Sunteți pe pagina 1din 5

Historia Actualitate

"Românii sunt o naţie inferioară" susţinea delegaţia maghiară la Paris

Delegaţia maghiară de la Paris din 1920 a încercat să amâne cât mai mult semnarea
tratatului de pace care ar fi dus la recunoaşterea Unirii Transilvaniei cu România.
Şeful delegaţiei de la Budapesta, contele Albert Apponyi a pus la dispoziţia marilor
puteri ample memorii în care apăra cauza Ungariei. Notele părţii maghiare au
încercat în permanenţă să inducă ideea că românii sunt o rasă inferioară, incapabilă
să guverneze şi greu guvernabilă.

Rasismul notelor maghiare de la Conferinţa de la Paris este insinuat treptat mai ales în
cadrul demonstraţiilor şi argumentaţiilor istorice şi politice. Istoria românilor din
Transilvania este distorsionată în conformitate cu teoriile lui Roessler, conform cărora
românii au venit din Balcani în secolele XIV – XV şi s-au manifestat ca un “factor
perturbator” al ordinii maghiare, fiind envoie de eforturi pentru civilizarea “păstorilor
seminomazi”. Notele maghiare mai susţin şi existenţa unei diferenţe majore între românii
din interiorul şi din afara arcului carpatic – primii fiind mult superiori în urma contactului
cu maghiarii. Ponegrirea românilor la Paris a rămas fără succes-însă afirmaţiile cuprinse
în notele diplomatice maghiare din anul 1920 cu privire la “inferioritatea rasei româneşti”
constituie şi acum o radiografie a unei concepţii politice extremiste.
Diverse paragrafe ale memoriilor maghiare ţin să sublinieze superioritatea maghiarilor
faţă de români:“Din punct de vedere intelectual şi economic Transilvania este cu o sută
de ani mai avansată decât România, de aceea alipirea ei la România va avea o influenţă
nefastă asupra dezvoltării sale şi poate provoca tulburări cât se poate de serioase”.
Diplomaţii de la Budapesta încercau să demonstreze că românii constituie o clasă
inferioară în Transilvania afirmând:“Majoritatea lor (a românilor n.red.) se recrutează din
clasa ţărănească, iar maghiarii a căror viaţă socială este mai dezvoltată şi care au
numeroase clase intelectuale sunt astfel mult mai mobili decât această masă de ţărani.
Viaţa socială a maghiarilor şi a saşilor este mult mai diferenţiată. Procentul lor în
profesiile calificate depăşeşte cu mult procentul populaţiei lor. Dimpotrivă, românii sunt
importanţi prin cifra de analfabeţi”.
Mai mult, presupusa inferioritate a românilor este considerată a fi de
neevitat:“Superioritatea maghiarilor şi a saşilor în discuţie nu se datorează nici protecţiei
statului maghiar, nici unui sistem de opresiune bazat pe violenţă. Aceasta este o
presupunere care este negată de datele statistice care demonstrează faptul că inferioritatea
rasei româneşti se manifestă într-o manieră frapantă ori de câte ori le este lăsat spaţiu
liber pentru iniţiativa privată”.
Argumentarea opresiunii
“Inferioritatea românilor din Transilvania, departe de a fi rezultatul unei opresiuni,
provine din două cauze distincte. În primul rând naţiunea română este una tânără, căreia îi
lipsesc tradiţiile şi care nu şi-a descoperit conştiinţa naţională decât la mijlocul secolului
al XIX lea. Religia sa este cea bizantină, limba ritului său este slavă, iar în Transilvania
biserica românească şi-a câştigat independenţa datorită principilor maghiari protestanţi şi
uniunii confesionale (crearea bisericii greco-catolice, n.red.) pe care românii nu au putut-
o realiza prin forţe proprii ci doar sub presiunea unei influenţe exterioare. Literatura lor
naţională este de origine recentă”, susţineau notele remise de delegaţia maghiară marilor
puteri.
“Poporul român nu a reuşit să scoată la lumină individualitatea rasei sale, nici să imprime
un specific naţional instituţiilor ţării sale. Nici instituţiile evului mediu, nici puterea
ideilor epocii contemporane nu au avut nici un fel de influenţă asupra politicii şi
civilizaţiei sale. Epoca cruciadelor, sistemul feudal, papalitatea, Sfântul Imperiu Roman,
Renaşterea şi Reforma, au trecut fără să lase urme asupra acestui popor. Dimpotrivă,
naţiunea maghiară a luat parte la toate aceste evenimente”, afirmau diplomaţii maghiari.
Incapacitate de dezvoltare
Memoriile citate susţin că românii sunt pur şi simplu incapabili de dezvoltare, fiind parcă
condamnaţi să rămână o rasă inferioară:“Înapoierea civilizaţiei şi dezvoltării economice a
românilor nu trebuie să surprindă pe nimeni, este o certitudine faptul că trăind într-un
stat, alături de alte popoare, românii nu reuşesc şi nu au reuşit de multă vreme să egaleze
acele popoare (…)“Însă inferioritatea românilor din Transilvania ţine şi de istoria lor
locală. Elementul românesc nu a fost unul autohton, nu a reuşit să-şi fondeze un stat al
său, ci s-a insinuat lent de-a lungul secolelor. Asemănător maselor vulcanice care sub
presiune pătrund prin crăpăturile scoarţei terestre, elementul românesc s-a infiltrat prin
fisurile care s-au produs în edificiul naţional şi economic edificat de maghiari şi de saşi în
Transilvania. ŞI tot aşa cum masele vulcanice nu se ridică la suprafaţă ci se afundă în sol,
la fel poporul român din Transilvania a rămas la baza scării sociale”.
Totuşi “rasa românească” este capabilă să “înveţe” de la maghiari, conced la un moment
dat diplomaţii de la Budapesta:“Românii din Transilvania care au venit aici în secolele
XV – XVI din Balcani nu au avut o viaţă constituţională. Din cauza inferiorităţii lor
intelectuale şi economice, biserica lor le-a oferit singura posibilitate de civilizare (…)
Toate vechile instituţii intelectuale şi economice sunt exclusiv maghiare sau germane, iar
elementul românesc nu a înfiinţat decât în ultima sută de ani instituţii proprii intelectuale
şi economice, sub influenţa binefăcătoare a mediului intelectual şi economic maghiar şi
german. Acesta este şi motivul pentru care românii din Transilvania au depăşit cu mult în
ultimul secol pe fraţii lor de rasă care trăiau în afara acestui amestec etnic în propriile lor
ţări (Valahia şi Moldova)”.
Deformarea istoriei
Memoriile maghiare deformează istoria încercând să acrediteze că românii au venit în
Transilvania la 400 de ani după venirea ungurilor, organizaţi în cete de păstori
seminomazi, care au avut nevoie de măsuri de coerciţie pentru a se putea încadra într-un
stat organizat:“În interiorul zonei carpatice primul stat veritabil a fost format în secolul al
X lea de către maghiari care s-au stabilit aici după ce au ocupat poziţii în regiunile
transdanubiene şi în Câmpia Maghiară. (…) În secolele XIV şi XV în urma invaziei turce
în Balcani a crescut în mod considerabil imigrarea românilor de dincolo de Dunăre în
Transilvania şi în părţile orientale ale Ungariei”.
Notele diplomatice din 1920 neagă continuitatea daco-romană:“Primul care a exprimat
ideea că românii trebuie să fie urmaşii ale elementelor poporului roman care au rămas în
Dacia a fost Bonfinius care din cauza asemănării dintre limba italiană şi cea română a
susţinut că românii din Transilvania sunt urmaşii legionarilor şi colonilor împăratului
Traian. Această teză a lui Bonfinius a trecut în cursul secolului al XVIII prin operele lui
Toppeltinus şi Cantemir în ştiinţa europeană şi a devenit cu ajutorul unor anumite
circumstanţe politice externe o dogmă ştiinţifică”. Mai mult, maghiarii resping şi un
cronicar ungur, dacă acesta îi menţionează pe români:“Anonymus, cronicarul anonim al
regelui Bela este unicul cronica din evul mediu care găseşte români în secolul al IX lea în
vechea Dacie la sosirea maghiarilor în ţara lor actuală. Însă istoria critică a demonstrat că
este imposibilă recunoaşterea operei lui Anonymus drept o sursă istorică autentică.
Inspirată de o fantezie patriotică, această operă nu redă istoria adevărată a cuceririi ţării
de către unguri, ci o epopee. Aceeaşi critică ştiinţifică a demonstrat că partea care se
referă la români a fost interpolată în această cronică abia mai târziu”.
Românii – “element perturbator”
Maghiarii susţineau la Paris că românii au fost în permanenţă un “element
perturbator”:“Românii imigranţi s-au stabilit iniţial pe domeniile regale necultivate şi
nelocuite, sub conducerea propriilor lor cneji, care la origine erau conducătorii imigraţiei.
Raporturile lor cu populaţia de agricultori saşi şi maghiari au fost la fel de proaste ca şi
cele cu populaţiile balcanice. Nu s-au putut obişnui decât foarte greu sau chiar deloc cu
ordinea economică, socială şi juridică a statului maghiar. Din acest motiv au existat
numeroase pedepse împotriva lor, iar autorităţile statului au fost silite să pună în vigoare
numeroase legi coercitive împotriva lor. (…) Putem afirma că toate datele istorice
probează faptul că în evul mediu românii au fost peste tot priviţi de la prima lor apariţie
ca un element perturbator care nu respecta nici proprietatea individuală, nici ordinea
socială, nici instituţiile juridice ale statului. Este evident că un astfel de element nu a
putut avea o influenţă economică, politică şi socială suficientă pentru a putea fi un factor
constituţional alături de celelalte trei naţiuni legale (…) A fost foarte dificil pentru
guvernările Transilvaniei să obişnuiască acest popor cu o morală, cu ordinea socială
legală şi cu instituţiile juridice ale statului, într-un cuvânt să facă din aceşti păstori
seminomazi un popor agricol şi muncitor, apt pentru civilizaţie”.