Microbiologie.

Notiuni de parazitologie. Viermi paraziti

Parazitismul este un tip de relație dintre organismul „parazit” și cel „gazdă” ,în care
„parazitul” își procură hrana necesară de la organismul viu numit „gazdă” pe care-l
parazitează și îi produce carențe care duc frecvent la îmbolnăvirea sau chiar moartea gazdei.
După locul unde parazitează, paraziții pot fi:
 endoparaziți (trăiesc în corpul gazdei)
 ectoparaziți (trăiesc pe corpul gazdei).
De exemplu endoparaziți sunt viermii intestinali, iar ca ectoparazit se poate aminti Sarcoptes
scabieicare produce scabia.

Viermii sunt animale nevertebrate inferioare, lipsite de picioare, care au corpul

moale, lunguieț, cu piele lucioasă, ale căror medii de trai sunt cel subteran și cel acvatic. De
asemenea, mulți viermi sunt paraziți, ale căror gazde sunt plantele și animalele.
O clasificare primara ar fi : viermi cilindrici, viermi inelati, viermi plati.
Viermii paraziți sunt viermi ce trăiesc pe seama altor organisme și adesea le
provoacă diferite boli. Viermi paraziți se pot întâlni în toate grupele de viermi, mai ales la
viermii cilindrici.
Din grupa viermilor cilindrici: Trichina, Oxiurul, Limbricul.
Din grupa viermilor inelati : lipitoarea.
Din grupa viermilor lați, exemple pot fi: Tenia, Gălbeaza.

Viermii inelați sunt cei mai dezvoltați viermi, al căror corp este de formă cilindrică,
segmentat în inele. Reprezentant pentru aceasta încrengătura este: lipitoarea (si râma).
Caracteristic organismelor din această încrengătură este faptul că au corpul împărțit în
segmente inelare.
Din grupa viermilor inelați paraziți face parte lipitoarea, un vierme cu corpul plat,
segmentat la exterior. Ea se prinde cu ventuza superioară de victimă și, cu ajutorul zimților,
taie pielea. O substanță analgezică din salivă împiedică gazda să simtă prezența ei. Saliva mai
conține un anticoagulant. Lipitoarea înmagazinează sângele în pungi ale intestinului. În
chirurgie se utilizează această substanță, pentru a controla coagularea sângelui.
În sălbăticie, această specie se pune pe victimă, se fixează pe ea cu ajutorul dinților
minusculi și îi bea sângele până când își umple complet organismul de sânge urmând ca mai
apoi să cadă de pe victimă din cauza incapabilității de a mai sta pe ea și rămâne nemișcată
pentru o vreme. Mușcătura ei este descrisă ca fiind asemănătoare cu înțepătura unei albine de
miere. Deplasarea ei este la fel cu cea a unui vierme obișnuit.

Viermi paraziti cilindrici

Limbricul, Ascaris lumbricoides, trăiește în intestinul gazdei. Are lungime de 10-15
cm la mascul și 15-35 cm la femele. Femela depune circa 240000 de ouă zilnic. Limbricul
este foarte periculos deoarece poate să treacă prin orice organ vrea, iar dacă limbricul intră în
căile respiratorii ale gazdei, poate asfixia gazda.
Ascaridioza (sau limbrici) este o boală parazitară, comună omului și animalelor,
produsă de viermele cilindric parazit Ascaris lumbricoides, cunoscut sub denumirea comună
de limbric.
Simptomele infecției cu limbrici:
 dacă paraziții sunt localizați la nivelul plămânilor:
 tuse;
 “şuierat” sau deficiență în respirație;
 sânge la nivelul sputei expectorate;
 senzație de disconfort în zona pieptului;
 febră.
 la nivel intestinal, prezența paraziților poate determina:
 greață;
 stări de vomă;
 scaune neregulate sau diaree;
 pierderea poftei de mâncare;
 paraziți prezenți în scaun;

Semnele clinice pot sugera o parazitoză intestinală, dar examenele de laborator

precizează diagnosticul. Viermii adulți pot fi depistați cu ocazia eliminării lor (de regulă pe
cale anală, dar și pe cale bucală sau nazală, mult mai rar) sau în decursul unei intervenții
chirurgicale sau a examinării radiologice a intestinului. Examenul coproparazitologic poate
evidenția prezența ouălor de paraziți în materiile fecale.
Posibile cauze ale infecției cu limbrici:
 lipsa unui instructaj corespunzător al populației cu privire la igienă și salubritate;
 utilizarea excrementelor umane în compoziția îngrășămintelor;
 expunerea indivizilor, în special a copiilor în medii unde aceștia ar putea fi ușor
contaminați (locuri de joacă, contact cu animale fără stăpân, mijloace de transport în comun).
Modalități de prevenție ale infectării:
 spălați-vă întodeauna mâinile cu apă și săpun înainte de masă;
 fierbeți sau filtrați apa;
 inspectați modalitățile de preparare a hranei;
 evitați toaletele publice sau folosite de un flux mare de persoane;
 decojiți sau gătiți în prealabil legumele și fructele .
Ne putem apăra față de limbric fiind foarte igienici. Lupta cu acești viermi este foarte
grea, ei transmițându-se la oameni prin diferite căi: apă, carne (porcii servesc drept gazde
intermediare pentru mulți viermi cilindrici), alți oameni infectați, unele animale de casă etc.

Limbric/ Ascaris lumbricoides.

Lipitoare

Oxiuri/ Enterobius vermicularis. Trichinella/trichina.

Oxiurul (din greacă oxys = ascuțit și οὐρά - oura = coadă) este un vierme nematode,
cilindric, parazit mic de circa 1 cm lungime, alb gălbui, rotund care trăiește în aparatul
digestive (intestine), cu predilectie in intestinul gros. Noaptea femelele mature, cu uterul plin
cu ouă migrează, ies in jurul orificiului anal și depun oua determinand mancarime. Având
mâinile murdare, ouale pot ajunge in corp și provoca oxiuraza, o boală parazitară foarte
răspândită la copiii din întreaga lume.
Trichinella (denumirea latină) sau trichină, trichinelă, gen de viermi paraziți
cilidrici paraziti foarte mici (3–4 mm), care trăiesc în intestinul șobolanilor, al porcilor, al
urșilor etc. sau închistați în mușchii acestor animale, putând trece și la om, prin consumarea
cărnii de porc, cal, caine, mistret, urs etc. infestate, provocând trichineloza..
Trichineloza (termenul preferat) sau trichinoza este o boala parazitară, contractată
de om prin consumul de carne crudă sau insuficient preparată termic care conține larvele
infestante a unui vierme nematod din genul Trichinella care prezintă un risc alimentar pentru
oameni. Boala poate fi prevenită eficace prin aplicarea măsurilor de profilaxie domestice
(consumul cărnii după o prealabilă tratare termică) și a sănătății publice (controlului sanitar al
cărnii de porc prin examen trichinoscopic; prevenirea infestării porcilor prin deratizări pentru
distrugerea șobolanilor).
Manifestările clinice care asociază febra, mialgia, edemul periorbital bilateral
și astenia sunt extrem de sugestive pentru trichineloză. Severitatea clinică a anumitor forme
de boală (atingere neurologică și cardiacă), riscul letal al bolii și obiceiurile alimentare ale
populației explică importanța cunoașterii acestei parazitoze și impactul acesteia asupra
sănătății publice.
Dracunculus medinensis cunoscut sub denumirea de dragon, vierme de Guineea
sau filarie de Medina, este un vierme parazit din clasa Nematodelor, cu aspect filiform și
lungimea de 60-100 cm, la maturitate. Parazitul provoacă boala numită dracunculoză,
întâlnită la om și la câine, uneori și la cal și bovine. Gazda intermediară pentru larva
parazitului o constituie unele specii de crustacee microscopice din genul Cyclops (ciclopi)
care trăiesc în apele eleșteelor, mlaștinilor și râurilor. Omul sau animalele se pot infesta prin
consum de apă contaminată. Larvele parazitului traversează peretele intestinal și trec în
cavitățile organismului, unde, în următoarele 10-14 luni, femelele se vor acupla cu masculii.
Masculul, de mici dimensiuni (1,2-2,9 cm), moare ulterior și este absorbit de corpul mai mare
al femelei.
Nematodele sau viermii cilindrici, din care fac parte viermii (cilindrici) paraziti
prezentati, reprezintă o încrengătură de viermi.
Încrengătura include una dintre cele mai diverse grupe de animale. Până în prezent
au fost descrise peste 28 de mii de specii, din care peste 16.000 sunt paraziți. Spre deosebire
de viermii plați, tubul digestiv al nematodelor posedă două orificii – gura și anus (la celelate
există un singur orificiu – bucoanal).
Nematodele au corpul simetric, alungit, constituind unul dintre cele mai cuprinzătoare tipuri
ale regnului animal. Cele mai multe specii de nematode trăiesc liber în natură, dar unele au
evoluat, devenind paraziți ai plantelor și animalelor, inclusiv ai omului. Nematodele
parazitare de importanță medicală pot fi clasificate, în linii mari, în nematode
intestinale și nematode tisulare, dar acest sistem de clasificare nu este foarte binr limitat.
Cateva caracteristici ale acestor viermi:
- Aproape toate nematodele au o culoare albicioasă. Organele de simț sunt slab
dezvoltate. Acestea sunt reprezentate de papile mici și o pereche de amfide pe fiecare parte a
capului.
- Are loc numai reproducerea sexuală. Sunt dioici - cele două sexe (feminin și
masculin) sunt separate. Există un dimorfism sexual marcat, la masculi extremitate
posterioară este de obicei în formă de cârlig. La unele specii femela secretă un feromon
pentru a atrage masculul.
- Fecundarea este internă. Clivajul (diviziunea zigotului în blastomere) este puternic
determinat. Ciclului de viață implică stadii larvare.
 Viermi paraziti plati
Tenia este un vierme plat (sau lat) parazit, care se dezvoltă în corpul a două gazde:
omul, gazda principală în intestinul căruia trăiește și produce ouă, și porcul sau vitele cornute
mari, gazde intermediare în care se dezvoltă larvele. In clasificarea științifică a animalelor
este un gen care cuprinde mai multe specii de viermi lati paraziți.
Tenia este alcătuită din scolex, gât și segmente cu ouă. În fiecare segment există aprox. 100
000 ouă, iar segmentele sunt în jur de 1500 la număr. Tenia are o lungime neobișnuit de
mare, între 6-10 metri.
Formele adulte ale teniilor parazitează sistemul digestiv al carnivorelor din diverse specii,
inclusiv omul, producând parazitozele grupate generic sub numele de teniaze. Formele
larvare parazitează gazde intermediare ierbivore.
Teniile adulte au corpul turtit, ca o panglică, de culoare albă sau alb-gălbuie, cu o lungime
variabilă, de la 50 cm la peste 10 metri, în funcție de specie. Acesta este format din
numeroase segmente, numite proglote. La capătul anterior, mai subțire, se găsește un cap
rotund cu rol de fixare, numit scolex, prevăzut cu 4 ventuze și 2 coroane de cârlige. Cu
ajutorul scolexului, tenia se fixează pe pereții intestinului gazdei. ).
Viermele adult se dezvoltă în intestinul carnivorelor, ca urmare a ingestiei de carne sau
organe infestate cu formațiuni larvare. La teniile mature, proglotele terminale, care conțin un
număr foarte mare de ouă, se desprind și sunt eliminate în mediu odată cu fecalele gazdei.
Ingerate apoi de ierbivore (gazdele intermediare), ouăle ajung în intestinul acestora, unde
eliberează oncosfere, care trec în sânge și sunt transportate la organele pe care le vor parazita,
evoluând în formațiuni monolarvare (cisticerci) sau multilarvare (cenuri, chisturi hidatice) în
funcție de specia de tenie căruia îi aparțin. Carnea sau organele infestate, consumate de
carnivore, eliberează larvele în intestinul acestora, și ciclul se reia. Boala produsă de tenie
este teniaza, ea provoacă slăbirea organismului gazdei și tulburări nervoase.

Scolex, Capul teniei

vazut la microscop
Tenia, specia.Taenia saginata,
exemplar adult.
Tenia, specia.Taenia saginata, exemplar
adult.

Viermele-de-galbează are aspectul unei semințe de dovleac, atingând o lungime 3-4

centimetri și având culoare alb-gălbuie. Viermele de gălbează are corpul acoperit de un
tegument, care formează o cuticulă cu rol de apărare împotriva sucurilor digestive.
El parazitează ficatul oilor, provocând boala numita galbează. Datorită vieții de
parazit la el nu sunt prezente aparatul circulator și cel respirator, având în schimb un aparat
gastro-vascular, care ține locul aparatelui digestiv.