NUTRIŢIA PT SĂNĂTATEA ORALĂ ŞI A DINŢILOR

Dieta şi nutriţia sunt esenţiale pentru dezvoltarea dinţilor, păstrarea integrităţii

ţesuturilor gingivale şi orale, rezistenţa osului dentar şi prevenirea bolilor cavităţii orale.
Dieta are un efect preponderent asupra integrităţii dinţilor, aceasta depinzând de tipul,
consistenţa, forma, de frecvenţa consumului de alimente şi băuturi, de asocierea
alimentelor, de succesiunea consumului de alimente, de compoziţia alimentelor, de timpul
de expunere al ţesutului dentar la componentele alimentare şi de microflora orală.
Impactul nutriţional afectează sistemic dezvoltarea, menţinerea şi repararea dinţilor şi
ţesuturilor orale.
Pentru menţinerea sănătăţii orale este necesar un aport adecvat de nutrienţi,
folatul, riboflavina, ciancobalamina, vitamina C, fier, zinc, fluor.
Dieta şi nutriţia afectează cavitatea orală, însă şi reciproca este valabilă, în cavitatea
bucală începând fenomenele de prelucrare fizico-mecanică şi biochimică a alimentelor.
De eficacitatea acestora depinde întreg procesul de digestie a alimentelor şi de absorbţie
a nutrienţilor. De sănătatea cavităţii bucale depinde apetitul, în strânsă legătură cu
perceperea calităţii senzoriale a alimentelor, extrem de importantă pentru starea de
nutriţie şi sănătate a întregului organism.
Bolile periodontale sunt afecţiuni locale sau sistemice provocate de deficienţe
nutriţionale vitaminice (vitaminele A, C, E, folat, beta-caroten) şi minerale (calciu,
fosfor, zinc).
Cancerul oral provocat de fumat şi consumul excesiv de alcool are un impact dramatic
asupra abilităţii de a utiliza hrana contribuind la un status nutriţional profund alterat.
Unele boli cronice (diabet, candidoză, xerostomia, SIDA) pot determina disfuncţii ale
cavităţii orale prin afectarea abilităţii de a consuma alimente şi a apetitului.
Dinţii se formează prin mineralizarea matricei proteice formând dentina. în dentina,
proteina este reprezentată de colagen a cărei biosinteză este condiţionată de prezenţa
vitaminei C.
Vitamina D este esenţială în procesul de fixare a calciului şi fosforului sub formă
de hidroxiapatită în matricea proteică.
Fluorul adăugat hidroxiapatitei oferă o rezistenţă specială la carii, atât în perioada
prenatală, cât şi în cea post-natală.
Dieta şi nutriţia sunt de o importanţă majoră în toate fazele de dezvoltare, de erupţie şi
de existenţă a dinţilor, dar şi pentru longevitatea acestora.
1
CARIA DENTARĂ
Caria dentară este o boală infecţioasă, în care acizii organici produşi prin
metabolizarea zaharurilor fermentiscibile din alimente, de către microorganismele
microflorei orale (Streptococcus mulans, Streptococcus sanguis, Lactobacillus
casei) acţionează, determinând demineralizarea progresivă a smalţului dentar,
urmată de distrugerea proteolitică rapidă a structurii dintelui.
Etiologia multifactorială a apariţiei cariilor dentare presupune existenţa şi acţiunea
simultană a cinci factori:
Ø suprafaţa dentară susceptibilă
Ø componenta genetică
Ø microorganisme acidofile în placa dentară sau cavitatea orală
Ø dietă bogată în alimente cu conţinut ridicat de zaharuri fermentescibile (obiceiuri
familiale, stil de viaţă)
Ø timp de acţiune suficient de lung pentru ca bacteriile acidofile să producă suficienţi
acizi pentru a scădea pH-ul salivei sub valoarea critică de 5,5, moment în care se
iniţiază procesul de demineralizare.
In funcţie de măsurile care se iau, hrană adecvată cu putere de tamponare mare şi
igiena bucală, pH-ul poate reveni la valori normale în câteva minute până la câteva ore
(2-5 minute la 2-3 ore).
Saliva alcalină are un efect protector, în timp ce saliva cu reacţie acidă măreşte
susceptibilitatea de apariţie a cariilor dentare.

CARIOGENICITATEA ALIMENTELOR
Din punctul de vedere al efectului asupra apariţiei cariilor dentare, alimentele pot fi:
cariogenice, cariostatice sau anticariogenice.

Alimente cariogenice
Cantitatea de acizi formată prin metabolizarea zaharurilor fermentescibile de către
microflora orală, nu este direct proporţională cu cantitatea de zaharuri conţinută în
aceste alimente. De aceea, agresivitatea lor şi efectul de demineralizare sunt determinate
nu numai de cantitatea, cât şi de tipul de acizi eliberaţi în procesul de metabolizare
bacteriană. Procesul de demineralizare a dintelui este, de asemenea, influenţat şi de

2
prezenţa altor substanţe în alimente care pot reduce, împiedica sau accentua fenomenul
de atac al smalţului şi dentinei.
Zaharurile fermentescibile se găsesc în patru mari grupe de alimente: cereale, produse
din lapte, fructe şi produse de cofetărie-patiserie (cu conţinut ridicat de zahăr
adăugat, grăsimi şi îndulcitori).
Spre exemplu, produse alimentare din cereale cu conţinut ridicat de amidon fermentescibil
ca: chipsurile, covrigeii, crakers, pâinea albă, pot determina scăderea pH-ului oral sub 5,5,
valoare sub care se iniţiază procesele cariogenice.
Toate fructele proaspete, conservate sau deshidratate în anumite condiţii, pot fi
cariogenice, mai ales în lipsa măsurilor de igienă bucala.
Fructele cu conţinut ridicat în apă (pepenele ş.a.) au o cariogenicitate mai scăzută decât
cele care conţin amidon (banane) sau decât fructele deshidratate.
Băuturile gazoase din fructe sau nu, sifonul, ice-tea, soft-drink cu adaos de zahăr,
deserturi, prăjituri, bomboane pot fi cariogenice.
Zaharoza, dar şi alte zaharuri: glucoza, fructoza, lactoza, maltoza sunt cariogene
stimulând dezvoltarea bacteriilor acidogene. De asemenea, toate formele „dietetice" de
zaharuri: zahăr brun, miere artificială, miere de albine, melasă, siropul de porumb cu
conţinut ridicat de fructoza (HFCS) pot fi utilizate direct de microflora orală fiind cariogene.
Maltoza din chipsurile de cartofi, crakers, bomboane, precum şi din alte produse
alimentare de tip Snack, pot genera sub acţiunea microflorei bucale acizi organici
cariogeni.
Ptialina, amilaza salivară, contribuie la scindarea polimerilor de glucoza alimentari
(amidon, dextrine), facilitând transformarea acestora în acizi organici, prin metabolizarea
bacteriană.

Alimente cariostatice
Alimentele cariostatice sunt cele care au o compoziţie chimică ce nu permite
metabolizarea lor de către microorganismele din placa dentară şi nu determină scăderea
valorilor pH salivare sub 5,5 timp de 1/2 oră.
Alimente cariostatice sunt: proteinele alimentare de origine animală (peşte, ouă,
carne, cazeină) sau de origine vegetală (soia, fasole, linte, năut, mazăre, nuci,
alune), grăsimile, guma de mestecat fără zaharuri fermentescibile.
Edulcoranţii sintetici (aspartam, zaharină, ciclamat) nu pot fi metabolizaţi de microflora
bucală, sugerându-se faptul că ar avea chiar o acţiune inhibitoare asupra bacteriilor
3
plăcii dentare, însă din punct de vedere nutriţional nu sunt recomandaţi decât unei
restrânse categorii de consumatori, cu restricţii alimentare.

Alimente anticariogenice
Aceste alimente previn apariţia plăcii dentare prin absenţa din compoziţia lor a zaharurilor
fermentescibile, prin mecanisme de activitate antimicrobiană, prin stimularea salivară şi
creşterea capacităţii de tamponare a acizilor de către salivă.
Xilitolul este un zahar-alcool, cu cinci atomi de carbon, nehidrolizabil cu amilaza
salivară, nefermentescibil şi cu acţiune inhibitoare asupra bacteriei Streptococcus
mutans, fiind considerat anticariogenic.
Forma şi consistenţa alimentelor joacă un rol important împotriva apariţiei cariilor.
Lichidele rămân puţin timp în cavitatea bucală şi au o aderenţă scăzută, în timp ce
alimentele solide au o înaltă aderenţă (prăjituri, chips, crakers), pătrunzând în spaţiile
dintre dinţi, având o remanentă ridicată cu expunerea zaharurilor fermentescibile la atacul
bacterian, scăderea pH-ului şi apariţia agresiunii dentare, fiind cariogene.
Alimentele cu un conţinut ridicat de fibre, non-fermentescibile, cum sunt legumele
proaspete, floricelele de porumb sunt cariostatice. Compoziţia nutriţională a alimentelor
este importantă pentru efectul cariostatic şi anticariogen. Astfel, produsele lactate
datorită conţinutului ridicat în calciu - fosfor au o bună capacitate de tamponate a
acidităţii salivei.
Combinarea corectă a alimentelor are un impact favorabil asupra prevenirii cariilor.
Astfel, dacă după consumul de came se serveşte un desert de brânză (ex. Cedar,
Schweitzer) aceasta va stimula secreţia de salivă alcalinizată scăzând efectul
cariogen al cărnii.
Nucile, alunele, arahidele au conţinut scăzut în carbohidraţi fermentescibili, dar sunt
bogate în proteine, grăsimi şi fibre alimentare cu efect cariostatic. Biscuiţii Crakers
sunt mai puţin cariogeni când sunt consumaţi cu brânză, similar cu cerealele
consumate cu lapte. Combinarea fructelor cu brânză şi carne reduce potenţialul
cariogenic al cărnii. Utilizarea gumelor de mestecat cu xilitol este recomandată
după consumul de snacks-uri şi după masă, în special dacă nu există posibilitatea
folosirii periuţei de dinţi.
Temperatura alimentelor în momentul ingerării trebuie să fie cuprinsă întrel 10 şi 37°C.

4
Prevenirea apariţiei cariilor dentare se bazează, în concluzie, pe o dietă echilibrată şi
săracă în carbohidraţi fermentescibili, împreună cu menţinerea unei igiene orale cât mai
riguroasă, ca parte integrantă a stilului nostru de viaţă.

BOLILE PERIODONTALE
Bolile periodontale sunt reprezentate de inflamaţii ale gingiei cu distrugerea aparatului de
inserţie a dinţilor.
Factorul etiologic primar în dezvoltarea afecţiunilor periodontale este formarea şi evoluţia
plăcii dentare.
Principalele modalităţi de prevenire a invaziei bacteriene asupra gingiei sunt:
nutriţia corectă, igiena orală, menţinerea integrităţii sistemului imunitar.
Aportul alimentar optim de vitamina C, folaţi, zinc, întăresc bariera gingi-vală şi
scad susceptibilitatea la formarea plăcii dentare.
Vitaminele A, E, beta-carotenul, calciul, vitamina D, coenzima Q10, proteinele de
calitate au un rol important în menţinerea sănătăţii periodontale.

5
 ALIMENTAŢIA ŞI OSTEOPOROZA

Mărimea masei osoase maxime (PBM) este determinată atât de factori de mediu,
alimente, alimentaţie, activitate fizică, greutate corporală, hormoni - sex, dar şi
genetic.
Procesul continuu de remodelare osoasă asigură adaptarea scheletului la schimbarea
factorilor de mediu, stilului de viaţa, aportului şi comportamentului alimentar,
menţinerea concentraţiei de calciu în fluidele extracelulare şi repararea fracturilor
microscopice şi macroscopice. Când aportul de calciu biodisponibil din dietă este
insuficient şi/sau când procesele de absorbţie sunt perturbate, resorbţia osului devine
preponderentă în comparaţie cu reconstrucţia, apărând maladiile provocate de fragilizarea
structurilor osoase - osteoporoza.
Sănătatea sistemului osos începe încă din viaţa intrauterină şi se continuă apoi în
perioada de sugar, copil - adolescent perioadă extrem de critică deoarece maximum
densităţii osoase se atinge în jurul vârstei de 30 de ani după care scade implacabil într-
un ritm mai accentuat sau mai scăzut. Este, deci, extrem de important factorul
alimentar în construirea unui sistem osos sănătos şi în menţinerea sănătăţii acestuia.
Prin aport alimentar corect, dietă diversificată şi echilibrată şi un stil de viaţă sănătos
activ, se poate crea şi menţine o stare de sănătate optimă a sistemului osos şi dentar
până la vârste înaintate.

BIODISPONIBILITATEA CALCIULUI DIN ALIMENTE ŞI SUPLIMENTELE

ALIMENTARE
Calciul este absorbit pe două căi, difuzie pasivă şi transport activ, acestea fiind reglate
prin mecanisme metabolice complexe.
Pentru ca organismul să poată folosi calciul din alimente şi/sau suplimente alimentare,
acesta trebuie să se afle în forme organice şi în anumite raporturi faţă de alte minerale,
non-nutrienţi, macro- şi micronutrienţi. Astfel raportul optim dintre calciu şi fosfor trebuie
să fie de 4:1, iar raportul calciu/proteine ~ 20, când fosforul se găseşte în cantitate mai
mare faţă de raportul optim, el împiedică absorbţia Calciului, dar în acelaşi timp blochează
şi absorbţia Magneziului esenţial şi el pentru sănătatea sistemului osos şi protejarea
calciului. Astăzi, dieta modernă cu alimente procesate furnizează constant cantităţi mult
mai mari de fosfor dezechilibrând balanţa celor două minerale şi având ca efect
eliminarea calciului din oase.
6
Vitaminele necesare fixării calciului sunt: vitaminele D, A, vitaminele C şi K. Pe
lângă acestea, acizii graşi esenţiali cu lanţ lung, ce se găsesc în uleiul de peşte şi în
peştele gras, macrou, hering, somon, sardele, joacă, de asemenea, un important
rol.
Alte microelemente sunt esenţiale pentru fixarea calciului în structurile osoase:
Zinc, Cupru, Siliciu, Fluor, Mangan, Bor. Fierul hemic este şi el important, mai ales
pentru sănătatea măduvei osoase hematopoietice.
În prezent, este demonstrat şi rolul non-nutrienţilor, fitochimicalelor, în special din clasa
izoflavonelor (fitoestrogeni). Fitoestrogenii din soia inhibă resorbţia osoasă prin
intermediul unor factori care modulează reglarea activităţii osteoclastelor. Se
recomandă un aport alimentar minim de 75 mg izoflavone zilnic pentru
consolidarea sistemului osos, mai ales femeilor pre- şi post-menopauzale.

ALIMENTE ŞI SUPLIMENTE ALIMENTARE RECOMANDATE PENTRU SĂNĂTATEA

SISTEMULUI OSOS
Peştele gras oceanic (macrou, hering, somon sălbatic, sardele) conţine cantităţi
apreciabile de calciu cu înaltă biodisponibilitate (~ 100-130 mg/100 g), dar şi
vitamina D şi acizi graşi esenţiali cu lanţ de carbon lung.
Acizii graşi esenţiali cu lanţ lung omega-3 (EPA, DHA) au şi un rol important în
diminuarea inflamaţiilor provocate de poliartrita reumatoidă.

LACTATELE PROASPETE FERMENTATE PROBIOTICE (Iaurt natur) bogate în calciu (190

mg/100g) cu înaltă biodisponibilitate, conţin lactobacili şi bifidobacterii cu acţiune
imunomodulatoare, de reglare a microflorei intestinale, asanare de metaboliţi toxici,
carcinogeni.
Cu excepţia produselor proaspete fără adaosuri, fermentate, celelalte produse lactate, în
special laptele fluid, vor fi consumate în cantităţi reduse, deoarece în ultimul timp s-au
demonstrat următoarele:
ü proteinele din lapte acidifică mediul intern şi pentru unele persoane sunt alergene;
ü lactoza este absorbită dificil antrenând şi o malabsorbţie de calciu;
ü raportul Calciu/Fosfor este dezechilibrat în favoarea fosforului, reducând
absorbţia calciului şi blochează în acelaşi timp şi absorbţia magneziului;

7
 ü consumul excesiv de lapte fluid este incriminat în creşterea prevalentei cancerelor
de sân şi prostată;
ü înlocuirea laptelui matern în alimentaţia sugarului cu lapte de vacă măreşte riscul
de apariţie a diabetului insulinodependent (TIP 1), printr-un mecanism autoimun
declanşat de proteinele laptelui la nivelul celulelor mastocite din intestin.

PROTEINELE
Proteinele de origine animală şi vegetală cu valoare biologică ridicată din carne slabă, ouă,
peşte, dar fără a se depăşi l g proteină/kgcorp/zi. Depăşirea acestei valori modifică
echilibrul acido-bazic crescând calciuria.
În contrast cu proteina animală, proteina din soia are un efect neglijabil în eliminarea pe
cale urinară a calciului.

PÂINE, CEREALE INTEGRALE

Pâinea, pâinea de secară, cerealele integrale minimal procesate, fără glazuri de zaharuri,
cuverturi de ciocolată etc. sunt surse de magneziu, fier, fibre, vitamine.

NUCI, ALUNE, MIGDALE

Surse de proteine vegetale valoroase, minerale, acizi graşi esenţiali.

BANANE, PRUNE
Conţin potasiu şi magneziu reechilibrând balanţele Ca/P/Mg/K.

SUPLIMENTE ALIMENTARE DE CALCIU ŞI VITAMINE

Cele mai utile suplimente sunt cele care conţin calciu chelat, citrat de calciu, calciu marin
(corali). Atenţie însă la suplimentele pe bază de dolomită, scoici, oase, care pot fi
contaminate cu metale grele toxice (mercur, plumb, arsenic, cadmiu).
Ca o recomandare generală, vor fi preferate alimentele proaspete cât mai puţin prelucrate
industrial, legumele şi fructele crude, în contextul unei diete variate.

8
ALIMENTE NERECOMANDATE

BĂUTURILE CARE CONŢIN COLA sunt bogate în fosfor şi cofeină, determinând

accelerarea pierderii de calciu la adulţi, iar la copii şi adolescenţi scade rata fixării
calciului, reducând densitatea osoasă (BMD).

CAFEAUA. Cafeina reduce semnificativ absorbţia calciului. Efectul poate fi contracarat

prin adaos de puţin lapte în cafea, dar nu creamer, în special pe bază de grăsimi
vegetale.

SAREA DE BUCĂTĂRIE (clorura de sodiu) descreşte absorbţia calciului şi creşte excreţia

acestuia. Se recomandă un consum de sub 6 g sare pe zi ţinând cont de faptul că sarea
se află ascunsă în cantităţi apreciabile în majoritatea alimentelor industriale.

MEZELURILE, CARNAŢII. PATEURILE, CONSERVELE DIN CARNE conţin fosfaţi

accentuând pierderea calciului, acidifică mediul intern, conţin grăsimi saturate uneori şi
trans periculoase, conţin conservanţi, nitriţi care generează metaboliţi toxici.

BRÂNZETURI TOPITE cu săruri de fosfor: sunt o sursă importantă de fosfor, contribuind

la dezechilibrarea balanţei Ca/P.

ALIMENTELE PRĂJITE: conţin grăsimi peroxidate periculoase pentru sănătatea oaselor şi

articulaţiilor, sporind riscul apariţiei osteoartriteî.

VEGETALE BOGATE ÎN OXALAŢI (spanac, sfeclă, rubarbă, măcriş) reduc absorbţia

calciului.

PÂINEA FĂRĂ DROJDIE ŞI EXCESUL DE FIBRĂ ALIMENTARĂ conţin cantităţi mari de

fitaţi care se combină cu calciu, reducând absorbţia acestuia.

ALCOOLUL, FUMATUL: contribuie la reducerea densităţii osoase.

9
Foarte important este statusul de sănătate şi depistarea timpurie a unor intoleranţe
alimentare, alergii alimentare care pot determina stări de malab-sorbţie, inclusiv a
substanţelor necesare sistemului osos.
Se vor combate parazitozele şi stările inflamatorii care pot înrăutăţi atât absorbţia
nutrienţilor, dar şi creşterea stresului oxidativ.

10