Sunteți pe pagina 1din 9

1. Caracteristica generala a garantiilor bancare.

Conform art.634 si 635 al Codului Civil al Republicii Moldova, garantia debitorului consta in
obligatiunea lui la o prestatie neconditionata sau la o prestatie depasind obiectul propriu-zis al
contractului”. Prin urmare, din punct de vedere juridic, garantia reprezinta un mijloc de garantare
a executarii obligatiunii. Aici trebuie sa se tina cont de astfel de aspecte, ca: dreptul de
proprietate asupra garantiei, perfectarea contractului de garantie, valoarea garantiei.
Potrivit reglementǎrilor legale în vigoare şi a normelor proprii de creditare,garanţiile ce pot fi
acceptate de bancǎ la acordarea creditelor pentru agriculturǎ se împart în urmǎtoarele categorii:

 Garanţii reale;
 Garanţii personale;
 Alte garanţii.

Garanţiile reale reprezintǎ bunuri individualizate pentru garantarea creditului.Acestea pot lua
forma de ipoteci sau gajuri şi sunt singurele garanţii ce asigurǎ bǎncii un privilegiu(intâietate)în
raport cu alţi creditori,fapt pentru care ele sunt extrem de importante şi preferate în procesul
garantǎrii creditelor.

Cel solicitat sa ofere o garantie suplimentara bancii, privind indeplinirea obligatiei de rambursare
a creditului, are in principiu, doua alternative:
 poate garanta cu bunuri materiale, imobile, terenuri sau active financiare pe care le
pune la dispozitia bancii, sub forma ipotecii, gajului,
depozitului bancar, etc., acestea fiind numite garantii reale; din grupa garantiilor reale,
conform art.454 al. I al Codului Civil
al Republicii Moldova si Legii cu privire la gaj, nr.449-XV, art.1, 17, 20, fac parte:gajul,
ipoteca, amanetul;
 poate apela la o terta persoana – numita garant , care sa-si asume obligatia ca va
achita datoria (sau va despagubi banesti banca), in cazul in
care cel pentru care garanteaza (debitorul, clientul bancii) nu isi indeplineste obligatia
asumata prin contractul de imprumut. Instrumentul
garantarii poate fi in acest caz scrisoare de garantie bancara, avalul cambial, etc., acesta
facand parte din garantii personale.
Indiferent de tipul garantiei (reala sau personala) aceasta trebuie sa corespunda anumitor cerinte
de baza:
 existenta unui patrimoniu independent de relatia contractuala, suficient de mare si
cert in timp, pentru a acoperi obligatia garantata;
 garantia sa fie astfel conceputa incat sa asigure bancii dreptul de a o executa fara ca
debitorul sa se poata opune acestei executari;
 banca in calitate de beneficiar al garantiei, sa aiba asigurata posibilitatea de a
transforma garantia in bani, rapid si fara pierderi. Altfel spus garantia sa aiba un mare
grad de lichiditate daca trebuie executata in cazul in care clientul nu-si ramburseaza
datoria.

1
De obicei, valoarea garantiei cerute este mai mare decat valoarea creditului, dar, prin solicitarea
unei garantii de o valoare considerabil mai mare decat imprumutul, o banca isi reduce
capacitatea de a imprumuta. Garantiile solicitate fiind prea mari, clientii bancii vor renunta la a
mai solicita credite. Acest lucru nu numai ca va limita profitul bancii, dar va insemna ca banca
nu va mai indeplini un obiectiv principal al activitatii sale: sprijinirea prin credit a dezvoltarii
economiei.
Deci, garantia este importanta in diminuarea riscului, dar aceasta constituie doar un aspect luat in
consideratie de creditori. Daca activitatea pentru care se solicita creditul este indeajuns de
profitabila si riscul este scazut, garantia ar putea sa nu mai fie necesara sau valoarea ei sa fie
relative scazuta.
Atunci cand se solicita o garantie de regula, se disting trei parti implicate:
 ordonatorul garantiei
, care este debitorul principal: el este cel caruia partenerul de contract (de exemplu, in
contractul de credit partenerul de contract este banca
ce acorda creditul) ii solicita o garantie. In consecinta, ordonatorul fie ofera o garantie din
propriul sau patrimoniu (sub forma de gaj sau
ipoteca), fie solicita un tert – garant – sa ofere o garantie in locul lui. De exemplu, prin
avalul cambial, avalistul se angajeaza ca tert sa
plateasca cambia, in cazul in care debitorul nu o plateste.
 beneficiarul garantiei,
este cel in favoarea caruia s-a constituit garantia, in cazul nostru banca. Beneficiarul
executa garantia, respectiv incaseaza banii care rezulta din vanzarea bunului, daca
debitorul principal nu si-a indeplinit obligatia asumata de a rambursa imprumutul.
 garantul
este debitorul secundar, care, in anumite cazuri, poate fi insesi debitorul principal, cand
garanteaza cu bunurile sale, sau poate fi un tert (o alta banca, o alta firma sau institutie),
care garanteaza ca, in cazul neindeplinirii obligatiilor debitorului principal, va indeplini
obligatia de plata sau de rambursare a sumei.
Deci, in relatia de garantie pot aparea:
 doua persoane
– beneficiarul garantiei (banca) si debitorul (clientul bancii), cand acesta din urma
garanteaza cu propriul sau patrimoniu (ipoteca, gaj);
 trei persoane
– cand debitorul apeleaza la o terta persoana, garantul ca acesta din urma sa garanteze
obligatia lui de plata.
In ambele cazuri, beneficiarul este banca, in pozitie de creditor.
Inainte de a accepta o garantie, indiferent de natura obligatiilor garantate sau instrumentul de
garantare utilizat, banca trebuie sa aiba in vedere trei aspecte principale:
 dreptul de proprietate;
 perfectarea contractului de garantie;
 valoarea garantiei.
2
Garantiile reale: ipoteca; gajul si depozitul bancar

In Republica Moldova, cand apar noi banci comerciale si nu este suficienta increderea personala
in agenti economici se folosesc tot mai rar garantii personale preferabile fiind cele reale.
Depozitul bancar.
La prima vedere, depozitul bancar este o garantie ideala. Cu toate acestea, clientii care ofera
drept garantie un depozit bancar, nu sunt debitorii doriti de banca.
Depozitul bancar indeplineste cele mai multe din cerintele unei garantii:
 este accesibil oricand;
 se constituie sub forma unei sume fixe cunoscute de banca;
 in cazul in care depozitul este constituit in alta moneda decat cea in care s-a acordat
imprumutul, la stabilirea nivelului depozitului drept garantie, banca trebuie sa aiba in
vedere riscurile rezultate din fluctuatiile fluxurilor de schimb a celor doua monede
(moneda depozitului si moneda in care s-a dat imprumutul).
Dezavantaje:
depozitului bancar este legat de faptul ca banca nu poate lua ca angajament legal de plata, in
favoarea unui tert, propriile sale pasive. Aceasta ar putea parea o afirmatie care nu are legatura
cu problema constituirii unui depozit bancar drept garantie, dar stim ca numerarul depozitat in
banca este reflectat, din punct de vedere contabil, in pasivul bilantului sau. Acest neajuns poate fi
evitat, daca depozitul este constituit la o alta banca. Banca la care exista acel depozit poate emite
o garantie in favoarea bancii care acorda imprumut. Acest proces este insa, adesea dificil si
costisitor.
In evaluarea cheltuielilor bancare asociate constituirii depozitului si emiterii garantiei, pot aparea
dificultati care conduc la cresterea costurilor creditelor.
Avantaje :
In cazul in care depozitul se constituie la o alta banca, in vederea emiterii de catre aceasta a unui
angajament de plata in favoarea bancii creditoare, sunt utilizate, de fapt, doua garantii:
 garantia reala, depozitul bancar constituit la o terta banca in vederea asumarii
angajamentului de plata fata de banca creditoare;
 garantia personala respectiv garantia de plata, documentul prin care banca
depozitara se angajeaza sa plateasca bancii creditoare, in cazul in care debitorul respectiv
nu va rambursa creditul. Aceasta garantie de plata se regaseste sub forma scrisorii de
garantie bancara de rambursare a creditului.
Depozitul bancar este usor de evaluat, (daca nu este depozit in alta moneda) si nu este dificil de
incasat, in cazul in care debitorul nu plateste ratele scadente.
2.Ipoteca
Ipoteca este o garanţie imobiliarǎ (clǎdiri,terenuri)care nu comportǎ deposedarea celui care a
prezentat-o ca şi garanţie.Garantarea prin ipotecare se realizeazǎ prin respectarea prevederilor
Codului civil român.

Acceptarea de cǎtre bancǎ a ipotecii impune îndeplinirea urmǎtoarelor condiţii:

3
-bunurile imobile sǎ fie propietatea celui ce prezintǎ ca şi garanţie şi sǎ fie în circuitul
civil,respectiv sǎ poatǎ face obiectul tranzacţiilor de vânzare-cumpǎrare;

-imobilul ipotecat sǎ fie asigurat împotriva tuturor riscurilor,iar poliţa de asigurare sǎ fie
cesionatǎ în favoarea bǎncii;

-valoarea imobilului ipotecat sǎ fie actualizatǎ în funcţie de valoarea de piaţǎ şi marja e risc
aferentǎ acestui tip de garanţie şi sǎ-şi conserve valoarea în timp;

-sǎ existe o piaţǎ sigurǎ pentru bunurile ipotecate;

-clǎdirile sǎ permitǎ amenajǎri şi adaptǎri pentru utilizǎri multiple;

-bunurile ipotecate sǎ nu fie afectate de alte sarcini.

Contractul de ipotecǎ este un contract accesoriu la contractul de creditare prin care se


materializeazǎ ipoteca.

Ipoteca este una din forme de garantare cele mai utilizate. Ea serveste la garantarea obligatilor
debitorului fata de creditorul sau, printr-un bun imobil din propriul sau patrimoniu anume
desemnat pe cale legala in acest scop.
Ipoteca se materializeaza printr-un contract de ipoteca, care este un contract accesoriu la contract
de creditare.
Garantarea platii prin ipoteca, prin esenta, consta in aceea ca, daca la scadenta debitorul nu
ramburseaza ratele si obligatiile aferente, banca
creditoare, in favoarea careia a fost constituita ipoteca, poate cere vanzarea bunului ipotecat, iar
din suma obtinuta sa-si acopere creanta.
In timp ce preluarea unei proprietati, derivata din garantia principala a creditorului, este un
proces lent, procedura pe care o presupune executarea ipotecii, este relativ simpla si directa.
In cazul ipotecii trebuie de luat in consideratie modul de evaluare a imobilului, fiindca chiar daca
se obtine o evaluare profesionala, evenimente neasteptate (cum ar fi: cutremurile, modificarea
preturilor) pot modifica valoarea reala a garantiilor intr-un sens nedorit (desi valoarea nominala
ramane aceeasi). Pentru a evita pierderile care ar rezulta din producerea unor evenimente
neprevazute, bunurile ipotecate sunt asigurate la o societate de asigurare, iar polita de asigurare
este andosata la ordinul bancii creditoare. O alta dificultate care trebuie luata in consideratie,
consta in timpul considerabil necesar pentru vanzarea proprietatii, mai ales pe o piata imobiliara
in stagnare sau pe care se manifesta o supraoferta de imobil si o cerere scazuta.
Alte elemente ce trebuie analizate sunt: evolutia costurilor de intretinere a proprietatilor,
drepturile ocupantilor (chiriasii dintr-un bloc), proprietatile inchiriate in sistemul leasing, situatii
care limiteaza folosirea proprietatii si reduc posibilitatile de vanzare.
Avantaje : Procesul preluarii garantiei este bine cunoscut, banca este protejata, proprietatea
ipotecata nu poate fi vanduta si garantia este usor de identificat.
Dezavantaje : Pot exista dificultati in evaluarea garantiei si intarzierea in executarea ipotecii
(vanzarea si incasarea banilor). Repunerea in posesia a proprietatii poate implica responsabilitati
si costuri esentiale pentru banca.

4
3.Gajul
Spre deosebire de ipoteca, gajul presupune instrainarea bunului si consta in remiterea de catre
debitor in favoarea creditorului a bunului mobil, care in cazul in care datoria nu va fi achitata la
scadenta, va fi vandut si din banii obtinuti, se va acoperi datoria debitorului.
Contractul de gaj este un contract accesoriu pentru ca implica o obligatie principala pe care o
garanteaza, el urmand soarta acesteia in ceea ce priveste existenta si stingerea sa. Totodata este
un contract unilateral, deoarece creeaza obligatia numai in sarcina creditorului gajist, respectiv
de a pastra bunul si de a-l restitui dupa ce a fost platit efectiv.
Alaturi de gajul cu deposedare, mai exista si gajul fara deposedare. In ultimul caz, bunurile
raman in posesia debitorului. Contract de gaj fara deposedare este un contract consensual,
remiterea bunurilor nemaiconstituind o conditie a existentei contractului.
In principiul, orice bun poate fi utilizat drept gaj. Pentru a accepta un bun drept gaj, acesta
trebuie sa indeplineasca anumite conditii:
 bunul gajat sa aiba o valoare indestulatoare in raport cu creanta garantata;
 valoarea lui sa fie constanta sau crescatoare in timp;
 in cazul unui bun material acesta sa fie asigurat la o societate de asigurare sau
depozitat spre pastrare la institutiile specializate.
Ca si in cazul ipotecii, bunurile gajate isi pot modifica valoarea in timp. Din acest motiv, la
preluarea unui bun drept gaj se stabileste un procent din valoarea sa pentru acoperirea garantiei
(practic intre 10-60% ) si se procedeaza la verificarea si evaluarea lunara a garantiei, mai ales in
cazul gajului fara deposedare (care poate fi constituit din stocul de materie prima, semifabricate
sau produse finite).
Avantaje :
Acest tip de garantie este usor preluat de banca, are un cadru legislativ stabilit si cunoscut de
partile implicate, clientii il pot folosi drept garantie prin gajarea bunurilor investite in afacerea.
Dezavantaje :
Evaluarea bunurilor constituite drept gaj este uneori dificila, mai ales din punct de vedere al
evolutiei viitoare, bunurile pot “disparea” (de exemplu, cand s-a gajat un stoc de materiale);
dificultatea vanzarilor pe piata (datorita evolutiei preturilor, a lipsei cumparatorilor interesati,
etc.) Gajul poate îmbrǎca forme diverse,condiţia de bazǎ fiind ca elementele ce-l compun sǎ fie
în circuitul civil,respectiv sǎ facǎ obiectul unor tranzacţii de vânzare-cumpǎrare:
-bunuri mobile,corporale(produse,mǎrfuri)sau necorporale(creanţe,hârtii de valoare sub formǎ de
acţiuni,obligaţiuni,titluri de creanţǎ etc.);

-contract de export utilizat în relaţiile comerciale externe,în vederea obţinerii de credite destinate
îndeplinirii obligaţiilor asumate de semnatarul unui contract.

Gajul asupra creantelor si drepturilor necorporale


Adesea, debitorii detin inscrisuri care evidentiaza dreptul lor de a incasa o suma, documente care
nu pot fi transmise prin gir. Astfel sunt, de exemplu, acreditivele documentare irevocabile
deschise in favoarea lor. Utilizarea acestora drept gaj presupune transmiterea dreptului de
incasare prin cesiune.

5
Cesiunea se face in favoarea bancii creditoare cu mentiunea ca a fost facuta cu “titlu de gaj” :
daca debitorul nu plateste la scadenta, banca in baza titlului cesionat (un acreditiv, de exemplu),
este in masura sa incaseze contravaloarea acestuia in baza documentelor depuse de vanzator
(exportator) pentru marfa livrata.
Desigur, exista riscul ca documentele prezentate la incasare prin acreditiv, de catre client, sa nu
fie in ordine si, deci banca sa fie in imposibilitatea de a-si incasa banii.
Gajul asupra titlurilor de valoare
Atat obligatiunile, cat si actiunile detinute de client pot fi gajate. Procedura gajarii este diferita in
functie de tipul acestora:
 actiunile si obligatiunile nominative ale firmelor pot fi gajate prin transfer, inscrise in
registrele firmei respective cu mentiunea “pentru cauza
de garantie”;
 titlurile de valoare la purtator se pot gaja prin simpla lor remitere da la debitor la
creditor.
In practica, insa, in ambele cazuri se intocmeste un act scris cu precizarea partilor implicate
(debitorul, creditorul sau un tert, o alta banca, de exemplu), denumirea titlului si a numarului de
identificare a fiecaruia, valoarea nominala a fiecarui titlu, valoarea garantata, valoarea de piata a
titlului de valoare.
Problema gajului asupra titlurilor de valoare este legata de pastrarea valorii in timp, valoarea care
este determinata de cursul lor pe piata financiara.
Gajul asupra bunurilor mobile
Bunurile debitorului (de exemplu, stocuri)pot fi gajate direct in sensul gajarii efective a acestuia
in favoarea creditorului (sau a unui tert indicat de acesta), sau gajarea lor se poate face prin
transmiterea de catre debitor a titlului ce reprezinta marfa (de exemplu, conosamentul, recipisa
warant, sau un alt titlu de depozit).
In cazul conosamentului, care este un titlu de proprietate asupra marfii, indosarea lui in alb sau la
ordinul bancii, da dreptul acesteia (bancii) ca, la scadenta creditului, daca debitorul nu plateste,
sa vanda marfa la care conosamentul are referire.
O alta clasificare a a gajului poate fi:
 gajul inregistrat;
 amanetul.
In cazul gajului inregistrat, obiectul gajului ramane in posesia debitorului gajist sau a unui tert,
care actioneaza in numele debitorului gajist.
In cazul amanetarii obiectul gajului se da in posesiunea creditorului gajist sau unui tert care
actioneaza in numele creditorului gajist.
Conform contractului dintre creditorul gajist si debitorul gajist, obiectul gajului, incuiat si sigilat
de creditor, poate fi lasat la debitor.
Garantiile personale: fidejusiunea, cesiunea de creante

6
Garantia personala

– angajamentul luat de o terta persoana de a plati in cazul in care debitorul este in incapacitatea
de plata.
Garantia personala
se atesta sub doua forme de baza: garantii si cautiuni.
Garantii
se folosesc la asigurarea angajamentelor numai intre persoane juridice. In calitate de garant pot fi
organizatii ierarhic superioare debitorului, arendatori, fondatori si alte organizatii, inclusiv
bancile. Bancile comerciale au dreptul de a elibera, conform cererilor clientilor, garantii si
cautiuni pentru a asigura rambursarea creditelor. Garantia bancara reprezinta un angajamen
irevocabil prin care o banca, denumita garanta, isi asuma in cazul in care o anumita persoana
fizica sau juridica nu va plati la un anumit termen o suma determinata si indicata in garantie, sa
plateasca ea insesi suma neachitata in favoarea unei persoane fizice sau juridice. Garantiile pot fi
acordate sub forma unui document special (scrisoare de garantie), precum si inscriere pe cambie
(gir). In calitate de garant poate fi numai banca cu drept de persoana juridica sau o filiala a bancii
autorizate de banca ierarhic superioara. Aceasta forma de garantare a unui credit este considerata
sigura datorita unui nivel ridicat, in general, al solvabilitatii bancii, precum si lichiditatilor
importante de care dispune.
Bancile elibereaza garantiile bancare numai dupa verificarea temeinica a situatiei patrimoniale,
a rezultatelor economico-financiare ale clientului, respectiv a bonitatii sale, precum si a
existentei de garantii reale in conditiile prevazute de normele de creditare ale bancii si vor
efectua control pe termenul de valabilitate a garantiei.
In afara de garantia bancara mai exista si garantia guvernamentala.
Guvernul, in persoana Ministerului Finantelor, este unica autoritate care are dreptul sa acorde
institutiilor creditare din tara si de peste hotare garantii de stat, exprimate in moneda nationala,
precum si in alte monede legale, pentru imprumuturile contractate de agentii economici din
republica, indiferent de tipul de proprietate si forma organizatorico-juridica a acestora.
Garantia de stat se acorda de Ministerul Finantelor cu avizul BNM in temeiul hotararii
Parlamentului.
Cautiuni se aplica in relatiile bancii atat cu persoanele fizice, cit si cele juridice. In cazul
persoanelor juridice, cautiunea spre deosebire de garantie se perfecteaza printr-un contract
intocmit intre banca si fidejusor .
Conform contractului fidejusorul se obliga sa achite datoria debitorului in decursul unei perioade
de timp determinate. In contract poate fi indicata suma maximala pe care fidejusorul sa obliga sa
o achite si perioada.
Cautiunea poate presupune, in acelasi timp, si responsabilitatea solidara, conform careia banca
creditoare poate inainta cerinte de plata atat debitorului, cit si fidejusorului sau.
Marimea maximala a garantiei si cautiunii nu trebuie sa depaseasca suma mijloacelor proprii ale
bancii garant. La acesta se atribuie si fondul statutar cu exceptia fondurilor fixe, a investitiilor in
hartii de valoare ale altor banci si intreprinderi; precum si fondul de rezerva si alte fonduri
formate din venitul bancii.

7
Pentru garantiile si cautiunile eliberate banca poate percepe un comision stabilit la negociere
situat intre 1,5 – 2% din suma creditului garantat ( pentru garantiile de stat 5 – 25% ). Incasarea
acestui comision se efectueaza la data predarii garantiei catre banca creditoare.
Garantiile si cautiunile bancare se intocmesc in trei exemplare, din care primul exemplar se ia la
evidenta in banca garanta, un exemplar se preda bancii creditoare si un exemplar clientului.
Avantajul cautiunii consta in faptul ca in caz de neexecutare din partea debitorului a
angajamentelor sale, creditorul poate sa-l urmareasca direct pe fidejusor pentru executarea
creantei fara a fi nevoie de o prealabila urmarire a debitorului principal.
O modalitate de garantare personala mai des utilizata in afacerile comerciale, dar mai rar
intalnita in Republica Moldova este avalul cambial. El presupune ca o banca comerciala sa
intervina, garantand plata unei cambii care ofera credit comercial, in caz daca debitorul principal
nu poate plati suma respective la scadenta.
Vanzatorul marfurilor livrate intervine in posesia cambiei si obtine anumite avantaje, in primul
rand, intra in posesia unui titlu de valoare negociabil si pe masura necesitatii de lichiditate are
posibilitatea de a sconta acest titlu.
4.Alte garanţii
Din aceastǎ categorie fac parte:

gajul general;

depozitele în lei şi valutǎ.

Gajul general reprezintǎ cea mai generalǎ garanţie,fiind un gaj comun la dispoziţia tuturor
creditorilor,care au cu toţii o poziţie egalǎ faţǎ de bunurile debitorului în situaţia declanşǎrii
executǎrii silite.Faţǎ de garanţiile reale,gajul general nu conferǎ deci unitǎţii bancare creditoare
privilegiul faţǎ de alţi creditori,fapt pentru care riscurile bǎncii sunt mult mai mari în situaţia în
care acceptǎ o asemenea garanţie.

Gajul general cuprinde toate bunurile mobile şi imobile din patrimoniul


împrumutantului,inclusiv cele cumpǎrate sau realizate din credite,precum şi disponibilitǎţile
bǎneşti realizate din orice activitate.

Baza legalǎ a gajului general o constituie prevederile art.1718 din Codul civil care reprezintǎ
dreptul comun în materie, precum şi art.2 din Legea nr.31/1990 privind societǎţile
comerciale,potrivit cǎrora societǎţile comerciale garanteazǎ obligaţiile lor cǎtre creditori cu
întregul patrimoniu social.

Depozitele în lei şi valutǎ reprezintǎ disponibilitǎţile bǎneşti existente în conturile


împrumutanţilor sau altor persoane fizice sau juridice,create în scopul garantǎrii unui credit.

Din cauza solicitǎrii garanţiilor reale(ipotecǎ sau gaj) din partea bǎncilor chiar şi pentru
creditele pe termen scurt exploataţiile agricole private au acces restrâns la creditele bancare.Ideea
ipotecǎrii casei de locuit,singurul bun al ţǎranului care îi aparţine de fapt şi de drept,constituie un
obstacol real în acţiunea de garantare cu consecinţe nefavorabile în procesul de creditare al
exploataţiilor agricole.

8
Îngrǎdirea accesului la credite al exploataţiilor agricole se datoreazǎ şi faptului cǎ bǎncile
manifestǎ reticenţǎ în a accepta garantarea creditului cu:

-suprafaţa de teren cultivatǎ de exploataţia agricolǎ;

-producţia realizatǎ;

-utilajele şi instalaţiile agricole aflate în patrimoniul exploataţiei agricole;

-efectivele de animale existente.

Legea creditului agricol pentru producţie(Legea nr.150/2003)la art.4 alin.(2) prevede


garanţiile pe care o exploataţie agricolǎ le poate aduce la solicitarea unui credit.În baza acestei
legi creditele acordate de bǎncile comerciale pot fi garantate fie de Fondul de Garantare a
Creditului Rural sau alte societǎţi comerciale de profil,fie de împrumutat prin:

-gaj fǎrǎ deposedare pe culturi,animale sau maşini şi utilaje agricole,asigurate la societǎţi de


asigurǎri;

-ipotecǎ asupra clǎdirilor şi terenurilor agricole;

-alte garanţii agreate de bǎncile creditoare.

Problema este cǎ bǎncile comerciale nu acceptǎ ca şi garanţie gajul pe culturi,animale sau


maşini şi utilaje agricole,ele solicitând garanţii de tip ipotecar.S-a ajuns în situaţia în care nici
mǎcar ipoteca asupra casei solicitantului de împrumut din mediul rural sǎ nu fie agreatǎ de bǎnci
deoarece preţul caselor de locuit din majoritatea satelor(comunelor)este foarte scǎzut ca urmare a
lipsei cererii pentru astfel de imobile.