Semne de punctuaţie

1. Punctul, ca semn de punctuaţie, marchează sfârşitul unei propoziţii enunţiative/ sfârşitul unui
enunţ asertiv (Se anunţă o iarnă blândă).

2. Virgula – izolează/desparte/separă/delimitează

 Virgula, ca semn de punctuaţie, izolează un substantiv în vocativ de restul enunţului

(Mama, vino!).
 Virgula, ca semn de punctuaţie, izolează o apoziţie (simplă/dezvoltată) de restul
enunţului (Ioana, colega mea, e desteaptă).
 Virgula, ca semn de punctuaţie, izolează o interjecţie de restul enunţului (O, ce frumos!).
 Virgula, ca semn de punctuaţie, izolează o propoziţie incidentă de restul enunţului/
vorbirea directa de cea indirectă (Spune, a zis profesorul, ce ai învăţat!).
 Virgula, ca semn de punctuaţie, separă două propoziţii de acelaşi fel (propoziţii
principale), marcând un raport de coordonare prin juxtapunere la nivel de frază (Păsările
cântă, florile înfloresc.).
 Virgula, ca semn de punctuaţie, separă termenii cu aceeaşi valoare sintactică - elementele
unei repetitii, marcând un raport de coordonare prin juxtapunere la nivel de propoziţie (S-
a lăsat o ceaţă deasă, deasă.).
 Virgula, ca semn de punctuaţie, separă termenii cu aceeaşi valoare sintactică - elementele
unei enumeraţii, marcând un raport de coordonare prin juxtapunere la nivel de propoziţie
(A început să ningă cu amintiri, cu doruri lungi.).
 Virgula, ca semn de punctuaţie, izolează propoziţia subordonată atributivă (intercalată) de
propoziţia regentă. (Fata, care dansează, e balerină.).
 Virgula, ca semn de punctuaţie, marchează prezenţa unei conjuncţii coordonatoare
adversative (dar, iar însă, ci); aceste conjuncţii sunt întotdeauna precedate de virgulă:
Este isteţ, dar neatent.
 Virgula, ca semn de punctuaţie, marchează elipsa predicatului ( Noi mergem la munte şi
ei, la mare.). elipsă=omiterea unor elemente care se subînţeleg

3. Două puncte, ca semn de punctuaţie, semnalează vorbirea directă, o enumeraţie sau o

explicaţie (Am cumparat: creioane şi pixuri).

4. Ghilimelele, ca semn de punctuaţie, marchează reproducerea unui citat (vorbele unui

personaj) sau a unui titlu. Pot fi înlocuite de scrierea cursivă. (“Oaspeţii primăverii” e o pezie
despre primăvară.).

5. Linia de dialog, ca semn de punctuaţie, marchează începutul vorbirii directe, intervenţia în

comunicare a unui personaj ( - Vino mai repede!).
6. Semnul întrebării, ca semn de punctuaţie, marchează sfârşitul unui enunţ interogativ,
exprimând diferite stări sufleteşti: uimire, neîncredere, emoţie, curiozitate… (Ce se va întâmpla
mâine?).

7. Semnul exclamării, ca semn de punctuaţie, marchează sfârşitul unui enunţ exclamativ (Ce
frumos este în grădină!) / sfârşitul unui enunţ imperativ ( Cântă mai tare!).

- izolează un substantiv în vocativ sau o

interjecţie de restul enunţului (Oh! ce veste… / Maria!)

8. Linia de pauză, ca semn de punctuaţie, marchează o pauză în enunţ, izolând o apoziţie de

restul enunţului (Ioana – colega – este la şcoală.) / o propoziţie incidentă de restul enunţului
(Aleargă – spune antrenorul - până la capătul drumului.)

9. Punctele de suspensie, ca semn de punctuaţie, marchează o pauză în discurs, sugerând

sentimente precum confuzia, teama, deruta… Oferă posibilitatea cititorului de a “pătrunde” în
lumea textului şi de a da o noua interpretare. ( Cât mi-aş dori să te revăd, toamnă…)

10. Punctul şi virgula, ca semn de punctuaţie, marchează în enunţ o pauză mai mare decât
virgula, dar mai mică decât punctul. Anunţa o parte care constă într-o explicaţie, o concluzie, o
întregire a celor afirmate. (Continuă să scrie; niciodată nu se opreşte din pasiunea lui.).

!!! 11. Cratima, ca semn de punctuaţie, marchează repetarea unui cuvânt (incet-incet),
aproximaţia unor numerale (două-trei pachete) Cratima poate fi şi semn de punctuaţie. Nu
confundaţi!

Semne de ortografie
1. Cratima, ca semn ortografic, marchează în secvenţa dată:

a) fonetic-elidarea vocalei…, reducându-se numărul de silabe şi evitându-se hiatului;

b)morfologic-rostirea împreună / pronunţarea legată a două părţi de vorbire diferite …

c) prozodic-conservarea ritmului şi a măsurii versului, asigurându-se muzicalitatea versurilor.

2. Punctul, ca semn ortografic, marchează obţinerea unui cuvânt nou prin abreviere (B.C.R.)

!!! Punctul poate fi şi semn ortografic, în situaţia abrevierilor. Nu confundăm!

3. Apostroful, ca semn ortografic, marchează căderea accidentală a unor sunete, pentru a

evidenţia o caracteristică a limbajului unui personaj (Vin’ la mama!)

- în poezie – marchează conservarea ritmului şi a măsurii versurilor.