Sunteți pe pagina 1din 13

Bilet 1

1_ Algoritmul RCR și C în fibrilație ventriculară :


- Se administrează 1 şoc (150-200 J bifazic,CER) sau (120-200 J AAC) sau 360 J
monofazic.
- Se iniţiază imediat RCR şi C timp de 2 min., începând cu compresiuni toracice (cinci
cicluri compresiunii toracice – ventilării de 30:2).
- În persistenţa FV/TV(fibrilație ventriculară, tahicardie ventriculară) fără puls se
administrează al doilea şoc şi imediat se preia RCR şi C pentru 2 minute.
- Dacă pe monitor continuă să persiste FV/TV fără puls, se administrează adrenalină şi
imediat se aplică al treilea şoc.
- Dacă FV/TV fără puls persistă şi după al treilea şoc, se administrează intravenos
amiodaronă 300 mg şi se aplică al patrulea şoc.
- Se va continua administrarea adrenalinei la fiecare 3-5 minute, alternând medicaţia –
shok-RCR şi C – evaluarea ritmului.

2_ Descrieți tehnicile de protezare a căilor aeriene superioare la matur (aplicarea pipei orofaringiene,
nazofaringiană, masca laringiană). Indicații, contraindicații, complicații, avantaje și dezavantaje.
Pipa orofaringiană
 Avantaje.
- Cu ajutorul ei se mențin deschise căile aeriene și constituie calea prin care putem aspira
căile aeriene superioare.
 Indicații privind folosirea căii orofaringiene:
· Obstrucția totală sau parțială a căilor aeriene superioare
· Ajută la aspirația cavității bucale
· Previne leziunile produse prin mușcare la pacienții inconștienți sau care prezintă convulsii
și previne mușcarea sondei de intubație la cei intubați.
Sonda nu va fi folosită în timpul convulsiilor.
 Contraindicații privind folosirea căii orofaringiene
· Prezența reflexului de înghițire
· Fracturi mandibulare (contraindicație relativă)
 Tehnica - La fixarea căii orofaringiene pacientul este așezat în decubit dorsal sau lateral.
Mărimea pipei trebuie să fie egală cu distanța dintre comisura bucală și unghiul mandibular
sau cea dintre comisura bucală și lobul urechii. Introducerea pipei Guedel în cavitatea bucală
se face ținând pipa cu concavitatea în sus. Când vârful pipei atinge bolta palatină (cerul
gurii) se rotește 180° și se continuă înaintarea până ce capătul extern ajunge la nivelul
arcadelor dentare.
Sonda nazofaringiană
 Indicații privind folosirea sondei nazofaringiene:
· la pacienții care au suferit un traumatism la nivelul cavității bucale
· imposibilitatea de a fixa o cale orofaringiană.
· ușor de folosit la pacienții cu trismus sau care prezintă convulsii.
 Contraindicații privind folosirea sondei nazofaringiene:
· obstrucție la nivelul cavității nazale
· fracturi ale piramidei nazale (contraindicație relativă, depinde de gravitatea fracturii)
· fracturi de bază de craniu
· devieri ale septului nazal
· coagulopatii
 Tehnica - Pacientul va fi așezat în decubit dorsal, lateral sau în șezut. Este foarte important
să se aleagă dimensiunea corespunzătoare. Înainte de introducere tubul se măsoară de la
lobul urechii până la narină, se lubrefiază și apoi se introduce perpendicular pe planul feței
cu mișcări blânde de rotație, până la nivelul orofaringelui. Dacă se simte rezistență la
introducere, nu se va insista și se va încerca aceeași manevră pe cealaltă narină. Sonda nazală
se introduce printr-o narină.
Masca laringiană
 Indicații:
- Fixarea rapidă a căilor respiratorii în timpul resuscitării cardiopulmonare (CPR) a
pacienţilor profund inconştienţi, cu reflexe glosofaringiene şi laringiene absente, care au
nevoie de ventilare artificială (dacă nu este posibilă intubarea endotraheală)
 Contraindicații:
- Masca laringiană nu este indicat pentru utilizare ca înlocuitor pentru tubul endotraheal
- Pacienți cu complianță pulmonară fixă redusă, cum ar fi pacienții cu fibroză pulmonară,
 Tehnica:
- Se ține masca cu degetul arătator și se introduce în gură, cu orificiul măștii spre limbă
- Se apasă masca pe palatul dur
- Glisarea măstii fixată cu degetul arătător în direcția laringelui, alunecînd oe palatul dur
și moale până se simte rezistență
- Se întroduce aer manșeta și masca se fixează de pereții laringelui

3- Tamponada cardiacă. Definiție, semne clinice. Tactica de tratament la etapa prespitalicească și


DMU.
Definiție - acumularea de sânge în cantitate mare în cavitatea pericardică cu împiedicarea activităţii
normale a cordului. Sângele provine din lezarea arterelor coronarelor, a cordului, a vaselor
pericardice.
Semne clinice - Triada lui Beck:
1. hipotensiune arterială fără tahicardie,
2. asurzirea zgomotelor cardiace;
3. turgescenţa jugularelor (creşterea presiunii venoase).
Tratament prespitalicesc – pericardiocenteză cu ajutorul acului electrocardiografului – cu
extragerea sîngelui.
Tratament DMU – pericardiocenteză, tratament definitiv - toracotomie de urgență (pericardiotomie
și suturarea leziunii).

Bilet 2
1- Disritmii cardiace fatale. Diagnosticul și tratamentul la etapa de prespital și DMU.
Diagnostic: Tablou clinic instalal brusc, semne obiective de șoc: hipotensiune, puls filiform,
paloare, durere retrosternală. Pulsoximetria: SaO2 < 90%.
ECG: - Deferite formele de tulburări de ritm cardiac sau de conducere cardiacă
- Semnele de ischemie miocardică acută
Tratament:
- Poziţia: în decubit dorsal cu ridicarea extremităţii cefalice la 40°
- Fluxul de Oxigen 8-10 1/min, SaO2 94-98%
- În prezenţa semnelor de detresă vitală: Intubaţie endotraheală şi ventilaţie artificială
- Bradiaritmii -Atropină 0,5 mg i.v. în bolus, rebolus în aceeaşi doză, la fiecare 3-5 min
(maxim 0,03-0,04 mg/kg sau 3 mg)
- În caz de eşec: Cardiostimularea electrică transcutanată temporară
- În caz de eşec: Epinefrină 2-10 μg/min i.v. în perfuzie
- Tahiaritmiile cardiace
- Manevrele vagale
- Adenozină 6 mg i.v. în bolus, în 3-5 sec, rebolus 12 mg peste 1-2 min sau
- Verapamil 0,075-0,15 mg/kg i.v. în 2 min, sau
- Metoprolol 2,5 - 5 mg i.v. în 2 min până la 3 prize, sau
- Propranolol 0,15 mg/kg i.v.
- Hemodinamica instabilă: Cardioversia electrică urgentă
2- Examenul general primar și secundar al pacientului în stop cardiorespirator.
Recunoașterea semnelor stopului cardioresprator:
- Pierderea conştienţei;
- Apnee – respiraţie agonică; -aprecierea prezența sau absența respirației
- Absenţa pulsului la artera carotidă;
- Atonie, eventual contractură;
- Reflex fotomotor absent;
- Midriază;
- Traseu sinusoidal ECG, sau FV/TV fără puls, AEP/Asistolie
Examenul căilor respiratorii superioare pentru a exclude obstrucția căilor aeriene ca cauză a stopului
cardiorespirator.

3- Traumatismele toracice cu risc imediat pentru viață. Definiție, semne clinice. Tactica la etapa de
prespital și DMU.
Definiție – traumatisme care trebuie diagnosticate la examenul primar alfel pot duce la moartea
pacintului în decurs de minute-zeci de minute.
- obstrucţia căilor aeriene;
- pneumotoracele sufocant;
- pneumotoracele deschis;
- hemotoracele masiv;
- voletul costal;
- tamponada cardiacă.
Semne clinice:
- Obiectiv - Traumatisme penetrante sau inchise ale toracelui, milcare paradoxală a coastelor, •
distensia venelor gatului
- Devierea traheei, emfizem cutanat. Percutor timpanism, auscultative – absența murmur
vezicular.
- Semne respiratorii: apnee/efort respirator cu folosirea muschilor respiratori accesori, cianoza,
respiratie zgomotoasa, stridor, raguseala, disfonie, voce slaba
- Status neurologic (responsivitate): agitatie/combativitate- inconstienta
Tactica medicală:
- Eliberarea căilor respiratorii, dacă este imposibil atunci Cricotireotomia (coniotomie) şi
cricotireostomia pe ac
- Protezarea căilor aeriene și ventilatie artificială
- Pansament ocluziv (pneumotorace deschis), transformare pneumotorace su supapă – în
pneumotorace dechis. Fixarea voletului costal.
- Drenarea aerului tip Bulau în pneumotorace compresiv.

Bilet 3
1- Semnele vitale în normă la adult. Algoritmul de RCR și C în stopul cardiac posttraumatic.
 Vrecvența cardiacă – 60-100 bătăi/minut
 Frecvență respiratorie – 18-20 respirații/miunt
 Tensiunea arterială 120/80 mmHg
 Reacția pupilelor la lumină – mioză
Algoritm:
- Stabiliţi lipsa reacţiei.
- Dacă reacţia lipseşte alarmaţi un serviciu specializat de AMU şi solicitaţi ajutor.
- Verificaţi permeabilităţii căilor aeriene şi asiguraţi menţinerea permeabilităţii lor.
- Efectuaţi 30 compresiuni sternale.
- Administraţi 2 insuflaţii în căile respiratorii.
- Ciclul de compresiuni-ventilări de 30:2 se continuă până: la sosirea serviciului specializat de
AMU, restabilirea pacientului, epuizarea reanimatorului, apariţia semnelor de moarte
biologică.
Particularităţi:
- Frecvenţa compresiunilor 100 - 120 în minut
- 1,8 compresiuni în 1 sec.
- Amplituda compresiunilor 5 cm
- Frecvenţa respiraţiilor 8-10 în minut
- Durata în timp a unei insuflaţii în căile respiratorii 1 sec

-2- Intubația endotraheală. Tipuri, indicații, contraindicații. Intubația cu secvențe rapide la etapa de
prespital. Medicație, doze, căi de administrare.
Tipuri:
- intubaţie cu sonda combinată
- intubaţie orotraheală
- intubaţie nazotraheală
Indicatii:
- stopul respirator;
- anestezia generală (cu intubaţie traheală);
- insuficienţa respiratorie acută.

Contraindicaţii:
intubaţia nasotraheală în:
- fractura de bază de craniu cu fistulă LCR;
- epistaxis;
- tulburări de coagulare;
- deformaţii nasale;
- stop cardiorespirator.
intubaţia orotraheală în:
- imposibilitatea deschiderii gurii.

Intubația cu secvențe rapide la etapa de prespital.


Etape:
- Preoxigenare 3-5 minuten cu oxigen cu debit mare
- Premedicația:
Lidocaina – 1,5 mg/kgc intravenos în bolus, cu 2 minute înainte amiorelaxantului
Fentanil – 3-5 µg/kgc intravenos
Atropina – 0,01mg/ kgc intravenos
Midazolam 0,1-0,3 mg/kgc intravenos
Succinilcolina 1-2 mg/kgc intravenos
- Apăsarea cartilajului cricoid
- Intubarea
- Ventilare

3- Tehnicile de imobilizare în fracturile femurului.

- Imobilizarea cu atelă Kramer, fixarea a 3 articulați: coxofemurală, a genunchiului și


talocrurală
- Imobilizarea cu atelă Diterikhs – fixarea ambelor părți – una scutră in partea mediană, cea
lungă în partea laterală.
- Atelă pneumatică - cu aer
Bilet 4
1-Traumatismele toracice cu risc potential pentru viață pacientul. Diagnosticul și tratamentul la
etapa de prespital și DMU
Trebuie descoperite la examinarea secundară. Ele sunt:
- ruptura de aortă (disecţia);
- contuzia miocardică;
- ruptura traheobronşică;
- ruptura (perforaţia) esofagiană;
- contuzia pulmonară;
- ruptura diafragmatică (hernia).
Diagnostic:
Semne vizibile ale unui traumatism toracic, echimoze.
Clinic- Semne de insuficiență respitarorie – cianoză, tahipnee, Tahicardie/bradicardie, dereglări de
ritm, hipotensiune, durere toracică severă.
Oxigenoterapie prin mască
Intubatia si ventilatia mecanica dacă sunt semen de insuficiență respiratorie severă
Tratamenul chirurgical – suturarea trahee, esofagului, aortei. Lobectomie. Hernioplastie
diafragmatică.

2- Examenul general primar și secundar al copilului critic. Evaluarea ABCD (la copii)

3-Algoritmul de stabilizare a pacientului politraumatizat în șoc hypovolemic la etapa de prespital și


DMU
- ABC;
- Oxigenoterapie;
- Identificarea hemoragiei şi asigurarea hemostazei provizorii;
- Imobilizarea provizorie în caz de necesitate;
- Compensare volemică:
• Cristaloizi (Ringer – lactat; Ringer; Sol.NaCl - 0,9%) 1500 – 2500 ml;
• Soluţie Hidroxietilamidon (hydroxyaethylamidon starch-HAES- refortan, stabisol) – 1000 –
2000 ml;
- Argumentaţi necesitatea utilizării pantalonilor antişoc;
- Argumentaţi necesitatea intervenţiei chirurgicale.
Bilet 5
1- Moartea subită cardiac prin ritmurile șocabile. Algoritmul RCR și C
• Se administrează 1 şoc (150-200 J bifazic,CER) sau (120-200 J AAC) sau 360 J monofazic.
• Se iniţiază imediat RCR şi C timp de 2 min., începând cu compresiuni toracice (cinci cicluri
compresiunii toracice – ventilării de 30:2).
• În persistenţa FV/TV fără puls se administrează al doilea şoc şi imediat se preia RCR şi C
pentru 2 minute. Dacă pe monitor continuă să persiste FV/TV fără puls, se administrează
adrenalină şi imediat se aplică al treilea şoc.
• Dacă FV/TV fără puls persistă şi după al treilea şoc, se administrează intravenos amiodaronă
300 mg şi se aplică al patrulea şoc.

2- Descrieți tehnicile de protezare a căilor aeriene superioare la copii (aplicarea pipei orofaringiene,
nazofaringiană, masca laringiană). Indicații, contraindicații, complicații, avantaje și dezavantaje
Pipa orofaringiană
 Avantaje.
- Cu ajutorul ei se mențin deschise căile aeriene și constituie calea prin care putem aspira
căile aeriene superioare.
 Indicații privind folosirea căii orofaringiene:
· Obstrucția totală sau parțială a căilor aeriene superioare
· Ajută la aspirația cavității bucale
· Previne leziunile produse prin mușcare la pacienții inconștienți sau care prezintă convulsii
și previne mușcarea sondei de intubație la cei intubați.
Sonda nu va fi folosită în timpul convulsiilor.
 Contraindicații privind folosirea căii orofaringiene
· Prezența reflexului de înghițire
· Fracturi mandibulare (contraindicație relativă)
 Tehnica - La fixarea căii orofaringiene pacientul este așezat în decubit dorsal sau lateral.
Mărimea pipei trebuie să fie egală cu distanța dintre comisura bucală și unghiul mandibular
sau cea dintre comisura bucală și lobul urechii. Introducerea pipei Guedel în cavitatea bucală
se face ținând pipa cu concavitatea în sus. Când vârful pipei atinge bolta palatină (cerul
gurii) se rotește 180° și se continuă înaintarea până ce capătul extern ajunge la nivelul
arcadelor dentare.
Sonda nazofaringiană
 Indicații privind folosirea sondei nazofaringiene:
· la pacienții care au suferit un traumatism la nivelul cavității bucale
· imposibilitatea de a fixa o cale orofaringiană.
· ușor de folosit la pacienții cu trismus sau care prezintă convulsii.
 Contraindicații privind folosirea sondei nazofaringiene:
· obstrucție la nivelul cavității nazale
· fracturi ale piramidei nazale (contraindicație relativă, depinde de gravitatea fracturii)
· fracturi de bază de craniu
· devieri ale septului nazal
· coagulopatii
 Tehnica - Pacientul va fi așezat în decubit dorsal, lateral sau în șezut. Este foarte important
să se aleagă dimensiunea corespunzătoare. Înainte de introducere tubul se măsoară de la
lobul urechii până la narină, se lubrefiază și apoi se introduce perpendicular pe planul feței
cu mișcări blânde de rotație, până la nivelul orofaringelui. Dacă se simte rezistență la
introducere, nu se va insista și se va încerca aceeași manevră pe cealaltă narină. Sonda nazală
se introduce printr-o narină.
Masca laringiană
 Indicații:
- Fixarea rapidă a căilor respiratorii în timpul resuscitării cardiopulmonare (CPR) a
pacienţilor profund inconştienţi, cu reflexe glosofaringiene şi laringiene absente, care au
nevoie de ventilare artificială (dacă nu este posibilă intubarea endotraheală)
 Contraindicații:
- Masca laringiană nu este indicat pentru utilizare ca înlocuitor pentru tubul endotraheal
- Pacienți cu complianță pulmonară fixă redusă, cum ar fi pacienții cu fibroză pulmonară,
 Tehnica:
- Se ține masca cu degetul arătator și se introduce în gură, cu orificiul măștii spre limbă
- Se apasă masca pe palatul dur
- Glisarea măstii fixată cu degetul arătător în direcția laringelui, alunecînd oe palatul dur
și moale până se simte rezistență
- Se întroduce aer manșeta și masca se fixează de pereții laringelui
3- stabilizarea pacientului critic în șoc hemoragic la etapa de prespital și DMU,
- ABC;
- Oxigenoterapie;
- Identificarea hemoragiei şi asigurarea hemostazei provizorii;
- Imobilizarea provizorie în caz de necesitate;
- Compensare volemică:
• Cristaloizi (Ringer – lactat; Ringer; Sol.NaCl - 0,9%) 1500 – 2500 ml;
• Soluţie Hidroxietilamidon (hydroxyaethylamidon starch-HAES- refortan, stabisol) – 1000 –
2000 ml;
• Plasmă proaspăt congelată 250 – 500 ml;
• Masă eritrocitară 250 – 500 ml;
• Masă trombocitară (concentrat trombocitar) – 6 – 7 doze (1 doză conţine 55 miliarde
trombocite în 50 – 70 ml plasmă);
- Argumentaţi necesitatea utilizării pantalonilor antişoc;
- Argumentaţi necesitatea intervenţiei chirurgicale.
Bilet 6
1- Sindromul coronarian acut. Diagnosticul și conduita la etapa de prespital și DMU.
Diagnostic:
Clinic status anginos - cel mai frecvent; status astmatic; status gastralgic.
ECG Supra sau subdenivelare ST pasageră > 0,05 mV; blocuri de ramură recent instalate; tahicardie
ventriculară susţinută.
Markerii de necroză miocardică crescuți.
Tratament:
-Oxigenoterapia
-Nitroglicerină - sublingval o pastilă 0.3 sau 0.4 mg de repetat la fiecare 3-5 min până la 3 doze sau
Aerozol Spray sublingval la 5 min interval, până la 3 Spray timp de 0.5 până la 1 sec (1 Spray 0.4
mg). Nu se administrează în hipotensiune.
- Opioide - Morfina se administrează in STEMI intravenos în doză de 2-4 mg, repetată la 5-15
minute. In API/NSTEMI de administrat 1 -5 mg i.v dacă durerea nu cedează la nitroglicerină sau
survine o recurență a durerii.
- Tratament antiplachetar - Aspirina- Doza recomandată este de 160-325 mg în primele 24 de ore
de la debutul infarctului urmată de 75-160 mg pe zi începând din ziua a doua, permanent, pe o
perioadă nedefinită.
- Tratament fibrinolitic – Alteplaza - 15 mg iv în bolus,urmat de 0,75 mg/kg iv in perfuzie (fără a
depăși doza de 50 mg) timp de 30 min,urmat apoi de 0.5 mg/kg in perfuzie iv (fără a depăși doza de
35 mg) timp de 1 oră. Doza totală să nu depășească 100 mg.
- Tratament anticoagulant – Fondaparinux -2.5 mg i.v.,bolus,urmat de 2.5 mg s.c o dată/zi până
la 8 zile
2- Accidentul vascular cerebral. Scalele de evaluare la etapa de prespital și DMU.
SCALA NIHSS
Alcatuit din 11 rubrici, fiecare dintre acestea evaluand o anumita functie neurologica (fiecare dintre
aceste rubrici este notata cu 0 pana la 4 puncte, in functie de capacitatea pacientului de a efectua
anumite sarcini).
1. Nivel constienta 2. Oculomotricitate 3. Camp vizual 4. Pareza faciala 5. Motilitate membrul
superior 6. Motilitate membrul inferior 7. Ataxia membrelor 8. Sensibilitate 9. Limbaj 10. Dizartrie
11. Inatentie tactila
0 indica functia normala a sistemelor neurologice evaluate, in timp ce cresterea sumei punctelor
acumulate la fiecare din rubricile corespunzatoare evaluarii functiilor neurologice, indica
severitatea afectarii neurologice a pacientului.
SCALA FAST- (Fase, Arm, Speech, Test)
a)pareza(slăbiciunea)facială,
b)pareza(slăbiciunea)in mâini
c)dereglări de vorbire.
SCALA LOS ANGELES - evaluază anamnesticul si examenul pacientului după urmatoarele
criterii:
1. Vârsta peste 45 de ani
2. Istoric de epilepsie sau absenţa convulsiilor
3. Durata simptomelor < 24 ore
4. La etapa de evaluare pacientul nu este în scaun cu rotile sau la pat
5. Glucoza în sânge este cuprinsă între valorile < 60 sau >400 mg/dL sau <2.8 ori >22.2 mmol/l
6. Asimetrie evidentă (partea dreaptă faţă de cea stângă) în oricare din următoarele categorii de
examenare:
• Dacă punctele 1-6 sunt toate marcate cu răspunsul “Da” se înştiinţează spitalul înainte de
sosire despre un pacient cu posibil AVC.
• Interpretare: 97% din cei cu scor LAPSS pozitiv vor avea AVC (specificitate – 97%).

SCALA CINCINNATI
1. Pareza facială (pacientul este rugat să arate dinţii sau să zâmbească):
2. Pareza mâinilor (pacientul închide ochii şi ţine mânile întinse timp de 10 secunde)
3. Dereglâri de vorbire (pacientul e rugat să spună o propoziție la alegerea D-ră “nu pot învăţa un
câne bătrân trucuri noi”)

3- Voletul costal. Definiție, semne clinice. Tactica de tratament la etapa de prespital și DMU
Definiție - Consta dintr-o arie “cu miscari libere” a peretelui toracic si miscari respiratorii
paradoxale a acesteia, contribuind la instalarea insuficientei respiratorii.
Semne clinice
- bolnav şocat, palid, anxios, tahicardic;
- TA prăbuşită;
- tegumentele cianotice, acoperite cu transpiraţii reci;
- respiraţia este tahipneică, cu amplitudinea mişcărilor respiratorii diminuată;
- semnul caracteristic este prezenţa mișcărilor paradoxale a cutiei toracice;
- palparea decelează crepitaţii osoase şi crepitaţii aerice datorită emfizemului subcutanat;
- percuţia şi ascultarea vor releva semnele caracteristice hemo sau hemopneumotoraxului.
Tratament
1. asigurarea libertatii cailor respiratorii
2. evacuarea pneumo- sau hemotoracelui existent
3. asigurarea analgeziei optime (pe cale epidurala)
4. a) fara insuficientă respiratorie acută: imobilizarea voletului cu pansamente rigide, saculeti cu
nisip, fixatoare meta-lice, fixare chirurgicală
b) cu insuficientă respiratorie acută: intubaţie si ventilaţie mecanică cu presiune pozitivă
Bilet 7
1-Numiți ritmurile șocabile ale stopului cardiorespirator și descrieți algoritmul RCR și C
Ritmuri șocabile:
- Fibrilaţia ventriculară
- Tahicardia ventriculară fără puls
Algoritm
- Se administrează 1 şoc (150-200 J bifazic,CER) sau (120-200 J AAC) sau 360 J monofazic.
- Se iniţiază imediat RCR şi C timp de 2 min., începând cu compresiuni toracice (cinci cicluri
compresiunii toracice – ventilării de 30:2).
- În persistenţa FV/TV fără puls se administrează al doilea şoc şi imediat se preia RCR şi C
pentru 2 minute. Dacă pe monitor continuă să persiste FV/TV fără puls, se administrează
adrenalină şi imediat se aplică al treilea şoc.
- Dacă FV/TV fără puls persistă şi după al treilea şoc, se administrează intravenos amiodaronă
300 mg şi se aplică al patrulea şoc.
- Se va continua administrarea adrenalinei la fiecare 3-5 minute, alternând medicaţia – shok-
RCR şi C – evaluarea ritmului.
Terapia cu medicamente, Adulţi
-Epinefrină IV/IO. Doza 1 mg fiecare 3-5 min(10 ml din Sol. De 1:10 000)
-Amiodarona IV/IO. Doza iniţială 300 mg în bolus. A doua doză:150 mg.

2- Descrieți tehnicile de protezare a căilor aeriene superioare la copii (aplicarea pipei orofaringiene,
nazofaringiană, masca laringiană). Indicații, contraindicații, complicații, avantaje și dezavantaje
Pipa orofaringiană
 Avantaje.
- Cu ajutorul ei se mențin deschise căile aeriene și constituie calea prin care putem aspira
căile aeriene superioare.
 Indicații privind folosirea căii orofaringiene:
· Obstrucția totală sau parțială a căilor aeriene superioare
· Ajută la aspirația cavității bucale
· Previne leziunile produse prin mușcare la pacienții inconștienți sau care prezintă convulsii
și previne mușcarea sondei de intubație la cei intubați.
Sonda nu va fi folosită în timpul convulsiilor.
 Contraindicații privind folosirea căii orofaringiene
· Prezența reflexului de înghițire
· Fracturi mandibulare (contraindicație relativă)
 Tehnica - La fixarea căii orofaringiene pacientul este așezat în decubit dorsal sau lateral.
Mărimea pipei trebuie să fie egală cu distanța dintre comisura bucală și unghiul mandibular
sau cea dintre comisura bucală și lobul urechii. Introducerea pipei Guedel în cavitatea bucală
se face ținând pipa cu concavitatea în sus. Când vârful pipei atinge bolta palatină (cerul
gurii) se rotește 180° și se continuă înaintarea până ce capătul extern ajunge la nivelul
arcadelor dentare.
Sonda nazofaringiană
 Indicații privind folosirea sondei nazofaringiene:
· la pacienții care au suferit un traumatism la nivelul cavității bucale
· imposibilitatea de a fixa o cale orofaringiană.
· ușor de folosit la pacienții cu trismus sau care prezintă convulsii.
 Contraindicații privind folosirea sondei nazofaringiene:
· obstrucție la nivelul cavității nazale
· fracturi ale piramidei nazale (contraindicație relativă, depinde de gravitatea fracturii)
· fracturi de bază de craniu
· devieri ale septului nazal
· coagulopatii
 Tehnica - Pacientul va fi așezat în decubit dorsal, lateral sau în șezut. Este foarte important
să se aleagă dimensiunea corespunzătoare. Înainte de introducere tubul se măsoară de la
lobul urechii până la narină, se lubrefiază și apoi se introduce perpendicular pe planul feței
cu mișcări blânde de rotație, până la nivelul orofaringelui. Dacă se simte rezistență la
introducere, nu se va insista și se va încerca aceeași manevră pe cealaltă narină. Sonda nazală
se introduce printr-o narină.
Masca laringiană
 Indicații:
- Fixarea rapidă a căilor respiratorii în timpul resuscitării cardiopulmonare (CPR) a
pacienţilor profund inconştienţi, cu reflexe glosofaringiene şi laringiene absente, care au
nevoie de ventilare artificială (dacă nu este posibilă intubarea endotraheală)
 Contraindicații:
- Masca laringiană nu este indicat pentru utilizare ca înlocuitor pentru tubul endotraheal
- Pacienți cu complianță pulmonară fixă redusă, cum ar fi pacienții cu fibroză pulmonară,
 Tehnica:
- Se ține masca cu degetul arătator și se introduce în gură, cu orificiul măștii spre limbă
- Se apasă masca pe palatul dur
- Glisarea măstii fixată cu degetul arătător în direcția laringelui, alunecînd oe palatul dur
și moale până se simte rezistență
- Se întroduce aer manșeta și masca se fixează de pereții laringelui

3- Defibrilatorul. Tipuri, dozele de energie și masurile de siguranță.


Tipuri: Bifazic 120 – 200 J CER; 150 -200 J AHA
Monofazic – 360 J
Securiatatea defibrilării:
- Şocul electric nu trebuie administrat până nu sunt îndepărtate hainele ude, şterse tegumentele
(atenţie şi la alte lichide: sânge, lichid de vărsătură), chiar cu riscul întârzierii defibrilării.
Este interzisă aplicarea şocului în ploaie, în apă.
- În afară de mediile industriale, prezintă risc şi atmosfera îmbogăţită cu oxigen (sursa de
oxigen trebuie să se afle la cel puţin un metru de toracele pacientului).
- Cel care livrează şocul electric trebuie să anunţe clar şi cu voce tare momentul defibrilării: şi
să supravegheze vizual aria în care se află victima.
- Este interzis contactul direct şi indirect cu suprafaţa padelelor defibrilatorului(cu
pacientul).