Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Asocierea și cooperarea
în agricultură
Editura ASE
Bucureşti
2017
ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREŞTI
Editura ASE
Piaţa Romană nr.6, sector 1, Bucureşti, România
Cod 010374
www.ase.ro
www.editura.ase.ro
editura@ase.ro
Colectivul editorial:
Dr. Simona Bara
Lector univ. dr. Irina Petrescu
Drd. Alina Zaharia
Drd. Maria Claudia Preda (Diaconeasa)
Drd. Ioana Claudia Todirică
Drd. Anca Dinu
Drd. Henriette Călin
Drd, Șerban Zodian
2
ACADEMIA ROMÂNĂ
4
5
Următorii participanţi şi-au exprimat punctele de
vedere:
6
Masa rotundă
ASOCIEREA ȘI COOPERAREA ÎN AGRICULTURĂ
7
Prof. univ. dr. Gheorghe Sin
Membru corespondent al Academiei Române
10
a. Lansarea şi consolidarea relaţiilor cooperatiste moderne în
România - prin Legea Cooperației din 1903;
b. Responsabilizarea structurilor asociative din agricultură în
direcţia sprijinirii proprietăţii funciare individuale, prin:
obștile de arendare (1903-1920); obștile de împroprietărire
(1920); obștile de comasare (1937).
c. Dezvoltarea structurilor cooperatiste, cu deosebire în cadrul
pieţelor financiare (cooperative de credit), agroalimentare,
forestiere, de consum şi meşteşugăreşti.
Concluzionând, se poate afirma că fenomenul cooperatist, în
perioadele ante și interbelică, a avut urcuşuri şi coborâşuri, în
funcţie de starea economiei în ansamblul ei, dar tendinţa generală a
fost, cu mici întreruperi, constant crescătoare.
12
În esenţă, societatea cooperativă relaţionează cu celelalte
două categorii structurale, pentru: a. afirmarea drepturilor şi
libertăţilor cetăţeneşti, în cazul societăţii civile şi b. sporirea
eficienţei, prin creşterea veniturilor şi reducerea cheltuielilor, în
cazul societăţii comerciale.
Pilonii de putere, redaţi în schema alăturată, pot influenţa
funcţionarea cooperativelor în trei situaţii principale, şi anume:
15
Prof.univ.dr. Valeriu Tabără
Membru titular ASAS, fost Ministru al Agriculturii
18
Prof. univ.dr. Dan Boboc
Decan Facultatea de Economie Agroalimentară şi a
Mediului, ASE
1 Sunt legate de numele lui Saint Simon (1760-1825), Charles Fourier (1772-
1837) și Robert Owen (1771-1858). Începuturile practice au fost făcute în
1842 de Pionerii din Rochdale, când au pus bazele unor cooperative de
consum, răspândindu-se în toată lumea cu un anumit succes, chiar și în
Statele Unite ale Americii.
2 În România, prima cooperativă a fost la Rășinari, în 1868, ca societate de
păstrare și împrumut; în 1872 se înființează Banca Albina; în 1873
cooperativa Concordia a lui P.S. Aurelian și Reuniunea de Credit de la
Năsăud, iar în 1893 se vor dezvolta mai ales societăți cooperative de credit,
iar cu inițiativa lui Spiru Haret s-au creat, între 1899-1902, peste 700 Bănci
Populare, ajungând în 1928 la 4773. În 1903 apar primele cooperative
agricole sub forma obștilor de arendare-8, ajungând în 1916 la peste 500. Iar
după reforma agrară din 1921 s-au creat 466 cooperative, concomitent cu
crearea obștilor de cumpărare de pământ-297, iar în zona de munte 427
cooperative. În 1934 din totalul de 692.689 cooperative, 487.850 erau
agricole, ca urmare a Codului Cooperației din 1926 și legii pentru
organizarea cooperației din 1933. A fost creat Oficiul Național al Cooperației
Române în 1929, iar din 1935 chiar Ministerul Cooperației, al cărui ministru
a fost economistul Mihai Negură, precum și Institutul Național al
Cooperației.
20
personalități, de la P.S. Aurelian, Spiru Haret, Ion Răducanu, până
la Ion Mihalache și Gr. Mladenatz (se remarcă V. Madgearu, N.
Angelescu, G. Ionescu-Şisești, St. Zeletin, I.G. Duca, Chirițescu-Arva,
V. Sassu, A. Gâdei, N. Ghiulea, I. Galan, Gh. Dron, M. Șerban, I. Tatas,
G. Tașcă, G. Mironescu, C. Moldoveanu, C. Oprescu, Z. Finţescu,
M.O. Popovici-Lupa, G. Garoflid, I. Iacob ș.a.)
Cooperația în România, în ansamblul formelor de asociere,
are următoarele particularități:
a apărut ca o necesitate, după ce țăranul a devenit proprietar, ca
efect al reformei agrare din 1864, dar care nu asigura suficient
pământ pentru asigurarea existenței gospodăriilor, sub forma
obștilor de arendare și de cumpărare de teren;
nu a existat o continuitate a formelor asociative, respectiv a
cooperației, pentru că în România, la fiecare sfert de veac (25 – 30
de ani), a avut loc o nouă reformă agrară, care a dezechilibrat
structurile agrare;
marea reformă agrară din 1921, a evidențiat odată în plus, că
țăranul proprietar este un element de echilibru social, însă din
punct de vedere economic, prin dispariția marii proprietăți, a
produs un dezechilibru economic, care a început a fi corectat prin
cooperativele agricole pentru exploatarea pământului, fiind în
anul 1927, 825, iar la începutul anului 1930, deja au ajuns la 1000,
cu peste 100.000 de membrii;
de fapt, prin legea pentru avantajele acordate asociațiilor,
pentru îmbunătățirea agriculturii, din 22 iulie 1931, promovată de
G. Ionescu-Șișești, se definește „scopul asociațiilor pentru
îmbunătățirea agriculturii, de a grupa pe agricultori din diferite
categorii, ale căror proprietăți formează un tot economic, în
vederea aplicării metodelor raționale de cultură, arături mecanice,
îngrășăminte, semințe selecționate, întrebuințarea de mașini,
reproducători de rasă, crescătorii de animale, curățirea,
înmagazinarea cerealelor, industrializarea produselor în
desfacerea lor”. Ministerul Agriculturii a alcătuit un statut tip
pentru asociații sprijinite prin ieftinirea creditului.
Astfel, se consideră că, de fapt, cooperativa agricolă menține
proprietatea individuală a pământului cu toate avantajele de ordin
economic, cultural și social, oferind agricultorului mărunt,
21
avantajele exploatării mari, cooperativa reprezentând forma
optimă de economie agrară.
După Al Doilea Război Mondial, în condițiile orânduirii
socialiste, cooperația agrară a constituit o formă superioară de
socializare a pământului și a celorlalte mijloace de producție, în
vederea desfășurării în comun a producției agricole pe baza
planului de producție și financiar, corespunzător condițiilor
concrete din fiecare unitate. Retribuția muncii avea loc pe baza
acordului global sau a tarifelor pe normă de muncă, în natură și în
bani. CAP erau organizate în uniuni județene și se integrau în
consiliile intercooperatiste, putând constitui asociații
intercooperatiste sau coopera cu I.A.S., cu unități ale cooperației
de consum și meșteșugărești. În 1989, numărul CAP-urilor era de
3776, iar al asociaţiilor intercooperatiste cu profil agricol, 605.
După evenimentele din decembrie 1989, conform legii
18/1991, au fost lichidate CAP, distrugându-se o formă superioară
de organizare a agriculturii, unde exploatațiile erau cu teren
comasat, organizate în ferme de producție profilate și specializate
corespunzător zonării producției agricole, conduse de specialiști.
Pentru menţinerea lor era suficientă corectarea unui singur
factor: stabilirea retribuției prin introducerea rentei funciare și
participarea cooperatorilor la profit.
Ca urmare a noii politici agrare, au fost reactivate peste
3,8 milioane de exploatații agricole, fără personalitate juridică. În
plus, conform recensământului din 2010, în agricultură activau
aproape 1,4 mii de societăţi/asociaţii, precum şi 68 de
cooperative. În fapt, au fost distruse structurile agrare pentru a
căror realizare s-au sacrificat generații de după război. Și totuși,
Legea 566/2004, privind cooperativa agrară, modificată și
completată prin Legea 134/12 mai 2006 și Legea 32/16 ianuarie
2007, a redefinit rolul cooperației pe ramuri și domenii (de
servicii, achiziții și vânzări, procesarea produselor agricole,
manufacturiere și mică industrie, exploatarea și gestionarea
terenurilor agricole, finanțare, asistență mutuală și de asigurări
precum și alte tipuri : pomicole, viticole, sere, îngrășători de
animale, păsări, apicole, agroturism etc.).
22
În același timp, Legea nr. 1/2005, privind organizarea și
funcționarea cooperației, a repus pe rol diversitatea de societăți
cooperatiste – meșteșugărești, de consum, de valorificare,
agricole, construcții, pescărești, transporturi, forestiere etc., cu rol
însemnat și în viața rurală.
Acum, în condițiile lichidării fostelor CAP, a restabilirii
dreptului de proprietate, a diversificării formelor de exploatații,
migrația, îmbătrânirea populației, subvențiile, libera opțiune la o
societate agricolă sau arendarea ca și vânzarea terenurilor, în
lipsa unui sprijin direct al statului pentru cooperație, acesta nu s-a
dezvoltat corespunzător cerințelor economiei de piață. Iar libera
circulație a mărfurilor în țările membre UE face ca România să
devină piață de desfacere pentru țările unde cooperația este
factorul generator al dezvoltării agriculturii și industriei
alimentare, cum este în Danemarca, Franța, Belgia, Polonia, sau
Israel, care au beneficiat de o continuitate în perfecționarea
sistemului cooperatist3,4.
Și așa, ne-am întors la situația de acum 100 de ani, cum
scria profesorul Marin Chirițescu-Arva, în 1935: „în ce ne privește
pe noi, ne găsim în situația umilitoare de a fi în urma tuturor
țărilor agricole în ce privește producția. Astfel, pe lângă
supraproducția pe plan mondial, care ne interesează în legătură
cu mecanismul prețurilor, pe plan intern avem o criză de
subproducție. Agricultorii noștri nu pot ajunge la răsplătirea
eforturilor pe care le fac din pricina nivelului scăzut la care s-au
stabilizat prețurile produselor agricole în urma jocului liber al
cererii și ofertei, dar mai ales din pricina recoltelor reduse
obținute la unitatea de suprafață, fără a mai vorbi de calitatea
superioară a produselor și de lipsa lor de uniformitate (soluția
salvatoare o considera numai cooperația)”.
Rămâne o caracteristică a agriculturii românești pentru
100 de ani, în evidențierea a două aspecte contradictorii:
25
A centra înțelegerea societății pe formele pe care aceasta
le ia natural înseamnă a vorbi de funcția omului ca ființă socială,
de înclinația lui de a fi mai degrabă laolaltă cu semenii decât izolat.
Asocierea, cu motivații și scopuri diverse, ce țin de necesitate și
libertate sau de așteptări și de proiecte, dă imaginea corectă nu
doar a ceea ce este societatea în esența sa, ci și a conținuturile
diferitelor performanțe evolutive de-a lungul istoriei.
Ducând explicația la limită, pentru climatul
transformațional postcomunist contează enorm să vorbim, înainte
de orice, de asocierea de oameni. De ce?. Pentru că azi, țintind
proiectul unei societăți umane cu căi pluriforme de acțiune
eficiente și echitabile, specifice experienței istorice a
capitalismului (mai puțin ale formelor lui recente, considerate tot
mai clar ca fiind deviante), ar trebui să particularizăm înțelegerea
și opțiunea în funcție de cele trei principii ordonatoare la care m-
am referim mai sus, evident că și după altele.
Raportându-ne la aceste principii, schimbul echivalent,
reciprocitatea și filantropia, realitatea se configurează mai
nuanțat, în corpul său apărând „organismele” care
funcționalizează energiile creative, antrenând egoismul omului,
dar și generozitatea, concurența, dar și conlucrarea, interesul
individual, dar și pe cel comun, inteligența lucrativă, dar și
protecția defavorizaților, recunoașterea performanței, dar și
coeziunea socială etc.
Astfel, din punctul de vedere al acțiunii sociale, arhitectura
societății se compune din: 1) asocieri de oameni în care unii
utilizează munca pentru a obține salariu și alții
instrumente/capital pentru a obține profit, în condițiile de piață
concurențială ( avem întreprinderi pure ale economiei de piață de
tip capitalist), 2) asocieri de oameni care pun la un loc
proprietatea și munca lor pentru a obține câștig în condiții de
cooperare pe o piață deschisă (avem cooperative într-o economie
de piață de tip capitalist), 3) asocieri de interese și instrumente
pentru misiuni de întrajutorare sau filantropie (avem
întreprinderi sociale, organizații non-profit, fundații, ONG etc.).
26
Or, cumva evident, azi se vorbește aproape exclusiv de
întreprinderea capitalistă, chiar de superioritatea ei, care ne-a
făcut să aruncăm în derizoriu celelalte forme de asociere.
Semnificativ pentru modul în care au evoluat lucrurile este
faptul că în primul manual propriu-zis de economie din lume,
Principiile economiei politice, publicat în 1848, John Stuart Mill
preciza: „Caracteristica particulară a ființei umane civilizate este
capacitatea de cooperare; iar aceasta, asemenea tuturor celorlalte
facultăți umane, tinde să se dezvolte prin folosire și se poate
extinde asupra unui evantai tot mai larg de acțiuni”
Situația teoretică generală rarefiată, chir vidată în privința
cooperației se explică, mai ales din ultimul sfert al secolului XX,
prin excesul de ideologizare a rolului piețelor raționale
(împlinindu-se o profeție din 1944 a lui Karl Polaniy: „Piața
înaintează deșertificând societatea”).
ACTIVE IMOBILIZATE
6000000
4000000
2000000
0
RTD OT AGS IF BIOS BRC BR DBS CT TIN TR VLS GR DOR CL
AG
ACTIVE CIRCULANTE
20000000
15000000
10000000
5000000
0
RTD OT AGS IF BIOS BRC BR DBS CT TIN TR VLS GR DOR CL
AG
Sursa: mfinante.gov.ro
31
În ceea ce priveşte situația activelor imobilizate, în
perioada 2010-2015, se poate observa că pe primul loc se află
cooperativa Dorobanțu Călărași cu 400.000 lei iar în ceea ce
privește activele circulante, primul loc este ocupat de cooperativa
DOBROGEA SUD Constanta cu 18 milioane.
ACTIVE TOTAL
25000000
20000000
15000000
10000000
5000000
0
RTD AGS IF BIOS BRC DBS TIN TR VLS DOR
OT AG BR CT GR CL
CAPITAL
10000000
5000000
0
RTD AGS IF BIOS BRC DBS TIN TR VLS GR DOR
OT AG BR CT CL
Sursa: mfinante.gov.ro
32
Venituri și cheltuieli în perioada 2010-2015
VENIT TOTAL
400000000
300000000
200000000
100000000
0
RTD AGS IF BIOS BRC DBS TIN TR VLS DOR
OT AG BR CT GR CL
CHELTUIELI TOTALE
400000000
300000000
200000000
100000000
0
RTD AGS IF BIOS BRC DBS TIN TR VLS DOR
OT AG BR CT GR CL
Sursa: mfinante.gov.ro
În ceea ce privește veniturile și cheltuielile cooperativa
DOBROGEA SUD Constanța se menține pe primul loc.
PROFIT NET
3000000
2000000
1000000
0
RTD OT AGS IF BIOS BRC BR DBS CT TIN TR VLS GR DOR CL
AG
33
RENTABILITATEA
100.0
0.0
RTD OT AGS IF BIOS AG BRC BR DBS CT TIN TR VLS GR DOR CL
Sursa: mfinante.gov.ro
În ceea ce priveşte rentabilitatea, DOBROGEA SUD
Constanța ajunge pana la 2 milioane de lei profit, fiind urmată de
BRAICOOP Brăila.
Sursa: mfinante.gov.ro
34
Rentabilitatea pe cheltuieli în cadrul cooperativei
Dobrogea Sud este de sub 1%, în scădere în ultimii ani,
management financiar bun care se ocupa de buna funcționare a
cooperativei.
0.00
2010 2011 2012 2013 2014 2015
Sursa: mfinante.gov.ro
35
Profit net DOBROGEA SUD versus BRAICOOP (2010-2015)
Profit net DBS
1000000
0
2010 2011 2012 2013 2014 2015
Profit net
Profit net
Sursa: mfinante.gov.ro
0
2010 2011 2012 2013 2014 2015
Venituri total
36
Venituri total BRC
50000000
0
2010 2011 2012 2013 2014 2015
Venituri total
Sursa: mfinante.gov.ro
În încheiere, vorbitorul prezintă câteva concluzii finale,
din care s-au reţinut următoarele:
- unele cooperative trăiesc din cumpărarea de input-uri, altele
trăiesc doar din vânzare, iar altele se ocupă cu ambele activităţi;
- intensitatea activităţii desfăşurate în cadrul cooperativei depinde
de nivelul de integrare, obiectul de activitate, managementul total
şi managementul financiar, politica de dezvoltare aplicată.
- interesul pentru cooperativă se manifestă atâta timp cât aceasta
satisface aşteptările potenţialilor membri.
38
pot beneficia de parteneriate benefice (de exemplu,
parteneriate cu institute de învățământ și cercetare, pentru
transferul de inovație și cunoștințe);
devin mai apropiați de consumator (pot fi inițiate lanțuri
scurte de distribuție) ș.a.
Efecte de sinergie financiară apar deoarece membrii unei
cooperative:
pot accesa mai ușor fonduri europene (spre exemplu, pot
întocmi proiecte de finanţare pentru retehnologizare mult
mai fezabile);
cu capitalizare scăzută, pot beneficia de capitalizarea
celorlalți;
pot beneficia de sprijin financiar pentru mărirea fondurilor
destinate finanţării de programe operaţionale;
pot beneficia de ajutor financiar și credite speciale conform
legislaţiei Uniunii Europene;
pot beneficia de facilități fiscale: scutirea de la plata
impozitului agricol pentru primii cinci ani de la constituire,
accesul la subvenții, la fondurile publice și la fonduri externe
prevăzute în programul de susținere a agriculturii României,
scutirea de la plata taxelor vamale pentru importurile de
tractoare, mașini și utilaje agricole sau echipamente de irigat;
au posibilitatea de a investi în tehnologii moderne de
producție sau în infrastructura de depozitare sau procesare;
pot gestiona mai bune riscurile (de exemplu, au acces mai facil
și pot fi mai activi în cadrul funcționării fondurilor mutuale).
39
Prof. univ. dr. Vidu Bidileanu,
Membru de onoare al Academiei de Științe Agricole și
Silvice ”Gheorghe Ionescu-Șișești” București
7
Tovărășiile țărănești, Oficiul Național al Cooperației Române, 1935, pag
279
8
Legea nr. 1/21 februarie 2005, privind organizarea şi funcţionarea
cooperaţiei, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178/28 februarie
2005, p. 3.
40
membrilor; cooperarea între societăţile cooperative; controlul
gestiunii; constituirea unui fond de rezervă şi dezvoltare ş.a.
3. Studiile istorice cu privire la dezvoltarea civilizației
umane menționează frecvent că, în perioada premergătoare
economiei individuale, s-au manifestat la diferite popoare ale
lumii, forme de conlucrare, de ajutor reciproc și solidaritate
umană pentru desfășurarea unor activități economice, de regulă a
acelora care depășeau posibilitățile individului izolat. Astfel,
babilonienii au format organizaţii cu funcții asemănătoare obștilor
de arendare. În Grecia Antică se practica întrajutorarea
comunitară în caz de deces al unuia din membrii familiei. În
spațiul german a existat obiceiul întrajutorării comunitare pentru
efectuarea unor lucrări de anvergură, precum drenaje, îndiguiri,
exploatarea lemnului în silvicultură ș.a.
În spațiul României de azi, populația geto-dacă era
organizată în obști sătești, ale căror rămășițe le întâlneam în
lumea rurală românească până nu demult. La nivelul obștei,
proprietatea asupra pământului era în devălmășie, pământul
nedistribuit pentru folosința individuală a familiilor era lucrat în
comun (clacă), pădurile și izlazurile se foloseau tot în comun de
către membrii comunităților rurale.
În accepțiunea modernă, fenomenul cooperatist apare la
începutul secolului al XIX-lea, constituind un rezultat al civilizației
europene, care oferea toate elementele unei dezvoltări
nestânjenite: regimul economic și juridic modern, libertatea
muncii și de asociere ș.a. Societatea a evoluat, dar drumul ei spre
progres nu a părăsit ideea de cooperație, indiferent de denumire:
colaborare, obște, conlucrare, asociere, cooperare, tovărășie etc.
Cooperarea în general, identificată de multe ori cu
asocierea, colaborarea, conlucrarea ș.a. au pătruns în economia
românească în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Dintre marii
gânditori economiști ai vremii, care în scrierile și faptele lor au
vehiculat ideea de asociație, fără a înțelege prin aceasta nașterea
41
unei mișcări veritabile cooperatiste, se pot enumera Teodor
Diamant, Ion Ionescu de la Brad, Ion Eliade Rădulescu, Ion Ghica,
Nicolae Bălcescu, Petre S. Aurelian, Virgil Madgearu, Spiru Haret
ș.a.
4. În România noțiunea de ”societate cooperativă” o
întâlnim pentru prima oară în ”Codul Comercial” din anul 1887,
dată care marchează începutul activității cooperatiste pe baza
acestor prevederi. Ulterior, s-au întreprins numeroase încercări
de definire a conținutului noțiunii de cooperație, dar cel mai
adesea acestea s-au aflat sub impactul unor teorii centralizatoare
care au denaturat sensul real al cooperației, într-o economie
echilibrată.
Legea nr. 1/21 februarie 2005, privind organizarea și
funcționarea cooperației precizează că: ”societatea cooperativă
este o asociație autonomă de persoane fizice/ juridice, după caz,
constituită pe baza consimțământului liber exprimat de acestea, în
scopul promovării intereselor economice, sociale și culturale ale
membrilor cooperatori, fiind deținută în comun și controlată
democratic de către membrii săi, în conformitate cu principiile
cooperatiste”9.
Ceea ce lipsește total din definiție este tocmai scopul
cooperației, singurul lucru care interesează orice asociație
cooperatistă și care are nu numai un temei economico-financiar, ci
și unul moral/etic. În agricultură și industria agroalimentară/de
procesare, conținutul noțiunii de cooperație derivă atât din
particularitățile producției agroalimentare, cât și din cele ale
pământului. Agricultura, ca ramură a producției materiale, se
deosebește de celelalte componente ale complexului economic,
printr-o multitudine de particularități economice, manageriale, de
desfășurare a proceselor de producție. Cooperația, ca instrument
concret de multiplicare a acțiunilor acestor particularități impune
9
Idem.
42
cu acuitate cunoașterea lor și mai ales a acționa asupra lor în
scopul realizării unor producții mari și profitabile.
În România, formele și evoluția mișcării cooperatiste au
stăruit în gândirea economiștilor de multă vreme. Aceste procese
au avut loc sub impactul ideilor unor gânditori ai timpului din
țările Europei Occidentale. Pe măsură ce ele s-au cristalizat, au
fost preluate drept modele, dar au fost adaptate la condițiile
concrete ale economiei românești.
Literatura economică de specialitate10 arată că pe
parcursul dezvoltării cooperației din țara noastră au existat câteva
forme de cooperație, dintre care enumerăm: obștile, mai ales în
agricultură și prelucrarea produselor agricole; băncile de credit
cooperatiste sau bănci populare, cooperativele de consum ș.a. Ele
s-au dezvoltat mereu în concordanță cu forțele și relațiile de
producție care au guvernat țara în fiecare etapă de evoluție a lor.
În România, cooperația a avut multă vreme rolul de
aprovizionare a localităților urbane și rurale prin intermediul
băncilor aparținătoare acestora. Ele s-au extins ca număr, încă de
la începutul secolului trecut, ajungând ca numai cooperativele de
consum să numere peste 230 unități cu aproape 11.000 membri.
Crearea acestor cooperative s-a făcut cu scopul de a elimina
intermediarii, mai ales din mediul rural, unele produse
valorificându-se fără adaosuri comerciale prea mari.
După revoluția din 1989, guvernarea excesiv centralizată a
fost eliminată din peisajul politic românesc, trecându-se la
economia de piață, având consecințe profunde asupra cooperației.
Așa se face că actul normativ care a reglementat formele
cooperației din România a fost legea 1/2005, precizându-se că
acestea sunt următoarele:
10
Ioan Crişan, Cooperația de consum în România, Evoluție, structuri,
strategii de dezvoltare, Ed. Universitară, București, 2010, pag. 21-23
43
- cooperative meșteșugărești, care desfășoară în comun activități
de producție, de comercializare a mărfurilor, de executare de
lucrări și prestări de servicii, care contribuie direct sau indirect, la
dezvoltarea activităților meșteșugărești;
- cooperative de consum, care desfășoară în comun activități de
aprovizionare a cooperatorilor și a terților cu produse pe care le
cumpără sau le produc, inclusiv activități de prestări de servicii de
către membrii cooperatori și de către terți;
- cooperative de valorificare, care se constituie pentru a-și
valorifica produsele proprii sau achiziționate direct ori prin
prelucrare și distribuire directă;
- cooperative agricole, care exploatează împreună suprafețe pe
care le dețin cooperatorii, efectuează în comun lucrări de
îmbunătățiri funciare, utilizează mașini și instalații și își valorifică
produsele agricole;
- cooperative de locuințe, care au ca scop construirea, cumpărarea,
conservarea, renovarea și administrarea de locuințe pentru
proprii membri;
- cooperative pescărești, care se constituie pentru a înființa ferme
piscicole și de acvacultură, de a produce, repara, întreține și
cumpăra echipamente, utilaje, instalații, ambarcațiuni de pescuit,
inclusiv de a pescui, procesa și distribui produse piscicole;
- cooperative de transporturi, care realizează activități de
transport și conexe acestora pentru proprii membri sau pentru
terți, pentru perfecționarea activităților tehnice și tehnologice de
transport realizate de cooperatori;
- cooperative forestiere, care au ca scop amenajarea, exploatarea,
regenerarea și protejarea fondului forestier deținut de
cooperatori, respectând condițiile impuse de regimul silvic.
În afara acestor societăți cooperative se pot constitui și ale
forme cu respectarea dispozițiilor din legea sus amintită.
44
Mihai Herciu
Director Rețeaua Națională de Dezvoltare Rurală
45
promovarea sentimentului de utilitate, de apartenenţă la o
organizație cooperativă.
Domnul Director susține că atât el, cât și colegii săi, se
deplasează în teritoriu pentru a promova mecanismele
administrative și financiare de asociere prin Programul Naţional
de Dezvoltare Rurală. Această măsură nu este foarte accesată, dar
poate nu sunt destul de bine înțelese avantajele pe care le-ar
putea crea.
Tot prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală, toate
formele asociative care au depus proiecte pentru finanțare, au
primit un spor de 20% din intensitatea sprijinului. Dacă un proiect
este finanțat cu 50% din partea Uniunii Europene și totodată face
parte dintr-o formă asociativă, acesta va primi 20% în plus. Dar
prin îndeplinirea unor condiții suplimentare, se poate ajunge până
la 90%.
Proiectul de lege care prevede ca 51% din produsele de pe
raft să fie românești este considerat foarte util. Există deja metoda
de acreditare Global Gap, care este un sistem pe care retailerii pot
sa îl activeze în orice moment, presupunând existenţa produselor
certificate pentru acest standard. Dezavantajul este că acest
sistem Global Gap nu este foarte cunoscut de către fermieri.
Totodată, trebuie îndreptată atenția către zona de facilități
fiscale care, deși există, nu sunt într-un format suficient de
prietenos cu cei care ar urma să activeze în cooperativă. Au existat
deja semnale care, în ciuda faptului că avem facilități fiscale,
acelea de care avem nevoie nu sunt aplicabile. La nivel de catedră
de specialitate, s-ar putea discuta subiectul fiscalizării activităților
unei cooperative, iar aceasta să fie construită într-un sistem care
să poată să îi asigure un venit de bază. Prin statutul de funcționare
se poate stabili profitul fiecărui membru.
În concluzie, trebuie demonstrată utilitatea asocierii, dar și
crearea unui sistem contabil. Domnul Herciu își arată interesul
față de întreaga inițiativă a domnului profesor Popescu și dorește
46
ca acțiunile pe care le organizează să fie benefice, nu doar să fie
bifate.
47
În agricultură, orice bun este confecţionat cu aportul
factorilor naturali şi al mijloacelor de producţie. Ar fi rezonabil să
se încerce distribuirea profitului generat de bun în funcţie de
contribuţia fiecărui factor participant pentru a se stabili prin lege
„care este partea muncii”, „care este partea mijloacelor de
producţie” şi „care este partea pământului”.
Legat de distribuirea profitului in funcţie de aport, domnul
profesor consideră că este necesară elaborarea unui cod al
cooperaţiei, care poate constitui un manual pentru tinerii care vor
începe activităţi în condiţiile actuale de concurenţă foarte dură.
48
Dr. ec. Valentin-Mihai Bohatereţ,
Cercetător şt. pr. I, Institutul de Cercetări Economice şi
Sociale “Gh. Zane”, Academia Română, Filiala Iaşi, Membru
de onoare ASAS
52
Dr. Simona Bara,
CSI, Prof. asoc. Economie Agroalimentară şi a Mediului, ASE
11
Agentia Nationala pentru Intreprinderi Mici si Mijlocii si Cooperatie
(ANIMMC) - asigură fundamentarea, elaborarea și aplicarea strategiei și
politicilor Guvernului în domeniile întreprinderilor mici și mijlocii,
organizațiilor cooperatiste, precum și ale activitatii de comerț interior,
administrarea fondurilor bugetare și a surselor financiare extrabugetare,
precum și distribuirea acestora în vederea asigurării dezvoltarii sectorului
intreprinderilor mici și mijlocii, a sectorului cooperatist și a comerțului
interior, asigură urmărirea aplicării și controlul respectării reglementărilor în
domeniul său de activitate.
12
Sistemul cooperatist din România include următoatele categorii de
unități: cooperative mesteșugărești; cooperative de consum; cooperative de
credit; cooperative agricole; cooperative de gradul 2; organizatii de
reprezentare a cooperativelor
54
Tabel 1: Principalii indicatori ai cooperativelor, în 2012
Nr.
organizaţii Active Venituri Angajati
Mii
Numar % Mii lei % lei % Numar %
1 1 1.76 1 1
Cooperative - 0 112280 0 4.36 0 31.42 0
Total 2228 0 5 0 3 0 8 0
-Cooperative 3 5 4 7
8, 3, 719. 0, 0,
mestesugaresti 846 0 599.352 4 036 7 22.082 3
4 2 3 2
-Cooperative 2, 3, 571. 2, 2,
de consum 940 2 265.295 6 711 4 7.050 4
-Cooperative 3, 7, 156. 8, 6,
de credit 86 8 86.371 7 339 9 2.049 5
1 1 1
-Cooperative 6, 5, 317. 8, 0,
agricole 356 0 171.787 3 277 0 247 8
Cooperative 55.8
de gradul 2 11 - 23.966 - 62 - 424 -
Organizatii de
reprezentare
acooperativel 30.7
or 75 - 117.486 - 72 - 527 -
Sursa: INS 2009 - 2012, prelucrare FDSC-IES, preluate și
prelucrate din ”Atlasul Economiei Sociale România, 2014”, realizat
de Institutului de Economie Socială (IES) al FDSC, autor Cristina
Barna, ISBN: 978-973-0-17000-9
55
În perioada menționată cooperativele agricole au înregistrat
cele mai înalte creșteri la indicatorii analizați (la numărul de
organizații creștere de 2,8 ori; valoarea activelor a crescut de
2,5 ori; veniturile de 2,6 ori) cu excepția numărului de
angajați, care aproape a rămas la nivelul anului de referință
(creștere cu doar 0,4%);
56
Sursa: INS 2009 - 2012, prelucrare FDSC-IES, din”Atlasul
Economiei Sociale România, 2014”, realizat de Institutului de
Economie Socială (IES) al FDSC, autor Cristina Barna, ISBN: 978-
973-0-17000-9
Atât cooperativele meșteșugărești cât și cele de consum în
perioada analizată au înregistrat creșteri la indicatorii număr
de organizații (creștere cu 7,4% și respectiv cu 5,1%) și la
valoarea activelor deținute (creștere cu 0,4% și respectiv cu
75,7%) în timp ce nivelul indicatorilor venituri realizate și
număr de angajați s-a contractat (la cooperativele
meșteșugărești veniturile realizate s-au diminuat cu -5,4% și
numărul de angajați cu -13,6%; la cooperativele de
consum s-au redus veniturile realizate cu -3,3% și numărul
de angajați cu -4,7%;).
* * *
Faptul că în prezent, sistemul cooperatist este îndrumat și
reglementat prin două structuri ale administrației publice centrale
– Ministerul Agriculturii și al Dezvoltării Rurale, pe de o parte, și,
pe de altă parte, Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de
Afaceri, Direcția Mediu de Afaceri - îl lipsește de un cadru legislativ
omogen, dar și de alocări echilibrate de fonduri publice (naționale
și europene).
Diminuarea artificială timp de peste 25 de ani a valorii activelor
sistemului cooperatist, prin diverse modalităţi (reglementări,
norme) și acțiuni, a determinat reducerea nu numai a bazei de
calcul a locului și rolului acestui sector în economie ci și a resurselor
sale reale, fapt ce necesită reconsiderări.
În ciuda tuturor tranzacţiilor, a căror corectitudine este mai mult
sau mai puţin discutabilă, încheiate în ultimele două decenii,
patrimoniul cooperaţiei13 este încă impresionant și reprezintă un
13
Ne referim la următoatele categorii de unități: cooperative
mesteșugărești; cooperative de consum; cooperative de credit; organizatii
de reprezentare a cooperativelor menționate.
57
domeniu de intens interes pentru diferiți operatori din piață14.
Apreciem că atâta timp cât sistemul nu se va preocupa mai atent de
apărarea propriilor interese, de inițierea unor acțiuni de evaluare
și organizare patrimonială - aplicate unitar întregului sistem
cooperatist - va fi, în continuare, una dintre țintele tranzacțiilor
imobiliare.
Realizarea unui ”standard” de conformare a întregului
sistem cooperatist15 față de diferite fenomene și procese – interne
sau externe domeniului – se poate începe cu construirea unei
platforme informatice – acesta ar permite dezvoltarea unor puncte
de vedere și de abordări profesioniste, în acord cu principiile
cooperației, și totodată, se vor putea împărtăși experiențe, iniția
proiecte comune, care să contribuie la cunoașterea și activarea
interesului pentru acest tip de entități; promova diversității și a
creativității, etc. De asemenea, se vor putea exprima opinii ce vor
contribui la transformarea sistemului cooperatist românesc într-
un reprezentant al noii economii dedicate dezvoltării durabile:
economia socială.
O altă direcție de reformă a sistemului ar putea fi inițierea
unor acțiuni în vederea realizării și promovării ”Codului
cooperatist” – ca un unic document care să includă principalele
reglementări privind cooperația din România anilor 2020 (este de
precizat că numeroase dintre reglementările și normele actuale
sunt din perioada anterioară datei aderării României la Uniunea
Europeană, iar latele sunt incomplete). Totodată, într-un astfel de
document se vor putea include, în mod clar, o serie de probleme,
care încă necesită reformulări, actualizări, completări, cum ar fi,
spre exemplu: principiile de determinare a obiectului cooperării (în
interiorul sistemului și cu partenerii externi); aspecte legate de
sistemul contabil, cel de audit, precum și cel de evaluare și
14
De exemplu, în ultimii ani au luat amploare spațiile de ”coworking”, care
permit găzduirea de antreprenori și/sau de freelanceri; în aceste locații
media de închiriere este, în funcție de situare, pentru o zi întreagă de 10 de
euro + TVA, iar pe o lună întreagă este de 120 de euro + TVA (date pentru
spațiul de coworking ”Impact HUB” din zona Unirii, București, care este cel
mai mare din țară). Sursa: www.impacthub.ro.
15
Inclusiv cooperative agricole
58
actualizare a activelor; modul de reglementare a răspunderii
pentru încălcarea legislației cooperatiste prin acțiunile angajaților
și/sau membrilor sistemului; monitorizarea din punct de vedere
statistic a principalilor indicatori, etc.
Într-un astfel de context, viitorul Cod cooperatist va putea
fi amendat și completat periodic, asigurându-se și omogenitatea
abordărilor în acord cu progresele din mediul de afaceri,
diversificarea relațiilor și formelor de cooperare, perfecționarea
mecanismelor de management și a proceselor tehnologice,
dezvoltarea tehnologiilor informaționale. În susținerea celor
afirmate, exemplificăm cu preocupările de actualizare/ modificare
a fiscalității, care pentru sistemul cooperatist, în ansamblu, poate
deveni un moment de redefinire, tocmai pentru a se putea, pe de o
parte, beneficia de noile prevederi și, pe de altă parte, pentru a
induce transformări în sistemul actual și a-l activa ca un real
partener social angajat deplin în procesele socio-economice
instituționale și legislative. De asemenea, materializarea unui
astfel de demers legat de apariția unui Cod cooperatist unitar se
înscrie și pe linia încercărilor de compatibilizare și de modernizare
a cadrului legislativ și instituţional actual, dar și de armonizare
legislativă generală ce se resimte tot mai acut în funcționarea
societății românești.
16
http://real.mtak.hu/31702/1/Smallscaleagricultureasaresilientsysteminrur
alRomania_u.pdf
60
În calitatea sa de director al proiectului sectorial ADER
16.1.2. ”Modele de dezvoltare a lanţurilor scurte de valorificare pe
filiera producţie primară-servicii-depozitare-procesare-piaţă de
desfacere”, desfășurat pe perioada de 2015-2018, doamna dr.
Ancuța Marin prezintă rezultatele parțiale obținute în perioada
2015 – 2016.
În cadrul acestuia, ICEADR a realizat analiza formelor de
asociere a producătorilor mici şi mijlocii din sectorul legume-
fructe pentru a avea o imagine asupra grupului țintă căruia i se
adresează proiectul.
La nivelul României, în anul 2014, numărul cooperativelor
agricole era de 690, cele mai multe regăsindu-se în Regiunea
Nord-Est (167) şi în Regiunea Sud-Muntenia (127). Cele mai
puţine cooperative de acest fel se întâlnesc în Regiunea Bucureşti-
Ilfov (doar 25) (Tabel nr. 1).
Numărul cooperativelor exclusiv vegetale în anul 2014 a
fost de 276, reprezentând 40% din totalul cooperativelor agricole
din România, iar regiunile cu cele mai multe astfel de cooperative
coincid cu regiunile în care se regăsesc şi cele mai multe
cooperative agricole şi anume Regiunea Nord-Est şi Regiunea Sud-
Muntenia.
Dintr-un total de 276 de cooperative din sectorul vegetal,
numărul celor care se regăsesc sectorul legume-fructe este de 57,
reprezentând puţin peste 20% din numărul acestora şi 8,26% din
totalul cooperativelor agricole. Regiunile care au cele mai multe
astfel de cooperative ce activează în sectorul legume-fructe sunt
regiunile Sud-Muntenia, respectiv Sud-Vest Oltenia, amândouă
având câte 13 cooperative. Totodată, regiunea cu cele mai puţine
cooperative din acest sector este Regiunea Vest, cu doar o singură
cooperativă (Tabel nr. 1, Graficul nr.1).
Tabel nr. 1
SITUAŢIA COOPERATIVELOR AGRICOLE ÎN ANUL 2014
BIBLIOGRAFIE:
66
4. Micu Marius Mihai, 2015, Cercetări privind asocierea producătorilor
agricoli în contextul unei pomiculturi durabile, Bucureşti
5. www.insse.ro
69
Discutându-se anterior despre Consorțiul de Extensie și
Dezvoltare Rurală Vâlcelele, domnul Emil Mușat dorește să facă o
mențiune despre un studiu făcut asupra acestei structuri asociative din
perspectiva omogenității membrilor asociați.
Deși la înființarea Asociației au fost avute în vedere criterii de
calificare pentru a fi membru, pe parcursul funcționării nu s-a mai
ținut cont de acest aspect, astfel că orice exploatație agricolă a putut
deveni membru asociat doar în baza unei cereri. S-a ajuns astfel ca din
Consorțiul de Extensie și Dezvoltare Rurală Vâlcelele să facă parte la
un moment dat peste 150 de membri, din 8 județe, Călărași, Ialomița,
Constanța, Tulcea, Giurgiu, Buzău, Teleorman și Prahova, cu mărimi
ale exploatațiilor agricole cuprinse între 1 și 2.515 ha.
Studiul despre care vorbitorul a făcut mențiune, constată că
„în statutul Consorțiului de Extensie și Dezvoltare Rurală Vâlcelele nu
sunt cuprinse prevederi referitoare la asigurarea omogenițății
membrilor astfel încât în practică s-a ajuns la situația de a regăsi ca
membri ai consorțiului atât persoane fizice cât și persoane juridice
care lucrează terenuri agricole cu suprafețe cuprinse între 1 ha (SC
Prodcarn Danuta SRL, PF Moldoveanu Elena, SC Prodcarn Iliuta
SRL) și 2.515 ha (SC Ildu SRL), între acestea regăsindu-se și PF
Marin Laurențiu cu 3 ha, SC Suin Eco Ferma SRL cu 10 ha, PF Cretu
Gheorghe cu 100 ha, SC Agrozootehnica Ulmeni SRL cu 416 ha, AF
Bogdan Ion cu 640 ha sau SC Agroserv Borcea cu 864 ha. De
asemenea sunt membri asociați care au principal obiect de activitate în
domeniul zootehniei și membri asociați cu principal obiect de
activitate cultivarea plantelor, iar ca distribuire geografică membrii
asociați sunt dispersați în opt județe: Călărași ( cea mai mare parte
dintre membrii asociați), Ialomița (PF Eremia Niculae, SC Agrogema
SRL, II Ion Maria Nela), Constanța (SC Bianca Dor SRL), Tulcea(SC
Amg Stas Company SRL), Giurgiu(SC Suin Eco Ferma SRL),
Buzău(SC Good Farm SRL), Teleorman(SC Agro Stoenescu SRL) și
Prahova(SC Agromcons SRL).
Acest fapt este de natură a îngreuna adoptarea hotărârilor la
nivelul consorțiului și de a afecta coerența funcționării acestuia”.
Pentru ca pe viitor să fie acoperite astfel de riscuri, dar și
pentru a încuraja și sprijini funcționarea asociațiilor și cooperativelor
agricole, consider că ar fi utilă elaborarea unui ghid de funcționare a
structurilor asociative din agricultură, sub îndrumarea Ministerului
70
Agriculturii și a Facultății de Economie Agroalimentară și a Mediului
din cadrul ASE București.
71