainele ii erau pline de nisip, la fel si parul. Era
rece, un pic umed, soarele nu rasarise demult. Isi facu palma streasina si se uita
in jur. O mare de cer albastru, un infinit de dune aurii. Capatul lumii era o
linie perfect orizontala.
Kayah se trezise in mijlocul desertului, fara sa stie cum a ajuns aici si ce
ar fi trebuit sa faca mai departe.
Surpriza momentului o duse cu gandul direct la Tea si planurile ei.
Page
234
October 1, 2012
Se ridica si incerca sa se scuture cat putu de bine. Mai dadu o data

rotocol cu privirea. Dunele pareau sa fie una si aceasi, niciun indicator catre
civilizatie. Soarele continua sa urce, iar caldura isi facea cunoscuta prezenta.
Neavand de ales, o lua la pas intr-o directie.
Imaginea ei incepea sa tremure, transformandu-se astfel intr-o pictura
din culori pastelate.
Acelasi peisaj, acelasi miros, nimic necunoscut sau cunoscut.
Kayah nu stia de cate minute sau ore mergea. Sa nu obosesti in desert
era imposibil. Fiecare pas pe care il facea se afunda pana la glezne,
incaltamintea era ingreunata de nisip, hainele se lipisera de transpiratia
corpului.
Caldura devenise insuportabila, ii luase tot aerul si rareori o mai
mangaia o pala de vant. Ii simtea inima bubuind in piept si sangele clocotind,
urcandu-se tot in cap.
Singurul gand de care se agata era Tea. Spera sa o gaseasca, spera sa vina
dupa ea si sa ii de-a macar un pahar cu apa. Care era scopul acestei rataciri? O
vietate nu i-a trecut prin fata de cand tot colinda. Peisajul era dezolant. Cu ce ii
gresise de o condamnase la o moarte atat de lenta?
Pielea i se inrosise, buzele se stafidisera, cersind un strop de apa. Incerca
sa le umezeasca des, insa nici saliva nu mai avea.
A facut tot ce i s-a cerut, a stat ascunsa cat s-a putut, a ascultat si a
actionat si asa voia sa scape de ea???
Lovise o piatra cu piciorul, ridicand praf in jurul ei. Incepuse sa se
enerveze, ceea ce ii provoca un alt val de sudoare. Curgeau apele pe ea ca si sub
o cascada.
Desi soarele isi modificase pozitia pe cer, iar ea mergea deja de ore bune,
parea sa nu fi ajuns nicaieri. Blocata in timp si spatiu, impresia asta ti-o lasa
maleficul desert. Cum ar putea cineva sa il iubeasca???
Page
235
October 1, 2012
Stiind ca daca se oprea va muri in cateva minute, continua sa mearga.

Muschii o dureau si pielea incepuse sa se crape.
Desi peisajul din fata ei parea sa fi luat foc, nisipul parca aprinzandu-se
intr-un foc mocnit, Kayah recunoscu silueta unui om in zare. Parea sa stea pe
loc. Vrand sa ajunga silueta din urma cat mai repede, rugandu-se sa aibe la el
un strop de apa, adrenalina ii pompa in picioare si incepu sa alerge, ceea ce o
usca mai tare de puteri.
Persoana nu parea sa se miste.
Cu cat se apropia mai mult realiza ca era imbracata in alb, ca nu avea
bagaje si ca nu se miscase din loc de cand o observase.
Renunta sa mai alerge, ramanand pe loc cateva minute pentru a-si trage
sufletul. Nu numai gura, toate venele, plamanii si muschii cerseau indurarea
apei. Daca nu avea sa puna o picatura pe limba, si-ar fi dat recunoscatoare
duhul. Si blestemand-o cum stia mai bine pe Tea Vever, reusi sa ajunga la
persoana care putea sa ii salveze viata.
- Va rog sa ma ajutati! Aveti un strop de apa? Ratacesc de multe ore, nu
am
reusit sa gasesc o oaza, o baltoaca, imi este foarte sete…
Era socata de vocea ei. Era ragusita si abia daca articula cuvintele.
Corpul ei inceta sa o mai asculte, sa mai functioneze cum trebuie…
Silueta isi dezvalui fata, cand se intoarse usor spre ea. Kayah isi acoperi
gura cu mainile, incercand sa isi de-a seama daca halucineaza, este un miraj,
sau in fata ei chiar era Keo.
Abbas.
Reactia fetei il amuza si ii desena pe chip un zambet larg.
Nu parea preocupat de lipsa apei sau de caldura cotropitoare.
Bineinteles ca nu il afecta nimic din ceea ce aproape ca o omorase pe ea.
Page
236
October 1, 2012
Prin corp ii curgea nisip, pletele ii erau raze de soare, ochii pareau
nestemate ascunse sub dune.
- Ai ajuns inaintea mea. Te-am cautat, insa nu stiu cum de te-ai facut
nevazuta atat de usor. Dar dunele isi schimba des pozitiile, este un teritoriu
care pacaleste ratiunea. Acestea sunt nisipurile timpului, nu le putem
descoperi niciodata!
- Stiai ca voi fi aici?
- Stiam. Dar inainte sa iti dezvalui motivul aterizarii tale, mai bine ti-as
oferi niste apa. Pari sa ai nevoie…
Din geanta de piele atarnata pe umar scoase o sticla verde, brumata. Apa
era din plin. O smulse din mainile lui si o dadu pe gat, curgandu-i pe langa
buze. Pielea ii sfaraia cand apa o atinse si multumi tuturor zeilor cerului pentru
acest ajutor.
O goli in cateva minute, fara sa respire, fara sa se inece. Cand termina, ii
intinse sticla. Prinsese putere si curaj, se mai intremase. Soarele nu mai era atat
de naucitor. Il vedea mult mai clar acum, mult mai colorat.
Mai frumos ca oricand.
Keo nu putea fi cuprins in cuvinte. Sau, cel putin, nu in cuvinte lumesti.
Frumusetea si farmecul lui depasau granitele posibilului, avand un loc rezervat
in inaltul cerului, in fata pilastrilor universului. Iti taia rasuflarea si crea
dependenta, asta era sigur. Era posesorul unor nuante nemaintalnite, nuanta
pielii, a parului, a ochilor. Verdele parea sa fie o lava nepretuita, culoarea avea
viata si pulsa prinsa in colivia irisilor.
Proportiile trupului erau perfecte. Era inalt ca un stalp al intelepciunii,
avea propsetimea bradului in miezul iernii, iar umerii...umerii erau proiectati
sa suporte toate pacatele lumii.
Te invaluia cu totul, iar daca incercai sa ii rezisti, doar iti lungeai
perioada agoniei. Sfarsitul avea sa fie mereu acelasi.
Page
237
October 1, 2012
Keo era invingator peste gandurile si actiunile celor ce ii cadeau in plasa.

- Te invit la o scurta plimbare, daca nu iti sunt prea ranite talpile...
Vocile din capul ei au fost reduse la tacere, iar Kayah reusi doar sa
mimeze ca este de-acord si fu recunoscatoare pentru potrivirea pasului cu al ei,
un pic prea lent, un pic cam dezechilibrat.
- Este o arta sa stii sa mergi prin nisip.
- Este al naibii de greu si de obositor!
- Ai dreptate, de cele mai multe ori asa este. rase Keo, amuzat de efortul ei
si de roseata din obraji
Kayah se uita pe furis la picioarele lui, incercand sa isi de-a seama care
era secretul mersului pe nisip. Nu reusea sa descifreze secretul, creandu-i
impresia ca mergea la fel ca ea. Mult mai elegant si mai sigur pe sine, dar fizica
pasului fiind aceasi.
- Nu mai avem mult.
- Mult pana unde?
- Pana la ascunzatoare.
- Ce mai puneti, tu si Tea, la cale? Daca tot va jucati cu vietile celor din
jur,
aveti bunul simt sa ii si anuntati!
- Eu cu Tea nu punem nimic la cale. Nu obisnuim sa stam prea mult in
aceasi incapere si nici sa ne aliem in vreo privinta.
- Atunci cine te-a anuntat ca voi fi adusa aici?
- Ar trebui sa te simti mandra, Kayah. A fost a doua oara in 6000 de ani
cand Tea m-a redus la tacere si a reusit sa se faca auzita. Refuz sa ii dau
ascultare, sa o urme, sa cred in ea, insa fiind vorba despre tine, m-am infranat si
am lasa-o sa actioneze in voie.
Nu stai daca sa ii fie recunoscatoare sau nu.
Page
238
October 1, 2012
Tea era un personaj enigmatic, inca nu ii descoperise sensul in viata ei.

Dar il adusese pe Keo in cale, iar viata ei capatase o directie, nu era deloc
plictisitoare. Se intreba de ce nu i se mai aratase in ultima vreme, absenta ei
ridicand un mare semn de intrebare si se intreba daca nu cumva i se intamplase
ceva.
Ce anume putea fi atat de grandios incat sa eclipseze Soarta?
- La ce te gandesti, Kayah?
- Cred ca poti afla si singur!
- As ghici, dar nu sunt sigur ca as nimeri gandul exact. Nu am aceasta
capacitate. Nu imi doresc sa o am. Ar fi ca si cum as trage cu privirea peste
coperti si mi s-ar dezvalui toata aventura paginilor. Nu e frumos, nu e atractiv.
- Ma gandeam la Tea.
Se rezuma sa dea din cap si apoi sa isi fixeze privirea intr-un punct.
Kayah isi ciulise urechile. Nu ii mai auzea pasii fasaind in nisip. Nu lasa urme.
Nu parea real deloc…
- Ma gandeam ca, in ciuda puterii, in ciuda fortelor care graviteaza in jurul
ei, pare nefericita. Pare absorbita detoate aceste miscari, pare ca alearga prin
furtuni fara sa ajunga undeva, fara sa i se indeplineasca dorinta.
- Dorinta insasi are o dorinta. Straniu, nu? Cum ar putea sa se
indeplineasca visul unei dorinte care este deja implinita? Un joc de cuvinte
care atesta un prezent trist. O lupta cu atatea destine, o lupta cu o putere
suprema care are drept de viata si de moarte, doar pentru ca dorinta nu este
completa. Are curajul sa indeplineasca visurile muritorilor de rand, in miez de
noapte, dar in plina zi ea nu isi poate atinge idealul. Este o lupta care depaseste
granitele viziunilor noastre, cei prinsi pe pamantul de mijloc, si care reduce un
foc salbatic la o amarata de scanteie. Caci Tea, in esenta ei adevarata, este o
scanteie. Palpaie dusa de vant, dar daca vantul o paraseste, se stinge...si dipare.
- O scanteie care purtata pe aripi de vant, poate da foc lumii intregi!
Page
239
October 1, 2012
- Ceea ce s-a si intamplat, fata draga. Este un haos, Tea a amestecat toate
lumile, a creat o simfonie a nebuniei. Este atat de imbarligat totul, ca numai ea
stie motivul si repercursiunile fiecarei actiuni in parte.
Kayah stranse din ochi si inghiti in sec.
Vocea lui rascolea sufletul in ea, il trezea la viata. Isi dorea sa nu mai
vorbeasca, deoarece dragostea ei atinsese absolutul. Mai era ceva dupa acest
absolut? Vocea lui o conducea intr-acolo. O conducea nevoit, orbeste, caci nu-
si dorea sa isi abandoneze ratiunea. Ar sfasi-o, ar manca-o de vie si salvarea ei
de la moarte s-ar fi dovedit inutila.
Simtea ca traieste o poveste.
Peisajul era dintr-un vis, personajul parea creat de cel mai iscusit
povestitor.
- Am ajuns.
Keo se opri in loc, punandu-i mana pe talie.
Nu avea sa supravietuiasca o noapte impreuna cu el.
In trecut, tradatorii erau arsi pe rug. Ea ardea deja si nu isi dorea sa o
stinga nimeni.
- Sunt numai dune...unde este ascunzatoarea?
- De-ar fi atat de usor de gasit, de reperat, nu ar mai fi o ascunzatoare, nu?
Nu o putem vedea cu ochiul liber, nu oricand. Exista o cheie care dezleaga
misterul. Vei vedea dezvaluirea ei, insa elementul ce ii va da forma si culoare
inca nu a atins punctul culminant.
- Nimic nu e ceea ce pare cu tine, Keo.
- Nu tot timpul este un compliment, dar iti multumesc. Cuvintele tale
sunt miere pentru mine.
Se aseza turceste si o invita si pe ea. Pamantul era cald, nisipul moale.
Keo se uita in soare fara ca lumina lui sa ii faca vreun rau. Ochii imbaiati in
raze incepura sa isi schimble culoarea. Verdele se retrase catre extremitati si
Page
240
October 1, 2012
din negura pupilei zvacni auriul, pretiosul metal care anulase atatea iubiri si
rapise multe vieti…
Kayah nu putea sa isi ia privirea de la el. Chiar si intr-o stare latenta, Keo
avea aura unui pradator. Probabil farmecul acesta l-ar fi avut chiar si muritor
fiind. Toti porii lui expirau adrenalina, avea umerii un pic adusi in fata,
asemeni unei bestii la panda. Coama blonda ce ii impodobea capul era
infoiata, iar narile nasului din cand in cand se mareau, adulmecand.
Keo ii crea o pofta de nedescris, iar daca vampirul avea acest efect asupra
ei, atunci demonul...trebuia sa fie delicios!
- In curand va avea loc magia. Uita-te in fata, Kayah. Pe mine sigur ma vei
mai vedea, dar scena asta...cine stie…
Rusinata ca a fost prinsa in flagrant, Kayah nu avea de gand sa se mai
uite la el mult timp! Cel putin, asta isi propusese atunci!
Soarele tocmai ce atinsese nisipul si transforma totul intr-o mare de aur.
Aburii caldurii creau valuri, iar dunele isi pierdura forma si se topira in litri de
lichid. Reflexia luminii in cuburile minuscule de sticla incepura sa contureze
cu precizia unei maini de pictor, linii, apoi culori, ambiguitatea punctelor se
disipa, iar Kayah recunoscu in fata ei forma unor ziduri.
Soarele cobora mai mult, se inrosea mai tare, iar pietrele care fomau
zidurile erau acum complete. Acoperisurile din interiorul zidurilor parca
pluteau in aer, si ele stralucind asemenea unui miraj. Cateva turnulete intepau
cerul, iar imaginea inceta sa se mai miste in bataia vantului, ramanand statice
toate, o constructie fortificata ce ar fi rezistat tuturor ostilor cu renume in
istorie.
O poarta imensa se casca in centrul zidurilor, indreptate spre soarele
care nu mai avea mult pana sa dispara.
Reflexia era acum completa.
Page
241
October 1, 2012
Cand ultima tigla a ultimului turn aparu ca prin magie, aparand de

nicaieri, apusul lua sfarsit, caldura se domoli, nisipul se stinse, iar marea se
transforma in dune. Cerul era colorat in nuante de purpura si violet, dar
deasupra captelor lor stralucea primele stele, vestitoarele noptii.
Ramasa cu gura cascata si ochii larg deschisi, Kayhei nu ii venea sa
creada ce anume se intamplase in fata ochilor ei in acest loc parca uitat de
lume!
O cetate adevarata luase forma din nimic, construita de soare si nisip, o
fortareata cu ziduri rosiatice, o arhitectura din stravechile povesti arabe in care
doar printii si printesele credeau.
Nu indrazni sa se miste. Orice actiune putea crea unda care sa spulbere
imaginea imensa ce i se infatisa mandra.
- Este mult mai frumoasa in interior!
Keo ii intinse mana, zambindu-i. O accepta si se apropie impreuna cu el
de poarta imensa dintr-un lemn fara cusur. Balamalele erau cat o statura de
om, infrumusetate de modele arabesti, desene care pareau sa nu aiba vreun
sens. Keo atinse poarta si o multime de mecanisme se facura auzite in interior.
Rotile incepura sa se invarta, incuietorile se deschideau una dupa alta, metalul
scrasnind la fiecare miscare.
Zgomotul era asemenator tunetelor in miez de noapte.
Poarta se deschise, iar Kayah nu-si putu controla ochii si gura,
deschizandu-le pe amandoua, impresionata.
Peretii cladirilor erau impodobite cu scrieri, culori si picturi. Pareau fara
sens la prima vedere, dar cetatea era un labirint.
Zidurile erau purtatoare de povesti.
Pamantul pe care calcai stralucea, presarat cu praf de stele, colorand
talpile si gleznele, scuturandu-se la cea mai fina miscare. Acoperisurile si
turnurile straluceau, argintul aprinzandu-se odata cu aparitia lunii.
Page
242
October 1, 2012
Poarta se inchise in urma lor, ascultand atenta intregul proces al

incuieratorii.
Mecanismul era cat poarta de mare, acoperind-o in intregime.
Nu exista urias care sa fie capabil sa doboare aceste porti!
Din loc in loc rasareau portocali, lamai si maslini, trandafirii se catarau
curajosi pe ziduri si parfumau aerul cu al lor dulce miros.
- Chiar daca tacerea este de cele mai multe ori un raspuns placut, pozitiv...
mi-ar placea sa te aud rostind ceva.
Kayah inghiti in sec. Unde ii era glasul?
Unde au disparut cuvintele? Le va mai gasi vreodata, in acest labirint?
- Te vei obisnui cu grandoarea ei, vei avea mult timp pentru a o descoperi.
Dadu din cap, ascultandu-l si intelegandu-l partial. Se apropie de unul
din pereti pe a carui suprafata era desenata o pasare imensa, cu aripile larg
deschise, cu limbi de foc in loc de pene si pumnal in loc de cioc.
- Ce este acest loc?
Se afla fix in spatele ei si cand vorbi tresari ca o pisica, ridicandu-se pe
varfuri. Ochii ii erau verzi din nou, dar inca emana caldura zilei. Pe varfuri, era
foarte aproape de gura lui. Buze frumoase, rosii, care lasau cicatrici asemeni
fierului incins.
- Bine ai venit in cetatea lui Abes, Kayah! Te-am invitat la mine acasa!
Nu iti ajungea eternitatea sa o cuprinzi pe toata.

Cetatea era un loc infinit, o amestecatura de universuri alcatuite din
spatiu si timp, un loc necunoscut asemeni cerului vast, fara granite.
Kayah avea impresia ca se invarte intr-un labirint. Credea ca paseste pe
acelasi stradute, ca atinge aceleasi ziduri, dar nici stelele nu o puteau ghida.
Intra intr-o gradina cu plante imense, copaci ale caror flori imbatau simturile.
Crinii lasau urme pe haine, iar muschiul intins pe jos era moale, gadiland
Page
243
October 1, 2012
talpile. Se apleca asupra unor flori viu colorate care odata atinse, sunau ca
niste clopotei. In mijlocul gradinii era o fantana rotunda, alcatuita din straturi
circulare de pietre. Apa cristalina cobora pe acele santuri, asemeni unui vartej
ce disparea prin gaura din centrul formei.
Era o fantana a infinitului, insa nu putea gasi orificiul din care curgea apa
si nici unde disparea.
Lua o gura, umplandu-si causul palmelor. Era dulce si parfumata.
Apa infinitului era o poveste rostita in miez de noapte, la lumina lunii si
in raceala desertului de catre cei ce cutreierasera sub soarele necrutator si
aveau buzele uscate de la arsita. Era visul oricarui beduin, scaldatul in aceasta
apa infinita, care nu se termina niciodata.
Stand pe vine si privind cum se invarte, Kayah se gandea ca cineva, unul
din ei, trebuia sa o fi vazut-o pentru a povesti despre ea. Un on norocos, un
nebun printre semenii sai, caci cine ar fi crezut ca o apa fara inceput si fara
sfarsit se gasea in mijlocul desertului pentru a da speranta continuarii
calatoriei, o portita de scapare in fata Mortii.
Se plimba ore intregi prin acea gradina vasta, indragostindu-se de
culorile si viata ce dainuia in acel colt de Rai.
Intr-un tarziu porni in cautarea lui Keo.
Se opri in capatul unei alei flancate de lei din piatra, animale cu guri
deschise si colti la vedere. Acestia strajuiau aleea pana la intrarea in palatul cu
pereti din sticla colorata. Turnurile indicau punctele cardinale, iar varful lor
ardea necontenit focul rosu, fara fum. Turnurile erau negre ca taciunii, iar la
anumite distante Kayah vazu cum anumite pietre se aprind intr-un galben
puternic ca Soarele. Se aprindeau si dupa cateva secunde se stingeau. Se
gandea la farurile care ghidau marinarii spre pamant.
Page
244
October 1, 2012
Luminile acestea ce mesaj transmiteau? Si cui? Caci doar ingerii le

puteau observa de la inaltimea aceea. Iar Keo nu era prietenos cu personajele
innaripate…
Porni cu pas egal pe acea carare pietruita pana la scarile din marmura.
Portile castelului erau larg deschise, porti din lemn masiv. Interiorul incaperii
ii lumina statura in aur. Oriunde te uitai, in orice colt, recunosteai bogatiile
pamantului. Aur, argint, diamante, cristale, pietre pretioase, armuri lustruite.
Un sac fara fund, o capodopera care te innebunea si te omora cu zambetul pe
buze.
Calca peste banuti de aur, pe coroane si lanturi, pe scuturi ornate cu
pietre stralucitoare.
Zambi ca si cum nimeni nu ar fi fost cu ochii pe ea.
La ce se astepta? Keo era insusi o comoara pe picioare. Un colectionar,
caci inevitabil, asta deveneai cand cursesera atatia ani pe langa tine. Colectia
momentelor, amintirilor si a comorilor pentru care campiile au mustit in sange
si atatea prietenii s-au scurs pe lama cutitelor, infipte adanc in spate, varfuri ce
impungeau inimi si eliberau duhuri.
- Nu iti recomand dorinta de a o cunoaste in totalitate. Aceasta cetate nu
se va lasa descoperita in intregime. Are propriul puls, se schimba precum
dunele, iar astrii o regasesc sub alta forma, invesmantata in alte culori, mai
bogata, creand astfel o poveste pentru fiecare noapte.
Peretele din spatele lui era un vitraliu imens, un puzzle de sticla, o mie de
culori care infatisau demonul in cadere libera. O creatura neagra ca noaptea
intindea bratele catre cerul care se lepadase de el. Soarele si Luna erau martorii
caderii lui, penele argintii fusesera smulse din aripile larg deschise, arzand in
flacarile de la baza vitraliului, Iadul cu gura larg deschisa. In varful vitraliului o
lumina iti ranea ochii. Daca indrazneai sa o privesti prea mult timp, iti stergea
Page
245
October 1, 2012
culorile, iar petele persistau minute intregi. Abia te mai puteai tine pe picioare,
iar Kayah simti nevoie sa se sprijine, cazand intr-un munte de banuti.
- Daca te uiti la ea, iti raneste ochii, daca indraznesti sa o atingi, te arde
viu. Nu este deloc prietenoasa cu lumea aceasta, o uraste. Cand isi plange
decaderea, straluceste mai puternic ca soarele, ar arde intreaga lume, ar sparge
Pamantul in mii de bucati, ar strapunge centrul sau, fara mila, fara sovaire.
- Ce piatra straluceste cu atata ura?
- O stea cazatoare. Lumina in starea ei pura, care nu se va stinge decat
odata cu tot Universul.
- Este o stea cazatoare? Dar credeam ca se sting si se transforma in pietre…
- Dar steaua mea nu este o piatra. Daca nu ar fi cazut in cetatea lui Abes, ar
fi orbit intregul Pamant. O raritate intr-o colivie imparateasca.
- Steaua demonului...
Keo isi lasa privirea in jos, iar in tacerea apasatoare Kayah reusi sa auda
sunetul cetatii. O bataie lenta, din stranfundurile pamantului. De parca
valvataia focului in mijlocul celor mai puternice vanturi functionau ca o inima
a locului. Cand Keo se ridica si provoca zgomote, bataia nu se mai auzea. Fata
incerca sa isi ciuleasca simturile, insa pulsul nu se mai lasa auzit.
Ii oferi bratul si fata se ridica din muntele de banuti.
- Abes a construit aceasta cetate?
- Din fericire, el detine o putere inimaginabila. Si-a dorit o ascunzatoare, o
fortareata care nu va cadea nici sub armele ingerilor, dar nici sub forta bruta a
demonilor. Nimeni si nimic nu l-ar putea alunga pe Abes de pe pamantul de
mijloc, atata timp cat se afla in interiorul acestui loc.
- Tie iti place cetatea, Keo?
Il acompania, reusind sa tina pasul cu el. O ducea undeva, insa
curiozitatea despre demon era mai mare fata de cea a descoperirii ununui nou
capitol din povestea constructiei.
Page
246
October 1, 2012
- Nu imi apartine mie ca sa imi placa. Este lipsita de viata, ascunsa, rupta
de lumea de afara. Daca as trai izolat, daca as fi blocat aici, as prefera sa ma
prefac in scrum!
- Ai mai adus pe cineva aici?
- Au venit si au plecat. Este un loc infricosator, sufocant. La poalele
civilizatiei. Cand esti nemuritor, esti liber! Asta inseamna viata fara de moarte.
Fara granite, fara frica, sunt aripile nevazute care te poarta dintr-un colt in
altul, puterea sa curmi vieti fara crucea pedepsei. Odata inchis aici, esti prins
in timp. Nemurirea isi pierde stralucirea. Dupa ani si ani...innebunesti.
- De ce m-ai adus aici, Keo?
Se oprira in fata unei casute, cu acoperisul plin de praf stralucitor.
Deasupra celor doua usi era infatisat un tablou din pietre pretioase, o noapte
magina in desert. Stelele erau safire care formau constalatia Leului, printre ele
un cristal aproape rotund stralucea mandru, reprezentand Luna Plina in
noptile intunecate, prin ale carei raze curg cele mai frumoase basme ale
orientului. Chihlimbarul reprezenta dunele desertului, cu varfuri ascutite si
pante abrupte.
Cu gura larg deschisa, Kayah isi plimba ochii peste fiecare piatra in
parte. Se intreba de ce oamenii isi doresc ca dupa moarte sa urce scarile
Raiului, cand puteai insufleti o piatra pretioasa. O piatra neslefuita in cetatea
lui Abes, o mica parte dintr-un tablou cosmic…
Keo deschise usile. Camera avea peretii impodobiti cu fire de aur, iar in
centru trona un pat imens, imbracat in voaluri albe, din matase. Tavanul era o
noapte vesnica, presarat cu cristale micute. Camera era inundata intr-o lumina
calda, lumanarile arzand pe podeaua din lemn, parfumand incaperea. Fereastra
oferea privelistea gradinii si pe fundal canta susurul apei care curgea spre
infinit.
- Pana cand voi primi veste ca pericolul a trecut, aceasta va fi noua ta casa.
Page
247
October 1, 2012
- Casuta? intreba Kayah, pasind cu grija pe lemnul lustruit, lasand in

urma
urme de praf.
- Cetatea, Kayah. Intreaga cetate iti va fi casa, iar eu gazda.
- Ce pericol? Ce se intampla acolo, afara, Keo?
- Existenta ta este pe muchie de cutit, Kayah. Tea m-a avertizat ca razboiul
din cartile sfinte va exploda mult mai devreme, fata de cum era prezis. Apele
au fost agitate, iar spiritul justitiar a aprins mai puternic lumina ingerilor.
Arhanghelul Mihail s-a pogorat din ceruri, iar demonii s-au ridicat din
adancuri. Aceasta lupta a eliberat duhul mortii. Te cauta. Cauta sufletul care i-
a fost rapit din imbratisare. Te cauta pe tine.
- Credeam ca Tea…
- Sa crezi ca Soarta uita...trebuie sa ai minte de copil! rase Keo de ea. Ma
tot gandesc ca aceasta prezenta s-a format singura, din propria-i dorinta! Nimic
si nimeni nu ar fi putut crea o forta care poate sfida atat mainile creatiei, cat si
pe cele ale distrugerii. Ma tem ca nu isi are final, ca nimic nu o va putea
spulbera. Si chiar de Pamantul ar ajunge la finalul zilelor sale, si-ar gasi o alta
lume, alti blestemati pe care sa ii imbarlige in panzele sale…
- Vorbesti despre ea cu atata ura…
- Pentru ca o urasc cu toata fiinta mea!
Adevarul era ca nici Kayah nu stia daca o iubeste sau o uraste.
Sentimentele vis-a-vis de Tea erau nedefinite...dadea cu o mana ca sa fure cu
alta. Viata cu ea era o povara, dar si fara ea...cate mai erau posibile?
- Te poti plimba pe unde doresti, poti adormi aici sau sub cerul liber, poti
sa cercetezi, sa descoperi, sa cobori in tenebre sau sa urci treptele spre cer. Dar
tine minte, nu ai voie sa parasesti cetatea. Nu ai voie sa deschizi portile, iar
cand vom putea pleca din cetatea, nu ai voie sa iei nimic cu tine.
Dadu din cap cuminte, asezandu-se pe patul imaculat.
Page
248
October 1, 2012
- Daca ai nevoie de mine, ma vei gasi. Iar de nu vei reusi, am sa te gasesc

eu. Nu voi pleca din cetate atata timp cat esti aici.
- Iti multumesc, Keo!
- Eu trebuie sa iti multumesc, nicidecum tu!
- Pentru ce?
Ii lua palmele intr-ale sale si le saruta.
- Pentru ca existi pentru mine!
CAPITOLUL XXI
Iarna nu era potrivita Parisului. Zapada era murdara, strazile straluceau

in apa tulbure care se scurgea pe pietrele deformate din care era alcatuita.
Usile si ferestrele erau inchise, pe marginea acoperiselor atarnau turturi
imensi de gheata.
Momentul nostru avea loc intr-o noapte fara luna, un cer innorat care
nu lasa lumina stelelor sa treaca.
Silueta care alerga prin case deforma tacerea apasatoare, talpile lui
zgariind gheata pietrelor. Hainele ii erau umede, respiratia se transforma in
aburi de fiecare daca cand expira.
Gregory Kingsley incerca sa gaseasca piesa lipsa care nu-i permitea sa
completeze taboul. Nu reusea sa afle o veste despre Tea Vever sau arhanghelul
Samuel.
Ii promisese lui Taru ajutorul lui. Colindase pe la samani, vrajitori,
ingeri si demoni, preoti, prevestitoare, dar nimeni nu stia nimic. Nu mai avea
multe alternative. Speranta incepu sa il paraseasca dupa fiecare bataie de
orologiu. Nu mai avea timp si nici idei. Chiar si asa, se indoia ca acesta era
finalul povestii. Trebuia sa existe cineva in lume asta mare care sa stie
continuarea, ce anume s-a intamplat cu Soarta si cavalerul ei.
Page
249
October 1, 2012
Incetinise ritmul, era aproape de poarta orasului.

Cel mai mult il ingrijora tupeul pe care Tea il avusese fata de
arhanghelul Mihail. Sa ii furi sabia, sa il sfidezi fara sa te gandesti la urmari,
fara sa sa ii recunosti puterea, caci Mihail era stapan peste osti, era lumina care
conducea armatele, era cel pentru care se inchinasera scuturi si sabii…
Ascuns dupa o coloana, aproape invizibil, fara sa scoata aburi sau sa isi
lase inima sa o ia la trap, Baltazar astepta momentul oportun sa ii despice inima
in doua cu pumnalul ascuns intr-o teaca din piele neagra.
Moartea lui nu putea fi impiedicata. Mai devreme sau mai tarziu,
demonul care fugise din Iad trebuia sa se intoarca. De data asta il prinsese pe
picior gresit. Gandurile, fuga lui il facura neatent. Toate simturile lui erau
concentrate in dezlegarea maisterului. Avea o promisiune de indeplinit.
Facu un pas in lumina, dar un brat puternic il trase in umbre,
imobilizandu-l. Baltazar nu reusi sa se dezmeticeasca, simti imediat cum lama
unui cutit ii intra o data in piept, de doua ori in abdomen si a treia oara in
spate, chiar in locul unde ii erau prinse aripile.
Nu se opri din ucis decat cand lumina parasi ochii trupului.
Nicholas se cutremura cand o adiere rece i se strecura pe sub piele. Scapa
cutitul, petrecandu-si bratele in jurul pieptului.
Iesi din ascunzatoare si o lua la fuga in directia opusa lui Gregory.
De data aceasta reusise. Fusese agil, ajunsese la timp.
Incercand sa se incalzeasca, Nicholas se afunda in interiorul orasului. Se
intreba cu respiratia intretaiata, care avea sa fie ziua cand nu va mai ajunge la
timp?
Intr-adevar, Gregory se inapoie in fata cneazului cu mainile goale. Nu

reusise sa afle nimic, cautase in toate colturile, intrebase toate cunostintele,
Page
250
October 1, 2012
amenintase si zdrobise capatani, sperand tot timpul ca va gasi raspunsul la

intrebarile prietenului sau.
Rabdarea lui Taru atinsese paroxismul.
- Nici in Turcia nimeni nu stie nimic!
- Israelul este si el la fel de lipsit de raspunsuri...nici urma de bine sau de
rau acolo.
- Imposibil! Nu puteau sa dispara fara sa lase o farama de veste in urma!
Mai ales Samuel...atat de galagios, atat de prezent in vietile noastre, disparut
fara urma!
- Sunt componente ale acestui plan necunoscute in intregime de noi,
Taru.
- Gandeste-te la Tea. Nu o putem gasi pentru ca ea nu isi doreste asta. Nu
are miros, nu lasa pasi in nisip, nu se lasa gasita decat daca ea isi doreste asta. In
plus, Tea apare la rascrucea de drumuri, ceea ce am incercat si fara folos. Este
clar ca Tea se afla in mijlocul unor forte de care nu se poate desprinde usor. Nu
este cazul sa iti faci griji, nimeni nu o poate ingradi, nimeni nu o poate
infrange! Iar daca ramane ascunsa, este pentru ca ea isi doreste astfel!
- E atat de complicat totul! tipa Taru, profund tulburat.
Andrei nu rosti un cuvant, preferand sa ramana retras intr-un colt
umbrit, cu privirea tintita in podea si cu mintea prinsa in acea apocaliptica zi,
abordand atitudinea unei statui sculptate cu motivul de a instiga. Il afectase
profund miscarea planetelor, curajul puterilor care pana acum nu se lasasera
prinse in jocuri meschine, dar sarisera cu sabiile inainte doar la micul indemn
al Sortii. Il inspaimanta puterea Teei si abordarea ei in situatii extreme, scopul
acesteia nelasandu-se descoperit, scop care, cu siguranta, reprezinta raspunsul
acestui vartej in care erau prinsi cu totii, nevoit.
Page
251
October 1, 2012
Andrei realizase ca Tea se imbatase cu propria-i putere si in prezent

aceasta putere preluase controlul, iar lipsa Domnului zdruncina echilibrul
pastrat cu sfintenie de la crearea Pamantului pana acum.
- Propun sa purtam o discutie cu demonul Emett.
Cuvintele lui ii reduse pe toti la tacere. Abia atunci se misca, iesi la
lumina, oprindu-se in centrul lor.
- Mihail a cazut in capcana, era pornit, convins ca aceasta este ziua
atat de asteptata, ziua victoriei lui, insa Emett facea parte din plan. De data
aceasta pariez ca Tea le-a cerut ajutorul celor trei, iar Mihail a cazut in plasa.
Taru inchise ochii si rasufla adanc. Isi facu ordine in amintiri si incetini
actiunea acelei zi cu ochii mintii. Amintirea intreaga ii incetini pulsul.
- Trebuie sa il gasim pe Emett!
- Nu esti singur in povestea asta, Taru. Vom fi alaturi de tine si vom
descoperi impreuna adevarul din spatele acestei sarade!
Infrant, cneazul cazu ca o papusa intr-un fotoliu, oftand. Cu prima
ocazie cand va da ochii cu Tea, o va strange de gat!
Locul de intalnire propus de demon era unul neobisnuit.

Jungla era un loc incins, chiar si noaptea, iar frunzele imense ale
plantelor functionau ca un paravan deasupra pamantului, nelasand caldura
soarelui sa le paraseasca pe timp de intuneric.
Simfonia fapturilor nocturne era neprimitoare.
Orice pradator putea fi si prada, iar cand unul din cantece inceta, firul
vietii tocmai ce i-a fost curmat. Un altul ii lua locul, iar viata si moartea se
impleteau armonios in sanul naturii, caci aici nimic nu era provocat, nu
existau ascunzisuri, fapturile isi urmau cursul, lipsite de puterea mintii
complexe.
Page
252
October 1, 2012
Vampirii isi faceau loc cum puteau prin vegetatie, hainele udandu-se
pana la piele, picioarele afundandu-se in namolul cararilor, picaturi imense de
apa picurand din inaltele coroane ale copacilor in crestetele dezgolite.
Taru ii lua cu el pe Nicholas, Gregory si Tomas.
Mergeau unul dupa altul, primul deschizand calea. Punctul de intalnire
parea sa fie la capatul lumii, caci nu reuseau sa iasa din desisul junglei, nevoiti
sa fie atenti atat pe unde calca, cat si ce anume se urca pe ei, sau le piscau
pielea. Nu o data se simtira urmariti, recunoscand in intuneric ochii aurii a
celor mai mari feline, asasini cu colti ascutiti, asemenea lor, de o frumusete si o
noblete demna de cele mai impodobite coroane din lume!
- Nimic nu se obtine usor pe pamantul asta! rosti Tomas, taind cu ura
crengile care ascundeau cararea si scapand de ganganiile ce se atasau de
hainele si parul lui.
O ultima taietura si in fata ochilor li se infatisa un templu imens
construit numai din pietre, cu varful ascutit atat de inalt ca parca zgaria cerul.
Templul era impodobit cu plante agatatoare, iar pe una din trepte demonul ii
astepta nemiscat, vadit amuzat de aparitia lor.
- Trebuie sa ne oferi un ajutor al naibii de pretios pentru efortul depus
pana aici! rosti Taru cu limba inveninata.
- Cneazule, inca nu ai invatat ca nimic nu este serios in lumea aceasta
nedreapta?
Ii contempla inca o secunde de la inaltime, apoi cobori treptele cu
zambetul pe buze, acceptand sa le vorbeasca ca de la egal la egal. Isi musca
buzele si isi ascunse ochii, caci cei petru cavaleri aratau al naibii de deliciosi, in
special cneazul ai carui ochi straluceau ca safirul, plini de curiozitate, ura si
dragoste! Tea agita apele universului pentru acest tanar minunat, si o intelegea
al naibii de bine! Era o creatura deosebita, creata pentru un singur scop, acela
de a fi iubit pana la absolut.
Page
253
October 1, 2012
Un frig ii cutremura carnea si Emett stia sigur ca o singura clipire a

cneazului ar fi inghetat Iadul intr-o secunda. Si daca acesta si-ar fi cunoscut
adevaratul scop, cu siguranta nu ar fi ezitat sa o faca.
- Si acum, va rog sa ma luminati! Cu ce va pot fi de folos?
- Emett, ceea ce s-a intamplat intre ingeri si demoni, lupta care parea rupta
din paginile Apocalipsei si sunt sigur ca asta s-ar fi vrut sa fie, ne-am dat seama
ca a fost o fatada si in spatele ei se ascunde un scop al Sortii. Tea nu s-ar fi
putut intelege cu Mihail, caci el reprezinta jusitia, iar justitia nu se preteaza la
pacturi secretoase si nici la tocmeli. Bag mana in foc ca Tea s-a aliat cu tine si
ati creat aceasta sarada pentru a ascunde ceva sau pentru a obtine ceva…
- Mana ta in foc ar fi o actiune interesanta de privit, cneazule, dar nu este
nevoie sa decurgem la fapte ce ar dezvalui alte adevaruri! As evita focul, daca
as fi in locul tau! In ce priveste lupta intre ingeri si demoni, nu pot dezvalui
niciun secret ce nu-mi apartine. Ar trebui sa o intrebati pe Soarta…
- As face-o cu cea mai mare placere, dar nu dau de ea!
- Daca nu isi doreste sa fie gasita, va trebui sa astepti pana...va aparea ea.
Cam asa functioneaza. Credeam ca te-ai obisnuit…
- Nu mai am rabdare sa astept, Emett. Si nu suport cand sunt pus in fata
faptului implinit! Mai presus de toate, a disparut si Keo, ceea ce ma face sa cred
ca are legatura cu toata povestea asta!
- Pot sa imi dau seama ca stii mai multe, dar nu doresti sa ne spui nu
pentru ca te-ar tine tacut un juramant facut cu Soarta, ci doar pentru ca adori
sa ne vezi fierband in propriul fluviu de intrebari.
Dragul sir Kingsley! Mereu la obiect, mereu cu buzunarele pline de
cuvinte in flacari! Il privi amuzat, admirand umanitatea chipului si a corpului,
transformandu-se lent, dar frumos, intr-un veritabil pamantean.
- Subestimati Soarta si de aceea nu puteti contempla intregul tablou. Tea
Page
254
October 1, 2012
niciodata nu are un singur plan, un singur scop, un singur sfarsit! Soarta este
pretutindeni, este in tot si in toate si cand se implica si provoaca valuri, nu este
afectat o singura variabila. Totul se schimba, totul se transforma!
- Dar prezentul a luat-o razna, Emett. Cred ca Soarta a cam scapat de sub
control! aforma Nicholas, facand un pas in fata.
- Nu neg, suntm toti niste nebuni! Dar sa nu uitam, o nebunie a creat tot
ce ne inconjoara, nu aruncati cu pietre fara sa cunoasteti adevarul! Dar pentru
ca ati parcurs drumul pana aici, pentru ca m-ati onorat cu prezenta voastra si
pentru ca nu apartin nimanui sufleste si trupeste si nu mi-am dat sangele
pentru pastrarea unui legamant, caci sunt un demon in adevaratul sens al
cuvantului, va voi ajuta cu un indiciu. Spectacolul creat de Soarta si pus in
scena de mine, Seth si Cronos, a avut doua scopuri. Unul a fost salvarea cuiva
care a fost sustras din ghearele mortii acum mult, mult timp, iar Keo detine
ascunzatoarea perfecta unde nici Dumnezeu nu poate trage cu ochiul. Al
doilea a fost sustragerea armei lui Mihail din propria-i teaca si aici, recunosc, a
fost ideea noastra. Pentru a oferi cate ceva tuturor, caci Tea stie sa consolideze
prietenii, a fost de-acord si te-a folosit pe tine, cneazule, sa duci la indeplinire
aceasta actiune atat de complicata. Te-ai descurcat minunat si iata, atarna
maiestuaoasa de talia ta, invincibila sabie a justitiei. Ironia Sortii…
Sabia argintie stralucea langa piciorul lui Taru si toti o priveau mai
atenti ca niciodata.
- Bineinteles, asta nu e tot. Soarta are o mie de ochi si o mie de brate si
exista si alte carari, alte raspunsuri, insa nu imi permit sa le dezvalui. Tea are
planurile ei, stie ce isi doreste, stie ca dorintele ei vor fi indeplinite, insa ea
trebuie sa lupte pentru ele, trebuie sa taie aripi si si sa ingroape de vii demoni,
trebuie sa scape de cei ce i-au promis moartea si de care s eva impiedica pe
drum. Isi foloseste puterea in cel mai subtil mod si a reusit. Scapa de pietrele
Page
255
October 1, 2012
de sub picioare una cate una si este din ce in ce mai aproape de ceea ce iubeste,
de contopirea cu absolutul.
Il tintui cu privirea pe Nicholas, ca apoi sa cada asupra lui Gregory. Lup
batran, aceasta miscare nu ii scapa celui din urma si se incrunta, adulmecand
mireasma puternica a unei necunoscute.
- Pe scurt, Soarta se foloseste de noi pentru un final fericit!
- Dragul meu Tomas, te rog sa nu gandesti asa! Ar insemna sa va
intoarceti
unul impotriva altuia…
- Nu ne place sa gandul ca suntem pioni oe o tabla de sah. Vrem sa fim
lasati in pace! Avem traiul nostru, ne-am facut viata usoara in eternitatea ce ne
asteapta, dar totul pare acum in ceata caci in jurul nostru roiesc puteri
bagacioase ce-si urmaresc propriul interes! interveni Gregory in discutie,
apropiindu-se din ce in ce mai mult de demon.
Nicholas zambi, frecandu-si fruntea alba ca marmura.
- O tot repet si ma repet, dar nimeni nu pare sa ne auda!
- De ce esti suparat pe mine, Gregory Kinsgley?
- Pentru ca te amuza al naibii de tare sa ne vezi cum ne zvarcolim in
mocirla altora!
- Nu omorati mesagerul!
- Ma abtin foarte greu...marai Gregory, aproape nas in nas cu Emett.
- Gregory, de-ajuns. Nu e nevoie de o baie de sange acum! Emett, o ultima
intrebare. Unde este Keo?
- Cand Keo e de negasit...ce anume il ascunde atat de bine?
- Cetatea lui Abes...murmura Nicholas.
Demonul se indeparta de cei petru vampiri, urcand scarile templului.
Gregory simtea nevoia sa se repeada la gatul lui si sa ii smulga capul de pe
umeri, insa se tinu bine pe picioare si rezista impulsului.
Page
256
October 1, 2012
- Crede...si nu cerceta, cneazule. Un sfat prietenesc!

Disparu intr-o limba de foc, lasand in urma o dara de fum negru cu
miros de sulf.
Vampirii formara un cerc, avand o furtuna de cuvinte pe buze.
- Sabia aia nu e lucru curat, Egreminov. Trebuie sa o returnezi!
- Nu o voi face, Gregory. Exista un motiv pentru care Tea mi-a
incredintat-o.
- Crezi ca Mihail va sta cu mainile in san? Cu siguranta isi doreste arm
inapoi!
- Trebuie sa il gasim pe Keo! curma Nicholas discutia, fara ca lui Gregory
sa ii scape acest viclesug.
- Daca intr-adevar e in cetatea lui Abes, e imposibil. O singura data am
am fost acolo, nu stiu drumul, nu stiu cum o putem gasi! Va trebui sa asteptam
sa apara.
- Pe cine pazeste?
- Am o vaga banuiala...
Taru trecu cu ochii peste fiecare in parte, mangaindu-si obrazul cu
degetul aratator.
- In urma cu multi ani Tea a salvat de la moarte un bebelus. Probabil acela
este sufletul pentru care ea a trisat si i l-a smuls Mortii. Bebelusul a crescut si a
devenit o femeie de o frumusete rapitoare, o aparitie care ii bantuia lui Keo
visele, zilele si noptile. Am cercetat impreuna cu el, incercand sa descoperim
cine este si ce vrea de la el...totul a ramas in aer, caci au intervenit alte
probleme. Probabil Tea l-a avertizat pe Keo si trebuie sa fie cineva foarte
important pentru ca leul nostru sa ii de-a ascultare Sortii, pe care o uraste din
toate strafundurile, asta stim cu totii!
- Ce romantic...sopti Nicholas, amuzat de ideea ca Tea se repetase
povestea cu Keo, folosind aceasi strategie.
Page
257
October 1, 2012
- Taru, fa tot ce poti pentru a-l gasi pe Keo! Nicholas, vreau sa il gasesti pe
Samuel! De-ar fi sa prinzi aripi si sa darami portile Raiului pentru a-l aduce la o
discutie, ar fi ideal!
- Si Taru, scapa de sabia aia! Nu o mai purta de zici ca porti un drapel!
Esti in pericol si fara ea, daramite mandrindu-te cu arma ce i-a fost furata
Arhanghelului Mihail!
- Nu neg, imi place foarte mult sabia asta!
- Dumnezeule...uneori ma gandesc ca suntem nebuni sa te avem
conducator! Esti ca un adolescent…
- Gregory, nu putem fi toti adulti tot timpul, asa cum esti tu!
- Vorbesti neintrebat!
- Incetati! Nu e momentul sa ne ciondanim! Fiecare stie ce are de facut?
La treaba! Soarta nu doarme si sigur ne are in vizor!
CAPITOLUL XXII
Dorinta i se indeplinise.
Un somn fara vise fusese tot ce isi dorise.
Cand deschise ochii nu putea sa spuna cat timp dormise, cate Luni ii
luminasera fruntea, cati Sori stralucisera in aurul cetatii. Parea singura pe
lume, insa susurul apei infinite ii aduse aminte unde se afla.
Se intinse ca o pisica, ramanand cu privirea fixa pe portocalele care
atarnau la fereastra. Raiul nu avea cum sa fie mai frumos ca acest loc! Si daca
va ajunge candva acolo, ar face tot posibilul sa se intoarca aici!
Iesi din dormitorul fermecat si se intreba unde putea fi Keo. Existau o
infinitate de posibilitati si nu stia de unde sa inceapa.
Urma cararea, mangaind cu varful degetelor care o floare a carei
frumusete nu putea fi pamanteana, si ajunse in varful unor trepte care pareau
Page
258
October 1, 2012
sa duca adanc in pamant. Cobori una cate una pana la baza. O sala imensa
luminata de flacarile aurii, se deshidea asemeni unui evantai. In capatul ei era o
poarta care ducea catre un alt intuneric. Trase aer in piept, strabatu intreaga
sala si se abandona intunericului. O luminita palpaia la cativa metri in fata ei.
Isi ridica palma la nivelul ochilor, dar nu reusi saii vada conturul.
Pasi grijulie, atenta sa nu cada sau sa se impiedice de ceva.
Luminita deveni mai puternica si dezvalui o alta incapere, incarcata de
fum de lumanare si lumina aurie, plina de papirusuri si mii de suluri sprijinite
de pereti, unele mici, altele imense cat un zid. In mijlocul lor, o masa din lemn
masiv si in jurul ei pasea Keo, avand in fata lui o foaie imensa prinsa in stinghii
de lemn, partial desenata.
Peretii erau imbracati in harti imense, unele colorate, altele doar
schitate, fiecare dezvaluind un petic de mare colindat de creaturi mitice, vietati
care doar in cele mai frumoase vise sau cele mai negre cosmaruri puteau exista.
Corabiile erau desenate in detaliu, velele umflate de un vant schitat in modul
cel mai fin, caci asa trebuia sa arate vantul daca se lasa vazut.
Se uita cu coada ochiului la Keo. Cu siguranta el a privit vantul in ochi
si s-a luat la intrecere cu razele soarelui, scoarta pamantului s-a cascat voluntar
si i-a dezvaluit cele mai frumoase pietre, iar soarele si-a scuturat razele peste
parul lui…
Keo isi drese glasul, amuzat de ochii ei pierduti in alte galaxii..
- Ce este acest loc?
- Nu are un nume...nu stiu. Cred ca este un fel de atelier.
Nu-si abandona lucrul, stand aplecat peste harta, miscandu-si bratul
delicat astfel incat conturul sa nu iasa din sfera aleasa de el. Creatia era imensa,
finalul va fi grandios. Kayah nu incerca sa afle mai mult despre harta inca
neterminata, asa ca incepu sa se plimbe, cu mainile impreunate la spate, prin
toata camera, rezistand impulsului de a atinge ceva.
Page
259
October 1, 2012
- Este mai mult o camera a comorilor. A comorilor adevarate. Aur,

diamante, coroane si banuti gasesti la tot pasul, dar ce este ascuns aici…
Creioane la tot pasul, suluri gramada, unele peste altele, mobila veche,
neslefuita, obiecte din diferite culuri adunate toate la un loc. Gravuri antice in
care straluceau lumanarile pe jumatate topite. Printre toate aceste obiecte,
Kayah gasi o noua poarta. Intunericul era la un pas de ea, nu lasa nimic
dezvaluit, lumina era inghitita de o materie primejdioasa, iar suflul rece te
avertiza sa nu mai faci un pas caci te ingheta inainte sa apuci sa clipesti.
- Ce este dincolo de noi?
Auzindu-i intrebarea, caci era cu urechile ciulite la ea, Keo zambi.
Intrebarea era grandioasa, insa raspunsul pe care si-l dorea ea era fim,
asemenea unui cub de nisip.
- Un alt secret.
- Toata aceasta cetate...este intruchiparea ta, Keo. Esti precum toate
aceste
camere intunecate care te blocheaza si nu te lasa sa le treci pragul, iti impun un
sentiment de frica, de necunoscut…
Lasa balta carbunele si se apropie de ea. O sursa continua de caldura, un
parfum ispititor de abandon. Un sange fierbinte care clocotea asemeni lavei in
centrul pamantului, un echilibru intre bine si rau. Kayah inspira adanc,
incercand sa se convinga sa ramana calma. Isi incorda muschii si-si forta
genunchii sa ramana intinsi, sa nu care cumva sa se indoaie...sa se transforme
intr-o papusa de paie. Caci ar arde...ar arde pana la sfarsitul timpului…
- Este o alta frontiera dincolo de acest prag. O alta lume. Cetatea e
formata
din treptele timpului. Fiecare colt reprezinta straturile aceste lumi. Suprafata
este ceea ce vedem cu ochii deschisi, dedesuptul este ceea ce ni se arata cand
avem ochii inchisi. Asta daca suntem dispusi sa vedem…
Page
260
October 1, 2012
- Keo si Abes. Am ghicit?

Era minunata si irezistibila! Nu se feri sa ii zambeasca si ii ceda,
indreptandu-si bratul cu degetele intinse catre intuneric.
- Te conduc. Ma propun ca si ghid. Pentru mine nu mai este atat de
impresionant. Adevarul e ca nu am mai calcat pe-acolo de ceva vreme.
Curajoasa, Kayah facu primul pas si fu inghitita de cortina neagra.
Intunericul o invalui. Nu simtea si nu vedea nimic. Isi auzea doar bataile inima
asemeni unui imens clopot care anunta chemarea la rugaciune. Sau era un
avertisment?
Dar odata ce il auzi pe Keo langa ea, camera incepu sa se lumineze, sa
prinda contur. El functiona asemeni sursei de lumina, calauzind-o tot inainte,
dezvaluindu-i continutul acestei lumi secrete.
Din podea pana in tavanul caruia nu i se vedea capatul, pronind din
dreptul lor pana la nesfarsit, se intindea asemeni unui urias adormit, o
biblioteca plina ochi de carti.
Biblioteca era formata din straturi de piatra. Cartile nu aveau o noima,
erau vechi langa noi, carti mari si carti mici, carti legate, carti fara coperti, carti
cu litere de aur, carti neterminate.
Continuau sa mearga incet, oferindu-i destul timp sa se obisnuiasca cu
maiestria acestei biblioteci ascunse. Mirosul de pagini, de cerneala ii invaluia si
devenea din ce in ce mai puternic. Sub talpi simtea paginile rupte, insa inaltul
era prea interesant ca sa isi i-a ochii de la el.
- Ce este acest loc? Incotro duce?
- Bine-ai venit in biblioteca lui Abes!
Ecoul vocii lui lovi toate colturile, auzindu-se continuu cum ricosa, iar
numele lui Abes pulsa acum peste tot, ca o chemare.
- Sunt carti de la inceputurile timpului. Carti scrise de oameni inzestrati,
Page
261
October 1, 2012
dar si de oameni simpli. Carti de toate genurile, carti fericite, carti tragice, carti
despre oameni, ingeri si demoni, despre vise, despre iubiri
neimpartasite...despre matematica, filozofie, religie, carti despre lume, despre
calatorii, descoperiri…
- Este...te lasa fara…
- Carti despre cuvinte! chicoti Keo, razand de blocajul ei.
Parca mergeau de zile intregi. Rafturile erau infinite, nu aveau sfarsit.
Lumanarile se aprindeau fara ca cineva sa umble fizic la ele, fara sa existe o
sursa de foc.
Prin simpla lui prezenta, Keo crea lumina.
Nici unul nu mai rosti un cuvant, abandondandu-se, fiecare in felul ei,
labirintului. Traseul nu avea un sens, iar Keo nu ii indica pe unde anume sa o
ia. Stanga sau dreapta, se afundau din ce in ce mai mult, oprindu-se din cand
in cand pentru a cerceta o carte, pentru a rasfoi alta. Dupa alte sute de pasi, in
fata ochilor tunelul se largi, pasind intr-o camera cu acoperis boltit.
Candelabrele din fier se aprinsera.
In centrul incaperii rotunde trona o statuie uriasa.
Kayah inghiti in sec. Recunoscu personajul. Nu il vazuse niciodata, dar
sentimentul creat de aceasta fiinta, ceea ce inspira, statura si grandomania
indicau o singura personalitate.
Sculptat in sticla de obsidian, demonul ingenuncheat sclipea in mii de
nuante. Capul si corpul erau ale unei bestii. Coarnele indoite zgariau bolta,
erau infipte intr-un cap un pic deformat. Ochii perfect sferici erau aurii ca
focul, iar gura larg cascata lasau la vedere colti imensi, pe care picurase in
timpuri stravechi sangele muritorilor de rand. Cutele fruntii si ale obrajilor
erau perfect intruchipate. Pe chip i se citea ura si truda cu care sapase si
scapase din infern.
Page
262
October 1, 2012
Trunchiul era imbracat in solzi, un trup musculos, bratele intinse pe

langa corp erau pline de cicatrici, iar degetele inclestate se terminau in gheare
indoite, stralucitoare.
Se sprijinea intr-un genunchi, iar celalat picior era indoit, pregatit
oricand sa se ridica si sa iasa la suprafata, sa sparga colivia din piatra. Picioarele
erau ale unui animal, calcaiele erau aprinse, de parca dintr-un moment in altul
avea sa se repeada la cei doi si sa ii devoreze.
Sclipirea luminii in sticla de obsidian ii dadeau un suflu de viata.
Parca respira…
Kayah se dadu un pas in spate. Ochii statuii devenira mai aurii, mai vii…
- El e Abes? Demonul Abes?
- Intr-adevar. Abes in toata splendoarea si maretia sa. Un demon acum
tacut, impietrit sub milenii prefacute in praf. Adevarata lui forma.
Ultimele lui cuvinte parca fusesera rostite pentru el insusi. Kayah trase
cu ochiul la vampirul din dreapta ei.
- Tu esti Abes.
- Nu! Nu, te rog, sa nu crezi niciodata asta! Eu sunt Keo...Abes a cedat
acum mult, mult timp!
- Acest loc, aceasta cetate…
- Era un grandoman! A avut sclavi, aur, imparatie, adoratie, jertfe si
spunere. A fost Dumnezeu pe pamant! A sfidat binele si raul si le-a dezvaluit in
mii de cuvinte, scriind milioane intregi de papirusuri, incepand cu geneza,
continuand cu ingerii si demonii, scriind in limba lor, murdarindu-le graiul
sacru in tarana pamantului de mijloc. De ce nu a fost ras de pe fata
pamantului? Pentru ca atat ingerii, cat si demonii, depindeau de el pentru a
cutreiera relieful pamantului. El era poarta catre o viata nelimitata sub o forma
umana.
- A fost un tiran!
Page
263
October 1, 2012
- Dupa ce am preluat controlul asupra corpului si mintii mele, o singura

data mi-a mai scapat. Atunci l-am obligat sa distruga cetatea, cu toate camerele
si labirinturile ei. Nu m-a ascultat. In schimb, a ascuns-o, a mascat-o sub forma
unui miraj.
- Dar...mirajul e real. Cetatea e reala! Daca cineva apare la momentul
potrivit si o descopera?
- Momentul potrivit e atat de scurt, atat de infim...ar trebui sa stii unde sa
te uiti, unde sa cauti...lumina soarelui arde ochii, este ca un scut. Nu poti
rezista sa nu clipesti, te obliga lumina puternica, razele sunt pretutindeni.
Nu se intoarsera pe acelasi drum.
Kayah observa ca exista un culoar cu podea de aur, o carare unica, cea
mai stralucitoare. Printre rafturi, spatiile erau impodobite cu harti de diferite
marimi si culori, intruchipand peisaje reale si ireale, o invalmaseala a unei
minti care aluneca deseori in trecut.
- Seamana cu stilul tau.
- Eu lucrez dupa vechiul tipar, cu retetele lui Abes. Culorile sunt vii, sunt
puternice, sunt exact cum ar trebui sa fie!
In capatul culoarului auriu gasi o masa cu un scaun din lemn. Cateva foi
erau imprastiate pe masa, iar blatul era patat de cerneala.
- Se pare ca tu mai urmezi acest drum auriu. Nu e complet parasita
biblioteca.
- Imi place sa citesc ce a scris demonul. A fost un fugar cu un bagaj bogat
de cunostinte.
- Un fugar si un hot!
- Abes a scris despre alchimie, despre stropii de adevar din ea, retete ale
nemuririi, ale obtinerii aurului. A scris despre structura pamantului, a Lunii si
a Soarelui, despre rotatiile pamantului si despre ultima bariera a universului…
- Adevaruri pe care omenirea incearca sa le descopere. Curiozitati pe care
Page
264
October 1, 2012
unele minti le-au atins extremitatile, dar nu au putut vedea mai departe.
- Trebuie sa crezi inainte de toate pentru a le descoperi!
O invita sa paraseasca labirintul, insa Kayah recunoscu sala mare a
tronului, realizand ca labirintul inconjura cetatea asemeni unui basilisc.
- De ce mi-ai aratat toate acestea?
- Pentru ca intelepciunea te face invincibil! Pentru ca trebuie sa iti cunosti
primul stramos, cel ce a fost un demon lacom, egoist, puternic, intelept, dar
redus la tacere. Pentru ca daca vreodata ai nevoie de ajutor, locul asta te poate
ascunde mai bine decat orice purgatoriu. Pentru ca voiam sa accentuez
diferenta astronomica dintre mine si Abes.
Vorbele lui valsau pe un portativ jos, o voce groasa, dar care
infrumusetea gura si-i scalda ochii in sinceritate. Involuntar, Kayah isi musca
buzele, inrosindu-le pana cand incepura sa arda.
- Unde esti tu cand eu nu sunt cu tine? Cand dorm…?
- Sunt pretutindeni, dar mi-ar placea sa fiu nicaieri!
O conduse pana la casuta pe care i-o daruise, iar ea il invita inauntru. Il
aseza pe pat, in fata ei, desfacandu-i picioarele cu trupul ei. Se apleca spre el si
il saruta usor pe buze.
Nimic nu era cum isi inchipuise, nimic nu era cum indraznise sa viseze.
Tot ceea ce crezuse fusese un miraj, asemeni acestei ascunzatori. Iar realitatea
era la cativa centimetri de ea, respirand, pulsand, miscandu-se in armonie cu
deciziile ei.
Il mai saruta o data, de data asta mai apasat si ii simti bratele in jurul
taliei.
- Nu mai poti da inapoi, Kayah! ii sopti, sarutand-o de multe ori pe gat,
pe obraji.
Page
265
October 1, 2012
Ochii verzi, ochi de pradator, topeau orice ezitare. Se dezbraca fara sa isi
i-a ochii dintr-ai lui, aruncand cu hainele si frica de a-l cunoaste, de a-i atinge
sufletul si a-i strange in pumn inima.
Avea sa faca dragoste cu un suflet care aprindea lumi, care sufla viata si
zdruncina viitoruri. Nu era format din carne si oase, nu era un umblator
descult prin lumea cu finalul promis. Era un calator cu mintea plina de stele, cu
pieptul respirand curaj si cu degete magice, care ridica orice barbie ce
indraznea sa se indrepte spre umbre, o ridica in lumina si indrepta umeri. Keo
planta in fiecare creatura, mica sau mare, acea putere care te ajuta sa escaladezi
cel mai inalt varf si sa te arunci cu bratele deschise. Nu aveai cum sa dai gres,
nu aveai sa mori, caci pana sa atingi pamantul, bratele ti se transformau in
aripi.
Noaptea aceea il transforma pe Keo din stapan in supus.
Facu dragoste cu inima deschisa si si simtea minunat. Uitase de Abes, de
cetate, de vechimea lui si de viitorul incert...isi amintea de acest sentiment, isi
amintea cat de bine se simtea in imbratisarea ei, isi amintea de sentimentul
care imbraca existenta intr-un basm pe care oamenii il cauta toata viata lor.
Implinirea celor doua jumatati.
Ofta si-si inclesta maxilarul.
O bataie puternica a inima preceda gandul care-i sclipi in ochi.
Tea ii luase ce i-a fost mai de pret, dar i-a daruit un suflet de nepretuit.
Soarta nu-l uitase si ii facu cadou jumatatea.
CAPITOLUL XXIII
Page
266
October 1, 2012
Doua drumuri pietruite formau o rascruce. Frunzele aramii cazute

crosetau o armonie perfecta de nuante.
Sub pasii lui Taru, acestea trosneau. O aripa de vant zburda printre
ramuri, scuturand alte creangi.
Si toamna are ninsoarea ei.
Intr-unul din unghiurile formate de cele doua drumuri erau doua sageti
indicant directiile.
In fata pancartei, o salcie se ridica mladioasa in alt unghi, maturand
lenes frunzele de la poalele sale.
Fara sa sta pe ganduri, Taru se infipse in centrul drumurilor si o chema
pe Tea. Tatal sau ii spusese ca daca iti doresti cu adevarat sa ti se indeplineasca
o dorinta, daca crezi cu adevarat, daca iti concentrezi puterea ochilor mintii,
atunci planetele se asezau pentru tine, iar dorinta devenea realitate.
Se spune ca Soarta raspunde la chemarea ta doar cand esti cu adevarat
disperat, cand nu mai ai de ales si esti fara speranta.
Taru era un nemuritor in pragul disperarii, exceptia care confirma
regula.
Toti cei luminati de soare si mangaiati de luna purtau pe umeri
blestemul neimplinirii, fie ei vesnici sau trecatori.
O adiere deranja covorul de frunze. Un clinchet de clopotei rasuna de
nicaieri. Inca o secunda si Tea i se infatisa mai frumoasa ca niciodata, in carne
si oase, senina ca cerul.
Ca ochii lui.
Din crestet pana in talpi emana o feminitate extrema. Negrul parului
stralucea parca incununat de o diadema de cristale, ondulandu-se la varfurile
ce-i atingeau talia. Pielea ii era alba si se continua sublim cu rochia imaculata
ce ii acoperea trupul, la prima vedere, firav. Era desculta, dar parca pasea pe
Page
267
October 1, 2012
nori. Bratele goale pareau ca de gheata caci lumina soarelui o transformau intr-
o sculptura din apa.
Ii zambi ca si cum l-ar fi vazut pentru prima oara, ca si cum s-ar fi intalnit
din intamplare si se placeau, ca si cum...cocheta cu frumusetea lui, fara sa
existe trecut sau un prezent lipsit de sens si de vesti bune.
- Am un deja-vu.
Ramasese fara grai, neindraznind sa clipeasca.
O a doua sansa nu avea sa i se iveasca prea curand!
- Acum mult, mult timp, eu si cu tatal tau ne-am intalnit intr-un decor
asemanator, la initiativa lui. Salcia aceasta pare sa fie nemuritoare, caci nu s-a
schimbat foarte mult de la ultima aparitie.
- Ma impresionezi, Tea.
- Am uneori efectul acesta asupra oamenilor. Sau...al vampirilor. Ce
anume doresti de la mine, cneazule?
- Am o singura dorinta.
- Nu pari disperat. Faptul ca esti un conservator pentru mine este o
slabiciune . Maturitatea nu te schimba deloc, ba chiar scoate la suprafata
caracterul stramosilor tai. Si acum vorbesc de stramosii tai...antici.
- Multumesc pentru compliment!
- Desi ar fi o placere sa impart aceasta dupa-amiaza cu tine, imi este
imposibil! Am lucruri de facut, locuri de vizitat, ghicitori de dezlegat...care ti-e
dorinta?
Taru actiona cum nimeni nu-si mai permise pana atunci si probabil nici
de-atunci inainte. Faptul ca ii era atat de familiara ii spori curajul si impulsul
din calcaie. O domina cu statura, apropiindu-se nepoliticos de aproape si ii
incadra chipul in palme. Se apleca doar putin, cat sa isi atinga nasul de al ei si
pentru a-i strapunge zidurile ochilor cu ale lui furtuni de gheata.
- Pe tine!
Page
268
October 1, 2012
O saruta cu dor, din dragoste, o saruta ca si cum ar fi fost ultima oara,

fortand sarutul mai mult pentru o dulce razbunare. Nu se simti atins, dar nu ii
simti nici retragerea. Tea continua sa ramana pe loc, cu trupul nemiscat si cu
ochii larg deschisi.
Taru doar credea ca stie ce anume gandeste ea in acel moment, insa se
insela amarnic. Chiar de esti indragostit de Soarta, forta este atat de complexa,
atat de intinsa si de plina de vitalitate, ca mintea Teei ajuta la expansiunea
universului.
Totusi ceva atat de maret se rezuma la un minuscul gand.
Cand a fost sarutata ultima oara?
Atat de indepartata amintirea, atat de vaga si lipsita de importanta...spre
deosebire de acest moment, de acest barbat, de acesti ochi si de
aceasta...declaratie de dragoste.
Plutirea in spatiul vast al materiei ce tine la un loc galaxiile se estompa,
iar Tea revenise cu picioarele pe pamant. Literalmente.
Il indeparta cuviincioasa, ascunzandu-si apoi mainile la spate.
- Doar asta nu ai?
- Doar tu ma poti face fericit! Nu am nevoie de raspunsuri, razbunari sau
recunostinta. Am nevoie de dimineti impreuna cu tine, nopti albe, sa te imbat
cu vorbe si sa ma umplu cu prezenta ta. Vreau sa te am in orice ora din zi sau
noapte, sa te aud cum imi rostesti numele, sa iti indeplinesc eu dorintele!
Eternitatea mea nu are un sens, nu are o noima fara tine in ea!
Isi franse torentul de cuvinte intr-un alt sarut, prinse mai multa vana,
mai mult curaj, se enervase mai tare privind-o cum isi pierdea expresia jucausa,
cum vorbele sale o afectara intr-un mod neplacut.
Buzele li se inrosira asemeni macilor in miezul verii. Tea simtea gustul
iernii pe bolta palatina, o urma de care nu va mai scapa niciodata.
- Esti nebun!
Page
269
October 1, 2012
- Nici Dumnezeu nu-ti poate oferi ceea ce iti ofer eu, Tea!
- Sunt convinsa, dar...dar nu astazi e ziua cand ma pot retrage. Sunt prea
implicata pentru a ma alege doar cu tine!
- Nu fi lacoma!
- Trebuie sa fiu, altfel ma pot declara invinsa. Totul sau nimic, Taru! Eu
nu
ma aleg cu jumatati de masura!
Determinarea ei il lovi ca o ghiulea in piept.
Crezuse ca prezenta lui era de-ajuns, ca sarutul lui putea muta muntii
din loc si ca finalul zilei ii va gasi imbratisati, sub asternuturi.
Dar cat de mult se inselase! Realizase ca sa strangi tot desertul intr-o
clepsidra...era ceva imposibil, chiar si pentru o creatura care invinsese timpul
si spatiul. Tea inca nu ii apartinea. Nu putea sa apartina nimanui, caci facea
parte din miscarea vietii, din ciclurile anotimpurilor, din deciziile oamenilor de
zi cu zi. Nu ii putea gasi limita, nu reusea sa descopere punctul final, ultima
frontiera acolo unde il astepta personificarea Teei. Doar un trup plin de suflet
pe care sa il iubeasca nestingherit.
Ii atinse obrazul si il trezi din visare. O atingere fina, un gest dupa care
tanjise dinainte sa se nasca. De parca sufletul lui fusese marea ei dragoste, ca si
cum dragostea lor se nascuse inainte de culoare si miscare. Nimic nu putea fi
intamplator...faptul ca o iubea atat de mult nu putea fi intamplator…
Calmul marilor fusese inlocuit de o furtuna devastatoare, iar ochii lui
albastrii o luasera razna, incepand sa se agite. Tea isi retrase o secunda prea
tarziu mana, caci vampirul i-o prinse si o trase spre el. Isi inclesta bratele ca o
cusca din fier in jurul ei, fortand-o sa se uite de jos la el, infigand-o in pamant.
- De ce ai fost acolo cand m-am nascut? De ce pretinzi ca iti apartin?
- Pentru ca tu ai fost pretul cerut si partial oferit. Tatal tau mi-ar fi dat
orice
Page
270
October 1, 2012
pentru Alyona, si a acceptat, crezand ca voi fi data la o parte. Ca ei doi ma vor

infrange. Nu a fost asa...iar tu esti aici, viu si neinfricat, asa cum trebuie!
- Si care mi-e scopul? Care mi-e menirea pe acest pamant, ce trebuie sa fac
eu pentru tine, Tea?
- Taru, Soarta nu lucreaza singura. Lumea aceasta este umblata de
personaje, in general muritori de rand, care servesc Soarta fara ca macar sa fie
constienti de actiunile lor. Criminali, salvatori, invingatori si invinsi,
indragostiti si inselati, vaduve si singuratici...Cei ce schimba realitatea, o
deformeaza, iar undele vietilor lor creaza altele mai mari, in alte dimensiuni,
agita spiritele, ca apoi sa revina tot aici, in aceste puncte cheie, iar lumea se
schimba, o i-a pe alt fagas, spre inevitabilul final. Cei care au puterea aceasta
din fericire nu sunt constienti, nu cunosc mesajul, nu cuprind cu mintea lor
limitata ca tot si toate sunt un joc de lumini si umbre intre entitati pe care
foarte putini le-au cuprins in piatra si picturi.
- Iar eu sunt un astfel de personaj? Atat? Sunt redus la un moment, o
unda, o sageata care trebuie sa nimereasca o tinta?
- Taru, nu indraznesc sa te pun pe acelasi stativ cu...restul lumii. Tu,
Nicholas, Kayah...sunteti gloantele mele de argint, de care voi profita la
momentul oportun!
- Nicholas?
- Sa nu indraznesti sa speri ca vei afla mai multe! Taru, aici, acum, oriunde
si oricand trebuie sa te preocupe doar persoana ta!
- Si persoana mea ce este pentru tine, Tea?
- Surpriza de la sfarsitul spectacolului! Oh, Taru...tu esti capabil sa ingheti
Iadul! Poti incheia suprematia unor creatori, pilastrii care tin lumea asta pe
umeri si incearca sa o transforme intr-un camp de batalie…
Veneratia cu care-si rosti ultimele cuvinte il transformara pe Taru. In
coltul gurii isi facu aparitia o trasatura caracteristica celor care sunt meniti sa
Page
271
October 1, 2012
fie temuti, ridul unui zambet de factura malefica care ingusteaza ochii si te duce
cu gandul la o vipera in asteptarea ingrozirii pana la apogeu a prazii sale.
Aroganta si satisfactia ieseau prin toti porii chipului si incordau colivia
bratelor, sclipea in coltii ascutiti, in cantecul victoriei cantat de inima ce-i
bubuia in piept.
- Nu eu ti-am creat starea euforica. Semintia familiei tale se regaseste in
stare pura, exacta si completa in acest trup si aceasta minte. Apogeul frigului, a
intunericului si a fricii!
Impins de la spate de un curaj nemaipomenit, Taru se apleca sa o mai
sarute odata, mai intens, mai lung, mai dureros...dar Soarta isi feri chipul si se
elibera din stransoare, folosind o putere avuta mereu la indemana. Clopoteii
se auzira puternic pentru o clipire, adierea placuta fusese inlocuita de un vant
tanar, care revasi frunzele si copacii si parul fetei.
- Tea, creezi fiinte, le dai putere si constiinta, dar ai o strategie interesanta
pentru folosirea lor!
- Intalnirea noastra a luat sfarsit! Ti s-a scurs timpul…
- Cum ai scapat de Moarte? Carnele si oasele tale par sa nu fie arse de
niciun foc, purtate de niciun rau involburat, miscarea asta continua iti
amesteca infatisarea, mereu altfel, mereu schimbata…
- Taru Egreminov!
- Intr-o zi totul se va intoarce impotriva ta!
- Si atunci sentinta imi va fi semnata si ma voi preface in praf si pulbere!
Stiu si merg cu pieptul inainte si capul sus!
- De ce ma certi?
Strigatul lui ii incorda umerii si, fara sa realizeze, se uita in stanga si in
dreapta, simtindu-se incoltita, vantul nu parea sa mai fie de partea ei, aruncand
cu frunze in ea, agatandu-le in parul ravasit.
- Te cautam de nebun, crezand ca ai patit ceva, ca nu-mi vei mai aparea in
Page
272
October 1, 2012
vise sau in fata ochilor, iar tu esti mai vie ca niciodata! Exista ceva sau cineva
care-ti poate impiedica ascensiunea?
- Moartea inca bantuie plaiurile pamantului, cauta ceea ce ii apartine,
adulmeca, urmareste, are o viteza impresionanta. Si nu va mai dura mult pana
va strabate de-a latul toata Sahara…
- Sahara? Desertul e insusi lipsit de viata, doar...
Dar Sahara era mai mult decat un desert pentru Taru. Isi aminti o
poveste, vocea lui Keo si o vizita scurta la apusul soarelui, candva de mult,
cand traia sub aripa lui Keo si ii dezvaluise un secret. Un secret ingropat in
dunele aurii, un trecut prea violent si periculos despre un demon…
- Kayah...
- Cum altfel poti face o stanca sa sufere? Sau o duna sa se pravaleasca si sa
moara sub propria-i greutate?
Vocea ei se sparse in mii de ecouri si disparu pur si simplu, fara flacari
sau adieri sau provocand o ninsoare demna de cele mai inalte piscuri ale
nordului.
Scuipase ultimele cuvinte ca si cum ar fi fost o sentinta, iar balanta
dreptatii se dezechilibra si cazu pe umerii lui Taru, privind neajutorat in jurul
lui.
Nu mai statu pe ganduri, grabind pasul spre Keo.
Moartea nu o cauta pe Kayah...caci Kayah era doar urma care avea sa o
conduca la Keo.
CAPITOLUL XXIV
Viata lui Keo era o constelatie insa pe mai multe ceruri. Fiecare punct al
Constelatiei reprezenta o perioada.
Page
273
October 1, 2012
Taru isi amintea de fiecare in parte, insa una din ele ii ramasese intiparita
in minte fara sa omita vreun detaliu.
El era doar un copil, iar Keo devenise tot univerul sau. Ramas orfan,
suferind, marele vampir il ocrotise ca si cum fusese sange din sangele lui,
aparandu-l si invatandu-l mai multe ca pe nimeni altul. Keo devenise caminul
si parintele lui, iar durerea se estompase cumva…
Calatorisera mult impreuna. Keo stia pamantul pe de rost, il purta mereu
cu el, in suluri colorate carate pe umeri. Nu exista coltisor, luminos sau
intunecat, la suprafata sau din adancuri, pe care sa nu il cunoasca. Ca si cum ar
fi avut ochi si voci pretutindeni.
Umbla si se comporta asemeni unui om de rand, un barbat insotit de un
copil neobisnuit dupa care toata lumea intorcea capul. El se ascunsese sub
zdrente, praf si o atitudine sperioasa. Se lepadase de frumusetea pe care Abes
i-o facuse cadou in ziua cand ii cedase, iar muritorii se fereau de el caci era urat
si mirosea ingrozitor. Doar asa ii putea descoperi, urmari fara sa creeze o stare
de hipnoza. Adevarul adevarat si nu mastile folosite pentru supravietuire.
Dupa un drum lung Keo hotari sa ramana mai multe zile intr-un singur
loc, o localitate care peste ani avea sa devina capitala unui imens imperiu, dar
si un oras care va dicta universul artistic in toata lumea! Colinere erau de un
verde crud, iar fluviul isi construia singur canalul, umflandu-se mult peste
masura dupa fiecare ploaie imbelsugata.
Parea ca Keo alesese intentionat aceste plaiuri. Pe Taru il deranjau
lumina puternica, ziua lunga si clima foarte calda. Ii era dor de frig, de bezna
noptii care oferea mai multa stralucire ochilor de lup, dar nu rostea nicun
cuvant despre asta. Nu indraznea sa il supere pe Keo. Faptul ca il insotea
pretutindeni ii era de-ajuns.
Pentru moment.
Page
274
October 1, 2012
O vara torida seca fluviul si ingalbenea pasunile. Oamenii cautau cu

disperare umbra, beau cat d emulta apa puteau sau cadeau lati pe campuri in
miezul zilei, cotropiti de razele soarelui. Doar lui Keo parea sa ii placa, inspira
arsita in piept, iar pilea lui ramanea la fel de fina si de stralucitoare, razbind
razelor ca niste sageti in ochii lui Taru.
Desena continuu si scria despre oameni si locuri, despre vorbele si
portul lor. Se miscau din stanga in dreapta, zi sau noapte, fortandu-l pe Taru sa
tina pasul cu el.
Picta femeile arse de soare cu sprancenele stufoase si negre ca smoala,
inalte si sable ca spicul de grau. Parul le era lung, dar deseori ascuns sub
basmale colorate, iar picioarele desculte purtau praful de colo-colo, lasand
urme adanci in tarana. Barbatii erau acoperiti de par, buzele nu se mai vedeau
de mustatile negre, iar bratele si bustul erau arse de soare, atat de arse ca pielea
semana cu scoarta copacilor, ridata si intunecata. Erau galagiosi si mereu in
contradictie unii cu altii.
Construiau, lucrau pamantul, se imbaiau in apa rece a fluviului, care
scadea vazand cu ochii.
Keo adora sa se plimbe prin constructiile acestor trecatori prin viata,
pipaind pietrele sulptate, adulecand curios truda bratelor vestejite. Le asculta
cu placere limba, rasetele, certurile. Fara sa fie vazut, tragea cu urechea la
vorbele batranilor si urmarea pe sub gene jocurile copiilor.
Sederea lor acolo se prelungise mai mult decat crezuse Taru. Il urmarea
pretutindeni, sedea cuminte langa el, incercand sa inteleaga ce anume ii placea
lui Keo la sculpturile in piatra, la desenele fara sens, la bataia ritmica a
ciocanului si a daltei. Dar nu indraznea sa ii puna intrebari, nici sa il deranjeze
cand ochii sai nu clipira de ore intregi. Toata creatia si miscarea care ricosau
din el pareau absorbite in totalitate de Keo. Micul cneaz incepea sa urasca
locurile acestea si vara si soarele. Totul parea sa il indeparteze pe Keo de el, sa
Page
275
October 1, 2012
uite de existenta lui, sa rareasca momentele de tandrete dupa care tanjea de

care ii era foarte dor.
Dorinta lui Taru de a se termina totul avea sa se indeplineasca...insa nu
asa cum isi inchipuise el.
Intr-una din noptile fara luna, rasuflarile ingrozite si bataile inimii pana
la apogeu ii alarmasera pe cei doi. Keo o lua inainte, alunecand pe nisipul rece
cand dadu cu ochii de doua tabere.
Prima era formata din cateva femei, toate stranse in spatele uneia, mai
batrana. In fata lor, amenintatori, barbatii se apropiau cu ranjetele largi
desfigurand chipurile, semanand atat de mult cu niste lupi infometati. Femeile
tremurau si scanceau, dar barbatii nu aveau de gand sa se opreasca.
Mintea le-o luase razna si isi doreau sa domine acele femei. Erau mai
puternici si mai inalti si stiau ca cele din fata lor nu aveau nicio sansa de
scapare. Din toate timpurile existase aceasta dorinta acerba de a domina, de a
lua, de a strapunge, iar mintea barbatului se incetosa, iar constiinta cobora in
vintre, acolo se amesteca raul cu forta bruta si trimitea impulsuri electrice in
calcaiele ce luau foc.
Se repezira ca niste bestii, incepand sa le alerge, aruncandu-le in praf si
lanuri de greu, blocandu-le mainile si amuzandu-se de disperarea cu care isi
miscau capetele si care dadea glasului o nota mai inalta, mai stridenta, tipand
catre cer, catre ingeri, catre insusi Dumnezeu sa vina sa le salveze!
Dumnezeu le-ar salva sufletele, insa nu si trupurile...dar Keo nu avea de
gand sa stea cu mainile in san.
Nu isi folosise asul din maneca. Pur si simplu smulgea barbatii si incepea
sa ii loveasca violent, trecand de la unul la altul pana si ultima femeie fusese
eliberata. Insa barbatii, o nota mai bruta a variantei zilei de azi, cu muschi mai
mari, cu trupuri mai rezistente la loviturile venite din senin, cu carne cruda
printre dinti si sange pe cerul gurii, nu erau atat de usor de invins. Ba chiar,
Page
276
October 1, 2012
nervosi ca fusesera intrerupti, parca trupurile li se marira sub clar de luna, iar
Taru, ascuns dupa zidul unei case, se indoia de reusita omului Keo.
Sarisera pe el, lovind cu pumnii si picioarele, muscand si scuipand, dand
cu ce aceau la indemana, bete, pietre, injurand si zbierand.
La inceput le facuse fata, dar apoi, rapus de numarul lor mare si ura
loviturilor, ramasese pe vine, incercand sa reziste cu bratele infasurate in jurul
capului. Stia ca o scena ireala pusa in joc de catre puterea lui i-ar scoate din
minti pe toti, ar deconspira o alta realitate, i-ar trada pe cei facuti dupa chipul
si asemanarea lui, haosul nascut acolo nu l-ar putea controla. Pielea ii fusese
crapata si sangele tasnise pe fetele atacatorilor. Incepu sa mimeze lesinul,
abandonul si cand cazu greu ca o fiara la picioarele lor, abia atunci acestia
incetara atacul. Il mai lovira de cateva ori cu picioarele, scuipara si isi luara
talpasita, fara sa le mai caute pe femei, se imprastiara pe campuri cautand
locuri unde sa se odihneasca. Adrenalina pe care o simtisera in vintre se
consumare prin muschii bratelor si al picioarelor. Aveau sa doarma mai bine
ca niciodata!
Insa al lui Keo ramasese intins, plin de sange si rani deschise, cu hainele
jumulite si parul inrosit. Taru alerga pana la el, scuturandu-l de praf si
incercand sa il trezeasca, sa ii deschida ochii.
De-ar fi fost om, nu ar fi supravietuit acestei batai. Oasele i s-ar fi frant,
inima i-ar fi explodat, sangele i s-ar fi scurs pana la ultima picatura. Dar Keo
respira, pieptul i se misca.
Dar ochii lui nu se deschisera. Ramasese intins pe jos, nemiscat, ca intr-
un somn adanc. Injura si blestema, invinovatindu-se ca l-a ascultat si ca nu a
sarit in ajutorul lui. Dar nu puteai incalca cuvantul dat lui Keo, iar el jurase…
Un batran il batu pe umeri, ii zambi cald si ii facu semn sa il ajute sa il
care pana in casuta lui, aflata doar la cativa pasi. Il lua de subrat, batranul de
picioare si in miezul noptii Keo se clatina ca un sac de oase, pana cand fusese
Page
277
October 1, 2012
asezat cu grija pe o rogojina plina de paie. Batranul il spala, ii curata fata si

buzele, ranile deschise, ba chiar si picioarele. Ii dezgoli de zdrentele peticite, ii
uda buzele cu apa rece, ii aranja parul blond si il inveli cu o patura curata. Isi
pecetlui buzele cu degetul, facandu-i semn lui Taru sa nu faca galagie.
Trei zile si trei nopti veghe Taru la capataiul lui Keo, fara ca acesta sa
deschida macar pentru o secunda ploapele. Din cand in cand isi modifica
pozitia corpului si ofta adanc in miez de noapte. Uneori isi misca buzele de
parca ar fi vorbit in somn, insa asculta doar murmure, nu putea deslusi
mesajul.
Ranile i se vindecasera imediat, trupul stralucind in lumina aurie a
focului.
Batranul il privea admirativ, insa nu scoase un cuvant despre asta. Micul
cneaz stia ca, atunci cand credea a nu e vazut, batranul se uita intrebator si
poate temator la cei doi. Nu-l condamna. Pareau statui grecesti pline de viata,
nemuritoare. Invincibile!
Coliba batranului devenise cel mai sigur loc pentru cei doi. Nu se
indeparta foarte mult de Keo, decat atunci cand trebuia sa se hraneasca. O
facea in cel mai silentios mod si scapa de cadavre, stiind sa curete locul crimei
ca un profesionist.
Intr-una din nopti, atat batranul, cat si Taru, adormira. Somnul le atarna
greu de gene, corpurile le erau amortite de parca lucrasera toata ziua sub soare.
Bezna din jurul lor te ducea cu gandul la interiorul pamantului, unde razele nu
ajung, nici miscarea si forfota vietii.
Capul cneazului aluneca de pe brat si se lovi de marginea patului.
Tresari, inghitind cateva guri de aer. Keo nu era la locul lui. Nu era in casa si
nu-l simtea nici in jurul ei.
Page
278
October 1, 2012
Se impletici pana pe strada prafuita, uitand-se in stanga si in dreapta.

Nesigur, incepu sa alerge intr-o directie, lipsa lunii si a stelelor ingreunandu-i
cautarea. Cum putuse pleca fara el? Unde se indrepta?
Se opri la o alta rascruce de drumuri. Ghemuit, incerca sa se concentreze
si sa adulmece parfumul atat de iubit.
Alese directia catre rasarit si continua sa grabeasca pasul, de data aceasta
mai sigur pe el. Parfumul deveni mai pregnant. Zambi. Se apropia, avea sa il
ajunga din urma! Si la urmatoarea rascruce il vazu.
O silueta inalta, acoperita de o pelerina neagra, ii bloca trecerea. Stateau
la o distanta de cativa pasi unul de altul, dar tacerea si nemiscarea din jurul lor
era anormala. Parca intrase intr-un decor bine pus la punct, astfel incat nimeni
sa nu ii deranjeze.
S-au sa intervina.
Precaut, se ghemui la pamant, incercand sa profita de lipsa luminii,
apropriindu-se atat cat crezu ca va ramane in anonimat. Isi ciuli urechile si isi
relaxa functiile vitale. Inima abia daca mai pompa o data la cateva minute, iar
pieptul i se bloca cu tot aerul in plamani. Putea sa joace aest rol de statuie
multe ore, platind orice pret pentru a asculta discutia dintre prietenul sau si
acel personaj misterios al carui chip nu reusea sa-l vada.
- Daca eram eu in locul inmuiatului, i-as fi devorat pe toti! Nu lasam strop

de sange, bucata de carne pentru cainii de a doua zi!
Redus la un graunte de nisip, abandonat intr-un colt din interiorul sau,
Keo abia isi recunoscu vocea. Nu mai avea forma, nici greutatea, nici libertate
de miscare. Altcineva preluase fraiele corpului si mintii lui. Fiara cumva
scapase din capcana, il trase in inchisoarea oaselo, ii zdrobise orice sansa de
izbanda pentru a reveni la suprafata.
Demonul Abes vorbea in numele lui!
Page
279
October 1, 2012
- Si greseala lui te-a pus pe fuga, demon! De cand astept momentul asta,
Abes! Primul in lista Mortii!
- Crezi ca ai sanse impotriva mea, Moarte? Esti prea slab, esti infim contra
puterilor mele! Nu imi poti face fata, lanturile tale se transforma in cenusa
cand imi ating bratele! Exista o singura sansa a unei singure creaturi impotriva
mea!
- Doar Dumnezeu poate pacali Moartea, Abes!
- Si eu pot! Si i-am invatat si pe copiii mei, iar ei duc mai departe
invatatura mea! Din cauza mea ati devenit rebuturi le Divinitatii! Doar cei care
se revolta pot fi conducatori de lumi! Iar eu sunt unul desavarsit!
- Nu esti nici Dumnezeu, nici Diavol pe acest pamant!
- Asculta-mi cuvintele, calatorule! Daca vreodata ma mai infrunti, daca
vreodata vei mai avea o pretentie la nemurirea mea si daca nu ma accepti ca si
arhitect al acestui haos, iti jur ca te transform intr-un muritor de rand! De
vreodata mai calci pe urmele mele si ma vei mai ameninta o data, o sa simti
mustind sangele in tine, pompand inima in piept, si prin toate venele curgand
frica zilei de maine! Nu ma provoca, Inger al Mortii! Iti smulg aripile si le calc
in picioare, dansez pe ele si le jupoi de pene!
Bratul personajului care-si ferea chipul, rigida asemeni unei ramuri, se
infipse hotarta in gatlejul demonului, strangand fara mila, pana cand pielea se
inrosi ca si arsa. Amandoi erau in pragul nebuniei, zbatandu-se pentru
coroana momentului!
- Daca tu mori, toti vor muri odata cu tine!
- O sa te hatuiesc o eternitate si o sa iti zbor capul de pe umeri! ameninta

demonul cu vocea gatuita, incercand sa rupa bratul de la incheietura, insa fara
sa il clinteasca macar!
Page
280
October 1, 2012
- Trupul in care te-ai refugiat e imperfect, a fost om la origine, iar orice om

are o datorie catre Providenta! Un sfarsit pentru inceputul daruit! Va exista un
moment cand se isi va infige singur cutitul in inima! Si astfel te va abandona,
demon! Mi se va arunca in brate!
- Te amagesti daca tu crezi ca il voi lasa sa se sacrifice pentru cineva sau
pentru ceva! Nu a fost o alegere intamplatoare!
Efortul si agitatia incepura sa de-a roade, puterea din brat slabind,
degetele isi slabira stransoarea, iar Moartea se clinti, luata prin surprindere de
forta si siguranta de care Abes dadea dovada.
- Abbas si-a dovedit maiestria cand isi vana semenii si le degusta carnea,
sorbind sangele cald, proaspat al victimei rapuse! A fost un criminal novice,
un spirit care merita aripi pentru ascensiunea sa in nemurire! Era doar un
copil, lasat de izbeliste, in bratele Sortii. Brate care l-au condus catre fapte
sangeroase, josnice, fapte pentru care azi esti ars pe rug! Alegerea mea nu a fost
intamplatoare, calatorule. Abbas s-a creat singur si m-a acceptat de bunavoie,
stiind ca sangele va avea gust mai bun!
Isi linse buzele si scapa din inclestarea degetelor, Moartea dandu-se
cativa pasi mai in spate. Pielea lui Keo incepu sa se intunece, solzii negri
acoperindu-i bratele. Pareau o pereche de aripi pline de cenusa. Trupul se
marise, se mai inaltase, spatele incordat parand a fi al unei bestii gata sa sara la
atac. Umanul se mai observa in detalii, caci ansamblul ii ridica si lui Taru parul
pe ceafa.
Aerul din jurul acestui trup sfaraia, iar nisipul incepuse sa se incinga.
Ochii devenira comlet negri, semanand ca o gura cascata de urs, gata sa rupa
gatleje si sa se hraneasca din hartuirea prazii!
Facu o miscare brusca, lovind aerul intentionat. Moartea se feri, lasand
intre ei o distanta considerabila. Spatiul se umplu de rasul demonului, un ras
rautacios dintr-o gura deformata de canini mai ascutiti ca lamele din fier!
Page
281
October 1, 2012
- E ceea ce se poate numi arma perfecta!

Rosti ultimele cuvinte intr-un raget, repezindu-se inca o data la Ingerul
Mortii. Si de data aceasta reusi sa se fereasca, insa fusese mult mai aproape.
- Fugi, calatorule! Fugi si nu te uita inapoi! Aici e cetatea lui Abes, nici
inger si nici demon nu pot calca pe taramul meu fara voia mea! Du-te si anunta
toti mieluseii! Iadul e pe pamant, iar eu sunt Regele lui!
Fugea, batatorind pamantul, lasand urme adanci, ridicand praf si

aplecand crengi inalte in urma vajului creat. Alerga mancand pamantul,
gandindu-se la un singur loc. Cetatea lui Abes.
Acolo isi va gasi prietenul. Viu sau mort!
Taru se indrepta cu viteza unui glont care singurul loc de pe pamant pe
care nu stia sa il gaseasca. In desert nu existau puncte de reper, decorul parand
sa se repete la nesfarsit.
Insa in desert cea mai mare greseala e sa te uiti in jurul tau, cautand un
semn, un indiciu.
De cautai un ac in carul cu nisip, exista o singura cale sa il gasesti!
Cerul si hartile lui. Stele calauze. Prietenele lui Keo!
Apa infinitului susura langa urechile lor. Iarba deasa si mica le gadila
incheieturile. Stateau intinsi printre flori parfumate, privind absenti
diamantele care decorau mantia cerului. Stelele explodau la milioane de ani
lumina departare, oferind cel mai frumos spectacol aici, pe pamant.
Keo isi oferi bratul pe post de perna, iar Kayah isi mangaia obrazul de
pielea care mirosea a soare. Din cand in cand indraznea sa isi furiseze ochii
verzi catre silueta din dreapta ei, masuradu-i obrajii si nasul si parul ca o coama
Page
282
October 1, 2012
de leu. Cand coltul ochiului lui se umplea de verde, isi ferea privirea,
agatandu-se din nou de stele.
- E multa pace intre aceste ziduri…
- Mai multa bogatie decat pace, din pacate. Cetatea este faimoasa datorita
comorilor si a sensului pe care il are.
- Ascunzatoare?
- Locul unde il poti incolti pe demonul Abes. O alta inchisoare!
- De aceea e secreta.
Ii dadu dreptate miscand din cap.
- E secret si povestea posedarii tale? Sau iti este frica sa imi povestesti?
Pufni in ras, tremurand sub capul ei. Dar fata nu il acompanie. Nici
macar nu zambi, ci se rezuma doar la a se holba la el, la frumusetea care te lasa
fara suflare.
- Nu este un secret.
- Dar viata ta de dinainte de posedare? Cum erai ca si om? Cum aratai?
- Acelea sunt...capitole de mult uitate! Nu cred ca mai sunt importante...
fac parte dintr-o era care si-a pierdut rostul datorita demonului. Ce mai
conteaza cum am fost ca om daca sunt blestemat sa port un demon in mine
care poate erupte oricand si care poate preface lumea intr-un ocean de lava?
- Este important pentru mine! Noi...cei de dupa tine, nu am fost oameni
niciodata!
- Ar trebui sa va bucurati.
- Este chiar atat de rau?
Se intoarse spre ea, prea serios dupa o serie de ras ca cea de acum cateva
minute. Coltul ochilor pareau delte secate ale unor oceane odata bogate in
micile fericiri ale vietii, iar gura, in trecut abundenta de cantece si povesti,
acum lipsita de inspiratie, trista si tacuta.
- Sa fii muritor...e cel mai bun lucru care ti se poate intampla!
Page
283
October 1, 2012
- Cum e? intreba, curiozitatea formand constelatii noi in ochii ei

migdalati.
- Simti viata pretutindeni, in jurul tau dar cel mai intens in interior.
Fiecare bataie a inimii este o speranta, puterea aerului care iti umple plamanii
iti alimenteaza creierul. Durerea muschilor si senzatia de foame, gustul
formidabil al mancarii care iti coloreaza cerul gurii si te umple de fericire,
senzatia stomacului prea plin...un somn nebunesc de bun, fara vise, trezitul
greoi si intinderea spatelui, senzatii care iti inmoaie picioarele! Satisfactia de a
crea sau de a te descurca in situatii limita, senzatia ca ai supravietuit unei noi
zile fara ca viata sa iti fie pusa in pericol, frica care iti umple sufletul ca poate a
doua zi...viata ti se va scurge printre degete si o vei pierde, si nu vei mai vedea
lumina soarelui. Este minunat sa traiesti ca si cum ar fi ultima clipa, sa te arunci
in gol, sa risti, sa te pui in pericol. Sa iti inghete sangele in vene, dar sa te auto-
depasesti, sa fii mai bun ca fiara care te urmareste, care te vaneaza, sa infigi tu
primul sulita, sa fi un supravietuitor! Sa iubesti, sa faci dragoste cu tot corpul,
sa te abandonezi unor senzatii mai presus de palpabil, mai presus de fizica
trupului. Capul iti vajaie, starile de ametelea delicioase, imperfectiunea
trupurilor, urmele lor lasate de maini care nu pot fi grijulii, caci excitatia de a
da cu tine de pamant, te loveste din toate partile! Tot ce traiesti este la limita
dintre viata si moarte. Tot ce simti te poate ridica la cer sau te poate tari in Iad!
Nu exista o cale de mijloc, nu exista viata usoara. Trairile unui muritor se
rezuma la alegeri si la necunoscut.
O lasa fara cuvinte, ba chiar uita sa si respire. Il ardea cu privirea ei, isi
intre-deschise buzele si absorbea fiecare silaba in parte. Se ridica intr-un cot si
incerca sa gaseasca o particia , un colt din muritorul de altadata. Insa trupul
acela nu mai apartinea intamplarii. Era o armura bine pusa la punct, fara
crapaturi, era in perfecta stare, o putere incredibila, superba pana la negare.
Demonica!
Page
284
October 1, 2012
- Daca ai fi fost om inainte sa devii nemuritor...nu ai fi putut trai, Kayah!

- Tu cum ai putut?
- Nu am fost eu pentru mult timp. Iar cand am revenit...trecuse prea mult
timp! Nu fusesem nici mort, dar nici viu. Nu traisem destul! Voiam ceea ce mi
se promisese inainte de a accepta pactul. Nu am avut curaj…
Se lasa pe spate, prada din nou exploziilor solare.
Multi nemuritori adopta stilul uman si isi fac prieteni umani, atat cat e
posibil...tocmai pentru a experimenta cat mai profund aceasta experienta.
Nemurirea este un dar, este un vis, insa paleste odata cu trecerea timpului,
odata cu aparitia singuratatii, cu disparitia celor dragi, cu gustul repetitic al
sangelui...oamenii traiesc putin, traiesc cu greutati atarnate de picioare si la
fiecare colt exista un sarpe veninos care le pune in cumpana viata, dar o traiesc
la intensitate maxima, au parte de diversitate, au parte de dragostea adevrata,
au parte de un scop si lupta pentru indeplinirea lui…
Esentele tari se tin in recipiente mici!
- Keo...daca te-ai intoarce in timp si….
- Si mi s-ar oferi nemurirea?
Astepta cuminte raspunsul, lasand nisipul sa ii alunece printre degete.
Cerul incepea sa se coloreze, o nuanta fina de roz se aprindea in departare.
Cortina de stele avea sa se stinga curand, la fel si sclipirea din ochii lor.
- Keo, daca demonul Abes ar veni din nou la tine…
- As accepta!
Ramasese fara cuvinte, ca o stana de piatra.
Cerul se aprindea in trambite de culori, iar soarele isi va face aparitia
curand, astrul care punea in umbra diamantele noptii, strapungandu-le cu
razele lui.
- Nimeni nu il poate refuza pe Abes, Kayah! Nu iti ofera nimic mai bun,
ba
Page
285
October 1, 2012
chiar te lipseste de atat de multe stari, sentimente, emotii...de umanitatea care

ne-a smuls din lantul trofic si ne-a indreptat coloana...dar glasul lui ti se
furiseaza in suflet si se incolaceste in jurul gatului, te lasa fara suflare. Te
ademeneste intr-0 imbratisare mai dulce ca mierea, mai incantatoare ca cea mai
frumoasa fecioara...vorbele ii sunt arome dulci, cuvinte care tes vise
spectaculoase. Esti frumos, esti perfect, esti delicios...si esti sclavul lui fara
drept de apel!
Nu stia de cate zile era in cetate, nu stia cate nopti au petrecut impreuna
acoperiti de plafonul de stele si ferecati intr-o cusca din aur. Descoperise toate
aleile, lasase mii de pasi in urma ei. Privise de nenumarate ori florile cum se
inchideau si cum se deschideau, ridicandu-si petalele catre sfera fierbinte care
colora cerul. Stia pe de rost susurul izvorului infinit, inmuindu-si degetele in
apa curgatoare pentru o mica racorire. Mangaiase fiecare piatra, privise
indelung fiecare lumanare cum se prefacea in ceara, cum curgea pe lemnul
negru si se intarea pe pardoseala din piatra.
Pielea ei capatase culoarea bronzului, parul i se deschisese, parand una
cu nisipul auriu de dupa zidurile inalte.
De cele mai multe ori statea intinsa langa Keo, marcand cutele corpului
sau cu ale ei degete, apasand pe muschi, sarutand cele mai intime locuri,
rasfirand coama blonda, zambind cand sunetul produs semana izbitor de tare
cu nisipul care curge printre degete.
Se intreba daca mai avea un rost afara, in lumea larga. Devenise atat de
atasata de aceasta cetate, de secretele si ulitele ei, de bogatiile si colturile
intunecate, de culorile florilor si de Keo al ei, aplecat peste o harta infinita,
adaugand culoare, de jocul de lumini si umbre pe care nu reusise sa il
descifreze pe pielea lui ca un papirus.
Page
286
October 1, 2012
Asfintitul o colora in nuante de roz si violet, rezemata de statuia

curajoasa a Persefonei, in mijlocul gradinii de trandafiri. Isi acoperea picioarele
cu nisip, ca apoi sa le scoata la suprafata, scuturandu-si degetele. Mirosul
trandafirilor o relaxau cumplit, simtind lipsa miscarii, a agitatiei, semanand
mai mult cu o pisica decat cu o pantera mereu pregatita de atac.
Nici nu tresari cand portile cetatii se deschisera pentru prima oara de
cand se afla aici. Petalele se stransera unele in altele.
Se ridica, sprijinindu-se de statuie. Simti fiorul din calcaie cand in pragul
portilor il recunoscu pe cneazul Egreminov.
Facu cativa pasi spre el, curioasa. Parul cret ii acoperea ochii, picioarele ii
erau relaxate, mainile bronzate stateau prietenoase pe langa corp.
Insa cand ochii i se ciocnira de ai lui, un tremur ii zgudui pilonii mintii,
incheieturile mainilor si oasele picioarelor. Il vazu cum isi scoate cutitele de la
brau si cum cizmele i se afundau adanc in nisip cand porni spre ea, in pas
alergator. Abia avu timp sa se fereasca, dezechilibrandu-se, cazand ca un
bolovan in nisip. Cneazul se lansa din nou, trecand cu mana dreapta peste
capul ei si cu mana stanga in dreptul abdomenului.
Kayah se feri la limita, cazand pe spate. Lua un pumn de nisip si i-l
arunca in ochi. O parte isi atinse tinta. Taru tipa nervos, lovind in aer, parca
turbat. Avu timp sa isi gaseasca echilibrul si sa isi intareasca musculatura. Se
uita in toate partile, sperand sa gaseasca ceva ce putea folosi ca si arma.
Cneazul se indeparta, scuturandu-si parul si frecandu-si ochii. Vederea
ii deveni clara, o vazu cum cauta ceva, disperata. Nu voia sa o lase sa respire,
nu avea de gand sa ii lase ragaz, porni cu toata forta inainte, aruncand cu unul
din cutite. Acesta se invarti de cateva ori, ratand tinta. Kayah il devie cu mana,
lua alti doi pumni de nisip si se indrepta spre el.
Page
287
October 1, 2012
Se ciocnira, impingandu-se in brate. Kayah arunca primul pumn de

nisip, nimerind gatul. Taru incerca sa o taie pe fata, dar fata isi lasa capul pe
spate si reveni cu el, cu toata forta, lovindu-l direct in frunte.
Cazura amandoi pe spate, ametiti din cauza loviturii, dar Kayah isi intra
in mana, se ridica prima si stranse cutitul aruncat in pumn.
Taru isi pipai fruntea, era crapata. Sangele ii picura pe gene, ii intra in
ochi si il simti pe limba. Frunte pentru frunte, se gandi el, si lansa el atacul de
data asta. Taie aerul, apoi se feri de lama ei, impiedicandu-se de niste pietre. O
prinse de brat, incercand sa o puna la pamant, insa Kayah se smuci,
pricopsindu-se cu niste zgarieturi. Se rupse o secunda din lupta pentru a-si
privi ranile si o piatra o lovi in tampla, taindu-i vederea si busola corpului.
Cazu, in genunchi, frecandu-si ochii. Totul era in ceata, o duduiala ca de tunet
ii strabatea toate canalele creierului.
Il auzi de undeva din stanga si incepu sa mearga de-a busilea, dar o
prinse de picior si o tari cativa metri. Inghiti cateva guri bune de nisip. Cand se
opri, il astepta abia respirand. O apuca de parul de la ceafa, intinzandu-i gatul
si apropiind lama de venele iesite in relief.
Dar Kayah nu voia sa se termine. Ii apuca mana si o duse la gura,
muscand cu pofta pana cand tipatul lui zgudui zidurile si trandafirii de petale.
Ii dadu un cot in fata, se intoarse cu fata spre el, il mai lovi o data cu capul si il
imbranci astfel incat sa se urce peste el. Taru se repezi la ea, cu coltii la vedere,
dar ea ii acoperi chipul cu palma, ingropandu-l in nisip.
Trebuia sa ii tina imobilizata mana in care avea cutitul si sa suporte
loviturile si zgarieturile provocate de cealalta, dar apasa cu toata forta din brat,
nisipul innecandu-l, tremurand ca si electrocutat sub ea. Tipa din toti
rarunchii, rugandu-se sa nu o lase bratul, sa reziste pana cand contele nu va
mai respira nici un gram din sufletul sau!
Page
288
October 1, 2012
Voise sa o omoare, venise chitit sa ii fure viata, dar se dovedise mai

puternica. Lua o gura sanatoasa de aer si tipa din nou, cascand coltii catre
capul care abia de se mai vedea de nisip.
Simti o strangere puternica pe umer si ins ecunda urmatoare fu azvarlita
la cativa meti de conte, taindu-se in grauntele aspre de nisip. Alte zgarieturi
aparura pe corp, simtindu-si sangele cald cum erupea asemeni lavei dintr-un
vulcan fierbinte.
Cazu intr-un genunchi, sprijinindu-si trunchiul in pumni. Printre bucle
il vazu pe Keo cum il dezgropa pe conte, intorcandu-l cu fata in jos si lovindu-l
usor pe spate, tusind nisip si sange. Tragea cu nesat aer si mai rau se ineca. Isi
scutura pletele negre si isi curata chipul si ochii, ramanand ingenuncheat, cu
privirea in pamant, dar cu cutitul bine strans in pumn.
- Pot sa stiu eu ce naiba v-a apucat?
- A venit sa ma omoare! tipa Kayah, indreptand spre conte un deget
acuzator. Nenorocitul asta a gasit cetatea si a vrut sa ma omoare! zbiera mai
tare, inca plina de nervi, cu adrenalina pulsand in tot corpul.
Ochii ii erau rosii si fata vanata, iar corpul ii tremura din crestet pana in
talpi.
- Ati innebunit?! Ce-i cu tine, ti-ai pierdut mintile???
Il trase de par, blocandu-i capul astfel incat sa se uite in ochii lui. Il
imobiliza, iar Taru nu se smuci, nu incerca sa scape din stransoare.
- Eu ma astept sa vina chiar Moartea dupa ea si o ataca cine credeam mai
putin???
Il elibera si se indeparta de el. Taru continua sa tuseasca, uitandu-se
acuzator la Kayah, gata sa sara la gatul ei daca facea vreo miscare.
Nici unul nu se uita la Keo, continuau sa scoata aburi pe nari si spume
pe guri. Keo se intoarse cu palmele ude, stergandu-i fata lui Taru de nisip si
sange. Il trase de haina, mai mult tarandu-l, pana la izvor. Ii facu semn sa se
Page
289
October 1, 2012
spele si sa bea, apoi se apropie de Kayah care nu ii accepta atingerea. Ramasese

asezata, tragandu-si sufletul. Efortul se resimtea de parca se luptase cu un
munte, incercand in zadar sa il faca faramite. Nu se simtise niciodata mai
aproape de Moarte, iar acest gand potolea focul din piept. Crapaturile din
piele incepura sa o usture, mangaind cu degetele crestaturile facute de
ghearele contelui.
- Vorbeste, Egreminov, pana nu te fac faramite!
- Nu esti in siguranta cu ea! Este aici sa te omoare!
- Zau?! Ceva mai prostesc jur ca nu am auzit in viata mea!
- Trebuie sa ai incredere in mine, Keo! Ai avut dreptate! Kayah a fost
creata sa te omoare! Era pe drumul cel bun pana sa apar eu!
- Si de unde stii tu asta? Cine te-a prostit?
- O sursa sigura! tipa Taru exasperat, agitat ca nu il lasa sa isi termine
treaba!
- Daca iti dau una peste gura...se repezi Keo la el, smucindu-l de haina. Vii
in cetatea mea, atentezi la viata invitatei mele si bolborosesti un motiv idiot,
chiar nu mai tii deloc la capul tau?
- Asculta-ma! Tea mi-a zis ca totul a fost o capcana. Te-a facut sa o aduci
aici stiind ca foarte putini stiu de aceasta cetate, era locul ideal pentru a te
omori fara ca cineva sa banuiasca sau sa te gaseasca in timp scurt! Moartea nu
o cauta, nu avea legatura cu sufletul ei. Ea reprezinta moartea! Moartea ta!
Kayah pufai amuzata, abia atunci ridicandu-se si scuturandu-si hainele
facute franjuri. Isi propti bratele in sold, lasand garda jos. Keo statea intre ei.
- Adu-ti aminte cosmarurile, Keo! Demonul Kayah! Totul se leaga. Am
venit sa o impiedic!
- Creatorule Mare…
- De ce nu ma crezi? zbiera Taru, afectat. Nu va recunoaste niciodata,
este o tradatoare! Keo…
Page
290
October 1, 2012
- Oricum ar fi fost, Taru, dadeai gres...daca nu veneam la timp, iti

ingropam corpul sub o duna!
- Inca respiram! Nu dadeam gres…
- Recunoaste macar o data ca e mai buna ca tine!
- Ai alergat pana aici degeaba, conte! Nu aveam de gand sa il omor pe
Keo...nici prin gand nu mi-a trecut, iar Tea nu mi-a spus niciodata sa fac asa
ceva! Ori nu era Tea cea care ti-a spus bazaconia asta, ori a facut-o intentionat!
- Nu mai vorbi, sarpe! Nu o asculta, Keo!
- Liniste! tipa Keo, exasperat. Nici unul nu vreau sa mai scoata o silaba!
Va spalati, va aranjati si discutam la o cana de cafea, calmi! Sau unul din voi va
vorbi dupa zid!
Prima care ii dadu ascultare fu Kayah, oprindu-se fata in fata cu Taru.
- Daca asta era un test al Elitei, eram acceptata cu lauri!
- Doar in visele tale!
- Incetati sa mai maraiti si miscati-va din loc!
De data aceasta tonul fusese mult mai agresiv, iar cei doi o luara pe carari
diferite, cu maxilarele si bratele inclestate ca dupa o lovitura de fulger.
Ramas singur, Keo trase aer in piept. Isi incrucisa bratele la piept si privi
in jurul sau. Nu o admise cu voce tare, dar i se paruse ca Persefona isi
modificase pozitia. Ii dadu o tura, privindu-i chipul. Nimic care sa o de-a de
gol. Si pentru ca nu voia sa ii lase nesupravegheati prea mult timp, porni spre
locul unde avea sa imparta pipa pacii.
Nu fara sa ii arunce Persefonei o ultima privire.
Aburul cafelei calma spiritele. Era amara si linistitoare, iar lemnele din
foc trosneau, aruncand scantei si lumini calde care mangaiau brate
stralucitoare si ochi sclipitori. Sub un clar senin de luna, Keo porni discutia,
stand in sezut intre cei doi. Ii dadu cuvantul lui Taru, care povesti de la
Page
291
October 1, 2012
inceput pana la sfarsit intalnirea cu Tea. La final sorbi din cafea, strambandu-
se. O puse deoparte.
Nu de cafea avea el nevoie!
- Dar Tea nu mi-a spus niciodata asa ceva, nu mi-a dat nici mcar un
indiciu! De fapt, niciodata nu mi-a spus scopul adevarat de ce anume m-a
salvat de la moarte.
- De antrenat, te-a antrenat pentru ceva!
- Poate pentru Elita...zambi Keo, facandu-i cu ochiul fetei din dreapta lui.
Amuzata, Kayah incepu sa rada, obrajii luandu-i foc. Isi musca buzele
apoi, cand contele o fulgera cu ochii sai albastrii. Realizase ca nu putea fi
serioasa in preajma lui Keo. Nu cand colturile gurii lui se ridica strengareste si
cand ochii ii deveneau jucausi. Isi feri privirea, stiind ca focul nu a avut niciun
rol in aprinderea obrajilor.
Spera ca doar ea sa realizeze asta.
Taru isi dadu ochii peste cap, plescaind din buze.
- Am incredere in Kayah! Tot timpul petrecut impreuna...a fost opusul
unui timp deja bine stabilit, regizat. A fost naturala si mi-as fi dat seama…
- Opreste-te! Opreste-te pana nu imi explodeaza ochii!!! Tu te auzi?!
Normal ca nu ai vazut, ca nu ai auzit! Fata asta ti-a luat mintile!
- Poate ar trebui sa ti le ia si tie vreuna! Ca si-asa nu sunt bune de nimic!
- Ii sunt luate deja, iubito.
- Iubito?!?!?!
- Sa stabilim un lucru, cneazule! Kayah nu este dusmanul meu, nu este
criminalul meu, nu a fost si nici nu va fi! Nu stiu ce ti-a spus vrajitoarea aia,
orice ti-a spus, a facut-o ca sa scape de tine!
O tacere nelalocul ei se asternu peste Taru. Cobori cu ochii, rupand
puntea creata cu cei doi, cautand ceva in nisip. Ceva de demult, o amintire…
Page
292
October 1, 2012
Kayah si Keo il priveau nedumeriti.

- Ce-ai patit? A vrut sa scape de tine? Taru...ai incoltit-o si a vrut sa scape
de tine?
Rasul Kayhei il trezi din transa. O privi incruntat, fata se amuza pe
seama lui.
- Te-a jucat pe degete, micule cneaz! O mica minciuna si iata-te, credul, la
o mie de ani lumina de Soarta incoltita!
- E o vrajitoare!
Se ridica si dadu cu piciorul in lemnele care ardeau, imprastiindu-le prin
toata curtea. Se invartea ca o bestie prinsa in cusca, frangandu-si degetele si
murmurand blesteme care nu apucau sa prinda contur in aer, caci se stingeau
pe buzele inghetate.
- Eu te-am avertizat, Egreminov. Femeile au fost marea slabiciune a
familiei tale!
- M-a facut sa alerg pana aici intr-un suflet, sa imi fac tot felul de scenarii
in cap, sa imi pierd mintile pe drum, intrebandu-ma daca nu cumva am ajuns
prea tarziu...doar ca sa scape de mine?!
- Si Soarta are limitele ei!
- Acum totul se leaga, Taru. Tea nu era pregatita sau pur si simplu nu voia
sa te multumeasca cu raspunsurile si nici cu prezenta ei, asa ca a nascocit rapid
un plan de evadare. Iscusita treaba, se vede ca are experienta! S-a legat de cel
care iti ocupa jumatate din inima, stiind ca eu sunt cu Kayah. Stiind ca Kayah
este...o arma. Tii tu minte accesele mele de panica. Iar vrajitoarea, experta in
arta comediei si a tragediei, s-a facut crezuta. Ti-au luat calcaiele foc pana aici,
asteptandu-se sa-mi vezi capul intr-o teapa. De asemenea, Soarta stia ca nu vei
avea sorti de izbanda impotriva ei, caci a fost crescuta de forte pe care noi nici
cu mintea nu le putem atinge, daramite sa mai si credem in ele! Era sigura ca
Page
293
October 1, 2012
nimic nu i se va intampla si ca va avea castig de cauza. Cam acesta, scumpul

meu prieten, ar fi planul Teei Vever.
Kayah daduse din cap aprobator pe tot parcursul explicatiei si scoase un
ciripit printre buze, un ras rusinos, acoperindu-si gura cand Keo se incrunta
spre ea.
Cneazul era sub presiune, gata oricand sa explodeze sub forma unui
artificiu. Ii era foarte cald, fusese invins intr-o lupta corp la corp si fusese cat pe
ce sa comita o crima pentru care Keo nu l-ar fi iertat niciodata.
- O strang de gat data viitoare! O strang de gat!
- Ma simt usurat sa vad ca ai ajuns la sentimente negative impotriva
vrajitoarei! Ai fost incapatant, dar poate exista o varsta pentru toate
adevarurile.
Kayah se ridica, oprindu-l pe Taru din rotatii. Isi propti mainile in
umerii lui, fortandu-l sa se uite la ea. Chipul ii era acum frumos si bland, nici
urma de expresia turbata care-l infiora in timpul luptei. Nestiind ce sa faca,
incerca sa ii evite privirea, dar fata il scutura o data si il forta sa se uite fix la ea,
acapa
randu-i toata atentia.
- Poate ca necunoscute sunt caile Sortii in ce te priveste, cneaz
Egreminov.
Dar sensul vietii mele mi-l cunosc ca in palma, caci in frunte mi-e scris! Eu am
fost salvata sa devin o slabiciune. Slabiciunea unui razboi neinfrant,
neinfricat, nepatat! Nu am putut realiza nimic pana in aceste clipe, cand te-am
vazut reactionand ca o sageata impotriva mea. Poate ca Tea nu face nimic
intamplator. Poate ca ne-a fost dat sa ne intalnim asa pentru a mai descoperi
cate ceva despre noi. Nu mi s-a spus niciodata sa il omor pe Keo sau sa atentez
la viata lui in vreun fel. Nici nu am aceasta putere. Si, sincer...nici nu mi-as fi
dorit. Dar inevitabilul s-a intamplat cat timp am stat aici. Tea ne-a inchis, sub
Page
294
October 1, 2012
forma unei amenintari, in aceasta cetate pentru a ne apropia...pentru a ne

indragosti. Pentru a-i crea lui Keo...o slabiciune. A reusit. Fara tertipuri, fara
magie neagra. Pur si simplu, m-am indragostit de el. Si el...cred ca a fost
dintotdeauna indragostit de mine. Imi cunoaste sufletul de parca a facut
dragoste cu el in alte lumi, in alte timpuri...Taru, eu sunt calcaiul lui Ahile in
viata lui de-acum. Oricine vrea sa ii faca rau, ii poate face rau prin mine. Il
poate rani, il poate incatusa, ingenunchea. La fel si din prisma mea! Ne-a unit
doar pentru a ne lega de maini si de picioare! Intr-un fel...poate ai dreptate. Eu
sunt moartea lui. Caci niciodata nu va mai fi la fel, de-acum inainte.
Il elibera din stransoarea ei, dar nu se clinti din loc. O privea fermecat,
inmarmurit. Cumva, stelele se adapostira in ochii lui si licareau conspirativ. Se
uita mai atenta la el, la chipul perfect, sculptat conform celor mai inalte
dorinte. Ploapele se deschisera asemeni unor flori la vederea luminii.
- Ma gandesc ca...cumva, Tea isi face si ea loc in lumea noastra. In prezent
are prea multi dusmani, prea multe noduri care nu mai pot fi dezlegate. E
rabdatoare, caci are timpul de partea ei.
Ii atinse barbia, tinandu-o in palma si apropiindu-se mai mult de el.
- Te-a facut nemuritor, nebunule! Esti nemuritor pentru ea! Si cate
campuri de margarete nu au trebuit sa piara pentru ca tu sa te nasti! Spune-mi,
norocosule, ai idee cate ziduri a daramat, cate turnuri din oase a creat? Cat
suferinta a suportat? E usor sa fii tot si pretutindeni?
Facu semn cu bratul catre tot ce ii inconjura, ramanand blocata cu
privirea pe statuia Persefonei, nemiscata in bataia lunii.
- Ai tu idee cum e sa iubesti cu puterea planetelor? Sa arda asa cum ard
stelele, dar tu sa nu poti arde odata cu ele?
Keo se rupse din strania atmosfera de basm, scuturandu-si capul. Se
ridica si el, apropiindu-se de Kayah, privind in punctul unde privea ea,
incercand sa surprinda o miscare sau o umbra.
Page
295
October 1, 2012
- Cum putem noi, alcatuiti din carne si oase, sa punem sub semnul
intrebarii, intentiile materiei care tine legate spatiul si timpul?
Vorba ei se transforma intr-o soapta, luandu-si privirea de la statuie,
revenind la cneaz. Toata energia lui se scufunda intr-un ocean de amintiri si
dor. In acest moment parca ii simtea lipsa mai mult ca oricand.
- Crede si nu cerceta, indiferent de ceea ce crezi tu sau banuiesti. Infrunta
dorul, infrunta realitatea, infrunta nerabdarea! O sa vezi, micule cneaz,
planetele se vor alinia pentru tine!
- Soarta v-a vrajit pe amandoi! Sunteti dusi cu pluta! Asa cuvinte
frumoase despre criminala aceea nu am mai auzit de mult, zau!
- Esti un necredincios pana in al doisprezecelea ceas!
- De ce esti mereu impotriva ei, Keo? Ce ti-a facut Tea de ai declansat
acest razboi impotriva ei?
- Nu ma lasa in pace! De 6000 de ani nu ma lasa in pace un ceas!
Smulse cutitul de la braul lui Taru si il azvarli catre gatul statuii. O reteza
dintr-o rotatie, capul spargandu-se in mii de bucati. Taru si Kayah ramasesera
muti, incercand sa inteleaga ce tocmai s-a intamplat.
- Si tocmai ce tragea cu urechea la discutia noastra!
CAPITOLUL XXV
Trecusera luni de la intalnirea cneazului cu Kayah si Keo.

A doua zi o luara din loc, convinsi ca amenintarea nu-si mai are rost si
toata lumea e in siguranta. Isi lua ramas bun intr-unul din orasele arabe si ii
lasa singuri sa isi vada de drum. El porni catre nord.
Arsita sudului ii innegri oasele, trebuia sa respire aer curat, racoros.
Trebuia sa ajunga cat mai repede acasa!
Page
296
October 1, 2012
Nu mai parasise tinutul nordului de-atunci, dar singuratatea se facea din

ce in ce mai simtita. Doar in compania lupilor, cneazul nu mai scosese o vorba
pe gura, invartind cuvintele si scenariile doar in centrul mintii. Se plimba
dintr-un colt in altul al conacului, ramanand fixat cu privirea ore intregi
asupra portretelor cu parintii sai si, in special, in fata portretului Teei Vever,
cea care ii intorsese lumea pe dos.
Inceputul si sfarsitul lui!
Caci oricat s-a chinuit, oricat a incercat, nu s-a putut lepada de ea, de
memoria si amprenta ei! Trosnea ca un fulger inlauntrul lui, imaginea ei
ramasese imprimata pe retina, prezenta ei se regasea in bataile inimii. Era ca si
rupta din el...sau el rupt din ea!
Aceasta femeie nu-i putea fi salvare, doar blestem! Era piatra de capatai,
crucea obligat de puterile creatoare sa o poarte toata nemurirea lui.
Pana la urma, perfectiunea are si ea un cost…
Chiar inainte sa innebuneasca de tot, primise vizita lui Gregory Kingsley
si a lui Nicholas, propunand sa participe impreuna cu haita lui de lupi la o
vanatoare pe cinste.
In lume era liniste.
Pornira la drum pana in adancul padurii, unde lupii si vampirii o luata
pe carari diferite. Nu aveau de gand sa haituiasca o vulpe sau un iepure polar.
Trebuiau sa isi masoare puterile cu greii padurii. Aveau de gand sa
vaneze ursi!
Nicholas escalada dunele de zapada si simti sub picioare gheata groasa a
unui lac inghetat. Lupii care il acompaniau se asezara pe burta, adulmecand cu
boturile intinse spre cer. Hotari sa ii lase sa isi faca treaba, adapostindu-se in
zapada. Era mai cald decat isi inchipuise.
Gregory pasea ca o pisica pe urmele lupilor, cu pumnalele stranse in
pumni, strecurandu-se printre trunchiurile inalte ale brazilor. Exemplarele din
Page
297
October 1, 2012
fata lui erau nemaipomenite, mult mai mari fata de lupii din centrul
continentului, cu o blana stufoasa, o coama deasa pe gat, purtand mandri
culorile iernii astfel incat sa nu fie descoperiti in troienele de zapada. Aburi
ieseai din gurile lor cascate, iar la vedere lasau siragul de colti de doua ori mai
mari ca ai lui.
Fapt care-l facu sa si-i linga, incercandu-le taisul.
Taru era singurul neinarmat. La nicio vanatoare nu participase cu vreo
arma, preferand sa se lupte corp la corp cu bestiile mari, intarindu-si muschii,
masurandu-si puterile ca de la egal la egal. Si nu existase pana acum un
moment de cumpana.
Nascandu-se si crescand aici, cneazul facea parte din peisaj. De erai om si
il intalneai in drumul tau, nu stiai daca e o vedenie sau un cosmar. Culoarea
ochilor se deschidea spre un albastru ghetar, blocand semnele vitale, statura
inalta si subtire se strecura ca o naluca pana in fata nefericitului, cantarindu-i
in palmele albe, fara linii, viata. De cele mai multe ori nu supravietuiau. Dar
existasera cateva exceptii, iar acum cneazul era o legenda, un vis, devenise o
poveste auzite la caldura focului sau langa paturi de fecioare, din ce in ce mai
fantastic, mai ingrozitor.
Lupii se infiorara, coamele argintii ridicandu-se amenintator pe spate.
Bestia era in apropiere.
Nicholas se sprijini intr-un genunchi, gata oricand sa sara in spinarea
ursului, Gregory isi ciocni lamele intre ele, lepdandu-se de mantia grea astfel
incat sa aibe umerii liberi.
Printre trunchiurile ce pareau negre intr-un decor imaculat, printre
crengile ca niste gheara lasate din cauza greutatii zapezii, ursul isi facea loc
printre troiene, afundandu-si labele imense in zapada, scotand aburi prin tot
porii. Un animal extraordinar de mare, creat parca de un zeu si nu un fiu al
Page
298
October 1, 2012
naturii, cu ochii mari si negri, puturi catre Iad, cu blana maronie si lunga, ca o
armura impotriva ghearelor si a sagetilor, bestia parea imposibil de invins.
Gregory zambi recunoscator.
Era exemplarul perfect! Avea sa fie o lupta pe cinste!
Lupii se lasara pe burta, incordandu-si labele. Niciunul nu facu o
miscare, asteptau semnalul lupilor.
Toti se lansara in acelasi timp, ca niste sageti eliberate din arc. Tasnira
spre urs, inconjurand animalul si dezvelind coltii, agitandu-l. Se repezeau cand
unul cand altul, incerand sa ii zgarie labele, insa ferindu-se la timp de o
lovitura atat de puternica, ca le putea rupe gaturile.
Ursul se agita cumplit, scotand ragete si aburi fierbinti, ridicandu-se in
doua labe, lovind cand in stanga cand in dreapta, incercand sa se fereasca de
haita mare care forma un cerc in jurul lui, blocand astfel orice sansa de scapare.
Nicholas iesi din ascunzatoare si o lua la fuga, trebuind sa parcurga tot
lacul inghetat pana la prada. Cand ajunsese in centrul lacului, incremeni. Un
muget se auzea la picioarele sale, o panza de crapaturi pornira de sub piciorul
lui stang, iar apa incepu sa se agite sub gheata. Indrazni sa mai faca un pas si
atunci o gaura se casca si-l inghiti, scufundadu-se greoi in lacul sloi, blocandu-
i degetele si incheieturile si intepandu-i ochii pana cand orbi.
Cadea spre fundul lacului ca si cum ar fi avut o bila legata de picior,
incetand sa se mai vada, incetand sa mai spere ca va respira si altceva in-afara
de apa.
Odata cu aparitia lui Taru si a lui Gregory, lupii devenisera mai curajosi,
dar si nesabuiti. Unii se repezira cu capul inaine, incercand sa prinda beregata
ursului, dar fusesera azvarliti, ghearele bestiei decupandu-le burtile si lupii
murind in chinuri, pana cand tot sangele se scurse pe zapada alba.
Odata ridicat in doua labe, animalul era de doua ori mai amre decat cei
doi vampiri. Gregory incerca sa se apropie cat sa il raneasca cu pumnalele,
Page
299
October 1, 2012
ferindu-se la limita de viteza labelor ce coborau ca niste ciocane. Ii simtea forta

din muschi, sangele care clocotea sub acea patura de blana. Profitand de
Gregory si de lipsa de atentie ce i se acorda, Taru ii sari in spinare, prinzandu-i
gatul in stransoarea bratelor. Ursul se mai ridica o data ope labele din spate,
incercand sa scape, dar lupii sareau cu coltii catre burta lui, iar Gregory infigea
lamele in burta si in piept, rapid ca un secundar. Sangele tasnea ca dintr-un ac
dupa ce scotea varfurile, stropind zapada si blanurile lupilor.
Bestia nu mai avea multa vlaga, obosit si ametit din cauza pradatorilor,
iar stransoarea era din ce in ce mai puternica. Cazu iar in patru labe, Gregory
prinzandu-i botul in pumn. Se uita fix in ochii lui ca de carbuni stinsi, infigand
cutitul o data in gat, apoi il roti o data in aer si il mai infipse o data in cap. Osul
se auzi crapandu-se, iar lumina din ochi se stinse treptat, la fel cum ursul
ramase fara suflare.
Se prabusi ca un bolovan in zapada, iar linistea care se asternu era mai
apasatoare ca o noapte geroasa din mijlocul iernii.
Se adunara in jurul bestiei, lupii adulmecand cadavrul. Sangele nu mai
curgea cu viteza luminii, se scurgea ca un izvor din toate ranile ursului, topind
zapada.
Taru si Gregory isi intalnira privirile, avand aceasi intrebare pe retina.
Unde era Nicholas?
Abandonara cadavrul si pornira catre locul unde stiau ca Nicholas
statuse la panda. Groaza la ingheta in vene cand vazura gheata lacului facuta
franjuri in centru, iar Nicholas nu era pe nicaieri. Gregory alerga pana la gura
cascata in gheata, grijuliu cand auzi crapaturile adancindu-se, lungindu-se. Se
tara in patru labe in toate partile, incercand sa surprinda o miscare in apa, o
pata de culoare.
Taru cotrobaia cu privirea oglinda ghetii, focalizand cat mai departe, cat
mai adanc. Tresari cand sub picioarele lui doua palme lovira gheata. Bulele
Page
300
October 1, 2012
aerului din plamani se loveau neputincioase de podeaua inghetata. Gregory se

tari langa Taru, lovind gheata cu pumnii pentru a o sparge. Gheata se crapa in
cuburi imense si se chinuira o groaza pana scoasera toate partile cat sa incapa o
persoana prin ea. Dar Nicholas isi pierduse cumpatul si puterile, muschii
avand flori de gheata pe ei, oasele congelandu-se pana la absolut,
transformandu-se intr-o sculptura de gheata, cazand in abis. Cazand de
bunavoie, in gol.
- Taru, ajuta-ma! Nicholas!!!
Apa rece combinata cu frigul de-afara nu aveau niciun efect asupra lui
Gregory, care isi agita bratele in apa, iar chipul i se schimonosea in numele
fricii si al groazei. Taru se uita in toate partile, incercand sa gaseasca o solutie,
o cale de scapare pentru cel al carui fir al vietii avea sa se rupa.
“ Foarte adanc e lacul acesta…” gandi Nicholas, gandul lovind toate
colturile mintii si ale gurii. Se mira cum mintea inca reusea sa se conserve, inca
reusea sa trimita semnale, sa traiasca in ciuda corpului care nu mai reactiona la
niciun impuls.
Lumina care se strecura prin gaura creata de Gregory si de Taru se
micsora, iar in curand avea sa devina doar un punct. Va inceta sa mai existe.
Ploapele, picioarele, totul era paralizat.
“Ma apropii de Iad...incepe sa imi fie cald…”
Il cuprinse moleseala specifica unui muribund. O stare de relaxare,
delasare a trupului, a spiritului, negarea ca mai exista o sansa. Nu stia unde era
sau ce anume era, plutea in deriva, o scrisoare despre cineva purtata de valuri
in furtuna!
Creierul intrase si el in letargie.
Era atat de bine!
Era atat de bine sa nu mai tii cont de tine, sa nu iti mai simti greutatea, sa
nu mai depinda de tine supravietuirea de zi cu zi.
Page
301
October 1, 2012
Se lepadase de scopul nemuririi sale, se lepadase de Gregory si de Tea.

Apa il legana incetisor, asemeni unei mame, il legana spre moarte si spre
uitare! Inapoi spre casa…
- Taru, nu-l mai vad!

Apa sarea in toate partile din cauza mainilor lui Gregory, udandu-i pe
amandoi pana la piele.
- Ma duc dupa el!
- O sa sfarsesti la fel ca el!
- Nu, nu o sa…
- Nu te condamna singur, prostule! Trebuie sa spargem mai multa gheata!
Ma scufund eu dupa el, dar imi trebuie mai mult spatiu! Nici eu nu pot rezista
la temperaturi atat de minime…
Isi aruncara hainele grele de pe ei si armele si incepura sa sparga cu
pumnii, frenetic.
- Produ cat mai multe pagube, Gregory! Slabeste gheata din mai multe
unghiuri!
Aschiile sareau, zgariindu-le mainile si chipurile, dar se topeau imediat
cum le atingeau pielea, caci ardeau pe interior ca niste furnale.
Adrenalina le pompa in vene mai ceva ca in timpul bataliei cu demonii.
Gregory respira sacadat, avand venele proeminente si roseata din obraji,
nuanta focului. Trebuia sa il salveze pe Nicholas! Trebuia sa ii redea suflarea…
Gheata se sparse aproape toata, crapaturile trosneau si formau mici
insulite de gheata, ca niste continente, plutind pe lacul albastru. Fara sa il mai
astepte pe Taru, Gregory tasni in apa, eliberand o cantitate imensa de aer cand
simti acele lacului direct in centrii nervosi.
Atat de rece, atat de brutal, ca intepeni pentru cateva secunde,
intrebandu-se daca are destul curaj pana la capat.
Page
302
October 1, 2012
Taru se arunca si el, mult mai rezistent la temperatura de groaza. Il trase

pe Gregory, facandu-i semn sa il urmeze. Nu puteau sta pe loc, nu aveau ragaz.
Cneazul ii arata ca trebuie sa se miste, ca trebuie sa inoate pentru a rezista
impotriva frigului!
Lumina a fost calauza pana la jumatatea adancimii. Acum ii parasea,
tasnind in intuneric, strabatand orbeste cei cativa metri pana pe fundul
lacului, unde nu putea sa existe vreodata vreo forma de viata!
Dar gasira trupul intins, cu bratele indreptate spre cer. Il luata fiecare de
subtiori si impinsera in picioare, grabindu-se spre suprafata, spre aer! Nicholas
le ingreuna urcusul, Gregory abia isi mai simtea trupul, Taru tragea parca
pentru amandoi!
Se agatara ca niste naufragiati de marginea solida, primul saltandu-se
Gregory si-l trase pe Nicholas departe de lacul inghetat, pana pe zapada. Taru
iesi si el, scuturandu-se de turturii care se formara pe hainele sale.
Cu pumnii amandoi stransi, incepura sa il loveasca pe Nicholas in piept.
Trupul ii era sloi. Nu era maleabil, asemeni unei papusi din lemn. O data lovea
Gregory, a doua oara Taru si tot asa.
Una, doua trei lovituri, insa nimic nu se intampla. Nicholas avea ochii
larg deschisi, cenusii, iar buzele vinete. Culoarea pielii nu prevestea nimic bun.
Ii zdrobeau plamanii, ii invineteau pieptul. Taru il inveli cu ambele mantii,
frecand toti muschii, poate-poate reusea sa puna sangele in miscare. Caldura si
dezghetul trebuiau sa vina din interior, asa cum li se intampla lor, insa nimic
nu dadea roade.
Deznadejdea il lovi din plin pe Gregory. Incepuse sa gafaie si sa loveasca
la intamplare corpul vampirului. Stranse din ploape si simti cum pielea
obrajilor arde sub sarea lacrimilor.
- Mi-ai depasit asteptarile, Nicholas! Si cred ca si pe ale lui Seth.
Page
303
October 1, 2012
- Cui datorez mai multe?

- Mie, bineinteles! Eu te-am cules, eu am decis in favoarea ta…
- Puteai tousi sa ma anunti ca vom simula moartea.
- Si astfel se naruia toata naturaletea momentului! Priveste. Nu esti un
actor chiar atat de bun...
Isi zambira reciproc, privind spre grupul adunat in zapada. Lupii nu
indrazneau sa se apropie, ramanand pe margine, scancind.
- Am vrut sa iti arata, Nicholas, ca ti-ai indeplinit misiunea acum mult,
mult timp. Inca de la primul sarut.
- Magulitor!
- Nu ezit sa arat cand sunt mandra de cineva! Iata, si Gregory plange
cateodata. Acum poti alege. Te poti intoarce la origini sau...poti ramane.
Tea intinse cartile pe masa. Il privi serioasa, ascultand hipnotizata
rotitele mintii lui cum se invarteau la nesfarsit.
Trupul fara suflare era umbrit de statura lui Gregory, dorindu-si sa
surprinda orice zvacnet care insemna viata. Isi asasina ratiunea, crezand in
zadar. Taru il lua de umeri, vrand sa il ridice, dar se smuci ca un animal ranit,
ramanand in genunchi.
- Voi ramane!
Soarta isi dezveli dintii albi intr-un zambet fermecator.
- Cum doresti!
Il impinse inapoi in apa, Nicholas intinzand bratele spre ea. Cand lovi
apa, trupul se zvarcoli. Scuipa apa ramasa in plamani, iar culoarea pielii incepu
sa se modifice. Clipi de cateva ori, deranjat de lacrimile dulci si de brobonele
de gheata de sub gene. Fu ridicat in sezut si batut pe spate. Auzea in surdina
vocile celor doi vampiri si urletele lupilor. Isi incolaci bratele, tremurand de
frig. Muschii se trezeau si ei, supusi parca unor socuri electrice.
Gregory rasufla usurat.
Page
304
October 1, 2012
Il purtara pe brate pana la conac, unde cneazul pregati un foc sanatos

pentru a-l dezgheta de tot si a-i reda rosul in obraji.
Ramasesera impreuna la adapostul conacului, acompaniati de trosnetul
lemnului si caldura limbilor de foc.
Putin peste miezul noptii, Taru isi auzi haita maraind. Se uita pe
fereastra, urmarindu-si lupii cum se agitau in jurul portii. Aveau blanile
zburlite si capetele plecate. Ii lasa pe cei doi, fara sa le divulge nimic, si porni
catre poarta. La cativa metri in-afara, pe carare, o silueta intunecata se
dezvalui. Lupii incepura sa urle de parca li se infatisa luna in toata splendoarea
ei. Grabi pasul, sperand sa nu fuga, sa nu piarda acea urma, insa cum atinse
poarta, silueta se evapora, iar scandalul se stinse.
Un clinchet de clopotei purtat de o aripa de vant ii ajunse la urechi.
Incruntat, arunca vorbe de ocara spre locul unde silueta il asteptase ca
sa-l amageasca si porni spre casa, mai relaxat si mai putin curios.
Stia ca toate au un rost.
Intrebarea era ce rost are Nicholas in toate astea?
CAPITOLUL XXVI
- Crezi ca te poti furisa cand calci pe carbuni incinsi?

Moartea incremeni. Mai avea o singura duna de escaladat pana sa il i-a
prin surprindere pe demonul Abes. Vocea care rasuna parca din cer o lasa fara
grai.
Colindase tot pamantul in cautarea lui si a sufletului rapit. In sfarsit, se
apropiase atat de mult. Avusese elementul surpriza in maneci, sau, cel putin,
asa crezuse. Nu trebuia sa de-a cu piciorul acestei sanse, considerandu-se mai
presus de demon aici, in lumea lui.
Page
305
October 1, 2012
Insa el fusese luat prin surprindere.

Demonul il astepta.
Sahara nu il ascunsese, nu ii oferise azil. Il tradase, caci nu era casa lui,
era un taram vrajit, care ardea pentru gloria acestui demon razvratit al carui
cap si-l doreau atat arhanghelii, cat si toti dracii!
- Iti aud pielea sfaraind...arzand de curiozitate!
Isi indrepta silueta infricosatoare.
Nu avea chip sa citesti o emotie, nu avea forma, nu era de cuprins in
brate si nici de trecut prin sabie.
Mesagerul mortii i se infatisase asa cum fusese creat, nu de catre
Dumnezeu, ci de catre om. Caci tot ce exista in nefiinta era creat de om.
Insa prezentul nu mai apartinea muritorilor. Lumea era acum condusa
de forte neintelese, lasate de izbeliste, o molima care cauta scuze pentru
deformarile create!
Iar acest demon…
- Priveste-ma, Calatorule! ii ordona demonul.
Se ghida dupa vocea groasa, iar barbatul blond i se infatisa chiar in
spatele lui, la o distanta rezonabila, politicoasa.
- In sfarsit, ne intalnim, demon!
- Nu te amagi, s-ar putea sa nu suporti impactul intre victoria mea si
declinul tau!
Chipul bronzat, perfect, al lui Keo afisa acum cel mai triumfator zambet,
cei mai ascutiti colti, cel mai frumos cap incornorat!
- Da-mi-l pe demonul Abes si crut sufletul fetii!
- Targul nu este corect! Nu iti pot da o mina de diamante in favoarea unei
...perle!
- Nu-mi vorbi mie in dodii, demon! Tea Vever mi-a soptit ca fata ti-a
intrat
Page
306
October 1, 2012
pe sub piele, ca ti-a strapuns inima si ca ti-a inundat creierul! Nu te preface ca

esti Abes. Targul este corect pentru ca vine din partea mea!
- Daca ati fi fost in subordinea mea...tu, Soarta, Emett, Diavolul...a-ti
sparge toti pietre pietre de moara! marai Keo, strangand pumnii pana trosnira.
Cu capul inainte, mesagerul Mortii se repezi spre Keo, sperand la o
singura lovitura de coasa, insa daduse gres. Mainile intepenira in stransoarea
demonului, picioarele i se afundara in nisip si abia daca suporta privirea rece
care i se scurgea ca o otrava in minte.
- Tu cu cine crezi ca vorbesti, nebunule? Sunt Abes in carne si oase, te
astept flamand si curios! Oare ce gust are sangele negru al Mortii?
Il tinu nemiscat, parca batut in cuie si se repezi la gatul acesteia, cu coltii
stralucind a foame. Incepu sa se zvarcoleasca, sa se impinga cand simti aschiile
reci atingand pielea gatului.
- Opreste-te, dracule impielitat!
Se trase indarat ca fulgerat, privind in jur.
Transformarea in demon era aproape deplina, dar stagnata.
Cu pasi domoli, in lumina apusului, doi barbati se aproiau, umar langa
umar. Cu nimic deosebiti fata de restul barbatilor pamanteni, insa cu voci din
alte lumi, personajele se oprira si inconjurara mesagerul Mortii, fara frica, fara
vreun semn de sovaiala.
Abes se dadu indarat, cativa pasi in spate. Arata infiorator, atat de inalt,
de spatos, cu solzii negri pe brate si cu umflaturile din frunte, coarnele care se
oprira din crescut.
Dar aceasta aparitie nu parea sa impresioneze, fapt care injumatati
curajul cu care infrunta Moartea si se hotari sa astepte, sa descopere cat de
periculosi erau cei doi nou veniti.
- Lumea lui Abes face parte din gradina Domnului! Sa nu indraznesti
sa uiti asta vreodata! vorbi cel mai batran dintre barbati, facand un pas in fata.
Page
307
October 1, 2012
Desi era inzestrat cu un chip bland, un par bogat, sur, si o barba lunga,
alba, ochii ii erau pietre pretioase. Curajul si puterea emanate de aceasta
statura de om erau nepamantene.
- Daca l-ai fi lasat pe omul Abbas sa ghideze acest conflict…
- Ar fi facut acelasi lucru! scuipa Abes vorbele, ca si cum in fata lui statea
o magie neagra incarnata, gata sa ii desparta capul de corp.
- Gresesti! Esenta omului se afla in tot si in toate. Este un lider, pe cand
tu..limba despicata, esti un sclav al lanturilor!
Tuna si fulgera, si vocea ii era groasa si infricosatoare, de parca ar
conduce o judecata.
- Tu crezi ca dorm inlauntrul lui? se repezi Abes, incercand sa alunge vraja
creata de batran. Traiesc prin el, respir prin el, gandesc ca el! Exist in fiecare
actiune si decizie luata de Abbas!
- Dracii nu au sentimente!
- Vreau sa stiu cine esti Tu…
- Tu sa taci cand Eu graiesc, impielitatule!
Se facu parca mai mare, il acoperi umbra Lui, i se facuse frig si era
ingrozit. Privea neajutorat in stanga si in dreapta lui, incercand sa ghiceasca
personajul ce ii submina autoritatea.
- Mi-ai amenitat arhanghelii, mi-ai amenintat mesagerii, te crezi stapan
absolut peste tot ce face Soarele umbra! Abes...Abes, nume de sclav, te-ai
furisat ca un sarpe in lumea Mea, te-ai hranit cu lumea Mea, ai posedat lumea
Mea, te crezi rege in lumea Mea!
Ochii batranului erau purtatori de furtuni, demonul simtind puterea si
electricitatea norilor din ei asupra lui.
Simtea greutatea lanturilor pe incheieturile mainilor si ale picioarelor,
nu se mai putea misca, il cocosau, il ingenuncheau. Se uita ingrozit, asteptand
sa le vada infasurate, si focurile iadului arzand in jurul lui.
Page
308
October 1, 2012
Un fier rece ii ridica parul pe ceafa. Umbra lui infatisa si o pereche imesa
de aripi si simti atingerea unui arhanghel pe spate. Il tinea imobilizat, gata
oricand sa cresteze solzii negri de pe gat si sa ii desparta capul de trup. Arsita
desertului era domolita de o racoare cereasca. Armura arhanghelului stralucea
ca un trofeu in jurul lui, ii simtea respiratia rece pe gat, determinarea in taisul
sabiei.
Cand isi ridica privirea din nisip, stia cu cine are de-a face.
Stia ca in fata lui i se infatisase insusi Dumnezeu, in carne si oase. La
propriu! Muritor, asa cum era portul acestui pamant, avea sangele cald, inima
vie, obrajii rosii, sanatosi!
In mintea lui incoltise un gand. Ce gust avea oare sangele Domnului? Ce
puteri salasluiau in acel lichid vascos? Cata frica s-ar fi raspandit prin toate
timpurile daca demonul Abes a reusit sa soarba o picatura din sangele divin?
Cu toate greutatile nevazute atasate de maini si de picioare, cu lama in
dreptul gatului, demonul tresari si incerca sa faca un pas catre silueta
barbatului ce-l sfredelea cu privirea. Dar taisul intrase in piele, lanturile il
doborara la pamant. Devenise un munte, imposibil de miscat din loc!
- Chiar si cand firul ti-e intins la maxim si ceasul iti suna a douasprezecea
oara, tu nu ai leac!
Il atinse o data cu degetul pe frunte.
Undele disperarii ii pulsau acum prin tot corpul. Inghiti in sec, privind
cum din demon devine om, isi acoperi inima cu palmele, simtind frica ce
salasluia in ritmul alert, senzatia din vintre, golul din stomac.
Pielea ii era arsa de soare, dintii ii erau mici, nesemnificativi. Toate
semnele vitale indicau mersul pe sarma. Un vas de sange putea oricand sa ii
explodeze pe creier, inima sa cedeze, mintea sa devina de necontrolat.
- Acum esti muritor, ca si mine. Muritorul Abes…
Incepu sa chicoteasca, chipul imblanzindu-se, de parca mustruluise un
Page
309
October 1, 2012
copil, nu o entitate a raului!

Muritor? Gandul se transforma in acid care urca toata calea esofagului,
pana pe limba si apoi fu scuipat afara. Vomita lichidul care ii ardea
maruntaiele fara sa se poata opri.
Muritor? In lumea asta mare plina de pericole unde moartea pandea la
orice pas, orice rascruce…
Muritor? Cand existau atatia vanatori ce-i doreau capul ca trofeu,
vanatori cu aripi, vanatori cu colti…
- Acum te intreb, omule Abes, ce alegi? O eternitate in lanturi, dar
demon,
sau un numar de ani liber, dar muritor? Niciodata sa nu uiti de Mine, Abes! Eu
exist cat omul va trai pe pamant, Eu sunt scutul si sabia, Eu sunt piatra ta de
capatai! Eu sunt TOT! Si oricate planuri ai avea, oricate rele vei face, oricate
trepte vei construi, nu vei ajunge niciodata la jugulara Mea!
Nu putea sa isi ridice ochii spre batranul acuzator. Ii avea inecati in
lacrimi. Lacrimi sarate, lacrimi amare. Il facuse sa planga caci ii furase ce
avusese mai de pret. Ii taiasera o data aripile, acum ii taiasera si cioturile
ramase!
- V-am zdrobit demult, o pot face si acum! Pe curand, Abes!
Disparura toti trei ca un miraj.
Dar imaginea inca tremura din cauza oceanului din ochi. Clipi de cateva
ori cand realiza ca bratele lui erau acoperite de solzi negri. Isi pipai coltii cu
limba. Erau acolo. Isi freca obrajii cu palmele, simtind pe frunte cele doua oase
iesite.
- Intr-un final...ajungem toti sa devenim niste miraje!
Arhanghelul i se dezvalui. Samuel lasa garda jos, ascunse sabia in teaca,
isi propti bratele in solduri si se uita la demon amuzat, muritorul de rand
trebuindu-i timp sa dispara pentru totdeauna!
Page
310
October 1, 2012
- Il vei readuce pe Keo inapoi?

Prin ce trauma trecuse! Nu reusea sa isi revina complet. Se ridica in
picioare, simtindu-se ca un strain in acel corp. Mii de voci rasunara in capul
lui, constiinta ii incetosase privirea, era de o mie de ori mai greu, de o mie de
ori mai slab, de o mie de ori mai urat…
- Abes! Ai uitat prima cadere! Daca ai fi tinut-o mereu ca pe o coroana, asa
cum iti porti forta bruta de demon, impactul nu ar fi fost atat de devastator!
- Ma gandeam doar la ploaia de demoni, la cat de dureros a fost cand m-
am
lovit de pietre si m-am topit in raurile de magma. Mi-am adus aminte de aripile
mele...cat de frumoase erau...si cum mi-au fost smulse cu brutalitate, arse,
taiate in bucati!
- Totul s-a intamplat cu acordul vostru. Revolutia...a fost un acord!
- Revolutia trebuia sa conduca la egalitate!
- Nu exista egalitate intre puteri! Egalitatea duce la haos, haosul la
exterminare! Totul se reduce la diferente.
Demonul ii facu un semn de lehamite si incepu sa se scuture de nisip.
- Spune-mi, il vei elibera pe Keo?
- Posibil. Nu acum, dar in viitor da. Se descurca binisor...cam lent, dar
binisor!
- Uneori ma intreb daca nu functionati in oglinda.
- Nu functionam impreuna pentru binele propriu! Ne luptam pentru
suprematie. Nemernicul nu vrea sa cedeze!
Arhanghelul zambi.
- Suntem atat de usor de influentat.
- Ce vrei sa spui?
- Noi, demoni...ingerii, suntem plopii care se curbeaza in bataia vantului.
Criteriul supravietuirii este sa ii lasam pe cei ce raman in urma...in urma!
Page
311
October 1, 2012
- Imi place sa aud un demon rostind adevarul. Exista si un gram de bine in

tot raul si un gram de rau in tot binele!
- Era Teei Vever a luat sfarsit?
- Curand!
- Si nu regreti?
- Abes, eu nu sunt indragostit!
Replica il lasa mut. Incercand sa isi controleze mimica nesigura,
demonul
nu reusea decat sa iasa mai mult in evidenta. Samuel ridica mana in semn de
salut si o lua din loc la pas de plimbare. Abes se grabi sa respire usurat.
- Sunt curios...care dintre voi doi o iubeste mai mult?
Ca si cum l-ar fi invitat la joaca, focul din priviri i se aprinse vrajmas
tuturor ghetarilor care pluteau pe langa el si amenintau sa il scufunde.
- El, categoric! Dintotdeauna am fost un egoist. Dar nu-mi voi nega
dreptul de a i-o fura lui Keo din cand in cand. Merita efortul!
- Il merita din plin! Adio, Abes!
CAPITOLUL XXVII
Plajele pustii reprezentau frumusetile originale dupa care tanjeau mintile

umane, insa nu puteau ajunge pentru a se desfata. Erau ascunse, nu existau
carari, doar foarte multi copaci si munti stancosi.
Valurile se spargeau pe malul cu un nisip alb ca creta, din loc in loc
cresteau palcuri de boscheti, infrumusetati de cateva flori colorate in nuante
stridente.
Cerul era complet senin, lumina soarelui atingand nestigherita fiecare
petic si fiinta, oferind caldura neintrerupt. Razele soarelui patrundeau apa
Page
312
October 1, 2012
verde-albastrui, pe fundul ei stralucind ca pietrele pretioase grauntii de nisip si

pietrele colorate.
Totul parea un peisaj faurit de cel mai talentat pictor, de cea mai linistita
minte. Samuel pasea cu picioarele goale prin nisip, lasand in urma sa o carare
spre Tea. Privea initial un punct, dar pe masura ce se apropia, punctul
devenise o forma, apoi o statura. Il astepta stand pe nisip, cu genunchii adusi la
piept. Parul ii statea rasfirat pe nisip, cutremurandu-se la fiecare pala de vant.
Ochii ii erau imbatati de albastru, cerul si apa oglindindu-se perfect in irisii
imensi. Purta o rochie alba, aproape transparenta, iar pe bratele dezgolite
sclipeau incantatiile sub diferite forme, asemeni tatuajelor antice.
- M-ai gasit…
- Pentru ca mi-ai permis. Glasul si cantecul tau m-au ghidat pana la tine!
- Just. Ia un loc.
Privea intr-un punct fix, drept in fata. Samuel isi miji ochii, incercand sa
descopere destinatia ochilor ei. Sunetul spart al valurilor la mal ofereau o stare
de liniste, de visare. Ii placea boarea vantului si atingerea soarelui pe fata, isi
ingropa mai adanc degetele picioarelor in nisip si isi relaxa spatele, de parca ar
fi fost in vacanta.
- Nemuritorii tanjesc dupa omenire, omenirea tanjeste dupa nemurire…
- Incurcate sunt caile Domnului!
- Sau ale omului, mai precis. Originea misterelor, a fortelor mistice, a
conducerii binelui si raului…
- Dar nu si a ta!
- Creatorul meu este o scanteie, care a murit pentru a da viata intreg
Universului! Odata cu timpul si spatiul, a luat nastere si soarta.
- De ce vrei sa renunti, Tea? De ce vrei sa…
- Soarta nu va muri odata cu mine, Samuel. Va lua alta forma, isi va
Page
313
October 1, 2012
continua scopul. Eu...atata timp, atatea vremuri, atatea suflete moarte si atatea
nasteri, atatea destine incurcate si destine triste, atata greutate de invartit
printre degete...m-au molipsit ei, muritorii. Ai vazut cata intensitate exista in
viata lor minuscula? Stralucesc mai tare ca stelele, ard mai puternic ca magma
pamantului. Traiesc sentimente atat de intense ca uneori reusesc sa inversese
rotatia sortii, o intorc impotriva ei insasi, o anuleaza, iar acele suflete devin o
parte din istorie, devin nemuritori, pentru ca sunt amintiti de alte suflete
pentru o eternitate!
De data asta valul ajunsese pana la picioarele lor, raceala apei trezindu-l
pe Samuel din transa. Soarele mai coborase un pic, apa parca devenise mai
albastra.
- Este o nebunie...sopti el, luand un pumn de nisip. Uneori cred ca m-ai
vrajit! Cred ca mi-ai facut farmece ca sa te ajut…
Incepu sa rada, lasand nisipul sa curga peste picioare. Ii simti ochii pe
fata lui, dar nu indrazni sa ii intoarca privirea. Era periculoasa, era fermecator
de frumoasa…
- Te-am vrajit, Samuel. V-am vrajit pe toti! Cum altfel as fi castigat
ajutorul unora si rezistenta altora? Ingeri, demoni...sunteti creatii fara dreptul
ratiunii sau al alegerii, soldati care doar urmeaza ordine, care pastreaza
ierarhia, care fac un singur lucru. Asculta de cuvantul Domnului! Iar
demonii...cine ii aude din fundul pamantului? Toata ziua bat fierul si leaga
lanturi si din cand in cand poseda un suflet...n-as fi putut face asta singura!
- Atata amar de vreme ti-am fost alaturi, singur...mi-am pus fratii in cap,
te-am urmat orbeste, te-am ascultat fara vreodata sa ma intreb daca e corect
sau nu…
- Cand voi disparea, cand imi voi atinge scopul, totul va reveni la normal.
Cel putin acasa la tine. Nu stiu ce sa zic despre pivnita demonilor. In urma
caderii...ei au devenit mai speciali. Mai puternici!
Page
314
October 1, 2012
- Toate dezastrele si minunile infaptuite de tine doar pentru un vampir, o

anomalie a speciilor. Pana si Soarta sufera din dragoste, nu? Parjoleste tot ce-i
sta impotriva doar pentru a-si face viata mai usoara.
- E mai presus de viata si de moarte, Samuel. E vorba de dragoste!
Dragoste adevarata!
- Dar tu fortezi dragostea, Tea! Nu e ceva spontan, nu e ceva ce trebuie sa
apara pentru ca asa a fost scris! Tu ai fost scanteia si focul si tot tu vei fi finalul.
Stii deja cum se va intampla, ca se va intampla si cum s eva termina!
- Esti atat de sigur pe tine!
- Cred ca planul tau va da gres!
- Multumesc pentru sustinere...chicoti fata, privindu-l jucausa.
Dar Samuel nu era jucaus sau incantat de vorbele grele ce i le arunca.
Dar venise vremea sa de-a glas gandurilor sale. Intr-adevar, ii fusese alaturi,
dar nu intotdeauna impartasise aceleasi ganduri bune cand veni vorba de
fapte.
- Ai creat o noua lume, Tea! Fara sa te gandesti la consecinte. Ai luat cu
asalt evolutia, le-ai dat glas si apoi i-ai lasat de capul lor! Cu un demon in
fruntea lor. Cu un afurisit de demon!
- Nu-i subestima calitatea sentimentelor…
- Omul antic, omul din timpul transformarii, sclipirea din mintea lui, ne-a
creat pe noi! Avea nevoie de forte superioare pentru a se stie protejat, pentru a
pedepsi raul si a favoriza binele. A creat o ordine in tot haosul inceputului!
- Evolutia are secretele ei, ce-i drept.
- Apoi omul s-a inaltat, a invatat sa supravietuiasca, sa omoare si sa de-a
viata, zeii lor s-au inmultit, au avut o mie de nume si o mie de infatisari. Ne-am
schimbat conform dorintelor lor. Dar tu...ai golit Iadul si l-ai adus pe pamant!
- E vorba de un singur demon, Samuel…
- Un demon care valoreaza cat o mie! Si pentru ce? Pentru simpla dorinta
Page
315
October 1, 2012
de a respira acelasi aer ca muritorii, de a vedea prin ochii lor, de a simti prin
pielea lor, de a iubi cu...intensitatea lor.
- Tentant, nu-i asa?
Patosul cu care rostise ultimele cuvinte il dadu de gol, iar arhanghelul
inghiti in sec, de parca inghitise o gura din apa sarata. Se incrunta, isi incorda
spatele, insa Tea nu se molipsise. Continua sa savureze peisajul si aerul sarat,
sprijinindu-se in maini.
- Vita aceasta de vampiri a otravit lumea, ne-a intors pe dos. In prezent
multi muritori stiu de ei, au avut de-a face cu ei, au fost omorati sau salvati de
ei. Ce s eva intampla cand toata lumea va afla? Iar tu...vei fi o simpla pata de
sange cu darul vorbirii si nimic mai mult!
- Abbas va exista tot timpul. El va tine in frau glasurile care vor dori sa
aduca lumina in tenebre, iar scenariul tau nu va lua viata niciodata!
- Atat Abbas, cat si Egreminov sunt fiinte slabe! Abbas e controlat de un
demon, iar Egreminov are un singur scop in nemurirea sa! Pe tine!
- Creatorul este mai presus de creatie, arhanghelule! Daca sufletul omului
nu ar fi captiv in acea colivie de oase, puterea lui ar zgudui galaxiile, ar calatori
cu viteza luminii, ar gauri planetele si ar cutremura Raiul! Sunt niste razboinici
captivi intr-o armura de proasta calitate, insa greu de spart. Lui Abbas ii
trebuie timp sa controleze demonul, iar cand o va face...cand o va face…
Vocea i se stinse. Inchise ochii si zambi.
- Nici tu nu stii ce se va intampla…
- Pentru ca viitorul nu e intotdeauna sigur si previzibil. Timpul este
fratele
meu, la fel si spatiul. Nu ne putem controla, nu ne putem ghici.
Ramasesera in tacere mult timp. Soarele cobori mai jos, apropiindu-se
de punctul stingerii. Deja culoarea devenise portocalie, si peste cateva minute
va atinge apa, la orizont.
Page
316
October 1, 2012
- Cneazul este un fruct necopt. Este irezistibil, incredibil de frumos si

jongleaza cu o putere noua, inimaginabila. Originea lui este creatura care a
supravietuit celor mai grele fenomene de pe pamant, celor mai puternice
furtuni, celui mai aprig frig...dar momentan este tanar! Tineretea este scuza
perfecta pentru greselile pe care le face, actiunile unde intra cu capul inainte,
fara sa se gandeasca. Spiritul lui este afectat din cauza neintregirii. Este mai
preocupat sa caute, sa gaseasca ceea ce considera ca i se cuvine, decat sa
traiasca fiecare clipa ca si cum ar fi ultima. Nu invata de la cei batrani, refuza!
Este incapatanat, este iute la manie! Peste un timp indelungat, il va depasi
pana si pe Abbas! Nu-si va avea egal. Este destinatia mea. Am urmarit fiecare
vlastar, fiecare stramos, atenta sa nu pateasca ceva, sa se imperecheze cu cine
trebuia, tocmai pentru a-i da lui viata! El imi va fi scut si sabie, Samuel! Viata
mea...va incepe atunci, si am avut grija sa nu fie in niciun fel, incheiata!
O lua de umeri, fortand-o sa il priveasca. Se oglindeau in retine, nasurile
li se atingeau.
- Ramai cu noi, Tea! Ramai asa cum esti! Te rog!
O implora cu vocea, cu chipul, cu stransoarea mainilor. Ii acoperi
obrazul cu palma, il simti rece si neted. Asemeni statuilor marilor artisti
italieni.
- Cand imi voi atinge scopul, vraja se va spulbera. Nu iti vei aminti de
mine, nu vei stii ca ai participat la metamorfoza Sortii intr-o muritoare de
rand.
- Nu te voi uita niciodata!
- Nu vei avea de ales, Samuel. Nimeni nu va avea!
CAPITOLUL XXVIII
Page
317
October 1, 2012
Ramas singur in conacul sau, adapostit de vartejurile iernii care

rascoleau dunele de zapada si crea flori de gheata la geam, intins in patul din
lemn masiv care trona in mijlocul dormitorului, cneazul privea abatut tavanul
pictat. Un cer de noapte, o gramada de stele si o fata deosebita, cu o stea in
frunte, cu un zambet ascuns in coltul gurii, cu ochii larg deschisi, cu parul ca
de zapada si ochi ca de smalard. Il veghea seara de seara, ii soptea povesti la
ureche, ii canta legende si il ferea de rele.
Fata lui.
Fata din visele lui.
Toti ceilalti care-l inconjurau credeau ca premonitiile lui nu sunt reale,
ca bate campii cu gratie, ca se pierde in labirintul creat de o vrajitoare care doar
isi batea joc de ei.
In fruntea razmeritei era Keo.
- Keo...Abbas...Abes...
Fluierul vantului trecuse prin bariera de sticla. Cutremura geamurile,
cateva petale ale florilor de gheata cazura in zapada fainoasa. Crengile
copacilor valsau pe ritmul agitat al vantului. Oricine ar fi indraznit sa infrunte
aceasta forta a naturii ar fi fost lasat fara suflare.
Keo stia ca Taru era intr-o continua cautare. De cand ii arsese conacul si
ii fusesera omorati parintii, cneazul nu avea sa mai urmeze acelasi destin liniar.
Devenise un vitraliu de sentimente si trairi, uneori amestecandu-le,
sufocandu-se cu intensitatea lor. Constiinta lui ramasese fara glas, ratiunea se
ascunsese in alte minti, il lasase doar cu scutul si lamele bine ascutite. O fiara
care ajunsese sa se lupte pentru libertate, nu sa o negocieze.
Desi era constient de cautarea lui, de aceasta obsesie de a o gasi, Keo
parea sa creada ca nu stia exact ce cauta, nu cunostea cu adevarat implicarea
Page
318
October 1, 2012
gasirii acelei puteri si constrangerea ei. Credea ca se ratacise sub un cer cu prea
multe stele. Insa se insela.
Taru avea deosebita placere sa planteze aparente si sa pastreze realitatea
doar pentru ochii si mintea lui. Stia exact ce va gasi, doar ca ruta pana la fata
visurilor lui era serpuita, periculoasa, presarata cu obstacole, bariere,
ghicitori…
Tinta era inalta, avea nevoie de toate atuurile mintii si de autocontrolul
corpului pentru a nimeri centrul, dar anii trec, experienta devine vasta.
Zambi, privind chipul desenat al fetei. Odata si-odata se vor intalni...se
vor intalni pentru totdeauna! Va veni momentul sa profite de ea...pentru a o
lasa sa profite de el!
De ce o dorea atat de mult, cu atata patos? Il provocase de fiecare data.
Ori de cate ori se intalneau, un gest, o privire, o vorba, toate sadeau in logica
lui dubiul. Dubiul ca nu e dorit, ca nu e perfect…
Asa ca se imbarbata cu un pahar de tarie si cu un gand pozitiv.
Si maine e o zi…
Pendulul unui ceas il trezi din somn cand o clipa se scurse prea tare.
Clipi de cateva ori, miscandu-se lenes in asternuturi. Luna, stridenta in lumina
ei, se furisa pe podeaua camerei, creand impresia ca totul e format din argint.
Se ridica in sezut, tragand puternic aer in piept. Stia ca nu era singur, ca
cineva respira celasi aer, umplea vidul cu un parfum imbatator. Nu indrazni sa
se mai miste sau sa mai clipeasca cand o recunoscu pe Tea, privindu-se in
oglinda cat o statura de om.
Reflexia ii zambi, apoi fiinta isi intoarse privirea spre el. Nu avea parul
alb, dar in rest parea desprinsa din pictura de pe tavan. Cu pasi mici care lasau
urme pe podeaua scaldata in lumina lunii, se apropie de pat.
- Nu visezi, cneazule!
Page
319
October 1, 2012
- Inseamna ca dorinta mi-a fost indeplinita!

- Si cui, ma rog, ai adresat aceasta dorinta?
- Tuturor zeilor...
Se opri la marginea patului. Pielea era transparenta, parul ii stralucea ca
o
aurora, singura pata de culoare o aveau buzele, un rosu strident, sangeriu. Isi
ridica bratele si apuca haina, tragand-o peste cap, dezvelindu-si trupul in toata
splendoarea. Se cuibari langa el, invelindu-se cu textura fina a asternutului,
acoperindu-i cu palma locul unde inima pompa rauri de gheata.
Cneazul nu mai gandea limpede. O saruta posesiv, o saruta pana inghiti
intreaga-i suflare, infasurandu-se in jurul ei ca un sarpe. Ii atinse si ii sarutase
fiecare parte a trupului, intrebandu-se daca nu cumva era o capcana, un vis
care la prima raza de soare, avea sa se spulbere.
Dar Tea ii raspundea cu aceasi intensitate, acceptand fiecare atingere si
rasuflare, fiecare sarut, facand dragoste ca si cum ar fi fost prima oara, ca si cum
le era destinat sa faca asta in fiecare noapte. Ii zambea cu tot chipul, il devora
cu ochii si il incalzea cu gura. Flamanzi, plini de dor, dragostea arsese si topise
gheata de pe peretii exteriori, iar noaptea parea sa fie mai lunga, mai
intunecata, parea ca zorii nu vor mai aparea niciodata.
Patul deveni un cuptor in care mocneau doua trupuri, acum nemiscate.
Flacara arsese, acum luminau ca niste carbuni incinsi, respirand un aer
fierbinte si scaldandu-se in picaturile de transpiratie ce luceau pe piele. Taru
nu indrazni sa adoarma de frica sa nu se trezeasca fara ea. Privea fermecat fata
care respira regulat, cu parul negru intins pe toata perna, ca si cum ar fi trait o
poveste.
Irealul devenise real si se intreba ce pret i se va cere in urma acestei
nopti. Care mana va trebui sa si-o taie? Cate lovituri de bici avea sa indure?
Page
320
October 1, 2012
Cearsaful o acoperea pe jumatate. Aproape sterse, incantatiile i se

deslusau pe piele ca un text antic, niste desene pe care doar limba ei le putea
pronunta. Apareau si dispareau ca stele cand cerul era spicuit de nori.
O saruta de nenumarate ori, inrosindu-i pielea. Inevitabil, Tea se trezi.
Se lasa dezmierdata, sarutata si mangaiata, iar cand ii rosti numele in
soapta, o saruta indelung, pana ii sorbi culoarea buzelor. Facura dragoste din
nou, fara sa isi desprinda privirea unul de la altul.
O actiune care flamanzea pe masura ce o cunosteai in intensitate. Avea
impresia ca era ultima lui suflare, cadoul inainte de moarte. Ii memora trupul
in palme si pe retina, ii retinu mirosul cat pentru toata eternitatea. Se lasa
moale langa ea, cu chipul ascuns in scobitura gatului.
Nu-i mai fusese atat de cald...niciodata.
Dar nici atat de bine!
Cand ti se intampla o actiune a naibii de buna care te pune pe ganduri,
te intrebi ce-ai facut ca sa meriti asa ceva, prelungind extazul. Insa cneazul avea
alta abordare asupra subiectului, nicidecum una demna de un muritor de rand.
Egoismul si posesivitatea erau majoritare in lista calitatilor lui de vampir
pana in maduva oaselor, iar Taru considera din totdeauna ca tot ceea ce i se
oferea trebuia sa vina pe o tava de argint. Fusese crescut sa nu se intrebe daca
merita sau nu, ci sa posede, sa apuce, sa se serveasca neintrebat!
Aceasi atitudine o regasim si in zorii acestei nopti de care Taru inca nu
era sigur ca fusese reala. O privea din capul patului cum se ridica si se
indreapta spre oglinda, infasurandu-se in aceasi rochie diafana, care statuse
aruncata pe podea.
De data aceasta era colorata, era rosie in obraji, parul prinsese mai mult
luciu, buzele ii erau umede si rosii, ochii straluceau in toate nuantele posibile,
si deborda o vitalitate si o energie de invidiat. Parea de neoprit! Isi acoperi
Page
321
October 1, 2012
inima, inspirand adanc. Batea pentru ea, pe el il abandonase. Ii batea numele, ii

batea chipul in cuie!
- Ai abandonat cucerirea lumii? isi lua inima-n dinti si intreba
Fata nu ii raspunse, stand nemiscata in fata oglinzii. Taru isi umezi
buzele si isi schimba pozitia in pat, apropiindu-se.
- Ramai cu mine? Ramai aici? De ce nu zici nimic?
- Imi pare rau ca nu am avut ocazia sa te folosesc asa cum speram!
Demonii
ar fi devenit niste sculpuri de gheata irezistibile!
- Ce-i cu tine?
- Taru...
Ofta si se aseza pe marginea patului, sprijinindu-se intr-o mana,
intinzandu-si chipul spre al lui. Nu mai semana cu fata din asternuturi sau cu
pictura de pe tavan.
- Iti mai aduci aminte cum te-ai simtit cand ai revenit printre ruine, cu
Keo
de mana, in ziua cand parintii tai au fost ucisi?
- De ce aduci vorba despre asta?
- Pentru ca nu vreau sa mai treci vreodata prin asa ceva! Nu vreau sa ti se
mai innoade lacrimile sub barba niciodata!
Ceva din tonul ei, din incruntatura sprancenelor, din cuvintele alese, ii
aducea aminte de mama lui, Alyona. Se foi stingherit, dar Tea ii apuca barbia
si-l forta sa se uite la ea.
- Nu ma mai trata ca pe un copil! marai el, incordandu-se.
Tea se ridica si porni spre usa. Puse mana pe clanta si o deschise, ca
imediat bratul lui sa tranteasca la loc usa, zgomotul propagandu-se ca un ecou
prin toate incaperile. O apuca de brat si o imobiliza de usa din lemn, incercand
sa o sarute, insa batu in retragere cand ochii ei parca il condamnau la moarte.
Page
322
October 1, 2012
Impulsul sarutului se rostogoli inapoi la origini cand se lovi de acea privire

sfidatoare, privire ce-i pusese mereu bete-n roate!
Era prea mandra, stia ca daca nu gandeste fiecare pas ii va scapa printre
degete si poate nu o va mai revedea niciodata. Nici vorba de vreo incalcare a
cuvantului dat!
- Te vei intoarce?
- Nu!
- Nu?! Vi pe nepusa masa, te culci cu mine apoi pleci fara sa mai revii?
Fara
niciun cuvant, fara o explicatie…
- Motivul este provocator, s-ar putea sa ai o reactie nepotrivita si nu-mi
permit o singura greseala!
- Greseala? Ce greseala? In ce te-ai bagat de data asta, Tea Vever?
- Nu mi se pare ca ai putea face ceva in privinta aceasta, cneazule, nici tu
nici echipa dumitale!
Deschise usa si de data aceasta nu mai avu curajul sa o opreasca.
- Tea...spune-mi macar ca dintre toate planurile tale, dintre toate itele si
capcanele intinse s-a ales ceva...ca nu a fost totul in van!
- Desigur. Eu nu fac nimic in zadar. Gregory Kingsley s-a indragostit de
un
inger adevarat, avand in vedere ca el uraste inaripatii! Ingerul, respectiv
Nicholas, s-a lepadat de perechea de aripi pentru a-mi duce planul la
indeplinire. Recunosc, s-a descurcat mai bine decat speram!
- Astfel ai redus materia neagra la o simpla pata de cerneala. Altceva!
- I-am dovedit lui Keo ca nemurirea si puterea nu sunt arme destul de
puternice care sa opreasca roata hazardului. Cand joci alba neagra cu destinul
nu este obligatoriu sa castigi mereu! I-am oferit lui Keo o liniste de nerefuzat si
dusmanilor lui o tinta. Iar demonului Abes...i-am daruit un motiv de sacrificiu!
Page
323
October 1, 2012
- Ai inlocuit fundatia nemuririi, a ordinii creata de Keo cu simple bete

de chibrituri, care, la cea mai mica scanteie s-ar preface in scrum!
- Le-am dovedit zeilor de deasupra si din adancuri, fiinte adorate si temute
de muritorii de rand, ca pamantul de mijloc este impartit categoric in doua
emisfere: cea calda si cea rece. Locul acesta vast este suma tuturor dorintelor
nebune ale unui copil singuratic sau ale unui batran senil, o capodopera
tragica la care nu exista public!
- Iar prin emisfere te referi la mine si la Keo.
- Si am reusit sa il fac pe Dumnezeu sa realizeze ca nimeni nu e mai bun ca
El in acest domeniu!
- Mai exact...ce domeniu?
- Indiferenta crasa cu care binecuvanteaza fiecare rasarit de soare!
Il privi cu chipul lucind, cu umerii drepti si ridicata pe varfuri. Semana
cu o zeita a fertilitatii sau cu un inger al mortii. Taru simtea in preajma ei
ostilitate, dar si tentatie. Era prea complexa pentru a fi cuprinsa intr0-o
imbratisare. Toate cele insirate, toate personajele implicate...forta ei
gravitationala era atat de mare ca nu i te puteai opune. Involuntar te agatai de
ea, deveneai un [ion, un nebun, o regina...si nu te puteau lupta cu sfarsitul!
Realiza ca fusese un prost crezand ca va ramane cu el, ca i se va darui lui, ca
inima ei ii rostea numele, asa cum o auzea pe a lui.
Cum sa incapa oceanul intr-un pahar?
- Si acum? sopti el, rezemandu-se de tocul usii
- Vom trai si vom vedea! Rasturnari de situatie sunt la tot pasul!
Chipul cneazului parea sculptat in piatra, insa nefinisat. Nicio expresie,
niciun sentiment. Pentru prima oara isi dori ca ziua de maine sa nu mai vina
niciodata!
- Spune-mi, Taru Egreminov, cum e sa iti pompeze inima foc si sufletul sa
Page
324
October 1, 2012
nu iti mai incapa in piele? Eu mi-am dat sangele pentru dragostea ta, mi-am dat
ziua mintii si ragazul inimii. Te intrebi daca sunt reala, daca sunt buna, daca
imi doresc ce iti doresti si tu? Daca te iubesc cu adevarat? Bagat-i fruntea in foc
pentru mine, cneazule! Fa-o in numele meu! Caci in frunte ti-e scris raspunsul.
In frunte ti-e scrisa Soarta!
Privea acum in gol, caci in fata lui nu mai era nimic si nimeni. Razele
soarelui cu dinti patrunsesera in conac, aducand culoare si caldura dupa
noaptea care doborase brazi si ursi!
Nu mai era sigur daca o vazuse vreodata, nu ii mai auzea vocea, nu isi
mai amintea decat un vis ciudat, in ceata.
Iar cand ziua era pe sfarsite, uitase si chipul ei si caldura trupului si
indemnul si planurile Sortii.
Tot ce ii ramasese agatat in amintire era dorul.
Un dor cumplit de ceva care nu se intamplase niciodata!
CAPITOLUL XIX
- Ai avut dreptate tot timpul! Chiar este o vrajitoare cruda, rea,

insensibila…!
- Faptul ca ai ajuns sa imi dai dreptate ma maguleste…
- Voiam doar sa ma conving singur. Desigur ca stiai ce vorbesti...
Keo zambea ascuns in parul blond ce ii cadea de-o parte si de alta a
capului, aplecat asupra unei folii imense, in intregime creionata, delimitand
oceane si pamanturi, creaturi mitice si corabii cu vele imense.
Toata casa parea ca respira aerul uscat al Saharei.
- Dar nu a fost inteligent sa ne lasi pe mine si pe tata sa avem de-a face cu
ea! La naiba, Keo, trebuia sa iei atitudine!
- Erati doi capcauni, va luase mintile. Ma luptam cu morile de vant!
Page
325
October 1, 2012
Lua o pensula si o inmuie in culoare. Il privi pentru o secunda, ca apoi sa

se aplece deasupra hartii, umpland golurile cu un auriu.
- Voi ganditi cu ce aveti in pantaloni! Acesta a fost blestemul familiei
Egreminov. Blestemul se mostenea pe cale barbateasca si nici un singur
stramos de-al tau nu a nascut o fata! Niciodata! Cel putin ramura din
Siberia...au mai fost cateva exceptii, dar vitele s-au intins pe tot globul. Voi
erati importanti! Tin minte ca strabunicul tau a abvut 4 baieti!
Vocea lui era groasa si profunda, prindea forma unui voal si te invaluia
ca un basm spus in pragul somnului. Taru il asculta rezemat de un corp de
mobila, cu chipul prins in causul palmei. Vopseaua continua sa se intinda.
Tot decorul parea in transa. Lumanarile abia palpaiau, acele
ceasornicului ramasesera blocate, umbrele nu se mai deplasau...obisnuit cu
aceasta stare de letargie, Taru sparse gheata!
- Si Kayah?
- Cea mai puternica arma a Teei a fost manipularea.
- A plecat in cautarea ei?
- A spus ca se va intoarce.
- Era...suparata?
- Deloc. Chiar impacata. S-a obisnuit cu ideea ca era o treapta spre
premiul Sortii! Nimic mai mult…
Usa se lovi de perete, clanga infigandu-se in stratul de caramida. Pasii
Kayhei lasau urme de noroi pe podeaua de culoarea cafelei, miscari incarcate
de emotie, calca atenta pe varfuri. Parul parca ii lua foc cand li se dezvalui in
lumina calda a lumanarilor. Ochii verzi sclipeau periculos, incarcati de valuri
de apa sarata, gata sa se reverse peste digul ochilor, sa inece obrajii si sa se
scurga in colturile gurii.
Amandoi vampirii o asteptau cu sufletul la gura, iar Keo recunoscu
parfumul brazilor si a unui anotimp rau prevestitor.
Page
326
October 1, 2012
- Tea Talbot va muri la asfintit!

Mirarea celor doi se masura in diametrul ochilor, larg cascati.
Nemiloasa, le infrunta ambele taisuri, frangandu-si degetele in pumni,
ramanand pe loc ca o statuie, ca un sol al mortii.
- Ce tot spui acolo? Soarta nu are moarte! se repezi Taru, gesticuland cu
mainile, cerand ajutor din partea lui Keo.
- Kayah, de unde vii? Ce s-a intamplat?
- Tea Talbot va fi arsa pe rug la asfintit! In padurea de pini din centrul
Europei. In padurea deasa cu multe izvoare, unde lumina soarelui ajunge doar
sub forma de raze, unde copacii sunt atat de inalti ca zgarie cerul…
Se lasa moale, sprijinindu-se de una din mesele pline cu hartii. Umerii ii
tremurau, incheieturile trosneau. Parul de foc cazu peste chip, ascunzandu-i
obrajii rosii si buzele fara culoare.
- Keo, Tea nu poate muri! Cums a moara o forta invizibila? O legatura, o
materie fara forma, fara inceput si sfarsit…
- Trebuie sa ajungem acolo! Inainte de asfintit! Kayah, te poti deplasa?
Necajita, raspunse dand din cap. Avea sa ramana in casa lui Keo,
asteptan vesti. O lasara acolo, inconjurata de hartii, culori si nisip auriu purtat
pe talpi tocmai din Sahara. Nu putea participa la acel eveniment, nu avea
puterea sa se uite in ochii ei si sa nu-i inteleaga cursul vietii!
- “ Se spune ca tarana insasi are greutatea pamantului, iar ea insasi a
inventat conceptul intunericului. Cosciug vesnic al celor fara casa, lumea de
mijloc a supus si niciodata nu s-a supus, caci cei ce au incercat sa o cucereasca
primeau in dar limita vietii si necunoscutul de dupa. Cel mai puternic om a
devenit muritor pe muntele Golgota, si astfel s-a transformat in promisiunea
fortelor uitate! “ recita Keo din memorie, intinzand mana spre Taru. Cei ce vor
sa se lepede de piedestalul pe care au fost urcati se pot lepada, dar de ei se va
alege intunericul si uitarea, caci nimeni nu a supravietuit celei mai dulci
Page
327
October 1, 2012
mangaieri: moartea in deplinatatea ei insemnatate. Egiptenii au inteles, acum

mii de ani. Stiau ca dincolo de trupul pamantean mai exista o viata, cea a
spiritului. Dar daca purtarea ta de muritor nu era conforma legilor date de zei,
erai condamnat si la moartea spiritului. Dispareai de tot, te prefaceai intr-o
scanteie, care arde o clipita si apoi se stinge. Au fost multe exemple de-a
lungul istoriei care s-au saturat de greutatea de pe umeri si au devenit scantei.
Nu li s-a mai permis viata in Rai si nici in Iad. Nu au devenit nici ingeri, nici
demoni. Au incetat sa mai existe, au disparut din amintirile celor dragi, nu au
avut loc in pamant.
- Tea vrea sa renunte? Dar…
- Vom afla, Taru! Tea va avea sa ne zica ultimele cuvinte. Ultimele
ganduri!
Il apuca brutal de brat si disparura din acel loc, saltand pamantul si
praful, lasand in urma frunze arse si lemn pocnind.
Vantul lua cu asalt conacul in care Kayah ramasese singura, iar
obloanele incepura sa se zbata in balamale.
Vantul anunta schimbarea vremii. Si aducea vesti din vest!
CAPITOLUL XXX
Toti barbatii din panzele Teei se aflau in fata rugului, privind-o cu

diferiti ochi.
Ceremonia se voia restransa. Locul era secret, ascuns de acele brazilor si
de muntii stancosi care inconjurau valea. Undeva departe, apa cadea liber
cativa metri ca sa se zdrobeasca de stanci. Cascada urma albia gandurilor Teei,
Page
328
October 1, 2012
cu capul sprijinit de parul de care era legata, incercand sa ghiceasca traseul

sufletului ei dupa aceasta sinucidere.
In coltul gurii i se ivi un zambet. Se gandi imediat la cele 10 porunci,
toate incalcate, toate batjocorite!
Isi cobori privirea spre spectatori.
Gregory avea irisii ascunsi de gene, ramanand cel mai in umbra, fiind
prezent aici mai mult din curiozitatea pe care i-o datora lui Nicolas, mult mai
ingrijorat, cu chipul luminat, palid, cu buzele mereu umezite. Mult mai
aproape de rug, de picioarele ei goale. Incerca sa se stapaneasca, sa isi ascunda
vitraliul de emotii care il asaltau din toate punctele cardinale, insa cu greu
reusea sa ramana drept, in ciuda tremurului din genunchi.
Samuel era cel mai aproape de ea, intors cu spatele. Podoapa aripilor,
invizibila pentru restul, ii faceau umbra. Se mira pentru ultima oara, caci
frumusetea si maiestria acestor membre dintotdeauna o fascinara. Le intelegea
fustrarea si furia demonilor. Si-au pierdut aripile in cadere. Cele mai pretioase
arme ale zeilor.
In celalalt colt se afla profetul ce avea sa incheie capitolul existentei sale.
Reusise, afurisitul, se ascunsese in scorbura de sarpe, un sarpe nemaipomenit
de istet, si ramasese ascuns pana in ultima clipa. Pana in al doisprezecelea ceas,
cand a avea sa stea legata in fata lui, neputincioasa, iar el, cu o pana de
arhanghel, va scrijeli pe foaie data si ora executiei ei. Fie! Daca asta e voia
Domnului...asa sa fie!
Dar nu-l scuti de o privirea furioasa si de un murmur ce semana cu
deochi, caci profetul se dadu cativa pasi mai in spate, acoperindu-si pieptul cu
cartea ce avea coperte din lemn de nuc.
Il ignora de-atunci si se opri cu privire calda asupra celui mai drag suflet
din acea adunare. Cneazul isi framanta pumnii, se misca de colo-colo ca un leu
Page
329
October 1, 2012
in cusca, se uita neajutorat ba la ea, ba la Keo, neintelegand, furtuni cu tunete

si fulgere petrecandu-se in interiorul acelui cap extrem de frumos!
Cand vru sa se apropie, Samuel ii facu semn sa se opreasca, flutura din
mana in semn de indepartare, iar Taru turba, lua foc, se invartea pe calcaie s
revenea la locul lui, la umbra pinilor cleiosi.
Incerca sa ii zambeasca, in zadar. Clipi de cateva ori, insa lacrimile,
incapatanate, cursesera pe linia obrajilor, apoi a maxilarului, patand rochia
alba, din voal. Cu coltul ochiului, Samuel o urmarea, insa cand fata isi ridica
semeata capul, arhanghelul isi relua pozitia, atent la orice miscare din fata
scenei.
Langa cneaz, eroul povestii parea cel mai golit de sentimente, cel mai
neatins. Cu mainile la spate, spatele drept si picioarele bine infipte in pamant,
Keo astepta. Astepta asta din ziua cand ii atinse mana si i-o stranse, din ziua
cand il pacali si i-l dadu prada demonului!
Era un vis indeplinit, o dorinta care prinsese forma, o rugaciune ridicata
intinse catre ceruri si daca ar fi stiut cui sa ii multumeasca pentru aceasta
imagine, s-ar fi urcat cu dintii pe scara cerului si s-ar ploconi la picioarele acelei
puteri.
Toti, fara exceptie, reprezentau caile Domnului. Drumuri care traversau
asezari omenesti prin foc si sabie, drumuri care se inaltau peste oceane, peste
prapastii. Drumuri cladite de mainile ei pentru o cauza nobila.
Drumuri pavate cu bune intentii…
Iar spranceana lui Keo tresari cand fata ii zambi mandra, semeata, stiind
ca trecuse prin el, strabatuse mii de kilometri, traversase spatiul si se lovi de
infinitul lui. Trecuse pe la fiecare in parte, iar acum isi lua adio de la altceva sau
altcineva…
Fara sa se poata abtine, Keo nu credea cu adevarat ca Tea fusese prinsa,
iar acest spectacol era intr-adevar o razbunare pusa la cale de cei carora le
Page
330
October 1, 2012
incurcase itele destinuluil si ii fortase sa devina ceea ce nu si-ar fi dorit

vreodata! Desigur, privarea de moarte, de liniste, condamnarea la trecerea
timpului, la mortile din jurul lor, la a nu putea iubi, imbratisa, promite, ii
atrasese Teei foarte multi dusmani! Dusmani bine pregatiti, mereu in garda,
violenti, bestii care putea rupe gaturile oricui din acest cerc, vampiri mult mai
puternici decat cei care faceau parte din Elita, decat Gregory sau Taru...dar nu
inde-ajuns, totusi, sa o prinda pe ea!
Stia ca pe pamant existau solutii pentru absolut orice si oricine! Nu
existau exceptii, nu existau limite! Barierele ramasesera agatate de cele doua
lumi de deasupra si de dedesupt. Aici cazura toate secretele pentru a depasi
posibilul, dar erau bine ascunse! Omul nu avea capacitatea pentru a le gasi si
descrifra. Fara un strop de ajutor si de noroc! Doar cativa avusesera aceasta
sansa...si toti acesti cativa o privirea in ochi pe Soarta. Asta insemna sa risti,
daca nu voiai sa mori ca un necunoscut, fara sa fi realizat nimic in aceasta viata
scurta!
Meditatia i-a fost intrerupta de aparitia demonului Seth, imbracat ca de
gala, stralucitor, purtand mandru atat de multe pietre pretioase ca in clar de
luna sau de soare, i-ar fi orbit! Demonul se opri langa prizoniera, salutandu-i
pe cei prezenti printr-o reverenta.
- Cerul si Iadul si-a ales reprezentantii cei mai de seama si de incredere
care pot povesti cuvant cu cuvant moartea acestei minunate doamne! Nu va
puteti imagina forta, imensa putere care fuge prin venele acestei femei! Ma
simt indatorat sa reprezint absolut toti dracii, de la cei mai mari pana la cei mai
mici si puturosi si sa ma inclin in aceasta ultima clipa in fata ta, marita Forta!
Cea care ne-a creat, ne-a ridicat si ne-a spulberat! Cea care a permis crearea
pamantului, aparitia luminii, aparitia atator minti stralucitoare! Cuvantul care
a suflat damnarea catre multi inaripati, le-a smuls aripile, dar le-a dat o putere a
Page
331
October 1, 2012
naibii de fierbinte! Iti multumesc in numele intregii mele familii si a capului

incoronat care iti transmite calatorie placuta catre...nimic!
Iritat, Samuel nu-l scapa din ochi si pufni nemultumit cand acesta se
apleca foarte mult, ramanand in acea pozitie pentru secunde bune, ca apoi sa
se ridica cu un zambet al naibii de nepoliticos pe buze.
- Tin sa va anunt pe toti cei...putini prezenti, nu prea ti-ai facut prieteni in
mileniile tale multe, ca eu voi fi fitilul ce va aprinse paiele acestea si rochia
domnisoarei si eu o voi trimite in necunoscut odata pentru totdeauna!
- O decizie tampita, din punctul meu de vedere!
- Voua, innaripatilor, vi se cuvine totul???
Fara sa il mai bage in seama, Samuel ii facu semn Teei sa se ridica. Parul
lung si negru ii acoperea pieptul, revarsandu-se ca smoala, fiind atenta ca fata
sa ii ramana deschisa, astfel incat toata lumea sa ii poata privi ochii, minele
fortelor necunoscute.
- Tinere cneaz!
Vocea ei se comporta ca un tunet, toata lumea tresarind la nuanta
puternica a vocii.
- Nu sunt o lasa! Nu aveam de gand sa fug, sa ma eliberez. Pacatele mele
m-au ajuns din urma, mi-am depasit atributiile, am incalcat promisiuni,
juraminte, legi...meseria mea devenise o joaca, am fost prea egoista, oarba...la
cei din jurul meu, la cei de acelasi calibru! Te rog sa imi accepti moartea! Te
rog sa o transformi intr-un nou inceput!
- Nu vreau sa te mai ascult! tipa Taru, scrasnind din dinti, avand pumnul
strans in dreptul inimii.
- Tot ce am creat, tot ce am ales, tot ce am gandit a fost...pentru ca tu sa te
nasti! A fost un plan ticluit, bine pus la punct, respectat, un plan care a taiat in
carne vie, care a molestat suflete, care a suparat coroanele sfinte...dar al carui
scop….a fost indeplinit cu succes! Am mutat muntii pentru tine, Taru! Am
Page
332
October 1, 2012
creat un ocean de sange, am oprit pamantul in loc, mi-am depasi conditia si am

tradat si am mintit...pentru tine! Nu regret si nu ma caiesc...si mor acum
pentru tine si pentru eternitatea ta! De aceea, un singur omagiu iti cer, si
asculta bine, caci rostesc cu limba de moarte si ceea ce nu va fi indeplinit se va
transforma intr-o pedeapsa inzecita! Nu ai voie sa ma uiti! Nu ai voie sa ma
renegi! Nu ai voie sa uiti sau sa urasti numele si persoana Tea Vever! Nu ai
voie sa o smulgi din inima si din minte niciodata, nici in viata nici in moarte!
Si de nu va fi asa...sa te ajunga batranetea, sa iti slabeasca vederea, sa iti
tremure incheieturile, sa uiti de toti si de tine, sa te ajunga iarna din urma si sa
te ia cu ea, sa te transforme in praf si sa te poarte la picioarele celor care o data
te-au cunoscut si te-au uitat!
- Esti enervant de impacata cu ceea ce ti se intampla! sasai el prin buze
- Iar ei sunt enervant de bine dispusi de ceea ce mi se va intampla!
Ii oferi cel mai frumos zambet al ei, ramanand agatati unul de altul
pentru un timp ce paruse prea scurt sufletelor pereche.
Fata se smulse prima, sfredelindu-l pe Keo. De data aceasta abordarea
fusese mult mai disciplinara, fara zambete sau tresariri, fara inflexiuni ale vocii.
Isi pastrase tonalitatea de tunet, si fiecare vorba semana cu sunetul produs de
ciocanul fierarului care cadea peste fier.
O bataie, doua batai...iar atmosfera incepuse sa se incinga si mainile sa se
innegreasca.
- Am sa iti propun un ultim pact! Iti voi oferi un ultim dar, iar pretul va fi
pe masura!
- Nici mort nu as mai…
- Ti-am oferit eternitatea, puterea primul nemuritor, frumusetea si forta,
cunostintele si posibilitatea de a ocroti si a invata minti luminate care iti vor
calca pe urme!
Page
333
October 1, 2012
- Nu transforma povara mea in povestea ta, vrajitoare! Nimic din ceea ce

ai
facut nu a fost dus la indeplinire de tine! M-ai lasat de izbeliste si m-am
transformat si am supravietuit datorita mie! Datorita impulsului de a fi mai
bun, de a te ajunge din urma, de a te…
- Nu am contestat lipsa ta de modestie niciodata, Abbas! Dar, rogu-te, taci
pana la capat, taci asa cum nu ai facut-o decat o data, taci si ciuleste bine
urechile! In trecut ti-am oferit nemurirea, in prezent ti-am oferit jumatatea
sufleteasca, nemuritoare, o razboinica fara de care viitorul tau...nu ar fi avut
continuitate! Trecutul a avut un pret, prezentul a fost oferit din bunatate! Dar
viitorul...viitorul este pretios, Abbas! Viitorul este o arma neascutita, un
diamant neslefuit, un pact de nerefuzat!
Toti cei prezenti il masurau cu privirea. Gregory se fastacea de pe un
picior pe altul, incerca sa citeasca printre randuri, sa ghiceasca trecutul si sa
descalceasca itele papusarului. Nu se simtise niciodata folosit, condus,
nesemnificativ...niciodata pana acum.
- Mai am un singur as in maneca, Abbas, o ultima stralucire. Cu ea iti
daruiesc o arma cu doua taisuri, o putere care va fi greu de controlat, dar care
te va scapa de povara demonului, de ochii rosii din umbra care iti sfredelesc
orice tresarire...arma va taia in carne vie si o va proteja pe cea care a aprins
flacara vietii in sufletul tau apus.
- Nu ma poti…
- Iti stiu drumul mintii. E plin de dorinte si de planuri intunecate. Stiu
unde vrei sa ajungi si ce vrei sa faci. Dar ai lanturi in jurul gleznelor si monede
grele peste ploape. Nu poti face ceea ce ti-ai propus. Nu acum...nu fara un
ultim pact!
Inconjurat de rasuflari fierbinti, de semne de intrebare, de entitati care
purtau pe umeri greutatile universului, Keo avu o tresarire complet umana.
Page
334
October 1, 2012
Nervos, ofta prelung, isi incordase pumnii, isi umezi buzele si se apropie de
rug. Se chinuia sa isi ascunda starea, dar Nicholas zambi, aratandu-si coltii
stralucitori. Parfumul tentatiei emana prin toti porii lui. Nu se putea abtine,
oricat s-ar fi luptat, oricate scuturi si-ar fi ridicat deasupra capului, ploaia de
sageti a Teei se infipse deja si incepuse sa elibereze otrava.
- Ce vrei in schimb?
- Va veni si vremea mea. Voi lua o alta forma, imi vei auzi vocea,
chemarea.
Si va trebui sa raspunzi, Abbas! Va trebui sa muti muntii din loc, sa transformi
oceanul in desert, sa scufunzi continentele...va trebui sa faci orice pentru a-mi
de ascultare!
O pala de vant umfla rochia Teei si ii scutura parul. Clopoteii ce-i
anuntau venirea bateau acum in cinstea plecarii ei.
Urca pe rug, facandu-l pe arhanghel sa se clinteasca din loc. Ca un
adevarat paznic al unui exponat de muzeu nepretuit, lua imediat atitudine si se
puse obstacol intre vampir si Soarta. Demonul tintuit in cuie incepu sa s agite
in tenebrele vampirului, iar miscarea lui incepu sa se observe pe chipul lui
Keo, luminos si intunecat, amuzat si enervat, ca o gura spre Iad larg deschisa,
emanand cel mai seducator parfum.
- Inchei ultimul pact cu tine, afuritiso! marai el printre dinti, reusind sa se
strecoare si sa o prinda pe Soarta de ceafa, blocandu-i miscarile capului. Fie ca
acestea sa fie ultimele tale cuvinte pe pamant si sa nu mai faci parte din viata
noastra vreodata!
- Tu nu ai suflet, Keo! E faramite, e in putrefactie, te-ai lepadat de el! Il vei
starni pe demonul Abes atunci cand puntea constiintei tale se va clatina, cand
vei orbi de nervi si cand te vei sufoca de frica! Dar niciodata nu vei putea
controla mostenirea lui Abes, dorinta de a fi cel mai puternic si blestemul de a
nu muri niciodata, iar handicapul de a nu putea plange apropiatii morti te va
Page
335
October 1, 2012
pune pe ganduri, te va forta sa iti mentii echilibrul pe nisipuri miscatoare! Tine

minte, Keo, nu trebuie sa iei niciodata in seama emotiile puternice. Ramai o
piatra seaca, ramai un desert in bata soarelui si nu te transforma intr-o mare
involburata! Caci vei elibera toti demonii si vei goli Iadul de bestiile ce pazesc
adancurile! Pactul acesta te va mentine in viata cand vei atinge Soarele. Nu te
va arde. Nu te va distruge. Te va apropia mai mult de origine...si vei gasi un
adevar amar. Crucea ce o vei purta va fi si pretul ce trebuie platit. Pactul meu
doar te va mentine in viata.
Fara sa mai scoata o vorba, Keo ocoli rugul si semna cu unghia in palma
Teei. Aceasta se aprinse o clipa, emanand o caldura deosebit de puternica
pentru un timp atat de scurt. Cobori, dar ramasese aproape. Voia sa se
delecteze cu moartea ei, voia sa fie sigur ca nimic din ea nu va mai ramane sa
faca umbra acestui pamant. Voia sa isi aminteasca fiecare detaliu, sa il
povesteasca urmasilor lui, sa reuseasca sa aduca moartea ei la viata de fiecare
data cand numele ii va fi rostit. Intreaga lui existenta era o poveste. De ce sa nu
se inconjoare cu toate povestile din lume?
Cum nimeni nu mai avea nimic de zis, sau asa parea, Seth se apropie de
Soarta, isi scutura pumnul ca la un joc de zaruri si arunca scantei in lemnele ce
ii urcau pana la mijlocul trupului.
Focul se inalta rapid, inconjura rugul, ajungand in cateva secunde la
picioarele goale ale Teei. Prins in capcana spatiului, muschii lui Taru nu ii
dadeau ascultare. Isi putea misca doar ochii, restul trupului se transformase
intr-o stanca greu de urnit. Asa patisera totii.
Luati de priviti, cascati bine ochii, dar niciunul nu are voie sa intervina
in mrejele Sortii.
Poalele rochiei se aprinsera, mirosul de carne arsa intoxica natura din
jur. Capul Teei incepu sa se zbata convulsiv pe masura ce focul ii patrundea in
oase. Flacarile urcau si urcau, se catarau ca o vita de vie, transformand tot
Page
336
October 1, 2012
rugul intr-o patura de fum alb, dens, innecacios, care refuza sa se ridica spre
ceruri sau sa coboare la picioarele lor. Ramanea suspendat, plutind lenes
printre trupurile intepenite, inconjurandu-i, ramand in haine si in par.
Un tipat strident iesi din gura ei, un strigat care sperie toate pasarile,
bataile innebunite ale aripilor strabatand vazduhul ca un ecou.
Un gust amar ramasese pe limbile tuturor, iar cand din Soarta mai
ramasese o cenusa argintie, iar arhanghelul si demonul pierisera si ei, abia
atunci lanturile cazura si trupurile isi castigara libertatea miscarii.
Zgomotul de ciocan cand profetul inchise cartea atrase toate privirile.
Profetul se inclina si lua la pas cararea spre Rasarit.
Rugul ramasese neatins. Vantul din vest le intre pe sub haine, ridica
frunzele si imprastie acele brazilor. Lua cu asalt cenusa si o ridica, purtand-o ca
intr-un dans departe de ochii lor si de ochii pamantului. O imprastie pe
campii, pe crestele muntilor, pe marile calme si pe dunele desertului. Era
pretutindeni si nicaieri in acelasi timp.
- Moartea e doar inceputul...murmura Gregory, simtindu-se batran, golit
de orice stare, o haina in bataia furtunii.
- A fost tradata! Din pacate Soarta...a fost tradata!
- Iti pare rau ca s-a dus? intreba Gregory. As fi omorat-o cu mainile mele
daca…
- Forta bruta! Daca ai fi...doar daca...incerca Nicholas sa inchege, insa se
lasa pagubas. Renunta la a te mai gandi. S-a dus, asa cum si-au dorit toti! Nu-si
mai au rost acum razboaiele si neintelegerile. Trebuie sa ne continuam
eternitatea ca si cum nu ar fi existat niciodata. Nemurirea vazuta ca un blestem
nu-i va ridica niciodata un altar. Suntem niste unghiuri prea inguste pentru a-i
recunoaste meritul si pentru a-i multumi corespunzator!
- De ce nu ii tocmesti o religie, tinere Nicholas? il intreba Keo, facand
semn spre rug.
Page
337
October 1, 2012
- Desigur. Facem haz de necaz acum cand nu mai reprezinta un pericol!

- Nu ma provoca, baiete…
- Nu as indrazni! Nu a incercat Soarta, s-a lasat pagubasa...eu de ce nu as
face la fel?
- Stiai ca asta se va intampla? interveni Taru, luandu-l pe Keo la rost. Stiai
ca va muri si nu ai impiedicat asta???
- Nu crezi ca e o intebarea discreta? Rolul meu nu e sa salvez, sa pun
piedici in calea inevitabilului. Aceasta morala…
- Morala?! Cine i-a luat locul? Cine va fi urmatorul care se va juca cu noi?
- Soarta nu este menita sa aibe o forma sau un tel. Soarta este in tot ceea
ce ne inconjoara si impleteste intamplarile astfel incat sa nu traim fara sens.
Fiecare existenta influenteaza miscarea, sapam drumul vietii, calea ei spre
necunoscut, spre finalul indiscutabil pentru noi inceputuri. Asa trebuie sa se
intample! Pana si fortele sunt tentate...poate Tea a cazut in propria capcana!
Singura scapare, cale spre eliberare, a fost distrugerea ei pentru ca totul sa
revina la normal! Ea a creat atipicul, cneazule. Uita-te la noi! Incearca sa ne
intelegi si sa ne ghicesti rostul in viata asta, in realitatea asta! Nu ar fi trebuit sa
existam, suntem anomalii create de o minte fara limite, fara frica. Am
deformat realitatea, iar acum puterile care slefuiesc viata trebuie sa gaseasca o
cale pentru a se adapta.
De parca ar fi ascultat niste blasfemii, Taru isi duse mainile la fata,
acoperindu-si chipul. Se plimba de colo-colo, cocosat, nevenindu-i sa creada.
Era trist si suparat si cuprins de dor si disperare. Nu avea sa o mai vada
niciodata, nu avea sa ii mai simta gustul si nici sa ii simta prezenta langa el.
Visul de a trai eternitatea in compania ei se destramase.
Sentimentele cneazului stinse conflictul. Ceilalti ramasesera tacuti,
purtand doliu pentru cneaz si nu pentru cea care tocmai isi luase adio de la
prieteni si dusmani.
Page
338
October 1, 2012
Carturarul Raiului primi manuscrisul profetului. Deschise cartea, iar

cele nespuse de catre Soarta zaceau scrise cu litere de aur chiar pe prima
pagina, ganduri nerostite, adevaruri si minciuni. Profetia incepea cu vorbele
lui Gregory, cuvinte ce iti dadeu fiori si care te faceau sa te intrebi daca nu
cumva sfarsitul e doar un termen lipsit de sens.
Inexistent.
SUB UN CER LIPSIT DE SUSPANS
CAPITOLUL XXXI
Sufleutul tasni ca dintr-un tun cand Tea deschise larg gura, eliberand un
ultim strigat spre vazduh. Duhul vajai printre crengile copacilor si isi continua
ascensiunea pana se lovi de plafonul de stele.
Page
339
October 1, 2012
Se invarti pe loc, asemeni unui pulsar, devenind din ce in ce mai mare,

mai puternic, atragand lumina din jurul sau, ca apoi sa o ia la goana in directii
necunoscute. Strapunse norii de vapori ai planetelor care nu se vad cu ochiul
liber, preluase din parfumul si greutatea lor, in urma lui lasand dare de praf de
stele, o carare catre necunoscut, catre granitele universului. Se lovi de
asteroizi, de meteoriti, continua sa fuga, sa zboare, sa invinga gravitatia
mastodontilor, se aprindea din ce in ce mai tare, pe masura calatoriei lui, avea
o coada de foc si un cap de diamant, slefuit de vidul universului.
Isi urma cursul, nu se abatea, prindea mai multa viteza, se indeparta din
ce in ce mai mult de origini, de rau si de bine, de forma de om, de muritor, de
invincibil.
Se infigea cu ura in straturile gaurilor negre, trecea victorios dincolo de
zidurile timpului si ale spatiului, biciuia cu coada de foc, se transforma intr-o
sfera care ardea, care orbea satelitii, care eclipsa planetele monstruoase,
mocnea in dorinta de uitare. Limbi de foc colorate lasau in urma scantei
stralucitoare, cladeau calea spre cunoasterea absoluta, lumina intunericul
absolut, ii dadea forma si sclipire, frumusete si viata.
Calatoria dureroasa, brutala a acestui suflet pana la capatul acestei
miscari continue, pana la punctul maxim al expansiunii il consuma de viata, ii
lua suflarea, depasise punctul critic, incepuse sa incetineasca, sa nu mai fie
orbitor, asurzitor.
Se stingea, culorile paleau, lumina pulsa asemeni unei inimi pe moarte.
Nimic nu il mai inconjura. Ramasese necunoscutul, materia neagra,
intunericul. Se stinse complet, ramasese un punct intre alte milioane de
puncte nesemnificative care vor deveni, intr-un viitor masurat in ani lumina
colosi stralucitori pentru alte lumi, pentru alti ochi.
Suspendat in vid, sufletul incepuse sa se micsoreze mai mult, sa devina
mai mic, mai intunecat. Presiunea il strangea, il deforma, il chinuia. Depasise
Page
340
October 1, 2012
bariera universului, ajunse acolo unde inca nu exista timp si spatiu, nu exista
nici trecut sau viitor.
Si ramasese suspendat in aceasta lume a inexistentului pana cand o forta
exterioara, necunoscuta, o putere inimaginabila, capabila sa creeze lumi noi,
viata si moarte, un creator de foc si pucioasa, de planete distructive, sa il
propulseze cu o viteza fara masura, greu de perceput, inapoi de unde a venit.
Fara foc, fara lumina, fara culori.
De parca un nou unveris luase nastere, aceasi explozie ca acum miliarde
de ani, sufletul se marise asemeni unei bombe, devenise imens, neincapator in
acel intuneric, ca niste aripi ale unei pasari pheonix, acompaniata de un sunet
asurzitor care cutremura sferele si inelele lor, le oprise rotatiile si le modifica
axele.
Cazu asemeni unui bolovan, greu si periculos, printre astrii, spargand
cerul pamantului, cadea liber, gravitatia prinzandu-l in mrejele ei, aprinzandu-l
ca pe un chibrit, cadea si nu avea de gand sa loveasca bland pamantul.
Prinse glas si forma pamanteana. Deforma ca o oglinda sparta realitatea,
oprea in loc aripile de vant, le hranea cu mai multa putere. Se lepadase de orice
fusese familiar in acel loc necunoscut, iar atingerea creatiei ii schimbase
compozitia, fenomenele naturii simtindu-se atrase de acest magnet.
Sufletul era incapabil sa controleze caderea, locul unde avea sa se sparga
in mii de bucati. Insa Providenta avusese grija de acest suflet nepretuit, iar
vasul ce il astepta gol se dovedi mai comun decat isi inchipuisera vreodata cele
mai luminate minti care controlau acest glob de cristal.
Isi gasise lacas in corpul slabit si cristalin al unei fetite ce tocmai in acea
noapte cu luna plina si vartejuri ce smulgeau copacii din radacini avea sa se
nasca. Femeii ii venise sorocul cand sufletul lovise pantecul.
Avea sa plateasca cu moartea nasterea uriasului, dar Soarta se legase cu
lanturi de corpul fara aparare al orfanei, ramasa singura pe lume.
Page
341
October 1, 2012
Cand deschise ochii, galaxiile ii stralucira in irisi si pielea ii sclipi pentru

o clipa asemeni clarului de luna.
O noua poveste incepe, al carui final nici macar acest colos nu-l putea
ghici.
CAPITOLUL XXII
Pentru fiecare rasa a existat un inceput.

Pentru fiecare inceput a existat o initiativa.
Totul tine de necunoscut. Capacitatea muritorilor si nemuritorilor de a
deslusi tainele intrebarilor scurte care necesita raspunsuri lungi este aceasi.
Astfel, geniile lenese care s-au saturat de explicatii au inventat zeii.
Apoi...zeii au inventat religiile.
Pentru vampiri zeii sunt gardienii pacii si ai ordinii. Brate puternice care
controleaza haosul si pun in balanta binele si raul.
Sau...asa se presupune.
Nu este deloc adevarat!
Dupa ce demonul Abes s-a intrupat in corpul minunat al muritorului de
rand cu parul de aur, si a petrecut decenii cutreierand lumea in lung si in lat,
desfatandu-se cu placerile pamantului si ale muritorilor ce il inconjurau, tot
vizitand, vorbind si privind aceleasi si aceleasi lucruri, vorbe, oameni, realiza ca
viata este prinsa in capcana rutinei.
Singuratatea si plictiseala il prinsera din urma, hotari sa isi aleaga un
companion in nemurire. O femeie demna de un demon, o regina a
continentului fierbinte, un suflet monstruos intr-un trup de invidiat, de o
frumusete fara seaman.
Se izolara pe o insula pustie in mijlocul apelor, ridicand ziduri inalte
astfel incat nimic si nimeni sa nu le poata distruge linistea si jocurile. Doar
lumina astrilor le invada intimitatea, doua exemplare perfecte iesite parca din
Page
342
October 1, 2012
povestile celor mai luminate minti, perfecte in esenta materiala si spirituala. Si

cu trecerea timpului deveneau mai irezsitibili, mai puternici, mai uriasi.
Nimeni si nimic nu poate sa zica cat anume au locuit impreuna, cat s-au
iubit sau de cate ori au facut dragoste, insa intr-o dimineata de iarna, apa sarata
involburata intr-un dans haotic inunda insula, strecurandu-se prin gaura din
zid.
O gaura provocata de femeia vampir care fugise din colivia cladita, fara
ca macar demonul sa banuiasca dinainte planurile ei. Privea indurerat
spartura, cu picioarele desculte in apa ce invadase gradinile si inecase natura
unica in acel loc. Nu dupa mult timp marea avea sa inghita aceasta insula
populata de o fauna si flora nemaiintalnite vreodata pe acest pamant, cazute si
ele din cer, surse de viata de pe un meteorit spart de atmosfera pamantului si
prins in pumn de demonul cu ochi de carbune.
Iar demonul cu femeia vampir nici ca se vor mai iubi vreodata. Nici
macar o vorba rostita in plus sau de drag, caci omul inlantuit preluase puterea
si conducerea trupului, inabusind demonul, lasandu-l fara suflare, adormindu-
l pana in vremuri apuse, pastrand invincibilitatea, cunostintele, amintirile si
gustul amar de pe cerul gurii.
Femeia vampir fugise inapoi in tara natala, cladind un alt imperiu, luand
cu asalt asezarile omenesti, sugandu-le elixirul vietii, lasa in urma sate
populate de schelete macinate de timp si de vant, transformate in praf si
pulbere.
Insa cand Elita luase amploare, ii izolase pe acesti vampiri salbatici,
ingradindu-i intr-un templu din piatra, inconjurat de o vegetatie vie,
otravitoare, copaci si plante care transformara acel pamant intr-o capcana a
mortii.
Putinii vampiri lasati in viata nu aveau voie sa paraseasca acel lacas. Unii
dintre cei mai vechi, aproape de aceasi varsta cu Keo, hotarara sa devina vocea
Page
343
October 1, 2012
dreptatii si a judecatii. Pentru a le da un rol si pentru a nu innebuni intre acei

pereti, Keo le permise sa devina judecatori, cu drept de viata si de moarte, ale
vampirilor care aveau ganduri nefaste in privinta speciei lor si a muritorilor de
rand.
Astfel, Consiliul prinse viata si-si intrase foarte bine in rol.
In sute de ani devenise la fel de temuti ca si Elita, iar cei care ajungeau sa
fie judecati de aceste perechi aspre de ochi, nu mai vedea lumina zilei, cadeau
direct in cazanele Iadului, fara drept de apel.
Consiliul si Elita nu erau in relatii bune, desi ambele bresle luptau
pentru acelasi scop. Secretul vampirilor.
Rareori Elita livra Consiliului vinovati si la fel de rar Consiliul anunta
Elita deciziile luate. Un conflict tacit mocnea de sute de ani, pins intre ei fiind
Keo, nevoit tot timpul sa stinga scanteile care sareau din acest foc pentru a nu
mistui intreaga lume.
Insa, la momentul povestii noastre, unul din detinutii Consiliului era
chiar un membru al Elitei. Tinut intr-o carcera din piatra, sapata in adancul
pamantului, cu porti sculptate in granit, Andrei Vlastov astepta linistit, cu
capul sprijinit de piatra rece si umeda, sosirea Elitei si salvarea lui.
Motivul pentru care se afla in sanul acestor barbari era bine intemeiat,
actiuni pe care nici el nu si le putea explica. Totul se intamplase intr-o
fractiune de secunda, imediat dupa ce intr-o noapte fusese martorul unui
fenomen greu de inteles.
Omorase toti oamenii dintr-un sat, posedat parca de o forta de
nestavilit, in spinarea lui simtind greutatea unei duzini de draci, iar mintea
cuprinsa de o febra care ii arsese circuitele. Vazuse negru in fata ochilor, iar
inima ii pompase numai otrava, forta bruta care ii invada bratele si taie in
carne vie pana dis de dimineata, cand se trezi din cosmar, inconjurat de sute de
cadavre, mustind a sange proaspat. Femei, copii, barbati, batrani, toti erau
Page
344
October 1, 2012
insiruiti la picioarele lui, numai un nou-nascut plangea necontenit, neobosit

in interiorul unei biserici goale. Sangele curgea pe treptele din piatra, trupurile
preotilor zacand neputincioase langa portile larg deschise. Intrase si pasi in
intunericul si racoarea peretilor din piatra, dand o roata cu privirea peste toti
sfintii acuzatori.
Stranse acum din ochi, neputincios, cand isi aminti chipul acelui nou-
nascut. Ochi stralucitori, galaxii in miscare si un trup parca rupt din luna,
alabastru, stralucitor in cea mai neagra noapte. Ramasese inmarmurit, fara sa
clipeasca, uitand cine si unde era.
Nimic nu era obisnuit la acea fiinta, totul emana vapori de vraja si ceva
necurat...i se stranse inima si palmele incepura sa ii transpire. Ii fusese frica…
Incepuse sa se miste ca un leu in cusca, incercand sa isi linisteasca inima
ce i-o luase la galop. Daca amintirea era capabila de aceste tresariri, se intreba
cum ar reactiona privind-o inca o data.
In sala impodobita cu geamuri colorate si mozaicuri din marmura,

Consiliul ii intampina pe cei 2 reprezentanti ai Elitei, Taru Egreminov si
Gregory Kinglsey, acompaniati de Keo, al carui cap semet, mereu tanar si pus
pe sotii, se lasa luminat de raza soarelui ce se strecura printr-un oculus.
- Sa ii multumim inculpatului pentru aceasta vizita importanta. Este pacat
ca trebuie sa ne vedem in circumstante triste, Abbas, dar daca acesta este
pretul sa iti mai vad chipul din cand in cand...sunt dispusa sa il platesc! rosti
femeia, iar glasul i se lovi de cupola salii, spargandu-se in urechile lor ca niste
cioburi.
- Vrem sa il vedem pe Andrei Vlastov!
- Indiferent de rangul celor care pasesc pe aceste meleaguri, intentia
trebuie anuntata in avans! Aici, vampirii se leapada de ani, de reusite si de
ranguri si devin necunoscuti cu aceleasi drepturi si aceleasi tratamente…
Page
345
October 1, 2012
- Nu va contest regulile, dar daca indrazniti sa mi le aplicati si mie...vai de

voi...sopti Keo, sfredelindu-i cu ochi reci, indreptati ca niste sulite spre
gaturile fiecarui vamoir asezat in jilt.
In-afara de femeia cu corp ca de ciocolata, toti ceilalti se foira stanjeniti
in jilturi.
- Conduceti-i, va rog, la prizonier. Ultimele cuvinte sunt, intotdeauna,
cele mai importante!
Fara sa ii mai acorde un gram de atentie, cei trei se indpretara spre
tenebrele carcerelor. Mirosul de pamant si apa statuta ii lovi din plin.
Radacinile copacilor ieseau din pereti, pe cararea sapata neingrijit crestea
muschi si erau inconjurati de o gramada de vietuitoare nocturne, incapatoare
intr-un pumn. Miscarea picioruselor si bataile aripilor erau zgomotoase in
linistea morbida a acestui loc.
Se oprira la ultima carcera, Keo facandu-le loc celor doi sa se apropie de
gratii. Avea sa ramana nemiscat pana la finalul conversatiei.
- Ce dracului cauti aici? intreba Gregory, repezindu-se la gratiile care nu
se
miscara un centimetru cand acesta le lovi cu palma.
- Trebuie sa ma scoateti de-aici!
- Te-as lasa sa putrezesti 1000 de ani pentru ceea ce ai facut, nebunule!
- Andrei, vom face tot ce ne sta in putinta...de fapt, Keo va incerca sa te
scoata, insa actiunile tale te condamna si nu avem un punct de cotitura. Ceea
ce ai facut…
- Pare fara explicatie, pare un act de nebunie, poate a si fost! Nu neg, nu
mint...doar ca nu vreau sa imi mai amintesc! Insa era...ca si cum as fi fost
posedat! Nu eram eu...nu ma puteam controla. Imi luase mintea foc si…
- Tu oricum esti aerian de fel…
- Vom incerca toate variantele! Spune-ne, au indraznit sa iti faca ceva…?
Page
346
October 1, 2012
- Nu. Nu s-au atins de mine, dar nici nu mi-au dat sa mananc. Sunt lihnit,
nu mai am putere sa ridic bratele…
- Foarte bine! E mai sanatos sa le tii pe langa corp…
- Nu ajuti, Kingsley!
- Iarta-ma daca nu sunt de-acord cu crima de care e acuzat! Ai luat-o
razna si daca nu ai fi fost inchis aici ti-as fi spart eu capatana!
Un gardian isi drese glasul si se apropie de ei.
- Ce-ar fi sa il serviti pe print cu ceva mate...inimi? Inca nu e condamnat la
moarte prin flamanzire!
- Pentru aprobare, trebuie sa discutati cu Consiliul. Nu pot trece peste
cuvantul lor! Daca vizita a luat sfarsit…
Le facu semn spre iesire cat de insistent putu.
Taru si Gregory se miscara din loc, insa Keo inainta pana la gratii,
chemandu-l pe Andrei in fata lui.
- Ai ceva de spus in apararea ta, printe Vlastov?
- Nu stiu daca are importanta sau daca inseamna ceva...dar in acea seara,
inainte sa...am vazut ceva picand din cer. Era o sfera ca de sticla, semana ca o
stea cazatoare deoarece in urma ei coada lansa scantei in tot vazduhul. A fost o
aratare ciudata...deforma reflexia decorului, tot ce se oglindea in ea isi schimba
forma si culoarea...s-a oprit in loc, a plutit deasupra bisericii si a eliberat o
unda de soc atat de puternica ca am vazut cu ochii mei cum a despartit spiritul
de trupul fiecarui muritor in part. Am vazut sufletul si trupul, unul langa
celalalt, doar pentru o fractiune de secunda, ca apoi sa se reuneasca. In acel
moment...mi s-a declanasat nebunia. Ca si cum nu as mai fi fost eu...ca si cum
as fi fost posedat de altceva. Sufletul mi-a fost despartit de trup si atunci
altceva mi-a intrat in carne...
Page
347
October 1, 2012
Povestea ii captiva pe fiecare in parte, inclusi pe gardian. Ascultau cu

gurile intre deschise si cu ochii larg deschisi. Insa Keo...se transformase intr-o
stana de piatra, asteptand deznodamantul.
- Nu imi aduc aminte sa fi omorat toti acei oameni, insa eram singurul viu
cand m-am dezmeticit...eram singurul in picioare. Aveam sange pe maini si pe
haine...insa nu m-a interesat de masacrul din jurul meu. In biserica mai exista
cineva viu, cineva care scapase furiei mele. Era un planset de copil. M-am
apropiat de ea, ochii scaparau ca o galaxie in mijlocul formarii si corpul...era de
alabastru...stralucea ca luna plina in miezul noptii, o lumina la care lupii striga
flamanzi…
Se uitau unul la altul, fara suflare, fara vreun cuvant rostit, insa tipator
in miezul mintii. O picatura de apa avusese puterea sa alunge vraja si mrejele se
rupsera. Toti clipira, toti in-afara de Keo.
- Am sa fac tot posibilul sa te scot de-aici. Dar printe...sa nu indraznesti sa
uiti ce mi-ai povestit! Sa nu uiti niciun detaliu, repeta aceasta poveste cu voce
tare pana ramane scrisa in oasele tale.
- Cum as putea sa o uit…
- Asculta-ma! Ceea ce ai trait...ceea ce ai inca proaspat in mintea ta, este o
informatie nepretuita, dar buzele acelea care plangeau dupa sanul mamei...au
rostit deja un descantec de uitare! Nu te lasa pacalit de o prezenta de copil.
- Ce stii tu, Keo, mai mult decat noi? Decat Andrei care…
- Haideti sa ne confruntam cu mumiile care abia asteapta sa decapiteze un
membru al Elitei si putem discuta dupa aceea, pe indelete. Daca, nu cumva,
Andrei uita pana atunci…
- Oricat v-am respecta deciziile si munca, Andrei Vlastov trebuie eliberat.

Actiunea asta are un motiv in spate, alte forte s-au jucat cu mintea lui, l-au
folosit doar pentru placerea pacatoasa de a face rau, ca apoi sa-l abandoneze.
Page
348
October 1, 2012
Desi trupul sau a fost arma care a taiat gaturile, nu Andrei a fost cel care a creat
acest haos. Cerem clementa si eliberarea cat mai rapida cu putinta!
Dupa discursul lui Keo se asternu linistea. Membrii nu isi luara privirile
de la el, ramanand infipti in jilturile lor ca niste statui viu colorate.
Cneazul si Gregory inghitra in sec, ramanand un pas in fapte, ca nu
cumva acei vampiri batrani sa le simta teama de nereusita.
Keo astepta rabdator, fixandu-si ochii ca de smarald intr-un punct,
deasupra capetelor incoronate. Deasupra femeii vampir care pentru demon
insemnase alfa si omega, leacul pentru a scapa de nebunie, puntea dintre
nebunie si normalitate.
Femeia il dezbraca din priviri, il cerceta, incerca sa patrunda in cele mai
ascunse locuri, sa citeasca secrete si sa isi gaseasca companionul deosebit. Insa
armura omului era de nepatruns, corpul nu avea fisuri, ochii ii erau sigilati,
gura ii era inchisa cu lacatul, demonul zacea adormit intr-o balta de sange,
infrant..
Ofta si isi schimba pozitia pe scaun, miscandu-si degetele ca niste serpi
pe sceptrul din aur.
- Ai batut drumul degeaba daca ai venit sa imi vorbesti despre Andrei
Vlastov. Dar ai nimerit momentul potrivit daca doresti sa ramai pentru a-mi
tine de urat!
- Situatia lui Andrei nu este atat de grava pentru a fi tinut prizonier. Poate
fi cercetat in libertate. De asemenea, adunarea si descoperirea probelor
incriminatorii este un proces de lunga durata. Doresc ca acesta sa plece cu noi
astazi, acum, fara obiectii!
- Dar este tinut acolo si pentru pacatele din trecut…
Gregory pufni nervos, mormaind injurii.
- Nu e deloc sanatos sa iti faci din Elita un dusman! ii avertiza Keo,
ignorand femeia vampir.
Page
349
October 1, 2012
Avertizarea suiera printre colti ca un crivat in miezul iernii. Femeia isi

atinse podoabele de la gat, de data asta alunecand cu ochii si pe cei doi
membrii ai Elitei, mereu in garda, gata oricand sa le sara la beregata.
- Putem sa ne intelegem ca niste vechi cunostinte. Poti sa imi dai ceva in
schimb….
Se ridica, ramanand pentru cateva secunde nemiscata. Era mult mai
inalta decat ei, avea oasele mai proeminente. Parca ramasese blocata in timpul
acela, avand structura oamenilor preistorici. Ultimul urias in viata,
nemuritor…
Se apropie de ei, voalurile rochiei dansand in jurul picioarelor desculte
ca niste valuri la mal. Pielea de ciocolata ii era acoperita de tatuaje din vremuri
la fel de stravechi, avand semnificatii uitate, necunoscute. Aurul sclipea pe
toate incheieturile, ba chiar si in ochi, caci irisii ii erau galbeni ca metalul care
lua mintile. Parul ii cadea liber pe spate, lung pana la glezne.
O relicva deosebit de frumoasa, dar otravitoare. Aducatoare de moarte.
Se opri la un pas de Keo, obligandu-l sa se uite la ea. Sa trezeasca
demonul. Sa o recunoasca stapana a inimii…
- Nu ma lasa inima sa ofer ceva fara sa primesc in schimb! Nu fac
concesii...
Ii atinse barbia cu varful degetului, zambind.
- Asculta-ma bine caci nu mai voi repeta! vocea i se ingrosase, ceva rau
incepusa se fiarba in interiorul lui. Eu nu dau la schimb viata printului si nu
voi incheia un pact in favoarea lui! Ceea ce cer este simplu si binefacator
pentru vietile voastre complet inutile! Eliberati-l pe Andrei Vlastov si va
promit ca acest lacas va supravietui pan la urmatoarea abatere! De nu imi
ascultati cuvantul, va ard pe toti si va trimit in fundul Iadului! Familia mea nu
este primitoare deloc!
Page
350
October 1, 2012
Femeia se crispa imediat si facu cativa pasi in spate. Nu avea sa cedeze!

Nu avea de gand sa evite conflictul!
- Il vom acuza de vandalism, anarhism, crima! Si ii vom infige capatana
intr-o tepusa pe cel mai inalt munte!
Ultimele cuvinte le striga, iar trupul urias incepu sa se cutremure. Ochii
ii ardea si scuipa limbi de foc printre buzele pline.
Desi Taru cu Gregory cascara larg ochii, fiecare strangand in palma teaca
sabiei, Keo nu se clinti. Ramasese ca si colosul din Rhodos, cu picioarele
infipte in pamant, un scut din cel mai rezistent otel.
Era clar vorba de un conflict intre cei doi, situatia printului blocandu-se
in acest moment, in infruntarea a doua forte care nu doreau sa cedeze.
Fara sa mai scoata un cuvant, Keo se rasuci si parasi sala.
- V-ati semnat sentinta la moarte! Inainte sa fiti constienti de ultima
rasuflare, o sa va disec pe fiecare in parte!
Cneazul il scoase cu forta pe Gregory din sala, alergand in urma lui Keo,
acesta punand o distanta considerabila intre el si cei doi.
In pamant, blocat in carcera umeda, Andrei ramasese singur, soptind
povestea de la inceput pana la sfarsit, ca pe o rugaciune, inca de cand cei trei il
parasira.
Nu trecu noaptea, iar Andrei realiza ca vorbele ce ii ieseau din gura nu
mai erau aceleasi. Incruntat, incerca din nou sa isi aminteasca ce anume a uitat.
Dar deochiul isi facuse efectul, iar printul cazu prada unui somn adanc, fara
vise sau tresariri.
Cand oceanul si vantul se razboiesc, frontul devine violent, spumele

valurilor stropind marinarii, invartindu-i pe loc, dandu-le de furca in controlul
corabiilor.
Page
351
October 1, 2012
Nu era cazul si corabiei lui Tomas, ancorata la cativa metri de portul

unde Taru, Gregory si Keo debarcasera.
Trecura multe ore de cand ii vazuse ultima oara. Incerca sa ii recunoasca
in multime sau urmarea crestele muntilor in cautarea semnalului, insa nimic
nu batea neobisnuit in zare.
Alaturi de Tomas pe corabie era toata Elita. Erau pregatiti din cap pana-
n picioare pentru un conflict deschis, Keo punandu-i in garda de
incapatanarea membrilor Consiliului.
Puntea corabiei, cat si toti pasagerii, erau uzi leoarca. Ploaia cadea cu
picaturi grele, o ploaie de vara, ce va reusi sa scufunde nava intr-un final daca
nu se miscau din loc.
Mattias, Roberto, Marchizul si Baronul jucau un joc de carti, cu
picioarele intinse pe masa rotunda, in jurul lor plutind diferite obiecte din
camera lui Tomas. Forta apei sparse cateva ferestre, iar acum incaperea era
inundata, alaturi de multe alte camere.
Pierre adormise in cala, intr-un hamac, leganat de miscarea corabiei in
ritmul valurilor.
Alaturi de Tomas pe punte erau Nicholas, Merlin si Allan, toti atenti in
fiecare punct cardinal pentru un semn de la cei trei plecati.
In varful catargului astepta Ivan, neindraznind sa isi paraseasca postul
sau ochiul din geamul ocheanului.
- De ce dureaza atat? intreba Nicholas, batand tarabana in balustrada
- Rabdare, puiule de liliac! Nu e chiar atat de simplu sa iesi viu din
fortareata!
Puiul de liliac il privi ironic pe pirat care incerca in zadar sa isi aprinda o
pipa. Picaturile imense stingeau imediat focul, udandu-i si tutunul.
Page
352
October 1, 2012
Suierul unui vant muscator ridica valurile pana peste corabie, udandu-i
pe cei doi din cap pana in picioare. Pipa cazuse pe creasta unui val. Privindu-l
pleostit de apa si ramas fara pipa, Nicholas nu se putu abtine si pufni in ras.
- Nu putem folosi velele pe post de copertine?
- Nu! Si nici barci de salvare nu am. Asa ca ai grija, puiule!
Inca un val fu cat pe-aci sa rastoarne nava, daramandu-l pe Pierre din
hamac.
- TOMAS! tipa Ivan cat il tinura plamanii. VAD SEMNALUL! arata el
spre varful crestei.
O flacara imensa lumina cerul ca apoi sa se stinga treptat in bezna.
- Ne batem? intreba Nicholas, adunandu-se sabiile de pe jos
- Da, Nicholas. Ne batem!
- Abia astept sa zdrobesc niste mumii si sa ma laud apoi cu asta!
Dand ochii peste cap, Tomas le indica oamenilor sa se apropie de port.
Mult mai batran, cu mai multa experienta, Tomas stia ca decizia nu a fost luata
la repezeala. Sa te confrunti cu batranii din Consiliu nu era treaba usoara. Si
nu multi apucau ziua de maine dupa un astfel de curaj!
- Am pierdut prea mult timp stand la taclale! Trebuia sa urmam planul

meu de la bun inceput! se rasti Gregory, miscandu-se din dreapta in stanga,
prin fata celor doi.
- Nu te mai plange, Kingsley!
- Daca Keo era mai convingator…
- Voiai sa o iau de gat? Voiai sa o omor?
- De ce ii mai tinem in viata? Sunt niste relicve ale caror aer este pucioasa!
Nu fac nimic sa isi castige existenta, nu aduc niciun beneficiu...sunt blocati in
timp si spatiu, tin secreta locatia, nu ies la lumina zilei, dar arunca cu vorbe in
stanga si-n dreapta si condamna nefericitii care ajung pe mana lor!
Page
353
October 1, 2012
- Sunt balanta care tin controlul situatiei, Kingsley! Elita nu este capabila
sa preia controlul! Sunt prea multi de teapa noastre si jumatate sunt fanatici!
Trebuie sa aibe si ei o frica, trebuie sa stie ca undeva exista o putere care ii
poate condamna la moarte. Si ca nu se pot ascunde nici in gaura de sarpe!
- Vorbe, vorbe vorbe! Nici tu nu stii de ce parte esti!
- Incetati o data, o singura data sa va mai certati! zbiera Taru, punandu-se
intre ei. Cel mai important aspect la care trebuie sa ne gandim acum este cum
il scapam pe Vlastov din ghearele lor, fara sa le facem vreun rau sau fara ca
cineva sa pateasca ceva! Si ma refer la Elita. Gregory, trebuie sa lasam orgoliul
la o parte si actele de eroism, nu ne repezim la nimeni, nu ne aruncam la gatul
nimanui! Stam impreuna, respectam planul de bataie, il scoatem pe Vlastov
de-acolo iar apoi Keo ne va povesti ce a inteles el din toata taraganeala lui
Andrei!
Iar asta era o provocare lansata direct. Caci rostise cuvintele privindu-l
fix in ochi, fara sa ii acorde un metru de dat in spate. Keo stia ca nu avea sa
scape de cneaz, stia ca trebuie sa gaseasca repede niste explicatii plauzibile care
sa le mascheze pe cele reale.
- Uite-i ca vin !
Inarmati pana in dinti, membrii Elitei asteptau cu nervii intinsi la maxim

ordinele cneazului. Ploaia rapaia si lovea pamantul cu o viteza uluitoare,
imprastiind bucati de noroi pe cizmele vampirilor.
Cate-o rafala de vant le umfla hainele si le zbarleau parul pe ceafa, insa
niciunul nu facu un pas in spate. Cu ochii atintiti catre Taru Egreminov, cu
tacile sabiilor stranse pana la inclestarea involuntara, nicio umbra nu-si
modifica unghiul sau nicio urma in plus in pamant nu aparu cat timp acesta ii
scruta pe fiecare, cantarindu-le curajul si nebunia care ii caracteriza.
Cneazul stia prea bine ca nu toti vor revedea lumina zilei.
Page
354
October 1, 2012
Batalia cu membrii Consilului avea sa devina legenda.

Doar ei erau capabili sa ii infrunte, doar ei aveau destul curaj chiar sa
realizeze acest moment.
Cate pietre funerare aveau sa rasara odata cu soarele, nu avea sa stie,
insa spera ca numarul sa nu ii depaseasca suma degetelor de la o mana.
Stranse pumnul doar cand gandul ii strabatu mintea asemeni unui
fulger. Va face orice, va accepta orice ca sa ii scape pe cei mai multi.
Dar daca va simti ca viata ii este pusa in pericol, atunci va lasa Soarta sa
isi faca treaba. Caci cine i se putea pune de-a curmezisul cand taisul mortii
stralucea deasupra propriului gat?
Cuvintele ii navaleau pe gat, se scurgeau ca acidul pe limba si cand fu
destul de pregatit sa rosteasca primul sunet, altcineva i-o luase inainte.
In centrul lor aparu Keo, facand doi pasi in fata.
Apa curgea pe el ca si cum s-ar fi aflat sub o cascada care musca din haine
si din piele, tesatura hainelor mulandu-se ca o pojghita peste muschii
dezvoltati ai spatelui, omoplatii iesind in evidenta asemeni leilor care stau la
panda, pregatiti sa rupa jugulare.
- Nu va lupta nimeni in seara asta.
- Incredibil! se auzi Gregory pufnind de undeva din spate
- Nimeni nu va misca un deget impotriva celor din Consiliu!
- Dar semnalul…
- Uneori, sunt si eu luat pe nepregatite, tinere Nicholas!
Fulgerele nu mai straluceau, caci lamele sabiilor erau ascunse acum intre
picioarele vampirilor luati prin surprindere. Taria lor se stinse ca o flacara de
lumanare in miezul furtunii.
Nici unul nu mai era pregatit de lupta.
- Ce ai de gand sa faci?
- Vreau sa le mai vorbesc o data.
Page
355
October 1, 2012
- Dar nu ai avut nicio sansa prima oara! De data asta ce aduci in plus?
Mergi singur?
Gregory sparse siragul de vampiri, intrand in cerc. Il impunse pe Keo cu
varful degetului, iar electricitatea dintre cele doua corpuri paraia nesigura pe la
urechile fiecaruia.
- Ce stii tu despre sansele mele, Kingsley?
- Nu sunt prost!
- Incetati!
Tomas, Nicholas si Marchizul isi lepadara armele in teci, asteptand
curiosi urmatoarele replici. Se relaxara pana la stadiul unui somn de dupa-
amiaza, caci stiau ca decizia lui Keo nu o va curma nimeni.
Cneazul ii desparti pe cei doi, sasaind din colti.
- Nu inteleg, Keo! Aveam un plan bine pus la punct!
- Daca tu consideri “fie ce-o fi” un plan bine pus la punct, Taru, inseamna
ca nu ai crescut destul! Doar mi s-a parut…
- Lasa-ma cu insultele…
- Soarta nu e in favoarea niciunuia! S-a dus! A ars! Nu mai sunteti nici
macar in voia Sortii!
Parca si ploaia rasuna mai incet acum, dupa vorbele lui Keo. Nu
indrazneau sa mai respire, daramite sa indrazneasca sa gandeasca ceva despre
ultima replica. Statui de ceara pregatite sa se topeasca la prima suflare fierbinte.
Iar respiratia lui Keo era ravasitoare.
Cele doua emisfere se confruntara a mia oara in eternitatea lor. Auriul si
albastrul strabateau faliile timpului si undele spatiului, incercand sa se
cuprinda una pe alta, sa se inghita, sa opuna rezistenta.
Dar maestrul inca era maestru si avea sa ramana inca o eternitate, caci
suflul demonului il arse pe gatul dezgolit, iar cneazul ceda, facand un past in
spate, ingropandu-si piciorul in pamantul inmuiat de ploaia torentiala.
Page
356
October 1, 2012
Lupta se stinse, albastrul se retrasese in tenebre, frigul se transforma

intr-o caldura naucitoare.
Il sfredelea cu privirea, isi simtea venele pulsand si tremurul inimii care
gemea din cauza efortului supraomenesc la care era supusa, caci sangele se
transformase intr-o turma de cai, galopand fanatici, prea mult sange, prea
multa viata, prea multe sentimente laolalta…
Taru nu-si putea lua ochii de la cel din fata lui, constient de rumoarea
care se iscase in jurul lui, toate acele trupuri de plumb miscandu-se impreuna.
Chiar si Gregory ramasese fara glas, umar langa umar cu cneazul, cu
trupurile pregatite sa de-a tot ce e mai bun intr-un duel din care stiau ca nu vor
iesi vii. Simteau impreuna acea conservare fizica si spirituala a unui razboinic
in fata mortii, cand forta vitala ajunge la paroxism si toata energia se aduna
intr-un punct, intr-o clipa. Caci niciun razboinic nu moare in van, stand pe
loc, cu sabia in teaca.
- Nu ai fost deloc explicit, Keo...
Si cumva, Nicholas avea un izvor nesecat de tupeu si indrazneala.
Ramasese in acelasi loc, insa zambetul din coltul gurii stralucea ca un
diamant, iar ochii lui emanau o caldura stelara. Mortala.
Taru nu-si putea lua ochii de la Keo, nu atata timp cat nu intelegea pe
deplin. Imaginea se modificase, umiditatea aerului crescuse, din pamant
parand sa iasa aburi.
Pielea lui Keo capatase o nuanta mai inchisa, ochii ardeau ca niste
carbuni, parul se innegrise la radacini.
Parea mai mare, mai puternic, mai periculos.
Maxilarul mult mai proeminent se miscase brusc, zambind.
Zambind catre Nicholas, insa limba despicata se curba spre Taru.
- Ierta-ti omul. E predispus la greseli...
Page
357
October 1, 2012
Acea voce, acea rumoare a respiratiei, acea greutate a cuvintelor, acea

nepasare fata de tot ce il inconjoara.
- Abes...
Demonul tocmai ce se pregatea sa rosteasca, insa o durere uriasa ii batu
in piept, indoindu-l de la spate, aducandu-si ambele maini in zona inimii,
aburii inrosindu-i chipul din ce in ce mai lucios.
Dura cateva secunde pana isi reveni.
Iar Taru cu Gregory, fara sa ezite, privira amandoi catre acelasi ochi.
Ochiul verde al omului.
Cand demonul isi trimise umbra sa ii anunte prezenta, aceasta acoperi

peretii si tavanele palatului, murdarise aerul si omorase orice era viu pe o raza
de cativa kilometri.
Umbra se lungea ca un calau spre tronurile batranilor vampiri,
tachinandu-i, inaltandu-se spre picioarele lor, spre sceptrele aurii, spre
degetele osoase.
Aurul nu mai stralucea, focul ardea intuneric, culorile hainelor se
scursera pe fire pana la baza tronurilor, umbra inghitindu-le frumusetea.
Se intinse ca o molima, iar batranii vampiri ramasesera prizonieri in
jilturile inalte, cu inimile bubuind in gat si cu coltii tociti la vedere, ca niste
bestii incarcerate.
Cunosteau personajul, recunoscusera dovada de putere, parfumul
arzator al carbunilor incinsi. Biciul proprietarului de suflete la sfichiuia pe la
urechi, supunandu-i, zdrobindu-le autoritatea si coloana vertebrala.
Cand maestrul papusar isi ajunse din urma umbra si pasi in incaperea
lipsita de viata, niciunul nu indrazni sa mai respire sau sa se mai miste din loc.
Sarpele groazei ii sufoca, le sasaia in timpane, le canta imnuri de jale. Caci nici
Page
358
October 1, 2012
norii nu aveau de gand sa planga pentru ei, ploaia torentiala oprindu-se odata
cu aparitia umbrei.
Trecerea timpului ii afectase enorm pe cei din fata lui, ochii demonului
fiind capabili sa patrunda mai adanc, sa strapunga vrajile de infrumusetare si
intinerire pe care acestia si le atribuisera.
Le zambi trufas, parca muscand cu ploapa cand clipea spre fiecare,
aratandu-se in toata splendoara care facea de rusine pana si Soarele!
Demonul Abes si corpul lui era neatins, perfect, stralucitor, mereu tanar
si fermecator, un mesager al Mortii al naibii de mandru si de distructiv!
Ii masura cu incetinitorul pe fiecare in parte, ii mangaie cu ochii sai
despicati de o pupila mai subtire ca lama unui pumnal.
Ramasese prea mult timp pe femeia din mijlocul lor, prea periculos chiar
si pentru o atingere efemera. Femeia ii simtea coltii pe cea mai umflata vena, ii
simtea amenintarea strapungandu-i carnea din crestet pana in talpi.
Era incredibil cum putea sa invinga spatiul si sa fie in doua locuri in
acelasi timp.
In fata si in mintea ei.
Cand se misca din loc, presiunea din camera le inunda orificiile si ii
umplu de materie neagra. Ca si cum nu ar mai fi avut loc in propriile trupuri.
- Noroc cu cel care v-a facut regi si regine! Gustul luxului se ascute odata
cu mileniile.
Si femeia era capabila sa vada diferentele dintre Creator si ei.
Insa mintea ei era acum confuza. Care dintre ei doi era Creatorul si care
cel creat? Cel cu ochiul negru sau cel cu ochiul verde?
Cele doua culori imparteau chipul in doua, transformarea fiind lasata
neterminata intentionat.
- Nu va bucurati ca ne reintalnim, slugilor?
Page
359
October 1, 2012
Chipul inundat de sangele negru lucea in flacarile negre aruncate de

flacliile agatate. Parul lung si intunecat arata ca matasea, suvitele fine
alunecand peste obrajii plini de viata.
Coarnele arcuite, parca din obsidian create, se inaltau semete spre
oculusul din tavan, zgariind cerul cu varfurile ascutite.
- Ai dominat omul, Abes? Ai revenit la viata?
- Am fost mereu viu, femeie! In lumea asta nu voi fi mort nici de ma voi
transforma in piatra!
- Nu te-am mai simtit de mult...
Nu reusi sa se fereasca la timp, nici macar nu reusi sa il urmareasca cu
privirea cand se azvarli spre ea, acoperind-o cu trupul ca de stanca si
imobilizand-o de gat. Ghearele intrasera prin spatarul jiltului, strapungand
materialul.
Pometii ii erau mai ascutiti, oasele mai proeminente, iar coltii…
- Acum ai devenit o Voce, Palai?
Restul ramasesera tacuti, infricosati, neindraznind sa il infrunte, sa il
priveasca direct in ochi.
Stransoarea bestiei slabi.
- Ai ceva care imi apartine.
- Ai fost trimis? Ti-a spus Omul sa vii sa rezolvi ce el nu a putut?
- Trimite slugile sa mi-l aduca pe Andrei Vlastov.
- Noi te slujim pe tine, demon Abes, nu pe omul care se da drept demon!
Ii ocoli jiltul si continua sa se plimbe prin spatele fiecaruia,
adulmecandu-le fricile si cosmarurile. Narile lui se dilatau mai mult ca
niciodata, inspirand parca un parfum de a carei buna stare depindea!
Fiecare pas calcat rasuna ca mersul unui urias.
- Andrei Vlastov este retinut pentru judecata!
Clar, femeia era cea mai curajoasa dintre toti.
Page
360
October 1, 2012
Se baza prea mult pe un trecut de mult uitat, pe o rana inchisa definitiv,

pe o parte buna care nu existase niciodata. Barbatii devenira jilturi, incastrati
in materialul cald, adapostindu-se in armurile de os ale trupurilor
nemuritoare, in intunericul mut al subconstientului.
Oricat de aproape s-ar fi apropiat, oricat de tare ar fi suflat spre ei,
ramaneau nemiscati, asemeni unor papusi.
Doar femeia nu abandonase.
- Am creat niste maimute! Niciunul mai breaz, niciunul capabil sa ma
infrunte! O femeie si cinci boi!
- Au fost candva razboinici, Abes…
- Pentru noi nu exista “candva”! Pentru noi exista “ intotdeauna”! Ei nu
au
fost niciodata animale de prada. Sunt doar fluturi care zboara pe langa cea mai
maiastra flacara si au umbre de uriasi!
Si ultimul cuvant suna ca bataia unei judecati, rezonand prin intreaga
incapere ca eliberarea unei ghilotine. Fara sa isi doreasca sa afle cum era
posibil, femeia simti lama rece la baza gatului, insa nu indrazni sa inghita in
sec. Nu cat era singura care putea sa asmuta demonul. Sa omoare omul.
- De ce vrei sa indeplinesti vrerea omului, demonule? Tu esti puternic,
esti
nemuritor, esti creator! Esti neinduplecat si fara egal! Si totusi...stai aici in fata
mea, reprezentand fortele minoritare, cele care nu conteaza. Acel Abes nu ar fi
miscat un deget pentru bunastarea bietilor muritori de rand…
Demonul continua sa umple incaperea cu puterea sa, invartindu-se ca
un intelept prin vasta camera a tronului, mangaind absent lucrurile si fiintele
care o ocupau. Deloc impresionat de ceea ce il inconjura, insa bine inarmat cu
rabdare, Abes o asculta de undeva departe, atentia lui fiind indreptata catre alt
punct, o faclie de viata ce ardea sub pamant, undeva chiar...sub picioarele lui.
Page
361
October 1, 2012
- Te pot ajuta sa scapi de blestem, demon! Te pot ajuta sa omori sarpele

care ti s-a incolacit in jurul inimii!
- Stai departe de mine, femeie! Nu esti mai mult decat o lucratura a
diavolului!
- A ta, stapane...
O urmari cum ii adreseaza cea mai eleganta plecaciune, corpul mladios
indoindu-se ca o trestie, atingand genunchii cu fruntea.
- Noi doi nu vom vorbi despre Keo! De fapt, nu vom vorbi despre nimic!
Adu-l pe Andrei Vlastov si voi lasa locul asta asa cum l-am gasit.
- Prefer o viata prizoniera intre acesti pereti decat o eternitate condusa de
o fiinta vie asemeni celei care te poseda! Iti ofer ajutorul meu, puterea mea! Iti
aduc pe tava libertatea, iar tu ma refuzi! Trebuie sa te fii innebunit!
- Iar eu prefer sa iti astupi gura cu pamant si sa imi indeplinesti dorinta!
Abia se mai putea abtine sa nu o loveasca. Muschii bratului drept erau
atat de incordati ca o singura lovitura ar fi fost de-ajuns sa o transforme in
cioburi imprastiate prin toata camera.
Capcana in care era prins il enerva la culme.
Il simtea pe Keo insistand, inghiontand, mereu in garda ca sa preia
fraiele in cazul in care situatia ar fi scapat de sub control. In fata lui o vrajitoare
nebuna ii atata poftele de mult uitate, imposcandu-l cu venin si cu promisiuni
desarte in care isi dorea cu disperare sa creada! Si, deasupra tuturor, frigul care
ii inconjura picioarele, care ii urca pe spate si i se infigea in inima, amintirea
inghetata a unui vampir capabil sa il infunde in tenebrele Iadului fara sa apuce
sa clipeasca. Cneazul Egreminov statea la panda, astepta miscarea gresita
pentru a-l transforma intr-o sculptura de gheata, asa cum se intelesese cu
blestematul de Abbas!
Ajunsese la cheremul tuturor doar din cauza conditiei omului pe care il
posedase! Nu i-a putut frange vointa! Nu i-a putut sufoca spiritul!
Page
362
October 1, 2012
Nu a putut sa zdrobeasca teasta vrajitoarei care l-a adus fata in fata cu cel
mai pretios trup al Lumii de Mijloc!
“ Sa nu ne calcam pe coada singuri, Abes. Nu uita pentru cine ai venit!”
Desi mergea pe ace, Abes nu o lasa pe Palai sa ii ghiceasca temerile. In
momentul de fata doar legenda il mai salva. Si avea sa profite de ea la maxim!
- Putem sa plecam impreuna, Abes! Putem sa ne intoarcem la singuratate!
Sa revenim la viata noastra, ca pereche…
- Pana ma vei abandona din nou!
- A fost cea mai mare greseala a vietii mele!
- Nu mai esti frumoasa, Palai! Nu mai esti de nasul meu! Altcineva ti-a
luat
locul, femeie! Frumusetea ei...nu va putea fi descrisa nici de cei mai deocheati
poeti! Este ravasitoare! Demna de rasuflarea unui demon!
- Dar eu sunt creata direct de tine, demon! Eu sunt sange din sangele tau!
- Eu te-am creat, Palai, eu te voi omori! Dar nu azi iti va suna ceasul. Vei
ramane blocata in umbre, fara sa mai vezi culoarea soarelui sau fara sa mai
simti bataia aerului curat! Ai afirmat ca preferi captivitatea decat sa ai
acoperisul cerului deasupra capului cu membrele in lanturi! Iata ca te crut! Nu
ma vei putea convinge sa te scot de-aici, sa mai faci parte din viata mea!
Sceptrul femeii tasni ca din tun spre el si reusi sa ii sparga unul din
coarne, sfaramand varful in sute de lacrimi de sticla. A doua imagine era
chipul ei atat de aproape de al lui, cascand larg gura si eliberand un tipat
salbatic, deschizand maxilarul atat cat sa ii curprinda cea mai mare parte din
chip.
Se feri de coltii ei, insa ghearele intrara adanc in piele, sfasiind carnea ca
pe o tesatura, imprastiind sange negru pe podea si pe pereti.
Atacul era infiorator, neobisnuit de puternic.
Page
363
October 1, 2012
Lovea cu toata forta ei, avansand, obligandu-l sa mearga cu spatele, sa nu

isi poata desprinda atentia de la loviturile ei.
Demonul reusi sa isi strecoare membrele, insa nu apuca sa o atinga, caci
aceasta se impinse in picioare, sarind in coltul cel mai indepartat.
Sangele lui, greu ca smoala, i se scurgea pe antebrat, picand cu zgomot pe
dalele de piatra.
- Ai uitat de tine, Abes! Ai uitat de noi! De cei pe care i-ai ales...
Ar fi vrut sa riposteze, sa o rupa in bucati, insa Keo ii imobiliza trupul,
multumindu-se doar sa ii ofere cea mai infioratoare privire.
- Te va zdrobi intr-un final! Omul va invata sa controleze nemurirea fara
demon si vei disparea! Nu te va trimite in Iad, nici in Purgatoriu, nu te va lasa
liber nici sub clarul de luna, Abes! Pur si simplu, vei disparea! Ca si cum nu ai
fi fost niciodata! Si nimeni nu va dori sa te salveze! Asa cum tu i-ai abandonat
pe toti, si ei te vor abandona pe tine! Ne vom intoarce toti spatele si vom inceta
sa mai credem! Si astfel, demonule, s-a ales praful de eternitatea mult visata!
Caci daca nu ramane nici macar o farama din tine in amintiri, atunci numele si
realizarile tale vor fi sterse si vor ramane goluri in istorie pe care nimeni nu va
stii cu ce sa le umple! Un graunte de nisip intr-o mare de dune…
Nu se mai simtise de mult timp atat de viu, in ciuda vorbelor amare
aruncate ca niste sageti spre el. Posibilul adevar reprezenta o condamnare la
moarte si doar atunci cand ii simti rasuflarea rece in ceafa parca traiesti cel mai
intens. Ca si cum te nasti a doua oara, simtind nevoia sa te salvezi, iar
adrenalina iti umple picioarele si esti gata sa o rupi la fuga si sa realizezi
imposibilul!
Si-ar fi dorit sa zdrobeasca pe cineva in picioare, sa sugrume, sa smulga
ultima rasuflare cu atata patos, ca un naufragiat prea obosit ca sa mai indure
valurile mortii! Stia ca daca ar fi fost doar un demon brut, fara substanta
Page
364
October 1, 2012
muritoare din el, ar fi oprit in loc un milion de inimi doar cu gandul, ar fi stins
cele mai stralucitoare stele doar strangand din pumn!
Ar fi oprit pamantul in loc!
In ciuda furiei lui, in continuare ramanea nemiscat.
Toata aceasta adrenalina mortala era indreptata catre omul din el, catre
acel suflet a carei armura era imposibil de patruns!
Aceasta lupta launtrica nu mai putea fi ascunsa, iar Palai urmarea cu
sufletul la gura schimbarile neobisnute de pe chipul demonului, ca si cum cele
patru anotimpuri s-ar fi abatut asupra lui.
- Prizonierul...
Cuvantul nu fusese rostit de o limba despicata, iar femeia renunta la
pozitia de contraatac, scuturandu-si bratele.
De data aceasta, ambii ochi straluceau ca smaraldele.
- Intr-o buna zi se va lepada de tine! Intr-o buna zi, te va scoate la vedere
si ne vom infrupta toti din sangele tau blestemat! Intr-o buna zi, omul va fi
rapus si rastignit catre toate cele patru zari!
- Prizonierul sau chemi toti dracii din Iad aici!
O privea cum se indreapta spre scarile care duceau in subteran.
- Iti voi aduce prizonierul! Dar nu vreau sa te mai vad vreodata pe-aici!
Niciodata!
Si abia dupa ce femeia disparu in umbrele pamantului, demonul Abes isi
simti jumatatea retragandu-se in cele mai intunecate cotloane ale mintii.
Infruntand cele o mie de iaduri.
Locul masacrului era acum curat, lipsit de cadavre sau de pete de sange.
Nu mai existau case, doar ruinele unei vechi biserici, parca strabatute de
vanturile unei tornade.
Page
365
October 1, 2012
Acoperisul ii era cazut in altar. De departe semana cu o nava in deriva

curentilor.
Taru, Gregory, Andrei si Keo se oprira in fata bisericii, privind in jur.
- Cum naiba a disparut totul? Esti sigur ca aici e locul?
- Doar atat imi mai amintesc…
- Nu ti-am spus sa tii minte???
Se rasti Keo, scuipand flacari pe gura, gesticuland nervos pe langa
Andrei, nevenindu-i sa creada ca totul fusese aruncat pe apa Sambetei.
In biserica gasira doar lucruri, obiecte bisericesti, nicio urma de copil sau
vreun mort ratacit.
- Nu inteleg cum ai putut sa uiti de la mana pana la gura?
Vocea lui Gregory se lovi de icoane si de cruci, fara sa aibe vreun efect
devastator. Aceasta razbi spre cer printre crapaturile imense ale peretilor care
abia mai sustineau greutatea barnelor.
- Oricate sacrificii faci, cate capete desparti de trupuri, vrajitoarea e mereu
cu un pas inaintea noastra!
- Crezi ca despre ea e vorba?
- Ceea ce i s-a intamplat lui Andrei nu e pamantesc. Si daca stau bine sa
ma gandesc, sa fac legaturile...in poveste este vorba de o mama moarta, un
copil nou-nascut...o nebunie temporara care ucide si nu salveaza.
- De fiecare data cand incerc sa imi aduc aminte, mintea mea parca
suporta
greutatea cerului strabatut de o armata de sfinti! Totul devine incetosat, greu
de urmarit, doar un miros straniu de moarte si aripi de inger imi inunda brusc
narile. In rest, sunt naluci...fara chipuri, fara glas si fara nume!
- E posibil ca Tea sa se fi intors?
Toti trei privira catre cneaz. Un chip obosit, un altul salbatic si al treilea
macinat de cele mai negre ganduri.
Page
366
October 1, 2012
- S-a intors pentru mine?

- Nu stiu ce nume de zeu sa mai invoc!!! Nu stiu ce sa ma mai fac cu tine,
Egreminov! Esti de departe cel mai pierdut dintre masculii familiei tale, esti o
cauza nefericita! Si mi-ai ajuns mie pe cap!
- Dar Soarta a ars de bunavoie, a murit pe rug! Cine ar fi putut-o aduce
inapoi si de ce?
- Soarta nu lucreaza pentru nimeni, Vlastov. Lucreaza prin suflete si doar
pentru ea! Totul, totul! Totul de la inceputurile noastre si pana in ziua de azi a
reprezentat un plan. Nimeni nu stie originea si destinatia acestei idei, nimeni,
nici macar capetele incoronate ale Raiului si Iadului nu stiu nimic despre asta.
Este gresit si absurd sa o consider o arma sau un scut. Soarta nu are stapan. Nu
are inceput sau moarte!
- Eu propun sa il auzim si pe demonul Abes! Poate el stie mai multe decat
tine!
Idea lui Gregory il strapunse pe Taru ca un fier incins, iar pe Keo il
transforma intr-un pradator la vanatoare.
Urmele demonului inca nu disparusera complet de pe corpul lui.
Petele negre inca persistau pe brate, iar oasele chipului continuau sa fie
ascutite. Forma trupului inca mai purta greutatea unei bestii, un pic prea mare,
un pic prea incordat. Iar cicatricele interioare, cele de care doar Keo era
constient, inca pulsau incapatanate sub bataia ritmica a unei inimi negre.
Isi acoperi pieptul cu bratele incrucisate, evitand sa ii priveasca, cautand
o constelatie cunoscuta pe cerul senin al noptii.
- Ne-am jucat destul cu Abes pentru o perioada. Palai a avut un efect
negativ asupra lui…
- L-a trezit din morti?
- Te joci cu focul, Kingsley!
- Nu o sa mor pana nu ma voi rafui cu el…
Page
367
October 1, 2012
- Vezi sa nu mori de gheara lui!

- Incetati cu duelul asta! Demonul nu va mai iesi la suprafata, altfel jur ca
il trimit pachet in Nord! Am deviat de la subiect.
Isi continuara cautarea lenesa printre obiectele sparte si imprastiate din
biserica, fara succes.
- Trebuie sa existe cineva pe care sa intrebam! Ce ziceti de Samuel?
- Arhanghelii au intrerupt de la moartea Teei legaturile cu noi, Andrei.
Probabil Tea era legatura, iar acum ca ea...s-a rupt…
- Mihail isi linge ranile pe treptele tronului si plange dupa sabia lui
nepretuita! Asta se intampla! E prea preocupat sa isi gaseasca arma si nu ne
mai baga pe noi in seama. In plus, ghimpele din talpa lui s-a facut scrum.
- Doar Tea stie unde e sabia lui Mihail.
- Poate ca si Keo stie...
Dadu ochii peste cap cand ironia lui Gregory tasni ca din gura de sarpe,
iesind primul din biserica.
- Si acum ce facem?
- Asteptam.
- Ce?
- Un semn. Daca este intr-adevar Tea, atunci...va interveni ceva, cu
siguranta!
- Cum ar fi?
Cei patru ramasesera neclintiti la intrarea in biserica, privind spre
plafonul de stele, mii de siraguri de dorinte neindeplinite. Straluceau jucaus,
muzica distrugerii lor strapungand bariera spatiului si doar pentru cateva
momente facandu-se auzite pentru cele 4 perechi de urechi.
Tesatoarele isi pusesera furcile in miscare.
Keo se desprinse primul din mirajul creat de firele vietii, strangandu-si
fruntea intre degete.
Page
368
October 1, 2012
Miscarea lui ii readuse pe restul cu picioarele pe pamant, uitandu-se spre

el.
Cand isi ridica privirea, in negrul ochilor straluceau aceleasi stele
rapitoare, mine adanci de smaralde pretioase cat un graunte de nisip.
Ca si cum o forja i s-ar fi aprins in pantec, aerul dinaintea cuvantului
incarca aerul cu pucioasa, iar vocea lui le lovi crestetele ca un fier incins.
- Destinul! rosti demonul si se facu nevazut, acoperit de mantia noptii.
CAPITOLUL XXXIII
- Destinul nu poate fi descris in cuvinte. Nici macar in sunete sau in

culori. Nu exista nimic pe acest pamant, deasupra sau dedesubt care sa ii
semene catusi de putin. Destinul este inselator. Este ca pamantul de sub ape
sau ca dunele in bataia vantului. Mereu schimbator, niciodata la fel. Destinul
fiecarui suflet este in armonie cu soarta acestuia. Desigur, imortalitatea ii ridica
rangul, ii ofera mai multa putere, il poleieste cu aur si ii cresc aripi pentru a
strapunge barierele celor vazute si nevazute. Nu poate fi prezis sau ghicit. Cel
care indrazneste sa afirme ca detine aceasta putere se va transforma in sarpele
care isi mananca propria coada. Mintea pamanteana sau nepamanteana nu il
poate cuprinde inde-ajuns cat sa ii ofere un chip sau o imagine a unui decor
din viitoarea viata. Trebuie sa ne acceptam conditia, indiferent daca avem
colti, coarne sau aripi. In umbra lui suntem la fel cu totii, suflete care
inainteaza, fara sa se mai poata intoarce, ne indreptam ca niste furtuni spre un
singur punct. Punctul acest lumi. Iar dincolo de punct...dispare pana si linia
orizontului.
Kayah era pe punctul de a-si retrase palma larg deschisa din stransoarea
tigancii batrane care ii vorbise tot timpul fara sa clipeasca, ochii uscati si plini
de riduri agatandu-se de tineretea chipului ei.
Page
369
October 1, 2012
Tiganca pesemne ca ii simtise gestul, caci o stranse mai tare, obligand-o

sa asculte pana la capat.
Continua pe aceasi tonalitate scortoasa, abia miscandu-si gura aproape
lipsita de buze.
Focul isi inghesuia umbrele in ridurile adanci ale chipului batran, ca o
scoarta de copac.
- Punctul tau de reper a disparut in vazduh...esti orfana de-acum inainte.
Destinul nu are nicio legatura cu prezentul, draga mea nemuritoare. Taina lui
se regaseste in viitor.
- Poate Destinul sa infranga Soarta?
- Nu sunt puteri potrivnice. Daca se ciocnesc, nu simti nici macar o adiere
de vant. Sunt legate, dar axa menirii lor este paralela. Nu exista una fara alta.
Batrana isi cobori ochii peste palma intinsa a Kayei. Mangaie cu unghiile
ascutite liniile proeminente, incercand sa vada franturi ale vietii, sa ghiceasca
intamplarile, sa citeasca numele.
- Esti indescifrabila.
Isi retrase mana, dezamagita. Focul o incalzea prea tare, noaptea apasa
prea puternic pe umeri, iar umbrele corturilor pareau sa se napusteasca asupra
ei ca niste guri de demoni.
Senzatia care ii inghetase sangele in vene acum ceva timp revenise. Un
moment, nu stia daca o clipa sau o intreaga zi, corpul si mintea i-au fost
strapunse de o ploaie de sageti. O intamplare undeva in timp si spatiu o
afectase fizic si psihic, ca si cum ar fi lovit-o din plin suflul unei explozii. Nu-si
putea explica legatura sau fenomenul, insa senzatia de singuratate si abandon
crescura in intensitate.
O singura idee ii pulsa in minte.
Page
370
October 1, 2012
O singura persoana ar fi putut sa o chinuie intr-atat incat sa o

indeparteze de tot ce cunoscuse pana atunci si sa o oblige sa caute raspunsuri
intr-o lume nescunoscuta.
Iar numele ii curse pe buze ca un nectar amar.
- Numele Tea Vever…
- Liniile palmei tale sunt papirusuri de texte antice, draga mea. Umana nu
esti, asta se simte de la ani lumina departare, dar esti si altceva! Esti mai presus
de natural si nenatural. Cine te-a zamislit pe tine a avut grija sa nu fie
deconspirata.
- Cea care m-a creat, nu am mai vazut-o de foarte mult timp. Este piatra
temeliei mele. Daca nu o pot avea prin preajma, mi-e teama ca destinul meu va
ramane neindeplinit.
Intunericul din jur imbraca padurea intr-o mantie cusuta cu vesti rele.
Vantul fosnea printre frunzele uscate, ridica tarana si o pravalea peste
picioarele inghetate. Decolora focul, pierzand din intensitate.
Era o noapte fara stele si fara luna.
Din cand in cand batrana mai arunca un lemn in foc, privind atenta in
jur. Ciulea urechile, iar pupilele i se dilatau pentru cateva secunde.
Natura din jurul lor avea iz de moarte. Iar Soarele avea sa strapunga
intunericul poate prea tarziu.
- Pe cine cauti tu nu mai face umbra Pamantului, fata draga. De vrei sa o
gasesti, trebuie sa platesti Luntrasul. Doar el te poate conduce in lumea
sufletelor. Raspunsul la intrebarea ta eu...nu il am.
- Nu stiu incotro sa o apuc, langa cine sa imi continui viata, ce sa fac cu
ea…
- Viata ta e guvernata de puteri care tin pe umerii lor greutatea lumilor.
Sufletul tau, daca mai straluceste pe undeva, trebuie sa fie foarte chinuit. El ti-a
fost pretul. Nu il mai poti recupera. Dar trebuie sa te alaturi celor asemenea tie.
Page
371
October 1, 2012
Nu vei razbi intr-o lume a oamenilor. Nu te potrivesti nici in cea a animalelor,

iar singuratatea...nu ti se potriveste deloc!
Unul din cai lovi pamantul cu copita, zurgalaii prinsi in coama cantand
in jurul lor ca niste prevestitori. Un sunet care ii usca gura si ii provoca inima
sa o ia la trap.
Totul in jurul ei parea sa fi prins viata.
Umbrele palpaiau la lumina focului si pareau sa devina din ce in ce mai
mari si mai infricosatoare. Batrana cu chipul lipsit de buze si parul lung si alb o
manca din priviri, asteptand nemiscata tremurul buzelor ei.
Mintea ei o luase iar la vale.
Ca si cum ar fi urmarit o voce care se auzea din ce in ce mai tare.
O ghida spre sursa, spre gura insetata care cersea un strop de apa, iar ea
se prinsese de varful atei. Ca o tesatoare priceputa, incepuse sa traga, iar Kayah
nu se putu sustrage.
Disparuse din viata lui Keo cum aparuse, ratacind luni intregi prin codrii
straini, stepe si campii, prinzand curaj cand vocea incepuse sa se auda mai tare,
mai vioaie.
Si in fiecare somn simtea ca daca nu va ajunge la timp, daca vocea va
pieri inainte ca ea sa ii gaseasca trupul, regretul si pedeapsa ii vor fi capat de
drum. Nu stia daca Soarele va cadea asupra ei sau un vant puternic ii va
dezmembra trupul, dar amenintarea unui sfarsit tragic plana deasupra ei ca un
un vultur in jurul cadavrului.
- Stiu ca destinatia se afla la unul din capetele liniilor din palma mea! Il
simt arzand! Si mai stiu ca exista un mesaj batut adanc in carne, o lege a firii
mele pe care nu trebuie sa o incalc!
- Sau poate este cheia de a scapa de blestem.
- Blestem?
- Blestemul de a nu iti putea simti Destinul.
Page
372
October 1, 2012
- Viata mea...a fost o suma de intamplari menite sa ii raneasca pe altii!

- O unealta. Bineinteles! Asa se numesc cei al caror trup e lipsit de suflet.
Tu nu mai ai nimic de dat la schimb in favoarea bunastarii tale. Sau a unei
dorinte. Ai fost sub cheremul celui care ti-a curmat lumina interioara. Esti
incompleta, Kayah. Nu esti nici muritoare, dar nici nemuritoare. Nu apartii
nimanui, dar in acelasi timp apartii unei lumi intregi! Pana nu vei descoperi
originea blestemului, nu vei putea trai fericita. Nu vei putea savura nemurirea.
Soarta...ti-e potrivnica!
“ Soarta ti-e potrivnica!”

Vorbe care ii zguduisera toate crezurile si incetosara amintirile.
De fiecare data cand se gandea la Tea, un gust amar ii inunda gura.
Alesese sa parcurga de una singura codrul, satra de tigani devenind o
povara pe umerii ei.
Simtea in jurul ei animalele salbatice cum stau la panda, insa renuntau
imediat cum ii adulmecau sangele fiert.
Norii grei de ploaie pareau sa se fi blocat deasupra intregii regiuni, caci
de doua saptamani nu mai vazuse lumina soarelui, doar nori, ploaie si adieri
reci de vant.
Cu pasul greu crea carare in urma ei, plecand la pamant capete de flori si
varfuri de iarba deasa.
Uneori se oprea si se odihnea cu picioarele goale intr-o apa curgatoare,
privindu-se neincetat in oglinda apei cristaline.
Trasaturile chipului ei isi finalizara procesul de maturizare.
Pielea creola, ochii migdalati, fruntea mica si obrajii plini, gura plina cu
buze rosii si barbia ascutita, toate vor ramane pe veci neschimbate. Peste sute
de ani, la coltul ochilor ii va aparea un rid, poate o pata pe obraz. Poate pielea
Page
373
October 1, 2012
se va ingalbeni sau i se va zbarci...sau poate eternitatea ii va intuneca mintile si

singura isi va decide sfarsitul!
Pentru vampiri...nu exista moarte buna.
Continua sa mearga ca un pelerin, neobosita, atenta la toate sunetele din
jurul ei. Nu mai auzise glasul de zile intregi si se intreba daca directia aleasa era
cea corecta.
Codrul se diminua in spatele ei, aventurandu-se intr-o campie
nesfarsita, plina de maci si albastrele.
Alte cateva zile se topisera in flama timpului, dormind de fiecare data cu
capul pe petalele de catifea ale macilor, cu greierii cantandu-i la urechi.
Deseori noaptea stelele pareau sa se uneasca, sa formeze chipuri
cunoscute, sa uneasca linii, sa creeze forme care o duceau, inevitabil, cu gandul
la Keo.
Hartile cerului era una din pasiunile lui.
Isi aducea aminte fiecare harta din cetatea lui Abes. Fiecare curba trasata
cu pensula, siragul de stele de pe axele cerului. Umbra lui Keo inundand coala,
asemeni intunericului, oferind astfel mai multa stralucire.
Dand viata culorilor. Un demiurg al frumosului, al irealului.
Al dragostei neconditionate!
Cat de dor ii era de a lui imbratisare, de vorbele cu talc, de privirea
patrunzatoare. De acea inima care, tot timpul, isi potrivea bataia cu a ei.
Dar sentimentul unei datorii neplatite nu ii permisese sa isi prelungeasca
starea de bine. Starea de nesiguranta, frica si frigul care o asaltara in acea
noapte angrenara rotile constiintei, adrenalina cobori in picioare si fara drept
de apel, plecase in cautarea glasului.
Lipsa Teei o alarma din ce in ce mai tare.
Fara sensul vietii ei, certitudinea nemuririi era sub semnul intrebarii.
Page
374
October 1, 2012
Desigur ca Keo avea puterea si curajul sa i se opuna Mortii, insa locul ei

pe pamant nu putea fi negociat de Keo.
Nu el era scutul si sabia ei.
Dupa zile intregi de batatatorit campuri si nopti dormite pe jumatate,

glasul i se strecura din nou in urechi.
Vocea ii devenise calauza, o indruma si o impiedica sa se rataceasca cand
noptile erau sarace in stele, iar ziua in lumina.
Oricat a incercat sa ii vorbeasca vocea isi continua cantul nestingherita.
Insa Kayah se multumea si cu atat, saturata sa mearga singura, satula de vajaul
vantului sau de simfonia greierilor.
Incetase sa mai tina contul zilelor si noptilor.
Lasase in campul cu macii imaginea lui Keo, facand loc astfel conturului
Teei, care devenea din ce in ce mai real, mai aproape. Daca drumul nesfarsit
era singura cale prin care isi putea recastiga libertatea, chiar de ii vor sangera
talpile sau va ajunge sa se tarasca, va da cu ochii de izvorul glasului.
Si-si facu semnul crucii in dreptul inimii.
De-ar fi fost om, ar fi murit de mult.

Insa sangele negru si fiert care ii fugea prin vene, ii umplea creierul si ii
dadea foc inimii, o tinea pe linia de plutire.
Insa chiar si pentru o nemuritoare, traseul atat de lung, necunoscutul,
lipsa somnului si a sangelui de buna calitate, calatoria ii storsese multa energie.
Iar glasul o insotea necontenit, o balada inchinata nebuniei.
Cu picioarele tremurandu-i, se ghemui la umbra unei salcii. In-afara de
acest copac, in jurul ei era trasata doar linia orizontului. Pamantul era acoperit
de o ceata densa si nimic nu rasarea din el.
Page
375
October 1, 2012
Se intreba daca nu cumva si Pamantul, ca si Universul, se extindea, iar

acesta era un taram nou, pregatit sa primeasca viata, sa fie colorat de natura, sa
fie batatorit de oameni si luminat de astrii.
Trase aerul uscat cat de adanc putu in plamani.
Isi lasa capul pe spate si privi printre ramurile incalcite ale salciei,
incruntata.
- Ai lasat garda jos, Kayah!
Sari ca si arsa, impleticindu-se cat mai departe de salcie.
Isi aduna picul de curaj si privi in urma, cu ambele maini strangand
tecile pumnalelor de la brau.
Un tiuit puternic in urechi acoperi pana si cascada sangelui si propriile
ganduri.
Desi trupul sub care i se infatisa era altul, Kayah stia ca Tea ii aparuse in
fata ochilor.
Parfumul, glasul, lumina din ochi, toate semnele erau inglobate in acest
corp strain. Semne care alcatuiau esenta Teei si care nu puteau fi controlate de
nimeni altcineva.
- Te-am gasit!
- M-ai gasit!
O invita sa se apropie.
Parul rosu si lung semana cu un vestitor al toamnei. Ii atarna pana la
calcaie si imbraca maiestuos trupul alb, ca de ceara. In ochi nu se regasea o
singura culoare. Nuantele tari pareau sa se razboiasca pentru suprematie in cei
doi irisi, efectul parand sa mimeze explozia unei stele.
- Ma mir ca nu ai fost constienta de imprejurari. O salcie in neant, la o
rascruce de drumuri…
Ceata se risipi in dreptul drumului si ale picioarelor lor.
Page
376
October 1, 2012
Picioarele goale ale Teei erau imaculate.

- Am venit pentru ca m-ai chemat.
- Este doar jumatate de adevar. Ai mai venit si pentru ca vrei sa scapi de
mine, Kayah!
Se apropie, dar nu foarte mult. Isi incrucisa bratele la piept, isi linse
buzele uscate si isi ascuti antenele, pregatita de orice atac. Fie de va fi unul
mortal, nu se va lasa doborata ca o sperietoare de ciori.
- Locul acesta nu este pamantesc. Suntem...cumva intre lumi. Daca totul
ar fi decurs asa cum mi-am propus, nu ne-am fi aflat aici. Tu nu te-ai fi aflat aici.
Dar cum calea aleasa de mine este cea mai periculoasa dintre toate, pana la
urma...am fost prinsa!
- Dar ai murit...ai fost arsa pe rug!
- Soarta nu moare, Kayah! Este un termen...invalid. Nu se potriveste
momentului. Putem sa ii spunem capitulare. Am renuntat la ce am fost pentru
un alt rol. Soarta exista in continuare, sub o alta forma si cu un alt font. Ea se
materializeaza, este permanenta. Corpul si constiinta mea au fost doar o mica
parte din ce reprezinta esenta Sortii. Aceasta mica parte a acaparat, ca o
tumoare, si si-a creat o constiinta, un corp si un scop.
- Iar pentru indeplinirea scopului a trebuit sa renunti.
- Pentru orice exista un pret. Si nimic nu este ferit de targuiala. Nimeni si
nimic! Acest echilibru nu il poate deranja nimeni. Nu poti inclina balanta in
favoarea ta, indiferent ce fel de Zeu esti sau cat de tare arde dorinta in suflet!
- De ce sunt aici, Tea?
- Pentru ca vrei sa fii libera!
O studie a mia oara din cap pana in picioare.
Trasaturile chipului si ale corpului pareau preistorice. Poate dinainte ca
viata pe pamant sa existe. Cand apele inca fierbeau si lava curgea necontenit,
iar muntii si vaile continuau sa rumege pamantul…
Page
377
October 1, 2012
- Trebuie sa iti castigi dreptul de a iti tine Destinul in propriile palme. Sa

nu mai fii o corabie lasata de izbeliste in apele tulburi. Vei deveni stapana pe
propria viata, vei putea face alegerile pe care ti le doresti! Vom rupe legatura
dintre noi pentru totdeauna!
- Desigur...inainte trebuie sa fac ceva pentru tine!
Tea ridica din umeri, amuzata.
- Asta e legea unei intelegeri. Eu fac ceva pentru tine, tu faci ceva pentru
mine!
Dadu ochii peste cap, privind in jur.
Se simtea la ani lumina distanta de orice ii era cunoscut si familiar.
Se intreba daca era cu adevarat in stare sa indeplineasca cererea Teei.
Vidul din jur o seca de energie.
- Daca nu renuntai, daca nu ardeai pe rug...continuam sa raman in umbra
ta? Sa iti satisfac cererile?
- Momentul capitularii mele nu avea sa se intample mai devreme sau mai
tarziu. Ci doar atunci! Nu a fost la intamplare. Eu mi-am regizat toate actiunile
si deciziile. Soarta cunoaste locul fiecarui moment al vietii.
- Inseamna ca si scopul meu a fost indeplinit.
- Primul scop, da. Te-ai infiltrat in cuibul de vipere si esti oricand
pregatita
sa aprinzi focul pentru a le sterge de pe fata Pamantului. Bineinteles, daca asta
e vrerea ta. Ce e cel mai important este ca vipera e constienta de pericolul pe
care il reprezinti si totusi...te primeste in patul ei si are si curajul sa doarma cu
spatele la tine.
- Poate pentru ca stie ca niciodata nu o voi rani!
- Niciodata...nu exista, Kayah. E un termen supraestimat. Niciodata nu se
va intampla pentru ca fiecare clipa naste un alt sine. Esti diferita fata de cum ai
fost acum cateva ore. Esti complet diferita fata de cum ai fost acum o clipa.
Page
378
October 1, 2012
Cine stie ce se va intampla peste o masura considerabila de ani. Doar cei in

pragul mortii pot folosi termenul de “ niciodata”. Ei nu mai au nimic de
pierdut.
- Spune-mi ce trebuie sa fac ca sa ma intorc acasa, Tea!
- Vino langa mine.
Se aseza la baza salciei si batu pamantul cenusiu cu palma, indicandu-i
locul de langa ea.
Nu parea amenintatoare, nu o adusese cu gandul acolo sa o omoare.
Cel putin asta era ce simtea Kayah. Dar daca al saselea simt i-o luase
razna? Nimic nu mai parea natural in mediul asta, iar piesele din care era
alcatuita parca fusesera nimprastiate intr-o infinitate de zari.
- Te rog.
Se indupleca si ocupa locul indicat.
Mirosul raspandit de trupul Teei semana izbitor de tare cu parfumul
pamantului ud, atunci cand se formeaza nori noi dupa o ploaie dementiala.
Inspira puternic fara sa vrea, si simti greutatea norilor in dreptul tamplelor.
Nori incarcati cu apa de ploaie. Apa sarata...apa de ocean.
- Te-am ales pe tine sa imi asculti vorbele pentru ca esti singura creatie la
care am contribuit doar eu! Esti a mea, din crestet pana in talpi. Tu reprezinti
de-aici inainte hotarul meu, pamantul sigur pe care voi incepe sa calc.
- Nu ti-e teama ca te voi trada?
- Nu ma vei trada. Esti neagra in cerul gurii, dar sufletul tau este o prisma
prin care lumina celor vazute si gandite trece si se transforma in culori. Nu vei
lua decizii care sa ii afecteze pe cei dragi tie sau chiar pe cei pe care ii urasti. Nu
esti condusa de un animal din umbra, Kayah. Omul care ai fost va continua sa
reziste pana cand te vei abandona de buna voie Mortii.
- Si Keo a fost om.
- Omul Abbas este de foarte mult timp o cauza pierduta. Nu are rost sa te
Page
379
October 1, 2012
mai gandesti la Keo ca la un om, chiar daca a subjugat demonul. Omul a fost
ras din constiinta.
- Atunci...cand nu este demonul, cine devine?
- O iluzie. Un vis frumos a unui conducator perfect. Un personaj din cele
mai curajoase carti, o ilustratie a celui mai iubit cavaler. O constiinta a
frumosului si a prieteniei, insa totul e in zadar. Oricat i-ar rezista demonului
Abes, intunericul sta la baza creatiei acestei constiinte. Evenimentele care
urmeaza sa se intample si in care vei fi si tu prinsa iti vor dovedi spusele mele.
- Keo ar fi in stare sa ne tradeze? Elita stie? Keo stie?
- Nu are rost sa intram in detalii prea adanci. In plus, toate raspunsurile
le vei afla la momentul nepotrivit, pe propria piele.
- Revenind la mine…
- Revenind la tine, Kayah. Am renuntat la tot pentru a intra intr-un corp
omenesc si pentru a trai o viata de muritor. Pentru a avea suflet. Sufletul...este
creatia cea mai intensa, cea mai complicata si cea mai nepretuita a puterilor
Universului. Cand totul, absolut totul a trecut prin foc in perioada creeri,
stralucirea a pierit cu desavarsire, si ma refer la stralucirea acelui moment unic
de o putere incredibila care a stat la baza formarii a tot ce ne inconjoara, vazut
si nevazut. Doar sufletului nu i s-a stirbit aceasta stralucire. El continua sa arda
si sa creeze noi lumi. Este un nou inceput in fiecare clipa. Si voi avea si eu parte
de el. Ca tine.
- Si restul?
- Restul nu au suflete. Sunt saracii bogati, care se scalda in nemurirea lor
si
cred cu tarie ca sunt regii neincoronati ai Lumii! Dar ii vom lasa sa isi traiasca
eternitatea cu ideea aceasta, e in interesul meu.
- Si ce voi face eu pentru tine?
- Inainte sa ard, i-am propus lui Keo un nou targ. Indeplinirea targului
Page
380
October 1, 2012
nostru sta la baza renuntarii tale in fata dragostei. Vei duce mai departe spita
lui Abbas. Iar cei ce ii vor purta sangele negru si coltii, ii vor purta si sfarsitul.
In prezent nu exista un adversar pe masura demonului Abes. Insa tu vei fi
momentul creatiei, Kayah. Tu, inceputul, vei zamisli sfarsitul.
- De ce as face asta???
- Nu te poti impotrivi. Asa sta scris.
- In vreo carte sacra?
- In stele! Poti sa li te impotrivesti? Poti sa stergi, sa rupi foaia in care ele
au
scris ce se va intampla? Abia pot fi miscate din loc. Si totul, ba chiar sfarsitul va
avea loc inainte ca ele sa arda pana la pieire. Nu suntem mai longevivi ca astrii,
Kayah. De aceea ele poarta Destinul nostru. El ard atat de sus, incat nu putem
ajunge la el sa il alteram!
- Destinul si Soarta…
- Fetele aceleasi monede!
- Dupa ce...vei deveni suflet, ce se va intampla cu tine?
- Nu stiu.
- Ai spus ca planul tau a fost intocmit pe evenimente si decizii care nu au
secrete in viitor. Ai vazut totul…
- Am vazut totul pana la arderea mea, Kayah. Transformarea in muritor
mi-a stirbit darul clarviziunii. Nu am vazut ce se va va petrece cu mine in noua
forma. Nu stiu daca voi rezista sau daca voi muri, nu stiu ce voi intalni in
drumul meu, daca planul meu va fi dus la bun sfarsit…
- Te lasi in bratele Sortii…
- Cam asa ceva. Eu am pus cap la cap toate intamplarile pentru a se ajunge
momentul rugului. Trebuia sa dispar asa. Inconjurata de prieteni si dusmani.
De cei pe care i-am creat. Dar si de martori importanti, precum Seth si Samuel.
Nicio lume eterica nu va cunoaste continuarea. Ei vor stii doar ca m-am
Page
381
October 1, 2012
prefacut in cenusa. Un eveniment fericit, caci eu eram ghimpele din cauza

caruia schiopatau. Insa am reusit sa le stirbesc ajutoare importante. Sunt
incompleti si astfel, Pamantul de Mijloc va mai ramane o perioada in siguranta.
- Sabia lui Mihail…
- Si trupurile pe care Seth, Emett si Cronos le cauta disperati pentru a se
incarna. Ei nu pot rezista mai mult de o zi pe pamant, deoarece corpurile
cedeaza sub greutatea lor colosala. Si astfel, nu reprezinta un pericol pentru
Keo.
- Totul pare atat de complicat...totul e atat de incalcit. Atatea destine
unite
si dezbinate...pentru ce? Pentru Taru? Pentru o poveste de dragoste?
- Mintile voastre nu pot cuprinde vasta insemnatate a planului meu.
Mi-ar lua o eternitate sa iti explic, Kayah. Si eternitatea are un final si nu cred
ca ti-ar placea sa il petreci in compania mea. Soarta se lupta pe mai multe
fronturi. Soarta e un cumul de decizii si fapte, pe cand Destinul este o linie
dreapta, care duce intr-un singur punct. Exista o origine si o destinatie. Soarta
lucreaza pentru Destin.
Isi masa tamplele cu buricele degetelor.
Ceata din mintea ei deveni mai densa, iar vocea Teei grea ca plumbul.
- Ce vrei sa fac eu acum?
- Cand m-am reincarnat intr-un trup uman, imprejurarea nu a fost...una
fericita. Am nimerit intr-un moment prost. Moartea dadea tarcoale acelui loc,
mi-am incrucisat venirea cu prezenta unui vampir. Puterea emanata de sufletul
meu proaspat creat a patruns adanc in mintea nemuritorului. Acesta a avut un
acces de nebunie si a omorat tot ce i-a iesit in cale. Moartea a aparut pentru
culegerea sufletelor si a dat si peste mine. Inchisa intr-un trup a carui aparare
statea la mila Cerului, nu am putut sa ripostez. Moartea m-a recunoscut si m-a
Page
382
October 1, 2012
luat. Si daca ajunge cu mine in Purgatoriu, s-a zis ca viata mea ca muritoare de
rand. S-a zis cu milenii intregi de luptat cu hazardul.
- Vrei sa te salvez de Moarte?
- Mi-ai intoarce favoarea. Si astfel, te eliberez. Eternitatea ta va straluci
sub propriul Soare, nu va mai exista umbra mea sa o controleze. Iti poti
continua calatoria cu mintea deschisa, nicio decizie a mea, nicio ata controlata
nu o va mai sicana.
O privi prima oara de cand incepuse dialogul.
Atat de aproape de ea, conturul trupului parea sculptat in piatra. In
piatra de meteorit. Pana si parul parea ca arde in focul inceputului. I se
infatisase asa cum probabil ar fi aratat in acel moment unic, acea clipa care a
nasterii vietii in sine. Salbatica, taioasa, arsa si inghetata. Probabil daca ar fi pus
un deget pe ea, ar fi mistuit-o. Insa avea totul sub control. Acele forte care
penetrau cele mai mari planete si aprindeau stele pe moarte intr-o ultima
reprezentatie a frumosului, se ciocneau in ea. Si spectacolul ii aprindea doar
ochii.
- De unde sa incep?
Abia atunci isi intoarse chipul spre ea, privindu-se in ochi.
Ii vorbea apasat, gura abia miscandu-se.
Insa ochii straluceau de fericire. De izbanda.
- Te indrepti spre vest. Spre Apunere. Trebuie sa te grabesti! Vei prinde
Moartea din drum. Vei smulge copilul din bratele ei si te intorci pe Pamantul
de Mijloc. Vei duce copilul la usa unei familii din nord. Imi vei face cunoscuta
prezenta, fara sa fi vazuta. Ma lasi acolo si nu te intorci din drum.
- Si cum ma voi lupta cu Moartea?
- Nu stiu. Eu sunt un nou-nascut neajutorat, Kayah! Nu-ti pot sari
in ajutor! Trebuie sa te descurci. Sa faci tot posibilul sa ma salvezi!
- Pare sa fie simplu pentru tine! E aproape imposibil!
Page
383
October 1, 2012
- Daca nu as fi stiut ca o poti face, totul era in zadar, Kayah. Decat sa mi

te mai plangi mult ca nu esti in stare, mai bine iti dovedesti tie ca esti demna de
Destinul tau! Nu mai pierde timp.
Ii indica directia cu degetul aratator punctand Vestul.
- Timpul pe care mi-l permiteam pierdut s-a scurs. Grabeste-te si du la
indeplinire ultima parte a planului! Iar cand ne vom revedea, peste un car de
ani, te vei putea mandri cu libertatea ta! Libertatea castigata pe merit!
- Pe toti Zeii si Apele Pamantului!
Nervoasa, sari in picioare scuturandu-si pantalonii. Ii mai acorda o
singura privire, ochi care muscau in carne vie, si apoi porni in directia indicata.
Palmele incepura sa ii transpire, iar rotile mintii se invarteau in gol, incercand
sa tocmeasca un plan sau sa isi imagineze cum e sa te lupti cu Moartea.
Mergand apasat, mormaind injuraturi si blesteme, pasii ei nervosi
imprastiau ceata de la baza lor. Aceasta se retragea in valuri, astfel facand
vizibil un drum galben, parca trasat in aur.
Continua sa patruleze, si i se parea ca discutia cu Tea avusese loc la
inceputurile timpului. Nu stia daca respectase directia punctului cardinal, daca
era pe drumul cel bun sau daca era in stare sa duca la indeplinire ultima cerinta
a Teei.
Obisnuia sa ceara si ultima picatura de sudoare, sa puna biciul pe ei
pentru castigarea cauzei. Animale de ocara, asta crease! Asta credea ea ca
detine!
Cand fusese pe punctul de a-si pierde orice speranta si a renunta, in fata
ochilor ceata dezvaluia o prezenta intunecata, inaintand alene. Initial o umbra,
insa cum se apropia mai mult de ea, prinsese contur. O mantie absolut neagra,
peticita, un corp de urias, o senzatie rece si un miros de pamant rece o
invaluira pe Kayah. Parul i se ridica pe ceafa si-si pierdu si ultimul strop de
curaj.
Page
384
October 1, 2012
Moartea nu era afectata de prezenta ei. Nu ii acorda niciun gram de

atentie. Isi continua drumul pana la destinatie, strangand puternic intre brate
un corp de copil care stralucea ca Luna Plina in cea mai intunecata noapte.
Isi inclesta mainile in jurul cutitelor de la brau. Transpiratia curgea pe
tamplele si fruntea ei.
Mergea in spatele ei, pastrand o distanta de siguranta.
Cum se putea razvrati impotriva Mortii? Cutitele n-ar fi avut niciun
efect. Moartea nu are moarte...este insasi esenta cuvantului.
De ce naiba nu a intrebat-o pe Tea cum sa procedeze?
Dar oare i-ar fi zis?
Se opri in loc. Nu putea sa cuprinda cu mintea si actiunea locomotorie si
gasirea unui plan. Trebuia sa faca un singur lucru, trebuia sa se concentreze pe
o singura actiune! Armele nu ar fi avut niciun sens intr-o lupta deschisa cu
Moartea. Era ca si cum ai fi vrut sa sangereze vantul. Lupta corp la corp era
exclusa. Nu se putea masura cu o forta creatoarea.
Moartea se indeparta si ea o lua din nou la pas.
O singura optiune ii pulsa in minte, ca un soare.
Cuvintele erau arme cu doua taisuri.
O puteau face pe ea sa sangereze sau putea sa aibe castig de cauza in fata
Mortii.
Doar asa putea duce la indeplinire ultima misiune a Teei si isi putea
castiga libertatea.
Daca acum era momentul sa isi ascuta arta conversatiei, era un moment
prost. Dar putea fi si un moment de neuitat!
Fara un strop de curaj, dar cu o vointa care ameninta ordinea materiei in
Univers, Kayah se inarma cu gloante oarbe si iuti pasul, ajungand Moartea din
urma.
Page
385
October 1, 2012
Si ce anume i-a spus, cu ce a amenintat sau ce rugi a inaltat, ramane un

secret intre Kayah si Moarte. Puterea momentului a inaltat un Suflet si a
cocosat o forta creatoare. Noi, ce de rand, nu putem auzi sau intelege dialogul
dintre cele doua luptatoare.
Cert e ca sufletul proapsat nascut a fost salvat.
A calatorit impreuna cu Kayah mii de kilometri pana in Nordul extrem.
Infasata intr-o simpla patura de in, incalzita doar de bratele vanjoase ale
Kayhei, bebelusul fusese asezat cu grija pe treptele unei manastiri din lemn, in
plina iarna.
Ii acorda o ultima atentie, uitand sa respire pentru o clipa, cat dura
ultima sclipire de vraja din acel corp minuscul. Incetase sa mai fie o putere
eterica si deveni o muritoare de rand, cu sange cald si la mila Destinului.
Isi pleca capul pentru ultima oara in directia celei care, in numele
Binelui sau Raului, incarcase lumea cu umbrele nemuritorilor si disparu in
noaptea batuta de furtunile aspre ale fiordurilor.
Misiunea ei se incheiase.
Si eliberata de o greutatea ce ii apasa umerii, se scutura de zapada cu
zambetul pe buze, taind aripile vantului furios cu al ei trup lipsit de lanturi.
Si astfel, Kayah isi incheie actul in tragedia Teei Vever.
CAPITOLUL XXXIV
Trasa linii rosii cu ghearele pe spatele perfect alb, coborand pe sira

spinarii, desenand semnul infinitului in dreptul noadei, ca apoi sa degetele sa
dispara sub plapuma fina, coborand tot mai mult.
In coltul gurii aparu strengar un zambet.
Page
386
October 1, 2012
Nicholas il sorbea din priviri, adulmeca fiecare respiratie adanc si simtea

cum clocoteste in el o pasiune care nu scazuse in intensitate nici dupa atatia
ani.
- Trebuie sa plec!
Corpul caruia tocmai ii inalta ganduri de veneratie se misca din loc.
Plapuma aluneca pe pielea de fildes si se descoperi in vazul lui, din cap pana in
picioare.
Batut in cuiele imaginare ale patului, Nicholas continua sa il devoreze cu
ochii inundati de imagini neortodoxe.
- Ce repede te-ai imbracat…
- Am ceva de facut.
- Ieri nu aveai.
- Pentru ca nu ti-am spus.
- Mi-ai spus ca azi esti liber.
- Atunci te-am mintit.
Infrant de dialogul purtat pe o tonalitate soptita, Nicholas isi freca lenes
fata de perna.
- E ceva de o importanta vitala?
- Pierdere de timp pentru mine, pierdere de bani pentru altii.
- Ce ai de facut?
- De vanat un demon.
- Activitatea ta preferata! Unde pleci?
- Sa ai o dimineata buna, Nicholas!
Gregory isi aranja ultimele retusuri ale hainelor, isi trecu degetele prin
par, intr-o incercare fortata de a crea ordine in haosul buclelor ca de abanos si
isi parasi partenerul cu care impartise o noapte alba, fara ca macar sa lase
impresia ca ii multumeste sau ca isi mai doreste o data.
Page
387
October 1, 2012
Nicholas nu se sinchisea sa despice firul in patru cand venea vorba de

Gregory Kingsley.
Se abandona starii de moleseala si adormi dupa cateva minute, creand
un alt viitor in visele sale, unde Gregory ramasese alaturi de el si asternuturile
luara foc, fara ca flacarile sa ii mistuiasca. Cresteau doar intensitatea poftei pe
care o descopereau de 25 de ani pana in prezent.
Demonul aterizase, de data asta, intr-un trib pe continentul Africii.

Cum distanta nu reprezenta un obstacol pentru cei inzestrati cu perechi
de colti, Gregory Kingsley ajunsese cat ai clipi in locul cu pricina.
Simtea izul de om peste tot in jurul lui, si o dara putrezita care indica
locul unde demonul probabil cazuse sub greutatea oaselor, fara a se mai putea
deplasa.
Salbaticii, unii goi, altii acoperiti sumar cu carpe, priveau noul sosit
ascunsi in ierburile inalte.
Ignorandu-i pe spectatori, se indrepta tinta spre trupul aproape putrezit
langa care doar mustele aveau curajul sa se apropie.
O gramada de carne rosie, oase frante si o balta de sange negru
murdareau nuanta aurie a pamantului. Mirosul fetid alunga orice pradator pe
o raza de cativa kilometri. Nici macar necrofagii nu ii dadeau tarcoale.
Fara a se sinchisi de privelistea dezolanta sau de mirosul pestilential,
Gregory se propti intr-un genunchi, rezemandu-se de sabia groasa, dintr-un
metal extras direct dintr-un meteorit, privindu-l pe demonul prins in capcana.
Nu ii trebui mult timp sa il recunoasca pe Seth, aceasta fiind a mia
incercare de a se intrupa.
- Cum de sunt eu cel care, tot timpul, trebuie sa iti reteze capul?
- Nu te umfla in pene, Suek. Sa omori o putere care nu se poate dezlantui
nu e motiv de mandrie.
Page
388
October 1, 2012
- Dar nu trambitez victoria mea asupra voastra, Seth. Si ma numesc

Gregory, nu Suek.
- Vei fi intotdeauna demonul Suek pentru fratii tai! si demonul se puse pe
ras, sughitand din cand in cand si stropindu-si colturile gurii cu sange.
- Nu inteleg de ce va incapatanti sa credeti ca exista si pentru voi un trup
care sa va suporte mizeriile. Keo a fost clar si a vorbit raspicat! Tea Vever a ars
acele trupuri si le-a dat prada vantului sa le imparta celor patru zari.
- Cata poezie…
- Si nu e minciuna, Seth! Tea Vever chiar a facut asta!
- Am un timp nelimitat pentru a incerca, Suek! Nu-mi rapi aceste placeri.
Nu pot sa cred ca doar acele trupuri ne-au fost menite. In fiecare zi se nasc
oameni noi. Si cum totul este repetitiv…
- Va jucati cu rabdarea mea, va jur!
- Ai altceva mai bun de facut?
Licarul din coltul ochiului ii dadu de banuit ca avea sa urmeze revarsarea
unor cuvinte menite sa il scoata din minti, insa curiozitatea ii puse calus la gura
si il lasa sa continue.
Demonul nu astepta un al doilea prilej, dezvelindu-si dintii stricati si
cateva goluri in gingii.
- Iti rapim timpul pretios pe care l-ai putea petrece cu prapaditul ala?
Ti-a furat intr-atat Nicholas mintile incat sa nu mai gasesti inaltarea in
uciderea demonilor care apar in preajma ta sa iti reaminteasca locul de bastina
si sa incerce s te traga inapoi in adancuri?
- Nimeni, niciodata nu imi va stirbi aceasta placere, tampitule!
- Dar nu ai negat. Nu ai negat deloc si nici nu ai de gand!
Chiar si asa, cu corpul zdrente, parand la mila oricui, demonul indraznea
sa rascoale cele mai nefaste sentimente care ridicau bratele si indemnau la
crima. Carnea curgea de pe oase si balta de sange se marea in volum. In
Page
389
October 1, 2012
continuare, oamenii tribului ii urmareau ascunsi, pregatiti sa fuga daca viata

le-ar fi fost amenintata. Insa natura in esenta refuza sa ia vreo atitudine in
privinta demonului care se usca in Soarele arzator al savanei. Era dezgustator
chiar si pentru gusturile ei cu prea putine pretentii.
- Realizezi ca prin a incerca sa ma enervezi, ma faci sa imi doresc sa nu
iti curm suferinta? marai el, privind in jur.
Demonul continua sa rada, insa fusese intrerupt de un alt acces de tuse.
- Vom reveni de ori cate ori este nevoie, fara sa fim subminati de taisul
sabiei tale! Nu ne poti inchide, nu ai cheia de la lacatul portilor! Ne-ai
abandonat!
Se ridica, scotand sabia din teaca de piele neagra.
O raza de soare se reflecta in taisul ei.
- Sunt curios cand vei dejuca planul Teei Vever in ce te priveste! Sunt
tare
curios cand te va cuprinde nebunia si nici macar Elita nu va fi in stare sa te
imblanzeasca! Si vreau sa ocup primul rand cand Keo va fi nevoit sa iti despice
capul! Si vreau sa iti fiu insotitor in drumul tau spre Casa, Suek!
- Nu inteleg despre ce joc vorbesti, idiotule! Dar pariez ca e ultima carte pe
care incerci sa o joci, in speranta ca sabia mea nu va cadea asupra gatului tau
putrezit!
- Daca te-ai lasat acaparat de corcitura de Nicholas, daca ti-ai lasat
simturile adormite de prezenta acelui sarpe, atunci nu mai ai nicio sansa de
izbanda impotriva evenimentelor care duc, inevitabil, la pieirea ta!
- Crezi ca nu sunt constient de natura lui Medvas? Crezi ca nu ma intreb
in fiecare zi care este rolul lui in Universul meu? Crezi ca imi las garda jos cand
acesta imi umbreste spatele?
Page
390
October 1, 2012
Infipse varful sabiei in gatul murinbundului fara ca vreun gest sa ii rideze

chipul, continuand sa il priveasca rece cu ochii lui de carbune, urmarind cum
demonul aluneca in raul involburat ce il va purta haotic pana in Iad.
Varful sabiei despica gatul incomplet, sangele tasni si ii murdari lama.
Demonului ii fusese curmata posibilitatea de a mai vorbi.
Taierea firului vietii se zbatea violent in ochii lipsiti de lumina. Doar
degetele mai aveau puterea sa tremure. Inima i se oprise violent intr-o ultima
bataie.
- Sa nu indrazniti sa credeti ca ma las calcat in picioare!
Isi smulse arma, curatand-o de peticele hainelor inca curate. O baga la
loc in teaca si se indeparta cu pas sigur de locul crimei, ultimele vorbe ale
demonului inca sunand in mintea lui ca bataile unui gong.
O prevestire a unui adevar de care se ferise doua decenii.
Si banuia ca pamantul pe care fugea se va termina in curand, alunecand
intr-o prapastie fara fund.
Mosia lui Pierre fusese dintotdeauna un loc preferat de adunare al Elitei.

Si nu pentru ca ar fi reprezentat un loc unde urmatoarele actiuni ale ei ar
fi fost puse la cale, ci pentru ca reprezentantii ei se adunau pentru relaxare.
Caci tot ce se intampla la mosie ramanea la mosie.
Membrii Elitei se adunau intr-o sala imensa, innobilata cu tablouri fara
pereche, luminata de candelabre poleite cu aur, paseau pe o podea lacuita, din
marmura greceasca si asezati la o masa rotunda, din lemn de nuc, care sclipea
in lumina lumanarilor proaspat schimbate.
Era noaptea jocului de noroc, iar cartile fusesera impartite.
Alaturi de ei se aflau si Kayah cu Keo, invitati de onoare ai francezului.
In-afara de Keo, toata lumea acceptase invitatia la joc.
Page
391
October 1, 2012
Acesta se plimba pe la fiecare, anticipand fiecare decizie si amuzandu-se

teribil cand vreunul din ei iesea din tipare si il surprindea. Cel mai adesea se
intampla la Nicholas, al carui joc era cel mai instabil si plin de surprize.
Mizele erau mari. Diamantele straluceau nestingherite in mijlocul mesei,
prinzand cea mai aprinsa dorinta in privirea Kayhei, care se lingea pe buze de
fiecare data cand mana ii era castigatoare si le matura in fata ei.
- Ce parere ai, Keo?
- Ii faci praf, fara drept de apel!
- E o maestra! Ne joaca pe degete! rosti Pierre, imbujorat de la atata vin
rosu.
Dintre toti, Andrei era cel mai afectat. Gramada lui de diamante se
imputinase, fiind nevoit in ultimele jocuri sa le cedeze in fata Kayhei.
Iar noua imparteala ii oferi niste carti bune sa isi cresteze venele, nu sa isi
castige averea la loc.
Keo reveni in dreptul iubitei sale, sarutand-o in crestetul capului,
privind amuzat evantaiul de valori castigatoare, poate, inca o data.
- Nu bag mana in foc ca nu triseaza! mormai Andrei, nemultumit.
- Se pare ca afacerile printului se duc pe apa Sambetei! rosti Taru, complet
prins in arta jocului.
- Este doar noroc, Vlastov! interveni Gregory, aruncand nonsalant cateva
carti peste gramada de diamante din centrul mesei.
- Nu credeti ca ultima perioada fara prea mult exces in munca este
deosebit de stranie? Mi se pare ciudat sa nu avem de munca...parca toate relele
s-au saturat sa ne de-a batai de cap!
- Mie-mi suna mai mult a linistea dinaintea furtunii.
- Tu mereu ai fost un profet, Kingsley! interveni Nicholas, castigand de
data asta.
Vlastov primi toate cartile, incepand sa le amestece.
Page
392
October 1, 2012
Si le amesteca cu atata patos, incercand sa o priveze pe Kayah de acel

noroc pomenit de Kingsley.
- Adevarul e ca in ultimul deceniu volumul de munca a sczaut
considerabil. Daca noi stam cu mainile in san, inseamna ca cei din Consiliu au
facut panze de paianjeni.
- Batranii nu se vor plictisi niciodata! Daca nu e de treaba, inventeaza ei.
Sau provoaca.
- Daca stau bine si ma gandesc, linistea aceasta impusa a cam inceput de la
evenimentul Rugului!
Afirmatia Marchizului ii lua pe toti prin surprindere, cartile de joc
trecand pe planul doi in defavoarea persoanei sale. Si cei care au fost martori
au retrait in cateva secunde tumultul momentului, iar cei care nu au fost au
indraznit doar sa isi imagineze.
- Crezi ca moartea Teei a fost un efect?
- Eu cred ca moartea Sortii a reprezentat scoaterea la lumina a catorva
adevaruri!
Si Gregory lasa de inteles mai mult decat rostise.
Nicholas isi lasa cartile cu fata in jos pe masa, relaxandu-se, leganandu-
se pe cele doua picioare din spate ale scaunului.
- Despre ce adevaruri vorbim, sir?
Jocul colectiv se transforma intr-un meci cu doi jucatori.
Un duel al mintilor tari.
Nicholas ramanea in garda, asteptand ca Gregory sa lanseze atacul
iminent.
- Nu este niciun mister ca Tea s-a infiltrat in vietile noastre si le-a cam
dat peste cap! interveni Taru, impaciuitor.
- Pe a ta a dat-o rostogol, Egreminov! Esti cel mai casapit dintre noi toti!
- Iar tu esti cel mai afectat din aceata cauza, Keo. Nu mai sunt un copil!
Page
393
October 1, 2012
- De cand a disparut vrajitoarea din vietile noastre, nu. Ai incetat sa

mai fi!
- Realizati ca este prima oara in 25 de ani cand deschidem acest subiect?
- Daca tot este seara jocurilor, haideti sa ne jucam cu cartile pe fata!
Si Gregory isi arunca primul cartile, aplecandu-se peste masa cu palmele
stranse intr-un pumn, trecand cu privirea peste toti si ramanand asupra lui
Nicholas periculos de mult timp. Acesta nu se eschiva, infruntandu-i
amenintarea cu destul curaj cat sa isi permita un zambet invingator.
- Ce credeti ca s-a intamplat dupa? A disparut pur si simplu? Cu adevarat
ne-a lasat in pace! Intr-adevar, am scapat de prezenta ei?
- Nu i-am mai simtit prezenta de atata timp. De ce nu?
- Keo, tu esti cel mai batran dintre noi. Intr-adevar, am scapat de ea?
Dintre toti, doar Kayah isi canaliza atentia asupra diamantelor castigate,
jucandu-se cu degetele printre ele.
Keo isi permise un moment de gandire, fruntea incretindu-se si ochii
cautand in jur un raspuns potrivit. Incetase sa se mai miste, ramanand in
spatele Kayhei ca un munte.
- Din pacate nici eu nu cunosc cu adevarat sentimentul de eliberare din
stransoarea Sortii. Nu stiu cum este fara ea, fara ca energia ei sa ne afecteze mai
mult sau mai putin urmatorii pasi in eternitate. Dar de 25 de ani nu am mai
simtit ca...sunt privit, ca sunt urmarit. Ca si cum norii sub care imi traiam
existenta s-au disipat.
- Un sentiment de eliberare…
- Exact. Pana la urma, nu stim exact ce inseamna sfarsitul unui pilastru al
vietii. Stalpii care sustin greutatea vietii, in orice forma exista ea, sunt
indestructibili. Daca unul din ei s-ar prabusi, atunci nu ar mai exista echilibru.
Greutatea vietii nu ar mai putea fi distribuita conform cerintelor pentru ca
Page
394
October 1, 2012
aceasta sa prospere. Consider ca existenta ei continua, chiar daca nu sub aceasi

forma.
- Probabil ca amestecul ei in vietile noastre a fost atat de dur si de
continuu ca acum ne este greu sa credem ca nu mai face parte de mediul
inconjurator. interveni Pierre, ridicand relaxat din umeri si mai luand o gura
de vin rosu.
- Sau poate ca Soarta a gasit un mod prin a continua sa ne influenteze
fara ca noi sa ne dam seama. Un fel la care nici nu ne-am putea gandi, caci ar
parea prea...fantastic! Si pe care nu l-am crede in totalitate, pentru ca influenta
lui a fost ascunsa atat de meschin de la bun inceput, ca ar parea in prezent o
aberatie!
- La ce te referi, Kingsley?
Si tocmai cel care era in vizor indrazni sa puna intrebarea.
Singurul care rezona cu ideea lui, caci restul il priveau intrebator,
incercand sa patrunda sensul cuvintelor sale.
Cu degetele albite pana la absolut din cauza stransorii in pumn, Gregory
incerca sa isi relaxeze muschii maxilarului, astfel incat veninul sa nu iasa odata
cu vorbele explicative.
- Daca printre noi exista spioni ai Teei? Sau….mai bine zis, pioni ai jocului
ei!
- Pioni? Adica reincarnari ale ei? sari Taru, arzandu-l cu gheata din ochi.
- Da, vampiri care au aparut in momente prielnice, in timpul unor
evenimente care prin complexitatea lor, sa nu para regizate, si care au fost
acceptati de buni in cercul nostru.
- Si ideea asta ti-a venit…? intreba Keo.
- Pur si simplu…
- Pur si simplu, pe naiba! pufni Nicholas, aplecandu-se si el asupra mesei.
Pariez ca demonul pe care te-ai dus sa il matrasesti ti-a bagat prostia asta in cap!
Page
395
October 1, 2012
- Demonii sunt in stare de asa ceva! ii tinu isonul Thomas, dand ca un

intelept din cap si golindu-si pocalul de vin.
- Crezi ca un demon oarecare ar avea putere asupra gandurilor mele?
- Dar nu a fost un demon oarecare, nu?
Si nu ii raspunde la intrebare, lingandu-si fara sa arate coltii cu gura
inchisa.
- Cine a fost, Kinglsey? Cine a incercat sa se intrupeze?
Relaxat dintr-o data, isi elibera degetele din stransoare si se lasa pe
spatarul scaunului, cu bratele atarnand de o parte si de alta a corpului.
- Seth.
Numele trezi la viata cate o reactie diferite din partea fiecarui vampir
asezat la masa.
- Seth este un maestru al cuvintelor! Cum sa il subestimezi intr-atat incat
sa consideri ca nu ti-a afectat motorul de gandire? Normal ca dupa ce a vorbit
cu limba lui despicata, tu ai inceput sa ai vedenii!
- Nu este vorba de ceea ce mi-a zis el. Este doar ce simt eu! Si nu de ieri.
De
dinainte de momentul Rugului.
- Si ce anume te nemultumeste, domnul meu?
Si nimeni de la masa nu mai avu vreun dubiu ca acuzatorul Gregory il
inclupa direct pe Nicholas Medvas de a juca pe doua fronturi.
- Keo, poti sa presupui ce s-a intamplat cu Tea dupa ce a ars?
Keo isi dadu ochii peste cap, parasindu-si locul unde lasase urma in
podea si plimbandu-se ca un leu in cusca, cu bratele legate la spate. Parul
blond, mai lung si mai des, asemeni coroanei unui leu, se misca in valurile
curentului creat de miscarea nervoasa.
- S-a transformat in nimic! A parasit lumea noastrta si probabil s-a dus sa
chinuie alte lumi in alte Galaxii! De unde sa stiu exact ce s-a intamplat cu
Page
396
October 1, 2012
pacostea aia? Tot ce imi doresc e sa nu o mai revad vreodata si sa nu mai am

de-a face cu ea cat oi trai! Si asta ar trebui sa iti doresti si tu!
- Dar eu am treburi neterminate cu…
- Le-a terminat ea, Egreminov! Nu intelegi? Nu esti Alesul, nu esti
jumatatea nimanui, nu ti-a fost nici creator nici piatra de capatai! Inceteaza sa
mai crezi in mitul ei si mergi mai departe! Baiete, daca traiesti in trecut, gloria
de care esti in stare va intarzia sa apara! Sau poate nu va mai aparea niciodata!
Menirea ta nu imi este dat sa o vad pe de-a-ntregul! Dar o pot ghici. Si este
nemasurabila! Mai ales ca la brau iti atarna o sabie sfanta cu care il poti despica
pe Abes in doua fara sa apuc sa fac un pas. Prezenta aia blestemata iti atarna ca
o piatra de moara, si oricat de mari ti-ar fi aripile, nu iti vei putea lua zborul!
Nu atata timp cat nu te lepezi de ea!
Si cum totul fusese spus, seara se incheie intr-o tacere ca de mormant.
Iar sufletele celor care parasira lumea viilor, undeva, pulsau spre un alt
zenit. Caci cei adunati la masa rotunda nu aveau habar ca intr-un viitor
apropiat, ei reprezintau Zenitul atat de mult dorit!
Kayah nu isi dorise sa se indrepte direct spre casa dupa noaptea

petrecuta alaturi de membrii Elitei la mosia lui Pierre.
Hoinareau printr-un oras al Frantei, fara tinta sau scop.
Pe strazi nu era nimeni, ora tarzie a noptii gasindu-i pe toti cuibariti in
paturile incomode, unii mai zgribuliti ca altii.
Incetase de mult sa ii isi mascheze abandonul prezentului.
Iar ea parea ca ii ghicise tumultul gandurilor, caci il lasase in pace. Ii
oferise distanta respectabila astfel incat sa nu ii asculte gandurile care vuiau ca
vantul prin defileuri.
Se lasase prada unei plimbari la care nu participa decat fizic.
Page
397
October 1, 2012
Insa mintea continua sa teasa panza concluziilor in urma discutiei

purtata intre membrii Elitei si in care fusese tras fara scrupule de catre cneazul
Egreminov.
Adevarul era ca nu renuntase niciodata in a se gandi daca, cu adevarat,
Soarta capitula. Daca intr-adevar, gestul ei sinucigas reprezentase sfarsitul
tuturor patimilor la care fusesera supusi.
Aceasta posibilitate parea atat de saraca in agrumente…
Insa Gregory punctase ceea ce el stia de atata amar de vreme si la care nu
se putuse referise fara repercursiuni. Descoperise ca printre ei Tea infiltrase
pioni. Nicholas si Kayah reprezentau scuturile ei, pentru asta prinsesera
contur si asta era menirea lor in aceasta eternitate amara.
“ Si daca sunt mai mult decat scuturi? Daca sunt pumnale in umbra, gata
oricand sa se repeada la tintele lor, fara sa aibe un sentiment de ezitare? “
O privi pe Kayah, incercand sa isi pastreze echilibrul pe o balustrada
foarte subtire.
“ Tot ce a creat Tea si a ales sa se intample a avut doua fete. Una alba si alta
neagra. Nu exista nuante, nu exista culori. A transmis atata forta in indeplinirea
scopului ca...nu a mai tinut cont de conduita! Si este de condamnat?
M-am pus de nenumarate ori in locul ei, am empatizat cat mi s-a permis cu
pozitia ei si nu am reusit niciodata sa o inteleg pana cand Kayah nu a aparut in
viata mea. “
Ca si cum si-ar fi auzit numele, aceasta ii adresa o privire. Ochii
migdalati clipira o data si apoi parca ii zambira, retragandu-se din spatiul
chipului sau, privind inainte, atenti la fiecare nivelare.
“ Kayah nu reprezinta intregirea mea. Este mai mult de-atat. Este iluminarea
care mi-a permis sa evoluez. Am trecut un alt prag in care frica de a nu ramane
singur, de a nu fi abandonat, de a nu mi se mai permite sa traiesc frumos este
Page
398
October 1, 2012
prezenta permanent! Un blestem care emana parfumul tentatiei prin toti porii! Pe o
parte un blestem, pe alta parte o binecuvantare! “
O prinse de brat cand aceasta se dezechilibra, iar cand nasurile li se
atinsera, isi zambira reciproc.
Inima ii crescu in piept, stomacul i se stranse si, involuntar, buzele
ramasesera suspendate intr-un zambet absent.
- In ce ape ti se scalda gandurile, dragul meu?
- Nici eu nu stiu. Nu mai stiu...
Isi freca tamplele, acceptand-o pe fata langa umarul lui.
- Te gandesti la ce a zis Gregory? La jocul de sah?
- Sunt perfect constient de implicarea ta si a lui Nicholas, Kayah. Tea nu a
facut un secret din asta, in preajma mea. Ai reprezentat o amenintare
constanta in viata mea.
Il privi si abia isi retinu indemnul sa il sarute. Din unghiul ei, sub acest
clar de luna, inconjurati de tei imbietori si de siragul miraculos al stelelor,
parea un rege decazut. Trasaturile care ii tradau pe restul vampirilor, maxilarul
proeminent, albeata pielii, tamplele osoase, ochi salbatici, muschi prea
dezvoltati, la Keo nu mai existau. Atata amar de vreme trecuse de cand fusese
transformat ca trupul sau reusise, pana la urma, sa redevina uman. Sau cat de
uman era posibil. Caci frumusetea nu ii plaise, din contra, parea sa tinda spre
perfectiune!
- Unul din semnele mele de intrebare in ce va priveste pe voi doi este...
cat sunteti voi de constienti?
- De rolul nostru in joc?
- Daca va trebui sa imi curmi viata, Kayah, o vei face?
- Voi face tot posibilul sa nu se ajunga acolo!
- Nu spui nici da, nici nu!
- Caci nu cunosc imprejurarile acelui moment si nu o cunosc nici pe
Page
399
October 1, 2012
Kayah din acel moment. Nu sunt aceasi prezenta niciodata, Keo. Acum un
minut eram altfel fata de cum sunt acum. Cine stie in ce ma voi transforma
atunci.
- Si iata-ma, plimbandu-ma la brat cu posibilul meu calau.
- Aceasta constatare iti umbreste dragostea ce mi-o porti? Ma iubesti
mai putin?
- Ceea ce simt eu pentru tine nu va fi transformat in monstru doar pentru
ca tu vei reprezenta sfarsitul entitatii mele! Nu ai putea sa omori si sufletul!
Continuau sa mearga fara ca vreunul sa mai rosteasca o vorba.
Trecu o perioada de timp si cativa kilometri pana la urmatoarele cuvinte.
Orasul era lasat de mult in urma, iar ei paseau visatori peste dealuri si
prin vai, tinandu-se de mana.
- Tea nu m-a trimis ca sa tin un pumnal si sa il infig in inima ta, Keo.
- Asa este. Nu pare stilul ei.
- Dar care ar fi stilul ei?
- Un stil romantic, fara drept de apel! Tea a fost o artista, a creat un tablou
viu prin culori, insa morbid prin mesaj. Cu siguranta rolul tau este incununat
de o actiune tragica prin punerea in scena. Nici tie nu iti va veni sa crezi. Insa
moartea mea e menita sa nu apara printr-o simpla injunghiere. Nu pot muri
atat de repede. Sfarsitul meu se va intampla in ani si ani de zile. Viata mi se va
scurge printre degete ca nisipul Saharei si eu nu voi putea face nimic sa o retin,
sa o impiedic sa nu se mai scurga. Cumva...voi reveni la origine, in sensul
invers al intamplarii evenimentelor.
Il opri in loc, atingandu-i obrazul cu palma dreapta.
Aluneca peste ochi si gura, peste gat si piept si saruta locul unde batea
ritmic motorul vietii lui.
Ca un juramant, aceasta rostise cuvintele ca un cavaler gata de lupta,
gata sa isi de-a viata pentru dragostea in care crede.
Page
400
October 1, 2012
- Si eu, atunci, voi muri alaturi de tine!

Surase si o saruta.
O saruta in loc sa ii multumeasca.
O saruta in loc sa o convinga sa nu faca asa ceva.
O saruta ca si cum nu avea nimic de pierdut.
Si se gandi pentru prima oara daca Tea, nu cumva, ii daruise un partener
alaturi de care sa moara, si nu un asasin cu sange rece.
Daca Keo si Kayah reusira sa depaseasca momentul intr-un mod pasnic,

nu asta se intampla si cu Gregory, care se revazu cu Nicholas si cu Taru dupa
cateva zile, singuri, in conacul cneazului.
Taru il asculta rabdator pe Gregory, care acumulase atata furie in el ca ar
fi putut aprinde un alt Soare, iar Nicholas se rezuma in a astepta sa i se de-a
cuvantul. Nu avea rost sa vorbesti peste el, sa il contrazici. In momentul
prezent, ducea o lupta cu sine. Si doar un nebun s-ar fi avantat cu capul inainte
intre doi duelisti de calibrul lui Gregory Kingsley.
- Il vreau pe tradator afara din Elita! Afara din cercul nostru! Afara din
vietile noastre!
Cneazul dadu ochii peste cap.
- Este clar ca reprezinta alta forta, ca are alte planuri si ca se foloseste de
noi! Nu pot avea incredere intr-un individ care se afla la cheremul unei
vrajitoare care a facut imposibilul pentru a ajunge la tine! Serveste alte interese
si eu nu vreau sa lupt alaturi de un spion!
- Gregory, poti dovedi ceea ce acuzi?
- Cuvantul meu nu e de-ajuns?!
- Iarta-ma, oricata incredere as avea in tine, acum este vorba de o
problema
Page
401
October 1, 2012
delicata. Vreau o dovada care sa ateste ca Nicholas este cine spui tu ca este.
Foarte bine, poti arata cu degetul la intamplare si, de fapt, sa fii tu ceea ce
pretinzi ca este altul!
- Eu nu sunt sclavul nimanui si nu voi fi niciodata!
Neobservata, gura se lati intr-un zambet ce lasa la vedere doi colti
ascutiti. Nicholas continua sa taca, rezemandu-se nonsalant de semineul
aprins in care mocneau lemnele.
- Gregory, de orice natura este Nicholas, a intrat in Elita pe merit. Nu ii
putem contesta victoria asupra ta. Plus ca nu am vazut sau simtit nici un gest
din partea lui care sa ma intoarca impotriva. Si-a vazut de treaba, s-a acomodat
foarte repede, si sa fim sinceri, nu este un secret ca ai un ghimpe impotriva lui,
din vari motive!
- Nu o sa imi rastalamcesti vorbele, Taru! Demonul doar mi-a deschis
ochii
pentru a privi imaginea de ansamblu. Eu oricum eram banuitor!
- Demonul doar te-a intors impotrva noastra.
- De ce Nicholas a fost prezent la Rug? De ce era acolo, desi nu avea nimic
de-a face cu Soarta?
- Tu de ce ai fost?
Intrebarea il lua prin surprindere si nu isi mai putu abtine rabufnirea.
Scoase printre buze un marait ca de animal ranit, trecandu-si de mai multe ori
degetele ascutite prin buclele deranjate.
Se invartea in jurul mesei pe care se raceau trei cesti de ceai.
Aroma lor se amesteca cu parfumul lemnului ars, mireasma specifica
casei cneazului.
Nicholas il privi pe Taru si recunoscu acceptul acestuia de a vorbi.
- Este clar ca natura ta de demon are tendinta sa creada, intr-o mica sau
Page
402
October 1, 2012
mare masura, vorbele unui seaman. Nu e de condamnat. Insa Seth a vorbit in

dodii, special sa creeze cearta, sa ne dezbine. Gregory, nu poti lua de buna o
afirmatie fara sa cauti dovezi. Te-ai pus, de asemenea, si intr-o situatie jenanta.
Norocul tau ca suntem doar noi trei, altfel toti membrii ar....
Nu apuca sa termine ce avea de zis, caci degetele lui Gregory i se
infipsera in gat, blocandu-le la jumatatea drumului. Caldura emanata de
trupul lui parea mai incinsa ca focul care lumina incaperea.
- Inceteaza sa mai minti, nenorocitule! Nu ma face tas ispasitor si nu ma
provoca sa te omor!
- Da-i drumul, Gregory!
- Nu am nevoie de permisiunea nimanui sa cred ce vreau sa cred! Iar tu
esti un ticalos de spion afurisit, iar eu nu am de gand sa iti mai fac pe plac!
Taru ii auzi cuvintele datorita auzului fin, insa Gregory le scuipa sub
forma unui marait nervos, asemeni lupului ce a prins jugulara unui pradator
mai puternic. Putea sa jure ca, daca nu ar fi fost alaturi de ei in camera, Gregory
nu ar fi avut nicio jena in a incerca sa il omoare.
- Inceteaza! Da-i drumul, acum!
Cand isi smulse mana, ii zgarie adanc gatul cu unghiile, sangele
umflandu-se sub piele pana ce dadu pe-afara si ii murdari camasa cu guler
ridicat. Nicholas nu indrazni sa lase garda jos, ramanand ca si atarnat de acel
perete, pregatit sa sara in orice directie, daca Gregory ar fi indraznit din nou sa
il imobilizeze.
- Toata...nebunia asta trebuie sa inceteze! Gregory, nu am nimic
impotriva
sa cauti dovezile necesare pentru a intari afirmatia cum ca Nicholas nu e cine
pretinde ca este. Dar nu vreau sa mai atentezi la viata lui! Nu vreau sa atentezi
la viata nimanui care face din Elita!
- Dar cand voi avea dovezile atat de mult ravnite nimic si nimeni nu ma va
Page
403
October 1, 2012
opri sa ii rup gatul! M-ai auzit? Odata ce dovedesc legatura lui cu Soarta, nu il
vei salva din ghearele mele!
- In regula, Gregory. Acum, vino-ti in fire!
Insa nu mai ramasese nici doua clipe sub acelasi acoperis cu Nicholas,
luandu-si haine si iesind in furtuna d egheata ce se abatu peste muntii
Nordului.
Abia dupa plecarea lui, Nicholas s emisca din loc, stergandu-si gatul cu o
batista pe care Taru i-o oferi. Nu isi ascundea nici transpiratia de pe frunte,
nici tremurul mainii care tampona cu grija pielea zgariata.
Gregory l-ar fi omorat.
Si cine nu ar tremura si transpira in fata unei forte brute care sfarama
oasele doar pocnind din degete?
- Nicholas, ceva din toata ideea lui Gregory e real? Ai facut un pact cu
Tea? Chiar ni te-ai alaturat la ordinul ei?
Nu era sigur ca isi capatase vocea.
Isi drese glasul, trase aer in piept si vorbi, continuand sa isi atinga gatul.
- Nu. Si nu inteleg de unde si pana unde crede el cu atata ardoare asa
ceva!
- Gregory are...o viziune mai aparte. Cine stie ce ai facut de l-ai intors
impotriva ta…
Dadu din cap, absent. Se aseza, intr-un final, tragandu-si sufletul.
Stia exact ce facuse.
Se grabise.
Penetrase prea repede zidul, ii incalecase intimitatea, isi dezvalui
intentiile mult prea devreme. Factorul irezistibil contribui si el, caci se simtea
atras de Gregory ca de un magnet.
Fara pavaza Teei, se comportase ca un tanar hamesit, fara prea multa
minte. Totul fusese natural, tot ce simtea era real, fusese real! Insa pentru
Page
404
October 1, 2012
Gregory, a caror ziduri impenetrabile nu fusesera escaladate de nimeni,

niciodata, a fost ca o apa rece menita sa il trezeasca din visare.
- Gregory va gasi acele dovezi, Nicholas? Exista...dovezi?
- Nu, Taru! Nu exista nicio intelegere cu Tea, niciun pact! Vrea sa ramana
idiot pana la capat! Las-l in pace. Ii va trece peste ceva timp.
- Ai grija, Nicholas. Gregory poate interpreta cuvintele si actiunile in mod
gresit de-acum inainte. Esti prins in capcana.
- Si tot el ma va elibera!
Isi lua ramas bun si iesi pe aceasi usa, in aceasi furtuna.
Insa el nu se grabi spre adapost.
Lasa gheata sa ii aline durerea trupeasca si vantul sa ii vindece ranile
sufletului.
Se rataci intentionat, amanand cat mai mult sa ajunga la adapost.
Si cand nu stii exact drumul potrivit, atunci toate drumurile duc, intr-
un fel, catre destinatia potrivita.
Un alt fragment de timp se scurse nemilos prin stramtoarea clepsidrei,

iar vremurile devenira neobisnuit de pasnice.
Elita abia daca mai avea cate o misiune la 6 luni. Cazurile cand era
necesara interventia lor s-au rarit pana aproape de a deveni nule.
Lipsa de actiune le dauna foarte mult, iar cand Kayah si Keo ii facura
cneazului o vizita, grabindu-se sa intre pe usa tinea caldura in interior si frigul
afara, ii gasi pe Taru si pe Andrei aproape hibernand, ca niste ursi in pragul
iernii.
Decorul lemnos, mangaierea caldurii, stralucirea focului in paharele de
cristal, totul parca iti impunea o transa de poveste. Te provoca sa iti dezlegi
limba si sa recunosti ceva adanc ingropat, un juramant pe care te-ai jurat ca nu
il vei aduce la lumina niciodata!
Page
405
October 1, 2012
Kayah li se alatura in arta bauturii, inchinand cu ei pentru diverse

anomalii ale vietii, iar sticlele se goleau, paharele se umpleau si obrajii se
inroseau pana cand sangele ajungea sa fiarba.
Cel mai constient de cascada nervoasa din venele lor era Keo, pe la nasul
caruia se unduiau neortodox miresmele fiecaruia in parte.
Stateau rezemati de mobilier, cu capetele usor lasate pe spate, colindand
orasele proprii de ganduri si amintiri.
Taru acoperea gura paharului cu palma larg deschisa, nepeermitand
ghetii sa se topeasca in bautura lui. Kayah isi inchise discret ochii, lasandu-se
moale in bratele iubitului ei, molesita de taria alcoolului, iar Andrei privea in
gol, in jurul lui spatiul si timpul incetand sa mai existe. Sa ii mai afecteze
mintea.
Singurul, Keo ii urmarea atent pe cei trei, ascultandu-le pulsul in ritm cu
bataia ceasului.
Cand acesta anunta o noua ora fixa, Kayah isi schimba pozitia,
rezemandu-si capul in palma dreapta.
- Mi-aduc aminte de o tacere asemanatoare…
- Si eu.
- Si eu la fel.
- Pare ca va ganditi toti trei la acelasi lucru…
- Dar in momente diferite. il lamuri Kayah, sorbind din pahar
picul de bautura ramasa.
Alte cateva minute au trecut pana cand unul dintre ei lua cuvantul.
Andrei isi smulse ochii verzi din punctul fix si ii privi pe fiecare in parte.
- Abia descoperisem cadavrul surorii mele...eu nu o mai vazusem de cand
devenisem vampir. Abia cand am simtit varsarea de sange am prins curaj sa ma
apropii. In momentul cand i-am descoperit trupul, antiteza momentului m-a
dat peste cap. Corpul meu vuia, era plina de viata, in piept inima=mi batea atat
Page
406
October 1, 2012
de tare ca imi crapase cateva coaste, iar ea...zacea fara suflare, livida,
transformata ins statuie dupa ce privise Moartea in ochi. In jurul meu era
numai sange si carne si oase sfaramate. Eram inconjurat de o tacere sinistra.
Peretii pareau din hartie, iar ea transformata in fum. Nu stiu cat am ramas
agatat de ea, cat a durat sa fiu pe deplin ingrozit…
Isi privi paharul dintre degete, lovind cuburile de peretii circulari si
transparenti. Goli paharul dintr-o miscare.
- Moartea, in viziunea mea, este povara de a deveni parte dintr-o tacere
sinistra. Prins in cusca unui cavou...sau acoperit de pamant!
Se cutremura, sasaind prin buze.
Facu un gest din mana, ca si cum le-ar fi indicat ca nu mai avea nimic de
spus.
Urmatorul care lua cuvantul fusese Taru, iar privirea lui Keo se pogori
asupra lui, asemeni unui sfant cu sufletul la gura.
- Eram singur de mult timp. Prea mult timp ca sa o mai suport, ca sa mai
lupt impotriva singuratatii. Bausem atat de mult ca in sangele meu erau mai
multe molecule de alcool decat celule. Stiu ca am cazut incercand sa urc scarile
spre camera mea. Am cazut si am ramas atarnat de trepte. Era o noapte
neobisnuit de senina pentru mijlocul iernii, pana si natura ma lasase cu mine
insami, sa-mi inving demonii.
Toti trei il urmareau atenti. Albul ochilor tremura in focul viu care ardea
necontenit. Pana si Taru se urmarea, privindu-si reflexia dintr-o oglinda
agatata pe peretele din fata lui.
- Urmaream liniile tavanului. Marginile dantelate, aurite. Vrand-nevrand
am cazut prada unei toropeli sora cu febra. Ardeam din cap pana in picioare.
Sufeream si cred ca sufletul mi-era bolnav. Un suflet slab intr-un corp de
obsidian. Devenisem vantul care incepea sa suiere pe la geamuri, crivatul care
crea flori de gheata pe geamuri, fumul care murdarea zapada. O intina…
Page
407
October 1, 2012
Albastrul ochilor era calm, ca marea dupa furtuna.

- O creanga batea ritmic in geam. O bataie, doua batai...le-am numarat
hipnotizat pana cand a incetat sa mai bata. In ciuda zbuciumului care se
pornise fara veste afara, eram inconjurat de o tacere apasatoare. Tacerea unei
realitati triste. A singuratatii care imi intindea nervii pana la apogeu. Lamele ei
taiau adanc in subconstient, scotea la suprafata gandul amar ca asa voi muri.
Inconjurat doar de vant si de fum. A fost o tacere revelatoare. Dar, in esenta,
sinistra. Daca-mi permiti sa te citez, printe.
Privirile li se intalnira.
Creara o punte intre ei, o punte nespusa, intre doua stele batrane, pe
moarte. Speriate de acelasi demon.
Cand Kayah incepu sa vorbeasca, il simti pe Keo tresarind.
Revenind la viata.
- Eram mica...atat de mica incat mi se permitea sa plang si sa rad libera,
fara sa ma gandesc la consecinte. Cand inca viitorul nu-mi fusese citit, si imi
placeau doar dulciurile si florile, si o persoana anume. Si nu mi-era dor de
dulciuri, pentru ca in fiecare zi mancam, si nu mi-era dor nici de flori, pentru ca
aveam o gradina plina de culori. Dar mi-era un dor teribil de Tea, a crei
prezenta mi-era oferita cu portia.
Si incepuse sa teasa folosind cuvintele potrivite o poveste reala care se
incolaci in jurul tuturor. Numele rostit se napusti asupra fiecarei minti ca o
gura de aer rece, iar legenda prinse din nou viata si contur.
- Ma vizita rar, dar atunci cand ma onora cu prezenta ei, eram
nedespartite.
Ii iubeam vocea. Sunete binecuvantate create parca din praful magic al
stelelor, articulate de o limba de turta dulce si mangaiate de buze pacatoase.
Detinea raspunsurile la fiecare intrebare care-mi trecea prin cap, niciodata nu
ma lasa nesatisfacuta in curiozitatea mea.
Page
408
October 1, 2012
Se dezlipi de Keo, incomodata de fierbinteala pielii lui.

- Dar torentul de intrebari mi-a fost curmat in urma unei blestemate
curiozitati care a dus, inevitabil, spre o tacere sinistra. Ca acum, cand
gandurile par sa dispara intr-un vartej si aruncate la mii de ani lumina
departare de noi.
- Ce ai intrebat-o? intreba Taru, cu gura uscata si cu ochii larg deschisi
- Am intrebat-o despre dragostea ei. Tin minte cum initial a ramas muta,
nemiscata in fata mea, privind in gol, cum cuvintele i se rostogoleau
neajutorate pe gat, spre izvorul de unde proveneau. Privirea i-a fost secata de
viata si niciun fir de par nu i se mai misca in bataia saraca a adierii. Am insistat
si am primit o reactie din partea ei. Nu era raspunsul mult dorit, era o
pedeapsa. Peretii din jurul meu, lucrurile mele, ea insasi au disparut si in locul
lor a ramas doar bezna. Un intuneric cum niciun orb nu a vazut vreodata. Nu-
mi vedeam degetele de la mana pe care le aduceam atat de aproape de ochi ca
imi atingeam nasul. Pe langa intuneric, eram inconjurata si de animale
salbatice. Animale care imi maraiau langa urechi, imi suflau vestea mortii atat
de aproape de gat, ca blana lor mi-a atins pielea. Roiau in jurul meu,
insensibile la tremurul scheletului sau frica din stomac. Paralizasem si
plangeam tacuta, sperand sa nu ma auda, sa nu ma dau de gol. Un vant
naprasnic aproape ca m-a luat pe sus si frigul mi-a inghetat carnea sub haine.
Era atat de frig ca si animalele renuntasera sa ma mai adulmece. Din nou, eram
singura. Si iarna parca abia incepuse. Si hainele imi fluturau disperate, si parul
mi se ridica spre vazduh sau era atras de pamant. Nu aveam de unde sa stiu,
caci parca pluteam in necunoscut. Si, la final, si iarna trecuse peste mine, si
vantul si frigul. Si ramasesem singura, fara sa vad, fara sa simt, fara sa ma pot
ridica in capul oaselor. Eram singura si linistea care se aseza ca o mantie dupa
toate fricile prin care trecusem, ma inspaimantase mai rau decat putusera toate
la un loc. Parca se prabusise cerul peste mine. Ca intr-un mormant, unde
Page
409
October 1, 2012
nimenni nu m-ar fi auzit. Unde as fi pierit si tot in tacere mi-as fi dus

eternitatea. Apasa tare pe umeri, pe moalele capului. Ma intrebam daca as fi
avut destul curaj sa o sparg, sa tip, sa alung aceasta stare sinistra. Intr-un final,
conturul camerei si culorile ei au inceput sa reapara in jurul meu. Eram intinsa
pe pat, sub acelasi tavan, iar ea statea langa mine, tintuita in aceasi pozitie,
parca traind un cosmar din care nu putea fi trezita. Urma tacerii resimtite pse
ascundea dupa perdea, ca un musafir nepoftit. M-am oprit din plans si
tremurat cand am auzit-o pe ea scancind.
Si mrejele amintirii ii cuprinse pe toti si ramasesera tinuiti de crucea grea
a unui moment impartasit cu atata greutate.
- La varsta aceea nu stiam ce colos ma onoreaza cu invatamintele lui. Dar
acum realizez ce a insemnat gestul ei necumpatat. Soarta plangea. S-a chircit ca
strabatuta de o durere inimaginabila si plangea, iar umerii ii tremurau si
degetele se stransera in pumni. Am intins mana si am mangaiat-o pe par. Firele
ca de catifea se frangeau sub apasarea mea si eu continuam sa o mangai si ea sa
planga. Nu am indraznit sa mai aduc vorba vreodata de acel subiect. Si cand m-
am facut mare, am realizat ca starea pe care ea mi-o impusese era de fapt starea
ei de spirit cand se gandea la dragostea ei. O infinitate de frici si la final, o mare
de liniste, o fantoma menita sa iti bulverseze mintile, un cosmar din care te
trezeai asudat si abia respirand. Tacerea sinistra de-acum seamana izbitor de
tare cu cea de atunci. Cu tacerea Teei Vever.
Nu trecu mult timp de la punctul pus de Kayah in urma povestirii pana
cand Taru se misca din loc. Simtea nevoia sa isi schimbe locul, pozitia. Gandul
la Tea, la dragostea ei, la partile din ea pe care nu apucase sa le cunoasca…
Alte ore trecura, iar ceasul le reamintea incapatanat ca se apropia ora
rasaritului.
- Si tu, Keo? Ai avut parte de o tacere sinistra?
- Eu nu am parte de momente silentioase.
Page
410
October 1, 2012
- Nu se poate! Toata lumea are.

- Nu generaliza, Andrei. Nu imi permit un asemenea lux.
- De ce?
- Pentru ca 6000 de ai de existenta reprezinta un tumult continuu de
actiune si evenimente. Vechimea atarna greu in defavoarea momentelor de
realxare. Daca am parte de o tacere ca cea descrisa, nu voi mai putea renunta la
ea!
- Te-ar afecta atat de tare?
- Poate parem obsedati de viata, de a rade zi de zi de moarte, dar in
realitate
tanjim dupa ploape grele , genunchi obositi, un vis frumos care sa tina pana la
Ziua de Apoi. Daca incetez sa ma mai misc, adorm. Si daca adorm, imi va fi
foarte greu sa ma mai trezesc.
- Ti-ar fi greu…
- Dar atata timp cat am pentru ce ramane treaz, somnul poate sa imi de-a
tarcoale pana cand Soarele se stinge.
Kayah il saruta apasat pe gat, apoi se intoarse catre ceilalti doi.
- In plus, inca nu s-a indeplinit profetia Teei Vever.
- - Ce profetie? intreba Taru, electrizat
- Toate la timpul lor. Planurile Teei vor incepe si se vor sfarsi in momente
cheie. Si fiecare, pe rand, vom realiza ca nu am detinut o mai mare putere ca
cea a ierbii in a se ridica teapana dupa o ploaie zdravana!
CAPITOLUL XXXV
Avand in vedere vremurile linistite care precedara momentului arderii

Teei Vever, luni multe cu misiuni putine, de parca toti vampirii ar caror scop
era sa le distruga rasa si sa le faca cunoscute secretele intrasera in pamant,
Page
411
October 1, 2012
membrii Elitei hotarara sa se imprastie pe harta lumii, cautand noi aventuri si

creand noi legaturi astfel incat, in vremuri de restriste, sa aibe contacte de
incredere si noi ajutoare.
Taru Egreminov se retrasese in departata Siberie, ascuns de padurile
dese de brazi si aparat de haitele lupilor cat o statura de om.
Abia se obisnuise cu fantomele conacului si cu urmarirea ochilor
iscoditori ale personajelor din portretele agatate pe peretii reci, cand simti o
prezenta cunoscuta strabatandu-i meleagurile, ferindu-se pe cat de inteligent
se putea de lupii flamanzi.
Agilitatea personajului era intr-adevar impresionanta caci nu dura mai
mult de doua zile joaca de v-ati ascunselea cu fiarele ale caror blana se ridica
tepoasa pe sira spinarii cand prada le scapa printre gheare.
Pentru Taru tot procesul de folosire al simturilor pentru a ramane in
alerta si pentru a urmari personajul care devenea din ce in ce mai indraznet,
reprezentase o activitate bine venita, caci trupul incepuse sa i se moleseasca si
mintea sa ii joace feste, tot agatandu-se incapatanata de umbrele trecutului si
de regretele prezentului.
De asemenea, Taru stiuse din primul moment de cand ii simtise prezenta
ca cel care isi dorea cu ardoare sa il intalneasca era Gregory Kinglsey.
Gregory era unul din invitatii care adora sa se harjoneasca cu haita lui de
lupi, fortand apropierea cat de mult isi permitea ca urmarirea sa fie demna de o
armatata de spirite razboinice. Caci atat el, cat si lupii nordului, traiau pentru a
vana, forta bruta si mintea ascutita existand cu nemiluita in existenta ambelor
parti.
Insa Gregory lasase mult in urma hoardele si matura relaxat zapada pana
la intrarea in conac cu ai sai pasi grei si hotarati.
Nu gafaia, nu transpira si seninatatea cu care isi saluta partenerul de
lupte ii dadura de inteles lui Taru ca lupii nu il dezamagira.
Page
412
October 1, 2012
Haitele se ridicara la nivelul unui demon dezlantuit.

Ceea ce ii oferi inca o portie sanatoasa de siguranta.
- Sper ca a meritat cursa cu lupii mei.
- A meritat! Ai gardieni pe masura pericolului. Sunt cu adevarat dedicati
trup si suflet acestui taram.
- Aici sunt radacinile lor. Si cumva...ei sunt constienti de asta.
Il privi cum isi lasa haina pe manerul unui fotoliu si se apropie de foc,
intinzand palmele inghetate spre limbile de foc.
Focul.
Elementul descoperea de fiecare data, atat in Gregory, cat si in Keo
partea intunecata. Ca si cum lumina lui calda ar fi patruns straturile care
ascundea adevarata lor natura si scoteau la lumina fiinta incornorata ce
salasluia in ei.
O data luminati de foc, o parte din trasaturile lor reveneau la origini.
- Cu ce ocazie pe la mine, Gregory?
- Cateodata regret ca sunt facut punte intre tine si familia ta din
Scandinavia. Am un ravas de la neamuri. Mai precis de la Rodion. A infruntat
furia naturii ca sa ajunga interg la mine, asa ca eu cred ca este important. Ar
trebui sa il citesti.
- Il voi citi doar pentru ca te-ai obosit sa vii pana aici. In alte
circumstante…
- Razboiul asta al sangelui ar trebui sa inceteze, Taru. Familia nu
trebuie inlaturata, indiferent de greselile din trecut. Daca nu am depasi timpul
ce-a fost si daca nu invatam din greselile de-atunci, atunci viitorul e fara
speranta.
- Cuvinte intelepte, Kingsley, dar izvorul iertarii mele a secat de mult.
- Dintotdeauna, vrei sa zici!
- Faptul ca nu am simtit niciodata nevoia sa ii iert spune multe.
Page
413
October 1, 2012
- Multe despre tine si despre cat de egoist si al naibii esti!

Cneazul se inclina teatreal in fata complimentelor si ceru ravasul.
Se plimba de colo-colo cat tinu lectura, apoi arunca biletul in foc.
Gregory se facu comod intr-un fotoliu de matase, inchis la culoarea,
sprijinindu-si tampla intre degete si urmarindu-l cu ochii plini de culoarea
abanosului.
- Era si cazul sa accepte ca nu sunt in stare sa isi apere domeniul! Imi cere
ajutorul.
- Cere ajutorul Elitei?
- Nu, doar pe al meu. Doar stii ca ei nu recunosc Elita ca si institutie. Au
ramas niste barbari pana in maduva oaselor si o sa ajungem noi praf si pulbere
si ei tot in Epoca de Piatra vor trai!
Era clar ca mesajul din bilet il rascoli pe cneaz, caci continua sa se plimbe
ca un leu in cusca, masandu-si ingandurat barbia si privind in gol, atent sa isi
asculte si sa isi inteleaga gandurile contradictorii.
- Nu esti hotarat. Tu chiar te gandesti sa ii ajuti.
- Nu dau doi bani pe ei! Insa sunt curios. Rodion mi-a scris despre o
mana de oameni sfinti, calugari, care au reusit sa ii exorcizeze pe doi membrii
de familie. I-au prins, probabil dand tarcoale manastirii, si i-au exorcizat. Nu
mai sunt vampiri. I-au facut oameni!
- Exista o asemenea putere?
Amandoi se aprinsera mai tare ca focul din semineu, rascolind amintirile
cele mai vechi in cautarea unor istorii sau legende asemanatoare.
- Daca afurisitul nu ma minte doar ca sa ma faca sa bat drumul pana acolo
pentru o simpla prostie, atunci ne-a fost adus la cunostinta un caz
nemaipomenit, de care nu am mai auzit niciodata!
- Intr-adevar, calugarii exorcizeaza oameni posedati de demoni. Dar nu
vampiri! Cum se face ca e prima oara cand auzim despre ei?
Page
414
October 1, 2012
- Nu stiu....nu stiu! Gregory, trebuie sa mergem acolo sa investigam!

- Ai de gand sa omori calugarii?
- Nu stiu. Nu ma pot gandi la asta acum! In primul rand vreau sa vorbesc
cu ei. Trebuie sa aflam secretul acestei vrajitorii!
- Vin cu tine.
- Dar tu esti demon, Gregory.
- Daca indraznesc sa scoata vampirul din demon, vai si-amar de ei! Si de
jumatate de glob!
- Asta ma face sa ma gandesc de doua ori daca se te iau sau nu.
Insa Gregory nu accepta un refuz.
Si indiferent de decizia cneazului, el cu siguranta avea sa se indrepte spre
acea mica lume din Insulele Nordului pentru a afla mai multe despre procesul
de exorcizare pe care o mica comunitate de preoti pareau sa il stapaneasca cu
gratie divina.
Insa Taru accepta pana la urma compania lui, perfect constient de
incapatanarea de care era in stare, asa ca pornira impreuna spre manastirea cu
pricina.
Fulgii mari si moi le impodobeau parul si li se agatau de gene. Mici munti

de zapada se formau pe umerii lui, iar zapada asternuta le ajungea pana la
genunchi, ingreunandu-le inaintarea.
- Se vede conacul!
- S-au catarat in varful dealului! Cum ar putea sa fie rudele tatei? Au
epuizat toate solutiile miselesti ca sa nu care cumva, vreodata, sa puna umarul
la treaba sa isi apere semintia!
- Egreminov, cand ne vom intalni cu ei, sper sa nu fi la fel de recalcitrant.
- Tocmai tu imi ceri asta?
- Trebuie sa aflam cat de multe informatii putem despre calugari. Daca
Page
415
October 1, 2012
tu incepi sa iti bati joc de ei, o sa plecam cu coada intre picioare.

Dealul se dovedi destul de greu de urcat, avand in vedere ca sub zapada
erau instalate capcane astfel incat urcusul sa fie o povara.
Gregory il mai avertiza o data pe cneaz in fata usilor din lemn masiv, care
se deschisera larg in momentul cand isi facura simtita prezenta.
Neamul Egreminov din Scandavia era o familie numeroasa. Se trageau
direct din fratele lui Dimitri Egreminov, tatal lui Taru.
In urma unui razboi, cei doi frati si-au declarat antipatia pentru vesnicie,
si astfel crapatura dintre cele doua neamuri nu a mai putut fi reparata vreodata.
Ca si tatal lui Taru, fratele acestuia pierise de foarte multi ani.
Insa copiii lui, veri cneazului, mostenisera antipatia batranului. De un
egoism si o mandrie iesita din comun, valabila pentru ambele parti, nici Taru,
dar nici verii lui nu avusesera de gand sa puna capat razboiului rece. Evitau sa
se intalneasca, sa participe la aceleasi evenimente, sa isi scrie sau sa cunoasca
ritmul vietii fiecaruia.
Probabil ca isi calcasera pe inima chemandu-l in ajutor, gand care trona
in mintea lui Taru ca o coroana pe cap.
Intrase atat de triumfator si de degajat, ca Gregory abia se abtinu sa nu ii
de-a un bobarnac. Se intrebase daca nu cumva uitase discutia lor avuta doar
cateva minute in urma sau nu ii pasa.
Paria ca nu, probabil, nu ii pasa nici cat negru sub unghie de sfaturile lui
si hotari sa se comporte dupa cum il va taia capul.
Iar capul lui era acum in nori.
Doar Rodion si nepoata sa ii intampinara pe cei doi, invitandu-i intr-o
camera retrasa.
Svetlana, o tanara nemaipomenit de frumoasa si de neinfricata, le
povestise toata intamplarea, cum pornise la vanatoare cu cei doi frati ai ei, cum
s-au apropiat prea mult de biserica de lemn, in ciuda protestelor si
Page
416
October 1, 2012
amenintarilor primite din parte calugarilor. Ea a refuzat sa ii acompanieze mai

departe, insa fratii ei au dorit sa isi bata joc de batrani si au incercat sa de-a foc
bisericii. Au fost prinsi imediat si ascunsi in interiorul cladirii. I-a lipsit curajul
sa se duca sa ii ajute si nu se gandise deloc sa fuga dupa ajutor. Ramasese la
panda toata noaptea, timp in care simtise un cumul de energii si de forte care ii
provocase dureri cum nu mai simtise niciodata. Din cauza lor isi pierdu
cunostinta. Abia spre dimineata isi reveni. Cand isi indrepta atentia din nou
spre manastire, la cativa metri distanta o asteptau cei doi frati.
Erau...schimbati. Erau diferiti. Toti porii lor pareau sa elibereze un parfum
neobisnuit de sange dulce. Svetlana ii lua la intrebari si acestia recunoscura ca
devenisera oameni. Ca fusesera transformati in oameni de catre cei sase
calugari.
- Cum? Cum a fost posibil asa ceva?
- Nu isi amintesc. Stiu doar ca au fost inchisi intr-un altar aflat la subsolul
bisericii. Chipul si corpul zeului lor era desenat pe peretele din piatra. I-au
asezat in genunchi in fata acestei picturi, au aprins o duzina de lumanari si au
dat foc la o caruta de tamaie, de i-a intoxicat. Probabil ca tamaia aceea a avut
un efect puternic si si-au pierdut constiinta. Nu au simtit nimic, nu aveau
nicio urma pe ei. Pur si implu, perechea de colti le lipsea si duhneau de la o
posta a muritori!
- Sunt primele victime ale calugarilor?
- Noi nu am mai auzit de asa ceva pana acum. Poate sa fi existat si alte
victime, dar noi nu avem habar.
- Unde sunt cei doi...muritori?
- Sunt in sat. Nu mai puteau locui cu noi.
- De cat timp este biserica din lemn construita?
- E dinaintea noastra aici. Exista deja cand constructia conacului
Page
417
October 1, 2012
incepuse. Tot timpul au fost doar cativa calugari. Insa nu stim mare lucru
despre ei, doar ca ne-au interzis sa ne apropiem de pamantul sfant.
- Pamantul sfant?
- Da, terenul dimprejurul bisericii. Este o arie desemnata de ei pe care
au numit-o pamant sfant si apartine bisericii.
Gregory si Taru cerura sa ramana singuri cateva momente. Ramasesera
impreuna in camera ticsita cu carti, nerostind o vorba mai mult de jumatate de
ora. Procesul de absorbtie al informatiilor era greu si anevoios.
- Toata povestea asta nu ne-a zis nimic. Nu am inteles cum functioneaza,
nu am inteles ce ii mana pe acesti calugari sa se comporte asa. Nu am inteles
nimic din ce a vorbit fata asta.
- Si eu sunt in ceata. Cunoastem puterile zeilor din povestile lui Keo. Stim
ca sunt adevarati si puternici atata timp cat credinta indreptata spre ei este mai
disperata. Cu cat crezi mai mult, cu atat ei stralucesc mai tare. Insa este vorba
de credinta unui numar nelimitat de oameni, fanatici. Dar, daca e sa dau
crezare la doar ce mi-au auzit urechile, acesti calugari venereaza un Zeu, doar ei
sase, si totusi...sunt destul de puternici sa infaptuiasca vrerea lui pe pamant cu
mainile lor.
- Ar putea deveni un pericol pentru noi toti! Nu mai este vorba doar de
razbunarea verilor tai…
- Nu dau doi bani pe mironositele alea! Pe mine ma intereseaza esenta,
motivul si sursa puterii. Si apoi, bineinteles, moartea lor. Nu ii putem lasa vii.
Trebuie sa le omoram trupurile si cultul!
- Si sa ardem lacasul sfant.
- Dar, mai intai, sa le aflam numarul exact! Poate sunt mai mult de 6...
- Insa cum ne bagam in seama fara sa fim si noi, la randul nostru, prinsi?
Se pare ca nu dau dovada de binevointa, iar noi parem orice, mai putin oameni
cu probleme.
Page
418
October 1, 2012
Svetlana crapa usa si isi descoperi capul frumos, parul auriu cazand greu
pe langa umar, aproape atingand podeaua.
- Va mai pot ajuta cu ceva?
Cei doi vampiri se privira in ochi, impartasind acelasi gand.
Ii zambira frumoasei fete si, desigur, acceptara ajutorul ei.
Chiar daca Rodion se facuse luntre si punte in dezacordul planului lor,

mai ales ca acesta o implica direct si pe Svetlana, niciunul dintre cei trei nu
dadu inapoi.
Desi nu avea sa recunoasca vreodata, Taru ii acorda credit frumoasei
rude si se intreba de unde mostenise fata atata curaj. Acceptase fara o urma de
ezitare, iar cand fratele ei ii interzisese sa colaboreze cu Taru si Gregory, se
razvrati ca o leoaica, insistand asupra planului si a importantei lui. Isi ignora
complet fratele cand acesta refuza sa inteleaga, si le facu semn celor doi sa o
urmeze.
Acum mergea sprintena in fata lor, la cativa metri distanta, iar Taru nu
contenea in a o privi admirativ. Fata asta promitea luna si stelele daca nu
cumva timpul indelungat al viitorului, petrecut in umbra lasilor ce ii erau
neam de ssnge aveau sa ii altereze spiritul razboinic.
Deosebita din toate punctele de vedere de restul familiei, cu parul blond
si nu negru, cu ochii de culoarea pamantului roditor, si nu de un albastru
ravasitor, Taru accepta gandul ca daca vreodata drumul i se va mai incrucisa cu
aceasta fata, iar spiritul si mintea ei vor fi neschimbate, ba chiar dezvoltate in
directia potrivita, atunci nu o va mai lasa se intoarca acasa.
- Dupa urmatorul deal este lacul. Si pe maul lacului este biserica.
Trebuie sa ocolim, sa ajungem la drum. Doar daca ma vad venind pe drum, nu
ma vor considera, din prima, dusman.
- Prea bine. Acopera-ti parul si descalta-te. Trebuie sa pari saraca.
Page
419
October 1, 2012
Ceri de mancare sau apa. Nu ridici privirea din pamant, iti pastrezi vocea joasa.
Cei doi o aranjara astfel incat sa ii mai stirbeasca din noblete.
Desi lui Gregory i se paru ca orice ar fi facut, splendoarea ei continua sa
iasa prin toti porii, fata totusi porni spre drumul principal, fara sa scanceasca
sau sa de-a vreun semn de slabiciune.
- Fata asta le-a salvat onoarea!
- Sa speram ca onoarea va ramane in frunte. Sa traiesti o eternitate cu
vampiri care nu fac nici cat praful de pe toba, sa ti se impuna ideile lor si
dogmele lor, este greu sa nu devii unul de-al lor. Dar poate Svetlana va gasi
puterea sa ii lase in trecut.
O urmareau atenti, pregatiti oricand sa sara la gatul oricui ar fi indraznit
sa ii faca rau.
Fata ajunsese la baza drumului si porni hotarata spre biserica din lemn
care se inalta triumfatoare spre un cerdominat de norii incarcati cu apa
inghetata. Turla acesteia zgaria plafonul cenusiu si clopotul din argint
indraznea sa straluceasca, in ciuda lipsei luminii naturale.
Mersul apasat incetini cand din fata ei porni cineva sa o intampine. Isi
stranse mai tare basmaua in jurul gatului, pregatita sa pacaleasca orice ochi
iscoditor. Ii simtea pe cei doi vampiri in ceafa si prinsese destula incredere in ei
cat sa stie ca nu aveau sa o lase la greu.
Persoana din fata ei prinsese contur, distanta micsorandu-se
considerabil. Ii simtea aroma sangelui cald, sange de muritor. Corpul slab ii era
acoperit de o blana de lup cenusiu, forma capului acoperindu-i ca o gluga
chipul. Labele din fata atarnau nemiscate pe piept, iar restul blanii tinea de
cald spatelui si picioarelor, aceasta avand o dimensiune neobisnuit de mare,
Svetlana gandindu-se ca probabil apartinuse unui conducator de haita.
Fata se opri, asteptand cuminte ultimii pasi. Ramasese cu privirea
pironita in pamant, reglandu-si respiratia.
Page
420
October 1, 2012
Ghicise doar cu ajutorul aromei ca persoana care se oprise la un metru

dea ea nu era un barbat, ci o femeie.
Sangele ei era deosebit, se raspandea in aer ca notele unui cantec de
leagan, infiltrandu-se nestingherit in muschii creierului, nu ca sa instige la
foame, ci sa ramana neuitat.
Mana femeii se intise spre ea si ii atinse umarul. Se lasa pe vine, cu
genunchiul dezgolit adancit in zapada.
- Ce cauti atat de departe de casa?
- Nu mai gasesc drumul spre sat...m-am ratacit, mi-e sete si mi-e foame.
Ziua e pe sfarsite si eu nu am unde sa innoptez.
Se intreba continuu daca Gregory cu Taru aveau sa atace, avand in
vedere ca se ivise cineva la care nu se asteptau nici in ruptul capului.
Degetele lungi ii apucara barbia si ii inaltara perechea de ochi.
Prin ochii cenusii, Svetlana privi direct miscarea unui suflet imens,
zbatandu-se ca aripile unui fluture la umbra unei flacari care ardea mocnit o
constiinta incarcata.
Strabatu drumul intesat de stele si de lumini care mai de care mai
intepatoare pana in adancurile cosmosului, acolo unde cantecul tunetului isi
continua cruciada, intunericul descoperind mai mult spatiu, alte lumini si alte
focuri care ardeau alte milioane de vieti si vise.
Cand ateriza la loc in corpul ei, Svetlana se clatina pe picioare, cazand in
bratele femeii, cu obrazul adancit in blana de lup.
- Iti vei reveni, micuta mincinoasa! Doar nu uita sa respiri, si totul va
fi bine!
Intr-adevar, aerul era secretul desclestarii muschilor care pareau
traumatizati de fulger.
- Ai niste prieteni de nadejde...
Page
421
October 1, 2012
Ii sopti femeia, inconjurata atat de Taru, cat si de Gregory, ambii cu

sabiile scoase si cu coltii iesiti in-afara.
- Elibereaz-o!
- Ma tem ca daca ii dau drumul…
- Ia-ti mainile de pe fata si indeparteaza-te! Fa-o sau ma silesti sa imi
folosesc sabia!
Neavand de ales, femeia se ridica cu mainile ridicate in dreptul capului.
Svetlana continua sa traga aer in piept, ramanand chircita in zapada.
Taru se apropie precaut si o ridica bland, cautand urme de rana.
- Cine esti? O femeie nu are ce cauta la o manastire de calugari...
Se intoarse amuzata spre Gregory, capul de lup acoperindu-i in
continuare jumatate de chip.
- Poate au nevoie de o bucatareasa.
- Svetlana e bine?
- E bine, e bine...nu e ranita. E in stare de covalescenta.
- Normal. Are nevoie de un somn bun si o balta de sange ca sa isi revina
complet. Mintea ei...e putin zdruncinata, si nu isi va putea folosi trupul la
vanatoare.
- Admiti ca i-a facut ceva!
- Doar ne-am privit in ochi.
Taru il privi pe Gregory, care ridica din umeri.
Calugarii nu aveau sa se preocupe de o biata femeie nebuna, si aceasta
nu parea in toate mintile pentru a le oferi ajutor. Misiunea incepuse cu stangul
si se vedeau nevoiti sa se retraga, mai ales ca Svetlana avea mare nevoie de o
gustare datatoare de viata.
- Calugarii au maniat o forta bruta care ii va lovi in piept si le opri
inimile din a mai bate! Nu a fost deloc intelept sa intervina in vietile
vampirilor care domnesc peste acest pamant. Razbunarea va fi pe masura!
Page
422
October 1, 2012
- Omul a fost inainte dde vampir si de zei. Omul este stapanul de drept al
acestor pamanturi!
- Ne tii o predica? intreba Gregory, cu nervii intinsi la paroxism
Insa Taru dadu de inteles ca discutia s-a terminat, agatand-o pe Svetlana
de umarul sau si pornind spre conac. Era vadit ingrijorat de starea fetei si mult
mai curios sa afle ce se intamplase mai exact intre cele doua.
Gregory il ajunse din urma la scurt timp, tot privind in urma sa, catre
statura femeii care ramasese nemiscata asemeni unei statui. Desi nu ii vedea
ochii, ii simtea pe tot corpul, zgariindu-i zidurile mintii ca un paianjen curios.
- Am impresia ca sensul planului a fost dejucat pe parcurs…
- Ca si cum planul ar fi fost corect si si-ar fi indeplinit scopul, dar niste
bete au intrat on rotile lui, tocmai cand a inceput…
- Exact. O actiune intentionata. Cine era femeia aceea si cum de a aparut
tocmai ea? Si amandoi am auzit ca a facut-o mincinoasa pe Svetlana.
- Poate nu e prima oara cand o vede…
- Avea o blana de lup pe ea, Taru! O afurisita de intreaga blana…
- Am vazut!!! Nu imi mai aduce aminte, simt ca as putea sa dau foc intregii
lumi din cauza asta! O purta ca pe o carpa. I-a folosit capul sa se ascunda!
Gregory arunca un ochi spre Svetlana, in continuare inconstienta.
Avura de infruntat reprosurile lui Rodion si preferara sa plece impreuna
la vanatoare pentru a-i oferi Svetlanei hrana din belsug, astfel incat revenirea
ei sa fie rapida si sa nu trebuiasca sa astepte prea mult timp in compania
familiei renegate.
Nu innoptasera la conac, in primul rand pentru ca Taru refuza si in al
doilea rand pentru ca nu ersau bine primiti.
Bineinteles ca la gura lui Taru se adunara toate injuriile si blestemele
indreptate spre toate capetele seci care se ascundeau sub acelasi acoperis si cu
greu il urni din curtea lor, adapostindu-se in miezul padurii.
Page
423
October 1, 2012
Abia dupa ce luna s-a agatat in varful cerului si harta stelelor se

desfasura ca un papirus deasupra lor, Taru inceta si se retrase in cochilia unei
taceri care forja planuri, ganduri si pareri.
Gregory mangaia absent lama sabiei, revenind mereu cu ochii mintii
asupra momentului cand femeia i se adresase.
Ca si cum mai auzise undeva vocea aceea, ca si cum mai fusese in
prezenta ei, o mai ascultase si o mai sfidase de nenumarate ori.
- Calugarii nu par sa iasa afara din orice motiv. Si nu prea vad cum i-am
putea scoate de-acolo!
- Provocand un foc.
- Asta au incercat si aia doi si au sfarsit lamentabil. Atrata timp cat nu mi-
e
cunoscuta puterea lor, nu vreau sa ne grabim. Nu am anuntat pe nimeni,
Gregory, nici macar Keo nu stie unde ne aflam. Nu ne va sari nimeni in ajutor.
O stea cazatoare brazda cerul de la est la vest, intrerupandu-le discutia.
- Daca nu ne lasa sa vorbim cu Svetlana?
- Nici nu vom incerca, Gregory. Va veni ea la noi.
- Esti sigur?
- Bag mana in foc!
Si Svetlana nu il dezamagi nici de aceasta data.

Se apropiara cat de mult putura de conac, asteptand la umbra brazilor
incarcati cu zapada. Fata iesi pe furis si alerga in directia lor, capul lui Taru
rasarind printre acele verzi, agitand ramurile si scuturandu-le de mantia alba.
Se ghemui la umbra langa ei, strangand salul in jurul umerilor. Parul
auriu ii era prins neglijent intr-o coada, iar suvitele ondulate ii incadrau chipul
angelic, ale carui buze rosii se latira intr-un zambet siret.
Page
424
October 1, 2012
Nemurirea i se potrivea de minune, asemeni unui sirag de diamante la

baza gatului. O incununa cu gratie si frumusete, iar Svetlana promitea o
semintie pregatita sa invadeze cartile sfinte, caci se puteau da drept ingeri fara
ca cineva vreodata sa banuiasca originea putreda din care se trageau.
- Ei bine? Povesteste-ne.
- Din pacate nu am foarte mult de zis. Am simtit dinainte ca era femeie
si nu barbat. A vorbit prima, eu i-am turnat scuza inventata, iar ea m-a silit sa o
privesc in ochi. Si atunci mi-am pierdut cunostinta.
- De ce? Ce ai vazut?
Se incrunta, cateva riduri inghesuindu-se intre sprancenele blonde.
Isi linse concentrata buzele, parca alegand cuvintele potrivite.
- Initial...i-am vazut ochii. Erau foarte deschisi, cenusii. Apoi, parca
nu mai aveam greutate. Nu imi mai simteam corpul. Eram foarte usoara. Nu
stiu exact unde m-a trimis sau ce am auzit, dar nu era nimic pamantesc. Era un
capat de lume…
Dezamagit de explicatia ei, Gregory se aseza mai comod, incercuindu-si
genunchii departati cu bratele. Taru o incuraja, masandu-i umarul si incercand
sa o linisteasca. Isi jucase rolul fara repros.
- Ai mai vazut-o vreodata? Stiai ca traieste la manastire?
- Nu am mai vazut-o, dar am mai simtit-o. Nu stiam ca este vorba de ea
- Ce ai simtit?
- Prezenta...sangele. Parca e pretutindeni, nu o poti localiza exact. Parca e
in toata padurea, oriunde sub Soare. Si mereu ii aud bataile. Inima ei pare sa fie
foarte galagioasa si neinfricata. Sunt sigura ca si fratii mei au simtit-o, dar ea
pare sa nu se teama.
- Ce parere ai, Egreminov?
- Trebuie sa rapim neaparat un calugar! Svetlana, ai vreo idee daca
barbatii
Page
425
October 1, 2012
parasecs manastirea? Ce drumuri au? Ce indatoriri?

- Uneori se duc in sat dupa provizii. Mereu pe drumul principal. Mereu
cate doi.
- Doi suna mai bine ca unul!
Caruta era trasa de doi cai, iar doi calugari manau animalele, tragand de
haturi, incercand sa nu se rastoarne din cauza troienelor care se formara peste
noapte.
Nu avea nevoie sa stie unde se postase Gregory. Se coordonau fara sa fie
nevoie sa isi aleaga dinainte momentele. Anii de lupta impreuna cantareau
greu in favoarea lor.
Caii inaintau greu, caruta scartaia din toate imbinarile, iar calugarii,
acoperiti de pana nici abrbia nu iesea la suprafata, incercau din rasputeri sa
comtroleze animalele.
Cand Gregory le sari in fata, caii se ridicara pe picioarele din spate,
nechezand infricosati. Taru ateriza direct in caruta, tragandu-l de gluga pe
unul din calugari, rasturnandu-l pe spate.
Un batran cu barba sura tipa de durere, incercand sa se elibereze din
capcana vampirului. Acesta il trase jos, aruncandu-l in zapada si imobilizandu-
l cu un pumnal lipit de pielea gatului.
Al doilea calugar tragea de haturi cu speranta ca va potoli animalele
speriate, incercand sa le readuca cu toate picioarele pe pamant. Gregory il trase
de brat, zdruncindu-l puternic.
Insa avusese destul timp sa apuce cu mana libera pumnalul agatat la
brau, taind aerul foarte aproape de chipul vampirului. Il lua prin surprindere,
ferindu-se de fiecare data. Insa cand lama disparu din raza lui vizuala, intarzie
atacul. Ochii lui Taru se cascara mirati, indraznind sa priveasca spre el cand
Page
426
October 1, 2012
lama pumnalului se infipse adanc in coastele lui. Sangele tasni, murdarind

sutana si bratul subtire care avusese destula indrazneala cat sa reuseasca.
Calugarul scoase pumnalul, il invarti in palma astfel incat varful sa fie
indreptat direct spre gatul dezgolit, provocand o alta rana, mai adanca si mai
socanta in cruzimea ei.
Gregory ii dadu drumul, impleticindu-se departe de ea pana cand cazu
intr-un genunchi, scotandu-si singur arma din gat.
Lama era din argint pur, metal care ii arsese deja pielea, iar durerea se
raspandea ca o apa involburata prin toti nervii.
- Ce naiba ai patit? zbiera Taru, socat de intorsatura situatiei.
Il sufoca pe calugarul batran cu greutatea sa, iar lama lui aproape ca
penetra pielea gatului, fara sa fie constient de dovada de forta.
- Ridica-te! Gregory, ridica-te!
Calugarul ii smulse pumnalul, dezgolindu-si capul. Materialul lanos cazu
pe spate si Taru aproape ca se dezechilibra cand o recunoscu pe femeia care o
lasase inconstienta pe Svetlana.
Aceasta se apropia cu taria unui general spre el, agitand lama spre el,
miscandu-se ca o cobra amenintata.
Isi feri chipul si pieptul, fiind nevoit sa il elibereze pe calugarul batran.
Aceasta se puse scut in fata lui, cu picioarele departate si cu bratele incordate
ca niste arcuri.
- Partenerul tau nu se va ridica pentru mult timp. Lama e din argint.
Argintul chinuie demonii.
Se repezi iar spre el, incrucisandu-si cutitul cu al lui, scanteile sarind ca
un foc de artificii din inclestare. Fata incerca sa il loveasca cu piciorul, apoi cu
pumnul, fara sa isi inmoaie atacul cutitului. Lovea ca o nebuna, fara sa
oboseasca sau fara sa lase impresia ca i-ar fi teama. Taru nu avea de ales decat
Page
427
October 1, 2012
sa ramana in defensiva, pana cand femeia ajungea in pragul unui punct

sensibil.
Reusi pana la urma sa iasa din plasa loviturilor ei, sarind si prinzandu-se
de creanga solida a unui brad, catarandu-se rapid spre varful pomului. Realiza
ca abia isi tragea respiratia si ca bluza ii era sfasiata de cateva ori, culoarea pielii
stralucind printre crapaturi.
- Te simti bine, Fiorn?
Se apleca asupra batranului, atingandu-i chipul si gatul. Acesta dadu de
cateva ori din cap, chinuindu-se sa se puna pe picioare.
I-l arata pe Gregory care reusi sa se ridice, cu sangele picurand in jurul
lui. Locurile alese de pumnal sau de brat erau puternic vascularizzate, astfel ca
Gregory avea o hemoragie puternica.
- In locul tau as ramane jos!
Insa ordinul nu isi atinsese telul.
Gregory isi misca trupul ranit atat de rapid ca femeia abia il vazu in fata
ochilor, pregatit sa ii desparta capul de trup. Abia se feri, lama taindu-i cativa
centimetri din suvitele parului. Cazu pe spate, alunecand in zapada cat timp
incercase sa se ridice.
Sabia cadea acolo unde simtea carne, ratand la limita. Ii arunca in ochi
un ghem de zapada, reusind astfel sa isi faca loc printre lovituri. Se ghemui cat
putu de tare si cand sa sara asupra lui, Taru o prinse de gluga si o tranti pe
spate, acoperindu-o cu trupul sau de bataia furioasa a lui Gregory.
Sabia se opri la cativa milimetri de ceafa lui.
- Da-te la o parte!
Insa vocea lui Gregory ramasese suspendata in aer.
Taru privea fix in ochii cenusii ai femeii, prinsi in capcana unei viziuni
nascuta din tenebrele trecutului.
Page
428
October 1, 2012
Un dor nebun, o calatorie obositoare pana la adapostul bratelor care,

odata, devenisera caminul mult ravnit al unei inimi orfane. Un ocet prelung, o
moarte prematura, un sacrificiu prin foc si o disparitie care zdruncinase din
temelii orice adevar in care crezuse cu ochii inchisi.
“ Eu vreau oceanul in pahar”
Pentru ca durerea continua s arda, Gregory se sprijini in sabia infipta in
zapada, privindu-l cu coltul ochiului pe batranul care astepta cu sufletul la gura
langa caruta, la adapostul celor doi cai vanjosi.
Cei doi nu dadeau niciun semn ca aveau sa se miste prea curand.
Albastrul inghetat era blocat cand incercara sa patrunda prin ferestrele
sufletului atat de cunoscut si de ravnit.
De cand o vazuse prima oara, acoperita in blana de lup, nu se intrebase
nici macar o data cum arata, cum se misca, ce gandeste si ce are de zis. De unde
izvoraste furia care ii controla atat de abil bratele si bratele, din care forja
facuse rost de o bijuterie de pumnal menit sa sparga oase de obsidian.
Urma care i se oferise pe tava prindea contur, visul isi dezvaluia
intentiile, dorinta se aprindea si dezgheta stratul florilor de gheata care
inflorira intr-o zi amara, cand pierduse iluzia unei eternitati complete.
Dar vraja se risipi cand Gregory il smulse de pe acea cale, readucandu-l
in prezent. Ii simtea degetele pe ceafa, era perfect constient de dorinta lui de a
ucide, isi dorea revansa si avea sa o obtina doar prin sange!
- Nu o poti ucide, Kinsgley!
- De ce, ma rog? Uita-te la mine!
- Ai patimit din cauza neglijentei tale!
- Egreminov, individa este o asasina! Si pariez ca are pe constiinta mai
multi nemuritori nefericiti, mai multi ca degetele de la ambele maini!
- Daca indrazniti sa ii curmati surorii viata, veti fi blestemati pentru
eternitate! Un blestem care rezista pe toate lumile, fie ele fizice sau spirituale.
Page
429
October 1, 2012
Fara sa se mai poata abtine si constientizand ca Taru era de neclintit,

Gregory se departa de scena sangeroasa, tragandu-si sufletul si acoperindu-si
ranile.
- Partenerul tau trebuie sa se hraneasca cum trebuie. Poate un lup, sau un
ren..sangele unui animal puternic ii va inchide ranile.
- Ce stii tu despre sange, asasino?
- Daca v-ati convins ca sunt destul de capabila sa va tin piept, ba chiar sa
provoc rani serioase care sa va puna nemurirea in pericol, nu mai cauti
raspunsuri si plecati pe continentele voastre. Lasati biserica de lemn si
calugarii ei in pace. Cladirea si religia la care se inchina mica comunitate a
razbit popoarelor salbatice, naturii si planurilor Sortii dinainte ca voi sa faceti
umbra acestui pamant. Neamul tau nu va mai avea de suferit daca va sta
departe de noi. Instruieste-i sa nu ne mai calce pamantul sfant si ii vom scuti
de neplaceri. Fa-i sa inteleaga ca nu toate energiile care ii inconjoara sunt
distructive, dar pot deveni fatale daca sunt amenintate!
- Nu mi-e de-ajuns! Trebuie sa stiu mai multe!
- Atat am avut de zis.
Se scutura de zapada, aranjandu-si sutana grea din lana. Isi acoperi parul
de culoarea mahonului si ochii desosebit de frumosi. Il ajuta pe batranul
calugar sa urce in caruta, manand singura caii prin troiene, continuandu-si
drumul.
- Te rog frumos sa ma convingi ca faptul ca te-ai bagat intre noi a fost
de bun augur! Insist sa ma convingi!
Insa Taru continua sa priveasca caruta pana cand aceasta disparu din
raza lui vizuala.
- Egreminov! Incredibil… Egreminov! Chiar atat de scurta ti-e mintea?
Ti s-au aprins calcaiele dupa o salbatica?
Page
430
October 1, 2012
Hemoragia se opri, insa ranile continuau sa ramana deschise. Reusi sa se

tina pe picioare, isi baga sabia in teaca si il scutura pe Taru, mai mult de nervi
decat din orice alta initiativa.
- Gregory...trebuie sa o rapim pe femeie!
- Pe toti Zeii, Taru! Taru, m-a taiat de doua ori, tie ti-a sfasiat hainele si
ai fugit ca o veverita in copac. Egreminov, fata asta trebuie dusa de mana in
fata Diavolului, predata lui in lanturi si inchisa in cea mai adanca celula! Si tu
vrei sa o rapesti???
Il forta sa isi intoarca privirea spre el.
Sezonul cald ii inunda sufletul, iar oceanul inghetat din ochii lui Taru se
puse in miscare.
- Am vagul sentiment ca o cunosc. Ca ne-am mai intalnit…
- Unde, Taru? Unde te-ai fi putut intalni cu fiinta asta si sa fi ramas in
viata?
Un zambet fad ii ridica colturile gurii, iar Gregory renunta sa mai insiste,
inspirand adanc. Astepta rabdator ultimele lui cuvinte.
Si Taru nu ezita.
- Odata, intr-un vis.
Lumina soarelui stinse cu vapaia lui stralucirea noptii, colorand cerul
intr-un albastru senin, de care se agatau binevoitori o duzina de nori albi,
prietenosi. Vantul incetase sa mai bata, zapada sa se aseze, iar ziua ii surprinse
pe cei doi vampiri in curtea conacului, un ganditor si un nelinistit.
Taru facuse carare in jurul lui Gregory, ridicand ziduri de zapada pana la
nivelul genunchilor. Gregory il privea intens, asteptand cu mainile agatate in
solduri ca cneazul sa inceteze sa se mai invarta in jurul lui si sa rosteasca ceva
inteligent, caci toata noaptea debitase numai prostii.
Din punctul lui de vedere.
- Cum ar putea sa fie Tea Vever, Egreminov? Cum ar putea un ceva din
Page
431
October 1, 2012
tine, ceva pe care nu reusesti sa il numesti, sa simta ca femeia aia ar putea fi

chiar Soarta intrupata?
- Ei bine, simt asta! Obisnuieste-te cu ideea!
- Dar e o idiotenie! Tea a murit, a fost arsa! Nu a mai ramas din ea nici
macar un gram de cenusa! Iar sufletul ei era oricum damnat, probabil s-au
batut ingerii si demonii pe el!
- Nu ar fi putut sa fie atat de simplu, Gregory!
- Pentru numele lui...lui...oricui, Taru! Este nebunesc si cred ca obsesia ta
te transforma intr-un paranoic!
Insa cneazul continua sa se invarta precum satelitul in jurul planetei sale,
cuvintele lui Gregory trecand pe langa el fara ca macar sa ii clinteasca ochii,
daramite mintea si gandurile torente.
Isi aducea aminte cum ii privise sufletul si ii permise, involuntar, sa se
arunce in trecut. Vorbe de mult apuse, esenta spiritului ei care ii bantuise
noptile si ii umbrise sorii zilelor, toate planurile mestesugite, acele sarituri in
necunoscut pe care Tea le facuse cu ochii inchisi, scapand ca prin urechile
acului...nu a putut sa uite parfumul fantomei ei, sensul cuvintelor, taisul din
ochi, aceleasi oglinzi in care se privea de cand deschisese ochii pe aceasta lume.
- Trebuie sa o rapim!
Nevenindu-i sa creada, decizia cneazului aproape ca il darama pe
Gregory, care se clatina pe cele doua picioare. Casca larg ochii spre partenerul
sau, apoi privi in jur dupa un infim ajutor.
- Ai innebunit???
- Nu glumesc! Trebuie sa o rapim pe Tea! Chiar de-ar fi sa ardem biserica
aia din temelii, Tea va veni cu noi!
- Dar nu e Tea!
- Nu mi te mai opune, Gregory. Ajuta-ma cu un plan.
- Taru, fiinta aceea nu poate fi Soarta! Nu e presupusa ta iubita!
Page
432
October 1, 2012
- Arunci cu vorbe in stanga si in dreapta fara ca macar sa stii un gram din

povestea vietii mele!
- Povestea vietii tale nu este Tea Vever, Egreminov! In numele lui Abes,
Keo s-ar da de-a berbeleacul daca ar fi fost in locul meu!
- Spre norocul meu, nu e, esti tu!
- Si daca este Tea, desi nu cred, daca nu isi va aminti vreodata? Daca va
trai toata viata ei stiind doar ce stie pana in ziua de azi?
- Nu ma intereseaza. Sufletul este acelasi. Eu iubesc spiritul, Gregory, nu
trupul.
- Dar e absurd! Si eu nu voi fi partas la salvarea ei, daca intr-adevar este
cine spui tu ca este! Nu! Prefer sa plec de-aici, sa uit ca toate astea s-au
intamplat si sa pretind ca nu am cunoscut-o niciodata!
- Esti de partea lui Keo?
- Keo a avut dreptate tot timpul! Esti un obsedat, iar ea a participat la
starea ta voluntara, intentionat! Nu te poti rupe de ea, e ca un virus! Ti-a intrat
in sange si continua sa te otraveasca! Egreminov, nu mai avem ce cauta pe-aici.
Lasa-ti familia sa se ocupe de problema asta, haide sa ne intoarcem in Sud.
- Dar mi-ai promis ca ma ajuti!
- Nu ti-am promis nimic, nenorocitule!
Isi trecu degetele prin par, oftand din adancul plamanilor.
Multumi cerului ca Taru se oprise din a-i mai survola corpul, insa inghiti
in sec cand ochii acestuia se infipsera ca doua ace in pielea chipului sau. Ii
simtea impunsatura pana in nervi, si parca o mica amorteala pulsa in gingiile
dintilor.
- Gregory, nu pot lasa sansa asta sa treaca prin fata ochilor mei, sa se
scurga printre degete cum s-a intamplat in cazul rugului. Nu o sa mai stau
degeaba, nu o sa mai privesc alaturi de ceilalti. Tea s-a sacrificat pentru mine,
pentru viata noastra impreuna! Tot ce s-a intamplat de la nemurirea lui Keo si
Page
433
October 1, 2012
pana in ziua arderii pe rug a fost cu un scop. Eforturile suprazeiesti au apasa-o

pe umeri pana in ziua cand a murit! Iar eu traiesc pentru a indeplini cea mai
simpla actiune. Sa o protejez de voi! De voi toti, haimanalelor, de voi astia cu
colti care tanjiti dupa sangele ei, fie din placere, fie din ura! Stia foarte bine ca
daca intruparea va fi posibila, atunci va atarna de un fir de ata in fata voastra.
In special in cazul lui Keo, care ar sfarteca-o in clipa in care ar recunoaste-o! De
aceea sunt eu aici, de aceea m-a ales! Sunt singurul care are un cuvant greu de
spus si sunt de neinlocuit.
Cu fiecare cuvant scos pe gura, natura in jurul lor incepu sa prinda viata.
Norii se innegrira pe cer si se adunau ca o haita nervoasa, incarcati cu inimi
pline de frig, vantul batea din ce in ce mai tare, vuind printre crengile tepene
ale copacilor, scrasnind ca dintii de o gura nervoasa. Zapada se ridica in
rotocoale, imprastiind fulgii in jurul lui Gregory si al conacului, acoperind
gramurile si urcand pana pe acoperis.
Iar temperatura scazuse foarte mult. Mortal de mult.
Frigul urca din pamant prin picioarele lui Gregory, strabatand intreaga
harta venoasa, intrand in fiecare muschi si inghetand oasele pe rand. Doar
mintea ii ramasese neatinsa. Doar ea mai era capabila sa realizeze ce se
intampla in jurul lui si cum avea sa se termine.
- Esti obligat sa ma ajuti pentru ca imi esti dator, esti obligat sa ma ajuti
pentru ca ai venit pana la capatul pamantului impreuna cu mine si esti obligat
sa ma ajuti pentru ca imi esti prieten, Gregory! Ce va fi, se va intampla oricum,
nu putem impiedica raul evenimentelor! Si oricine se va dovedi a fi aceasta
femeie, e a mea pana la sfarsitul timpurilor! Imi apartine mie din cap pana in
picioare si orice blestem poarta cu ea, peste capul meu va cadea! Tu trebuie
doar sa executi ordinele si lasa istoria sa se lupte cu mine! Pe spatele meu!
- Poate imi poti tine mie piept, Egreminov, dar in cazul lui Keo? La
fel de razvratit vei fi?
Page
434
October 1, 2012
Se apropie de el, adulmecandu-i sangele inghetat.

Gregory privea direct in adancurile unui ocean stravechi, plin de viata.
O viata periculoasa. Oceanul se misca involburat in jurul pupilelor cneazului,
amenintand sa iasa din matca, sa se reverse peste nefericitii care indrazneau sa
ii stea in cale. Niicun baraj nu ar fi fost destul de inalt, de gros, de inteligent
pentru a nu i se supune.
- De va fi nevoie sa inghet Iadul, Kingsley, o voi face cu zambetul pe buze!
Pamantul din jurul bisericii era inghetat bocna.

Lacul care ii oglindea maretia era, de asemenea, o pata de gheata imensa.
Fortat de imprejurari, in special de forta bruta a lui Egreminov, Gregory
il urma pe acesta, calcand pe umbra lui, injurand si blestemand in gand.
Se intreba cand mai fusese atat de inversunat si de sigur pe el. Taru
parea pregatit sa de-a piept cu zeii personificati, fara frica, fara ca macar sa se
gandeasca de doua ori.
Se arunca in foc si focul il va inghiti, indiferent cu cat frig si cu cata
gheata l-ar fi bombardat.
Gregory pufni, incordandu-si pumnii.
Focul lui Keo era neiertator.
Oare vor fi martorii unei inclestari de proportii biblice?
Oare cele doua emisfere se vor incaleca una pe alta in numele unei femei
cu originea pusa sub semnul intrebarii? Caci Taru nu detinea nimic sigur in
privinta ei, doar o simpla presupunere. Un sentiment…
Iar el era partea a doua a planului. El va contribui la salvarea ei, in cazul
in care se dovedea a fi Tea Vever! Cea care si-a batut joc de el, care si-a batut
joc de toti posesorii de colti!
Cea care ii juca pe degete si ii tortura cu cosmaruri si preziceri sumbre!
Cea care i-a stigmatizat si le-a creat dusmani dupa trupul si asemanarea lor!
Page
435
October 1, 2012
Dusmani care s-au infiltrat in sanul lor, ca niste serpi, si de care nu mai puteau
scapa!
I-o lua inainte si lovi usile din lemn cu piciorul, acestea sarind din
balamale si sfaramandu-se in sute de aschii, zburand pana in dreptul altarului.
Cativa calugari se ridicara tremurand, murmurand unmele Domnului si
impreunandu-sI mainile la piept.
Nu le oferi nici macar dreptul sa isi aleaga rugaciunea salvatoare,
Gregory luandu-le suflul vietii folosindu-si ghearele si coltii.
Moartea nu putea sa il intreaca in dorinta de a smulge vieti.
Trupurile cazura in acelasi timp pe podeaua rece, Gregory scuturandu-si
ghearele in dreptul unei icoane.
Taru abia atunci pasi sub acoperisul din lemn, privind in jur.
Alti doi calugari aparura pe o usa din lemn, urcand cateva scari. Vocile
lor inspaimantate ricosara in peretii din busteni, dar cazura linsati, asemeni
fratilor lor, fara mila.
Sarira peste ei si coborara scarile din lemn pana intr-o incapere
subterana, de data aceasta sculptata in gheata.
O cruce mare din brad trona in varful incaperii, indicand Estul.
Fiul Domnului sculptat in lemn de brad parea proaspat crucificat. Ii
privea milostiv, buzele pareau sa ii tremure in murmurele rugii inaltate spre
Tatal. Cerand sa ii ierte pentru ca invadasera lacasul sfant.
Ultimii cinco calugari ii intampinara pregatiti, cu palmele la nivelul
pieptului si indreptate spre acoperis. Vocile lor sunau ca una si vorbeau intr-o
limba antica, necunoscuta.
Arma lor se dovedi utila.
Gregory le simti puterea, il coplesi greutatea corpului si ingenunche
fortat, acoperindu-si urechile cu mainile. Scrasni din colti, si sperand dupa o
mica alinare, isi lipi fruntea de podeaua rece.
Page
436
October 1, 2012
Forta cu care calugarii se rugau actiona ca niste pumnale, toate intrand

in el in acelasi timp, zdrobindu-i oasele si despicandu-i fibrele muschilor. Isi
simtea tot sangele in cap, gata sa ii despice pielea din interior, sa iasa la
suprafata demonul, sa li se arate sub adevarata lui forma!
Caci calugarii performau un act de exorcizare.
Nu intelegea de ce ii lua lui Taru atat de mult sa ii opreasca, de ce
torentul de vorbe continua sa curga peste el, sa ii topeasca carnea, sa scoata la
suprafata bestia din tenebre. Bestie pe care nu era pregatit sa o confrunte!
Desigur, calugarii nu aveau de unde sa stie ca doar unul din nemuritori
era demon. Al doilea insa se dovedi mai special. Pe langa faptul ca rezista fara
efort in fata acestei surprize laice, dar indrazni chiar sa le rada in fata.
Un pic debusolat de reactia lui Gregory, Taru nu baga in seama jocul de
lumini si umbre care dura o secunda. Doar coltul ochiului reusi sa surprinda o
infima parte din joc, dar prea lent si prea tarziu.
Un cutit i se infipse in omoplat si ramase infipt cateva secunde. Acelasi
cutit sfarai cand se elibera din stransoarea carnii si se infipse iar la baza
coloanei.
Se impletici cand femeia il impinse cu piciorul, creand astfel forta cu
care isi elibera arma, invartind-o in aer si privind satisfacuta corpul desalat.
Transformarea lui Gregory incepu.
Armonia corpului disparu in detrimentul unui trup de bestie. Bratele i
se innegrira, iar venele se umflara ca niste radacini. Negrul taciune ii inunda
globul ocular, iar strigatul deveni un raget smuls dintr-un trup care ardea.
Limba i se descpicase si flutura libera peste o gura crapata, iar maxilarul
devenise taios, colturos si plin de colti ascutiti, ca niste ace.
Hainele lui Taru musteau de sange proaspat, ceea ce provoca bestia sa
alunece mai repede spre lumina, sa rupa lanturile si sa arunce in umbra ceea ce
fusese odata corpul care semana prea mult cu cel al muritorilor de rand.
Page
437
October 1, 2012
Spatele tremura sub o presiune vulcanica, sira spinarii dilatandu-se.

Calugarii nu conteneau, chemau demonul la suprafata, iar dracul nu
ezita nicio clipa, nu scapa nicio secunda in urcarea lui spre libertate.
Cneazul isi reveni greu, orice miscare a spatelui sagetandu-i neuronii si
atacandu-i vederea limpede Se intoarse spre femeia care il privea sfidator, insa
cu bratul in garda, cu varful armei indreptat spre inima lui.
- Am venit sa te iau. suiera cneazul, aruncand cate un ochi catre
spectacolul oferit de Gregory.
- Cred cu tarie ca ai ghicit raspunsul meu.
- Un taios “Nu”, presupun.
- Esti un nemuritor inteligent. Prietenul tau s-a aruncat cu capul inainte
in capcana! Nu foarte...inteligent. Cum, presupun, multi de teapa voastra sunt
asa.
Doua protuberante ieseau in evidenta pe fruntea lui Gregory, marindu-
se din ce in ce mai mult. Ragea si scuipa catre calugari, razboinici neinarmati si
neclintiti. Chiar daca corpul ii era supus unor dureri inimaginabile, demonul
se apropia usor de primul rand de calugari, oprit numai de indemnul acestora,
cuprins de spasme si plin de spume la gura. Nimic din vointa partii umane nu
mai exista.
- Indiferent ce vei face, noi doi vom pleca impreuna din locul asta!
- Si cum propui sa faci asta? Care este planul tau? Cum scapi din capcana
perfecta a mortii?
Isi largi bratele ca pe niste aripi, indicand astfel scena in toata
splendoarea ei.
Lui Taru nu ii scapa faptul ca Gregory mai avea putin si vomita piatra
topita. Insa demonul nu avea nicio sansa in fata calugarilor aflati in transa. Dar
cel mai mare pericol nu era nici demonul, nici calugarii. Ci femeia care statea
dreapta in fata lui. Care ii ameninta nemurirea, care il sfida cu barbia ei
Page
438
October 1, 2012
ascutita. Care il ranise de doua ori si care nu se va opri aici. Femeia dupa care i
se topeau ochii si sufletul. Si florile de gheata formate pe inima lui se prefaceau
in apa doar la lumina ochilor ei.
Un curaj nebun i se aduna in piept, o vointa fantastica se aprinse in
creierii mintii si un zambet strengar ii impodobi chipul.
Cu un simplu gest al mainii si o strangere de pumn formase in acea
incapere un frig neinchipuit. Din gurile calugarilor ieseau aburi in jurul
capetelor si tuturora li se invinetisera buzele. Surprinsi de modificarea brusca a
temperaturii, acestia clipira pentru prima data, privind in jurul lor,
deconcentrati.
Peretii de gheata pareau sa prinda mai mult contur, sa micsoreze camera,
sa se prabuseasca peste crucea de lemn din capatul salii.
Demonul ramasese pe loc, incetand sa mai maraie sau sa mai raga. Privea
in stanga si in dreapta, strangandu-si membrele cat mai aproape de corp pentru
pastrarea caldurii. Deja pe frunte ii crescusera doua coarne care promiteau o
incununare mirifica, daca erau lasate sa creasca pana la adevarata lor marime.
Peste pielea muritorilor stralucea o pojghita de gheata, iar puterea vocii
scazu in intensitate din cauza conservarii caldurii. Mintea le-o luase inainte iar
instinctul primar de supravietuire, implantat de catre natura adanc in neuronii
lor, le obliga trupul sa se gandeasca la scapare si nu la continuarea ritualului.
Femeia privi in jur, fascinata de aceasta dovada de putere.
Transformarea demonului nu era completa, dar stagnase.
La fel ca si celorlalti, pielea ei capatase o nuanta violet, degetele ii
intepenisera, iar singurul gand care ii mai inunda mintea era amintirea placuta,
dar pierduta a caldurii. Nu se mai putea misca in voie, reactiile si reflexele
inghetasera. Insa nu ceda de tot, nu ingenunche asa cum se intampla cu
calugarii, rapusi de valul inghetat care le incetini miscarea sangelui si le puse
calus la guri.
Page
439
October 1, 2012
- Ti-am spus ca noi doi vom pleca impreuna de-aici. De bunavoie, sau
silita! marai cneazul, continuand sa stranga pumnul.
Si cu cat il strangea mai tare, cu atat temperatura scadea mai mult.
Doi dintre calugari isi dadura ultima suflare, cu ochii larg deschisi si
gurile blocate intr-un rictus infrigurat.
Femeia ii privi pe rand, apoi facu cativa pasi in spate, cu palma stransa in
jurul pumnalului, de data asta tremurand necontrolat. Buzele se invinetisera
pana la absolut, obrajii sclipeau ca suprafata unui cristal, iar genele si
sprancenele ii erau ingreunate de mici particule de gheata, devenind in ochii
lui Taru mai savuroasa.
- Kingsley, ti-ai venit in simtiri?
Intentionat concentrase mai multa forta in coltul lui Gregory, obligand
demonul sa se retraga, sa caute caldura in maruntaiele trupului. Maxilarul se
rotunjise, iar sangele negru se retragea in piele, lasand la vedere culoarea alba
si nepatata. Coarnele se micisera pana disparura de tot, dintii se tesisera in-
afara de cei doi canini, iar ochii isi recastigasera culoarea in defavoarea
negrului ca smoala. Reversul transformarii dura tot atat de mult pe cate dura
revenirea demonului la viata, dar Taru reusi sa o tina pe femeie imobilizata,
atent la functiile ei vitale.
In cazul calugarilor nu fusese atat de darnic. Acestia murira unul dupa
altul, intepeniti ca niste sculpturi de gheata.
- Nu trebuia sa ii omori!
- Nu mi-ai dat de ales!
- Erau familia mea!
- Atunci tu esti singura vinovata pentru moartea familiei tale! Kingsley!
tuna acesta, fara sa o slabeasca din ochi.
Usor-usor, Gregory isi ridica capul din pamant, rasufland usurat. Frigul
nu fusese niciodata mai bine venit!
Page
440
October 1, 2012
- Sunt in stare sa merg…

- Ia-o inainte!
Acesta dadu usor din cap si se ridica, sprijinindu-se de perete.
Cu femeia intre ei, cei doi urcara scara de lemn, iesind impreuna din
biserica.
Gregory se opri in loc, inspirand puternic aer in plamani. Isi privi bratele
si palmele, nicio urma de demon nu ramasese in urma.
- Nu vreau sa vin cu tine!
Femeia, cu bratele incolacite in jurul corpului, incerca sa il evite pe Taru,
mergand cu spatele. Acesta se repezi ca un lup in directia ei, prinzand-o in
brate si atarnand-o pe umar, cu capul in jos.
- Gregory, sa nu iti ia mult!
Cneazul o lua la pas, intorcandu-i spatele si indepartandu-se cat de
repede ii permitea greutatea in plus.
Insa femeia reusi sa isi ridice capul si sa priveasca biserica luminata de
stralucirea norilor incarcati cu apa inghetata.
Urmari silueta imbracata in negru cum rupe o creanga groasa si, care,
doar prin atingere, luase foc.
Limbile focului erau intense si foarte fierbinti. Cand se aprinsera, le
simti caldura pe obraji chiar si de la distanta la care doar turla mai ramasese in
campul ei vizual.
Gregory arunca focul in mijlocul bisericii si privi cum acesta, prin
propria-i vointa, crestea in intensitate. Scantaile erau aruncate in toate
directiile si prin forta lor se formau alte limbi de foc, astfel cuprinzand intreaga
incapere, atingand intr-un final si clopotnita.
Cladirea era mistuita de flacari, iar in jurul lui se simtea doar parfumul
bradului ars. Lemnul crapa si trosnea si, intr-un final, clopotnita se franse, iar
clopotul din argint cazu si se sparse in zeci de cioburi.
Page
441
October 1, 2012
Daca nu ar fi fost opera unui demon, probabil bisericii i-ar fi luat ore sa
arda, clopotnitei sa se prabuseasca iar clopotul nu s-ar fi facut farame in veci.
Insa ura lui Gregory vis-a-vis de semnificatia acestui lacas de cult
depasea orice imaginatie. Si orice realitate.
CAPITOLUL XXXVI
Pentru prima oara de cand se infiintase Elita, toti membrii ei se adunara

in conacul familiei Egreminov, in cel mai nordic punct al vastei Siberii.
Comitetul de primire era alcatuit din Taru, Gregory si femeia rapita, al
carui nume fusese imposibil de aflat. Pentru Taru, acest detaliu nu conta catusi
de putin. El stia cum o cheama, nu avea nevoie de nicio confirmare.
Femeia statea asezata aproape de semineu, cu picioarele incrucisate si cu
bratele relaxate pe manerele de lemn ale fotoliului.
Focul ii colora pielea in ambra si ii lumina parul stralucitor, infoiat in
jurul chipului, neimblanzit ca o coama.
Taru o contempla de ore bune, ignorandu-i lui Gregory nervozitatea si
pasii apasati care provocau podeaua din lemn sa scartaie.
Cobora si urca privirea si repeta aceasi miscare de nenumarate ori, ca si
cum nu i-ar fi venit sa creada, incercand sa isi tatueze pe retina imaginea ei, in
cazul in care totul s-ar fi dovedit un vis, iar ea ar fi disparut la prima raza de
soare. Fiecare celula din sangele ei si centimetru de piele inspira mandrie si
neinfricare. Isi tinea barbia dreapta, iar ochii atintiti intr-un punct, prea
incapatanata sa le acorde atentie. Corpul inalt si slab semana in acest stadiu cu
o lance, pregatita oricand sa tasneasca spre inima unuia din ei, insa Taru isi
paria nemurirea ca, in momentele tandre, era mladios ca o salcie.
Salcie. Un alt punct de reper.
Page
442
October 1, 2012
De fiecare data existase in limbajul mintii lui un cuvant sau o imagine

reprezentative Teei. Indicatii precise ca persoana din fata lui fusese o data
Soarta.
Simtea euforia momentului ca pe o presiune in piept si se bucura in
liniste de dulcea durere a coastelor si de blandele oftate ale inimii. Sangele
parea sa urce prea repede spre creier si sa se evapore, inundand astfel toate
canalele logicii.
Tea invinsese logica.
Tot ce facuse ea pentru amandoi depasea axa realului si crease astfel
irealul, universul greu de crezut si asimilat de catre mintile inguste. Sau cele
nepasatoare. Insa Taru fusese inzestrat de catre Soarta cu un al saselea simt al
naibii de pretios. Acela de a o recunoaste si intr-o piatra, animal sau pictura.
Iar cea din fata lui era Tea.
Si nu i-ar fi tradat existenta nici de-ar fi sa plateasca cu propria-i
nemurire.
Membrii Elitei intrau pe rand, la un interval de cateva ore, unii fiind
chemati din puncte indepartate ale Pamantului.
Imediat cum le simtise prezenta, Taru se posta in spatele femeii,
abordand o pozitie si un fler de panda.
Gregory se aseza cel mai departe de perechea neobisnuita, inca
intrebandu-se ce s-a schimbat in viata lor, cum de a avut ghinionul sa fie
persoana potrivita pentru Taru la momentul nepotrivit si ce avea sa se
intample de aici inainte.
Insa siguranta de care daduse dovada in fata lui Taru ca femeia aceasta
nu este Soarta incepea sa se naruie. Ceva din atitudinea ei il cuprinse si pe el.
Nu era vorba de un factor declansator sau de vreo vraja care sa-l fi acaparat.
Femeia nu ii lucrase mintea, nici macar nu il onorase cu atentia ei.
Insa lipsa fricii il intriga.
Page
443
October 1, 2012
Femeii nu ii fusese niciodata frica. Nici inainte de ei, nici dupa ei.
Iar acum, incoltita de nemuritori, prinsa in capcana, mintea ei parea la
fel de limpede si de senina ca in pragul meditatiei.
Cand ultimii invitati, Keo si Kayah, isi facura aparitia in sala imensa a
conacului, umpland astfel pana la refuz spatiul si deformand undele aerului cu
o greutate invizibila, ca de plumb, Taru lua cuvantul.
Toti o priveau cu interes si curiozitate, adulmecand, insistand asupra
chipului si al gatului, incercand sa isi incruciseze ochii cu ai ei. Isi imparteau
simturile cu deosebita finete. Desi simtul vazului era strict dedicat femeii, cel al
auzului si al perceptiei era indreptat spre Taru si discursul lui.
- In ultimul timp a existat rar o astfel de adunare a Elitei. De asmenea, este
pentru prima oara cand ne intalnim toti sub acoperisul casei mele.
- Trebuie sa fie o ocazie speciala, Taru. vorbi Keo, indraznind sa se apropie
cel mai mult de femeie, cu bratele incrucisate la piept.
Prada lui Taru cazu pe locul doi in atentia lui Gregory. Acesta isi casca
ochii urmarind cu atentie reactiile lui Nicholas si ale Kayhei. Nici unul nu
parea deosebit de impresionat. Erau curiosi, insa asta era starea generala a
grupului.
- Este, intr-adevar, o ocazie foarte speciala. Soarta sau Destinul sau
Hazardul sau cum vreti voi sa numiti sansa care mi-a aparut in cale, a hotarat
finalul cautarii mele. In urma unei misiuni incheiate impreuna cu Gregory, in
locul cu pricina am descoperit-o pe ea.
Le-o indica tuturor cu degetele rasfirate, aratand spre chipul sculptat in
marmura. Nici de data aceasta femeia nu le oferi vreo reactie. Ramasese muta
si neclintita, doar inima ii bubuia in piept si sangele vuia prin vene.
Nu exista pereche de ochi in care sa nu se oglindeasca.
Invitatia continua sa ramana o ghicitoare.
Gregory nu se putu abtine si misca din cap in sens negativ.
Page
444
October 1, 2012
- Am gasit-o pe Tea Vever.

Harmalaia care izbucnise asemeni unui vulcan e greu de descris.
Daca ati fi fost alaturi de ei, cu siguranta reactia v-ar fi ingenuncheat. O
duzina de voci, de pasi si clinchetul sabiilor care se ciocnira in invalmaseala au
explodat. Momentul culminant al simfoniei ii ridica de pe scaune, iar Gregory
se gandea cu oroare cu dirijorul pacii a murit in momentul in care Taru scosese
pe gura numele celei care ii ghidase in toate nenorocirile trecutului si care
constant le amenintase nemurirea.
- Liniste! Va rog, liniste! tuna Keo, reusind cu greu sa ii potoleasca pe toti,
asteptand cu un calm grav ca fiecare membru sa taca din gura si sa se calmeze.
Desi continuau sa ramana in garda, vampirii ii respectara ordinul si cu
buzele tremurand, asteptau urmatoarea ocazie pentru a vorbi.
Keo isi plimba ochii verzi de la presupusa Tea la Taru si tot asa,
asimiland mesajul lui Taru si incercand sa inteleaga originea acestei afirmatii.
Femeia din fata lui nu semana cu Tea si nu parea sa detine o forta zeiasca
sau vreo putere nemaintalnita. Ii cerceta fiecare centrimetru vizibil si invizibil,
ii intra in minte, o analiza din cap pana in picioare.
Singura concluzie era ca femeia nu simtea un gram de teama inconjurata
fiind de fiinte supranaturale si de un infinit de ori mai puternice, care oricand
s-ar fi putut napusti asupra ei.
Dar nu era o concluzie care sa ateste ca ea era intruparea Teei Vever.
- Te rog, lamureste-ne.
- Nu am cum. Nu pot explica de ce cred ca ea este Soarta. Pur si simplu,
stiu. Simt ca o cunosc de o eternitate, chipul ei imi este familiar, parfumul
emanat de corp este acelasi parfum care o insotea pe Tea, de fiecare data cand
stateam in preajma ei. Detine toate elementele ascunse ale ei, iar eu le-am
recunoscut! Anatomia fizica si spirituala este ca o amprenta. Este aceasi
amprenta. Tea Vever si ea sunt una si aceasi persoana. Doar ca in stari diferite.
Page
445
October 1, 2012
Nu ii putea pune la indoiala siguranta cu care isi glasui argumentele, insa

Keo era reticent. Foarte reticent. Faptul ca Taru credea cu tarie nu il obliga si
pe el sa creada. Si nimic din ceea ce spusese nu reprezenta un punct forte al
incercarii de a-i dovedi identitatea adevarata.
- Taru, nu sunt sigur ca...rezonez cu aceasta idee. Aceasta fata este
muritoare pana in cele mai batrane celule. Nu prezinta niciun risc, niciun as in
maneca. Este, pur si simplu, un om. Cred ca relatia mea cu Tea Vever m-ar fi
ajutat in acest caz. As fi recunoscut-o. Cumva...mi-as fi dat seama daca este, cu
adevarat, reincarnarea ei. Dar...efectiv, aceasta prezenta ma lasa rece.
- Cred ca pe adevarata Tea nu ar fi interesat-o nici cat negru sub unghie
daca eu sau tu, Keo sau oricare dintre noi nu ar fi recunoscut-o. Cred ca Taru
este cel inzestrat cu acest dar. El ar trebui sa aibe aceasta capacitate. Personajul
principal din sarada Teei a fost Taru.
Interventia lui Nicholas nu il soca pe Gregory, asteptandu-se la unul din
cei doi suspeci sa sara in apararea ei. Spera la Kayah, dar Nicholas nu se lasase
niciodata mai prejos.
- Vrei sa spui ca aceasta fata poate fi, cu adevarat, Soarta? marai Andrei,
facand un pas spre silueta asezata langa foc.
- De ce nu? continua Nicholas, gesticuland cu mainile. Soarta a infaptuit
cu nemiluita actiuni fantastice si ne-a dovedit tuturor ca este in stare de,
practic, orice.
- Atunci, chiar de-ar fi sau nu, merita sa varsam sange in numele ei!
Se repezi sprea ea cu ghearele ascutite si cu coltii sclipind a moarte, prea
repede pentru a fi oprit, insa mult prea lent pentru cneaz, care ii prinse
incheietura intr-o menghina si ii bloca inaintarea.
Andrei ramasese suspendat atat de aproape de fata, ca nasurile li se
atingeau, iar ochii se scaldau unii in altii, cuprinsi intr-o inclestare a gandurilor
mortale. La o distanta atat de mica, mirosul sangelui ei era irezistibil, iar
Page
446
October 1, 2012
cantecul inimii semana izbitor de tare cu glasul sirenelor din povesti, care spala
pe creier piratii si ii conducea spre moarte.
- Esti prea aproape, Vlastov! sasai Taru printre dinti, strangand mai tare
incheietura in pumn.
Il smulse pe Andrei din fata ei, vampirul clatinandu-se pana cand cazu
pe o canapea, intre alti doi membri, bulversat.
- Andrei are dreptate! sari Thomas, ale carui bratari din argint zornaiau pe
bratele vanjoase de fiecare data cand le misca. Daca este sau nu Tea, merita sa
scapam de ea! Soarta ne-a fost tot timpul potrivnica! S-a jucat cu noi dupa
placul inimii, am fost tot timpul in pericol stand in umbra ei!
- Stii foarte bine, Taru, ca liberul nostru arbitru a fost asasinat de catre
Soarta tocmai pentru a deveni marionete in planurile ei! interveni si Pierre,
paloarea din obrajii lui indicand ca nu a mai pus picatura de vin pe limba de
luni bune.
Fara sa se poata abtine, cneazul dadu ochii peste cap, invaluit de
protestele membrilor Elitei, care faceau front comun impotriva Teei, fara sa isi
cenzureze ura si gandurile negre la adresa ei.
Nici de aceasta data femeia nu le acorda un minim de atentie.
Continua sa fixeze acel punct imaginar, ca si cum adunarea nu ar fi fost
demna de prezenta ei.
- Gregory!
Banuise ca va veni si momentul lui. Stia ca va trebui sa depuna marturie,
insa nu reusise sa se decide in favoarea cui.
Raspunse la strigatul lui Keo prin a se arata membrilor, ridicandu-se de
pe treptele reci de lemn. Isi drese glasul, isi facu loc printre ei, trecand pe langa
ochii iscoditori ai lui Nicholas si se opri in fata lor, cu mainile sprijinite in
solduri.
Page
447
October 1, 2012
Fara sa se poata abtine, si pentru asta ii multumi Teei in gand, oriunde s-

ar fi aflat ea acum, il masura pe Kignsley din cap pana in picioare, simtind fiorii
placerii pe sira spinarii. Negrul hainelor, cizmele inalte pana la genunchi si
buclele parului ca abanosul contrasta puternic cu chipul parca pictat in
culorile toamnei. Starea de placere ramasese in vidul din spatele ochilor, iar
Nicholas isi trecu nervos palma peste fata, ciufulindu-si parul de la ceafa. Azi,
mai mult ca oricand, tanjea dupa un minut in prezenta lui Gregory. Doar ei doi
si o noapte lunga.
Insa vocea lui Keo il scoase din visare, stapanindu-si dorintele pentru
mai tarziu.
- Tu ai fost impreuna cu Taru cand ati gasit-o pe...cum o cheama?
- Tea!
Keo se uita la Gregory, ridicandu-si spranceana si ignorandu-l pe Taru.
- Nu stim cum o cheama. Nu ne-a spus.
- Tu ai fost acolo cand aceasta fata a aparut in viata voastra. Ce s-a
intamplat, mai precis?
Il privi pe Taru, insistent. Pe limba i se rostogoleau toate blestemele
pamantului, intrebandu-se cum a ajuns el in mijlocul evenimentelor, cand
toata viata s-a ferit de ele. Cneazul ii sustinu privirea, provocandu-l. Nici
macar un pas nu se clinti de langa corpul femeii.
- Nu stiu cu exactitate ce s-a intamplat. Nu stiu de cand Taru crede...ca ea
este Tea si nu stiu ce anume l-a convins. Intalnirea cu ea a fost zbuciumata si
terifianta. Este foarte puternica, stie sa se luptee si sa se apere. De asemenea,
este foarte guraliva. Nimic din tot ce a aratat pana acum nu ma face sa cred ca
este Tea sau ca ar avea vreo legatura cu acel personaj. Este muritoare, este un
om ca oricare altul. Traia la o biserica de lemn alaturi de cativa calugari. Se
pare ca familia lui Taru din acea zona au avut cateva probleme cu ei. Pretind ca
doi dintre fratii lor au fost facuti muritori dupa ce au fost prinsi de calugari.
Page
448
October 1, 2012
Kayah renunta sa il mai asculte pe Gregory din momentul in care acesta

rosti biserica de lemn. Se intoarse in trecut si parca se privi pe sine intr-o
noapte rece, neobisnuit de calma pentru miezul iernii, cum se indreapta spre o
biserica din lemn, purtand in brate un copilas in fasa. O fetita al carui trup
stralucise o buna bucata din drum ca o piatra luminata de luna. Un ultim pact
facut cu Soarta pentru a-si castiga libertatea.
Il impinse usor pe Keo intr-o parte, inaintand spre femeie. Gregory nu-si
mai continua povestirea, iar Taru facu un pas spre ea in speranta ca o va opri.
Insa Kayah nu isi dorea sa se opreasca, nici sa ii faca vreun rau. Se apleca
la nivelul ei, atingandu-i genunchii cu ambele maini.
Abia atunci femeia isi dezgheta privirea, abandona tenebrele
Universului si isi cobori ochii spre ea, contemplandu-i trasaturile perfecte si
parul auriu, ca o cununa. Ii zambi ca unei prietene vechi, clipind de cateva ori,
ca si cum tocmai s-ar fi trezit dintr-un vis.
- Nu e nicio indoiala, rosti ea sigura pe sine, continuand sa isi pastreze
pozitia corpului. Aceasta femeie este intruparea Teei Vever!
De data asta pana si Keo fusese absorbit de adevar, caci zarva care se
porni in jurul lor parea sa nu il mai deranjeze. Membrii Elitei se pornira pe
vorbit in acelasi timp, gesticuland, tropaind, Taru nu contenea in ale privi pe
cele doua femei inlantuite de o punte a suspinelor, caci pareau a-si vorbi fara
sa foloseasca glasul. Gregory se incrunta imediat, prinzandu-se ca un magnet
de chipul lui Nicholas, a carui gura se latise intr-un zambet sincer, de parca
tocmai castigase un pariu.
Oricat si-ar fi concentrat Keo simturile asupra femeii nu reusea sa
delzege misterul. Nu gasea acel punct, acea dovada care sa il lumineze si pe el,
cum li se intamplase Kayhei si lui Taru.
- Trebuie sa o omoram!
- Sa o ardem pe rug, focul ne va scapa complet de vrajitoare!
Page
449
October 1, 2012
- Taru, trebuie sa iei o decizie in privinta ei.

- Iar isi va vari coada in vietile noastre! Egreminov, nu sta cu mainile
in san, taie-i capul si hai sa terminam cu povestea asta!
Propunerile veneau de pretutindeni, se amestecau vorbele si glasurile
unele cu altele, transformandu-se intr-un uragan greu de tinut in frau.
Caldura trupurilor care se apropiau amenintator il trezi la realitate, iar
cneazul chema frigul printr-un simplu gest al mainii, crivatul invadand
incaperea prin usile larg deschise, intrand pe sub haine si prin gurile larg
deschise, inecandu-le torentul de idei morbide.
De parca doar forta unui urias ar fi putut scoate usile din balamale, toata
lumea privi spre intrare, cautand un trup masiv sau macar o umbra.
Frigul continua sa vuiasca pe la urechi, zbarlindu-le pielea, iar Keo ii
atrase atentia cneazului sa inceteze imediat, incercand cu disperare sa mentina
puterea focului care mocnea in semineu.
Usile ramasesera date de perete, dar frigul cazuse la nivelul podelei,
disparand ca un fum de tigara.
Distrati de furtuna care ii luase prin invaluire, membrii Elitei erau prea
preocupati sa se incalzeasca decat sa mai condamne la moarte si sa arunce cu
vorbe de ocara spre tinta asezata ostentativ in punctul central al incaperii.
Focul ardea ca in Iad in semineul innegrit, insa nici unul nu avea destul
curaj sa se apropie de scaunul din lemn.
Keo isi drese glasul, clar afectat de haosul create de Taru, si reveni langa
Kayah, neindraznind sa o atinga sau sa ii umbreasca chipul.
- De ce esti atat de convinsa ca aceasta femeie este Tea Vever, Kayah?
Nevoita sa isi gaseasca cuvintele potrivite, Kayah rupse legatura cu Tea
si se ridica la nivelul celor trei barbati care le inconjurau, unul mai curios ca
altul. Nu se putu abtine sa nu ii zambeasca lui Taru, a carui bucurie stralucea
Page
450
October 1, 2012
ca soarele in miezul zilei, parand mai inalt si mai frumos ca oricare alt vampir
sub acelasi acoperis.
- Ei bine, acum 25 de ani, dupa evenimentul Rugului, am fost chemata de
Tea pentru a indeplini o ultima sarcina. Puterea pe care a detinut-o cat timp a
fost Soarta, in momentul mortii, a construit sufletul. Sfarsitul a creat un nou
inceput. Pentru ca acest suflet sa devina complet a calatorit in timp si spatiu, a
suferit o transformare radicala, s-a hranit din praful de stele si din materia
neagra si a revenit la origine, pe pamant, unde transformarea s-a incheiat.
Acesta si-a gasit lacas in corpul unui bebelus, chiar cand mama acestuia se afla
in durerile facerii. Momentul s-a intersectat cu vizita lui Andrei in acelasi loc,
astfel provocand necazurile printului cu Consiliul. Tot Andrei a fost factorul
declansator care a deviat axa planetelor, astfel incat ele sa nu se mai alinieze
pentru ca planul Teei sa fie perfect. Printul a devastat totul in calea lui, manat
de o nebunie imposibil de descris si astfel, Moartea s-a infatisat pentru a
colecta sufletele. Si s-a intalnit cu o veche prietena. Pentru ca Tea a fentat
Moartea, aceasta nu avea de gand sa o ierte. A luat copilul si a decis sa il duca
in Purgatoriu, pentru Judecata. Rolul meu in aceasta poveste a fost sa o salvez
pe Tea de la Moarte si sa o las in locul specificat de ea. In nord, langa fiorduri,
pe treptele unei biserici de lemn. Tea mi-a promis libertatea daca duc la capat
sarcina data. Restul...e istorie.
- Nu am nevoie de nicio dovada si de niciun cuvant de onoare care sa ma
convinga mai mult de ceea ce cred, dar povestea ta, Kayah, mi-a umplut inima
si iti sunt recunoscator!
- De ce nu mi-ai spus, Kayah?
Aflat in antiteza cu starea lui Taru, mintea lui Keo era un front de
ganduri si reactii potrivnice. Pe de-o parte relatarea incredibila a Kayhei il
bulversa in totalitate, pe de alta parte realitatea unei Tea reincarnata, vie si
Page
451
October 1, 2012
nevatamata, in aceasi incapere cu ei actiona ca focul de artificii, un razboi care

ii macina calmul si demonul captiv din el.
Kayah se simtea ca o prisma in mijlocul lor, senzatiile emanate de fiecare
minte activa trecand prin ea ca o ploaie de sageti.
- A fost un ultim pact incheiat cu Soarta, Keo. A fost vorba doar despre
persoana mea. Nu a avut nicio legatura cu tine sau cu vreunul din voi.
- Tu ai fost cauza acestui efect. Tu ai fost una din parghiile Teei.
Le intoarse tuturor spatele, pornind categoric spre iesire, cu pumnii
inclestati. Insa vocea lui Taru il opri in loc, ascultandu-l cu ochii inundati de
oceanul imaculat asternut in curtea conacului. Nu il putea ignora complet, dar
nu ii oferise satisfactia de a-i oferi intreaga sa atentie.
- Bagati bine la cap, fiecare dintre voi! Indiferent de starea in care se afla,
de planurile pe care le are, muritoare sau nemuritoare, Tea este sub protectia
mea! Eu ii voi fi scut, aici si in oricare alt loc de sub Soare. Oricine...oricine
care va indrazni sa atenteze la viata ei, la un singur fir de par, va avea de-a face
cu furia mea! Si, in cazul ei, nu vor exista exceptii!
Cristalele zapezii pareau mai dure, mai ascutite si ochii lui Keo licareau
ca o lumanare in bataia vantului.
- Voi zdrobi fiecare minte care mi s-ar intoarce impotriva, voi taia bratul
care va ridica sabia asupra ei si voi scoate fiecare colt care se va napusti la
beregata iubitei mele! Cine isi doreste sa paraseasca Elita din cauza asta, e liber
sa plece! Cel care are curajul sa isi doreasca moartea Teei intr-atat cat sa o
puna in pericol nu va avea un sfarsit demn de un razboinic! Nu voi avea mila
nici pentru cel mai neputincios! Si cel care ma va avea dusman, sa nu
indrazneasca sa mai doarma vreodata! Sa mai clipeasca, sa mai umble
neinarmat! Caci umbra mea are aceasi forta uriasa ca si trupul plin de viata!
Page
452
October 1, 2012
Patosul cneazului declansa un cutremur in maruntaiele lui Keo, carnea

de sub piele tremurand asemeni placilor tectonice, iar prin crapaturile nervilor
se facea simtit demonul si a lui respiratie fierbinte, ca pucioasa.
Declaratia de razboi a lui Taru cantarea la fel de greu ca sabia ce ii atarna
la sold. Chipurile se mai imblanzira, o stare de cumpana atarna greu in aer,
asemeni metalului topit. Nici unul nu se clinti din locul sau.
- Amenintarea mea este valabila pentru intreaga lume a nemuritorilor!
Puri sau...impuri!
Si incheie fixandu-i spatele lui Keo, suierand printre colti, cu obrajii
aprinsi si broboane de sudoare sclipind pe fruntea neteda. Pieptul se umfla
neregulat, suvoiul de cuvinte tasnind ca o avalansa din plamani si
rostogolindu-se pe varful limbii, iar pumnul palid indica fara drept de apel
pericolul cel mai mare, ramanand suspendat in aer, tintit spre statura teapana a
lui Keo.
Timpul parca stagnase.
Taru astepta nemiscat contraatacul, Gregory stranse manerul sabiei
intre degete, iar Kayah uitase sa mai respire, simtind cum parfumul specific
carbunilor incinsi ii gadila, gentil, nasul.
- Egreminov...femeile au fost, dintotdeauna, blestemul familiei tale!
Limba despicata rasari printre buzele sangerii ale demonului, si ii zambi
cneazului triumfator in timp ce ochii i se aprindeau pe fundalul unui chip din
ce in ce mai intunecat.
- Speram ca mesajul meu sa ajunga in special la tine, Abes! Ma bucur ca
Keo a permis aceasta intrevedere!
- Tinere cneaz, Keo nu a permis nimic.
Se intoarse cu totul spre ei, ridicandu-si bratele astfel incat sa isi
dezvaluie trupul in continua metamorfoza.
Ranji cu toata gura, dezvaluindu-le o colectie adevarata de colti.
Page
453
October 1, 2012
Umbrise toata incaperea, topise o parte din zapada care inconjura casa si
nu parea dornic sa inceteze in a se fali cu puterea sa.
- Vezi tu, cand dragul nostru prieten se simte...amenintat, abatut, pierdut
in spatiu...sau cand durerea umana il ia prin surprindere, devine slab. Cauta o
bresa, spera la un miracol, isi pune baza in puterile oculte, iar coroana devine
prea grea pentru capul lui frumos! Sperantele lui ma inalta pe mine! De fiecare
data cand Keo a fost nevoit sa cucereasca un varf de munte...eu am facut-o in
numele lui!
Si se apleca teatral in fata lor, indoindu-si trunchiul ca de stejar.
Ramasese nemiscat pana cand un hohot de ras ii desfigura mimica, parand
pentru o secunda un cosmar in carne si oase!
Elibera un ultim oftat, incrucisandu-si bratele la piept si, pentru prima
oara, focusandu-se asupra femeii din centrul camerei, flancata de suflete tari.
- Este pacat ca nu stii cine ai fost si ce ai devenit...dar ai reusit sa iti
indeplinesti visul! Nu esti o simpla muritoare, indiferent ce cred mintile
inguste din jurul tau. Esti buricul pamantului, esti centrul Universului. Si nu
este un secret ca pe Keo asta il scoate din minti! Dar daca tu esti calea spre
mintea lui, draga mea, si eu ma voi alatura cneazului si iti jur protectie!
- Keo te va ingropa din nou, demon! Nu i te poti opune!
- Nu are rost sa iti speli pacatele, Taru Egreminov. Doar eu te pot auzi.
Cel impur. Ai facut o alegere, iar Keo se afla de cealalta parte a baricadei! Nu
poti avea totul, cneazule! Este o greutate prea mare pentru umerii tai. Atata
timp cat amandoi fac umbra pe acest pamant, nu va exista un echilibru. Si ai
devenit raspunzator pentru fiecare cataclism care va zdruncina temelia Elitei si
a vietii celor din jur.
Pasi spre usile crapate, larg deschise si inspira aerul curat de-afara.
- Succes in noua ta viata, Tea Vever! Si bine-ai revenit!
Page
454
October 1, 2012
Se facu nevazut, iar cand Gregory alerga sa-l prinda din urma, demonul
lasa in urma lui doar urmele arse de pasi intiparite in pamantul umed.
Cu siguranta Keo va intarzia sa apara.
Si timpul va trece in defavoarea lui.
Membrii Elitei plecara pe rand, unii mai nemultumiti ca altii, insa nici
unul inzestrat cu indrazneala de a-l provoca pe cneaz. Isi pastrau gandurile si
parerile in cele mai sfinte lacasuri ale mintii, evitandu-se unii pe altii si alegand
traiectorii opuse, astfel incat sa nu fie nevoiti sa se intalneasca pe drum.
Nici Gregory nu mai avea multe de spus.
O lua la pas prin padurile de brazi, perfect constient de prezenta care ii
calca pe urme. Nicholas pastra distanta, dar nu parea sa rateze un colt prin care
sa nu fi trecut Gregory Kingsley.
Kayah nu avea de gand sa il caute pe Abes.
Nu putea decat sa il astepte pe Keo. Nu ii dezvalui lui Taru directia ei,
dar pasii, involuntari, o purtara dintr-o emisfera in alta, peste o mare si peste
varfuri de dune alunecoase, sub o constelatie maiastra, dincolo de mirajul
unor porti.
Si Keo s-a intors la ea.
A revenit ca cersetor si nu ca un rege, cu sufletul facut zdrente si cu
capul in nori.
Si, in aceasta stare mai mult umana si mai putin fantastica, Keo indeplini
profetia Teei Vever si astfel pactul se incheie.
O noapte de dragoste sub un cer lipsit de suspans ii va oferi lui Keo o
familie. Un nou munte de urcat in speranta unei privelisti care ii va taia
respiratia.
Un munte cu doua varfuri.
Page
455
October 1, 2012
La cateva ore dupa ce conacul se goli, iar haitele de lupi se afundara in

padurea deasa cu ochii sticlosi in lumina Lunii pline, Taru o regasi pe Tea in-
afara zidurilor, ingenuncheata langa lacul transparent, impodobit cu mici
insule de gheata.
Ii acoperi spatele cu o blana de urs, eliberandu-i parul lung si inegal. Isi
trecu degetele prin moliciunea lui, prefacandu-l intr-un evantai.
Isi lua foarte greu privirea din ceafa ei, inima inca tremurand la ideea ca
prezentul ar putea sa dispara la cel mai mic zgomot, la o miscare prea brusca in
timpul somnului.
Se propti si el intr-un genunchi, urmarindu-i chipul concentrat si
mainile disparute in apa limpede.
- Te-ai apucat deja de farmece, Tea?
Nu reactiona la nume.
Parea sa nu de-a doi bani pe crezul lui Taru si ii ignora chemarile de
fiecare data. Femeia parea cu adevarat construita din lut, doar o adunatura de
pamant si vreascuri care se imbinara perfect, armonia naturii fiind vizibila in
fiecare cuta si miscare a membrelor. Dar, in acelasi timp, lipsa sufletului si a
sentimentelor era acuta. Taru nu simtea niciun fior care sa-i fiu strabatut
nervii, nicio scapare care sa o fi dat de gol.
Se intreba cu tarie daca isi va reaminti vreodata cine a fost si ce rol a
jucat, pe cine a iubit si cu cine s-a luptat.
Intinse si el palma stanga spre suprafata apei, dar Tea il opri inainte ca
acesta sa o atinga, ridicand vocea.
- Apa asta e binecuvantata de-acum inainte, nemuritorule. De vreodata te
vei scalda in ea, iti vei pierde eternitatea, iar timpul tau va curge in defavoarea
ta. Nici tu, nici prietenii tai nu trebuie sa mai atingeti suprafata lacului si nici
sa va scaldati in el.
- Ce ai facut?
Page
456
October 1, 2012
- I-am modificat menirea. Pentru zilele mele negre. Alaturi de calugari am

descoperit ca pot sa controlez Apa Mortii si Apa Vietii. Eu am fost cea care ti-a
condamnat familia la moarte. Cei doi nemuritori au baut din ce le-am dat eu.
Au suferit mult pana cand s-au scuturat complet de magia neagra care le
controla timpul. Astfel, au incetat din a mai fi trisori si au devenit oameni
simpli.
- Apa Vietii si Apa Mortii...iar lacul, ce fel de apa a devenit?
- Asta doar eu trebuie sa stiu. Nu iti este frica de mine acum? Inoti in ape
tulburi atata timp cate te incapatenzi sa ma ai alaturi de tine.
- Nimic si nimeni nu va fi in stare sa mi te ia, Tea. Am facut un juramant.
- Eu nu sunt Tea.
- Ba esti! Ba esti...
Dadu astfel din cap, fara sa mai accepte vreun refuz din partea ei.
Privirile li se intersectara, se inghitira reciproc, dar va trece mult timp
pana cand Taru va sparge zidul si se va incalzi la caldura inimii ei.
- Poate iti vei aminti cat de importanta ai fost. Puternica...absoluta. Ai
luptat pentru mine, pentru un viitor alaturi de mine. Ai fost un arhitect
desavarsit al destinului. Iar acum te odihnesti. Inteleg. Iti inteleg perfect
pasivitatea. Poate ca nu iti mai doresti povara acelor decizii, de aceea ti-ai golit
mintea. Dar urma mea exista in tine, Tea. De mine nu te puteai descotorosi.
Isi scoase mainile din apa, incercand sa isi indoaie degetele. Culoarea
pierlii era cadaverica, iar degetele refuzau sa se supuna comenzii.
Se ridica, ascunzandu-si palmele in interiorul blanii.
Il urmari cum se ridica si el. Gratios, ca si cum nu ar fi cantarit nici cat un
fulg de nea. Trupul solid isi arunca umbra asupra ei.
Il lasa sa ii invadeze spatiul personal, sa isi apropie chipul de al ei.
Simfonia trasaturilor era deopotriva brutala si erotica. Artistul trebuie sa
fi fost desavarsit si infometat dupa o asemenea perfectiune.
Page
457
October 1, 2012
Involuntari, muschii picioarelor se inmuiara fara motiv, iar greutatea

blanii deveni insuportabila.
- Nu iti pot promite ca voi deveni ceea ce iti doresti, Nemuritorule. Nu
sunt cine vrei tu sau am incetat sa fiu.
- Datorita tie, Tea, am o eternitate la dispozitie. Cu timpul, iti vei aminti.
Si daca nu, atunci vei deveni. Nu iti poti renega chemarea sangelui. Iar sangle
tau, iubita mea, imi apartine pe deplin!
Fata inghiti in sec si privi apoi spre conacul al carui acoperis parea sa
oglindeasca plafonul de stele. Grandoarea lui eclipsa peisajul natural al
muntilor.
Nu-si nega sentimentul de familiaritate pentru aceasta cladire. Din
prima, de cand pusese ochii pe ea stia ca o mai vazuse candva. Ca traise frumos
si tragic in interiorul ei. Sa incerce sa caute originea acestui sentiment era in
zadar. Providenta nu ii mai raspundea la chemari.
- Daca as fi fost adevarata Tea...ce i-ar declara Taru din tot sufletul lui?
Zambetul cneazului era sfasietor.
Si Tea capitula.
Merita sa muti muntii din loc, sa te arunci in foc, sa sapi in ziduri de
gheata cu propriile maini doar pentru o secunda in compania lui.
Isi desfacu larg bratul, indicand spre conac.
- Bine-ai revenit acasa, Tea Vever!
Si povestea Teei abia acum incepe.

Cu sau fara amintiri, vointa care a aprins scanteia Universului si a
modelat forma planetelor a functionat si in cazul planificarii unui viitor lipsit
de griji.
Soarta si-a creat cursul, ea este deschizatorul de drumuri.
Page
458
October 1, 2012
Vointa a materializat planul. Avea de gand sa traiasca o eternitate in

compania dragostei adevarate.
Piesele au fost aranjate iar zarurile aruncate.
Dar, odata cuprinsa in vartejul hazardului, cu picioarele adanc infipte in
pamant si cu capul in nori, Tea omul era obligata sa traiasca dupa legile Lumii
de Mijloc.
Si avea sa afle cat de curand ca globul de cristal era plin de fisuri.
Fisuri prin care i se scurgea viata.
Iar zilele, chiar si in cazul ei, ii erau numarate.
Page
459
October 1, 2012
Page
460
October 1, 2012
Page
461
October 1, 2012
Page
462

Toti o Apa Si-Un Pamant - de Claudia Serban

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Toti o Apa Si-Un Pamant - de Claudia Serban

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

" A m intalnit-o pe Maun chiar la marginea lacului. Eram singur caci ea

refuzase sa se trezeasca, desi ii acoperisem trupul cu sarutari.

- Cu toate astea nu am incredere in tine! Stiai ca sacrifici o viata daruindu-ma

D imitri Egreminov invartea pe degete averea inestimabila a familiei

Ajuns in oras avu marea placere de a fi intampinat de Feodor, un alt

Dimitri intr-o imbratisare larga, sarutandu-l pe gat.

adevarat. Sunt puternic, dar...eu impotriva unei turme de demoni? Nu-mi

- Esti disperat...reusi sa murmure Keo.

C ei doi vampiri se oprira la umbra salciei care se inalta mandra la o

rascruce de drumuri, la poalele muntilor. De ramurile ei atarnau fel de fel de

Dimitri se uita la Keo.

transmisa de ochii fetei cu luna august, o comparatie ce-l purta departe de

Remarca il infurie pe acesta la culme, strangand din dinti ca un nebun.

- Haide, Keo...cioparteste-ma. Te provoc!

Isi atinti ochii albastri in cei ai Teei.

salbaticie ferita de rabdarea lui Dimitri, furtunile si ninsorile violente facand

Portile mari se deschisera de bunavoie in fata unui invitat inaripat in

smoala clocotita, mancati de vii...insa va asteapta ceva mai rau!

Dimitri incercase de cateva ori sa incalce pactul, cerandu-i ajutorul lui

Iar neasteptatul se intampla.

Dar povestea devenea intunecata, vacarmul unui cutremur din

sau...ce? Pentru ca pactul asta e afurisit rau de tot!

D in cauza agitatiei celeste ce nu mai contenea in jurul conacului din

Nord, familia hotari sa se mute mai la Sud.

Tufele imense de trandafiri isi inaltau gratios florile, incolacindu-se pe gratii,

- Eu...am treburi importante, Taru. Dar va veni o vreme cand...nu ne

N u trecu mult timp. Primavara nu reusi sa invinga iarna, iar zona

ramasese ingropate in troiene de zapada de-a lungul lunilor.

Baiatul tasni de nicaieri, trecand printre parintii lui si luandu-i talia in

Dupa mozaicul de voci din jurul castelului, Tea ghici ca deja se

Glasul abia daca ajunsese la urechile vampirului, alterat de nodurile

I nfern. Demon. Foc. Diavol.

Sunt doar niste simple cuvinte.

Seth, Emett si Cronos sunt primii demoni creati de diavol. Ei sunt

incununeze, sa-i aduca lauri comandantului, imnuri de glorie inaltate de

E lita se mari pe parcursul anilor, ajungand pana la 21 de membri activi,

Renee Lafayette aparu la cateva saptamani dupa Andrei, citind sigur pe

moarte si saracie. Tomas se dovedi un indraznet si un kamikaze de neinlocuit.

Faima Elitei nu le-a adus intotdeauna laude si bani, ei devenind vizati de

O lua pe Tea in brate si o purta departe, pana in Purgatoriu, un loc

Iar ea nu pierdu timpul, ci incepu prin a recupera evenimentele

S amuel era singurul vizitator al Teei. Statea cu ea ore-n sir,

ascultandu-i cantecele si incantatiile. Deseori se lasa descoperit de mainile si

N oaptea de 29 noiembrie a constituit pentru Keo un nou capitol in

unei spelunci, undeva intr-un oras mizerabil, specific oamenilor acelor

- Ce inseamna toate astea, Tea Vever?

T aru statea cocotat pe scara pe roti din biblioteca conacului Eden.

Praful cartilor de pe cele mai inalte rafturi se depuse pe umerii si sprancenele

P urgatoriul nu fusese niciodata gazda unor invitati de seama ca in

prezent. Trei arhangheli straluceau in armurile gravate parca cu o unghie

- Nu accept ajutorul unui demon!

- Sunt surprinsa. Odata asezata carnea pe oasele tale, gandesti artificial.

D uelurile pentru castigarea unicului loc in Elita se desfasurau pe

campiile vaste ale indepartei insule, aproape de capatul lumii.

- Nu. Nu este. Am sentimentul ca...exista cineva aici care merita sa lupte

- Nicholas, ti s-au oferit calitatile de lupta a...

Tea il avertiza pe Keo, fiind participant direct la implicarea unei alte

Inima nebuna ce pompa frenetic sangele ii oferea lichidului o aroma si

il alesese datorita increderii in el si din cauza faptului ca ii era dator-vandut.

- Ce te framanta, Kayah? Mi se pare ca...ai o atitudine razvratita.

I ntinsa pe pamantul arid, presarat cu un praf vernil, care imita

materialul bolii, Tea privea intinderea saracacioasa a acoperisului negru ce